<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.55-20141201.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C‑558/15</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62015CC0558</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:785">EU:C:2016:785</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>9</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>9</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MENGOZZI – CAUZA C‑558/15</P><P>VIEIRA DE AZEVEDO ȘI ALȚII</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Paolo Mengozzi</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20161019">19 octombrie 2016</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑558/15</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Alberto José Vieira de Azevedo,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Maria da Conceiçăo Ferreira da Silva,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Carlos Manuel Ferreira Alves,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Rui Dinis Ferreira Alves,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Vítor José Ferreira Alves,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">împotriva</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">C.E.D. Portugal Unipessoal, Lda,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Instituto de Seguros de Portugal – Fundo de Garantia Automóvel</HT></P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação do Porto (Curtea de Apel Porto, Portugalia)]</HT></P></STI></TITLE><INDEX><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Asigurare de răspundere civilă auto</KEYWORD><KEYWORD>Reprezentant însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire</KEYWORD><KEYWORD>Întreprindere de asigurare</KEYWORD><KEYWORD>Competențe de reprezentare în justiție</KEYWORD><KEYWORD>Părți vătămate</KEYWORD><KEYWORD>Stat membru de reședință</KEYWORD></INDEX><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20071017">17 octombrie 2007</DATE>, a avut loc un accident de circulație pe o autostradă din Spania, cauzând moartea unei persoane și rănirea alteia. Șoferul, de cetățenie portugheză și angajat al unei societăți înregistrate în Portugalia, a pierdut controlul unui vehicul închiriat, pus la dispoziția societății menționate. Vehiculul care a cauzat accidentul era asigurat de proprietarul său la societatea Helvetia Seguros, cu sediul în Spania, al cărei reprezentant desemnat în Portugalia este C.E.D. Portugal Unipessoal, Lda (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>C.E.D.<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>). Reclamanții din litigiul principal sunt, pe de o parte, victima supraviețuitoare și, pe de altă parte, avânzii‑cauză ai persoanei decedate în accident.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Pentru a obține, la instanța portugheză de prim grad, repararea prejudiciului suferit ca urmare a accidentului, reclamanții din litigiul principal au acționat în justiție C.E.D., cu titlu principal, și Fundo de Garantia Automóvel, cu titlu subsidiar. Întemeindu‑se în special pe conținutul contractului de reprezentare dintre C.E.D. și Helvetia Seguros, instanța a constatat însă lipsa calității procesuale pasive a C.E.D. și a respins acțiunea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal au formulat apel împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere. Aceasta din urmă consideră că nu există dispoziții naționale care să atribuie în mod clar reprezentanților portughezi ai întreprinderilor de asigurare care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui alt stat membru calitatea procesuală pasivă pentru a fi acționați în justiție, în calitate de pârâți, în<?PAGE NO="2"?> fața unei instanțe portugheze în cadrul unei acțiuni în despăgubire formulate de victima unui accident rutier survenit în afara teritoriului statului membru de reședință al acesteia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Deși cadrul juridic național nu reiese cu claritate din dosar, instanța de trimitere menționează, ca dispoziție relevantă și aplicabilă litigiilor principale, articolul 43 din Decretul‑lege nr. 522/85 din <DATE ISO="19851231">31 decembrie 1985</DATE> privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, astfel cum a fost modificat prin Decretul‑lege nr. 72-A/2003 (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>Decretul‑lege nr. 522/85<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>). Această dispoziție obligă societățile de asigurare stabilite în Portugalia și societățile având sediul într‑un stat terț și sucursale în Portugalia să aleagă un reprezentant în fiecare dintre celelalte state membre ale Uniunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>însărcinat cu soluționarea, în țara de reședință a victimei, a accidentelor survenite într‑un alt stat decât statul de reședință al acesteia<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> [articolul 43 alineatul (1) din Decretul‑lege nr. 522/85]. Aceasta definește de asemenea obligațiile pe care le va avea reprezentantul menționat, prevăzând că acesta dispune <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>de competențe suficiente pentru a reprezenta societatea de asigurare pe lângă persoana vătămată […] și pentru a satisface integral cererile de despăgubiri ale acesteia<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> [articolul 43 alineatul (3) din Decretul‑lege nr. 522/85], că acesta strânge <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>toate informațiile necesare în legătură cu soluționarea cererilor de despăgubire<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/> și ia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>măsurile necesare pentru a negocia soluționarea acestora<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/> [articolul 43 alineatul (4) din Decretul‑lege nr. 522/85].</P><P>Deși nu revine Curții obligația de a stabili care este dreptul național aplicabil situației de fapt din litigiul principal, trebuie arătat că articolul 43 din Decretul‑lege nr. 522/85 are vocația de a reglementa statutul reprezentanților <HT TYPE="ITALIC">prezenți pe teritoriul altor state membre</HT> ai societăților de asigurare care au sediul sau o sucursală în Portugalia, astfel cum invită considerentul (15) al Directivei 2000/26. Prezenta trimitere preliminară îl privește pe reprezentantul unei întreprinderi de asigurare care are sediul în Spania însărcinat, în Portugalia, cu soluționarea cererilor de despăgubire. Instanța de trimitere nu menționează dispoziții care să definească propriu‑zis statutul și întinderea misiunilor reprezentanților aflați pe teritoriul portughez.</P></NOTE> care implică un vehicul asigurat la una dintre întreprinderile amintite. Instanța menționată arată de asemenea că acest aspect face obiectul unor poziții contradictorii atât în jurisprudența, cât și în doctrina portugheză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere menționează de asemenea că obligația întreprinderilor de asigurare care au sediul într‑un stat membru al Uniunii Europene de a desemna un reprezentant pentru fiecare dintre celelalte state membre își are originea în Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20000516">16 mai 2000</DATE> privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="181" PAGE.FIRST="65" DATE.PUB="2000">JO 2000, L 181, p. 65</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 3.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Astfel, articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2000/26 prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>[r]eprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire strânge, cu privire la aceste cereri, toate informațiile necesare în legătură cu soluționarea cererilor de despăgubire și adoptă măsurile necesare pentru a negocia soluționarea cererilor de despăgubire. Obligația de a desemna un reprezentant nu exclude dreptul părții vătămate sau al întreprinderii de asigurare să inițieze proceduri directe împotriva persoanei care a provocat accidentul sau a întreprinderii sale de asigurare<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26 prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>[r]eprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire dispune de competențe suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurare pe lângă părțile vătămate, în cazurile prevăzute la articolul 1 și pentru a satisface integral cererile lor de indemnizare. Acesta trebuie să fie în măsură să analizeze cererea în limba sau limbile oficiale ale statului membru de rezidență al părții vătămate<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (8) din Directiva 2000/26 a fost modificat prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20050511">11 mai 2005</DATE> de modificare a Directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="149" PAGE.FIRST="14" DATE.PUB="2005">JO 2005, L 149, p. 14</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 212.</P></NOTE> și precizează în prezent că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>[d]esemnarea unui reprezentant responsabil cu soluționarea cererilor de despăgubire nu constituie în sine deschiderea unei sucursale în sensul articolului 1 litera (b) din Directiva 92/49/CEE [a Consiliului din <DATE ISO="19920618">18 iunie 1992</DATE> de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (a treia directivă privind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>asigurarea generală<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>)], iar reprezentantul responsabil cu soluționarea cererilor de despăgubire nu este considerat o unitate în sensul articolului 2 litera (c) din Directiva 88/357/CEE, nici […] o unitate în sensul Regulamentului (CE) nr. 44/2001<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Simpla lectură a dispozițiilor Directivei 2000/26 nu permite, așadar, instanței de trimitere să soluționeze litigiul cu care este sesizată în lipsa unor clarificări din partea Curții, noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>competențe suficiente<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/> de care trebuie să dispună reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire nefiind suficient de explicită pentru a stabili dacă include posibilitatea victimelor accidentelor rutiere de a acționa direct în justiție reprezentantul menționat în fața instanțelor de la locul de reședință al acestora.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Astfel, confruntat cu o dificultate de interpretare a dreptului Uniunii, Tribunal da Relação do Porto (Curtea de Apel Porto, Portugalia) a decis să suspende judecarea cauzei și, prin decizia primită la grefa Curții la <DATE ISO="20151102">2 noiembrie 2015</DATE>, să sesizeze Curtea cu următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>1)</NO.P><TXT>Considerentul (16a) [introdus în Directiva 2000/26 prin Directiva 2005/14] și alineatele (4), (5) și (8) ale articolului 4 [din Directiva 2000/26] permit acționarea în justiție a reprezentantului unei societăți de asigurări care nu își desfășoară activitatea în țara în care s‑a intentat o acțiune în justiție pentru despăgubiri aferente unui accident rutier în temeiul unei asigurări obligatorii de răspundere civilă pentru autovehicule care a fost încheiată într‑un alt stat membru al Uniunii Europene?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ, acționarea în justiție menționată este condiționată de clauzele concrete ale contractului de reprezentare care îl leagă pe reprezentantul menționat de societatea de asigurări?<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Prezenta trimitere preliminară a beneficiat de observații scrise depuse de Fundo de Garantia Automóvel, de Republica Portugheză, precum și de Comisia Europeană.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză juridică</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Care este semnificația dispoziției potrivit căreia reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire dispune, în temeiul Directivei 2000/26, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>de competențe suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurare pe lângă părțile vătămate […] și pentru a satisface integral cererile lor de indemnizare<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26.</P></NOTE>? Legiuitorul Uniunii a dorit să includă, astfel, pentru victimele care intră sub incidența acestei directive, posibilitatea de a‑l acționa în mod direct în justiție pe acesta în fața instanțelor din statul lor membru de reședință? Aceasta este principala problematică juridică ridicată de întrebările preliminare adresate de instanța de trimitere, pe care le vom examina împreună.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu doar de termenii acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150326">26 martie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Litaksa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑556/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:202">EU:C:2015:202</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Într‑o primă etapă, vom analiza statutul reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, astfel cum este definit în Directivele 2000/26 și 2005/14. Analiza textuală va trebui completată, într‑o a doua etapă, cu o analiză contextuală, teleologică și sistematică a reglementării în discuție.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire în Directivele 2000/26 și 2005/14</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Asemănător integrării europene, reglementarea privind asigurarea de răspundere civilă auto nu s‑a realizat într‑o singură zi, astfel cum demonstrează succesiunea de directive intervenite în funcție de evoluția preocupărilor legiuitorului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Amintim că prima directivă este Directiva 72/166/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19720424">24 aprilie 1972</DATE> privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="103" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1972">JO 1972, L 103, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 10). Urmează a doua Directivă 84/5/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19831230">30 decembrie 1983</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="008" PAGE.FIRST="17" DATE.PUB="1984">JO 1984, L 8, p. 17</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 104), apoi a treia Directivă a Consiliului din <DATE ISO="19900514">14 mai 1990</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="129" PAGE.FIRST="33" DATE.PUB="1990">JO 1990, L 129, p. 33</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 240), precum și Directiva 2000/26. În plus, aceste directive vor fi modificate prin Directiva 2005/14 înainte de a fi codificate prin Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20090916">16 septembrie 2009</DATE> privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="263" PAGE.FIRST="11" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 263, p. 11</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. A trebuit să se aștepte adoptarea Directivei 2000/26, mai exact a patra directivă intervenită în această materie, pentru a se institui un reprezentant însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Obiectul acestei directive este de a acoperi lacunele<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea considerentul (8) al Directivei 2000/26.</P></NOTE> directivelor anterioare, stabilind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>dispoziții individuale aplicabile părților vătămate care au dreptul la indemnizare pentru orice prejudiciu rezultat în urma unor accidente produse într‑un stat membru diferit de statul de rezidență al părții vătămate și provocate de circulația unor vehicule asigurate într‑un stat membru și care staționează în mod obișnuit în acest stat membru<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Articolul 1 din Directiva 2000/26. A se vedea de asemenea considerentul (11) al Directivei 2000/26.</P></NOTE>. Din această perspectivă, toate întreprinderile de asigurare desemnează în mod liber<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Alegerea liberă a reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire este asigurată la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/26.</P></NOTE>, în fiecare stat membru diferit de cel în care s‑a primit autorizația administrativă, un reprezentant însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, care are rezidența sau este stabilit în statul membru în care este desemnat și a cărui misiune este de a trata și a soluționa cererile de despăgubire<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/26.</P></NOTE>. În acest scop, acesta trebuie să strângă toate informațiile necesare, să adopte măsurile care se impun pentru a negocia soluționarea cererilor de despăgubire<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2000/26. A se vedea de asemenea considerentul (15) al Directivei 2000/26.</P></NOTE> și să dispună de competențe suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurare pe lângă victime, precum și pentru a satisface <HT TYPE="ITALIC">integral</HT> cererile lor de indemnizare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>În același timp, legiuitorul Uniunii a apreciat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>[o]bligația de a desemna un reprezentant <HT TYPE="ITALIC">nu exclude</HT> dreptul părții vătămate sau al întreprinderii de asigurare să inițieze proceduri directe împotriva persoanei care a provocat accidentul sau a întreprinderii sale de asigurare<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2000/26. Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Această precizare nu ar fi fost utilă dacă legiuitorul nu ar fi considerat posibilă o acțiune în justiție împotriva reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>În sfârșit, legiuitorul a dorit să precizeze că desemnarea unui reprezentant însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire nu constituie în sine deschiderea unei sucursale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>În sensul articolului 1 litera (b) din Directiva 92/49 [a se vedea articolul 4 alineatul (8) din Directiva 2000/26].</P></NOTE>, iar reprezentantul însuși nu poate fi considerat o unitate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea articolul 4 alineatul (8) din Directiva 2000/26, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2005/14.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Misiunea, funcțiile și îndatoririle reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire au rămas neschimbate în Directiva 2009/103<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea considerentele (34)-(40), (43), (47) și (50), precum și articolele 21 și 22 din Directiva 2009/103. Trebuie menționat că cuprinsul articolului 4 din Directiva 2000/26 a fost doar reorganizat și divizat în două articole distincte în Directiva 2009/103.</P></NOTE>, care nu este decât o directivă de codificare. Aceasta înseamnă că, în text, nu a fost adusă nicio precizare cu privire la înțelesul noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>competențe suficiente<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>În sensul articolului 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26 și al articolului 21 alineatul (5) din Directiva 2009/103.</P></NOTE> și că legiuitorul, fără a‑l exclude, nu a luat poziție în mod expres cu privire<?PAGE NO="5"?> la aspectul dacă reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire poate fi acționat în justiție în mod direct de către persoanele vătămate în accidentul survenit în afara teritoriului național în fața instanțelor de la locul de reședință al acestora. Concluzia dedusă de Curte cu privire la articolul 21 alineatul (5) din Directiva 2009/103, potrivit căreia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>dispoziția amintită, care stabilește astfel obiectivele acestei reprezentări, nu precizează totuși întinderea exactă a competențelor încredințate în acest scop<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, poate fi, așadar, transpusă în ceea ce privește articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26. Astfel, este necesar să se treacă la analiza contextuală, teleologică și sistematică.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Analiză contextuală, teleologică și sistematică</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Din analiza literei Directivei 2000/26 a reieșit că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>competențele suficiente<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/> ale reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire trebuie să fie definite astfel încât să îi permită să asigure cele două misiuni esențiale care îi sunt încredințate, și anume cea de a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>reprezenta întreprinderea de asigurare pe lângă părțile vătămate<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/> și cea de a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>satisface <HT TYPE="ITALIC">integral</HT> cererile […] de indemnizare [ale victimelor]<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26. Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Această prezentare a textului Directivei 2000/26 nu ar fi totuși completă dacă nu ar fi luate în considerare și unele clarificări aduse de considerentele acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Astfel, legiuitorul Uniunii a precizat că apelul la un reprezentant însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>nu influențează în niciun fel dreptul material aplicabil fiecărui caz în speță, nici competențele jurisdicționale<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Considerentul (13) al Directivei 2000/26.</P></NOTE>. Din nou, această precizare referitoare la dreptul material aplicabil și la stabilirea competențelor jurisdicționale lasă să se înțeleagă că acestui reprezentant îi poate fi atribuit un rol judiciar. În aceeași ordine de idei, se mai precizează că activitățile acestuia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>nu sunt suficiente pentru a atrage competența instanțelor statului membru de reședință al persoanei vătămate în cazul în care acest lucru nu este prevăzut prin normele de drept internațional privat privind competența jurisdicțională<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Considerentul (16) al Directivei 2000/26.</P></NOTE>. Astfel, participarea reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire la eventuale acțiuni în justiție este departe de a fi exclusă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>În paralel cu precauțiile legiuitorului cu privire la eventualele efecte ale intervenției reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire asupra stabilirii normelor privind competența și ale dreptului internațional privat, este recunoscut victimelor un drept de acțiune directă împotriva întreprinderii de asigurare stabilite pe teritoriul unui alt stat membru. Or, acest drept de acțiune nu este prezentat drept calea exclusivă de soluționare judiciară a cererilor de despăgubire, ci doar ca <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>un <HT TYPE="ITALIC">complement logic</HT> al desemnării [reprezentantului menționat] și […] <HT TYPE="ITALIC">ameliorează situația juridică</HT> a [victimelor]<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Considerentul (14) al Directivei 2000/26. Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Pe de altă parte, preambulul directivei s‑a îmbogățit, ulterior adoptării Regulamentului nr. 44/2001 al Consiliului din <DATE ISO="20001222">22 decembrie 2000</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="012" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2001">JO 2001, L 12, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74.</P></NOTE>, cu un considerent (16a)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Adăugat la Directiva 2000/26 prin articolul 5 din Directiva 2005/14.</P></NOTE>, potrivit căruia, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) coroborat cu articolul 9 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, persoanele vătămate <HT TYPE="ITALIC">pot</HT> intenta o acțiune în justiție <HT TYPE="ITALIC">împotriva asigurătorului</HT> răspunderii civile din statul membru pe teritoriul căruia își au reședința. În principiu, victimele vor putea, așadar, să acționeze de asemenea în justiție întreprinderile de asigurare în fața instanțelor statului lor membru de reședință.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>În temeiul dispozițiilor normative ale directivei, precum și al considerentelor acesteia, formularea unei acțiuni în justiție de către persoanele vătămate pare a fi posibilă fie în mod direct împotriva întreprinderii de asigurări, fie împotriva reprezentantului acesteia, legiuitorul Uniunii părând a fi lăsat deschise ambele căi de acțiune.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Astfel, lectura considerentelor clarifică într‑o anumită măsură logica internă a Directivei 2000/26. Totuși, mai trebuie verificat dacă concluzia noastră intermediară, întemeiată pe analiza literală și contextuală a acestei directive, nu este contrazisă de interpretarea teleologică care trebuie reținută.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Directiva 2000/26 are drept obiectiv să garanteze victimelor accidentelor rutiere cauzate de autovehicule un tratament comparabil, indiferent de locul în care are loc accidentul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Aceasta implică luarea în considerare a diferenței referitoare la situația obiectivă în care se află victimele accidentelor survenite în afara teritoriului statului membru în care au reședința, pentru a o compensa, facilitând în consecință demersurile întreprinse de acestea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Facilitarea demersurilor este, în opinia Curții, funcția esențială a reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În această privință, sistemul instituit de Directiva 2000/26 prevede, cu titlu de exemplu, că reclamațiile pot fi introduse în limba victimei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P><HT TYPE="ITALIC">Idem.</HT></P></NOTE> la reprezentantul menționat, în fața căruia pot fi efectuate toate demersurile prealabile cererii de despăgubire.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Este de la sine înțeles că recunoașterea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>calității procesuale pasive<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> a reprezentantului însărcinat cu soluționarea litigiilor, mai precis <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>capacitatea acestuia de a sta în justiție în calitate de pârât<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Concluziile avocatului general Darmon prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Parlamentul European/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>302/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1988:263">EU:C:1988:263</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0008">8</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ar servi pe deplin obiectivului urmărit de Directiva 2000/26. Astfel, toate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>demersurile prealabile<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> sunt efectuate de victime în fața acestuia și este, de asemenea, posibil ca acesta să fi fost unicul lor interlocutor. În consecință, urmarea logică, etapa ulterioară de trecut este recunoașterea faptului că acțiunea formulată de aceste victime împotriva reprezentantului societății de asigurări a fost îndreptată în mod corect împotriva acestuia, cu atât mai mult cu cât acestuia îi este acordat un rol activ în procedura de despăgubire. În opinia noastră, satisfacerea integrală a cererilor de despăgubire, care reprezintă una dintre misiunile conferite de Directiva 2000/26 reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, impune să i se acorde acestuia un rol – și nu orice rol – în procedura judiciară: acela de pârât.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Tot astfel înțelegem ameliorarea situației juridice a părților vătămate, prevăzută în considerentul (14) al Directivei 2000/26. Dacă ne plasăm în contextul litigiului principal, ar fi dificil de înțeles, pentru părțile vătămate, faptul că acțiunea formulată de ele este respinsă pentru motivul, oarecum formalist – ținând seama de legăturile strânse dintre întreprinderea de asigurări și reprezentantul desemnat însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire – că aceasta este îndreptată împotriva reprezentantului menționat, iar nu împotriva întreprinderii de asigurări înseși.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Totuși, cea mai mare parte a persoanelor interesate care au participat la procedura scrisă au insistat în mod deosebit asupra faptului că Curtea a apreciat, în Hotărârea din <DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, Spedition Welter<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>(<REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, că mandatul reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire este limitat și că această limitare ar însemna că acest reprezentant nu poate fi acționat în justiție în fața instanțelor din statul membru de reședință al persoanelor vătămate. Această teză se întemeiază, în opinia noastră, pe o interpretare imperfectă a hotărârii în discuție, asupra căreia este necesar, așadar, să revenim.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>În cauza menționată, problema era dacă noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>competențe suficiente<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> trebuie să includă abilitarea reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire de a primi în mod valabil notificarea actelor judiciare necesare introducerii unei proceduri în repararea unui prejudiciu în fața instanței competente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În această privință, Curtea a decis că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>victime[le] trebuie să poată invoca în statul lor membru de reședință dreptul lor la despăgubire <HT TYPE="ITALIC">împotriva reprezentantului</HT> însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire care a fost desemnat în acest stat de întreprinderea de asigurare a persoanei responsabile<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Aceasta a afirmat în continuare că considerentul (37) al Directivei 2009/103 – echivalent al considerentului (15) al Directivei 2000/26 – obligă statele membre să confere reprezentanților în discuție prerogative suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurări pe lângă victime și de asemenea pentru a reprezenta întreprinderea de asigurări pe lângă autoritățile naționale – <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>inclusiv în fața instanțelor, dacă este cazul, în măsura în care acest lucru este compatibil cu regulile de drept internațional privat<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Aceasta a concluzionat că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>fără ca aceasta să poată pune în discuție respectarea normelor de drept internațional privat, reprezentarea întreprinderilor de asigurare astfel cum este prevăzută [de Directiva 2000/26] o includ[e] pe cea care trebuie să permită persoanelor vătămate să inițieze în mod valabil la instanțele naționale acțiunea în despăgubirea prejudiciului suferit<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Aceste considerații sunt importante pentru prezenta cauză în ceea ce privește aspectul calității procesuale pasive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Totuși, după această recunoaștere aparent largă a competențelor reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, Curtea, reluând astfel concluziile avocatului său general, a precizat în continuare că, din lucrările pregătitoare ale Directivei 2000/26, rezultă că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>prerogativa de reprezentare exercitată de un asigurător în statul de reședință al victimei avea, în percepția legiuitorului, obiectivul de a include un mandat care să abiliteze primirea notificărilor actelor judiciare, <HT TYPE="ITALIC">deși cu caracter limitat</HT>, întrucât nu trebuia să afecteze normele de drept internațional privat privind atribuirea competențelor jurisdicționale<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131010">10 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:650">EU:C:2013:650</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Această din urmă afirmație este valabilă, așadar, doar în privința mandatului specific al reprezentantului de a primi notificările adresate întreprinderii de asigurări atunci când acțiunea este formulată împotriva acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Prezenta cauză privește o situație semnificativ diferită. Astfel, nu este vorba despre o acțiune formulată împotriva întreprinderii de asigurare prin intermediul reprezentantului care primește notificarea, ci este vorba despre posibilitatea victimelor de a desemna reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire drept pârât în acțiunea pe care o formulează. Nuanța este importantă. În primul caz, pot fi ridicate în mod legitim probleme delicate legate de statutul de pârâtă al întreprinderii de asigurare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>În Concluziile prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:359">EU:C:2013:359</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), avocatul general Cruz Villalón a evidențiat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>reprezentarea […] nu are ca obiect apărarea în instanță și nici o reprezentare generică […] în fața instanțelor […]. Reprezentarea […] se limitează la notificarea sau la comunicarea actelor judiciare, fără a fi afectată în vreun moment calitatea de pârâtă [a societății de asigurări] sau condițiile în care aceasta trebuie să își exercite apărarea<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/> (punctul 17 din concluziile menționate). Cu toate acestea, în cauza Spedition Welter, acțiunea aflată la originea trimiterii preliminare era îndreptată în mod clar doar împotriva societății de asigurări.</P></NOTE>, ceea ce justifică în mod efectiv să nu i se recunoască, astfel cum a procedat Curtea, reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire decât un mandat de reprezentare limitat. În al doilea caz, cel puțin într‑o primă etapă, este vorba despre un raport juridic mai simplu între doi protagoniști, și anume victima (reclamanta) și reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, cu privire la care trebuie să se stabilească dacă are calitatea procesuală pentru a apăra în instanță întreprinderea de asigurare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Astfel, în acest stadiu al analizei, reiese că, contrar a ceea ce lasă să se înțeleagă instanța de trimitere în cea de a doua întrebare, problema calității procesuale pasive a reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire este independentă, separată de conținutul concret al mandatului care îl leagă pe reprezentantul menționat de întreprinderea de asigurare. Pentru a asigura un tratament comparabil al victimelor și pentru a facilita demersurile acestora, inclusiv atunci când au loc în fața unei instanțe, calitatea procesuală a reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire de a fi acționat în justiție în calitate de pârât nu poate depinde în niciun mod de legătura contractuală dintre acesta și întreprinderea de asigurare. Aceeași este situația în ceea ce privește previzibilitatea căilor și a procedurilor de despăgubire instituite de Directiva 2000/26 în favoarea victimelor. Altfel spus, această directivă a consacrat un fel de reprezentare legală cu privire la care nu se poate prevedea că poate fi împiedicată prin simpla voință a părților.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>În cazul în care Curtea ar da un răspuns afirmativ la prima întrebare adresată de instanța de trimitere, s‑ar pune în pericol, astfel cum susține Comisia, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>echilibru[l] delicat care caracterizează dispozițiile referitoare la competența judiciară internațională și la legea aplicabilă în cazul acțiunilor în despăgubire formulate ca urmare a accidentelor rutiere cu elemente transfrontaliere<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Spedition Welter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:359">EU:C:2013:359</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Considerăm că răspunsul este negativ. Preocuparea legiuitorului referitoare la normele de drept internațional privat și la stabilirea competențelor jurisdicționale este legitimă atunci când acțiunea este formulată împotriva întreprinderii de asigurare. Întrebarea care ne este adresată în prezent este totuși diferită, în sensul că nu este vorba despre a stabili nici instanța competentă, nici legea aplicabilă litigiului. Este vorba despre a stabili pur și simplu dacă reprezentantul însărcinat cu soluționarea litigiilor poate avea calitatea de pârât. De altfel, răspunsul pe care Curtea îl va furniza instanței <HT TYPE="ITALIC">a quo</HT> nu afectează cu nimic stabilirea competenței instanțelor portugheze, astfel cum demonstrează faptul că aceasta este dezbătută între părțile la litigiul principal din cauza incertitudinii privind statul membru de reședință real al unuia dintre reclamanți. Calitatea de pârât este, așadar, o noțiune diferită de cea de competență jurisdicțională. Deși ar trebui susținut contrariul, dispoziția prevăzută la articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26, potrivit căreia reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire trebuie să dispună de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>competențe suficiente<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/> pentru a satisface integral cererile de despăgubire ale victimelor, ar putea apărea ca o dispoziție de competență specială – chiar dacă în mod implicit – în raport cu normele care reglementează competența jurisdicțională internațională<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Altfel spus, obligația de a conferi reprezentantului însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire competențe suficiente pentru a satisface integral cererile victimelor este atât de puternică, încât ar fi lipsit de sens ca aceasta să fie interpretată în sensul că nu permite victimelor să acționeze în justiție reprezentantul menționat.</P></NOTE>. În aceste condiții și având în vedere insistența legiuitorului cu privire la acest aspect, poate părea prudent să fie reamintită această limită.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Astfel, pentru ansamblul motivelor care precedă, considerăm că articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26 trebuie interpretat în sensul că printre competențele suficiente de care trebuie să dispună reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire figurează capacitatea de a fi acționat în justiție, în calitate de pârât, în cadrul unei acțiuni în justiție formulate de victimele accidentelor rutiere avute în vedere la articolul 1 alineatul (1) din această directivă, în condițiile prevăzute de aceasta din urmă, clauzele contractului care leagă întreprinderea de asigurare de reprezentant nefiind susceptibile să afecteze calitatea de pârât a acestuia din urmă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="9"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Tribunal da Relação do Porto (Curtea de Apel Porto, Portugalia) după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>Articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20000516">16 mai 2000</DATE> privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto) trebuie interpretat în sensul că printre competențele suficiente de care trebuie să dispună reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire figurează capacitatea de a fi acționat în justiție, în calitate de pârât, în cadrul unei acțiuni în justiție formulate de victimele accidentelor rutiere avute în vedere la articolul 1 alineatul (1) din această directivă, în condițiile prevăzute de aceasta din urmă, clauzele contractului care leagă întreprinderea de asigurare de reprezentant nefiind susceptibile să afecteze calitatea de pârât a acestuia din urmă.<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>