<TI><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a patra)<DATE ISO="20070920">20 septembrie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR">Limba de procedură: italiana.</NOTE></TI>

C-304/0562005J03040002.000275191755436CJHOTĂRÂREA DIN 20.9.2007 — CAUZA C-304/05COMISIA / ITALIA<TI><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a patra)<DATE ISO="20070920">20 septembrie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR">Limba de procedură: italiana.</NOTE></TI>

În cauza C-304/05,

având ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la 29 iulie 2005,

Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de domnul M. van Beek şi de doamna D. Recchia, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,împotriva

Republicii Italiene, reprezentată de domnii L M. Braguglia şi G. Fiengo, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

pârâtă,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul K. Lenaerts, preşedinte de cameră, domnul E. Juhász, doamna R. Silva de Lapuerta (raportor), domnii J. Malenovský şi T. von Danwitz, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă,după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 19 aprilie 2007,

pronunţă prezenta

<TI>Hotărâre</TI>1Prin cererea introductivă, Comisia Comunităţilor Europene solicită Curţii să constate că, în cadrul proiectului referitor la extinderea şi amenajarea zonei de schi Santa Caterina Valfurva (piste denumite Bucaneve şi Edelweiss) şi la realizarea unor infrastructuri anexe în vederea campionatelor mondiale de schi alpin din 2005 în aria de protecţie specială IT 2040044, Parco Nazionale dello Stelvio (denumit în continuare parcul):

prin faptul că a autorizat măsuri de natură să aibă un impact semnificativ asupra ariei menţionate fără a supune unei evaluări corespunzătoare efectele acestora asupra sitului respectiv în raport cu obiectivele de conservare a ariei respective şi, în orice caz, fără a respecta prevederile care nu permit realizarea unui proiect, în pofida unui rezultat negativ al evaluării efectelor şi în lipsa altor soluţii, decât pentru motive cruciale de interes public major şi numai după adoptarea şi comunicarea către Comisie a oricărei măsuri compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a sistemului Natura 2000;

prin faptul că nu a adoptat măsuri pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbările speciilor pentru care a fost desemnată această arie şi

prin faptul că nu a conferit ariei respective un statut juridic de protecţie de natură să asigure în special supravieţuirea şi reproducerea speciilor de păsări menţionate în anexa I la Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, p. 1, Ediţie specială, 15/voL 1, p. 77, denumită în continuare Directiva 79/409), precum şi reproducerea, schimbarea penelor şi migrarea speciilor migratoare care nu sunt menţionate în anexa respectivă şi care apar în mod regulat,

Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (2)-(4) şi al articolului 7 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediţie specială, 15/voL 2, p. 109, denumită în continuare Directiva 92/43) şi al articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409.

<TI>Cadrul juridic comunitar</TI>2Obiectul Directivei 92/43 este să contribuie la menţinerea biodiversităţii prin conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică de pe teritoriul statelor membre în care se aplică Tratatul CE.3Considerentul (10) al acestei directive prevede:

întrucât orice plan sau program care ar putea afecta în mod considerabil obiectivele de conservare a unui sit desemnat sau care urmează să fie desemnat trebuie evaluate cu mare atenţie.

4Articolul 3 alineatul (1) din directiva menţionată prevede:

Se instituie o reţea ecologică europeană coerentă, care să reunească ariile speciale de conservare, cu denumirea Natura 2000. Compusă din situri care adăpostesc tipurile de habitate naturale enumerate în anexa I şi habitatele speciilor enumerate în anexa II, această reţea permite menţinerea sau, după caz, readucerea la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală a tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor respective.

Sistemul Natura 2000 va include arii speciale de protejare clasificate de statele membre în temeiul Directivei [79/409].

5Articolul 4 din Directiva 92/43 reglementează procedura care permite instituirea reţelei Natura 2000 menţionate, precum şi desemnarea ariilor speciale de conservare de către statele membre.6Articolul 6 din această directivă, care stabileşte măsurile de conservare pentru ariile menţionate, prevede:

[...]

(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive.(3)Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, per se sau în combinaţie cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potenţiale asupra sitului, în funcţie de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. în funcţie de concluziile evaluării respective şi în conformitate cu dispoziţiile alineatului (4), autorităţile naţionale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrităţii sitului respectiv şi, după caz, după ce au consultat opinia publică.(4)Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului şi în lipsa unei soluţii alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din raţiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate.

În cazul în care situi respectiv adăposteşte un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea sau siguranţa publică, de anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu sau, ca urmare a avizului Comisiei, de alte motive cruciale de interes public major.

7Articolul 7 din directiva respectivă prevede:

Obligaţiile care decurg din articolul 6 alineatele (2), (3) şi (4) din prezenta directivă înlocuiesc orice obligaţii rezultând de la articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva 79/409/CEE în ceea ce priveşte ariile clasificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă sau recunoscute în mod similar în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), începând cu data punerii în aplicare a prezentei directive sau cu data clasificării sau recunoaşterii de către statul membru în conformitate cu Directiva 79/409/CEE, dacă aceasta din urmă are loc după prima.

8Directiva 79/409 are ca obiect garantarea protejării, gestionării şi controlului tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care se aplică tratatul.9Articolul 4 din această directivă prevede măsuri speciale de conservare a habitatului pentru speciile de păsări menţionate în anexa I la această directivă pentru a li se asigura supravieţuirea şi reproducerea în aria de răspândire. Acest articol prevede:

(1)Speciile menţionate la anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supravieţuirea şi reproducerea în aria de răspândire.

în acest context, se ţine seama de următoarele specii de păsări:

(a)specii pe cale de dispariţie;(b)specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor;(c)specii considerate rare din cauza efectivului redus al populaţiilor sau al distribuţiei locale limitate;(d)alte specii care necesită o atenţie specială din cauza naturii specifice a habitatului lor.

Tendinţele şi variaţiile efectivului populaţiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare.

Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr şi suprafaţă, ca arii de protecţie specială pentru conservarea acestor specii, ţinând seama de condiţiile de protecţie din zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă.

(2)Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat şi nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecţie în zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce priveşte zonele de înmulţire, arealul de schimbare a penelor şi zonele de hibernare [ale] acestor specii, precum şi punctele de popas de-a lungul rutelor lor de migrare, în acest scop, statele membre acordă o atenţie specială protecţiei zonelor umede, în special zonelor umede de importanţă internaţională.

[...]

(4)Cu privire la zonele de protecţie menţionate anterior la alineatele (1) şi (2), statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atât timp cât acestea au relevanţă în contextul obiectivelor prezentului articol. Statele membre depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor şi în afara zonelor de protecţie.

<TI>Parcul</TI><TI>Statutul parcului în dreptul naţional</TI>10Parcul a fost creat prin Legea nr. 740 din 24 aprilie 1935, iniţial doar pe teritoriul provinciilor Trento şi Bolzano, în scopul de a proteja şi promova flora, de a spori fauna şi de a ocroti formaţiunile geologice speciale, precum şi frumuseţea peisajelor.11Prin Decretul Preşedintelui Republicii din 23 aprilie 1977, teritoriul parcului a fost extins la zonele Cancano şi Livigno, precum şi la masivii Sobretta, Gavia şi Serottini, situaţi pe teritoriul provinciilor Sondrio şi Brescia, pe teritoriul regiunii Lombardia.12Parcul este o arie protejată în sensul Legii-cadru nr. 394 din 6 decembrie 1991 privind ariile protejate naţionale. Această lege prevede principiile fundamentale care se aplică ariilor respective în scopul de a garanta şi de a promova în mod coordonat conservarea şi valorificarea patrimoniului natural al ţării.13Prin Decretul Preşedintelui Consiliului de miniştri din 23 noiembrie 1993, s-a constituit Consorzio del Parco Nazionale dello Stelvio (denumit în continuare Consorzio). Competenţele şi rolul pe care le deţine Consorzio sunt definite printr-un statut.14În conformitate cu articolul 4 din statutul menţionat, Consorzio are misiunea de a garanta, în gestionarea parcului, protejarea naturii şi conservarea peisajelor.<TI>Statutul parcului în dreptul comunitar</TI>15în 1998, parcul a fost clasificat ca arie de protecţie specială în sensul articolului 4 din Directiva 79/409. Acesta este desemnat cu numărul IT 2040044 în capitolul Regione Lombardia.16Potrivit unui formular întocmit de Republica Italiană în 1998, în conformitate cu Decizia 97/266/CE a Comisiei din 18 decembrie 1996 privind formularul-tip pentru siturile propuse ca situri Natura 2000 (JO L 107, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 4, p. 3), parcul adăposteşte numeroase specii de păsări protejate în temeiul anexei I la Directiva 79/409 - acvila de munte (Aquila chrysaetos), şoimul călător (Falco peregrinus), viesparul (Pernis apivorus), ierunca (Bonasa bonasia), potârnichea de zăpadă (Lagopus mutus helveticus), cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix), cocoşul de munte (Tetrao urogallus) şi ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) -, precum şi trei specii de păsări migratoare - uliul păsărar (Accipiter nisus), şorecarul comun (Buteo buteo) şi fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria),17Printr-un alt formular, din 14 mai 2004, se constată prezenţa în aria menţionată a altor specii cuprinse în anexa I la Directiva 79/409, şi anume zăganul (Gypaetus barbatus), gaia roşie (Milvus milvus), prundaşul (Charadrius morinellus), minuniţa (Aegolius funereus), ciuvica (Glaucidium passerinurn), buha mare (Bubo bubo), ciocănitoarea sură (Picus canus) şi potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis).<TI>Situaţia de fapt</TI>18La 4 octombrie 1999, a fost depus la autorităţile regionale un proiect de lucrări pentru reamenajarea zonei de schi Santa Caterina Valfurva, precum şi a infrastructurilor anexe, în vederea campionatelor mondiale de schi alpin din 2005.19Acest proiect prevedea realizarea unui culoar pentru pistele de schi într-o zonă forestieră. Acesta mai prevedea totodată construirea unei telecabine care, de la intrarea în Santa Caterina, trebuia să ajungă în localitatea Plaghera şi, într-o a doua parte, în localitatea Valle dell'Alpe. In plus, se prevedea o legatura între Valle dell'Alpe şi Costa Sobretta printr-un telescaun monocablu cu patru locuri. Proiectul menţionat implica şi alte lucrări strâns legate de reamenajarea preconizată, şi anume realizarea unei staţii de plecare, a unui stadion de schi, a unei parcări în apropierea staţiei de plecare, modificarea pistei Edelweiss, construirea unui pod peste cursul de apă Frodolfo, a unui refugiu în Valle dell'Alpe, precum şi a unor drumuri de deservire, a unei instalaţii programabile de zăpadă artificială şi a unui depozit pentru vehicule.20Prin Decretul nr. 13879 din 30 mai 2000, regiunea Lombardia, pe baza unui studiu realizat de către un arhitect pentru societăţile Montagne di Valfurva şi Santa Caterina Impianti, a emis un aviz favorabil privind compatibilitatea proiectului cu mediul, sub rezerva respectării unor condiţii cu caracter general şi a unor condiţii specifice privind realizarea diverselor elemente ale proiectului. Decretul menţionat preciza că, în cadrul procedurilor ulterioare de autorizare, se impunea verificarea respectării condiţiilor respective, precum şi a anumitor interdicţii şi a compensaţiilor prevăzute în domeniul mediului.21în preambulul studiului la care face trimitere decretul menţionat se arăta că starea instalaţiilor de schi şi a infrastructurilor zonei respective devenise deficientă şi că era necesară modernizarea acestora, inclusiv în scopul de a obţine o subvenţie pentru proiectul preconizat.22Potrivit acestui studiu, nu au fost luate în considerare nici efectul creşterii presiunii antropogenice asupra speciilor a căror activitate reproductiva este sensibilă la prezenţa umană, în special potârnichea de zăpadă şi marmota, nici consecinţele posibile asupra nevertebratelor şi a amfibiilor şi nici efectele asupra traseului de migratie al păsărilor limicole.23Potrivit studiului menţionat, efectele asupra mediului şi problemele referitoare la măsuri de moderare, de compensare şi de monitorizare a efectelor lucrărilor prevăzute asupra diverselor componente de mediu au fost examinate în mod sumar, iar elementul component floră, vegetaţie şi habitat nu a fost analizat decât în mod punctual. Acest studiu ajungea, prin urmare, la concluzia că este necesar un proiect de refacere morfologică şi a calităţii mediului care să asigure recultivarea locurilor după terminarea lucrărilor.24Studiul menţionat conţinea următoarele concluzii:

[...]

Nerealizarea lucrărilor ar putea avea drept consecinţă un declin economic lent, dar inevitabil, nu numai al regiunii Santa Caterina, ci al întregii zone de schi. Prin urmare, este esenţial să se sprijine realizarea propunerii de dezvoltare a instalaţiilor de urcare şi de construire a unor noi piste, cu infrastructurile anexe, datorită valorii sale socioeconomice, în special din punct de vedere turistic.

[...]

Se poate considera că lucrările preconizate respectă mediul, în următoarele condiţii:

orice proiect de reamenajare a instalaţiilor şi de punere în funcţiune a unor noi instalaţii şi servicii este condiţionat de realizarea parcării în aval de centrul urban Santa Caterina, ca suport logic pentru construirea noilor instalaţii. Având în vedere natura şi importanţa economică a proiectului de parcare şi limitele de contribuţie autorizate la nivel comunitar, trebuie subliniat că este posibil ca instalaţiile să fie, în principal, autofinanţate de către solicitanţi.

[...]

pentru a limita la maximum tăierea copacilor, alunecările de teren şi lăţimea podului peste Frodolfo, pista de legătură, prevăzută iniţial cu o lăţime minimă de 40 de metri, va trebui redusă la o lăţime de 20 de metri. [...]

[...]

infrastructurile din vale (tribunele, cabinele comentatorilor şi cele pentru cronometrare) vor trebui să facă obiectul unui proiect special [...]

lăţimea benzii ce urmează a fi despădurită pentru realizarea instalaţiilor de urcare va trebui să se limiteze strict la cea impusă de normele de securitate a instalaţiilor. [...]

pista de legătură între pistele de schi existente şi noua staţie de sosire/plecare din Plaghera va trebui redimensionată pentru a reduce alunecările de teren.

[...]

pentru a reduce alunecările de teren şi alterarea subsecventă a locurilor, nu trebuie realizate drumul de legătură între staţia de sosire şi refugiul din Valle dell'Alpe şi nici depozitul pentru cabine. [...]

nu trebuie realizat noul drum carosabil prevăzut pentru şantierul telescaunului Valle dell'Alpe-Costa Sobretta, având în vedere alterarea excesivă a locurilor pe care ar cauza-o acesta. [...]

având în vedere valoarea naturală importantă a locurilor (înveliş vegetal de păşuni naturale, plante vivace, vegetaţie rupestră şi de morena, caracter de peisaj tipic care asociază liniile masive verticale ale pereţilor stâncoşi şi liniile decupate ale crestelor) şi diversele riscuri precizate mai sus pentru acest mediu înconjurător, proiectul definitiv [...] va trebui să respecte toate recomandările în diferite domenii (floră, faună, ecosisteme, geologie, hidrogeologie, stabilitatea versanţilor [...]), pentru a permite o evaluare a intervenţiilor prevăzute în raport cu nivelurile ridicate de protecţie a naturii alpine din zonele respective.

Dacă lucrările pot fi întreprinse, proiectul definitiv va trebui să includă [...] următoarele prevederi: [...]

pierderea patrimoniului forestier care rezultă din tăiere va trebui compensată prin recultivări care să reprezinte dublul arborilor tăiaţi. [...]

toate [locurile de unde] [a fost transportat] pământ vor trebuie amenajate şi recultivate. [...]

căile de deservire (apeducte, scurgere, electricitate, instalaţii de înzăpezire artificială) vor trebui îngropate. Va trebui interzisă instalarea liniilor electrice aeriene în apropierea instalaţiilor de urcare.

este necesar şi indispensabil să se prevadă un proiect de refacere morfologică şi a calităţii mediului care să asigure în mod definitiv recultivarea locurilor după terminarea lucrărilor. [...]

Pentru a putea realiza proiectul definitiv, vor trebui îndeplinite următoarele condiţii:

în ceea ce priveşte hidrogeologia, vor trebui analizate problemele referitoare la consecinţele realizării pistelor de schi şi la impactul şantierelor asupra regimului hidrogeologic al teritoriului în Valle dell'Alpe şi asupra versantului sud al Costa Sobretta;

vor trebui realizate analize specifice privind regimul hidrogeologic şi geomecanica, cu studii privind circulaţia apelor subterane. [...]

va trebui realizată o verificare corespunzătoare a alterării valorilor geomorfologice ale aflorimentelor situate pe stânci.

În ceea ce priveşte componenta de mediu a faunei, este indispensabil să se evalueze din nou efectul lucrărilor în contextul lor global [...]

25în continuare, în septembrie 2000, regiunea Lombardia a însărcinat Istituto di Ricerca per l'Ecologia e l'Economia Applicate alle Aree Alpine (Institutul de Cercetare pentru Ecologie şi Economie Aplicate Regiunilor Alpine, denumit în continuare IREALP) să elaboreze un raport referitor la evaluarea efectelor proiectului respectiv asupra mediului.26Acest raport era conceput ca o analiză de fezabilitate care trebuia să privească aspectele legate de punerea în valoare din punctul de vedere al mediului, acţiunile de corectare, lucrările de inginerie de mediu şi reconstrucţia ecologică considerate necesare în vederea elaborării unui proiect preliminar şi, ulterior, definitiv.27Proiectul în litigiu a fost modificat ulterior, în special pentru a cuprinde o extindere a pistei Edelweiss, a cărei lăţime a crescut de la 20 de metri la aproape 50 de metri.28în septembrie 2002, IREALP a făcut public raportul său privind evaluarea efectelor măsurilor preconizate. Acest raport descria într-un mod sintetic partea sitului afectată de proiectul în cauză ca fiind o pădure de molizi cu puţine specii rare, însă cu o mare diversitate care este caracteristică pădurilor subalpine, foarte fragilă şi cu o regenerare lentă.29Raportul menţionat constata „prezenţa animalelor care prezintă un interes special şi care îşi fac cuibul în pădure: uliul, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea pestriţă mare, virdarea. Acest raport menţiona, printre principalele efecte ale proiectului respectiv în faza lucrărilor, reducerea habitatului forestier ce adăposteşte cuiburile speciilor care prezintă un interes pentru conservare.30Din concluziile raportului elaborat de IREALP rezultă că liniile directoare pe care studiul le-a putut lua în considerare nu erau încă definite complet, ci făceau obiectul unei evaluări progresive, în special pe baza cunoştinţelor şi a datelor precise care apăreau în cursul procesului de realizare a proiectului respectiv. Se mai arăta totodată că raportul reprezenta prilejul de a introduce alte propuneri de îmbunătăţire a bilanţului de mediu al gestionării întregului domeniu de schi.31Raportul preciza totodată şi cele de mai jos:

Cu toate că procesul poate fi considerat pozitiv, acesta prezintă totuşi şi aspecte mai puţin pozitive, din moment ce reflectă necesitatea de a stabili alte determinări ale anumitor aspecte tehnice, la fel de importante, care vor implica, probabil, precizări tehnice în cursul următoarelor faze. în mod evident, prezentul studiu reflectă de asemenea această limită şi, prin urmare, trebuie considerat mai degrabă un document orientativ pentru decizii, care pune în evidenţă riscuri şi furnizează sugestii pentru a soluţiona problemele, decât o evaluare exactă a impactului pe care lucrările preconizate îl vor avea asupra mediului. Aprecieri mai exacte ale acestui impact [...] vor putea fi furnizate în viitor, în cadrul studiilor referitoare la impactul asupra mediului care vor însoţi evoluţia liniilor directoare actuale [...]

32Concluziile raportului enunţau o serie de evaluări privind fezabilitatea liniilor directoare ale proiectului analizat din punctul de vedere al mediului. Acestea arătau următoarele:

În orice caz, continuarea activităţilor de concepţie trebuie să prevadă o reducere semnificativă a interferenţelor asupra mediului în raport cu ipotezele iniţiale, obiectiv [pentru îndeplinirea căruia se] vor putea utiliza totodată şi sugestiile în domeniu incluse în prezentul raport. [Acest obiectiv trebuie să fie urmărit] cu perseverenţă în ceea ce priveşte lucrările în Valle dell'Alpe, pentru care va fi necesar să se realizeze un alt studiu specific al impactului asupra mediului în momentul în care vor fi definite toate lucrările preconizate.

33La 3 octombrie 2002, Consorzio a declarat că aprobă liniile de orientare generală şi măsurile de acţiune preconizate de raportul elaborat de IREALP, precum şi propunerile incluse în acesta.34La 14 februarie 2003, Consorzio a emis o autorizaţie privind proiectul de extindere şi de amenajare a pistelor de schi alpin Bucaneve şi Edelweiss, precum şi a infrastructurilor anexe în localitatea Santa Caterina Valfurva (denumită în continuare autorizaţia din 14 februarie 2003). Consorzio a considerat că lucrările prevăzute se conformau conţinutului acestui raport. Consorzio a precizat totuşi că această autorizaţie era valabilă atât timp cât subzista o astfel de conformitate. Pe de altă parte, autorizaţia menţionată era condiţionată de respectarea unor condiţii şi cerinţe.35Începând cu luna februarie 2003, au fost tăiaţi aproape 2500 de arbori pe o suprafaţă de 50 de metri lăţime pe 500 de metri lungime, la o altitudine cuprinsă între 1700 şi 1900 de metri. în plus, amenajarea pistelor şi a infrastructurilor de schi în Santa Caterina Valfurva, în interiorul ariei de protecţie specială IT 2040044, a avut ca efect scindarea completă a habitatului păsărilor prezente în acest sit.36La 19 iunie 2003, în urma recomandărilor din raportul elaborat de IREALP, a fost publicat un nou proiect, însoţit de un studiu complementar al comunei Valfurva privind impactul de mediu. în iulie 2003, a fost iniţiată o procedură de evaluare a impactului asupra mediului. Aceasta a fost finalizată printr-un aviz referitor la partea proiectului situată între Plaghera, Costa Sobretta şi Valle delľAlpe.37La 20 august 2003, Consorzio a emis un aviz negativ privind compatibilitatea proiectului cu mediul, ca urmare a nerespectării recomandărilor expuse în raportul elaborat de IREALP.38La 16 octombrie 2003, a fost semnat un acord între regiunea Lombardia, Consorzio, comitetul organizator al campionatelor mondiale de schi şi responsabilul programului-cadru referitor la proiect pentru a pune la punct elementele controversate ale acestuia. Acest acord prevedea:

determinarea modalităţilor de obţinere a avizelor în vederea finalizării procedurilor regionale de evaluare;

adoptarea unei viziuni de ansamblu a intervenţiilor supuse unei verificări, coordonând procedurile respective în măsura posibilului;

garantarea respectării condiţiilor stabilite de consiliul director al Consorzio;

confirmarea localizării staţiei intermediare în Plaghera şi a refugiului în Valle dell'Alpe;

reverificarea şi adaptarea proiectelor privind intervenţiile asupra sitului Santa Caterina-Plaghera în funcţie de cerinţele de control stabilite de Consorzio.

39Prin Decretul nr. 20789 din 28 noiembrie 2003, regiunea Lombardia a constatat că proiectul de reamenajare a instalaţiilor de urcare şi a serviciilor anexe pe teritoriul comunei Valfurva era compatibil cu mediul înconjurător specific ariei de protecţie specială IT 2040044.40Decretul menţionat, care reia concluziile unei evaluări a efectelor realizate de Direzione General Agricoltura (Direcţia generală de agricultură) a regiunii Lombardia, a încredinţat comunei Valfurva controlul respectării condiţiilor impuse atât în cursul fazei de aprobare a proiectelor, cât şi în cursul fazei de executare a acestora. Acesta prevedea, în plus, că proiectele definitive trebuiau să fie completate printr-o serie de cerinţe, printre care prezentarea unui studiu al efectelor lucrărilor.<TI>Procedura precontencioasă</TI>41în conformitate cu articolul 226 CE, prin scrisoarea din 19 decembrie 2003, Comisia a invitat Republica Italiană să îi comunice observaţiile cu privire la situaţia ariei de protecţie specială IT 2040044.42întrucât nu a primit niciun răspuns la această scrisoare, Comisia a adresat Republicii Italiene un aviz motivat datat 9 iulie 2004.43Republica Italiană a răspuns motivelor formulate de Comisie în acest aviz motivat prin transmiterea mai multor comunicări ministeriale.44Considerând că răspunsurile astfel furnizate nu erau satisfăcătoare, Comisia a introdus prezenta acţiune.<TI>Cu privire la acţiune</TI>45Comisia a formulat patru motive împotriva Republicii Italiene, primele trei privind Directiva 92/43, iar al patrulea, Directiva 79/409.<TI>Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea prevederilor coroborate ale articolului 6 alineatul (3) şi ale articolului 7 din Directiva 92/43</TI><TI>Argumentele părţilor</TI>46Comisia consideră că autorizaţia din 14 februarie 2003 nu se baza pe o evaluare corespunzătoare a efectelor de mediu ale deciziei de a extinde pistele de schi Bucaneve şi Edelweiss şi de a construi numeroase infrastructuri anexe.47Comisia subliniază că raportul elaborat de IREALP nu conţine o evaluare corespunzătoare a efectelor lucrărilor preconizate asupra ariei de protecţie specială IT 2040044.48Aceasta arată că aria menţionată adăposteşte numeroase specii protejate de păsări, după cum reiese din datele care figurează în Atlas of European Breeding Birds, o lucrare care reuneşte studii conduse de peste 10000 de ornitologi din toată Europa şi care este considerată un document extrem de fiabil în ceea ce priveşte păsările care îşi fac cuib în Europa.49Comisia observă în plus că, în măsura în care raportul elaborat de IREALP include recomandări utile, acestea nu au fost luate în considerare în mod corespunzător în cadrul autorizaţiei din 14 februarie 2003.50Comisia concluzionează că autorizaţia menţionată a fost acordată fără ca autorităţile naţionale să fi dobândit certitudinea că lucrările preconizate erau lipsite de efecte negative asupra integrităţii ariei respective de protecţie specială.51Republica Italiană susţine că trebuie distinse două tipuri de lucrări, şi anume, pe de o parte, lucrările pentru care a avut loc procedura de evaluare a efectelor asupra mediului şi pentru care au fost indicate măsurile ce trebuie adoptate pentru a limita aceste efecte şi, pe de altă parte, lucrările pentru care au fost prevăzute ajustări, pe baza raportului elaborat de IREALP.52Republica Italiană arată că, pentru prima categorie de lucrări, care cuprinde lucrările efectuate între Plaghera şi Valle dell'Alpe, trebuie să se determine dacă autorităţile competente au procedat la o evaluare a intereselor de mediu existente în aria de protecţie specială IT 2040044. Pentru celelalte lucrări, şi anume pentru lucrările efectuate între Santa Caterina şi Plaghera, ar trebui să se verifice dacă s-a derulat aceeaşi procedură şi dacă trimiterea la o fază ulterioară de definitivare a proiectului pentru determinarea măsurilor de reducere a repercusiunilor asupra mediului este conformă cu Directiva 92/43.53Republica Italiană susţine că Decretul regional nr. 13879 din 30 mai 2000, chiar dacă nu se referă în mod expres la evaluarea efectelor de mediu, a fost adoptat după o analiză a elementelor de referinţă prevăzute în această directivă.54În opinia Republicii Italiene, rezultă, astfel, că evaluarea care stă la baza acestui decret este vitală pentru orice decizie ulterioară de autorizare.<TI>Aprecierea Curţii</TI>55Cu titlu preliminar, trebuie să se constate că părţile sunt de acord asupra faptului că lucrările de amenajare a pistelor de schi şi de construire a infrastructurilor anexe erau de natură a da naştere obligaţiei de a realiza o evaluare prealabilă a efectelor asupra mediului, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43.56Această dispoziţie prevede o procedură de evaluare care urmăreşte să garanteze, printr-un control prealabil, că un plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria respectivă, nu este autorizat decât în măsura în care nu va avea efecte negative asupra integrităţii acestui sit (a se vedea Hotărârea din 7 septembrie 2004, Waddenvereniging şi Vogelbeschermingsvereniging, C-127/02, Rec, p. I-7405, punctul 34, denumită în continuare Hotărârea Waddenzee, precum şi Hotărârea din 26 octombrie 2006, Comisia/Portugalia, C-239/04, Rec, p. I-10183, punctul 19, denumită în continuare Hotărârea Castro Verde).57În ceea ce priveşte noţiunea evaluare corespunzătoare în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43, se impune să se arate că aceasta din urmă nu defineşte nicio metodă specifică pentru realizarea unei astfel de evaluări.58Cu toate acestea, Curtea a statuat că această evaluare trebuie concepută în aşa fel încât autorităţile competente să poată dobândi certitudinea că un plan sau proiect este lipsit de efecte negative asupra integrităţii sitului respectiv, dat fiind că, atunci când subzistă o incertitudine cu privire la absenţa unor astfel de efecte, autorităţile respective sunt obligate să refuze autorizaţia solicitată (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior Waddenzee, punctele 56 şi 57, şi Castro Verde, punctul 20).59în ceea ce priveşte elementele pe baza cărora autorităţile competente pot dobândi certitudinea necesară, Curtea a precizat că nu trebuie să existe nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere ştiinţific, considerându-se că autorităţile respective trebuie să se bazeze pe cele mai bune cunoştinţe ştiinţifice în domeniu (a se vedea Hotărârile citate anterior Waddenzee, punctele 59 şi 61, şi Castro Verde, punctul 24).60Prin urmare, este necesar să se verifice dacă, în speţă, efectele lucrărilor în litigiu asupra integrităţii sitului în cauză au fost analizate înainte de acordarea autorizaţiei din 14 februarie 2003 conform parametrilor menţionaţi mai sus.61Din dosarul prezentat Curţii reiese că, înainte de acordarea autorizaţiei menţionate, au fost efectuate anumite analize preparatorii. Evaluările care pot fi considerate corespunzătoare în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 sunt, pe de o parte, un studiu al efectelor asupra mediului elaborat în 2000 şi, pe de altă parte, un raport prezentat în 2002 (a se vedea punctele 21-24, precum şi punctele 25-32 din prezenta hotărâre).62În ceea ce priveşte, pe de o parte, studiul menţionat mai sus, care a fost efectuat de un arhitect pentru două întreprinderi de lucrări publice, trebuie să se observe că, deşi abordează problema efectelor lucrărilor preconizate asupra speciilor de faună şi floră ale ariei, însuşi studiul subliniază caracterul sumar şi punctual al analizei repercusiunilor de mediu ale extinderii pistelor de schi şi ale construirii infrastructurilor anexe.63De asemenea, se impune să se sublinieze că însuşi studiul respectiv indică un număr considerabil de elemente care nu au fost luate în considerare. Acesta preconizează, prin urmare, în special analize morfologice şi de mediu suplimentare, precum şi o nouă analizare a efectelor lucrărilor, în contextul lor global, asupra faunei sălbatice în general şi asupra situaţiei anumitor specii protejate, în special în zona forestieră ce urma a fi despădurită.64În plus, studiul menţionat consideră că realizarea lucrărilor preconizate, deşi oportună din punct de vedere economic, trebuie să respecte un număr mare de condiţii şi cerinţe de protecţie.65Se impune să se concluzioneze că studiul menţionat nu reprezintă o evaluare corespunzătoare pe care autorităţile naţionale se puteau întemeia în vederea acordării autorizaţiei pentru lucrările în litigiu în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43.66Pe de altă parte, în ceea ce priveşte raportul elaborat de IREALP prezentat în 2002, este necesar să se observe că şi acesta descrie lucrările preconizate, analizând efectele acestora asupra regimului hidrologic şi geomorfologiei, precum şi asupra vegetaţiei ariei. în ceea ce priveşte păsările pentru care situi a fost clasificat ca arie de protecţie specială, acest raport nu conţine o listă exhaustivă a păsărilor sălbatice prezente în acest sit.67Deşi este adevărat că raportul elaborat de IREALP arată că principalele perturbări care ameninţă fauna provin din distrugerea cuiburilor în cursul fazei de despădurire şi din fragmentarea habitatului, acesta conţine totuşi numeroase constatări cu caracter preliminar şi nu cuprinde concluzii definitive. într-adevăr, acest raport subliniază importanţa evaluărilor ce trebuie efectuate progresiv, în special pe baza cunoştinţelor şi a datelor mai detaliate care pot apărea în cursul procesului de realizare a proiectului. Raportul menţionat a fost conceput, de altfel, ca un prilej de a formula alte propuneri de îmbunătăţire a bilanţului de mediu al operaţiunilor preconizate.68Din aceste elemente rezultă că nici raportul elaborat de IREALP nu poate fi considerat o evaluare corespunzătoare a efectelor lucrărilor în litigiu asupra ariei de protecţie specială IT 2040044.69Din toate elementele de mai sus rezultă că atât studiul din 2000, cât şi raportul din 2002 sunt caracterizate de lacune şi de lipsa unor constatări şi concluzii complete, precise şi definitive, de natură să înlăture orice îndoială ştiinţifică rezonabilă cu privire la efectele lucrărilor preconizate asupra ariei de protecţie specială în cauză.70Or, pentru ca autorităţile competente să fi fost în măsură să dobândească certitudinea necesară pentru a lua decizia de autorizare a lucrărilor respective, erau indispensabile constatări şi concluzii de o asemenea natură.71În aceste condiţii, autorizaţia din 14 februarie 2003 nu era conformă cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43.72În ceea ce priveşte celelalte studii, este suficient să se observe că acestea nu pot fi considerate pertinente, dat fiind că au fost elaborate fie în cursul lucrărilor, fie după realizarea acestora, adică după acordarea autorizaţiei din 14 februarie 2003.73Prin urmare, se impune să se considere că a fost probată neîndeplinirea obligaţiilor care rezultă de la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43.<TI>Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea prevederilor coroborate ale articolului 6 alineatul (4) şi ale articolului 7 din Directiva 92/43</TI><TI>Argumentele părţilor</TI>74Comisia consideră că era evident că lucrările preconizate riscau să aibă efecte negative grave asupra integrităţii ariei respective. Or, nu ar fi fost luată în considerare în mod serios nicio alternativă. într-adevăr, Decretul regional nr. 13879 din 30 mai 2000 ar fi evocat posibilitatea de a nu amenaja pistele de schi Bucaneve şi Edelweiss, ci, mai degrabă, de a menţine traseul actual în măsura posibilului, însă ulterior a înlăturat această alternativă.75Comisia deduce din aceasta că proiectul a fost autorizat, deşi existau alte soluţii mai puţin prejudiciabile pentru mediul înconjurător specific ariei respective, care totuşi nu au fost luate în considerare de autorităţile naţionale.76Comisia mai arată totodată că realizarea lucrărilor nu se justifica prin motive cruciale de interes public major. în plus, nu ar fi fost prevăzută nicio măsură compensatorie.77Republica Italiană susţine că lucrările în litigiu au făcut obiectul unei duble proceduri de autorizare. Astfel, partea iniţială a traseelor şi a instalaţiilor situate între Santa Caterina şi Plaghera ar fi fost considerată compatibilă cu mediul în temeiul Decretului regional nr. 13879 din 30 mai 2000, completat cu un aviz favorabil ulterior al Consiliului Regional din Lombardia. Pentru partea din proiect situată între Plaghera şi Valle dell'Alpe, ar fi fost iniţiată o fază de revizuire a proiectului, ca urmare a recomandărilor cuprinse în raportul elaborat de IREALP, în vederea iniţierii unei proceduri de evaluare a impactului de mediu.78Republica Italiană semnalează că regiunea Lombardia a impus, ca o condiţie prevăzută în Decretul regional nr. 20789 din 28 noiembrie 2003, ce cuprinde o evaluare a efectelor de mediu cu privire la zona situată între Plaghera şi Valle dell'Alpe, prezentarea unui studiu de impact pentru toate lucrările, inclusiv cu privire la zona situată între Santa Caterina şi Plaghera.79Republica Italiană precizează, în plus, că autorităţile competente au dobândit convingerea că era necesar să fie supuse evaluării efectelor de mediu toate lucrările, inclusiv cele autorizate prin decretul regional menţionat.<TI>Aprecierea Curţii</TI>80Luând în considerare temeinicia motivului întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43, trebuie să se stabilească dacă autorizaţia din 14 februarie 2003 era conformă cu obligaţiile prevăzute la articolul 6 alineatul (4) din directivă.81Această dispoziţie prevede că, în cazul în care, în pofida unui rezultat negativ al evaluării efectuate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) prima teză din această directivă, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din raţiuni de ordin social sau economic, şi în lipsa unei soluţii alternative, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a sistemului Natura 2000.82După cum a subliniat Curtea la punctele 35 şi 36 din Hotărârea Comisia/Portugalia, citată anterior, articolul 6 alineatul (4) din directiva menţionată trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, având în vedere că reprezintă o dispoziţie derogatorie de la criteriul autorizării prevăzut în a doua teză a alineatului (3) al respectivului articol83În plus, se impune să se arate că articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43 nu este aplicabil decât după ce efectele unui plan sau ale unui proiect au fost analizate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din această directivă. într-adevăr, cunoaşterea acestor efecte în raport cu obiectivele de conservare referitoare la situl respectiv reprezintă o condiţie prealabilă indispensabilă pentru aplicarea articolului 6 alineatul (4) menţionat, întrucât, în lipsa acestor elemente, nu poate fi evaluată nicio condiţie de aplicare a acestei dispoziţii derogatorii. Analizarea unor eventuale motive cruciale de interes public major şi a existenţei unor alternative mai puţin prejudiciabile necesită o punere în balanţă în raport cu efectele negative produse asupra sitului de planul sau proiectul avut în vedere. în plus, pentru a determina natura unor eventuale măsuri compensatorii, trebuie identificate cu precizie efectele negative produse asupra sitului respectiv.84Or, din consideraţiile de mai sus reiese că autorităţile naţionale nu dispuneau de aceste date în momentul în care a fost luată decizia de a acorda autorizaţia din 14 februarie 2003. Rezultă că această autorizaţie nu se poate întemeia pe articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43.85În consecinţă, autorizaţia din 14 februarie 2003 nu era conformă cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43.86Prin urmare, acţiunea Comisiei este întemeiată şi cu privire la acest punct.<TI>Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea prevederilor coroborate ale articolului 6 alineatul (2) şi ale articolului 7 din Directiva 92/43</TI><TI>Argumentele părţilor</TI>87Comisia arată că autorităţile naţionale nu erau abilitate să acorde autorizaţia pentru lucrările de extindere şi de amenajare a zonei de schi alpin în măsura în care aceste lucrări erau de natură să aibă efecte negative grave în privinţa integrităţii parcului.88Comisia subliniază că zona respectivă a suferit o degradare semnificativă ca urmare a lucrărilor autorizate de Consorzio. Aceasta aminteşte că amenajarea pistelor de schi alpin Bucaneve şi Edelweiss a dus la tăierea a aproape 2500 de arbori, care reprezentau un habitat important pentru numeroase specii protejate de păsări.89Republica Italiană arată că faptul că realizarea lucrărilor în litigiu a implicat anumite aspecte critice şi că acestea nu au fost încă remediate nu înseamnă că intervenţiile preconizate nu fuseseră corect evaluate. într-adevăr, atunci când sunt necesare lucrări publice care implică efecte negative asupra mediului, dispoziţiile Directivei 92/43 nu ar implica o interdicţie de a realiza aceste lucrări, ci obligaţia de a adopta măsuri compensatorii adecvate.90Republica Italiană apreciază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare, în funcţie de posibilităţi, înainte, în cursul şi după realizarea lucrărilor respective.<TI>Aprecierea Curţii</TI>91Pentru a determina temeinicia motivului invocat, se impune să se examineze dacă activităţile care au efecte negative asupra unei arii de protecţie specială pot încălca atât articolul 6 alineatele (3) şi (4) din Directiva 92/43, după cum s-a constatat în speţă la punctele 73 şi 85 din prezenta hotărâre, cât şi alineatul (2) al aceluiaşi articol92În această privinţă, este necesar să se observe că această ultimă dispoziţie stabileşte obligaţia de a lua măsuri de protecţie corespunzătoare pentru a evita deteriorări, precum şi perturbări care ar putea fi relevante în sensul obiectivelor Directivei 92/43.93Obligaţia respectivă corespunde obiectivului prevăzut în considerentul (7) al acestei directive, potrivit căruia fiecare arie de protecţie specială trebuie integrată într-o reţea ecologică europeană coerentă.94Atunci când, astfel cum reiese în speţă din examinarea primului motiv, o autorizaţie pentru un plan sau un proiect nu a fost acordată conform articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43, se poate constata o încălcare a alineatului (2) al articolului menţionat în privinţa unei arii de protecţie specială dacă sunt probate deteriorări ale unui habitat sau perturbări ale speciilor pentru care a fost desemnată aria respectivă.95În ceea ce priveşte prezenta cauză, se impune să se amintească faptul că au fost tăiaţi aproape 2500 de arbori într-un masiv forestier din interiorul ariei respective, care reprezintă habitatul pentru specii de păsări protejate, în special pentru uliu, potârnichea de zăpadă, ciocănitoarea neagră şi cocoşul de mesteacăn. în consecinţă, lucrările în litigiu au distrus siturile de reproducere ale speciilor respective.96Este necesar să se constate că lucrările menţionate şi repercusiunile asupra ariei de protecţie specială IT 2040044 care au rezultat din acestea erau incompatibile cu statutul juridic de protecţie de care ar fi trebuit să beneficieze aria respectivă în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43.97Prin urmare, se impune admiterea acţiunii Comisiei şi cu privire la acest aspect.<TI>Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409</TI><TI>Argumentele părţilor</TI>98Comisia consideră că analiza măsurilor luate de către autorităţile naţionale demonstrează că aria de protecţie specială IT 2040044 nu a beneficiat de un statut juridic de protecţie în dreptul naţional de natură a garanta în special supravieţuirea şi reproducerea speciilor de păsări menţionate în anexa I la Directiva 79/409, precum şi reproducerea, schimbarea penelor şi hibernarea speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă şi care apar în mod regulat.99Comisia consideră că lucrările întreprinse ca urmare a autorizaţiei din 14 februarie 2003 pot avea efecte negative grave asupra speciilor de păsări prezente în această arie de protecţie specială, în special în cursul perioadei de reproducere.100Comisia precizează că, deşi aria respectivă este supusă anumitor reguli, Decizia din 14 februarie 2003 demonstrează că autorităţile naţionale nu au luat măsurile necesare pentru a institui un regim juridic adecvat pentru a se asigura nu numai protecţia acestei arii, ci şi o protecţie efectivă a speciilor de păsări prezente în această arie.101Republica Italiană susţine că aria în litigiu este un spaţiu foarte reglementat102Aceasta arată că din reglementarea care a creat parcul rezultă că această arie se bucură de un statut de protecţie de natură să garanteze obiectivele prevăzute de reglementarea comunitară. într-adevăr, crearea parcului ar fi urmărit protejarea faunei prin instituirea unui regim de gestionare axat pe conservarea speciilor de animale sau plante.<TI>Aprecierea Curţii</TI>103Cu titlu preliminar, se impune să se amintească faptul că aria care face obiectul prezentei acţiuni a fost clasificată ca arie de protecţie specială în conformitate cu dispoziţiile articolului 4 din Directiva 79/409.104Este necesar să se amintească de asemenea că, deşi este adevărat că efectul articolului 7 din Directiva 92/43 constă în faptul că obligaţiile care decurg de la articolul 6 alineatele (2) -(4) din directiva menţionată înlocuiesc obligaţiile rezultând de la articolul 4 alineatul (4) din Directiva 79/409, obligaţiile care rezultă de la alineatele (1) şi (2) ale articolului 4 menţionat rămân pe deplin aplicabile. Aceste din urmă obligaţii au, într-adevăr, un caracter autonom şi urmăresc obiective diferite de cele urmărite de articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva 92/43.105Pentru a putea determina dacă motivul invocat este întemeiat, se impune să se sublinieze că, potrivit unei jurisprudente constante, revine Comisiei obligaţia de a stabili existenţa pretinsei neîndepliniri a obligaţiilor. Comisia este cea care trebuie să prezinte Curţii toate elementele necesare pentru ca aceasta să verifice existenţa neîndeplinirii obligaţiilor, fără a se putea întemeia pe vreo prezumţie (a se vedea în special Hotărârea din 6 noiembrie 2003, Comisia/Regatul Unit, C-434/01, Rec, p. I-13239, punctul 21, Hotărârea din 29 aprilie 2004, Comisia/Portugalia, C-1 17/02, Rec, p. I-5517, punctul 80, şi Hotărârea din 26 aprilie 2007, Comisia/Italia, C-135/05, Rep., p. I-3475, punctul 20).106În această privinţă, trebuie să se observe că, după cum a indicat chiar Comisia, gestionarea ariei de protecţie specială în cauză face obiectul mai multor instrumente din dreptul italian.107În aceste condiţii, revenea Comisiei sarcina de a proba că acest cadru juridic determinat de diversele instrumente nu este de natură să confere ariei respective un statut corespunzător de protecţie.108Or, Comisia nu a demonstrat în ce măsură respectivul cadru juridic era insuficient în raport cu dispoziţiile articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409. într-adevăr, Comisia s-a limitat să invoce adoptarea de către autoritatea administrativă a unei decizii de autorizare contrare articolului 6 alineatele (2)-(4) din Directiva 92/43, ceea ce nu este totuşi suficient pentru a constata incompatibilitatea cadrului juridic respectiv cu articolul 4 din Directiva 79/409.109Se impune să se constate că trebuie respins al patrulea motiv al Comisiei.<TI>Cu privire la cheltuielile de judecată</TI>110În temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată, iar Republica Italiană a căzut în pretenţii cu privire la partea esenţială a motivelor sale, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară şi hotărăşte:

Prin faptul că a autorizat măsuri de natură să aibă un impact semnificativ asupra ariei de protecţie specială IT 2040044, Parco Nazionale dello Stelvio, fără a supune unei evaluări corespunzătoare efectele acestora în raport cu obiectivele de conservare a ariei respective;

prin faptul că a autorizat astfel de măsuri fără a respecta prevederile care nu permit realizarea unui proiect, în pofida unui rezultat negativ al evaluării efectelor şi în lipsa altor soluţii, decât pentru motive cruciale de interes public major, şi aceasta numai după adoptarea şi comunicarea către Comisia Comunităţilor Europene a oricărei măsuri compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a sistemului Natura 2000, şi

prin faptul că s-a abţinut să adopte măsuri pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbările speciilor pentru care a fost desemnată aria de protecţie specială IT 2040044, Parco Nazionale dello Stelvio,

Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (2)~(4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică coroborat cu articolul 7 din această directivă, precum şi al articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice.

2)Respinge acţiunea cu privire la restul motivelor.3)Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături