<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-349/18</NO.CASE><NO.CASE>C-350/18</NO.CASE><NO.CASE>C-351/18</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62018CJ0349</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:936">EU:C:2019:936</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>15</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>15</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Hotărârea din <DATE ISO="20191107">7.11.2019</DATE> – Cauzele conexate C‑349/18-C‑351/18</HT></P><P><HT TYPE="SC">Kanyeba și alții</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curții</HT> (Camera a cincea)</P><P><DATE ISO="20191107">7 noiembrie 2019</DATE><NOTE NUMBERING="STAR" TYPE="FOOTNOTE" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: neerlandeza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Transport feroviar</KEYWORD><KEYWORD>Drepturile și obligațiile călătorilor</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (CE) nr. 1371/2007</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 3 punctul 8</KEYWORD><KEYWORD>Contract de transport</KEYWORD><KEYWORD>Noțiune</KEYWORD><KEYWORD>Călător fără legitimație de transport la urcarea sa la bordul trenului</KEYWORD><KEYWORD>Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 93/13/CEE</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 1 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (1)</KEYWORD><KEYWORD>Condiții generale de transport ale unei întreprinderi feroviare</KEYWORD><KEYWORD>Acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii</KEYWORD><KEYWORD>Clauză penală</KEYWORD><KEYWORD>Competențele instanței naționale</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><JUDGMENT.INIT><P>În cauzele conexate C‑349/18-C‑351/18,</P><P>având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de vredegerecht te Antwerpen (judecătorul de pace din Antwerpen, Belgia), prin deciziile din <DATE ISO="20180525">25 mai 2018</DATE>, primite de Curte la <DATE ISO="20180530">30 mai 2018</DATE>, în procedurile</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen (NMBS)</HT></P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Mbutuku Kanyeba</HT> (C‑349/18),</P><P><HT TYPE="BOLD">Larissa Nijs</HT> (C‑350/18),</P><P><HT TYPE="BOLD">Jean‑Louis Anita Dedroog</HT> (C‑351/18),</P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a cincea),</P><P>compusă din domnul E. Regan, președinte de cameră, și domnii I. Jarukaitis (raportor), E. Juhász, M. Ilešič și C. Lycourgos, judecători,</P><P>avocat general: domnul G. Pitruzzella,</P><P>grefier: domnul A. Calot Escobar,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observațiile prezentate:</P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>pentru guvernul belgian, de C. Van Lul, de C. Pochet și de J.‑C. Halleux, în calitate de agenți;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Europeană, de N. Ruiz García și de P. Vanden Heede, în calitate de agenți,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din <DATE ISO="20190611">11 iunie 2019</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="2"?><PREAMBLE.FINAL>pronunță prezenta</PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Hotărâre</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20071023">23 octombrie 2007</DATE> privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="315" PAGE.FIRST="14" DATE.PUB="2007">JO 2007, L 315, p. 14</REF.DOC.OJ>), precum și a articolului 2 litera (a) și a articolelor 3 și 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19930405">5 aprilie 1993</DATE> privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="095" PAGE.FIRST="29" DATE.PUB="1993">JO 1993, L 95, p. 29</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2</NO.P><TXT>Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între Nationale Maatschappij der Belgische Spoorwegen (NMBS) [Societatea Națională a Căilor Ferate Belgiene (SNCB)], pe de o parte, și domnul Mbutuku Kanyeba (cauza C‑349/18), doamna Larissa Nijs (cauza C‑350/18) și domnul Jean‑Louis Anita Dedroog (cauza C‑351/18), pe de altă parte, în legătură cu suplimentele tarifare solicitate acestora din urmă pentru că au călătorit cu trenul fără legitimație de transport.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Dreptul Uniunii</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Directiva 93/13</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3</NO.P><TXT>Al treisprezecelea considerent al Directivei 93/13 enunță:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>întrucât se consideră că actele cu putere de lege sau normele administrative ale statelor membre, care determină direct sau indirect clauzele contractelor încheiate cu consumatorii, nu conțin clauze abuzive; întrucât, în consecință, nu este necesar ca prezenta directivă să se aplice clauzelor care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii și principiile sau dispozițiile din convențiile internaționale la care statele membre sau [Uniunea Europeană] sunt părți; întrucât, în această privință, formularea <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="00BB" ID="QE0002"/> din articolul 1 alineatul (2) se referă și la normele care, în conformitate cu legea, se aplică între părțile contractante, cu condiția să nu se fi instituit alte acorduri;<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>.</P></CONSID></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 1 din această directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="001.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege și [a] actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>profesionist<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="00BB" ID="QE0004"/>] și un consumator.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="001.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Dispozițiile prezentei directive nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii sau dispozițiile ori principiile din convențiile internaționale la care statele membre sau [Uniunea] sunt părți, în special în domeniul transportului.<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 2 litera (a) din directiva menționată prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>În sensul prezentei directive:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>clauzele abuzive<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="00BB" ID="QE0006"/> înseamnă clauzele contractuale definite la articolul 3.<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 3 din aceeași directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="003.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>O clauză contractuală care nu s‑a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună‑credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="003.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Se consideră întotdeauna că o clauză nu s‑a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="003.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Anexa conține o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7</NO.P><TXT>Potrivit articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într‑un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>profesionist<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="00BB" ID="QE0009"/>], în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>potrivit dispozițiilor sale<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="00BB" ID="QE0010"/>], în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatul (1) din această directivă are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>Statele membre pot adopta sau menține cele mai stricte dispoziții compatibile cu tratatul în domeniul reglementat de prezenta directivă, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protecție.<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul nr. 1371/2007</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9</NO.P><TXT>Considerentele (1)-(3) ale Regulamentului nr. 1371/2007 enunță:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>(1)</NO.P><TXT>În cadrul politicii comune din domeniul transporturilor, este important să se asigure protecția drepturilor călătorilor din transportul feroviar și să se îmbunătățească calitatea și eficiența serviciilor de transport feroviar de călători pentru a contribui la creșterea ponderii transportului feroviar în raport cu alte moduri de transport.</TXT></NP></CONSID><CONSID><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Comunicarea Comisiei intitulată <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>Strategia pentru politica de protecție a consumatorilor 2002-2006<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="00BB" ID="QE0013"/> [<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="137" PAGE.FIRST="2" DATE.PUB="2002">JO 2002, C 137, p. 2</REF.DOC.OJ>] stabilește ca obiectiv atingerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor în domeniul transporturilor în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din tratat.</TXT></NP></CONSID><CONSID><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>Deoarece călătorul din transportul feroviar reprezintă partea defavorizată a contractului de transport, este necesar ca drepturile călătorilor în această privință să fie asigurate.<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10</NO.P><TXT>Articolul 1 litera (a) din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>Prezentul regulament stabilește reguli cu privire la:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>informațiile care trebuie furnizate de către întreprinderile feroviare, încheierea de contracte de transport, emiterea de legitimații de transport și punerea în aplicare a unui sistem informatizat de informare și rezervare pentru transportul feroviar;<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11</NO.P><TXT>Articolul 3 din regulamentul menționat conține următoarele definiții:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>operator de transport<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="00BB" ID="QE0016"/> înseamnă întreprinderea feroviară contractuală cu care călătorul a încheiat contractul de transport sau o serie de întreprinderi feroviare succesive care sunt responsabile în baza acestui contract;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="00BB" ID="QE0017"/> înseamnă un contract de transport, contra cost sau gratuit, între o întreprindere feroviară sau un vânzător de legitimații de transport și călător, în vederea prestării unuia sau mai multor servicii de transport;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>bilet direct<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="00BB" ID="QE0018"/> înseamnă biletul sau biletele de transport care reprezintă un contract pentru servicii de transport feroviar succesive executate de către una sau mai multe întreprinderi feroviare;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>condiții generale de transport<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="00BB" ID="QE0019"/> însemnă condițiile operatorului de transport sub formă de condiții generale sau de tarife intrate în vigoare din punct de vedere juridic în toate statele membre și care au devenit, prin încheierea contractului de transport, parte integrantă din acesta;</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12</NO.P><TXT>Capitolul II din Regulamentul nr. 1371/2007, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>Contractul de transport, informațiile și legitimațiile de transport<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>, cuprinde articolele 4-10 din acesta. Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>Contractul de transport<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, încheierea și executarea unui contract de transport, precum și furnizarea de informații și de legitimații de transport sunt reglementate de dispozițiile titlurilor II și III din anexa I.<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13</NO.P><TXT>Articolul 9 din regulamentul menționat, care privește disponibilitatea legitimațiilor de transport, a biletelor directe și a rezervărilor, prevede la alineatele (2)-(4):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="009.002"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Fără a aduce atingere alineatului (4), întreprinderile feroviare distribuie călătorilor legitimații de transport prin intermediul cel puțin al unuia din următoarele puncte de vânzare:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>ghișee sau distribuitoare automate de legitimații de transport;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>telefon, internet sau orice altă tehnologie informațională disponibilă pe scară largă;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>la bordul trenurilor.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="009.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA><P>Fără a aduce atingere alineatelor (4) și (5), întreprinderile feroviare distribuie legitimații de transport pentru servicii furnizate în conformitate cu contracte de servicii publice, prin intermediul a cel puțin unuia din următoarele puncte de vânzare:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>ghișee sau distribuitoare automate de legitimații de transport;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="5"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>la bordul trenurilor.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="009.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>Întreprinderile feroviare oferă posibilitatea de a obține legitimații de transport pentru serviciul respectiv la bordul trenului, cu excepția cazurilor în care această posibilitate este limitată sau refuzată din motive de securitate sau legate de lupta împotriva fraudei, din motive de rezervare obligatorie sau din alte motive comerciale acceptabile.<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14</NO.P><TXT>Anexa I la Regulamentul nr. 1371/2007, intitulată <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>Extras din Regulile uniforme privind Contractul de transport internațional feroviar de călători și bagaje (CIV)<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>, este constituită din titlurile II-VII din apendicele A la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din <DATE ISO="19800509">9 mai 1980</DATE>, astfel cum a fost modificată de Protocolul de modificare a Convenției privind transporturile internaționale feroviare din <DATE ISO="19990603">3 iunie 1999</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>COTIF<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>). Astfel, în anexa I menționată figurează titlul II din acest apendice, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0026" ID="QS0026"/>Încheierea și executarea contractului de transport<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>, care cuprinde articolele 6-11 din apendicele menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15</NO.P><TXT>Articolul 6, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0027" ID="QS0027"/>Contractul de transport<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>, din apendicele A la COTIF prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="006.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0028" ID="QS0028"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Prin contractul de transport, operatorul de transport se angajează să transporte la locul de destinație călătorul, precum și, dacă este cazul, bagaje și vehicule, și să livreze bagajele și vehiculele la locul de destinație.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="006.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Contractul de transport trebuie să fie confirmat prin una sau mai multe legitimații de transport eliberate călătorului. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 9, absența, neregularitatea sau pierderea legitimației de transport nu afectează existența sau validitatea contractului, care rămâne sub incidența prezentelor [r]eguli uniforme.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="006.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Legitimația de transport confirmă, până la proba contrarie, încheierea și conținutul contractului de transport.<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16</NO.P><TXT>Articolul 7 din acest apendice A, care privește <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0029" ID="QS0029"/>Legitimația de transport<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>, prevede la alineatele (1) și (2):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="007.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0030" ID="QS0030"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Condițiile generale de transport stabilesc forma și conținutul legitimațiilor de transport, precum și limba și caracterele în care sunt tipărite și completate.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="007.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Pe legitimația de transport trebuie menționate cel puțin:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>orice altă indicație necesară pentru a dovedi încheierea și conținutul contractului de transport și care permite călătorului să beneficieze de drepturile ce decurg din prezentul contract.<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17</NO.P><TXT>Articolul 8 alineatul (1) din apendicele A menționat precizează că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0031" ID="QS0031"/>[s]ub rezerva unei convenții contrare între călător și operatorul de transport, prețul transportului se plătește în avans<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18</NO.P><TXT>Articolul 9 din același apendice A este intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0032" ID="QS0032"/>Dreptul la transport. Excluderea de la transport<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>. Potrivit alineatului (1) al acestuia:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0033" ID="QS0033"/>Încă de la începerea călătoriei, călătorul trebuie să dețină o legitimație de transport valabilă și să o prezinte cu ocazia controlului legitimațiilor de transport. Condițiile generale de transport pot prevedea:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>că un călător care nu prezintă o legitimație de transport valabilă trebuie să plătească, în afara prețului transportului, o suprataxă;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="6"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>că un călător care refuză să facă plata imediată a prețului transportului sau a suprataxei poate fi exclus de la transport;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>dacă și în ce condiții are loc rambursarea suprataxei.<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Litigiile principale și întrebările preliminare</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19</NO.P><TXT>În cursul anului 2015, domnul Kanyeba a făcut obiectul a patru constatări din care a rezultat că acesta efectuase tot atâtea călătorii cu trenul fără a deține o legitimație de transport (cauza C‑349/18), cu încălcarea articolelor 156-160 din condițiile de transport ale SNCB aplicabile în acel moment. În cursul anilor 2013 și 2015, au fost întocmite cinci constatări similare împotriva doamnei Nijs (cauza C‑350/18). De asemenea, în cursul anilor 2014 și 2015, domnul Dedroog a făcut obiectul a unsprezece constatări similare (cauza C‑351/18).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20</NO.P><TXT>SNCB a oferit fiecăreia dintre aceste persoane posibilitatea de a‑și regulariza situația fie prin achitarea imediată a prețului călătoriei, majorat cu o suprataxă denumită <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0034" ID="QS0034"/>prețul de bord<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>, fie prin achitarea, în termen de 14 zile de la constatarea încălcării, a unei sume forfetare de 75 de euro sau, pentru încălcările anterioare anului 2015, a prețului transportului majorat cu 60 de euro. După scurgerea acestui termen de 14 zile, pârâții din litigiile principale aveau încă posibilitatea de a plăti o sumă forfetară de 225 de euro sau, pentru încălcările anterioare anului 2015, prețul transportului majorat cu 200 de euro.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21</NO.P><TXT>Întrucât niciunul dintre pârâții din litigiile principale nu a utilizat aceste posibilități, SNCB i‑a chemat în judecată în fața instanței de trimitere, și anume vredegerecht te Antwerpen (judecătorul de pace din Antwerpen, Belgia), pentru a‑i obliga să îi plătească, în cauzele C‑349/18-C‑351/18, sumele de 880,20 euro, de <FT TYPE="DECIMAL">1103,90</FT> euro și, respectiv, de <FT TYPE="NUMBER">2394</FT> de euro, majorate, în fiecare caz, cu cheltuielile de judecată. În cadrul acestor cereri, SNCB susține că raporturile juridice dintre ea și fiecare dintre pârâții din litigiile principale nu sunt de natură contractuală, ci administrativă, întrucât aceștia nu au cumpărat o legitimație de transport. Aceștia din urmă nu s‑au prezentat în fața instanței de trimitere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22</NO.P><TXT>Instanța menționată consideră că, având în vedere jurisprudența Curții, este obligată să examineze din oficiu aplicarea normelor privind clauzele abuzive dacă serviciul este furnizat unui consumator. Aceasta observă că, în cauzele cu care este sesizată, sunt în discuție, pe de o parte, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0035" ID="QS0035"/>consumatori<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>, în sensul teoriei clauzelor abuzive, această noțiune vizând, în opinia sa, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0036" ID="QS0036"/>orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/> și, pe de altă parte, o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0037" ID="QS0037"/>întreprindere<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/> în sensul aceleiași teorii, făcând trimitere în această privință la o hotărâre a Hof van Cassatie (Curtea de Casație, Belgia). În consecință, aceasta arată că este obligată să continue examinarea aplicării teoriei menționate și ridică, în această privință, problema naturii raportului juridic dintre SNCB și pârâții din litigiile principale, precum și, prin urmare, problema dacă un contract de transport a fost încheiat sau nu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23</NO.P><TXT>În această privință, ea arată că nu este clar temeiul juridic al condițiilor generale de transport ale SNCB, care determină drepturile și obligațiile acesteia și, respectiv, ale călătorilor. Potrivit unei prime teze, ar fi vorba despre clauze pur contractuale. Potrivit unei a doua teze, ar fi vorba despre regulamente în sensul dreptului administrativ. Ar exista de asemenea o controversă în dreptul belgian cu privire la natura raportului juridic dintre SNCB și călător. Potrivit unei prime teze, acest raport ar fi întotdeauna de natură contractuală, chiar și atunci când călătorul nu dispune de o legitimație de transport valabilă. Simplul fapt de a se deplasa în zona în care trebuie să fie purtător al unei legitimații de transport ar da naștere unui contract de transport, care ar fi, în acest caz, un pur contract de adeziune. Potrivit celei de a doua teze, raportul ar fi contractual atunci când călătorul și‑a procurat o legitimație de transport, dar ar fi administrativ în lipsa unei asemenea legitimații. Astfel, nu ar exista în acest caz un acord de voințe, întrucât călătorul nu are intenția de a plăti pentru transport, iar societatea de transport nu are intenția de a efectua transportul fără contraprestație. Instanța de<?PAGE NO="7"?> trimitere arată că această discuție nu mai pare a fi de actualitate în dreptul belgian, întrucât Grondwettelijk Hof (Curtea Constituțională, Belgia) și Hof van Cassatie (Curtea de Casație) au statuat că teoria clauzelor abuzive se aplică și unui raport juridic administrativ.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată totuși că teoria clauzelor abuzive presupune existența unui contract și consideră că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0038" ID="QS0038"/>contract<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/> este o noțiune de drept al Uniunii. În această privință, ea se referă la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1371/2007 și ridică problema momentului încheierii contractului de transport și, mai precis, problema dacă aceasta are loc în momentul intrării în zona în care trebuie, în principiu, să fie în posesia unei legitimații de transport sau în momentul achiziționării legitimației de transport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25</NO.P><TXT>În plus, aceasta consideră că problema nașterii contractului de transport ar trebui să fie corelată cu articolul 2 litera (a) și cu articolul 3 din Directiva 93/13. În cauzele cu care este sesizată, condițiile generale de transport ale SNCB, indiferent dacă sunt de natură contractuală sau administrativă, ar trebui să fie considerate condiții care nu s‑au negociat individual, în sensul acestei din urmă dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26</NO.P><TXT>Având în vedere aceste considerații, instanța de trimitere ridică problema dacă un raport juridic contractual se naște tot între o societate de transport și un călător, chiar și atunci când acest călător utilizează serviciile acestui operator de transport, fără a‑și procura o legitimație de transport. În caz contrar, instanța de trimitere se întreabă dacă teoria clauzelor abuzive se aplică călătorului care utilizează transportul public, fără să își fi procurat o legitimație de transport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27</NO.P><TXT>În ipoteza în care Curtea ar considera că condițiile generale de transport ale SNCB trebuie să fie examinate din perspectiva teoriei clauzelor abuzive, instanța de trimitere arată că, în dreptul belgian, o clauză abuzivă își găsește sancțiunea în nulitatea sa și că, potrivit jurisprudenței Curții, dreptul Uniunii se opune în esență ca instanța națională care constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într‑un contract încheiat între un profesionist și un consumator să completeze acest contract prin modificarea conținutului clauzei respective. Doctrina belgiană ar fi criticat totuși această interdicție a unui efect supletiv al dreptului comun ca fiind insuficient de nuanțată. Această instanță se întreabă, așadar, dacă pot exista împrejurări în care profesionistul are un interes ca o clauză să fie menținută, dar în care consumatorul are interesul ca domeniul său de aplicare să fie moderat de instanță și, într‑un astfel de caz, dacă aceste împrejurări pot fi definite în mod abstract.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28</NO.P><TXT>În aceste condiții, vredegerecht te Antwerpen (judecătorul de pace din Antwerpen) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare, formulate în mod identic în fiecare dintre cauzele conexate:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0039" ID="QS0039"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 9 alineatul (4) [din Regulamentul nr. 1371/2007] coroborat cu articolul 2 litera (a) și cu articolul 3 din Directiva 93/13, trebuie interpretat în sensul că între societatea de transport și călător ia naștere un raport juridic contractual chiar și atunci când acesta utilizează serviciile operatorului de transport fără a deține o legitimație de transport?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, protecția prevăzută în doctrină în materia clauzelor abuzive se extinde și asupra unui călător care utilizează un mijloc de transport public, fără o legitimație de transport, și care, din cauza unui astfel de comportament, este obligat să plătească o suprataxă, în plus față de prețul călătoriei, în conformitate cu condițiile generale ale operatorului de transport care sunt considerate de aplicabilitate generală, dat fiind caracterul lor normativ sau publicarea lor într‑un buletin oficial al statului?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Articolul 6 din Directiva 93/13, care prevede că <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0040" ID="QS0040"/>[s]tatele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într‑un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un profesionist, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă<?PAGE NO="8"?> să angajeze părțile potrivit dispozițiilor sale, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="00BB" ID="QE0040"/>, se opune în orice situație ca instanța să modereze clauza considerată abuzivă sau să aplice, în locul acestei clauze, dreptul comun?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la întrebarea de mai sus, în ce condiții poate instanța națională să modereze clauza considerată abuzivă sau să o înlocuiască cu dreptul comun[?]</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5)</NO.P><TXT>În cazul în care nu se poate răspunde <HT TYPE="ITALIC">in abstracto</HT> la întrebările de mai sus, se pune întrebarea dacă, în cazul în care întreprinderea feroviară națională sancționează potrivit dreptului civil un călător fără legitimație de transport, prin aplicarea unei suprataxe adăugate la prețul călătoriei, iar instanța ajunge la concluzia că suprataxa solicitată este abuzivă în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 93/13 coroborat cu articolul 3 din această directivă, articolul 6 din directiva menționată se opune anulării clauzei în instanță și aplicării dreptului comun în materia răspunderii pentru repararea prejudiciului suferit de întreprinderea feroviară națională?<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29</NO.P><TXT>Prin decizia președintelui Curții din <DATE ISO="20180711">11 iulie 2018</DATE>, cauzele C‑349/18-C‑351/18 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la întrebările preliminare</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la prima întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie arătat, pe de o parte, că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere urmărește să obțină o interpretare a articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1371/2007 în lumina Directivei 93/13. Acest regulament nu conține însă nicio trimitere la Directiva 93/13. În plus, din compararea articolelor 1 ale acestora reiese că regulamentul menționat și directiva menționată au obiective diferite. Prin urmare, dispozițiile Directivei 93/13 nu pot fi pertinente pentru interpretarea Regulamentului nr. 1371/2007 (a se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040909">9 septembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Meiland Azewijn</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑292/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:499">EU:C:2004:499</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111215">15 decembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Møller</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑585/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:847">EU:C:2011:847</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140911">11 septembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Germania</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑525/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2202">EU:C:2014:2202</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31</NO.P><TXT>Pe de altă parte, deși, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere ridică problema interpretării articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1371/2007, trebuie să se observe că această dispoziție se referă la posibilitatea, care trebuie în principiu să fie oferită de întreprinderile feroviare, de a obține legitimații de transport pentru serviciul respectiv la bordul trenului. Cu toate acestea, din deciziile de trimitere reiese că nu atât această posibilitate este în discuție în litigiile principale, cât aspectul dacă un călător care efectuează o călătorie cu trenul fără să își fi procurat o legitimație de transport trebuie considerat că a intrat, ca urmare a urcării sale la bordul trenului, într‑un raport contractual cu întreprinderea feroviară, în sensul acestui regulament. Prin urmare, nu acest articol 9 alineatul (4), ca atare, trebuie interpretat în vederea soluționării litigiilor principale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32</NO.P><TXT>Cu toate acestea, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate. Împrejurarea că, pe plan formal, o instanță națională a formulat o întrebare preliminară făcând trimitere la anumite dispoziții ale dreptului Uniunii nu împiedică Curtea să furnizeze acestei instanțe toate elementele de interpretare care pot fi utile pentru soluționarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă ea s‑a referit sau nu la acestea în enunțul întrebărilor sale. În această privință,<?PAGE NO="9"?> revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele dreptului Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170627">27 iunie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑74/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:496">EU:C:2017:496</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33</NO.P><TXT>Având în vedere aceste considerații și motivele cererilor de decizie preliminară, trebuie să se înțeleagă că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 punctul 8 din Regulamentul nr. 1371/2007 trebuie interpretat în sensul că o situație în care un călător urcă la bordul unui tren în vederea efectuării unei călătorii fără să își fi procurat o legitimație de transport intră în sfera noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0041" ID="QS0041"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>, în sensul acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34</NO.P><TXT>Potrivit articolului 3 punctul 8 din Regulamentul nr. 1371/2007, noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0042" ID="QS0042"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, în sensul acestui regulament, vizează <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0043" ID="QS0043"/>un contract de transport, contra cost sau gratuit, între o întreprindere feroviară sau un vânzător de legitimații de transport și călător, în vederea prestării unuia sau mai multor servicii de transport<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35</NO.P><TXT>Trebuie amintit că, în vederea interpretării unor dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de termenii utilizați de acestea, ci și de contextul în care apar, precum și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050607">7 iunie 2005</DATE>, <NAME.CASE>VEMW și alții</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑17/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:362">EU:C:2005:362</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121122">22 noiembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Westbahn Management</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑136/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:740">EU:C:2012:740</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36</NO.P><TXT>În ceea ce privește formularea articolului 3 punctul 8 din Regulamentul nr. 1371/2007, trebuie să se arate, pe de o parte, că termenul <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0044" ID="QS0044"/>contract<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/>, în sensul său curent, desemnează un acord de voințe concordante destinat să producă efecte juridice. Pe de altă parte, în cadrul domeniului reglementat de acest regulament și având în vedere modul de redactare a dispoziției menționate, acest efect constă în principal în obligația întreprinderii feroviare de a furniza călătorului unul sau mai multe servicii de transport și în obligația călătorului de a face plata prețului, cu excepția cazului în care serviciul de transport este furnizat cu titlu gratuit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37</NO.P><TXT>Astfel, din constatările de la punctul anterior rezultă că, pe de o parte, prin faptul că lasă un acces liber la trenul său și, pe de altă parte, prin faptul că urcă la bordul acestuia în vederea efectuării unei călătorii, atât întreprinderea feroviară, cât și călătorul își manifestă voințele concordante de a intra într‑un raport contractual, astfel încât condițiile necesare pentru a stabili existența unui contract de transport sunt, în principiu, îndeplinite. Cu toate acestea, formularea articolului 3 punctul 8 din Regulamentul nr. 1371/2007 nu permite să se stabilească dacă deținerea unei legitimații de transport de către călător este un element indispensabil pentru a putea considera că există un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0045" ID="QS0045"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/>, în sensul acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38</NO.P><TXT>În ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 3 punctul 8 din Regulamentul nr. 1371/2007, trebuie să se arate, în primul rând, că termenii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0046" ID="QS0046"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> figurează într‑o serie de alte dispoziții ale acestui regulament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39</NO.P><TXT>Astfel, articolul 3 punctul 10 din regulamentul menționat definește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0047" ID="QS0047"/>bilet direct<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/> ca vizând <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0048" ID="QS0048"/>biletul sau biletele de transport care reprezintă un contract pentru servicii de transport feroviar succesive executate de către una sau mai multe întreprinderi feroviare<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40</NO.P><TXT>Articolul 4 din același regulament, care privește în mod specific <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0049" ID="QS0049"/>contractul de transport<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>, prevede la rândul său că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0050" ID="QS0050"/>[s]ub rezerva dispozițiilor [capitolului II din Regulamentul nr. 1371/2007], încheierea și executarea unui contract de transport, precum și furnizarea de informații și de bilete sunt reglementate de dispozițiile titlurilor II și III din anexa I<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> la acest regulament.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41</NO.P><TXT>În această privință, în anexa I la Regulamentul nr. 1371/2007 este reprodus în special titlul II din apendicele A la COTIF, privind încheierea și executarea contractului de transport. Potrivit articolului 6 alineatul (1) din acest apendice, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0051" ID="QS0051"/>[p]rin contractul de transport, operatorul de transport se angajează să transporte călătorul, precum și, dacă este cazul, bagaje și vehicule la locul de destinație<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/>, alineatul (2) al acestui articol 6 precizând că contractul de transport trebuie să fie confirmat prin una sau mai multe legitimații de transport eliberate călătorului și că, fără a aduce atingere articolului 9 din apendicele menționat, absența, neregularitatea sau pierderea legitimației de transport nu afectează existența sau validitatea contractului, care rămâne sub incidența regulilor uniforme stabilite de COTIF. Articolul 6 alineatul (3) din același apendice adaugă că legitimația de transport confirmă, până la proba contrarie, încheierea și conținutul contractului de transport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42</NO.P><TXT>În plus, articolul 7 din apendicele A la COTIF prevede, la alineatul (1), că condițiile generale de transport stabilesc, printre altele, forma și conținutul legitimațiilor de transport și, la alineatul (2) litera (c), că, pe legitimația de transport, trebuie menționată în special orice indicație necesară pentru a dovedi încheierea și conținutul contractului de transport și care permite călătorului să beneficieze de drepturile ce decurg din acest contract.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43</NO.P><TXT>În această privință, trebuie să se sublinieze de asemenea că din articolul 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1371/2007 reiese că, fără a aduce atingere alineatului (4) al acestui articol, întreprinderile feroviare au obligația să distribuie călătorilor legitimații de transport prin intermediul cel puțin al unuia dintre cele trei – sau dintre cele două, dacă este vorba despre legitimații de transport pentru servicii furnizate în conformitate cu contracte de servicii publice – puncte de vânzare pe care aceste dispoziții le enumeră, printre care figurează distribuirea la bordul trenurilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44</NO.P><TXT>În al doilea rând, trebuie să se arate că reiese din articolul 8 alineatul (1) din apendicele A la COTIF, care figurează în anexa I la acest regulament, că numai în lipsa unei convenții contrare între călător și operatorul de transport prețul transportului se plătește în avans.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45</NO.P><TXT>În plus, desigur, articolul 9 din acest apendice A, sub rezerva căruia se aplică articolul 6 din acesta, prevede la alineatul (1) prima teză că, încă de la începerea călătoriei, călătorul trebuie să dețină o legitimație de transport valabilă și să o prezinte cu ocazia controlului legitimațiilor de transport. Cu toate acestea, acest articol 9 prevede, în a doua teză, la literele (a) și, respectiv, (b), că condițiile generale de transport pot prevedea că un călător care nu prezintă o legitimație de transport valabilă trebuie să plătească, în afara prețului transportului, o suprataxă și că un călător care refuză să facă plata imediată a prețului transportului sau a suprataxei poate fi exclus de la transport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46</NO.P><TXT>Or, potrivit articolului 3 punctul 16 din Regulamentul nr. 1371/2007, noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0052" ID="QS0052"/>condiții generale de transport<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>, în sensul acestui regulament, vizează <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0053" ID="QS0053"/>condițiile transportatorului sub formă de condiții generale sau de tarife intrate în vigoare din punct de vedere juridic în toate statele membre și care au devenit, prin încheierea contractului de transport, parte integrantă din acesta<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/>, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0054" ID="QS0054"/>operatorul de transport<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> fiind definit la articolul 3 punctul 2 din acest regulament drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0055" ID="QS0055"/>întreprinderea feroviară contractuală cu care călătorul a încheiat contractul de transport sau o serie de întreprinderi feroviare succesive care sunt responsabile în baza acestui contract<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47</NO.P><TXT>În măsura în care unui călător care nu prezintă o legitimație de transport valabilă sau care refuză să facă plata imediată a legitimației de transport i se pot opune astfel condițiile generale de transport, în temeiul articolului 9 din apendicele A la COTIF, care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 1371/2007, și în măsura în care acestea, potrivit articolului 3 punctul 16 din regulamentul menționat coroborat cu articolul 3 punctul 2 din acesta, devin, în sensul regulamentului menționat, parte integrantă din contractul de transport dintre întreprinderea feroviară și călător prin încheierea acestuia, rezultă de aici că o astfel de întreprindere care lasă acces liber la trenurile sale și un călător care urcă la bordul unui astfel de tren în vederea efectuării unei călătorii trebuie să fie considerați ca<?PAGE NO="11"?> fiind părți la un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0056" ID="QS0056"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>, în sensul aceluiași regulament, de îndată ce călătorul respectiv se află astfel la bordul trenului. Așadar, în caz contrar, călătorului respectiv nu i se pot opune aceste condiții generale de transport, în temeiul Regulamentului nr. 1371/2007.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48</NO.P><TXT>Astfel, din aceste elemente de context rezultă în mod clar că biletul, desemnat de asemenea în acest apendice A prin termenii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0057" ID="QS0057"/>legitimație de transport<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>, nu este decât instrumentul care materializează contractul de transport, în sensul Regulamentului nr. 1371/2007.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49</NO.P><TXT>Formularea articolului 3 punctul 8 din Regulamentul nr. 1371/2007 și contextul în care se înscrie această dispoziție conduc, în consecință, la a considera că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0058" ID="QS0058"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>, în sensul dispoziției menționate, trebuie înțeleasă, în sensul acestui regulament, ca fiind independentă de deținerea unei legitimații de transport de către călător și în sensul că include o situație în care un călător urcă la bordul unui tren liber accesibil în vederea efectuării unei călătorii fără să își fi procurat legitimație de transport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50</NO.P><TXT>Această interpretare este confirmată de obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 1371/2007. Pe de o parte, potrivit articolului 1 litera (a) din regulamentul menționat, acesta are în special ca obiect stabilirea regulilor în ceea ce privește încheierea de contracte de transport. Pe de altă parte, considerentul (1) al regulamentului menționat subliniază în special că, în cadrul politicii comune din domeniul transporturilor, este important să se asigure protecția drepturilor călătorilor din transportul feroviar. În plus, din considerentul (2) al aceluiași regulament reiese că trebuie atins un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în domeniul transporturilor, iar potrivit considerentului (3) al acestuia, deoarece călătorul din transportul feroviar reprezintă partea defavorizată a contractului de transport, este necesar ca drepturile călătorilor în această privință să fie asigurate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51</NO.P><TXT>Ar fi contrar acestor obiective să se considere că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0059" ID="QS0059"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>, conform Regulamentului nr. 1371/2007, trebuie interpretată în sensul că nu include o situație în care un călător urcă la bordul unui tren liber accesibil pentru efectuarea unei călătorii fără să își fi procurat legitimația de transport. Astfel, dacă s‑ar permite să se considere că un astfel de călător poate să fie considerat, pentru simplul motiv că nu dispune de o legitimație de transport atunci când urcă la bordul trenului, ca nefiind parte la un raport contractual cu întreprinderea feroviară care și‑a lăsat trenurile cu acces liber, acest călător ar putea, pentru împrejurări care nu îi sunt imputabile, să fie privat de drepturile pe care acest regulament le atribuie încheierii unui contract de transport, ceea ce ar contraveni obiectivului de protecție a călătorilor din transportul feroviar urmărit de regulamentul menționat și amintit în considerentele (1)-(3) ale acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în lipsa unor dispoziții în această privință în Regulamentul nr. 1371/2007, o astfel de interpretare nu afectează validitatea acestui contract sau consecințele care pot decurge din neexecutarea de către una dintre părți a obligațiilor sale contractuale, care, în lipsa unor dispoziții în această privință în regulamentul menționat, rămân reglementate de dreptul național aplicabil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53</NO.P><TXT>Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 3 punctul 8 din Regulamentul nr. 1371/2007 trebuie interpretat în sensul că o situație în care un călător urcă la bordul unui tren liber accesibil în vederea efectuării unei călătorii fără să își fi procurat o legitimație de transport intră în sfera noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0060" ID="QS0060"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>, în sensul acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a doua întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54</NO.P><TXT>Ținând seama de răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="12"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a treia și la a cincea întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a treia și al celei de a cincea întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională care constată caracterul abuziv al unei clauze penale prevăzute într‑un contract încheiat între un profesionist și un consumator să reducă cuantumul penalității puse de această clauză în sarcina consumatorului respectiv sau să înlocuiască clauza menționată cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv. În acest context, instanța menționată ridică de asemenea problema dacă Directiva 93/13 trebuie să fie interpretată în sensul că se opune ca, în împrejurări precum cele în discuție în litigiile principale, instanța națională să aplice, pe de altă parte, dispozițiile dreptului său național referitoare la răspunderea extracontractuală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56</NO.P><TXT>În această privință, trebuie să se arate, cu titlu introductiv, că, în speță, potrivit indicațiilor conținute în cererile de decizie preliminară, clauza penală pe care instanța de trimitere ar putea, dacă este cazul, să o declare abuzivă face parte din condițiile generale de transport ale SNCB, în privința cărora această instanță precizează că sunt <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0061" ID="QS0061"/>considerate de aplicabilitate generală, dat fiind caracterul lor normativ<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/>, și că fac obiectul unei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0062" ID="QS0062"/>publicări într‑un buletin oficial al statului<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57</NO.P><TXT>Având în vedere aceste precizări, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13, dispozițiile acesteia nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă în special acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, după cum reiese din al treisprezecelea considerent al Directivei 93/13, excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din aceasta cuprinde clauze care reflectă dispoziții din dreptul național care se impun părților contractante independent de alegerea acestora sau pe cele care sunt aplicabile din oficiu, cu alte cuvinte în lipsa unui aranjament diferit al părților în această privință, precum și clauzele contractuale care reflectă dispozițiile menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130321">21 martie 2013</DATE>, <NAME.CASE>RWE Vertrieb</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑92/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:180">EU:C:2013:180</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140430">30 aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Barclays Bank</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑280/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:279">EU:C:2014:279</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171207">7 decembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Woonhaven Antwerpen</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑446/17</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:954">EU:C:2017:954</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59</NO.P><TXT>Această excludere este justificată de faptul că este legitim, în principiu, să se prezume că legiuitorul național a stabilit un echilibru între ansamblul drepturilor și obligațiilor părților la anumite contracte, echilibru pe care legiuitorul Uniunii a intenționat în mod explicit să îl prezerve (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140430">30 aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Barclays Bank</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑280/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:279">EU:C:2014:279</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată, precum și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171207">7 decembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Woonhaven Antwerpen</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑446/17</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:954">EU:C:2017:954</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60</NO.P><TXT>Această excludere din domeniul de aplicare al Directivei 93/13 presupune astfel, potrivit jurisprudenței Curții, îndeplinirea a două condiții. Pe de o parte, clauza contractuală trebuie să reflecte un act cu putere de lege sau o normă administrativă, iar pe de altă parte, această dispoziție trebuie să fie obligatorie (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140910">10 septembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Kušionová</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑34/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2189">EU:C:2014:2189</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170920">20 septembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Andriciuc și alții</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑186/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:703">EU:C:2017:703</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61</NO.P><TXT>Pe de altă parte, rezultă în esență din jurisprudența Curții că excluderea menționată acoperă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii, altele decât cele referitoare la întinderea competențelor instanței naționale pentru a aprecia caracterul abuziv al unei clauze contractuale (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140430">30 aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Barclays Bank</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑280/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:279">EU:C:2014:279</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180807">7 august 2018</DATE>, <NAME.CASE>Banco Santander și Escobedo Cortés</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑96/16 și C‑94/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:643">EU:C:2018:643</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62</NO.P><TXT>Verificarea îndeplinirii acestor condiții este de competența instanței naționale în fiecare caz în speță (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170920">20 septembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Andriciuc și alții</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑186/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:703">EU:C:2017:703</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63</NO.P><TXT>Procedând la verificarea menționată, această instanță trebuie să țină seama de faptul că, având în vedere în special obiectivul Directivei 93/13, mai precis protecția consumatorilor împotriva clauzelor abuzive inserate în contractele încheiate de profesioniști cu consumatorii, excepția instituită la articolul 1 alineatul (2) din această directivă este de strictă interpretare (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140910">10 septembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Kušionová</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑34/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2189">EU:C:2014:2189</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180920">20 septembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>OTP Bank și OTP Faktoring</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑51/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:750">EU:C:2018:750</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64</NO.P><TXT>Acestea fiind precizate, revine Curții sarcina de a efectua analiza celei de a treia și a celei de a cincea întrebări întemeindu‑se pe premisa, a cărei exactitate va trebui să o verifice instanța de trimitere, că clauza pe care aceasta intenționează să o declare abuzivă nu este exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 93/13 în temeiul articolului 1 alineatul (2) din aceasta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65</NO.P><TXT>Potrivit articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13, statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într‑un contract încheiat cu un consumator de un profesionist, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile, potrivit dispozițiilor sale, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66</NO.P><TXT>Curtea a interpretat această dispoziție în sensul că instanța națională trebuie să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din constatarea caracterului abuziv al clauzei în discuție pentru a se asigura că respectiva clauză nu creează obligații pentru consumator. În această privință, Curtea a precizat că, atunci când consideră că o clauză contractuală este abuzivă, instanța națională are obligația să nu o aplice, exceptând cazul în care consumatorul se opune (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190326">26 martie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Abanca Corporación Bancaria și Bankia</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑70/17 și C‑179/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:250">EU:C:2019:250</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67</NO.P><TXT>Curtea a statuat deja și că, atunci când instanța națională constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într‑un contract încheiat între un profesionist și un consumator, articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale să completeze contractul modificând conținutul acestei clauze (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140430">30 aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Kásler și Káslerné Rábai</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑26/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:282">EU:C:2014:282</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190326">26 martie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Abanca Corporación Bancaria și Bankia</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑70/17 și C‑179/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:250">EU:C:2019:250</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În special, Curtea a statuat că această dispoziție nu poate fi interpretată în sensul că permite instanței naționale, în cazul în care constată caracterul abuziv al unei clauze penale dintr‑un contract încheiat între un profesionist și un consumator, să reducă cuantumul penalităților în sarcina consumatorului în loc să excludă pe deplin aplicarea clauzei în discuție în privința acestuia din urmă (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150121">21 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Unicaja Banco și Caixabank</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑482/13, C‑484/13, C‑485/13 și C‑487/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:21">EU:C:2015:21</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68</NO.P><TXT>Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150121">21 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Unicaja Banco și Caixabank</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑482/13, C‑484/13, C‑485/13 și C‑487/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:21">EU:C:2015:21</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69</NO.P><TXT>În cazul în care instanța națională ar avea posibilitatea să modifice conținutul clauzelor abuzive care figurează într‑un astfel de contract, o asemenea posibilitate ar putea aduce atingere realizării obiectivului pe termen lung urmărit prin articolul 7 din Directiva 93/13. Astfel, această posibilitate ar contribui la eliminarea efectului descurajator pe care îl are asupra profesioniștilor faptul că asemenea clauze abuzive pur și simplu nu sunt aplicate față de consumator, în măsura în care aceștia ar fi în continuare tentați să utilizeze clauzele menționate, știind că, chiar dacă acestea ar fi invalidate, contractul va putea fi totuși completat de instanța națională în măsura în care este necesar, garantând astfel interesul respectivilor profesioniști (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190326">26 martie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Abanca Corporación Bancaria și Bankia</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑70/17 și C‑179/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:250">EU:C:2019:250</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70</NO.P><TXT>Pe de altă parte, este adevărat că Curtea a admis o excepție de la acest principiu, considerând că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 nu s‑ar opune ca instanța națională, în temeiul principiilor din dreptul contractelor, să elimine clauza abuzivă prin înlocuirea acesteia cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, cu condiția ca această înlocuire să fie conformă cu obiectivul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 și să permită restabilirea unui echilibru real între drepturile și obligațiile cocontractanților, de natură să restabilească egalitatea dintre aceștia din urmă. Cu toate acestea, Curtea a limitat această posibilitate la ipotezele în care invalidarea clauzei abuzive ar obliga instanța să anuleze contractul în ansamblul său și să expună astfel consumatorul unor consecințe deosebit de prejudiciabile, astfel încât acesta din urmă ar fi în acest fel penalizat (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150121">21 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Unicaja Banco și Caixabank</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑482/13, C‑484/13, C‑485/13 și C‑487/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:21">EU:C:2015:21</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190326">26 martie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Abanca Corporación Bancaria și Bankia</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑70/17 și C‑179/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:250">EU:C:2019:250</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în cauzele principale și sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere în această privință, nu rezultă că invalidarea eventuală a clauzei penale în cauză ar fi de natură să determine anularea contractelor în ansamblul lor și să expună astfel consumatorii unor consecințe deosebit de prejudiciabile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72</NO.P><TXT>În ceea ce privește aspectul dacă, în împrejurări precum cele în discuție în litigiile principale, ar fi posibil ca instanța de trimitere să aplice, pe de altă parte, normele din dreptul său național referitoare la răspunderea extracontractuală, este suficient să se arate că Directiva 93/13, potrivit articolului 1 alineatul (1) din aceasta, are ca scop apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un profesionist și un consumator și că nu conține nicio dispoziție referitoare la răspunderea extracontractuală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73</NO.P><TXT>Prin urmare, aspectul dacă împrejurări precum cele în discuție în litigiile principale sunt, pe de altă parte, susceptibile să intre sub incidența dreptului răspunderii extracontractuale nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13, ci al dreptului național. Prin urmare, nu este necesară examinarea acestuia în cadrul prezentelor cereri de decizie preliminară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74</NO.P><TXT>Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la a treia și la a cincea întrebare că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune, pe de o parte, ca o instanță națională care constată caracterul abuziv al unei clauze penale prevăzute într‑un contract încheiat între un profesionist și un consumator să reducă cuantumul penalității puse de această clauză în sarcina consumatorului respectiv și, pe de altă parte, ca o instanță națională să înlocuiască clauza menționată, în temeiul principiilor din dreptul contractelor, cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, cu excepția cazului în care contractul în cauză nu poate continua să existe în cazul eliminării clauzei abuzive, iar anularea contractului în ansamblul său expune consumatorul unor consecințe deosebit de prejudiciabile.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="15"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a patra întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75</NO.P><TXT>Având în vedere răspunsul dat la a treia și la a cincea întrebare, nu este necesar să se răspundă la a patra întrebare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la cheltuielile de judecată</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76</NO.P><TXT>Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:</INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20071023">23 octombrie 2007</DATE> privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar trebuie interpretat în sensul că o situație în care un călător urcă la bordul unui tren liber accesibil în vederea efectuării unei călătorii fără să își fi procurat o legitimație de transport intră în sfera noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0063" ID="QS0063"/>contract de transport<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/>, în sensul acestei dispoziții.</HT></TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19930405">5 aprilie 1993</DATE> privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune, pe de o parte, ca o instanță națională care constată caracterul abuziv al unei clauze penale prevăzute într‑un contract încheiat între un profesionist și un consumator să reducă cuantumul penalității puse de această clauză în sarcina consumatorului respectiv și, pe de altă parte, ca o instanță națională să înlocuiască clauza menționată, în temeiul principiilor din dreptul contractelor, cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, cu excepția cazului în care contractul în cauză nu poate continua să existe în cazul eliminării clauzei abuzive, iar anularea contractului în ansamblul său expune consumatorul unor consecințe deosebit de prejudiciabile.</HT></TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><SIGNATORY><P>Semnături</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>