–

pentru Hauptzollamt B, de A. Wollschläger, în calitate de agent;

–

pentru guvernul german, de J. Möller și S. Eisenberg, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul ceh, de M. Smolek, J. Vláčil și L. Dvořáková, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de C. Hermes și R. Tricot, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO 1997, L 61, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 239), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1320/2014 al Comisiei din 1 decembrie 2014 (JO 2014, L 361, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 338/97”), și a articolului 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006 al Comisiei din 4 mai 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului nr. 338/97 (JO 2006, L 166, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 104), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/870 al Comisiei din 5 iunie 2015 (JO 2015, L 142, p. 3) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 865/2006”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Hauptzollamt B (Biroul vamal principal B, Germania), pe de o parte, și XY, pe de altă parte, în legătură cu confiscarea a șase cutii cu caviar de sturion de câte 50 de grame (g) ca urmare a lipsei permisului de import prezentat de persoana interesată la intrarea sa pe teritoriul vamal al Uniunii Europene.

3

Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție, semnată la Washington la 3 martie 1973 (Recueil des traités des Nations unies, vol. 993, nr. I‑14537, denumită în continuare „CITES”), are drept obiectiv să garanteze că, prin comerțul internațional cu specii incluse în anexele sale, precum și cu părți și produse provenite de la speciile respective, nu se dăunează conservării biodiversității și că acest comerț se bazează pe o utilizare durabilă a speciilor sălbatice.

4

Această convenție, la care Uniunea a devenit parte la 8 iulie 2015, a fost pusă în aplicare în cadrul Uniunii începând cu 1 ianuarie 1984 în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 3626/82 al Consiliului din 3 decembrie 1982 de aplicare în Comunitate a Convenției privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (JO 1982, L 384, p. 1). Regulamentul menționat a fost abrogat prin Regulamentul nr. 338/97, al cărui articol 1 al doilea paragraf prevede că acesta din urmă se aplică cu respectarea obiectivelor, a principiilor și a dispozițiilor CITES.

5

Potrivit Rezoluției Conferinței părților 13.7 (Rev. CoP17) privind controlul comerțului cu exemplare care constituie obiecte personale sau de uz domestic:

„[…]

Conferința părților la [CITES]

[…]

[…]”

6

Anexa 1 la această rezoluție, intitulată „Orientări pentru interpretarea obiectelor personale sau de uz domestic”, prevede:

„[…]

Definiția obiectelor personale sau de uz domestic

[…]”

7

Considerentul (12) al Regulamentului nr. 338/97 are următorul cuprins:

„întrucât, pentru a asigura controale eficiente și pentru a facilita procedurile vamale, este necesar să se desemneze birouri vamale care să dispună de personal calificat, care va fi însărcinat cu îndeplinirea formalităților necesare și a verificărilor corespunzătoare în momentul introducerii exemplarelor în [Uniune], pentru a le da o destinație vamală în sensul Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de stabilire a Codului Vamal Comunitar [(JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58)] sau în momentul exportului sau reexportului acestora în afara [Uniunii]; întrucât ar trebui de asemenea să existe instalații care să garanteze că exemplarele vii sunt conservate și tratate cu grijă”.

8

Articolul 1 din Regulamentul nr. 338/97 prevede:

„Obiectul prezentului regulament constă în protejarea speciilor de faună și floră sălbatice și asigurarea conservării prin controlarea comerțului acestora, în conformitate cu articolele următoare.

Prezentul regulament se aplică cu respectarea obiectivelor, principiilor și dispozițiilor convenției definite la articolul 2.”

9

Articolul 2 din acest regulament prevede:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

[…]

[…]”

10

Potrivit articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat:

„Introducerea în [Uniune] a exemplarelor din speciile înscrise la anexa B este supusă realizării verificărilor necesare și prezentării prealabile la biroul vamal de la frontiera de intrare, a unui permis de import eliberat de un organ de gestionare din statul membru de destinație.”

11

Articolul 7 din același regulament prevede la alineatul (3), intitulat „Efecte personale sau domestice”:

„Prin derogare de la articolele 4 și 5, dispozițiile acestor articole nu se aplică exemplarelor moarte sau părților și produselor obținute din exemplarele speciilor incluse la anexele A-D, atunci când este vorba despre efecte personale sau domestice, introduse în [Uniune], exportate sau reexportate în afara [Uniunii], în conformitate cu dispozițiile adoptate de Comisie. […]”

12

Articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 338/97 precizează că măsurile necesare pe care statele membre le adoptă pentru a sancționa încălcările dispozițiilor acestui regulament, printre care introducerea în Uniune a exemplarelor fără permisul sau certificatul corespunzător, sunt „adecvate cu natura și gravitatea încălcării și includ dispoziții referitoare la instituirea sechestrului și, după caz, la confiscarea exemplarelor”.

13

În anexa B la regulamentul menționat figurează „ACIPENSERIFORMES spp. (II) [sturioni și pești‑spadă] (Cu excepția speciilor incluse în anexa A)”.

14

Considerentele (1), (2) și (6) ale Regulamentului nr. 865/2006 au următorul cuprins:

[…]

15

Potrivit articolului 9 din Regulamentul nr. 865/2006:

„Fără a aduce atingere articolelor 31, 38, 44b, 44i și 44p, se eliberează un permis de import, o notificare de import, un permis de export sau un certificat de reexport separat(ă) pentru fiecare expediție de exemplare transportate împreună și care fac parte dintr‑o singură încărcătură.”

16

Articolul 57 din acest regulament, intitulat „Introducerea și reintroducerea efectelor personale și domestice în [Uniune]”, prevede:

„(1)   Derogarea de la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 338/97, prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, pentru efectele personale sau domestice nu se aplică exemplarelor care sunt folosite în scop lucrativ, care sunt vândute, expuse în scopuri comerciale, păstrate pentru vânzare, puse în vânzare sau transportate pentru vânzare.

[…]

(3)   La prima introducere în [Uniune], de către o persoană care își are reședința obișnuită în cadrul [Uniunii], a unor efecte personale sau domestice, inclusiv a trofeelor de vânătoare, care implică exemplare din speciile incluse în anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97, nu se solicită prezentarea la vamă a unui permis de import, cu condiția să fie prezentate originalul unui document de (re)export și o copie a acestuia.

[…]

(4)   La reintroducerea în [Uniune], de către o persoană care își are reședința obișnuită în cadrul [Uniunii], a unor efecte personale sau domestice, inclusiv a trofeelor de vânătoare, care implică exemplare din speciile incluse în anexa A sau B la Regulamentul (CE) nr. 338/97, nu se solicită prezentarea la vamă a unui permis de import, cu condiția să se prezinte unul dintre următoarele documente:

(5)   Prin derogare de la alineatele (3) și (4), nu se solicită prezentarea unui document de (re)export sau a unui permis de import pentru introducerea sau reintroducerea în [Uniune] a următoarelor articole enumerate în anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97:

[…]”

17

În temeiul articolului 51 alineatul (2) prima teză din Bundesnaturschutzgesetz (Legea federală privind protecția naturii), în cazul în care la controlul vamal se constată că animale sau plante sunt importate sau exportate fără permisul sau celelalte documente prevăzute în acest scop, autoritatea vamală confiscă animalele sau plantele în cauză.

18

În luna decembrie 2015, XY a intrat pe teritoriul vamal al Uniunii prin aeroportul din Düsseldorf (Germania), fiind în posesia a șase cutii cu caviar de sturion de câte 50 de grame, fără a avea permisul de import prevăzut la articolul 51 alineatul (2) din Legea federală privind protecția naturii.

19

În urma confiscării cutiilor menționate de către Biroul vamal principal B, XY a formulat o acțiune la Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf, Germania). Acesta a admis în parte această acțiune, statuând că, deși icrele de sturion sunt incluse în anexa B la Regulamentul nr. 338/97 și importul lor face prin urmare obiectul unui permis de import, această confiscare era totuși nelegală, întrucât Biroul vamal principal B ar fi trebuit să îi lase lui XY două din cele șase cutii cu caviar în cauză, corespunzând unei cantități care nu depășea 125 g și pe care aceasta nu intenționa să o folosească în scopuri comerciale, ci să o ofere cadou copiilor săi sau să o consume ea însăși.

20

Biroul vamal principal B a sesizat instanța de trimitere cu un recurs pentru motivul că, în cazul depășirii limitei de 125 g prevăzute la articolul 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 865/2006, trebuia confiscată, potrivit acestuia, întreaga cantitate de caviar de sturion transportată, iar nu numai cantitatea excedentară. În plus, acesta contestă faptul că cutiile cu caviar de sturion astfel importate pot fi calificate drept „efecte personale sau domestice”, în sensul articolului 2 litera (j) din Regulamentul nr. 338/97, întrucât aceste cutii erau destinate să fie oferite unui terț.

21

În acest context, instanța de trimitere ridică problema interpretării care trebuie dată articolului 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 865/2006, în măsura în care, pe lângă faptul că această dispoziție nu ar face obiectul unei interpretări și aplicări uniforme în cadrul statelor membre, scopul urmărit de acest regulament, precum și de Regulamentul nr. 338/97 și de CITES, și anume protecția speciilor faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție, ar pleda în favoarea unei interpretări stricte a dispoziției menționate, potrivit căreia, în cazul depășirii limitei de 125 g, întreaga cantitate de caviar de sturion importată trebuie confiscată de autoritatea vamală competentă. Totuși, atât lipsa caracterului punitiv al aceleiași dispoziții, cât și interpretarea prin analogie a articolului 23 alineatul (2) și a articolului 27 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (JO 2009, L 324, p. 23), care prevăd valori și, respectiv, cantități până la concurența cărora mărfurile care fac obiectul acestui regulament ar fi admise cu scutire de taxe de import, ar justifica o interpretare mai puțin strictă, în temeiul căreia numai cantitatea excedentară de caviar de sturion importată ar trebui să facă obiectul unei confiscări.

22

În plus, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la posibilitatea de a interpreta articolul 2 litera (j) din Regulamentul nr. 338/97 ca excluzând calificarea drept „efecte personale sau domestice” a cutiilor cu caviar de sturion importate de XY, pentru motivul că aceasta a declarat că avea intenția să le ofere drept cadouri unui terț. În această privință, instanța de trimitere arată că nu reiese nicidecum din textul acestei dispoziții și al articolului 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 865/2006 că noțiunea de „efecte personale sau domestice” nu se aplică decât atunci când importatorul exemplarului în cauză îl utilizează sau îl consumă el însuși și că, în litigiul principal, niciun element nu tinde să demonstreze că XY deținea cutiile respective în scopuri comerciale. Aceasta subliniază de asemenea că, în practică, ar putea fi dificil ca autoritățile vamale să verifice cu acuratețe intențiile importatorului. În plus, faptul de a permite importul unui exemplar atunci când acesta va fi consumat efectiv de importator și de a‑l interzice atunci când va fi consumat de un terț ar fi lipsit de orice logică.

23

În aceste condiții, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

24

Prin intermediul celei de a doua întrebări, care trebuie examinată în primul rând, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 trebuie interpretat în sensul că, la introducerea sa pe teritoriul vamal al Uniunii, caviarul de sturion poate fi considerat un „efect personal sau domestic”, în sensul acestei dispoziții, atunci când este destinat să fie oferit drept cadou unui terț, și poate beneficia astfel de derogarea, prevăzută de această dispoziție, de la obligația importatorului său de a prezenta un permis de import.

25

Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [Hotărârea din 2 iulie 2020, Magistrat der Stadt Wien (Hârciogul), C‑477/19, EU:C:2020:517, punctul 23 și jurisprudența citată].

26

În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97, introducerea pe teritoriul vamal al Uniunii a exemplarelor moarte, a părților și a produselor obținute din exemplarele speciilor incluse în anexele A-D la acest regulament nu este supusă obligației de prezentare a unui permis de import în acest scop, atunci când este vorba despre efecte personale sau domestice.

27

Potrivit definiției prevăzute la articolul 2 litera (j) din Regulamentul nr. 338/97, intră sub incidența noțiunii de „efecte personale sau domestice” exemplarele moarte, părțile din exemplare și produsele derivate aparținând unei persoane particulare și care fac parte sau trebuie să facă parte din bunurile și efectele sale obișnuite.

28

În acest mod, trebuie să se constate că textul acestei dispoziții nu permite să se stabilească fără echivoc dacă aplicabilitatea noțiunii de „efecte personale sau domestice” impune în mod obligatoriu o utilizare sau un consum, de către importatorul însuși, a respectivelor exemplare moarte, părți din exemplare sau produse derivate din acestea.

29

Astfel, nu se poate exclude ca asemenea efecte, care se află în proprietate personală sau sunt deținute, să poată apoi să fie cedate în mod gratuit de importator unui terț cu titlu de cadou, în loc să fie păstrate de acesta pentru o utilizare strict individuală.

30

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie Regulamentul nr. 338/97, trebuie amintit că acest regulament se aplică, potrivit articolului său 1 al doilea paragraf, cu respectarea obiectivelor, a principiilor și a dispozițiilor CITES, la care Uniunea a aderat, astfel încât Curtea nu poate face abstracție de acestea în măsura în care luarea lor în considerare este necesară pentru interpretarea dispozițiilor regulamentului menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 octombrie 2003, Nilsson, C‑154/02, EU:C:2003:590, punctul 39).

31

Or, Rezoluția 13.7 a Conferinței părților la CITES, care permite clarificarea interpretării dispozițiilor acestei convenții, menționate la punctul precedent, precizează la punctul 1 că noțiunea de „obiecte personale sau de uz domestic” se aplică exemplarelor care se află în proprietate personală sau sunt deținute în scopuri necomerciale, au fost achiziționate în mod legal și sunt transportate sau incluse în bagajele personale sau fac parte dintr‑o mutare.

32

În plus, trebuie arătat că articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul nr. 865/2006 prevede că derogarea prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 nu se aplică exemplarelor care sunt folosite în scop lucrativ, care sunt vândute, expuse în scopuri comerciale, păstrate pentru vânzare, puse în vânzare sau transportate pentru vânzare.

33

Astfel, rezultă atât din textul acestui articol 57 alineatul (1), cât și din cel al Rezoluției 13.7 a Conferinței părților la CITES că lipsa unui scop comercial al exemplarului importat constituie un criteriu decisiv în scopul calificării sale drept „efect personal sau domestic”, această interpretare fiind de asemenea confirmată de obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 338/97.

34

În această privință, în al treilea rând, trebuie amintit că regimul de protecție instituit pentru exemplarele din speciile înscrise în anexele A și B la Regulamentul nr. 338/97 are drept scop să asigure protecția cea mai completă posibil pentru speciile faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea, cu respectarea obiectivelor, a principiilor și a dispozițiilor CITES (Hotărârea din 4 septembrie 2014, Sofia Zoo, C‑532/13, EU:C:2014:2140, punctul 34 și jurisprudența citată).

35

Or, Rezoluția 13.7 a Conferinței părților la CITES precizează, în preambulul său, că exemplarele din speciile incluse în anexa I la această convenție, din care fac parte sturionii, nu trebuie utilizate în scopuri în principal comerciale în țara de import.

36

Prin urmare, reiese atât din contextul în care se înscrie Regulamentul nr. 338/97, cât și din obiectivele vizate de acesta că un exemplar mort, o parte din exemplare sau un produs derivat din acestea, precum caviarul de sturion, nu poate fi calificat drept „efect personal sau domestic”, în sensul articolului 7 alineatul (3) din regulamentul menționat, atunci când importatorul lor urmărește un scop comercial. În schimb, o astfel de calificare este admisă atunci când caviarul menționat se află în proprietate personală sau este deținut în scopuri necomerciale, iar aceasta independent de faptul că este sau nu destinat să fie oferit drept cadou unui terț.

37

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 trebuie interpretat în sensul că, la introducerea sa pe teritoriul vamal al Uniunii, caviarul de sturion poate fi considerat un „efect personal sau domestic”, în sensul acestei dispoziții, atunci când este destinat să fie oferit drept cadou unui terț, în măsura în care niciun element nu indică un scop comercial, și poate beneficia astfel de derogarea, prevăzută de dispoziția menționată, de la obligația importatorului său de a prezenta un permis de import.

38

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 865/2006 trebuie interpretat în sensul că doar cantitatea de caviar de sturion importată care depășește limita de 125 g per persoană trebuie să facă obiectul unei confiscări de către autoritatea vamală, pentru motivul că importatorul nu deține un permis eliberat în scopul importului efectuat, iar nu întreaga cantitate introdusă pe teritoriul vamal al Uniunii.

39

Potrivit jurisprudenței citate la punctul 25 din prezenta hotărâre, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție.

40

În această privință, mai întâi, trebuie amintit că, în temeiul articolului 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 865/2006, introducerea pe teritoriul vamal al Uniunii de caviar de sturion în limita a 125 g per persoană nu este supusă obligației importatorului de a prezenta un permis de import autorității vamale competente.

41

Astfel, trebuie să se constate că modul de redactare a acestei dispoziții nu permite ca atare să se determine consecințele depășirii acestei limite de 125 g pentru stabilirea cantității de caviar de sturion care trebuie să facă obiectul unei confiscări de către autoritatea vamală competentă.

42

În ceea ce privește, în continuare, contextul în care se înscrie această dispoziție, este necesar să se arate că articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 338/97 stabilește principiul potrivit căruia introducerea exemplarelor din speciile incluse în anexa B este condiționată de prezentarea unui permis de import eliberat de un organ de gestionare din statul membru de destinație.

43

Rezultă că articolul 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 865/2006, scutind importatorul de caviar de sturion de obligația de a prezenta un permis de import atunci când este respectată limita maximă de 125 g per persoană, constituie o derogare de la principiul care figurează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 338/97 și trebuie, prin urmare, să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 ianuarie 2013, Comisia/Spania, C‑360/11, EU:C:2013:17, punctul 18 și jurisprudența citată).

44

În sfârșit, în ceea ce privește obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 338/97, trebuie amintit că acesta vizează, în conformitate cu articolul său 1 și astfel cum s‑a menționat la punctul 34 din prezenta hotărâre, să asigure protecția cea mai completă posibil pentru speciile faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea.

45

Or, o astfel de protecție nu poate fi garantată decât cu condiția ca derogarea prevăzută la articolul 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 865/2006 să fie limitată numai la importul unor mici cantități de caviar de sturion și, prin urmare, numai dacă confiscarea de către autoritatea vamală competentă acoperă întreaga cantitate de caviar de sturion introdusă pe teritoriul vamal al Uniunii.

46

O interpretare contrară care ar consta în a admite, în cadrul acestei derogări, că numai cantitatea de caviar de sturion care depășește 125 g per persoană trebuie confiscată de autoritatea vamală competentă ar echivala, în plus, după cum a subliniat guvernul ceh în observațiile sale scrise, cu încurajarea importului acestor produse derivate din exemplare din speciile incluse în anexa B la Regulamentul nr. 338/97 fără permis de import și cu încălcarea obiectivului, enunțat în considerentul (12) al regulamentului menționat, precum și în considerentele (2) și (6) ale Regulamentului nr. 865/2006, care constă în a facilita procedurile vamale și a asigura controale eficiente.

47

În această privință, reiese din cererea de decizie preliminară că Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf) a considerat că două cutii cu caviar de sturion de câte 50 g, respectiv o cantitate totală de 100 g per persoană, ar fi trebuit restituite reclamantei de către Biroul vamal principal B. Totuși, această apreciere, în afara faptului că o privează pe XY de beneficiul a 25 g suplimentare de caviar de sturion pe care era autorizată, ținând seama de limita menționată de 125 g per persoană, să le importe fără să prezinte un permis de import în acest scop, arată complexitatea procedurilor cu care s‑ar putea confrunta autoritățile vamale dacă numai cantitatea excedentară de caviar de sturion ar trebui să facă obiectul unei confiscări.

48

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că la prima întrebare trebuie să se răspundă că articolul 57 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 865/2006 trebuie interpretat în sensul că, atunci când cantitatea de caviar de sturion introdusă pe teritoriul vamal al Uniunii depășește limita de 125 g per persoană, iar importatorul nu deține un permis eliberat în scopul importului efectuat, întreaga cantitate de caviar de sturion astfel importată trebuie confiscată de autoritatea vamală competentă.

49

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară: