C-284/0462004J02840012.000252251524622CJHOTĂRÂREA DIN 26.6.2007 — CAUZA C-284/04T-MOBILE AUSTRIA ŞI ALŢII<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Marea Cameră)</P><P><DATE ISO="20070626">26 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI>

în cauza C-284/04,

având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Austria), prin decizia din 7 iunie 2004, primită de Curte la 1 iulie 2004, în procedura

T-Mobile Austria GmbH,

3G Mobile Telecommunications GmbH,

mobilkom austria AG, fostă mobilkom austria AG & Co. KG,

master-talk Austria Telekom Service GmbH & Co, KG,

ONE GmbH,

Hutchison 3G Austria GmbH,

telexing Telekom Service GmbH,

tele.ring Telekom Service GmbH, succesor în drepturi al TRA 3G Mobilfunk GmbH,

împotriva

Republik Österreich,

CURTEA (Marea Cameră),

compusă din domnul V. Skouris, preşedinte, domnii P. Jann, C. W. A. Timmermans, A. Rosas, K. Lenaerts, P. Kūris, E. Juhász şi J. Klučka, preşedinţi de cameră, domnii K. Schiemann, J. Makarczyk (raportor) şi U. Lõhmus, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefieri: domnul B. Fülöp şi doamna K. Sztranc-Sławiczek, administratori,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 7 februarie 2006,

luând în considerare observaţiile prezentate:

pentru T-Mobile Austria GmbH, de F. Heidinger şi W. Punz, Rechtsanwälte;

pentru 3G Mobile Telecommunications GmbH şi mobilkom austria AG, de P. Huber, Rechtsanwalt;

pentru master-talk Austria Telekom Service GmbH & Co. KG, ONE GmbH şi Hutchison 3G Austria GmbH, de E. Lichtenberger şi K. Retter, Rechtsanwälte;

pentru tele.ring Telekom Service GmbH, de T. Kustor şi B. Polster, Rechtsanwälte, precum şi de domnul C Staringer, profesor universitar;

pentru Republik Österreich, de domnul U. Weiler, în calitate de agent;

pentru guvernul austriac, de domnii H. Dossi, J. Bauer şi C. Knecht, în calitate de agenţi;

pentru guvernul danez, de domnul J. Molde, în calitate de agent, asistat de K. Hagel-Sørensen, advokat;

pentru guvernul german, de domnii M. Lumma şi C-D. Quassowski, precum şi de doamna C Schulze-Bahr, în calitate de agenţi, asistaţi de K. Stopp şi B. Burgmaier, Rechtsanwälte;

pentru guvernul spaniol, de domnul J. Rodríguez Cárcamo, în calitate de agent;

pentru Irlanda, de domnii A. Aston şi G. Clohessy, SC;

pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul P. Gentili, avvocato dello Stato;

pentru guvernul olandez, de doamna H. Sevenster şi de domnul M. de Grave, în calitate de agenţi;

pentru guvernul polonez, de domnul J. Pietras, în calitate de agent;

pentru guvernul Regatului Unit, de domnul M. Bethell şi de doamna R. Caudwell, în calitate de agenţi, asistaţi de domnii K. Parker şi C Vajda, QC, precum şi de domnul G. Peretz, barrister;

pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnii K. Gross, R. Lyal, M. Shotter şi D. Triantafyllou, în calitate de agenţi,

după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 7 septembrie 2006,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare se referă la interpretarea Celei de a şasea directive 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1, denumită în continuare A şasea directivă) şi în special a articolului 4 din aceasta.2Această cerere a fost formulată în cadrul litigiilor din acţiunile principale conexate între, pe de o parte, T-Mobile Austria GmbH, 3G Mobile Telecommunications GmbH, mobilkom austria AG, fostă mobilkom austria AG & Co. KG, master-talk Austria Telekom Service GmbH & Co. KG, ONE GmbH, Hutchison 3G Austria GmbH, tele.ring Telekom Service GmbH şi TRA 3G Mobilfunk GmbH, căruia i-a succedat în drepturi tele.ring Telekom Service GmbH şi, pe de altă parte, Republik Österreich şi urmăreşte să obţină de la aceasta din urmă, în scopul deducerii taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare TVA) aferente intrărilor, emiterea facturilor pentru redevenţele plătite cu ocazia acordării unor drepturi de utilizare a frecvenţelor spectrului electromagnetic reclamantelor în scopul de a furniza publicului servicii de telecomunicaţii mobile (denumite în continuare drepturile de utilizare în cauză în acţiunea principală).<TI><P>Cadrul juridic</P></TI><TI><P>Dispoziţiile referitoare la TVA</P></TI><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI>3Conform articolului 2 punctul 1 din A şasea directivă, TVA-ul se aplică livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul ţării de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare.4Articolul 4 din această directivă prevede:

(1)Persoană impozabilă înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc orice activitate economică menţionată la alineatul (2), indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective.(2)Activităţile economice menţionate la alineatul (1) cuprind toate activităţile producătorilor, comercianţilor sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activităţile miniere şi activităţile agricole şi activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică.

[...]

(5)Statele, autorităţile regionale şi locale şi alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau operaţiunile în care se angajează ca autorităţi publice, chiar şi atunci când colectează taxe, redevenţe, contribuţii sau plăţi în legătură cu activităţile sau operaţiunile respective.

Cu toate acestea, atunci când se angajează în asemenea activităţi sau operaţiuni, ele sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau operaţiunile respective în măsura în care calitatea lor de persoane neimpozabile determină denaturări semnificative ale concurenţei.

în orice caz, aceste organisme sunt considerate persoane impozabile în ceea ce priveşte activităţile cuprinse în anexa D, cu condiţia ca aceste activităţi să nu fie efectuate la o scară neglijabilă.

[...] [traducere neoficială]

5Articolul 17 din directiva menţionată prevede următoarele:

(1)Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.(2)în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul operaţiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligaţia de a o plăti:

(a)taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau care urmează a-i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a-i fi prestate de o altă persoană impozabilă;

[...] [traducere neoficială]

6Punctul 1 din anexa D la A şasea directivă se referă la telecomunicaţii.<TI><P>Reglementarea naţională</P></TI>7Potrivit articolului 1 alineatul 1 punctul 1 din Legea privind impozitul pe cifra de afaceri din 1994 (Umsatzsteuergesetz 1994, BGBl. 663/1994, denumită în continuare UStG 1994), sunt supuse la plata TVA livrările şi alte prestaţii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul ţării de către un întreprinzător în cadrul activităţii sale. Aceeaşi dispoziţie precizează că păstrează caracterul impozabil şi operaţiunea efectuată în temeiul unui act legislativ sau administrativ ori considerată efectuată în temeiul unei dispoziţii legale.8Conform articolului 2 alineatul 1 din UStG 1994, este considerată întreprinzător orice persoană care exercită în mod independent o activitate comercială sau profesională, cu alte cuvinte orice activitate permanentă efectuată în scopul de a obţine venituri. Potrivit alineatului 3 al articolului menţionat, organismele de drept public nu exercită, în principiu, o activitate comercială sau profesională decât în cadrul unităţilor lor comerciale.9Articolul 11 alineatul 1 prima şi a doua teză din UStG 1994 prevede că, dacă întreprinzătorul efectuează operaţiuni în sensul articolului 1 alineatul 1 punctul 1 din UStG 1994, acesta este autorizat să emită facturi. în plus, dacă acesta din urmă efectuează operaţiuni destinate unui alt întreprinzător pentru nevoile întreprinderii sale sau destinate unei persoane juridice, în măsura în care nu este vorba de un întreprinzător, acesta este obligat să emită facturi.10în temeiul articolului 11 alineatul 1 punctul 6 din UStG 1994, aceste facturi trebuie să menţioneze cuantumul TVA aferent operaţiunii efectuate.11Reiese de la articolul 2 alineatul 1 din Legea privind impozitul pe profit (Körperschaftsteuergesetz, BGBL 401/1988, denumită în continuare KStG) că prin unitate comercială a unui organism de drept public se înţelege orice organ care este autonom din punct de vedere economic şi care exercită în mod exclusiv sau în mod principal o activitate economică permanentă cu caracter privat, în afara sectorului agriculturii sau al silviculturii, în scopul de a obţine venituri sau, în absenţa participării la schimburile economice generale, de a obţine alte avantaje economice.12Articolul 2 alineatul 5 din KstG prevede totuşi că nu reprezintă o activitate economică cu caracter privat în sensul alineatului 1 al articolului menţionat activitatea care ţine în principal de exerciţiul autorităţii publice.<TI><P>Dispoziţiile privind atribuirea drepturilor de utilizare în cauză în acţiunea principală</P></TI><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI>13Directiva 97/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizaţiile generale şi pentru licenţele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicaţii (JO L 117, p. 15) a fost în vigoare până la 25 iulie 2003.14Articolul 2 alineatul (1) din această directivă prevede următoarele:

în sensul prezentei directive, următorii termeni se definesc astfel:

[...]

(d)cerinţe esenţiale: motive de interes general şi de natură neeconomică ce pot determina un stat membru să impună condiţii privind stabilirea şi/sau exploatarea unor reţele de telecomunicaţii sau furnizarea de servicii de telecomunicaţii. Aceste motive sunt siguranţa în funcţionare a reţelei, menţinerea integrităţii acesteia şi, dacă se dovedesc justificate, interoperabilitatea serviciilor, protecţia datelor, aspecte legate de mediu şi obiective de urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi utilizarea raţională a spectrului de frecvenţe şi prevenirea oricărei interferenţe prejudiciabile între sistemele de telecomunicaţii radio şi alte sisteme tehnice spaţiale sau terestre. [...] [traducere neoficială]

15Conform articolului 3 alineatul (3) teza a doua din directiva menţionată:

Statele membre nu pot elibera licenţe individuale decât dacă beneficiarul obţine accesul la resurse limitate, fizice sau de altă natură, ori este supus unor obligaţii speciale ori beneficiază de drepturi speciale, conform prevederilor anexei III. [traducere neoficială]

16Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 97/13 stabileşte condiţiile care însoţesc autorizaţiile generale după cum urmează:

Atunci când statele membre supun furnizarea serviciilor de telecomunicaţii unor autorizaţii generale, condiţiile care, în cazuri justificate, pot însoţi aceste autorizaţii sunt prevăzute la punctele 2 şi 3 din anexă. Aceste autorizaţii generale determină aplicarea regimului cel mai puţin constrângător posibil compatibil cu respectarea cerinţelor esenţiale şi cu alte cerinţe de interes public care sunt aplicabile, prevăzute la punctele 2 şi 3 din anexă. [traducere neoficială]

17Secţiunea III a acestei directive, care cuprinde articolele 7-11, reglementează licenţele individuale, atunci când situaţia justifică atribuirea unor astfel de licenţe. Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf din directiva menţionată prevede: condiţiile care se adaugă celor stabilite pentru autorizaţiile generale şi care pot, în cazuri justificate, să însoţească licenţele individuale sunt prevăzute la punctele 2 şi 4 din anexă, [traducere neoficială] Conform punctelor 2.1 şi 4.2 din anexa menţionată, este vorba în special despre condiţii prin care se urmăreşte să se asigure respectarea cerinţelor esenţiale pertinente, precum şi despre condiţiile speciale legate de utilizarea şi de gestionarea eficientă a frecvenţelor radio.18în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Directiva 97/13, statele membre pot limita numărul de licenţe individuale în măsura necesară garantării unei utilizări eficiente a spectrului de frecvenţe radio. Conform alineatului (2) prima liniuţă al articolului menţionat, acestea trebuie, în acest sens, să ţină seama în mod corespunzător de necesitatea de a creşte la maximum avantajele pentru utilizator şi de a înlesni dezvoltarea concurenţei. Alineatul (3) primul paragraf al aceluiaşi articol obligă statele membre să atribuie aceste licenţe individuale pe baza unor criterii de selecţie obiective, nediscriminatorii, transparente, echilibrate şi detaliate.19De la articolul 11 alineatul (1) din directiva menţionată rezultă că atribuirea licenţelor se poate face cu perceperea unor taxe care au ca unic scop acoperirea cheltuielilor administrative aferente eliberării, gestiunii, controlului şi instituirii licenţelor individuale aplicabile, [traducere neoficială] în plus, alineatul (2) al articolului menţionat prevede:

Fără a aduce atingere prevederilor alineatului (1), în situaţia unor resurse limitate, statele membre pot autoriza autorităţile de reglementare să impună redevenţe pentru a ţine seama de necesitatea de a asigura o utilizare optimă a acestei resurse. Aceste redevenţe sunt nediscriminatorii şi ţin în special seama de necesitatea de a promova dezvoltarea unor servicii inovatoare şi a concurenţei. [traducere neoficială]

20Directiva 97/13 a fost abrogată şi înlocuită, începând cu data de 25 iulie 2003, prin Directiva 2002/21 /CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediţie specială, 13/vol. 35, p. 195).21Articolul 9 din această din urmă directivă prevede următoarele:

[...]

(3)Statele membre pot prevedea posibilitatea ca întreprinderile să transfere drepturile de utilizare a frecvenţelor radio altor întreprinderi.(4)Statele membre se asigură că intenţia unei întreprinderi de a-şi transfera drepturile de utilizare a frecvenţelor radio este comunicată autorităţii naţionale de reglementare responsabile cu alocarea frecvenţelor, că orice transfer se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute de autoritatea naţională de reglementare şi că acesta este făcut public. Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că astfel de transferuri nu denaturează concurenţa. în cazul în care utilizarea frecvenţei radio a fost armonizată prin aplicarea Deciziei 676/2002/CE [a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru regulamentar pentru politica în materie de spectru radioelectric în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul radio) (JO L 108, p. 1)] sau a altor măsuri comunitare, astfel de transferuri nu generează nicio schimbare în utilizarea frecvenţei radio respective.

<TI><P>Reglementarea naţională</P></TI>22în aplicarea articolului 14 din Legea telecomunicaţiilor (Telekommunikationsgesetz, BGBl. I, 100/1997, denumită în continuare TKG), în versiunea în vigoare la data faptelor din acţiunea principală, pentru exploatarea serviciului de telefonie vocală mobilă şi a altor servicii publice de telecomunicaţii mobile prin intermediul unei reţele de telecomunicaţii mobile exploatate în regie proprie este necesară acordarea unei concesiuni.23Conform articolului 15 alineatul 2 punctul 3 din TKG, în privinţa concesiunilor asupra exploatării serviciilor publice de telecomunicaţii mobile, o astfel de concesiune este acordată atunci când frecvenţele au fost alocate solicitantului sau ii pot fi alocate concomitent cu atribuirea concesiunii menţionate.24Potrivit articolului 21 alineatul 1 din TKG, în scopul garantării exploatării eficiente a frecvenţelor alocate, titularii unei concesiuni de telecomunicaţii mobile trebuie să achite, printr-o singură plată sau prin plăţi anuale, o redevenţă de utilizare a frecvenţelor în plus faţă de taxa de utilizare a frecvenţelor.25Articolul 49 alineatul 4 din TKG coroborat cu articolul 111 din aceeaşi lege prevede că alocarea de frecvenţe destinate furnizării de servicii publice de comunicaţii mobile şi a altor servicii publice de telecomunicaţii este de competenţa Telekom-Control-Kommission (Comisia de Control a Telecomunicaţiilor, denumită în continuare TCK).26Procedura de alocare este reglementată prin articolul 49a alineatul 1 din TKG care prevede:

Autoritatea de reglementare trebuie să aloce frecvenţele care i-au fost conferite solicitantului care îndeplineşte condiţiile generale prevăzute la articolul 15 alineatul 2 punctele 1 şi 2 şi care garantează utilizarea cea mai eficientă a frecvenţelor, ceea ce se determină prin cuantumul redevenţei oferite în schimbul dreptului de utilizare a frecvenţelor.

27Conform articolelor 108 şi 109 din TKG, TCK este constituită sub forma unei societăţi, Telekom-Control GmbH, al cărei asociat unic este statul austriac.<TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI>28La 3 mai 1999, TCK a atribuit, prin licitaţie publică, drepturile de utilizare în cauză în acţiunea principală referitoare la frecvenţele denumite GSM (norma DCS-1800) către tele.ring Telekom Service GmbH în schimbul plăţii unei redevenţe în valoare de 98108326 de euro şi, la 7 februarie 2000, drepturile referitoare la frecvenţele pentru sistemul de radiocomunicaţii europene TETRA către master-talk Austria Telekom Service GmbH & Co. KG pentru suma de 4832743,47 euro.29La 20 noiembrie 2000, TCK a atribuit drepturile de utilizare în cauză în acţiunea principală referitoare la frecvenţele aferente sistemelor de telefonie mobilă numite UMTS (norma IMT-2000). Procedura, care s-a desfăşurat de asemenea sub formă de licitaţie, s-a finalizat prin atribuirea drepturilor menţionate către T-Mobile Austria GmbH, 3G Mobile Telecommunications GmbH, mobilkom austria AG & Co. KG, Hutchison 3G Austria GmbH, ONE GmbH şi TRA 3G Mobilfunk GmbH pentru o sumă totală a redevenţelor de 831595241,10 euro.30Prin acţiunea lor, reclamantele din acţiunea principală urmăresc să obţină, din partea Republik Österreich, emiterea facturilor privind atribuirea drepturilor de utilizare în cauză în acţiunea principală în măsura în care aceste facturi sunt necesare în scopul deducerii TVA-ului aferent intrărilor în aplicarea legislaţiei naţionale care a transpus articolul 17 din A şasea directivă.31în aceste condiţii, Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

1)Dispoziţiile coroborate ale articolului 4 alineatul (5) al treilea paragraf şi ale anexei D punctul 1 din A şasea directivă [...] trebuie interpretate în sensul că atribuirea de către un stat membru de drepturi de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă conform normelor UMTS/IMT-2000, GSM/DCS-1800 şi TETRA (denumite în continuare drepturi de utilizare a unor frecvenţe pentru sistemele de telefonie mobilă) în schimbul unei redevenţe de utilizare a frecvenţelor este o operaţiune care ţine de sectorul telecomunicaţiilor?2)Articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că un stat membru, al cărui drept nu prevede criteriul, menţionat în cadrul [aceleiaşi dispoziţii], al caracterului [non] neglijabil al unei activităţi (regula de minimum) drept condiţie pentru calitatea de persoană impozabilă, trebuie, în orice caz, să fie considerat persoană impozabilă pentru ansamblul activităţilor din sectorul telecomunicaţiilor, indiferent dacă volumul acestor activităţi este sau nu este neglijabil?3)Articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă de către un stat membru în schimbul [unor redevenţe de utilizare în valoare totală] de 831595241,10 euro (UMTS/IMT-2000), de 98108326 de euro (GSM/DCS-1800) şi, respectiv, de 4832743,47 euro (TETRA) trebuie considerată drept o operaţiune non neglijabilă, astfel încât statul membru are calitatea de persoană impozabilă pentru această operaţiune?4)Articolul 4 alineatul (5) al doilea paragraf din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că faptul că un stat membru, cu ocazia atribuirii de drepturi de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă în schimbul [unor redevenţe de utilizare în valoare totală] de 831595241,10 euro (UMTS/IMT-2000), de 98108326 de euro (GSM/DCS-1800) şi, respectiv, de 4832743,47 euro (TETRA) nu supune aceste redevenţe impozitului pe cifra de afaceri, în timp ce ofertanţii particulari ai unor astfel de frecvenţe trebuie să supună această activitate [acestui] impozit [...], ar conduce la denaturări semnificative ale concurenţei?5)Articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că o operaţiune a unui stat membru, care atribuie unor operatori de telefonie mobilă drepturi de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă în aşa fel încât acesta stabileşte, în primul rând, o ofertă maximă pentru remunerarea dreptului de utilizare a frecvenţelor, frecvenţele fiind apoi atribuite celui care oferă cel mai mult, nu este realizată [de către stat] în calitate de autoritate publică şi prin urmare [statul menţionat] este considerat persoană impozabilă pentru această activitate, indiferent de calificarea juridică a actului de atribuire din punctul de vedere al dreptului intern al statului [respectiv]?6)Articolul 4 alineatul (2) din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că atribuirea de către un stat membru de drepturi de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă, astfel cum este descrisă în cadrul celei de a cincea întrebări, trebuie considerată ca activitate economică, astfel încât statul membru este considerat persoană impozabilă pentru această activitate?7)A şasea directivă trebuie interpretată în sensul că redevenţele pentru atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă constituie sume brute (care includ deja TVA) sau sume nete (la care se poate încă adăuga TVA)?

<TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI><TI><P>Cu privire la a şasea întrebare</P></TI>32Prin această întrebare, care trebuie examinată în primul rând, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă atribuirea prin scoaterea la licitaţie de către un stat membru a unor drepturi precum drepturile de utilizare în cauză în acţiunea principală constituie o activitate economică în sensul articolului 4 alineatul (2) din A şasea directivă.33Conform articolului 4 alineatul (1) din A şasea directivă, persoană impozabilă înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc orice activitate economică menţionată la alineatul (2) al aceluiaşi articol, indiferent de scopul sau de rezultatele activităţii respective. Această noţiune activitate economică este definită la alineatul (2) menţionat ca incluzând toate activităţile producătorilor, comercianţilor sau persoanelor care prestează servicii şi în special operaţiunile care presupun exploatarea bunurilor corporale şi necorporale în scopul obţinerii unui venit cu caracter de continuitate.34în această privinţă, trebuie precizat că, dacă articolul 4 din A şasea directivă stabileşte un câmp de aplicare foarte larg pentru TVA, această prevedere vizează numai activităţile cu caracter economic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 1996, Régie dauphinoise, C-306/94, Rec, p. I-3695, punctul 15, Hotărârea din 29 aprilie 2004, EDM, C-77/01, Rec, p. I-4295, punctul 47, şi Hotărârea din 26 mai 2005, Kretztechnik, C-465/03, Rec, p. I-4357, punctul 18).35De asemenea, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă că analiza definiţiilor noţiunilor de persoană impozabilă şi de activităţi economice scoate în evidenţă întinderea domeniului de aplicare al noţiunii de activităţi economice, precum şi caracterul obiectiv al acestei noţiuni, în sensul că activitatea este considerată ca atare, independent de scopurile sau de rezultatele sale (a se vedea în special, Hotărârea din 21 februarie 2006, University of Huddersfield, 0223/03, Rec, p. I-1751, punctul 47 şi jurisprudenţă citată).36Din decizia de trimitere reiese că, în cauza din acţiunea principală, activitatea exercitată de TCK a constat în atribuirea prin scoatere la licitaţie a unor drepturi de utilizare referitoare la anumite frecvenţe ale spectrului electromagnetic unor operatori economici pentru o durată determinată. La finalul procedurii de atribuire, acestor operatori le-a fost eliberată autorizaţia de a exploata drepturile astfel dobândite pentru a instala echipamente de telecomunicaţii care operează în anumite segmente ale respectivului spectru electromagnetic.37Prin urmare, este vorba de a determina dacă eliberarea unei astfel de autorizaţii trebuie privită, prin natura sa, ca exploatarea unui bun în sensul articolului 4 alineatul (2) din A şasea directivă.38De la început, trebuie precizat că, în cadrul acestei dispoziţii, conceptul exploatare se referă, conform cerinţelor principiului neutralităţii sistemului comun de TVA, la toate operaţiunile, oricare ar fi forma juridică a acestora, care urmăresc să obţină venituri cu caracter de continuitate din bunul respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 decembrie 1990, Van Tiem, C-186/89, Rec, p. I-4363, punctul 18, EDM, citată anterior, punctul 48, şi Hotărârea din 21 octombrie 2004, BBL, C-8/03, Rec, p. I-10157, punctul 36).39în această privinţă, trebuie arătat că activitatea în cauză în acţiunea principală constă în eliberarea unor autorizaţii care permit operatorilor economici beneficiari să exploateze drepturile de utilizare care rezultă din acestea prin oferirea către public a serviciilor lor pe piaţa telecomunicaţiilor în schimbul unei remuneraţii.40Or, o astfel de activitate constituie mijlocul de punere în practică a condiţiilor cerute de dreptul comunitar, vizând în special asigurarea unei utilizări raţionale a spectrului de frecvenţe şi prevenirea oricărei interferenţe prejudiciabile între sistemele de telecomunicaţii radio şi alte sisteme tehnice spaţiale sau terestre, precum şi o gestionare eficientă a radiofrecvenţelor, astfel cum reiese din coroborarea articolului 2 alineatul (1) litera (d), a articolului 4 alineatul (1) şi a articolului 8 alineatul (1) din Directiva 97/13.41în plus, trebuie subliniat că, atât în temeiul Directivei 97/13, cât şi al TKG, eliberarea unor astfel de autorizaţii este de competenţa exclusivă a statului membru respectiv.42Astfel, o activitate precum cea în cauză în acţiunea principală este considerată o condiţie necesară şi prealabilă accesului operatorilor economici precum reclamantele din acţiunea principală pe piaţa telecomunicaţiilor mobile. Aceasta nu ar putea constitui o participare a autorităţii naţionale competente pe piaţa menţionată. într-adevăr, numai aceşti operatori, titulari ai drepturilor acordate, operează pe piaţa respectivă prin exploatarea bunului în discuţie în scopul obţinerii unui venit cu caracter de continuitate.43în aceste condiţii, exercitarea unei activităţi precum cea în cauză în acţiunea principală este, prin natura sa, inaccesibilă operatorilor economici. în această privinţă, trebuie precizat că nu are importanţă faptul că operatorii menţionaţi au de acum înainte posibilitatea de a transfera drepturile lor de utilizare a radiofrecvenţelor. într-adevăr, un astfel de transfer, pe lângă faptul că rămâne supus controlului autorităţii naţionale de reglementare responsabile cu alocarea frecvenţelor conform articolului 9 alineatul (4) din Directiva 2002/21, nu se poate asemăna cu eliberarea unei autorizaţii de către autorităţile publice.44Prin urmare, acordând o astfel de autorizaţie, autoritatea naţională competentă nu participă la exploatarea unui bun, constând în drepturile de utilizare a spectrului de radiofrecvenţe în scopul obţinerii unui venit cu caracter de continuitate. Prin această procedură de atribuire, această autoritate exercită exclusiv o activitate de control şi de reglementare a utilizării spectrului electromagnetic care îi este în mod expres rezervată.45Pe de altă parte, faptul că atribuirea unor drepturi de utilizare precum cele în cauză în acţiunea principală se face cu plata unei redevenţe nu este de natură să modifice încadrarea juridică a acestei activităţi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 martie 1997, Diego Cali & Figli,C-343/95, Rec, p. I-1547, punctul 24 şi jurisprudenţa citată).46Prin urmare, această atribuire nu poate să constituie o activitate economică în sensul articolului 4 alineatul (2) din A şasea directivă.47Această concluzie nu este repusă în discuţie de argumentul potrivit căruia, având în vedere articolul 4 alineatul (5) din această directivă, nu ar putea fi exclus ca o activitate de reglementare exercitată de către un organism de drept public să constituie o activitate economică în sensul articolului 4 alineatul (2) din aceeaşi directivă, astfel încât acest organism ar trebui considerat persoană impozabilă pentru această activitate.48într-adevăr, chiar considerând că o astfel de activitate de reglementare poate fi considerată o activitate economică, nu este mai puţin adevărat că aplicarea articolului 4 alineatul (5) din A şasea directivă presupune constatarea prealabilă a caracterului economic al activităţii respective. Or, din răspunsul formulat la punctul 46 din prezenta hotărâre rezultă că nu ne regăsim într-o astfel de situaţie.49Având în vedere consideraţiile care precedă, trebuie să se răspundă la a şasea întrebare că articolul 4 alineatul (2) din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că atribuirea de către autoritatea naţională de reglementare responsabilă cu alocarea frecvenţelor a unor drepturi precum drepturile de utilizare în cauză în acţiunea principală prin scoaterea la licitaţie nu constituie o activitate economică în sensul acestei dispoziţii şi, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al acestei directive.<TI><P>Cu privire la celelalte întrebări</P></TI>50Având în vedere răspunsul dat la a şasea întrebare, nu este necesar să se răspundă la celelalte întrebări adresate de instanţa de trimitere.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>51întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Articolul 4 alineatul (2) din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că atribuirea de către autoritatea naţională de reglementare responsabilă cu alocarea frecvenţelor, prin scoaterea la licitaţie, a unor drepturi precum drepturile de utilizare a frecvenţelor spectrului electromagnetic în scopul de a furniza publicului servicii de telecomunicaţii mobile nu constituie o activitate economică în sensul acestei dispoziţii şi, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

Semnături