<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-718/19</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CC0718</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:103">EU:C:2021:103</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>20</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>20</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Rantos – Cauza C‑718/19</HT></P><P><HT TYPE="SC">Ordre des barreaux francophones et germanophone și alții (Măsuri preventive în vederea îndepărtării)</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Athanasios Rantos</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20210210">10 februarie 2021</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑718/19</HT></P><P>Ordre des barreaux francophones et germanophone,</P><P>Association pour le droit des Étrangers ASBL,</P><P>Coordination et Initiatives pour et avec les Réfugiés et Étrangers ASBL,</P><P>Ligue des Droits de l’Homme ASBL,</P><P>Vluchtelingenwerk Vlaanderen ASBL</P><P>împotriva</P><P>Conseil des ministres</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională, Belgia)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Cetățenia Uniunii</KEYWORD><KEYWORD>Articolele 20 și 21 TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2004/38/CE</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul unui stat membru pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora</KEYWORD><KEYWORD>Decizie de încetare a șederii pentru motive de ordine publică</KEYWORD><KEYWORD>Măsuri preventive pentru a evita orice risc de sustragere în termenul de plecare sau prelungirea acestui termen</KEYWORD><KEYWORD>Dispoziții naționale identice sau similare celor aplicabile resortisanților țărilor terțe în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE</KEYWORD><KEYWORD>Refuz al cetățeanului Uniunii de a se conforma unei decizii de încetare a șederii din motive de ordine publică sau siguranță publică</KEYWORD><KEYWORD>Termen maxim de luare în custodie publică în scopul îndepărtării</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin intermediul celor două întrebări preliminare, Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională, Belgia) solicită Curții să examineze în esență dacă articolele 20 și 21 TFUE, precum și dispozițiile Directivei 2004/38/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="158" PAGE.FIRST="77" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 158, p. 77</REF.DOC.OJ>), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20110405">5 aprilie 2011</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="141" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2011">JO 2011, L 141, p. 1</REF.DOC.OJ>, și rectificare în <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="229" PAGE.FIRST="35" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 229, p. 35</REF.DOC.OJ>, și în <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="197" PAGE.FIRST="34" DATE.PUB="2005">JO 2005, L 197, p. 34</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>Directiva privind șederea<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>) se opun ca un stat membru să aplice, în privința cetățenilor Uniunii și membrilor familiei acestora care au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare în temeiul acestei directive, măsuri identice sau similare celor aplicabile în dreptul național resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în temeiul Directivei 2008/115/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE> privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="348" PAGE.FIRST="98" DATE.PUB="2008">JO 2008, L 348, p. 98</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>Directiva privind returnarea<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că Curtea a declarat că nu este interzis ca legiuitorul național să se inspire din dispozițiile unei alte directive <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>atunci când acest lucru este oportun și în măsura în care nicio altă dispoziție de drept [al Uniunii] nu se opune<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040210">10 februarie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Mavrona</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:83">EU:C:2004:83</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, în Hotărârea Petrea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170914">14 septembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Petrea</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑184/16</NO.CASE>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Hotărârea Petrea<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:684">EU:C:2017:684</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a precizat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>statele membre se pot inspira din dispozițiile [Directivei privind returnarea] pentru a desemna autoritățile competente și pentru a defini procedura aplicabilă adoptării unei decizii [adoptate în temeiul Directivei privind șederea] care impune returnarea unui cetățean al Uniunii […] dacă nicio dispoziție din dreptul Uniunii nu se opune acestui fapt<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Deși această jurisprudență pledează în speță în favoarea unui răspuns negativ la întrebările adresate de instanța de trimitere, rămâne totuși să se verifice dacă ea poate fi aplicată și în cadrul unor măsuri, precum cele în discuție în litigiul principal – și anume măsuri preventive adoptate în scopul evitării oricărui risc de sustragere în urma adoptării unei decizii de îndepărtare, precum și măsuri de luare în custodie publică prin care se urmărește garantarea executării acestei îndepărtări, – care, întrucât au, potrivit instanței de trimitere, un efect asupra exercitării înseși a dreptului de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, ar putea fi considerate ca nefiind de natură pur procedurală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Aceste întrebări vor permite Curții să examineze, pentru prima dată, conformitatea cu dreptul Uniunii a unor norme naționale care urmăresc să garanteze executarea deciziilor de îndepărtare adoptate în temeiul Directivei privind șederea.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directiva privind șederea</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Considerentul (16) al Directivei privind șederea enunță că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>[a]tât timp cât beneficiarii dreptului de ședere nu devin o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă, aceștia nu ar trebui să fie expulzați [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>îndepărtați<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="00BB" ID="QE0007"/>]<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 14 din această directivă prevede, la alineatele (1) și (2), că cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere pentru o perioadă de cel mult trei luni, prevăzut la articolul 6 din directiva menționată, atât timp cât nu devin o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă, precum și dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni și drepturi de păstrare a acestei șederi, prevăzute la articolele 7, 12 și 13 din aceeași directivă, atât timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste articole. Prin derogare de la aceste dispoziții, alineatul (4) al articolului 14 menționat prevede că o măsură de îndepărtare nu poate fi în niciun caz adoptată împotriva acestor cetățeni ai Uniunii în cazurile în care sunt lucrători sau au intrat pe teritoriul respectivului stat membru în căutarea unui loc de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 15 din Directiva privind șederea, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>Garanțiile procedurale<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>, prevede la alineatul (1) că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>[p]rocedurile prevăzute la articolele 30 și 31 se aplică prin analogie oricărei decizii ce restrânge libera circulație a unui cetățean al Uniunii și a membrilor familiei acestuia pentru alte motive decât cele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 27 alineatele (1) și (2) din directiva menționată, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>, iar <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>[m]ăsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. […] Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 28 din Directiva privind șederea, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>Protecția împotriva expulzării [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>îndepărtării<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="00BB" ID="QE0013"/>]<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, prevede la alineatul (1) că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>[î]nainte de a lua o decizie de expulzare [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="00BB" ID="QE0015"/>] de pe teritoriul său din motive de ordine publică sau siguranță publică, statul membru gazdă ia în considerare diverși factori precum durata șederii individului respectiv pe teritoriul său, vârsta acestuia, starea lui de sănătate, situația sa familială și economică, integrarea sa socială și culturală în statul membru gazdă și legăturile sale cu țara de origine<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>. În plus, alineatul (2) al acestui articol prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>[s]tatul membru gazdă nu poate lua o decizie de expulzare [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="00BB" ID="QE0017"/>] împotriva unui cetățean al Uniunii sau a membrilor familiei sale, indiferent de cetățenie, care au dobândit dreptul de ședere permanentă pe teritoriul său, cu excepția cazurilor în care există motive imperative de ordine publică sau siguranță publică<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 30 din această directivă prevede, la alineatul (3), că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>[n]otificarea [oricărei decizii adoptate în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Directiva privind șederea] precizează […], dacă este cazul, termenul acordat persoanei respective pentru a părăsi teritoriul statului membru. Cu excepția unor cazuri de urgență, motivate corespunzător, termenul acordat pentru părăsirea teritoriului nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 33 alineatul (2) din directiva menționată prevede că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>[î]n cazul în care decizia de expulzare [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="00BB" ID="QE0020"/>] […] este pusă în executare după mai mult de doi ani de la emiterea sa, statul membru verifică dacă persoana respectivă continuă să constituie un pericol real și actual la adresa ordinii publice sau a siguranței publice și stabilește dacă de la data emiterii deciziei de expulzare [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="00BB" ID="QE0021"/>] s‑a produs vreo schimbare efectivă a împrejurărilor<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directiva privind returnarea</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Considerentul (16) al Directivei privind returnarea enunță că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>[f]olosirea luării în custodie publică în scopul îndepărtării ar trebui limitată și ar trebui să facă obiectul aplicării principiului proporționalității în privința mijloacelor utilizate și a obiectivelor urmărite. Luarea în custodie publică este justificată numai pentru pregătirea returnării sau în efectuarea procesului de îndepărtare și dacă aplicarea unor măsuri mai puțin coercitive nu ar fi suficientă<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 1 din directiva menționată prevede că aceasta stabilește standarde și proceduri comune aplicabile pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în conformitate cu drepturile fundamentale ca principii generale ale dreptului Uniunii, precum și cu dreptul internațional.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Articolul 2 din directiva menționată prevede, la alineatul (3), că această directivă nu se aplică persoanelor care beneficiază de dreptul Uniunii la libera circulație.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Articolul 3 punctul 7 din Directiva privind returnarea definește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>riscul sustragerii<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>existența unor motive într‑un caz particular care se bazează pe criterii obiective, definite prin legislație, care justifică presupunerea că un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei proceduri de returnare se poate sustrage acesteia<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 6 alineatul (1) din această directivă, statele membre emit o decizie de returnare împotriva oricărui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală pe teritoriul lor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Articolul 7 din directiva menționată, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>Plecarea voluntară<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>, prevede la alineatul (3) că în cursul termenului pentru plecare voluntară pot fi impuse o serie de obligații în scopul de a evita riscul de sustragere, cum ar fi aceea de a se prezenta, la intervale de timp periodice, autorităților, de a depune o garanție financiară corespunzătoare, de a prezenta documente sau obligația de a rămâne într‑un anumit loc.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>În capitolul IV din Directiva privind returnarea, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>Luarea în custodie publică în scopul îndepărtării<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>, articolul 15 din aceasta prevede la alineatul (1) că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>[c]u excepția cazului în care se pot aplica în mod eficient alte măsuri suficiente, dar mai puțin coercitive într‑un caz concret, statele membre pot ține în custodie publică un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unor proceduri de returnare doar în vederea pregătirii procesului de returnare și/sau în vederea desfășurării procesului de îndepărtare, în special în cazul în care: (a) există riscul de sustragere sau (b) resortisantul în cauză al unei țări terțe evită sau împiedică pregătirea returnării sau procesul de îndepărtare. Orice măsură de luare în custodie publică este pentru o perioadă cât mai scurtă cu putință și se menține numai pe durata desfășurării și executării, în mod adecvat, a dispozițiilor de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>. Alineatele (5) și (6) ale aceluiași articol prevăd că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>[l]uarea în custodie publică se menține pe toată durata în care se îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) și în măsura în care este necesar pentru a asigura punerea în aplicare cu succes a măsurii de îndepărtare. Fiecare stat membru stabilește o perioadă limitată de custodie publică, care nu poate depăși șase luni<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/> și că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>[s]tatele membre nu pot extinde perioada menționată la alineatul (5) decât cu o perioadă limitată de timp, care să nu depășească o perioadă suplimentară de 12 luni, în conformitate cu legislația sa națională, în cazurile în care, în pofida tuturor eforturilor rezonabile depuse de către acestea, este probabil ca operațiunea de îndepărtare să dureze mai mult, datorită: (a) lipsei de cooperare a resortisantului în cauză al unei țări terțe sau (b) întârzierilor în obținerea documentației necesare din partea țărilor terțe<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul belgian</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Loi du <DATE ISO="19801215">15 décembre 1980</DATE> sur l’accès au territoire, le séjour, l’établissement et l’éloignement des étrangers (Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> privind accesul pe teritoriu, șederea, stabilirea și îndepărtarea străinilor)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P><HT TYPE="ITALIC">Moniteur belge</HT> din <DATE ISO="19801231">31 decembrie 1980</DATE>, p. 14584.</P></NOTE> a fost modificată prin loi du <DATE ISO="20170224">24 février 2017</DATE> afin de renforcer la protection de l’ordre public et de la sécurité nationale (Legea din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE> pentru garantarea ordinii publice sau a securității naționale)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P><HT TYPE="ITALIC">Moniteur belge</HT> din <DATE ISO="20170419">19 aprilie 2017</DATE>, p. 51890.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>Legea din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE><QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>). Această din urmă lege transpune parțial printre altele Directivele privind șederea și returnarea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Articolele 27-32 din Legea din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE> au introdus în Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> articolele 44ter-44octies din aceasta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Articolul 44ter din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>, astfel cum a fost modificată prin Legea din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE><QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>), prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>Ordinul de părăsire a teritoriului emis în privința unui cetățean al Uniunii sau a unui membru al familiei acestuia indică termenul în care el trebuie să părăsească teritoriul Regatului. Cu excepția unor cazuri de urgență justificate corespunzător, acest termen nu poate fi mai mic de o lună de la notificarea deciziei.</ALINEA><?PAGE NO="5"?><ALINEA>Termenul prevăzut la primul paragraf poate fi prelungit de ministru sau de delegatul său atunci când: 1° returnarea voluntară nu se poate realiza în termenul respectiv sau 2° împrejurările specifice situației persoanei în cauză justifică acest lucru. […]<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Articolul 44quater din această lege prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>Atât timp cât curge termenul prevăzut la articolul 44ter, cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale nu poate face obiectul unei îndepărtări forțate.</ALINEA><ALINEA>Pentru a evita orice risc de sustragere în termenul prevăzut la articolul 44ter, cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale poate fi constrâns să respecte măsuri preventive. Regele este abilitat să stabilească aceste măsuri printr‑un decret adoptat în cadrul Conseil des ministres [Consiliul de Miniștri].<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Articolul 44quinquies din legea menționată prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>§ 1 Ministrul sau delegatul său ia toate măsurile necesare pentru a executa ordinul de părăsire a teritoriului, atunci când: 1° nu s‑a acordat niciun termen cetățeanului Uniunii sau membrului familiei sale pentru a părăsi teritoriul Regatului; 2° cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale nu a părăsit teritoriul Regatului în termenul care i‑a fost acordat; 3° înainte de expirarea termenului acordat pentru părăsirea teritoriului Regatului, cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale prezintă un risc de sustragere, nu a respectat măsurile preventive impuse sau constituie o amenințare pentru ordinea publică sau securitatea națională.</ALINEA><ALINEA>§ 2. Atunci când cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale se opune îndepărtării sale sau prezintă un risc de periculozitate în timpul îndepărtării, se procedează la returnarea sa forțată, dacă este cazul sub escortă. Măsuri coercitive pot fi astfel utilizate în ceea ce îl privește […]</ALINEA><ALINEA>§ 3. Printr‑un decret adoptat în cadrul Conseil des ministres [Consiliul de Miniștri], Regele desemnează organismul însărcinat să asigure controlul returnărilor forțate și stabilește modalitățile de exercitare a acestui control. Organismul respectiv este independent de autoritățile competente în materie de îndepărtare.<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Articolul 44sexies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>În cazul în care circumstanțele specifice fiecărui caz justifică acest lucru, ministrul sau delegatul său poate amâna temporar îndepărtarea. El informează persoana interesată cu privire la aceasta.</ALINEA><ALINEA>Pentru a evita orice risc de sustragere, cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale poate fi constrâns să respecte măsuri preventive. Regele este abilitat să stabilească aceste măsuri printr‑un decret adoptat în cadrul Conseil des ministres [Consiliul de Miniștri].</ALINEA><ALINEA>În aceleași cazuri, ministrul sau delegatul său poate impune cetățeanului Uniunii sau membrului familiei sale obligația de a nu‑și părăsi reședința în timpul necesar pentru executarea acestei măsuri.<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 44septies din această lege:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>§ 1 În cazul în care motive de ordine publică, de securitate națională sau de sănătate publică impun acest lucru și cu excepția cazului în care se pot aplica în mod eficient alte măsuri mai puțin coercitive, cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora pot, în vederea garantării executării măsurii de îndepărtare, să fie menținuți [în custodie publică] pe timpul strict necesar pentru executarea măsurii, fără ca durata menținerii respective să poată depăși două luni.</ALINEA><?PAGE NO="6"?><ALINEA>Totuși, ministrul sau delegatul său poate prelungi durata acestei mențineri pe o perioadă de două luni, atunci când demersurile necesare în vederea îndepărtării străinului au fost efectuate în termen de șapte zile lucrătoare de la data menținerii [în custodie publică a] cetățeanului Uniunii sau a membrului familiei sale, aceste demersuri se desfășoară cu toată diligența necesară și subzistă în continuare o posibilitate de a o îndepărta efectiv pe persoana în cauză într‑un termen rezonabil.</ALINEA><ALINEA>După o primă prelungire, decizia de a prelungi durata menținerii [în custodie publică] poate fi adoptată numai de ministru.</ALINEA><ALINEA>După cinci luni, cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale trebuie să fie pus în libertate. În cazul în care protejarea ordinii publice sau a securității naționale impune acest lucru, menținerea [în custodie publică] poate fi prelungită de fiecare dată cu o lună, fără însă ca durata totală a acestei mențineri să poată depăși opt luni.</ALINEA><ALINEA>§ 2. Cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale menționat la alineatul 1 poate introduce o acțiune împotriva deciziei de menținere [în custodie publică] al cărei obiect îl constituie, în conformitate cu articolul 71 și următoarele.<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 44octies din legea menționată:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>Nu pot fi menținuți [în custodie publică] în sensul articolului 74/8 § 2: 1° cetățenii Uniunii minori neînsoțiți; 2° membrii familiei unui cetățean al Uniunii minori neînsoțiți; 3° familiile cetățenilor Uniunii atunci când sunt formate din cel puțin un minor.<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Articolul 74/5 § 3 din aceeași lege are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>Durata menținerii [în custodie publică] într‑un anumit loc situat la frontiere nu poate depăși două luni. Cu toate acestea, ministrul sau delegatul său poate prelungi menținerea [în custodie publică a] străinului menționat la § 1 cu o perioadă de două luni, dacă: 1° străinul face obiectul unei măsuri de returnare executorii și 2° demersurile necesare în scopul îndepărtării străinului au fost efectuate în termen de șapte zile lucrătoare de la luarea măsurii prevăzute la punctul 1°, se desfășoară cu toată diligența necesară și subzistă în continuare o posibilitate de a‑l îndepărta efectiv pe străin într‑un termen rezonabil.</ALINEA><ALINEA>După o prelungire, decizia prevăzută la paragraful precedent nu mai poate fi luată decât de ministru. Durata totală a menținerii [în custodie publică] nu poate depăși niciodată cinci luni.</ALINEA><ALINEA>În cazurile în care protejarea ordinii publice sau a securității naționale impune acest lucru, detenția străinului poate fi prelungită de fiecare dată cu o lună, după expirarea termenului prevăzut la paragraful precedent, fără însă ca durata totală a menținerii [în custodie publică] să poată depăși, din acest motiv, opt luni. […]<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Ordre des barreaux francophones et germanophone<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Ordre des barreaux francophones et germanophone a introdus o acțiune în anulare în tot sau în parte a articolelor 5-52 din Legea din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE>.</P></NOTE>, pe de o parte, și patru asociații fără scop lucrativ (ASBL) (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>reclamantele din litigiul principal<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Association pour le droit des Étrangers, Coordination et Initiatives pour et avec les Réfugiés et Étrangers, Ligue des Droits de l’Homme și Vluchtelingenwerk Vlaanderen au introdus o acțiune în anulare în tot sau în parte a articolelor 5, 6, 12-14, 17-19, 21, 22, 24-26, 28-31, 33, 34, 37, 41 și 45 din Legea din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE>.</P></NOTE>, pe de altă parte, au introdus la Cour contitutionnelle (Curtea Constituțională) belge două acțiuni în anularea Legii din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE>. Instanța de trimitere a conexat aceste două cauze.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>În cadrul acestor acțiuni, Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională) ridică problema compatibilității cu dreptul Uniunii a anumitor dispoziții ale Legii din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE> referitoare la îndepărtarea cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor acestora. Mai precis, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la compatibilitatea cu articolele 20 și 21 TFUE, precum și cu Directiva privind șederea a două dispoziții din această lege care prevăd posibilitatea de a impune cetățeanului Uniunii sau membrului familiei sale în privința căruia s‑a emis o decizie de îndepărtare, pe de o parte, <HT TYPE="ITALIC">măsuri preventive</HT> în termenul care îi este acordat pentru a părăsi teritoriul belgian, în scopul evitării oricărui risc de sustragere, și, pe de altă parte, <HT TYPE="ITALIC">o măsură de</HT> <HT TYPE="ITALIC">menținere</HT>, și anume o luare în custodie publică (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>măsura de luare în custodie publică<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>), după expirarea acestui termen, pentru a garanta executarea măsurii de îndepărtare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere își justifică îndoielile după cum urmează.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Pe de o parte, în ceea ce privește <HT TYPE="ITALIC">măsurile preventive</HT>, ea observă că Directiva privind șederea nu prevede o dispoziție referitoare la măsurile care ar putea fi luate în privința cetățenilor Uniunii sau a membrilor familiei acestora în scopul evitării unui risc de sustragere atunci când ei au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare și că, în lipsa unei armonizări în dreptul Uniunii, acestea pot fi adoptate de legiuitorul național, care ar trebui în principiu să se poată inspira în mod liber din dispoziții similare aplicabile în dreptul național resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în temeiul Directivei privind returnarea. În această privință, instanța de trimitere constată că Curtea a statuat deja, în Hotărârea Petrea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Instanța de trimitere citează de asemenea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040210">10 februarie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Mavrona</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑85/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:83">EU:C:2004:83</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), la care se referă lucrările pregătitoare ale Legii din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE>.</P></NOTE>, că statele membre se pot inspira din dispozițiile Directivei privind returnarea pentru a desemna autoritățile competente și pentru a defini procedura aplicabilă adoptării unei decizii care impune returnarea unui cetățean al Uniunii, dacă nicio dispoziție din dreptul Uniunii nu se opune acestui fapt. Or, instanța de trimitere ridică problema dacă această jurisprudență se aplică în speță, în măsura în care consideră în esență că măsurile preventive, care au în mod necesar un efect asupra exercitării înseși a dreptului la liberă circulație și ședere, nu pot fi calificate drept dispoziții procedurale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în ceea ce privește <HT TYPE="ITALIC">măsura luării în custodie publică</HT>, instanța de trimitere constată că Legea din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE> stabilește o identitate de tratament între cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora și toți ceilalți străini, în așteptarea îndepărtării către orice stat din lume, în special în ceea ce privește durata maximă de opt luni a luării în custodie publică. Or, instanța de trimitere ridică în esență problema caracterului proporțional al acestei durate maxime, dat fiind în special că s‑ar putea deduce din Directiva privind șederea că durata luării în custodie publică trebuie să fie limitată la timpul strict necesar pentru executarea deciziei de îndepărtare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Instanța de trimitere nu citează dispozițiile Directivei privind șederea relevante în această privință.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>În acest context, Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>1)</NO.P><TXT>Dreptul Uniunii și în special articolele 20 și 21 [TFUE] și [Directiva privind șederea] trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care aplică cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora dispoziții similare celor care constituie transpunerea, în ceea ce privește resortisanții statelor terțe, a articolului 7 alineatul (3) din [Directiva privind returnarea], și anume dispoziții care permit constrângerea cetățeanului Uniunii sau a membrului familiei sale să se conformeze unor măsuri preventive în scopul evitării oricărui risc de sustragere în termenul acordat acestuia pentru a părăsi teritoriul în urma adoptării unei decizii de încetare a șederii pentru motive de ordine publică sau în timpul prelungirii acestui termen?</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="8"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Dreptul Uniunii și în special articolele 20 și 21 [TFUE] și [Directiva privind șederea] trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care aplică cetățenilor Uniunii și membrilor familiei acestora care nu s‑au conformat unei decizii de încetare a șederii pentru motive de ordine publică sau de securitate publică o dispoziție identică cu cea care se aplică resortisanților statelor terțe aflați în aceeași situație în ceea ce privește termenul maxim de detenție în vederea îndepărtării, și anume opt luni?<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal, guvernele belgian, danez, spaniol și polonez, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. În plus, cu excepția guvernelor spaniol și polonez, aceste părți s‑au exprimat în ședința care a avut loc la <DATE ISO="20201116">16 noiembrie 2020</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Observații introductive</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>În centrul întrebărilor instanței de trimitere se află problema dacă dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să aplice, în privința cetățenilor Uniunii și a membrilor familiei acestora care au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare de pe teritoriul său în temeiul Directivei privind șederea, măsuri de executare identice sau similare celor aplicabile îndepărtării resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în temeiul Directivei privind returnarea, atunci când acestea pot afecta exercitarea însăși a dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Considerăm că este util, înainte de a începe analiza noastră, să prezentăm o imagine a cadrului de reglementare aplicabil, precum și a jurisprudenței relevante (punctul 1) și să clarificăm conținutul întrebărilor preliminare, așa cum au fost adresate (punctul 2).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la cadrul de reglementare aplicabil și la jurisprudența relevantă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie amintit că cetățenia Uniunii – astfel cum a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>A se vedea articolul 8 CE (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="191" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1992">JO 1992, C 191, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> – conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a restricțiilor prevăzute de tratate și a măsurilor adoptate în vederea aplicării lor. Acest drept este conferit în prezent cetățenilor Uniunii de articolul 21 alineatul (1) TFUE, astfel cum a fost reafirmat la articolul 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Directiva privind șederea, care reglementează printre altele condițiile de exercitare a dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, urmărește să faciliteze și să întărească exercitarea acestui drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101007">7 octombrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Lassal</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑162/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:592">EU:C:2010:592</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Or, directiva menționată cuprinde nu numai norme care reglementează condițiile de obținere a diferitor drepturi de ședere pe care le prevede, ci conține de asemenea un ansamblu de dispoziții menite să reglementeze situația care rezultă din pierderea beneficiului unuia dintre aceste drepturi.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În această privință, Directiva privind șederea prevede două situații în care statele membre pot adopta decizii ce restrâng libera circulație și ședere pentru cetățenii Uniunii și membrii familiei acestora, în special <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>decizii de expulzare [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="00BB" ID="QE0043"/>]<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, și anume atunci când astfel de decizii sunt luate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> [articolul 27 alineatul (1) din această directivă] sau atunci când deciziile respective sunt luate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>pentru alte motive decât cele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> [articolul 15 alineatul (1) din directiva menționată]<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Trebuie să se constate că nici articolul 27 alineatul (1), nici articolul 15 alineatul (1) din Directiva privind șederea nu utilizează termenii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>decizii de expulzare [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="00BB" ID="QE0047"/>]<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/>. Aceste dispoziții se referă, într‑un mod mai general, la o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>[restrângere a] libert[ății] de circulație și de ședere<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> sau, respectiv, la o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>decizi[e] ce restrânge libera circulație<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>. Totuși, din alte dispoziții ale acestei directive reiese că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>deciziile de expulzare [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="00BB" ID="QE0051"/>]<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> fac parte în mod clar din aceste măsuri [a se vedea articolul 28 alineatul (1) și articolul 15 alineatele (2) și (3) din directiva menționată].</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În afara ipotezelor în care pot fi luate decizii de îndepărtare împotriva cetățenilor Uniunii sau a membrilor familiei acestora, Directiva privind șederea prevede o serie de norme și de garanții procedurale care trebuie respectate, și anume în special cele prevăzute la articolele 15, 30, 31 și 33. Printre aceste norme figurează cea prevăzută la articolul 30 alineatul (3) din directiva menționată, potrivit căreia termenul acordat pentru a părăsi teritoriul statului membru în urma unei decizii de îndepărtare, cu excepția unor cazuri de urgență, nu poate fi mai mic de o lună de la data notificării deciziei respective.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Or, cu excepția acestor dispoziții, Directiva privind șederea nu prevede un regim specific pentru punerea în aplicare sau pentru executarea deciziilor de îndepărtare și nici, <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT>, dispoziții privind măsuri preventive luate pentru a evita orice risc de sustragere în termenul pentru plecare voluntară sau dispoziții referitoare la luarea în custodie publică în vederea unei asemenea îndepărtări. De asemenea, această directivă nu conține nicio dispoziție care s‑ar opune în mod explicit ca astfel de măsuri să fie luate de statele membre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>În lipsa unor norme ale Uniunii în materie, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a reglementa modalitățile de executare a deciziilor de îndepărtare, în temeiul principiului autonomiei procedurale, cu condiția ca aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței) și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea în acest sens Hotărârile din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160317">17 martie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Bensada Benallal</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑161/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:175">EU:C:2016:175</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Petrea (punctul 53), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180627">27 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Diallo</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑246/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:499">EU:C:2018:499</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>În cadrul exercitării acestei competențe naționale referitoare la stabilirea modalităților de executare a deciziilor de îndepărtare, trebuie amintit că Curtea a statuat deja că dreptul Uniunii nu se opune în principiu utilizării normelor cu privire la resortisanții țărilor terțe în vederea instituirii sistemului aplicabil cetățenilor Uniunii, în pofida faptului că Directivele privind șederea și returnarea nu au neapărat același obiect<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea Petrea (punctele 50-56) și Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Petrea</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑184/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:324">EU:C:2017:324</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0075">75</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0087">87</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, în Hotărârea Petrea, Curtea a statuat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>statele membre se pot inspira din dispozițiile [Directivei privind returnarea, care se referă la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală] pentru a desemna autoritățile competente și pentru a defini procedura aplicabilă adoptării unei [decizii de îndepărtare a unui cetățean al Uniunii] dacă nicio dispoziție din dreptul Uniunii nu se opune acestui fapt<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea Hotărârea Petrea (punctele 52-56). În speță, Curtea a concluzionat că Directiva privind șederea nu se opune ca o decizie de returnare, luată în temeiul Directivei privind șederea, să fie adoptată de aceleași autorități și potrivit aceleiași proceduri precum o decizie de returnare a unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală luată în temeiul Directivei privind returnarea. Pe de o parte, în ceea ce privește stabilirea autorităților competente să adopte diferitele măsuri prevăzute de Directiva privind șederea, Curtea a statuat că această stabilire ține de autonomia procedurală a statelor membre, dat fiind că directiva menționată nu conține nicio dispoziție în această privință. Pe de altă parte, în ceea ce privește procedura care trebuie urmată, Curtea a considerat că Directiva privind returnarea, la care făcea trimitere dreptul național în discuție în litigiul principal, nu numai că prevede aplicarea unor garanții procedurale, ci și, îndeosebi, că acest drept menține, în orice caz, aplicarea măsurilor de transpunere a acestei directive care ar fi mai favorabile cetățeanului Uniunii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Rezultă că, în prezenta cauză, întrucât Directiva privind șederea nu conține norme referitoare la executarea deciziilor de îndepărtare, statele membre trebuie în principiu să fie în măsură să se poată inspira din dispozițiile Directivei privind returnarea, care a fost adoptată ulterior și conține dispoziții relevante în această privință.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Astfel, în ceea ce privește, pe de o parte, măsurile preventive, articolul 7 alineatul (3) din Directiva privind returnarea prevede că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>[î]n cursul termenului pentru plecare voluntară pot fi impuse o serie de obligații în scopul de a evita riscul de sustragere, cum ar fi aceea de a se prezenta, la intervale de timp periodice, autorităților, de a depune o garanție financiară corespunzătoare, de a prezenta documente sau obligația de a rămâne într‑un anumit loc<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea de asemenea articolul 3 punctul 7 din Directiva privind returnarea, care definește riscul sustragerii.</P></NOTE>. De asemenea, în ceea ce privește, pe de altă parte, posibilitatea de a lua în custodie publică un cetățean al Uniunii sau membrul familiei sale pentru a garanta executarea unei decizii de îndepărtare, Directiva privind returnarea definește în mod precis luarea în custodie publică în vederea îndepărtării în capitolul IV din aceasta, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>Luarea în custodie publică în scopul îndepărtării<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În consecință, nimic nu împiedică în principiu statele membre să poată aplica, <HT TYPE="ITALIC">mutatis mutandis</HT>, dispozițiile prevăzute pentru deciziile de returnare a resortisanților țărilor terțe în privința cetățenilor Uniunii și membrilor familiei acestora care au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În aceste condiții, pentru ca dispozițiile care vizează resortisanții țărilor terțe să poată fi transpuse efectiv în privința cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor, în conformitate cu Hotărârea Petrea, nicio dispoziție a dreptului Uniunii nu trebuie să se opună acestui fapt. În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 21 TFUE, dreptul de ședere pe teritoriul statelor membre este recunoscut oricărui cetățean al Uniunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191002">2 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Bajratari</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑93/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:809">EU:C:2019:809</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. În consecință, trebuie să se verifice de asemenea dacă măsurile preventive și de luare în custodie publică pot constitui în sine măsuri susceptibile să limiteze dreptul de liberă circulație și de ședere al cetățenilor respectivi. În acest cadru, deși dreptul Uniunii nu se opune nicidecum ca statele membre să stabilească propriul sistem de executare a deciziilor de îndepărtare, mai este necesar și ca aceste sisteme să nu aducă atingere efectului util al dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180627">27 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Diallo</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑246/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:499">EU:C:2018:499</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În lumina acestor considerații trebuie să se examineze dacă și în ce condiții jurisprudența rezultată din Hotărârea Petrea își poate găsi aplicarea pentru fiecare dintre măsurile în discuție în litigiul principal.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la domeniul de aplicare al întrebărilor preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Pentru a elimina orice ambiguitate cu privire la sensul și la domeniul de aplicare al celor două întrebări preliminare, considerăm necesar să aducem următoarele clarificări.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În primul rând, apreciem că este necesar să se aducă o precizare terminologică în ceea ce privește utilizarea termenilor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>decizie de încetare a șederii<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>. Astfel, trebuie să se constate că cele două întrebări preliminare, așa cum au fost formulate de instanța de trimitere, au în vedere adoptarea unor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> sau, respectiv, a unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>detenții<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>, atunci când cetățenii Uniunii sau membrii familiei acestora au făcut obiectul unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>decizii de încetare a șederii<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>. Or, trebuie să se precizeze că, deși o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>decizie de încetare a șederii<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/> implică în principiu obligația de a părăsi teritoriul, ea nu implică în mod necesar adoptarea unei măsuri de îndepărtare, și anume a unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>ordin de părăsire a teritoriului<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/>, în<?PAGE NO="11"?> sensul articolului 7 primul paragraf din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Guvernul belgian a precizat că, în dreptul național, decizia de încetare a șederii nu implică <HT TYPE="ITALIC">in se</HT> o decizie de returnare sau o decizie de îndepărtare, însă autoritățile competente pot, pe lângă această decizie de încetare a șederii, să hotărască luarea unei decizii de returnare sau de îndepărtare. Aceste norme sunt concordante cu dispozițiile Directivei privind șederea, care prevede în esență că, pentru a fi luată o decizie de îndepărtare, nu este suficient ca cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale să nu mai îndeplinească condițiile de ședere prevăzute în capitolul III din această directivă, ci trebuie și să reprezinte <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/> [a se vedea în această privință analiza din cuprinsul punctelor 49-53 din Concluziile noastre prezentate în cauza pendinte Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (C‑719/19)].</P></NOTE>. Întrucât cele două întrebări preliminare au în vedere situații care implică adoptarea unei măsuri de îndepărtare, acestea trebuie înțelese, în opinia noastră, în sensul că vizează cetățenii Uniunii sau membrii familiei acestora care au făcut obiectul nu numai al unei decizii de încetare a șederii, ci și al unei decizii de îndepărtare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În al doilea rând, trebuie să se constate că instanța de trimitere limitează prima întrebare la posibilitatea de a aplica cetățenilor Uniunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/> similare celor aplicabile resortisanților țărilor terțe în cazul în care decizia de îndepărtare este luată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>pentru motive de ordine publică<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/>. Or, această limitare a domeniului de aplicare al întrebării nu reiese în mod expres din termenii legislației naționale, în special din articolele 44quater, 44quinquies și 44sexies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>. Astfel, după cum a confirmat guvernul belgian în observațiile sale, asemenea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> pot interveni de fiecare dată când o măsură de îndepărtare este adoptată împotriva unui cetățean al Uniunii sau a membrilor familiei sale și ei prezintă un risc de sustragere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Articolul 44quater din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>, care prevede posibilitatea de a adopta <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/>, se referă la termenul prevăzut la articolul 44ter din această lege, care prevede la rândul său posibilitatea de a emite un ordin de părăsire a teritoriului <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>[î]n cazul în care un cetățean al Uniunii sau un membru al familiei sale nu are sau nu mai are dreptul de ședere pe teritoriul [Regatului]<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>.</P></NOTE>, ceea ce implică situații care nu constituie o amenințare pentru ordinea publică, și anume pentru motive de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>siguranță publică sau sănătate publică<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>, în sensul articolului 27 alineatul (1) din Directiva privind șederea, precum și pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>alte motive [decât cele prevăzute la articolul 27 alineatul (1) din această directivă]<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/>, în sensul articolului 15 alineatul (1) din directiva menționată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Desigur, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul cooperării dintre Curte și instanțele naționale instituite prin articolul 267 TFUE, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru decizia ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20201210">10 decembrie 2020</DATE>, <NAME.CASE>J &amp; S Service</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑620/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:1011">EU:C:2020:1011</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>. În consecință, din moment ce întrebările adresate se limitează la deciziile de îndepărtare luate pentru motive de ordine publică, Curtea este în principiu obligată să se pronunțe numai în această privință.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Totuși, în speță, pe de o parte, din cererea de decizie preliminară nu reiese motivul pentru care aceste măsuri preventive trebuie analizate numai în raport cu deciziile de îndepărtare luate pentru motive de ordine publică. Pe de altă parte, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>riscul sustragerii<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/> rămâne la fel de prezent în cadrul unor decizii de îndepărtare luate atât pentru motive de ordine publică, cât și pentru cele adoptate pentru motive de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>siguranță publică sau sănătate publică<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>, în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Directiva privind șederea, precum și pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>alte motive decât cele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/>, în sensul articolului 15 alineatul (1) din această directivă. Prin urmare, pentru a da un răspuns complet instanței de trimitere, propunem să se extindă domeniul de aplicare al primei întrebări preliminare prin includerea tuturor deciziilor de îndepărtare luate în temeiul Directivei privind șederea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>În al treilea rând, constatăm că instanța de trimitere limitează cea de a doua întrebare preliminară la posibilitatea de a prevedea un termen maxim de luare în custodie publică în scopul îndepărtării identic cu cel aplicabil resortisanților țărilor terțe în cazul în care decizia de îndepărtare este luată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/>. Cu toate acestea, articolul 44septies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> prevede o posibilitate de luare în custodie publică <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0074" REF.END="QE0074"/>[î]n cazul în care<?PAGE NO="12"?> motive de ordine publică, de securitate națională <HT TYPE="ITALIC">sau de sănătate publică</HT> impun acest lucru<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Prin urmare, s‑ar putea preconiza extinderea domeniului de aplicare al acestei întrebări pentru a include motivele de sănătate publică. În speță, considerăm însă că limitarea instanței de trimitere este justificată în măsura în care a doua întrebare preliminară vizează, în mod punctual, dispoziția acestui articol care permite prelungirea luării în custodie publică până la o perioadă de opt luni numai atunci când <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0075" REF.END="QE0075"/>apărarea ordinii publice sau securitatea națională impun acest lucru<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În al patrulea și ultimul rând, trebuie subliniat că guvernul belgian propune reformularea celei de a doua întrebări, în așa fel încât să se disocieze măsura luării în custodie publică de faptul că persoana în cauză nu a părăsit teritoriul în termenul acordat. Astfel, acest guvern arată că, în dreptul belgian, niciun străin – indiferent dacă este cetățean al Uniunii, membru de familie sau resortisant al unei țări terțe – nu poate fi luat în custodie publică pentru simplul motiv că nu s‑a conformat unei decizii de încetare a șederii justificate de motive de ordine publică sau de siguranță publică. Recurgerea la luarea în custodie publică nu ar fi justificată decât pentru pregătirea returnării și pentru efectuarea îndepărtării atunci când executarea deciziei de îndepărtare riscă să fie compromisă de conduita persoanei în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În această privință, observăm că, desigur, analiza guvernului belgian pare confirmată de modul de redactare a articolului 44septies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>. Totuși, considerăm că a doua întrebare, așa cum a fost adresată de instanța de trimitere, este compatibilă cu poziția guvernului belgian, în măsura în care, prin faptul că nu a dat curs unei decizii de îndepărtare în termenul acordat, persoana în cauză va fi făcut dovada unei conduite care compromite executarea acestei decizii și care justifică astfel privarea sa de libertate, prin luare în custodie publică, pentru a proceda la o îndepărtare forțată. Prin urmare, propunem să nu se reformuleze a doua întrebare în sensul propus de guvernul belgian.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Acestea sunt precizările în lumina cărora propunem să se examineze cele două întrebări preliminare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la prima întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, pe care propunem să o reformulăm pentru a ține seama de considerațiile enunțate la punctul 53 din prezentele concluzii, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 20 și 21 TFUE, precum și Directiva privind șederea trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care aplică cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora care au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare în temeiul Directivei privind șederea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0076" REF.END="QE0076"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/> similare celor care transpun, în privința resortisanților țărilor terțe, articolul 7 alineatul (3) din Directiva privind returnarea, pentru a evita orice risc de sustragere în termenul acordat pentru a părăsi teritoriul statului membru în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal consideră că trebuie să se răspundă afirmativ la această întrebare, astfel încât asemenea măsuri preventive ar încălca articolele 20 și 21 TFUE, precum și Directiva privind șederea. Dimpotrivă, guvernele belgian, danez, spaniol și polonez sugerează, pe baza unui raționament în esență concordant, să se răspundă negativ la această întrebare, întemeindu‑se în principal pe o aplicare prin analogie a Hotărârii Petrea. Comisia precizează, la rândul său, că asemenea măsuri preventive trebuie să se poată aplica, chiar și înainte de expirarea termenului pentru plecare voluntară prevăzut la articolul 30 alineatul (3) din Directiva privind șederea, cu condiția ca măsurile respective să se întemeieze pe considerații obiective și să fie proporționale.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la identificarea și la calificarea juridică a măsurilor preventive</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Articolul 44quater din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> prevede posibilitatea de a impune <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0077" REF.END="QE0077"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/> cetățeanului Uniunii sau membrului familiei acestuia în privința căruia s‑a emis o decizie de îndepărtare, înainte de expirarea termenului în care trebuie să părăsească teritoriul, pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0078" REF.END="QE0078"/>a evita orice risc de sustragere<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/>. Asemenea măsuri pot fi impuse și în cazul unei amânări temporare a îndepărtării, în temeiul articolului 44sexies din această lege. În cazul nerespectării măsurilor preventive, articolul 44quinquies din legea menționată prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0079" REF.END="QE0079"/>toate măsurile necesare<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/> pentru a executa ordinul de părăsire a teritoriului pot fi luate, chiar înainte de expirarea termenului pentru plecare voluntară, atunci când persoana în cauză prezintă un risc de sustragere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>În această privință, este important să se observe că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0080" REF.END="QE0080"/>măsurile preventive<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/> respective nu sunt definite de legislația națională, cu excepția posibilității de a impune o obligație de nepărăsire a reședinței, în ipoteza în care îndepărtarea este amânată temporar în sensul articolului 44sexies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>. În rest, această lege prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0081" REF.END="QE0081"/>Regele este abilitat să stabilească aceste măsuri printr‑un decret adoptat în cadrul Conseil des ministres [Consiliul de Miniștri]<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/> (articolele 44quater și 44sexies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>) fără a preciza conținutul măsurilor respective. Guvernul belgian a precizat în observațiile sale că niciun decret regal nu a stabilit până în prezent aceste măsuri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Instanța de trimitere arată că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0082" REF.END="QE0082"/>obligația de a nu‑și părăsi reședința<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/> este prevăzută în mod expres de lege întrucât doar legiuitorul poate prevedea o măsură de restrângere a libertății de a pleca și de a veni, iar Conseil des ministres (Consiliul de Miniștri) deduce de aici că celelalte <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0083" REF.END="QE0083"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/> pe care Regele este abilitat să le stabilească nu pot avea drept scop sau drept efect restrângerea libertății de a pleca și de a veni.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Totuși, trebuie să se arate că, potrivit expunerii de motive referitoare la dispozițiile în cauză, acestea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0084" REF.END="QE0084"/>se inspiră în mare măsură<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/> din dispozițiile Directivei privind returnarea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0085" REF.END="QE0085"/>Aceste norme noi nu constituie o transpunere a [Directivei privind returnarea], însă se inspiră în mare măsură din aceasta.<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/> (Doc. Parl., Chambre, 2016-2017, Doc 54-2215/001, p. 38).</P></NOTE>. În consecință, inspirându‑se din dispozițiile <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0086" REF.END="QE0086"/>similare<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/> aplicabile resortisanților țărilor terțe prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din această directivă, asemenea măsuri ar putea consta în special în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0087" REF.END="QE0087"/>obligații […] de a se prezenta, la intervale de timp periodice, autorităților, de a depune o garanție financiară corespunzătoare, de a prezenta documente sau [în] obligația de a rămâne într‑un anumit loc<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/>. Prin urmare, analiza noastră trebuie efectuată pornind de la premisa potrivit căreia asemenea măsuri pot constitui efectiv <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0088" REF.END="QE0088"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/>, în sensul dispozițiilor naționale în discuție în litigiul principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>În ceea ce privește calificarea juridică a acestor măsuri preventive, pot fi avute în vedere două abordări divergente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Pe de o parte, guvernul polonez, la care se alătură guvernele belgian și danez, arată că aceste măsuri preventive constituie în esență simple măsuri administrative accesorii unei decizii de îndepărtare deja existente, care au ca unic scop asigurarea executării acesteia și care nu pot interveni în lipsa deciziei respective. Prin urmare, măsurile menționate nu ar putea limita mai mult libertatea de circulație și de ședere, ci ar urmări numai să asigure executarea unei decizii de îndepărtare, care, în mod incontestabil, constituie o măsură ce restrânge libera circulație, în sensul articolului 15 alineatul (1) sau al articolului 27 alineatul (1) din Directiva privind șederea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Guvernul belgian adaugă că măsurile preventive nu se întemeiază pe motivele prevăzute la articolele 15 sau 27 din Directiva privind șederea, ci pe existența unui risc de sustragere.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>În cazul în care ar trebui reținută această primă abordare, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0089" REF.END="QE0089"/>măsurile preventive<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/> ar putea fi calificate drept măsuri procedurale care țin pe deplin de autonomia procedurală a statelor membre, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, instanța de trimitere și Comisia arată că aceste măsuri preventive, în pofida caracterului lor accesoriu, au în mod necesar un efect asupra drepturilor și libertăților cetățeanului Uniunii sau ale membrului de familie în cauză, întrucât măsurile menționate au ca scop tocmai împiedicarea sustragerii sale, ceea ce ar putea să îl împiedice să se deplaseze, dacă este cazul, în alt stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În cazul în care ar trebui reținută această a doua abordare, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0090" REF.END="QE0090"/>măsurile preventive<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/> nu ar fi calificate drept simple măsuri procedurale, ci măsuri care impun o nouă restricție privind libertatea de circulație, în sensul articolului 21 TFUE. Potrivit unei jurisprudențe constante, ar trebui să se verifice, așadar, dacă aceste măsuri preventive sunt justificate prin faptul că se întemeiază pe considerații obiective și sunt proporționale cu obiectivul urmărit în mod legitim de dreptul național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160906">6 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Petruhhin</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑182/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:630">EU:C:2016:630</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181113">13 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Raugevicius</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑247/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:898">EU:C:2018:898</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la existența unei restricții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Pentru următoarele motive, propunem să se urmeze a doua abordare, potrivit căreia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0091" REF.END="QE0091"/>măsurile preventive<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/> nu ar trebui considerate simple dispoziții procedurale, ci măsuri care pot constitui restricții privind libertatea de circulație, în sensul articolului 21 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>În primul rând, ne pare important să subliniem de la bun început că faptul că un cetățean al Uniunii sau un membru al familiei sale a făcut obiectul unei decizii de îndepărtare nu înseamnă că această persoană încetează să beneficieze de dreptul de liberă circulație pe teritoriul Uniunii. Astfel, desigur, persoana menționată trebuie să părăsească teritoriul statului membru gazdă care a emis decizia de îndepărtare, dar ea continuă să beneficieze de dreptul fundamental la liberă circulație și ședere pe restul teritoriului Uniunii. Prin urmare, trebuie respinsă teza potrivit căreia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0092" REF.END="QE0092"/>măsurile preventive<QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/>, fiind accesorii deciziilor de îndepărtare, nu pot fi ele însele susceptibile să afecteze dreptul la liberă circulație al persoanei vizate de decizia de îndepărtare. În plus, această constatare nu poate fi infirmată de faptul că măsurile preventive urmăresc facilitarea îndepărtării persoanei în cauză din statul membru gazdă, iar nu limitarea dreptului său la liberă circulație și ședere în alte state membre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>În al doilea rând și având în vedere cele de mai sus, în pofida faptului că conținutul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0093" REF.END="QE0093"/>măsurilor preventive<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="201D" ID="QE0093"/> nu este precizat în Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>, considerăm că posibilitatea ca aceste măsuri să poată afecta în mod direct libertatea de circulație și de ședere conferită de Directiva privind șederea nu poate fi exclusă. Această constatare este evidentă în cazul unei măsuri preventive luate sub forma unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0094" REF.END="QE0094"/>obligații de a nepărăsire a reședinței<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/>, care constituie prin definiție o restricție privind libertatea de circulație nu numai pe teritoriul statului membru în cauză, ci și pe teritoriul Uniunii. De asemenea, măsuri precum obligația de a se prezenta, la intervale de timp periodice, autorităților, de a depune o garanție financiară, de a prezenta documente sau de a rămâne într‑un anumit loc ar putea afecta și capacitatea persoanei în cauză nu numai de a circula sau chiar de a locui în alt stat membru, ci și de a‑și pregăti plecarea voluntară. Mai precis, asemenea măsuri preventive ar putea repune în discuție însăși exercitarea dreptului de a beneficia de un termen de o lună, prevăzut la articolul 30 alineatul (3) din Directiva privind șederea, pentru pregătirea printre altele a plecării voluntare către un alt stat membru, afectând, <HT TYPE="ITALIC">in fine</HT>, dreptul de liberă circulație<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea punctul 65 din Concluziile noastre prezentate în cauza pendinte Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (C‑719/19).</P></NOTE>. Aceasta ar fi situația în special în cazul în care măsurile preventive în discuție ar fi impuse din primele zile care urmează notificării deciziei de îndepărtare. Astfel, observăm că modul de redactare a articolului 44ter din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> nu pare să excludă luarea unor măsuri preventive înainte de expirarea termenului de o lună<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Dacă articolul 44ter din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> prevede printre altele că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0095" REF.END="QE0095"/>ordinul de a părăsi teritoriul<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/> trebuie să indice termenul pentru plecare care nu poate fi mai mic de o lună de la notificarea deciziei, articolul 44quater din această lege precizează că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0096" REF.END="QE0096"/>[p]entru a evita orice risc de sustragere <HT TYPE="ITALIC">în termenul prevăzut la articolul 44ter</HT>, cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale poate fi constrâns să respecte măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/> (sublinierea noastră).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>În al treilea rând, din această analiză rezultă că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0097" REF.END="QE0097"/>măsurile preventive<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/> nu au ca obiect doar organizarea unor proceduri legate de executarea unei decizii de îndepărtare. Astfel, executarea unei asemenea decizii nu necesită, în principiu, impunerea în prealabil a unor măsuri preventive. În acest sens, măsurile respective sunt, desigur, măsuri administrative, însă ele depășesc cu mult măsurile de ordin pur organizatoric sau procedural despre care era vorba în special în Hotărârea Petrea. Prin urmare, nu ne pare oportun să fie tratate ca simple norme de procedură și să fie evaluate din perspectiva conformității lor cu principiile echivalenței și efectivității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Observăm în această privință că conformitatea cu principiile echivalenței și efectivității este rareori analizată într‑o asemenea situație, având în vedere că jurisprudența Curții privește în principal modalități care guvernează procedurile administrative și jurisdicționale destinate să asigure garantarea dreptului Uniunii [a se vedea cu titlu ilustrativ Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Byankov</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑249/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:608">EU:C:2012:608</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160317">17 martie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Bensada Benallal</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑161/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:175">EU:C:2016:175</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată)].</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Pe baza acestor considerații, trebuie să se constate că, în pofida faptului că jurisprudența rezultată din Hotărârea Petrea recunoaște statelor membre posibilitatea de a se inspira din Directiva privind returnarea în scopul adoptării unor măsuri de executare a deciziilor de îndepărtare adoptate în temeiul Directivei privind șederea, această jurisprudență nu poate fi pe deplin aplicată în speță, întrucât, spre deosebire de măsurile de ordin pur organizatoric și procedural, aceste măsuri preventive pot să afecteze însăși exercitarea drepturilor acordate de Directiva privind șederea și în special să restrângă libertatea de circulație și de ședere. Pentru a statua dacă măsurile menționate sunt conforme cu dreptul Uniunii, trebuie, prin urmare, să se verifice dacă ele pot fi justificate.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la existența unei justificări</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În conformitate cu o jurisprudență constantă, o reglementare care este de natură să restrângă libera circulație a persoanelor nu poate fi justificată în raport cu dreptul Uniunii decât dacă se întemeiază pe considerații obiective de interes general, independente de cetățenia persoanelor în cauză, și este proporțională cu obiectivul legitim urmărit de dreptul național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110512">12 mai 2011</DATE>, <NAME.CASE>Runevič-Vardyn și Wardyn</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑391/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:291">EU:C:2011:291</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0083">83</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150226">26 februarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Martens</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑359/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:118">EU:C:2015:118</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>În lumina acestor cerințe trebuie să se analizeze dacă măsurile preventive, în pofida efectului lor restrictiv în ceea ce privește libertatea de circulație și de ședere, pot fi justificate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>În primul rând, referitor la considerațiile obiective, guvernul belgian arată că măsurile preventive în cauză se justifică prin voința legiuitorului belgian de a evita <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0098" REF.END="QE0098"/>riscul sustragerii<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/> unui cetățean al Uniunii sau a unui membru al familiei acestuia care a făcut obiectul unei decizii de îndepărtare. Astfel, acest obiectiv ar reieși în mod clar din însuși modul de redactare a articolelor 44quater și 44quinquies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> și ar fi coerent cu expunerea de motive a acestei legi<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Potrivit expunerii de motive a Legii din <DATE ISO="20170224">24 februarie 2017</DATE>, aceasta urmărește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0099" REF.END="QE0099"/>să asigure o politică de îndepărtare mai transparentă, mai coerentă și mai eficientă, în special atunci când scopul este de a garanta ordinea publică sau securitatea națională, respectând în același timp drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/> (Doc. Parl., Chambre, 2016-2017, Doc 54-2215/001, p. 4).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În opinia noastră, o asemenea justificare trebuie considerată legitimă și permite justificarea unei măsuri restrictive privind o libertate fundamentală, precum cea prevăzută la articolul 21 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20201217">17 decembrie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Generalstaatsanwaltschaft Berlin (Extrădare către Ucraina)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑398/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:1032">EU:C:2020:1032</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a recunoscut că obiectivul de a evita riscul de impunitate a persoanelor care au comis o infracțiune trebuie considerat legitim și permite justificarea unei măsuri restrictive privind o libertate fundamentală, precum cea prevăzută la articolul 21 TFUE.</P></NOTE>. Astfel, măsurile preventive în discuție urmăresc să garanteze executarea unei decizii de îndepărtare emise în temeiul Directivei privind șederea atunci când autoritățile competente apreciază printre altele că există un risc ca persoana în cauză să nu îi dea curs în mod voluntar în termenul acordat. <HT TYPE="ITALIC">In fine</HT>, măsurile respective urmăresc, așadar, să asigure efectul util al Directivei privind șederea și să nu<?PAGE NO="16"?> compromită îndepărtarea cetățenilor Uniunii sau a membrilor familiei lor atunci când acest lucru este impus în temeiul directivei menționate. Pe de altă parte și într‑un mod mai general, statele membre au un interes legitim să instituie un sistem privind executarea deciziilor de îndepărtare, inclusiv norme referitoare la riscul sustragerii, din motive de transparență, de securitate juridică și de previzibilitate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în ceea ce privește controlul proporționalității acestor măsuri, potrivit unei jurisprudențe relevante, o măsură este proporțională atunci când, fiind aptă pentru realizarea obiectivului urmărit, nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Caracterul proporțional al măsurilor preventive impune o analiză și o evaluare comparativă a diverselor elemente de drept și de fapt specifice statului membru în cauză pe care instanța de trimitere le poate efectua mai bine decât Curtea, în special pentru că însuși conținutul acestor măsuri nu a fost încă determinat (a se vedea punctul 61 din prezentele concluzii). Pe de altă parte, revine instanței de trimitere sarcina de a lua în considerare contextul instituțional și modul în care autoritățile competente vor aplica măsurile menționate. În cadrul acestei aprecieri a proporționalității, considerăm că următoarele elemente sunt relevante.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Primo</HT>, apreciem că o aplicare sistematică a acestor măsuri preventive pe baza unor elemente care nu sunt direct legate de riscul sustragerii, precum motivul care justifică îndepărtarea, ar constitui o restricție privind dreptul de circulație și de ședere care depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de limitare a riscului de sustragere. Astfel, motivul îndepărtării, chiar și atunci când este vorba despre o atingere adusă ordinii publice sau siguranței publice, nu poate justifica, în sine, o măsură preventivă. Cu toate acestea, ne pare evident că conduita persoanelor în cauză înainte de adoptarea deciziei de îndepărtare va fi un element determinant al riscului de sustragere, care va trebui luat în considerare de autoritățile competente. De exemplu, pentru a aprecia proporționalitatea măsurii, va trebui să se țină seama în mod cert de natura amenințării la adresa ordinii publice care justifică îndepărtarea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>În această privință, articolul 27 alineatul (2) din Directiva privind șederea prevede că deciziile de îndepărtare justificate din motive de ordine publică sau siguranță publică <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0100" REF.END="QE0100"/>se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/>. Prin urmare, în principiu, autoritățile competente vor dispune de o primă apreciere a conduitei persoanei în cauză.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Secundo</HT>, considerăm că o aplicare proporțională cu obiectivele urmărite trebuie să fie caracterizată printr‑o recurgere la măsurile preventive numai atunci când există un risc real de sustragere. Astfel, autoritățile competente vor trebui să aplice aceste măsuri în mod excepțional și pe baza unei aprecieri individuale a riscului de sustragere a persoanei în cauză. Așadar, pentru ca măsurile preventive să fie considerate proporționale, alegerea fiecărei măsuri va trebui făcută în funcție de gradul de risc de sustragere. De exemplu, obligația de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0101" REF.END="QE0101"/>a rămâne într‑un anumit loc<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/>, care constituie o restricție vădită privind libertatea de circulație și de ședere, nu ar fi justificată decât atunci când riscul sustragerii este deosebit de ridicat. Prin urmare, autoritățile competente vor trebui să verifice de la caz la caz dacă există, printre măsurile preventive, măsuri care afectează mai puțin exercitarea drepturilor conferite de articolul 21 TFUE care ar fi de natură să atingă obiectivul de a asigura executarea efectivă a unei decizii de îndepărtare. Pe de altă parte, după cum arată Comisia, o măsură care ar împiedica pur și simplu cetățeanul Uniunii sau membrul familiei sale să se conformeze deciziei de îndepărtare în termenul pentru plecare voluntară ar fi în același timp disproporționată și contraproductivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Având în vedere toate considerațiile care precedă, propunem să se răspundă la prima întrebare preliminară că articolele 20 și 21 TFUE, precum și Directiva privind șederea trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, ca statele membre să aplice o legislație națională care prevede, în privința cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor acestora care au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare în temeiul Directivei privind șederea, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0102" REF.END="QE0102"/>măsuri preventive<QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="201D" ID="QE0102"/> similare celor care constituie<?PAGE NO="17"?> transpunerea, în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe, a articolului 7 alineatul (3) din Directiva privind returnarea, pentru a evita orice risc de sustragere în termenul acordat pentru părăsirea teritoriului statului membru în cauză, cu condiția ca ele să se întemeieze pe considerații obiective și să fie proporționale.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a doua întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, pe care propunem să o reformulăm pentru a ține seama de considerațiile expuse la punctul 50 din prezentele concluzii, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 20 și 21 TFUE, precum și Directiva privind șederea trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care aplică cetățenilor Uniunii și membrilor familiei acestora care au făcut obiectul unei decizii de îndepărtare pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică și care nu au părăsit teritoriul statului membru în cauză în termenul acordat prin această decizie o măsură de luare în custodie publică cu o durată maximă de opt luni, identică cu cea prevăzută pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal propun să se răspundă afirmativ la această întrebare, arătând în esență că o asemenea măsură ar risca să conducă la măsuri de luare în custodie publică disproporționate, care depășesc durata strict necesară pentru îndepărtare, fără un control efectiv posibil al duratei măsurii respective. Guvernul belgian, a cărui poziție este împărtășită în cea mai mare parte de guvernele danez și spaniol, susține că trebuie să se răspundă negativ la această întrebare, reformulând‑o în același timp (a se vedea punctul 55 din prezentele concluzii). În ceea ce privește Comisia, aceasta propune să se răspundă de asemenea negativ, susținând că statele membre trebuie să poată prevedea o durată maximă de luare în custodie publică identică cu cea prevăzută pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, cu condiția ca această durată să rămână, în cazurile individuale, cât mai scurtă cu putință și să nu depășească timpul strict necesar pentru executarea măsurii de îndepărtare.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la identificarea și la calificarea juridică a măsurii de luare în custodie publică</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Articolul 44septies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> prevede posibilitatea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0103" REF.END="QE0103"/>menținerii<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/>, cu alte cuvinte a luării în custodie publică, a cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor acestora, pentru a garanta executarea unei măsuri de îndepărtare, cu excepția cazului în care se pot aplica în mod eficient alte măsuri mai puțin coercitive. Această luare în custodie publică poate dura pe timpul strict necesar pentru executarea măsurii de îndepărtare și în principiu nu trebuie să depășească două luni. Această dispoziție prevede de asemenea posibilități de prelungire a duratei măsurii de luare în custodie publică, acestea fiind identice cu cele prevăzute pentru resortisanții țărilor terțe la articolul 74/5 §3 din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>, și anume cel mult cinci luni, mergând până la opt luni în cazul unor motive de ordine publică sau de securitate națională. Această din urmă prelungire maximă de opt luni preocupă instanța de trimitere și va face obiectul prezentei analize.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, amintim că, după cum s‑a arătat la punctele 41-46 din prezentele concluzii, Directiva privind șederea nu prevede un sistem specific pentru punerea în aplicare sau pentru executarea deciziilor de îndepărtare și nici, <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT>, dispoziții referitoare la luarea în custodie publică în scopul unei asemenea îndepărtări. Totodată, această directivă nu conține nicio dispoziție care s‑ar opune în mod explicit ca astfel de măsuri să fie luate de statele membre. În lipsa unor norme ale Uniunii în materie, revine, așadar, ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a stabili modalitățile de executare a deciziilor de îndepărtare, dacă este cazul, inspirându‑se din dispozițiile Directivei privind returnarea, care privește resortisanții țărilor terțe.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Astfel, posibilitatea unei luări în custodie publică în scopul îndepărtării este prevăzută la articolul 15 din Directiva privind returnarea, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0104" REF.END="QE0104"/>în vederea pregătirii procesului de returnare și/sau în vederea desfășurării procesului de îndepărtare, în special în cazul în care: (a) există riscul de sustragere sau (b) resortisantul în cauză al unei țări terțe evită sau împiedică pregătirea returnării sau procesul de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/>. În ceea ce privește durata acestei măsuri de luare în custodie publică, alineatul (1) al acestui articol prevede că ea trebuie să fie <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0105" REF.END="QE0105"/>pentru o perioadă cât mai scurtă cu putință și [să] se mențin[ă] numai pe durata desfășurării […] [procedurii] de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/>, iar alineatul (5) al articolului menționat adaugă că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0106" REF.END="QE0106"/>[f]iecare stat membru stabilește o perioadă limitată de custodie publică, care nu poate depăși șase luni<QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/>. În plus, același articol, la alineatul (6), prevede o posibilă prelungire pentru o perioadă care să nu depășească o perioadă suplimentară de 12 luni, în cazurile în care operațiunea de îndepărtare durează mai mult ca urmare a lipsei de cooperare a resortisantului în cauză al unei țări terțe sau a întârzierilor în obținerea documentației necesare din partea țărilor terțe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Or, pentru ca aceste dispoziții ale Directivei privind returnarea să poată fi transpuse în privința cetățenilor Uniunii, este necesar ca ele să nu constituie pentru aceștia, în sine, restricții privind libertatea de circulație și de ședere a persoanelor în cauză, cu excepția cazului în care sunt justificate și nu aduc atingere efectului util al dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la existența unei restricții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>În această privință, apreciem că, urmând același raționament aplicat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0107" REF.END="QE0107"/>măsurilor preventive<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="201D" ID="QE0107"/> (a se vedea punctele 68-72 din prezentele concluzii), o măsură de luare în custodie publică nu poate constitui o simplă măsură procedurală, întrucât ea poate reprezenta un obstacol în calea libertății de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii. Astfel, o asemenea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0108" REF.END="QE0108"/>luare în custodie publică<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/> constituie <HT TYPE="ITALIC">ipso facto</HT> o restricție privind libera circulație prin faptul că nu permite persoanei în cauză să circule liber, inclusiv în statul membru care a emis decizia de îndepărtare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050217">17 februarie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Oulane</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:95">EU:C:2005:95</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a apreciat că o măsură de luare în custodie publică a unui cetățean al Uniunii poate constitui un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor. A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Léger prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Oulane</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑215/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:653">EU:C:2004:653</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0097">97</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la existența unei justificări</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>O asemenea restricție ar putea fi totuși justificată dacă se întemeiază pe considerații obiective și este proporțională cu obiectivul urmărit în mod legitim de dreptul național (a se vedea punctul 73 din prezentele concluzii).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>În această privință, referitor la, în primul rând, considerațiile obiective, trebuie să se observe că, contrar dispozițiilor articolului 15 din Directiva privind returnarea, modul de redactare a articolului 44septies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> nu conține nicio indicație cu privire la motivele care ar putea justifica recurgerea la o altă măsură de luare în custodie publică decât aceea că această luare în custodie publică trebuie să fie <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0109" REF.END="QE0109"/>impusă<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="201D" ID="QE0109"/> pentru motive de ordine publică, de securitate națională sau de sănătate publică și urmărește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0110" REF.END="QE0110"/>să garanteze executarea măsurii de îndepărtare<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/>. În această privință, guvernul belgian a explicat în observațiile sale că recurgerea la luarea în custodie publică ar fi justificată numai pentru pregătirea returnării și pentru efectuarea îndepărtării și intervine numai atunci când executarea deciziei de îndepărtare riscă să fie compromisă de conduita persoanei în cauză. Sub rezerva ca această interpretare să fie confirmată de instanța de trimitere, trebuie să se concluzioneze că o asemenea măsură care urmărește în principal să garanteze executarea unei decizii de îndepărtare și, <HT TYPE="ITALIC">in fine</HT>, efectul util al anumitor dispoziții ale Directivei privind șederea ne pare legitimă și poate să justifice o restricție privind libera circulație.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>În al doilea rând, apreciem că, deși este de asemenea justificat ca statele membre să dorească să prevadă o durată maximă a luării în custodie publică, revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia caracterul proporțional al acesteia, ținând seama, dacă este cazul, de experiența administrativă referitoare la punerea în aplicare a articolului 74/5 §3 din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>, precum și de practica decizională referitoare la timpul necesar în mod normal pentru executarea unei măsuri de îndepărtare a unui cetățean al Uniunii către un alt stat membru. Acest lucru va permite să se stabilească dacă cele opt luni depășesc în mod disproporționat timpul strict necesar pentru executarea măsurii de îndepărtare. Următoarele elemente ar putea fi relevante în această privință.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Primo</HT>, recurgerea la durata maximă de luare în custodie publică nu ar trebui apreciată izolat, ci în contextul mai general al aplicării articolului 44septies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>. Astfel, pe baza unei asemenea analize contextuale, considerăm că numai cu titlu excepțional ar fi justificată recurgerea la o prelungire cu o durată maximă de opt luni. Mai întâi, se indică în mod clar în acest articol 44septies că o măsură de luare în custodie publică va fi adoptată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0111" REF.END="QE0111"/>cu excepția cazului în care se pot aplica în mod eficient alte măsuri mai puțin coercitive<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="201D" ID="QE0111"/>. În continuare, prelungirea unei asemenea măsuri de luare în custodie publică pentru o perioadă de două luni nu este prevăzută decât atunci când demersurile necesare în vederea îndepărtării au fost întreprinse în termen de șapte zile lucrătoare de la luarea în custodie publică, ceea ce ar trebui în mod normal să le accelereze. În plus, în urma acestei prime prelungiri, o prelungire ulterioară poate fi dispusă numai de ministru, pentru o perioadă maximă de luare în custodie publică de cinci luni, la expirarea cărora persoana în cauză va trebui pusă în libertate. În sfârșit, numai atunci când apărarea ordinii publice sau a securității naționale impune acest lucru, luarea în custodie publică va fi prelungită de fiecare dată cu o lună, pentru o durată totală de opt luni.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Secundo</HT>, arătăm că, în ședință, guvernul belgian a explicat că această durată maximă de opt luni a fost aleasă întrucât Directiva privind șederea nu exclude luarea unei decizii de îndepărtare în privința resortisanților unor țări terțe atunci când aceștia sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii. Din această perspectivă, durata maximă a fost calchiată pe durata maximă aplicabilă resortisanților țărilor terțe în temeiul articolului 74/5 §3 din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Or, cu excepția acestor situații foarte speciale și dat fiind că articolul 44septies din Legea din <DATE ISO="19801215">15 decembrie 1980</DATE> urmărește pregătirea returnării și efectuarea îndepărtării, timpul necesar pentru îndepărtare ar putea fi în general mult mai scurt în cazul cetățenilor Uniunii și al membrilor familiei acestora care au cetățenia unui stat membru, în măsura în care returnarea în statul de origine nu impune cooperarea unei țări terțe, ci cooperarea unui stat membru. Astfel, apreciem că o durată maximă identică cu cea prevăzută pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală omite să ia în considerare anumite elemente care disting situația cetățenilor Uniunii de cea a resortisanților țărilor terțe, și anume, pe de o parte, sistemul de cooperare existent între statele membre ale Uniunii, care nu există în mod necesar în cazul țărilor terțe, și, pe de altă parte, particularitatea că, în cazul cetățenilor Uniunii, identitatea lor este în mod normal cunoscută și nu există nicio îndoială cu privire la cetățenia lor (acest din urmă criteriu putând justifica adeseori un termen mai lung, în cazul resortisanților țărilor terțe, pentru verificarea cetățeniei lor).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Având în vedere toate considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare preliminară că articolele 20 și 21 TFUE, precum și Directiva privind șederea trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, ca statele membre să prevadă o durată maximă de luare în custodie publică identică cu cea prevăzută pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, cu condiția ca durata luării în custodie publică să rămână, în cazurile individuale, cât mai scurtă cu putință și să nu depășească timpul strict necesar pentru executarea măsurii de îndepărtare, care va fi în mod normal inferior celui necesar pentru executarea unei măsuri de îndepărtare privind resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="20"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Având în vedere cele ce precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională, Belgia) după cum urmează:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Articolele 20 și 21 TFUE, precum și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20110405">5 aprilie 2011</DATE>, trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, ca statele membre să aplice, în privința unui cetățean al Uniunii sau a unui membru al familiei sale care a făcut obiectul unei decizii de îndepărtare în temeiul Directivei 2004/38, înainte de expirarea termenului pentru plecare voluntară prevăzut la articolul 30 alineatul (3) din această directivă, măsuri preventive pentru evitarea unui risc de sustragere, precum cele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE> privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, cu condiția ca ele să se întemeieze pe considerații obiective și să fie proporționale.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolele 20 și 21 TFUE, precum și Directiva 2004/38, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 492/2011, trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, ca statele membre să prevadă, în privința unui cetățean al Uniunii sau a unui membru al familiei sale care a făcut obiectul unei decizii de îndepărtare în temeiul acestei directive, după expirarea termenului pentru plecare voluntară prevăzut la articolul 30 alineatul (3) din directiva menționată, o măsură de luare în custodie publică pentru executarea acestei decizii de îndepărtare cu o durată maximă identică cu cea prevăzută pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, cu condiția ca această durată să rămână, în cazurile individuale, cât mai scurtă cu putință și să nu depășească timpul strict necesar pentru executarea măsurii de îndepărtare, care va fi în mod normal inferior celui necesar pentru executarea unei măsuri de îndepărtare privind resortisanții unor țări terțe aflați în situație de ședere ilegală.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>