Ediție provizorie
CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
DOMNUL DEAN SPIELMANN
prezentate la 8 septembrie 2026(1)
Cauza C‑671/24 P
BAWAG P.S.K. Bank für Arbeit und Wirtschaft und Österreichische Postsparkasse AG
împotriva
Comitetului unic de rezoluție
„ Recurs – Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Fondul unic de rezoluție – Decizie privind calculul contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2023 – Articolul 264 al doilea paragraf TFUE – Limitarea în timp a efectelor unei anulări ”
Introducere
1. Prezentele concluzii privesc recursul formulat de BAWAG P.S.K. Bank für Arbeit und Wirtschaft und Österreichische Postsparkasse AG (denumită în continuare „BAWAG”) având ca obiect anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 6 august 2024, BAWAG PSK/SRB (T‑410/23, denumită în continuare „ordonanța atacată”, EU:T:2024:534).
2. Prin această ordonanță, Tribunalul a anulat Decizia SRB/ES/2023/23 a Comitetului unic de rezoluție (SRB) din 2 mai 2023 privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2023 la Fondul unic de rezoluție (SRB) (denumită în continuare „decizia SRB 2023”) în ceea ce privește BAWAG și a menținut efectele acestei decizii până la adoptarea de către SRB a măsurilor necesare pe care le presupune executarea acestei ordonanțe, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data la care ordonanța menționată a rămas definitivă.
3. Prezenta cauză solicită Curții să stabilească dacă Tribunalul putea suspenda în mod valabil în timp efectele ordonanței atacate.
Istoricul litigiului
4. Istoricul litigiului figurează la punctele 2-4 din ordonanța atacată și este prezentat după cum urmează.
5. BAWAG este o instituție de credit austriacă. Prin decizia SRB 2023, acesta a stabilit, în temeiul articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014(2), contribuțiile ex ante la FUR (denumite în continuare „contribuțiile ex ante”) pentru anul 2023 (denumită în continuare „perioada de contribuție 2023”) ale instituțiilor care intră sub incidența articolului 2 coroborat cu articolul 67 alineatul (4) din acest regulament, printre care se numără și BAWAG.
6. Prin avizul de percepere, autoritatea națională de rezoluție competentă în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 3 din regulamentul menționat a obligat BAWAG să plătească cuantumul contribuției sale ex ante pentru perioada de contribuție 2023, astfel cum fusese stabilită de SRB.
Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată
7. Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 18 iulie 2023, BAWAG a introdus o acțiune prin care a solicitat anularea de către Tribunal, în temeiul articolului 263 alineatul (4) TFUE, a deciziei SRB 2023 în ceea ce o privește. În susținerea acțiunii, BAWAG a invocat opt motive.
8. Prin ordonanța atacată, Tribunalul a admis acțiunea formulată de BAWAG, considerând, având în vedere decizia sa în Hotărârea Dexia/SRB (Contribuții ex ante 2022)(3), că aceasta era vădit nefondată, și a anulat decizia SRB 2023, în măsura în care încălca articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul MUR, pentru motivul că cuantumul contribuțiilor ex ante pentru anul de contribuție 2023 depășea nivelul‑țintă cu 12,5 %(4).
9. Pe de altă parte, Tribunalul a admis cererea SRB de menținere a efectelor deciziei 2023 în ceea ce privește BAWAG până la adoptarea de către SRB a măsurilor necesare pe care le presupune executarea ordonanței atacate, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data la care această ordonanță a rămas definitivă(5).
Procedura în fața Curții și concluziile părților
10. Prin recursul formulat în fața Curții, BAWAG solicită Curții:
– anularea în parte a ordonanței atacate, în măsura în care, în pofida anulării deciziei SRB 2023, efectele acestei decizii au fost menținute temporar până când SRB va fi luat măsurile pe care le impune executarea acestei ordonanțe într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data la care ordonanța menționată a rămas definitivă;
– pronunțarea pe fondul litigiului și nemenținerea efectelor deciziei SRB 2023 în măsura în care o privește pe BAWAG;
– cu titlu subsidiar, menținerea efectelor deciziei SRB 2023 numai în măsura în care BAWAG va fi obligată să plătească contribuții cu respectarea plafonului de 12,5 % prevăzut la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul MUR;
– obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată.
11. SRB, susținut în concluziile sale de Consiliul Uniunii Europene și de Parlamentul European, solicită Curții:
– respingerea recursului;
– obligarea BAWAG la plata cheltuielilor de judecată.
12. Pledoariile părților au fost ascultate în ședința comună în cauzele C‑454/24 P, C‑529/24 P, C‑536/24 P, C‑537/24 P, C‑585/24 P, C‑671/24 P și C‑705/24 P din 17 martie 2026.
Cu privire la recurs
Argumentele părților
13. În susținerea recursului formulat, BAWAG invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că, prin menținerea, cu titlu temporar, a efectelor deciziei SRB 2023, Tribunalul ar fi încălcat articolul 264 al doilea paragraf TFUE.
14. În această privință, BAWAG arată că, în conformitate cu jurisprudența Curții(6), efectele unui act pot fi menținute în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE numai în cazul în care efectele imediate ale anulării sale ar avea consecințe negative grave, iar legalitatea actului atacat este contestată nu din cauza finalității sau a conținutului său, ci din motive privind necompetența autorului acestuia sau încălcarea unor norme fundamentale de procedură.
15. Or, mai întâi, pretinsa încălcare a plafonului de 12,5 % prevăzut la articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul MUR ar fi un motiv de fond îndreptat împotriva conținutului deciziei SRB 2023, astfel încât menținerea acestei decizii nu ar fi justificată în raport cu jurisprudența Curții.
16. În continuare, contrar celor considerate de Tribunal la punctele 42 și 43 din ordonanța atacată, rambursarea datorată instituțiilor de credit, în cazul anulării deciziei SRB 2023 cu efect imediat, nu ar avea ca efect privarea FUR de mijloacele financiare necesare pentru realizarea obiectivelor sale și nu ar aduce atingere obiectivelor de stabilitate financiară și de creare a unei Uniuni economice și monetare. Pe de altă parte, rambursările ar fi limitate la cele ale instituțiilor care au introdus o acțiune împotriva deciziei SRB 2023.
17. Orice altă decizie decât anularea cu efect imediat a deciziei SRB 2023 ar fi contrară spiritului articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul MUR, care urmărește să protejeze instituțiile de o sarcină financiară excesivă în fiecare an din perioada inițială, și le‑ar priva pe acestea de o protecție jurisdicțională efectivă.
18. În sfârșit, întrucât perceperea contribuțiilor pentru un cuantum care depășește plafonul de 12,5 % din nivelul‑țintă final estimat în 2023 este lipsită de temei juridic, ar fi eronat să se considere, astfel cum a procedat Tribunalul la punctul 42 din ordonanța atacată, că decizia SRB 2023 nu este afectată de o eroare în ceea ce privește însăși obligația de a plăti contribuțiile în cauză. Pentru același motiv, Tribunalul ar fi extins întinderea menținerii efectelor deciziei SRB 2023 dincolo de ceea ce ar permite principiul proporționalității. Cel mult, numai partea din contribuții care nu depășea acest plafon ar fi trebuit să fie vizată de menținerea efectelor în timp ale deciziei SRB 2023.
19. După ce a arătat că, în cazul în care, în urma recursului formulat în cauza C‑705/24 P, SRB/BAWAG P.S.K., hotărârea Tribunalului este anulată, recursul BAWAG rămâne fără obiect, SRB, susținut de Parlament și de Consiliu, afirmă că menținerea în timp a efectelor deciziei SRB 2023 este justificată și conformă cu articolul 264 al doilea paragraf TFUE. În această privință, mai întâi, el arată că jurisprudența Curții nu limitează cazurile în care efectele unui act anulat pot fi menținute la cele în care anularea se întemeiază pe necompetență sau pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură, ci îl permite și în cazul unor consecințe negative grave pentru persoanele în cauză, ceea ce include anulările întemeiate pe nelegalități materiale.
20. Pe de altă parte, ar fi eronat să se considere că rambursările cauzate de o anulare a deciziei SRB 2023 cu efect imediat nu ar avea impact asupra stabilității financiare a Uniunii bancare, a cărei importanță ar fi fost, pe de altă parte, recunoscută deja de Curte(7). În sfârșit, menținerea efectelor acestei decizii în timp nu ar repune în discuție obligația instituțiilor de credit de a plăti contribuțiile pentru anul de contribuție 2023 și nici obligația SRB de a atinge nivelul‑țintă la sfârșitul perioadei inițiale și ar fi necesar să se permită SRB să adopte o poziție comună ciclurilor de contribuție 2022 și 2023.
21. În plus, Parlamentul susține că BAWAG, întrucât a obținut câștig de cauză în privința principalelor sale pretenții în primă instanță, nu ar avea temei să formuleze recurs împotriva ordonanței atacate, astfel încât acesta ar fi inadmisibil.
Apreciere
22. Cu titlu introductiv, arătăm că, întrucât BAWAG a căzut în parte în pretenții în fața Tribunalului, este admisă introducerea unui recurs având ca obiect anularea în parte a ordonanței atacate, în măsura în care aceasta menține temporar efectele deciziei SRB 2023, astfel încât argumentele Parlamentului întemeiate pe inadmisibilitatea recursului trebuie respinse.
23. Amintim că, potrivit articolului 264 al doilea paragraf TFUE, Curtea poate indica, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind irevocabile. Pentru a exercita competența pe care i‑o conferă acest articol, instanța Uniunii ia în considerare respectarea principiului securității juridice și a altor interese publice sau private(8).
24. Este adevărat că Curtea consideră într‑o jurisprudență constantă că, din considerente legate de securitatea juridică, efectele unui act al Uniunii care a fost anulat pot fi menținute printre altele în cazul în care efectele imediate ale anulării sale ar avea consecințe negative grave, iar legalitatea acestui act este contestată nu din cauza finalității sau a conținutului său, ci din motive privind necompetența autorului acestuia sau încălcarea unor norme fundamentale de procedură, care includ în special eroarea săvârșită în ceea ce privește temeiul juridic al actului contestat(9). Cu toate acestea, subliniem, astfel cum a indicat într‑un mod foarte corect avocatul general Tanchev în concluziile sale prezentate în cauza Comisia/Suedia(10), că o lectură atentă a jurisprudenței Curții arată că, în timp ce acest element poate fi considerat, în special în Hotărârile Parlamentul și Comisia/Consiliulși Germania/Parlamentul și Consiliul, un obstacol care ar putea împiedica Curtea să dispună menținerea efectelor unui act al Uniunii(11), în alte cazuri, cum ar fi Hotărârea Spania/Consiliul, precum și Hotărârea Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, Curtea a menținut efectele unui act al Uniunii care a fost anulat pentru motive care țineau de legalitatea sa pe fond(12). Contrar celor susținute de BAWAG, acest element nu constituie, așadar, o condiție care trebuie să fie îndeplinită în fiecare caz, ci depinde mai degrabă de fiecare situație particulară(13).
25. În speță, considerăm că pronunțarea anulării deciziei SRB 2023 fără a prevedea menținerea efectelor sale până la înlocuirea sa cu un nou act ar fi de natură să aducă atingere punerii în aplicare a Regulamentului MUR, care constituie o parte esențială a Uniunii bancare, care contribuie la stabilitatea zonei euro(14).
26. Astfel, pe de o parte, nu sunt repuse în discuție însăși obligația SRB, care figurează la articolul 69 alineatul (1) din acest regulament, de a se asigura că mijloacele financiare disponibile ale FUR ajung la cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor de credit autorizate în toate statele membre participante, nici obligația subsecventă a instituțiilor de credit în cauză, printre care și recurenta, de a efectua plata contribuțiilor ex ante în conformitate cu articolul 70 din regulamentul respectiv.
27. Pe de altă parte, împărtășim preocupările Tribunalului atunci când arată, la punctele 42 și 43 din ordonanța atacată, că rambursarea imediată a contribuțiilor în cauză riscă să priveze FUR de mijloace financiare care se pot dovedi necesare pentru realizarea obiectivelor sale de stabilitate financiară și de creare a unei Uniuni economice și monetare. Astfel, nemenținerea efectelor deciziei SRB 2023 este susceptibilă să aducă atingere integrității mecanismului unic de rezoluție, să perturbe funcționarea acestuia în cazul unei intervenții financiare a FUR și să pună în pericol interesul public general ca FUR să dispună de capacități financiare suficiente. În opinia noastră, aceasta constituie un motiv suficient pentru menținerea efectului deciziei menționate până la înlocuirea sa cu un nou act.
28. În plus și în măsura în care Curtea decide să respingă recursurile în cauzele C‑454/24 P, C‑529/24 P, C‑536/24 P, C‑537/24 P, C‑585/24 P și C‑705/24 P, astfel cum propunem, decizia SRB 2023 va fi afectată, pe lângă o nelegalitate materială care afectează cuantumul contribuțiilor solicitate, de motive de anulare legate de nelegalitatea articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul MUR și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/81(15). În fiecare dintre aceste cauze, SRB nu va putea, așadar, să adopte noi decizii decât după adoptarea unor noi reglementări. Întrucât metodologia pentru calcularea contribuțiilor ex ante ajustată este vizată de această nelegalitate, va reveni SRB sarcina de a aplica, dacă este cazul, o nouă metodă de calcul, astfel încât cuantumul exact al contribuțiilor care va putea fi solicitat in fine instituțiilor în cauză, printre care și recurenta, pentru anii de contribuție 2022 și 2023, nu poate fi stabilit imediat.
29. În această privință, în cauzele C‑529/24 P, C‑536/24 P, C‑537/24 P, C‑585/24 P și C‑705/24 P, SRB și Consiliul, susținute de Parlament și de Comisia Europeană, au arătat că era necesar un termen de 30 de luni pentru a finaliza trei proceduri, și anume, în primul rând, o procedură legislativă privind motivarea articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul MUR, în al doilea rând, o procedură de adoptare a unui nou regulament de punere în aplicare și, în al treilea rând, o procedură pentru adoptarea de către SRB a unor noi decizii de stabilire a contribuțiilor datorate.
30. În aceste împrejurări, propunem înlăturarea motivului unic invocat de BAWAG și, pentru a evita orice discontinuitate în regimul contribuțiilor pentru perioadele de contribuție 2022 și 2023, propunem Curții să mențină efectele deciziei SRB 2023, în măsura în care privește BAWAG, pentru un termen rezonabil care nu poate depăși 30 de luni de la data pronunțării hotărârilor care urmează să fie pronunțate în cauzele C‑454/24 P, C‑529/24 P, C‑536/24 P, C‑537/24 P, C‑585/24 P, C‑671/24 P și C‑705/24 P până la intrarea în vigoare a unei noi decizii a SRB de stabilire a contribuției ex ante la FUR a acestei instituții.
Cu privire la cheltuielile de judecată
31. Din considerațiile care precedă rezultă că recursul trebuie respins. În consecință, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată în conformitate cu articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții.
32. În temeiul articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât BAWAG a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de SRB, conform concluziilor acestuia din urmă.
33. Conform articolului 140 alineatele (1) și (3) din regulamentul menționat, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. În consecință, Parlamentul și Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată.
Concluzie
34. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să statueze după cum urmează:
1) Respinge recursul.
2) Menține efectele Deciziei SRB/ES/2023/23 a Comitetului unic de rezoluție, în măsura în care această decizie privește BAWAG P.S.K. Bank für Arbeit und Wirtschaft und Österreichische Postsparkasse AG, până la intrarea în vigoare a unui nou act destinat să o înlocuiască și cel târziu în termen de 30 de luni de la pronunțarea hotărârilor care urmează să fie pronunțate în cauzele C‑454/24 P, C‑529/24 P, C‑536/24 P, C‑537/24 P, C‑585/24 P, C‑671/24 P și C‑705/24 P.
3) Obligă BAWAG P.S.K. Bank für Arbeit und Wirtschaft und Österreichische Postsparkasse să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comitetul unic de rezoluție.
4) Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene vor suporta propriile cheltuieli de judecată.
1 Limba originală: franceza.
2 Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul MUR”). „MUR” este abrevierea pentru „Mecanismul unic de rezoluție”.
3 Hotărârea din 10 aprilie 2024 (T‑411/22, EU:T:2024:216).
4 Ordonanța atacată (punctele 26-37).
5 Ordonanța atacată (punctele 38-45).
6 În această privință, se face trimitere la Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Parlamentul și Comisia/Consiliul (C‑103/12 și C‑165/12, EU:C:2014:2400, punctul 92), Hotărârea din 1 decembrie 2015, Parlamentul și Comisia/Consiliul (C‑124/13 și C‑125/13, denumită în continuare „Hotărârea Parlamentul și Comisia/Consiliul”, EU:C:2015:790, punctul 89), Hotărârea din 7 septembrie 2016, Germania/Parlamentul și Consiliul (C‑113/14, EU:C:2016:635, punctul 84), precum și Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (C‑584/20 P și C‑621/20 P, denumită în continuare „Hotărârea Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB”, EU:C:2021:601, punctul 175).
7 SRB face trimitere în special la Hotărârea Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (punctul 177).
8 A se vedea, între altele, Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks (C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 122), Hotărârea din 25 februarie 2021, Comisia/Suedia (C‑389/19 P, EU:C:2021:131, punctul 72, precum și jurisprudența citată), și Hotărârea din 20 aprilie 2023, Parlamentul/Comisia (Autorizarea unei substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită) (C‑144/21, EU:C:2023:302, punctul 136 și jurisprudența citată).
9 A se vedea în acest sens Hotărârile din 26 noiembrie 2014, Parlamentul și Comisia/Consiliul (C‑103/12 și C‑165/12, EU:C:2014:2400, punctul 90 și jurisprudența citată), Parlamentul și Comisia/Consiliul (punctul 86) și Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (punctul 175 și jurisprudența citată).
10 C‑389/19 P, EU:C:2020:874, punctul 129.
11 A se vedea Hotărârea Parlamentul și Comisia/Consiliul (punctul 89) și Hotărârea din 7 septembrie 2016, Germania/Parlamentul și Consiliul (C‑113/14, EU:C:2016:635, punctul 84).
12 A se vedea Hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul (C‑310/04, EU:C:2006:521, punctele 138-141 coroborate cu punctele 135-137), și Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia (C‑402/05 P și C‑415/05 P, EU:C:2008:461, punctele 373-376 coroborate cu punctele 333-372).
13 În Hotărârea din 25 februarie 2021, Comisia/Suedia (C‑389/19 P, EU:C:2021:131), Curtea a pronunțat astfel menținerea efectelor deciziei în cauză, anulată pentru motive legate de legalitatea materială a acestei decizii, ținând seama de riscul de producere a unui prejudiciu grav și ireparabil pentru sănătatea umană și pentru mediu.
14 A se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Comisia/Landesbank Baden‑Württemberg și SRB (punctul 177).
15 Regulamentul Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).