HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
28 noiembrie 2024 ( *1 )
„Trimitere preliminară – Politica economică și monetară – Sistemul european de conturi naționale și regionale – Obligații de raportare statistică aplicabile fondurilor de pensii – Sisteme de pensie speciale pentru profesii liberale – Afiliere și cotizații obligatorii”
În cauzele conexate C‑758/22 și C‑759/22,
având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania), prin deciziile din 27 septembrie 2022, primite de Curte la 15 decembrie 2022, în procedurile
Bayerische Ärzteversorgung,
Bayerische Architektenversorgung,
Bayerische Apothekerversorgung,
Bayerische Rechtsanwalts- und Steuerberaterversorgung,
Bayerische Ingenieurversorgung‑Bau m. Psychotherapeutenversorgung (C‑758/22),
Sächsische Ärzteversorgung (C‑759/22)
împotriva
Deutsche Bundesbank,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul I. Jarukaitis, președintele Camerei a patra, îndeplinind funcția de președinte al Camerei a cincea, și domnii E. Regan și Z. Csehi (raportor), judecători,
avocat general: domnul M. Campos Sánchez‑Bordona,
grefier: doamna M. Siekierzyńska, administratoare,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 13 decembrie 2023,
luând în considerare observațiile prezentate:
|
– |
pentru Bayerische Ärzteversorgung, Bayerische Architektenversorgung, Bayerische Apothekerversorgung, Bayerische Rechtsanwalts- und Steuerberaterversorgung, Bayerische Ingenieurversorgung‑Bau m. Psychotherapeutenversorgung, de S. Altenschmidt și P. Müller, Rechtsanwälte; |
|
– |
pentru Sächsische Ärzteversorgung, de C. Köhler, Rechtsanwalt; |
|
– |
pentru Deutsche Bundesbank, de L. Luyken, M. Mogendorf și W. Spoerr, Rechtsanwälte; |
|
– |
pentru Comisia Europeană, de F. Blanc, S. Delaude și L. Mantl, în calitate de agenți; |
|
– |
pentru Banca Centrală Europeană (BCE), de S. J. Hlásková Murphy, K. Kaiser și B. van der Eem, în calitate de agenți, |
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 29 februarie 2024,
pronunță prezenta
Hotărâre
|
1 |
Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea Regulamentului (UE) 2018/231 al Băncii Centrale Europene din 26 ianuarie 2018 privind cerințele de raportare de statistică pentru fondurile de pensii (JO 2018, L 45, p. 3) coroborat cu Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO 2013, L 174, p. 1). |
|
2 |
Aceste cereri au fost formulate în cadrul a două litigii între mai multe instituții de asigurare de pensii, și anume, pe de o parte, Bayerische Ärzteversorgung (Casa de Asigurări a Medicilor din Bavaria, Germania), Bayerische Architektenversorgung (Casa de Asigurări a Arhitecților din Bavaria), Bayerische Apothekerversorgung (Casa de Asigurări a Farmaciștilor din Bavaria), Bayerische Rechtsanwalts- und Steuerberaterversorgung (Casa de asigurări a avocaților și a contabililor din Bavaria) și Bayerische Ingenieurversorgung‑Bau m. Psychotherapeutenversorgung (Casa de asigurări a inginerilor civili, precum și a psihoterapeuților din Bavaria), în cauza C‑758/22, și, pe de altă parte, Sächsische Ärzteversorgung (Casa de asigurări a medicilor din Saxonia, Germania), în cauza C‑759/22, și Deutsche Bundesbank (Banca Federală a Germaniei), în legătură cu supunerea acestor instituții de asigurare de pensii unei obligații de declarare statistică aplicabilă fondurilor de pensii. |
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Regulamentul nr. 549/2013
|
3 |
Potrivit considerentelor (1), (3), (12) și (14) ale Regulamentului nr. 549/2013:
[…]
[…]
[…]
|
|
4 |
Potrivit articolului 1 alineatul (2) din acest regulament: „SEC 2010 prevede:
[…]” |
|
5 |
Anexa A la regulamentul menționat cuprinde un capitol 1, intitulat „Caracteristici generale și principii de bază”, ale cărui puncte 1.34, 1.35, 1.37 și 1.57 au următorul cuprins:
Tabelul 1.1
[…]
[…]
|
|
6 |
Anexa A la Regulamentul nr. 549/2013 cuprinde, în capitolul 2, intitulat „Unitățile și regruparea unităților”, punctele 2.32-2.35, 2.38, 2.40, 2.43, 2.105-2.110 și 2.117, potrivit cărora:
Diagrama 2.1 – Alocarea pe sectoare a unităților
[…]
[…]
[…]
Tabelul 2.2 – Categorii de producători și activități și funcții principale pe sectoare
[…] Fonduri de pensii (S.129)
[…] Administrațiile de securitate socială (S.1314)
De obicei, nu există nicio legătură directă între valoarea cotizațiilor sociale vărsate de un individ și riscurile la care acesta este expus.” |
|
7 |
În anexa A la acest regulament figurează un capitol 3, intitulat „Operațiuni cu produse și active neproduse”, ale cărui puncte 3.17-3.19, 3.24 și 3.26-3.28 au următorul cuprins:
[…]
[…]
[…]
Unități instituționale: distincția între piață, pentru consumul final propriu și nonpiață
Tabelul 3.1 – Distincția între producătorii de piață, cei pentru consumul final propriu și cei nonpiață din perspectiva unităților instituționale
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
8 |
Anexa A la regulamentul menționat conține un capitol 17, al cărui punct 17.43 prevede: „Definiție: sistemele de pensii de securitate socială sunt sisteme de asigurări contractuale ale căror beneficiari, în calitate de participanți la un sistem de asigurări sociale, sunt obligați de administrațiile publice să se asigure împotriva bătrâneții și a altor riscuri legate de bătrânețe, precum incapacitatea, sănătatea etc. Pensiile de securitate socială sunt furnizate beneficiarilor de administrațiile publice.” |
|
9 |
Capitolul 20 din această anexă A, intitulat „Conturile administrațiilor publice”, cuprinde printre altele punctele 20.05, 20.15, 20.32-20.34, 20.38, 20.39, 20.306, 20.309 și 20.310, care prevăd: „DEFINIREA SECTORULUI ADMINISTRAȚIILOR PUBLICE
[…] IFSL clasificate în sectorul administrațiilor publice […]
[…]
[…]
Un singur indicator poate fi suficient pentru a stabili deținerea controlului. Cu toate acestea, dacă o IFSL care este finanțată în principal de administrația publică rămâne capabilă să își determine politica sau programul în măsură semnificativă în acord cu ceilalți indicatori, atunci aceasta nu ar fi considerată ca fiind controlată de administrația publică. În cele mai multe cazuri, o serie de indicatori vor indica în mod colectiv deținerea controlului. O decizie bazată pe acești indicatori va fi una rațională. […] Intermedierea financiară și limitele administrațiilor publice
[…] Fondurile de pensii
[…] SECTORUL PUBLIC […]
[…] Deținerea controlului în sectorul public
[…]
|
Regulamentul 2018/231
|
10 |
Potrivit considerentului (2) al Regulamentului 2018/231: „Scopul impunerii de obligații de raportare statistică în sarcina FP [fonduri de pensii] este acela de a asigura [Băncii Centrale Europene (BCE)] statistici adecvate cu privire la activitățile financiare din subsectorul FP din statele membre a căror monedă este euro […], care sunt privite ca un singur teritoriu economic. Colectarea de informații statistice privind FP este necesară pentru satisfacerea nevoilor analitice periodice și spontane, pentru susținerea BCE în efectuarea analizei monetare și financiare, precum și pentru contribuția SEBC la stabilitatea sistemului financiar.” |
|
11 |
Articolul 1 din acest regulament prevede: „În sensul prezentului regulament: 1. «fond de pensii» (subsectorul S.129 din SEC 2010) înseamnă o societate sau cvasisocietate financiară a cărei activitate principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor sociale și necesităților persoanelor asigurate (asigurări sociale). Fondul de pensii în calitate de sistem de asigurări sociale asigură venituri după pensionare și poate oferi indemnizații în caz de deces sau handicap. În definiție nu sunt incluse următoarele: […]
[…]” |
Dreptul german
VersoG
|
12 |
În Bavaria, instituțiile de asigurare de pensii fac obiectul, printre altele, al articolului 1, intitulat „Forma juridică, sediu, domeniu de aplicare, competență de reglementare”, din Gesetz über das öffentliche Versorgungswesen (Legea privind sistemul public de asigurări) din 16 iunie 2008 (BayGVBl. p. 182), în versiunea aplicabilă situației de fapt din cauza C‑758/22 (denumită în continuare „VersoG”). |
|
13 |
Articolul 9 din VersoG, intitulat „Principii care guvernează activitățile comerciale”, prevede la alineatele (1)-(3): „(1) Instituțiile de asigurare de pensii își exercită activitățile pe baza reciprocității și exclusiv în scopuri de utilitate publică. Acestea sunt obligate să pună în aplicare o gestiune rentabilă și prudentă. Activele instituțiilor de asigurare de pensii trebuie să fie separate. (2) Instituțiile de asigurare de pensii acoperă cheltuielile lor administrative, inclusiv remunerațiile funcționarilor, ale angajaților și ale muncitorilor, precum și prestațiile acordate succesorilor în drepturi, prin intermediul propriilor resurse. Repartizarea între diferitele instituții de asigurare de pensii se efectuează în funcție de costurile suportate în mod efectiv. (3) Resursele și activele instituțiilor de asigurare de pensii nu pot fi utilizate decât pentru îndeplinirea misiunii lor de asigurare de pensii. În cazul dizolvării unei instituții, fondurile rămase revin membrilor, asiguraților și beneficiarilor, în conformitate cu dispozițiile statutului.” |
|
14 |
Articolul 10 din VersoG, intitulat „Statutul”, prevede la alineatele (1)-(3): „(1) Instituțiile de asigurare de pensii își soluționează diferendele prin statut în conformitate cu prezenta lege. (2) Statutul trebuie să conțină, pe lângă elementele menționate în mod specific în prezenta lege, dispoziții privind:
(3) Statutul și modificările acestuia se stabilesc de către președintele Consiliului de administrație după aprobarea prudențială și se publică în Bayerischer Staatsanzeiger. Acestea intră în vigoare în ziua următoare datei publicării lor, cu excepția cazului în care se stabilește o altă dată.” |
|
15 |
A doua parte din VersoG, intitulată „Casa de asigurări sociale a medicilor din Bavaria, Casa de asigurări sociale a farmaciștilor din Bavaria, Casa de asigurări sociale a arhitecților din Bavaria, Casa de asigurări sociale a inginerilor civili și a psihoterapeuților din Bavaria, Casa de asigurări sociale a avocaților și a contabililor din Bavaria”, conține un capitol 1 referitor la „Dispoziții comune”, în care figurează articolul 28 din această lege, intitulat „Misiuni”. Acest articol prevede în a treia teză că „instituțiile de asigurare de pensii trebuie să îndeplinească condițiile de scutire a membrilor lor de obligația de a se asigura la asigurarea obligatorie de pensii”. |
|
16 |
Articolul 30 din VersoG, intitulat „Aderarea”, prevede la alineatele (1)-(3): „(1) Afilierea la instituțiile de asigurare de pensii este obligatorie. (2) Statutul poate prevedea excepții și scutiri de la afilierea obligatorie, în special atunci când membrul profesiei:
[…] (3) Membrii obligatorii care au încetat să mai fie afiliați pot rămâne membri în mod voluntar, în conformitate cu dispozițiile statutului.” |
|
17 |
Articolul 31 din VersoG, intitulat „Cotizații, tranziție”, prevede la alineatele (1) și (4): „(1) Membrii au obligația de a plăti cotizații, în conformitate cu dispozițiile statutului. Statutul poate prevedea cotizații minime independente de venit. Aceștia pot stipula că, pentru a menține protecția pensiei, trebuie plătite cotizații adecvate pentru perioadele fără activitate profesională sau lucrativă sau fără venituri. Cotizația obligatorie nu trebuie să depășească limita care determină scutirea de impozitul pe profit de care beneficiază instituția de asigurare de pensii. […] (4) Statutul poate permite plăți suplimentare în mod voluntar pentru majorarea drepturilor de pensie. Acestea, adăugate la cotizația obligatorie, nu trebuie să depășească limita stabilită la alineatul (1) a patra teză.” |
|
18 |
Articolele 33-36 și 38 din VersoG precizează normele referitoare la afilierea obligatorie la instituțiile de asigurare de pensii în cauză. |
Legea privind colegiile profesiilor medicale din Saxonia
|
19 |
Articolul 6 din Sächsisches Heilberufekammergesetz (Legea privind colegiile profesiilor medicale din Saxonia) din 24 mai 1994 (SächsGVBl. p. 935), în versiunea aplicabilă în cauza C‑759/22, intitulat „Instituția de asigurare de pensii”, prevede: „(1) Colegiile pot, prin statutele lor, să înființeze o instituție de asigurare de pensii pentru a asigura pensia afiliaților lor și a membrilor familiilor acestora. […] Afiliații colegiilor sunt membri ai instituției de asigurare de pensii în conformitate cu statutul. […] (3) Statutele stabilesc norme privind:
[…] Statutul poate prevedea condițiile în care o persoană afiliată poate transfera cotizațiile pe care le‑a plătit la instituția de asigurare de pensii către o altă instituție de asigurare de drept public sau către o altă instituție de asigurare de pensii din categoria sa profesională (instituție de asigurare de pensii profesională), precum și condițiile și cuantumul dreptului la rambursarea cotizațiilor plătite la data încetării afilierii. (4) Activele instituției de asigurare de pensii constituie un patrimoniu special care nu este disponibil decât pentru a răspunde obligațiilor instituției de asigurare de pensii. Acesta trebuie gestionat separat de celelalte active ale colegiului. Acesta nu poate fi utilizat decât în scopuri autorizate de lege, inclusiv compensarea costurilor administrative necesare.” |
Litigiile principale și întrebările preliminare
|
20 |
În cursul anilor 2018 și 2019, reclamantele din litigiul principal au primit comunicări din partea Băncii Federale a Germaniei în care li se preciza că, în temeiul articolelor 1 și 2 din Regulamentul 2018/231, erau supuse, în calitate de fond de pensii, unor obligații de raportare statistică în temeiul cărora trebuiau să îi transmită acesteia, începând cu 30 septembrie 2019, date mai precise cu privire la situația lor financiară, pe bază trimestrială pentru anumite reclamante și pe bază anuală pentru altele. |
|
21 |
Reclamantele din litigiul principal au sesizat Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Administrativ din Frankfurt pe Main, Germania) cu acțiuni având ca obiect, cu titlu principal, anularea acestor comunicări și, cu titlu subsidiar, constatarea faptului că nu sunt supuse obligațiilor de raportare statistică sus‑menționate. |
|
22 |
Instanța menționată a respins aceste acțiuni pentru motivul că reclamantele din litigiul principal sunt fonduri de pensii, în sensul articolului 1 punctul 1 din Regulamentul 2018/231, și că, în consecință, ele sunt supuse unor obligații de raportare în temeiul articolului 2 alineatul (1) din acest regulament. Potrivit acestei instanțe, instituțiile de asigurare de pensii precum reclamantele din litigiul principal fac parte, în calitate de producători de piață, dintre societățile de capitaluri financiare și, prin urmare, fac parte din subsectorul fonduri de pensii (S.129) din SEC 2010 prevăzut de Regulamentul nr. 549/2013. În cadrul activității lor principale, ele furnizează servicii de asigurare de pensii. În acest scop, ele stabilesc prețuri semnificative din punct de vedere economic. Același lucru este valabil și în cazul prestațiilor obligatorii. În lipsa ajutoarelor de stat, instituțiile de asigurare de pensii ar fi obligate să reglementeze cotizațiile și prestațiile astfel încât să garanteze capacitatea lor de plată. În orice caz, calificarea prestațiilor obligatorii drept producție de piață ar rezulta în special din punctul 3.19 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013, întrucât reclamantele din litigiul principal au acoperit timp de mai mulți ani cel puțin 50 % din costurile lor din vânzarea produselor lor. Instanța menționată arată că punctul 1.37 din anexa A la acest regulament nu s‑ar opune unei asemenea calificări, întrucât această dispoziție se aplică numai entităților din sectorul public, dintre care reclamantele din litigiul principal nu fac parte în măsura în care nu sunt controlate de stat. În consecință, ar fi de asemenea exclusă o alocare în subsectorul administrații de securitate socială (S.1314) din SEC 2010, căruia nu i se aplică obligația de informare. Punctul 20.39 din anexa A la regulamentul menționat ar confirma calificarea reclamantelor din litigiul principal drept fonduri de pensii. În temeiul acestei dispoziții, un sistem de cotizații prestabilite gestionat de o entitate publică nu ar trebui considerat un sistem de securitate socială dacă funcționează, cum este cazul reclamantelor din litigiul principal, fără o garanție din partea statului cu privire la cuantumul prestațiilor care trebuie plătite, iar această sumă, care depinde de rentabilitatea activelor administrate, este în mod necesar incertă. |
|
23 |
Reclamantele din litigiul principal au formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania), care este instanța de trimitere. Reclamantele arată că nu sunt producători de piață. Prestațiile lor obligatorii, care constituie cea mai mare parte a producției lor, nu ar fi vândute la prețuri semnificative din punct de vedere economic. În această privință, persoanele afiliate care au o obligație de afiliere nu ar putea alege liber să achiziționeze prestațiile de asigurare de pensie pe baza cotizațiilor solicitate, ceea ce încalcă una dintre condițiile ce caracterizează existența unor asemenea prețuri, mai precis cea prevăzută la punctul 3.19 primul paragraf litera (b) din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013, potrivit căreia „consumatorii au libertatea de a cumpăra sau de a nu cumpăra și fac această alegere pe baza prețurilor practicate”. Criteriul de 50 % prevăzut la punctul 3.19 al treilea paragraf din anexa A la acest regulament, care permite clasificarea ca producător de piață a unei unități instituționale care recuperează în mod continuu și durabil cel puțin 50 % din costurile sale de producție prin vânzările sale nu ar fi pertinent, întrucât nu ar servi decât la stabilirea valorii producției. În orice caz, instituțiile de asigurare de pensii ar ține, precum asigurarea obligatorie de pensii, de securitatea socială. |
|
24 |
Banca Federală a Germaniei susține că hotărârea pronunțată de Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Administrativ din Frankfurt pe Main) nu este afectată de erorile de drept invocate. |
|
25 |
Instanța de trimitere are îndoieli cu privire la calificarea reclamantelor din litigiul principal, având în vedere în special articolul 1 punctul 1 litera (f) din Regulamentul 2018/231 și punctele 1.37, 2.107, 2.117, 3.17-3.19, 3.24, 3.26, 17.43, 20.10, 20.12 și 20.39 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013. Aceasta ridică problema dacă trebuie calificate drept fonduri de pensii sau administrații de securitate socială sau dacă se încadrează la altă calificare. |
|
26 |
Această instanță subliniază că reclamantele din litigiul principal sunt instituții de drept public dotate cu personalitate juridică. Ele nu pot exercita decât o activitate de interes general și nu își pot utiliza resursele și patrimoniul decât pentru a‑și îndeplini misiunea lor de serviciu public. Acestea trebuie să suporte cheltuielile lor administrative, inclusiv remunerarea personalului lor și prestațiile acordate succesorilor în drepturi, din propriile resurse. |
|
27 |
Instanța de trimitere arată că, în temeiul dreptului german, marea majoritate a persoanelor afiliate la sistemele reclamantelor din litigiul principal sunt supuse unei afilieri obligatorii datorită faptului că își exercită profesia în Bavaria sau în Saxonia. În cazul în care această afiliere obligatorie încetează, este posibilă continuarea afilierii în mod voluntar, pentru dobândirea în continuare a unor drepturi de pensie. Reclamantele din litigiul principal stabilesc în statutele lor perceperea unor cotizații sau contribuții la finanțarea misiunii lor, precum și condițiile, natura, cuantumul și desființarea drepturilor de pensie. Sunt posibile și plăți suplimentare în mod voluntar, dar acestea sunt limitate la un nivel maxim autorizat. Reclamantele din litigiul principal furnizează peste 50 % din prestațiile lor persoanelor afiliate care fac obiectul unei afilieri obligatorii. |
|
28 |
În aceste condiții, Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare, care sunt formulate în termeni identici în cauzele C‑758/22 și C‑759/22:
|
Cu privire la întrebările preliminare
|
29 |
Prin intermediul întrebărilor formulate, instanța de trimitere urmărește să afle în esență dacă dispozițiile anexei A la Regulamentul nr. 549/2013 trebuie interpretate în sensul că intră în sfera noțiunii de „fonduri de pensii”, în sensul punctului 2.105 din această anexă, și, în consecință, trebuie să fie supuse obligațiilor de raportare statistică prevăzute de Regulamentul 2018/231 instituțiile de asigurare de pensii care oferă prestații care acoperă riscurile de pensie, de deces și de invaliditate în favoarea persoanelor afiliate supuse majoritar unei obligații de afiliere ca urmare a exercitării unei profesii determinate. |
|
30 |
Trebuie amintit că din considerentul (14) al Regulamentului nr. 549/2013 reiese că SEC 2010 stabilește un cadru de referință pentru obiectivele Uniunii și în special pentru definirea și pentru monitorizarea politicilor economice și sociale ale Uniunii, pentru întocmirea de către statele membre a conturilor. În această privință, potrivit considerentului (3) al acestui regulament, redactarea acestor conturi ar trebui să se efectueze pe baza unui set unic de principii care să nu lase loc unor interpretări diferite, astfel încât să permită obținerea unor rezultate comparabile (Hotărârea din 13 iulie 2023, Ferrovienord, C‑363/21 și C‑364/21, EU:C:2023:563, punctul 64, precum și jurisprudența citată). |
|
31 |
Astfel cum rezultă din articolul 1 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, SEC 2010 prevede o metodologie care figurează în anexa A, privind standardele, definițiile, clasificările și normele contabile comune, destinate utilizării pentru elaborarea conturilor și a tabelelor, pe baze comparabile, în scopurile Uniunii. |
|
32 |
Potrivit punctului 1.01 din această anexă, SEC 2010 constituie „un cadru contabil compatibil pe plan internațional care permite descrierea analitică și sistematică a unei «economii totale» (cu alte cuvinte, o regiune, o țară sau un grup de țări), a componentelor sale și a relațiilor acesteia cu alte economii totale”. |
|
33 |
Anexa menționată, concepută ca un manual, este alcătuită din 24 de capitole, care sunt prezentate pe scurt la punctele 1.03 și 1.04. din aceasta. Capitolul 1 se referă la caracteristicile de bază ale SEC din punctul de vedere al conceptelor utilizate, el prezintă principiile SEC și descrie unitățile statistice fundamentale și regruparea acestora. Acest capitol oferă o imagine generală a secvenței conturilor și o descriere scurtă a agregatelor principale. Capitolul 2 descrie unitățile instituționale utilizate la măsurarea economiei și prezintă modul în care aceste unități sunt clasificate pe sectoare și în alte grupuri pentru a permite efectuarea de analize. Capitolul 20 este consacrat conturilor pentru sectorul administrațiilor publice. |
|
34 |
Punctele 1.34 și 1.57 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013 prevăd alocarea oricărei unități instituționale – definite ca unitate economică ce dispune de capacitatea de a deține bunuri și active, de a subscrie angajamente, de a exercita activități economice și de a realiza, în nume propriu, operațiuni cu alte unități – unuia dintre cele șase sectoare principale identificate de SEC 2010, și anume societățile nefinanciare, societățile financiare, administrațiile publice, gospodăriile populației, instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor și restul lumii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2023, Ferrovienord, C‑363/21 și C‑364/21, EU:C:2023:563, punctul 66, precum și jurisprudența citată). |
|
35 |
Din aceste dispoziții, precum și din cuprinsul punctului 2.41 din această anexă reiese că aceste sectoare se exclud reciproc, astfel încât o unitate instituțională nu poate aparține decât unui singur sector sau subsector. În conformitate cu punctul 2.32 din aceeași anexă, fiecare sector sau subsector grupează unitățile instituționale care au comportamente economice asemănătoare. |
|
36 |
Subsectorul fonduri de pensii face parte din sectorul societăților financiare, astfel cum se precizează la punctul 2.66 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013. În consecință, la fel ca orice unitate instituțională din acest sector, fondurile de pensii sunt clasificate ca „producători de piață”, în conformitate cu definiția noțiunii de „societăți financiare” care figurează la punctul 2.55 din această anexă. |
|
37 |
În ceea ce privește această clasificare a fondurilor de pensii ca „producători de piață”, trebuie subliniată existența unei particularități proprii activităților acestor fonduri, care sunt detaliate la punctele 2.105-2.110 din anexa menționată. Astfel, din cuprinsul punctului 2.108 din aceeași anexă reiese că, spre deosebire de societățile de asigurare de viață, „fondurile de pensii au fost limitate, prin lege, la anumite grupe specifice de angajați și lucrători independenți”. Astfel, subsectorul fonduri de pensii regrupează societăți financiare care nu sunt libere să își ofere serviciile publicului larg. |
|
38 |
În speță, din deciziile de trimitere preliminară reiese că instituțiile de asigurare de pensii în discuție în litigiul principal, care își desfășoară activitatea în Bavaria (cauza C‑758/22) și în Saxonia (cauza C‑759/22), le garantează afiliaților lor prestații în caz de pensionare, de deces și de invaliditate și sunt organizate pe bază sectorială, în sensul că cea mai mare parte a afiliaților lor sunt supuși unei obligații legale de afiliere ca urmare a exercitării unei profesii determinate precum cea de medic, de farmacist, de avocat sau de arhitect. |
|
39 |
De altfel, această organizație sectorială a instituțiilor de asigurare de pensii și obligația corelativă de afiliere a membrilor lor sunt cele care au determinat instanța de trimitere să ridice problema dacă activitățile acestor instituții pot intra sub incidența noțiunii de „producție de piață” sau a noțiunii de „activitate comercială” în sensul anexei A la Regulamentul nr. 549/2013. |
|
40 |
Cu toate acestea, trebuie să se sublinieze că o astfel de organizare sectorială a fondurilor de pensii este avută în vedere în mod expres la punctele 2.107 și 2.108 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013, astfel cum s‑a precizat la punctul 37 din prezenta hotărâre. În pofida acestei particularități, legiuitorul Uniunii a ales să clasifice fondurile de pensii ca societăți financiare și, prin urmare, ca producători de piață. Prin urmare, nu este necesar în speță să se ridice problema interpretării noțiunii de „producție de piață” sau a noțiunii de „activitate comercială”, ci să se determine dacă instituții de asigurare de pensii precum cele în discuție în litigiul principal pot fi calificate drept „fonduri de pensii” în lumina criteriilor stabilite la punctele 2.105-2.110 din această anexă. |
|
41 |
În această privință, din modul de redactare a punctelor 2.105-2.110 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013 se poate deduce că activitățile fondurilor de pensii îndeplinesc următoarele criterii. |
|
42 |
În primul rând, din cuprinsul punctelor 2.105 și 2.107 din această anexă reiese că fondurile de pensii, a căror funcție principală este de a furniza servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor sociale și a necesităților persoanelor asigurate, garantând prestații persoanei asigurate după pensionare. Aceste fonduri pot garanta, de asemenea, prestații pentru persoana asigurată în caz de invaliditate, precum și prestații acordate după decesul persoanei asigurate către văduv(ă) și copiii persoanei asigurate. |
|
43 |
În al doilea rând, punctul 2.106 din aceeași anexă arată că fondurile de pensii, care sunt separate de unitățile care le‑au creat, dispun de autonomie de decizie și țin o contabilitate completă. |
|
44 |
În al treilea rând și astfel cum s‑a precizat la punctul 37 din prezenta hotărâre, punctele 2.107 și 2.108 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013 precizează că, spre deosebire de societățile de asigurare de viață, fondurile de pensii sunt obligate în mod legal să își rezerve serviciile unor grupuri determinate de salariați și de lucrători independenți, cum ar fi în special persoanele care exercită aceeași profesie. |
|
45 |
În al patrulea rând, punctul 2.110 din această anexă exclude din noțiunea de „fonduri de pensii” administrațiile de securitate socială prevăzute la punctul 2.117 din anexa menționată. Potrivit acestui din urmă punct, administrațiile de securitate socială, a căror activitate principală constă în furnizarea de prestații sociale, se caracterizează prin faptul că, pe de o parte, anumite grupuri ale populației sunt obligate în mod legal să participe la sistem sau să verse cotizații și, pe de altă parte, administrațiile publice stabilesc sau aprobă cotizațiile și prestațiile, fără să existe în mod obișnuit o legătură directă între valoarea cotizațiilor vărsate de o persoană și riscurile la care aceasta este expusă. |
|
46 |
În această ultimă privință, din cuprinsul punctului 20.39 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013, care face parte din capitolul 20 din această anexă, intitulat „Conturile administrațiilor publice”, reiese că un sistem de pensii, chiar instituit de o unitate a administrației publice, nu poate fi considerat un sistem de securitate socială și trebuie clasificat în subsectorul fonduri de pensii atunci când nivelul prestațiilor nu este garantat de administrațiile publice și este incert, întrucât depinde de performanța activelor. |
|
47 |
Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, aceasta din urmă nu este competentă să interpreteze dreptul național și că revine numai instanței naționale sarcina să constate și să aprecieze situația de fapt din litigiul principal, precum și să determine domeniul de aplicare exact al actelor cu putere de lege și al actelor administrative naționale (Hotărârea din 28 aprilie 2022, SeGEC ș.a., C‑277/21, EU:C:2022:318, punctul 21, precum și jurisprudența citată). |
|
48 |
Cu toate acestea, Curtea, care este chemată să ofere un răspuns util acestei instanțe, este competentă să dea indicații întemeiate pe dosarul cauzei principale, precum și pe observațiile scrise care i‑au fost prezentate, de natură să permită instanței menționate să se pronunțe (Hotărârea din 28 aprilie 2022, SeGEC ș.a., C‑277/21, EU:C:2022:318, punctul 22, precum și jurisprudența citată). |
|
49 |
În speță, din explicațiile furnizate de instanța de trimitere reiese că activitățile instituțiilor de asigurare de pensii în discuție în litigiile principale prezintă următoarele caracteristici. |
|
50 |
Primo, este cert că aceste instituții de asigurare de pensii le garantează afiliaților lor prestații în caz de pensionare, de deces și de invaliditate. |
|
51 |
Secundo, din indicațiile furnizate de instanța de trimitere reiese că instituțiile de asigurare de pensii în discuție în cauza C‑758/22, care sunt dotate cu personalitate juridică, beneficiază de un drept de autogestiune și țin o contabilitate proprie. Potrivit acelorași indicații, instituția de asigurare de pensii în discuție în cauza C‑759/22, deși este un organism cu personalitate juridică parțială al Colegiului medicilor, este independentă pe plan organizațional și economic, se bucură de o largă autonomie, dispune de un patrimoniu propriu și ține o contabilitate completă. Astfel de instituții de asigurare de pensii, care beneficiază de autonomie de gestiune și țin o contabilitate proprie, îndeplinesc criteriul enunțat la punctul 43 din prezenta hotărâre. |
|
52 |
Tertio, din indicațiile furnizate de instanța de trimitere menționate la punctul 38 din prezenta hotărâre reiese de asemenea că marea majoritate a persoanelor afiliate la instituțiile de asigurare de pensii în discuție în litigiul principal sunt supuse unei obligații legale de afiliere ca urmare a exercitării unei anumite activități profesionale, înțelegându‑se că aceste instituții de asigurare de pensii nu sunt în principiu autorizate să își furnizeze prestațiile altor persoane. În consecință, astfel de instituții par să îndeplinească criteriul vizat la punctul 44 din prezenta hotărâre. |
|
53 |
Quarto, din deciziile de trimitere preliminară reiese că nivelul prestațiilor oferite persoanelor afiliate, care nu este garantat de administrațiile publice, depinde de cuantumul cotizațiilor plătite, precum și de performanțele instituției de asigurare de pensii în cauză în gestionarea activelor. Pe de altă parte, instanța de trimitere a arătat că instituțiile de asigurare de pensii în discuție în litigiul principal stabilesc, în cadrul stabilit de dispozițiile legale, cuantumul cotizațiilor pe care le încasează și cuantumul prestațiilor pe care le oferă. Prin urmare, astfel de instituții de asigurare de pensii îndeplinesc criteriile menționate la punctele 45 și 46 din prezenta hotărâre, care exclud calificarea drept sistem de securitate socială în favoarea celei de fond de pensii. |
|
54 |
Rezultă că, dacă activitățile instituțiilor de asigurare de pensii în discuție în litigiile principale prezintă efectiv caracteristicile enumerate la punctele 50-53 din prezenta hotărâre, ceea ce revine instanței de trimitere să constate, aceste instituții pot fi clasificate în subsectorul „fonduri de pensii” în sensul punctului 2.105 din anexa A la Regulamentul nr. 549/2013. |
|
55 |
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că dispozițiile anexei A la Regulamentul nr. 549/2013 trebuie interpretate în sensul că intră în sfera noțiunii de „fonduri de pensii” în sensul punctului 2.105 din această anexă și, în consecință, trebuie să fie supuse în principiu obligațiilor de raportare statistică prevăzute de Regulamentul 2018/231 instituțiile de asigurare de pensii ale căror activități prezintă ansamblul caracteristicilor următoare:
|
Cu privire la cheltuielile de judecată
|
56 |
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări. |
|
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară: |
|
Dispozițiile anexei A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană |
|
trebuie interpretate în sensul că |
|
intră în sfera noțiunii de „fonduri de pensii” în sensul punctului 2.105 din această anexă și, în consecință, trebuie să fie supuse în principiu obligațiilor de raportare statistică prevăzute de Regulamentul (UE) 2018/231 al Băncii Centrale Europene din 26 ianuarie 2018 privind cerințele de raportare de statistică pentru fondurile de pensii instituțiile de asigurare de pensii ale căror activități prezintă ansamblul caracteristicilor următoare: |
|
|
Semnături |
( *1 ) Limba de procedură: germana.