C-421/0562005J04210002.0001655167016CJHOTĂRÂREA DIN 18.1.2007 — CAUZA C-421/05CITY MOTORS GROEP<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a treia)</P><P><DATE ISO="20070118">18 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: olandeza.</P></NOTE></P></TI>

În cauza C-421/05,

având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de rechtbank van koophandel te Brussel (Belgia), prin decizia din 21 noiembrie 2005, primită de Curte la 29 noiembrie 2005, în procedura

City Motors Groep NV

împotriva

Citroen Belux NV,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul A. Rosas, preşedinte de cameră, domnii J. N. da Cunha Rodrigues şi A. Ó Caoimh (raportor), judecători,

avocat general: domnul L. A. Geelhoed,

grefier: domnul J. Swedenborg, administrator,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 26 octombrie 2006,

luând în considerare observaţiile prezentate:

pentru City Motors Groep NV, de A. Tallon şi Y. Lemense, advocaten;

pentru Citroen Belux NV, de J. Verbist şi B. van de Walle de Ghelcke, advocaten;

pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnii A. Bouquet şi A. Whelan, în calitate de agenţi,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 3 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 al Comisiei din 31 iulie 2002 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale şi practici concertate în sectorul autovehiculelor (JO L 203, p. 30, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 112).2Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între City Motors Groep NV (denumit în continuare CMG), pe de o parte, şi Citroen Belux NV (denumit în continuare Citroen), pe de altă parte, privind valabilitatea rezilierii de către acesta din urmă a acordului pe care îl încheiase cu CMG în vederea distribuirii în Belgia de autovehicule marca Citroen.<TI><P>Cadrul juridic</P></TI><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI>3Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1475/95 al Comisiei din 28 ianuarie 1995 privind aplicarea articolului [81] alineatul (3) din tratat anumitor categorii de acorduri de distribuţie de autovehicule şi service (JO L 145, p. 25) prevedea:

Condiţiile de exceptare prevăzute la alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere:

[...]

dreptului unei părţi de a rezilia acordul în mod excepţional, ca urmare a neexecutării, de către cealaltă parte, a uneia dintre obligaţiile sale esenţiale.

în toate cazurile, părţile trebuie să accepte, în caz de dezacord, un sistem de soluţionare rapidă a litigiului, precum recurgerea la un terţ expert sau la un arbitru, fără a aduce atingere dreptului părţilor de a sesiza instanţa competentă în conformitate cu dispoziţiile dreptului naţional aplicabil. [traducere neoficială]

4De la 1 octombrie 2002, Regulamentul nr. 1475/95 a fost înlocuit cu Regulamentul nr. 1400/2002.5Potrivit considerentelor (9) şi (11) din Regulamentul nr. 1400/2002:

(9)Pentru a evita ca un furnizor să rezilieze un acord pentru că un distribuitor sau un reparator adoptă un comportament proconcurenţial, cum ar fi vânzări active sau pasive către clienţi străini, vânzarea multimarcă sau subcontractarea serviciilor de reparaţie sau de întreţinere, fiecare notificare de reziliere trebuie să specifice clar, în scris, motivele rezilierii, care trebuie să fie obiective şi transparente. Mai mult, pentru a consolida independenţa distribuitorilor şi a reparatorilor faţă de furnizorii lor, trebuie prevăzute perioade minime de preaviz pentru nereînnoirea acordurilor încheiate pe o durată limitată şi pentru rezilierea acordurilor pe durată nedeterminată.

[...]

(11)Pentru a favoriza soluţionarea rapidă a litigiilor care apar între părţile la un acord de distribuţie şi care ar putea afecta concurenţa efectivă, acordurile ar trebui să beneficieze de exceptare dacă prevăd dreptul fiecărei părţi de a recurge la un expert independent sau la un arbitru, în special în cazurile în care se notifică rezilierea acordului.

6Articolul 2 din Regulamentul nr. 1400/2002, intitulat Domeniul de aplicare, prevede în alineatul (1) primul paragraf:

în temeiul articolului 81 alineatul (3) din tratat şi sub rezerva dispoziţiilor prezentului regulament, articolul 81 alineatul (1) nu se aplică acordurilor verticale atunci când acestea se referă la condiţiile în care părţile pot cumpăra, vinde sau revinde autovehicule noi, piese de schimb pentru autovehicule sau servicii de reparaţie şi întreţinere pentru autovehicule.

7Articolul 3 din Regulamentul nr. 1400/2002, intitulat Condiţii generale, prevede în alineatele (4) şi (6):

(4)Exceptarea se aplică cu condiţia ca acordul vertical încheiat cu un distribuitor sau reparator să prevadă că furnizorul care doreşte să notifice rezilierea unui acord trebuie să efectueze respectiva notificare în scris şi trebuie să specifice motive detaliate, obiective şi transparente pentru reziliere, pentru a se evita ca un furnizor să înceteze un acord vertical cu un distribuitor sau reparator din cauza unor practici care nu pot face obiectul unei restricţii în temeiul prezentului regulament.

[...]

(6)Exceptarea se aplică cu condiţia ca acordul vertical să prevadă, pentru fiecare parte, dreptul de a supune litigiile privind îndeplinirea obligaţiilor lor contractuale unui expert independent sau unui arbitru. Asemenea litigii privesc în special:

[...]

(g)chestiunea dacă încetarea unui acord este justificată de motivele prezentate în preaviz.

Dreptul menţionat în prima teză nu aduce atingere dreptului fiecărei părţi de a sesiza instanţele naţionale.

8Articolul 4 din Regulamentul nr. 1400/2002, intitulat Restricţii grave, prevede, în alineatul (1), că exceptarea nu se aplică acordurilor verticale care au ca obiect restricţiile prevăzute în această dispoziţie.9Articolul 5 din acelaşi regulament, intitulat Condiţii specifice, prevede că exceptarea nu se aplică obligaţiilor enumerate şi care sunt cuprinse în acorduri verticale.<TI><P>Reglementarea naţională</P></TI>10în temeiul articolului 1184 din Codul civil belgian:

Condiţia rezolutorie este întotdeauna subînţeleasă în contractele sinalagmatice, pentru cazul în care una dintre cele două părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin.

în acest caz, contractul nu este desfiinţat de plin drept Partea în dauna căreia nu a fost executată obligaţia are opţiunea de a o obliga pe cealaltă să execute contractul, atunci când această executare este posibilă, sau de a cere rezoluţiunea contractului cu daune-interese.

Rezoluţiunea trebuie cerută în justiţie, pârâtului putându-i fi acordat un termen potrivit împrejurărilor.

11Prin inserarea unei clauze exprese de reziliere, părţile pot totuşi conveni să se situeze în afara sferei de aplicare a articolului 1184 menţionat şi pot prevedea în ce împrejurări o încălcare este suficient de gravă pentru a justifica rezilierea de plin drept a contractului, fără intervenţia instanţei.<TI><P>Acţiunea principală şi întrebarea preliminară</P></TI>12Din anul 1992, CMG distribuie în Belgia vehicule marca Citroen în temeiul contractelor de concesiune de vânzări încheiate cu Citroen. Ultimul dintre contractele având ca obiect vânzarea de autovehicule noi (denumit în continuare contractul de concesiune) a fost încheiat la 13 mai 2003, pe durată nedeterminată, cu efect de la 1 octombrie 2003.13în temeiul articolului XVIII din contractul de concesiune, Citroen poate rezilia acest contract imediat, de plin drept şi fără punere în întârziere, în special în caz de revânzare, cu încălcarea articolelor V şi XIV-9°, a unuia sau mai multor autovehicule [marca Citroen] noi sau înmatriculate de mai puţin de trei luni şi/sau a unor echipamente şi accesorii unui revânzător care nu este membru al reţelei de distribuţie oficială [Citroen], agreat ca revânzător şi stabilit pe teritoriul Spaţiului Economic European sau în Elveţia.14în plus, articolul XXI din contractul de concesiune stipulează:

[...] în cazul unei contestaţii cu privire la executarea acestui contract şi în scopul de a ajunge la un acord amiabil, fiecare parte poate recurge la un expert, numit de către preşedintele Tribunalului de Comerţ din Bruxelles, la cererea părţii celei mai diligente.

Această dispoziţie nu aduce atingere în niciun fel dreptului fiecăreia dintre părţi de a se adresa instanţelor în caz de contestatie având ca obiect executarea contractului[...]

15La 1 iunie 2004, Citroen a reziliat contractul de concesiune în temeiul articolului XVIII al acestuia, din cauza vânzării de autoturisme de către CMG societăţii Interlease NV.16CMG a chemat în judecată Citroen în faţa rechtbank van koophandel te Brussel (Tribunalul de Comerţ din Bruxelles), în scopul de a obţine despăgubiri pentru desfiinţarea ilegală a contractului de concesiune. în acest context, CMG susţine în special că este contrară Regulamentului nr. 1400/2002 clauza expresă de reziliere prevăzută de acest contract.17Pronunţându-se asupra măsurilor provizorii, preşedintele instanţei menţionate a ordonat societăţii Citroen, sub sancţiunea penalităţilor cu titlu cominatoriu, continuarea relaţiilor contractuale cu CMG până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei. Recursul introdus de Citroen împotriva acestei ordonanţe în faţa hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles) a fost respins.18în ce priveşte fondul, instanţa de trimitere, însuşindu-şi considerentele exprimate de hof van beroep te Brussel, apreciază că articolul 3 alineatul (6) litera (g) din Regulamentul nr. 1400/2002 ar trebui aparent interpretat în sensul menţinerii contractului până la soluţionarea litigiului. Ar rezulta că o clauză expresă de reziliere care permite înlăturarea intervenţiei prealabile a unui expert, a unui arbitru sau a unei instanţe nu ar putea exista în mod valabil într-unui din cazurile enumerate la alineatul (6). Prin urmare, articolul XVIII din contractul de concesiune ar fi, la prima vedere, neconform cu Regulamentul nr. 1400/2002.19în aceste condiţii, rechtbank van koophandel te Brussel a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară:

Articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul [...] nr. 1400/2002 [...] trebuie interpretat în sensul că exclude o clauză expresă de reziliere care figurează într-un contract de concesiune pentru autovehicule căruia se doreşte a i se aplica exceptarea [prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din acelaşi regulament]?

<TI><P>Cu privire la întrebarea preliminară</P></TI>20Prin intermediul întrebării formulate, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1400/2002 trebuie interpretat în sensul că exceptarea pe categorii prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din acest regulament nu se aplică acordurilor aparţinând sferei de aplicare a acestuia care cuprind o clauză expresă de reziliere, precum aceea în cauză în acţiunea principală, în temeiul căreia un acord poate fi reziliat de plin drept şi fără preaviz de către furnizor în cazul încălcării de către distribuitor a uneia dintre obligaţiile contractuale prevăzute în clauza respectivă.21Potrivit CMG, o clauză expresă de reziliere trebuie considerată ca denaturând concurenţa, prin aceea că plasează furnizorul pe o poziţie de forţă, limitând puterea de apreciere a instanţei naţionale în caz de litigiu. într-adevăr, în prezenţa unei asemenea clauze, instanţa sesizată ar trebui să se limiteze la a examina dacă sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a acesteia şi dacă rezilierea constituie un abuz de drept. Caracterul de restrângere a concurenţei al acestei clauze ar fi, pe de altă parte, confirmat de faptul că, spre deosebire de Regulamentul nr. 1475/95, Regulamentul nr. 1400/2002 nu mai prevede posibilitatea unei rezilieri extraordinare întemeiate pe neîndeplinirea uneia dintre obligaţiile esenţiale ale contractului.22în această privinţă, trebuie observat de la început că, astfel cum Citroen subliniază în mod just, nici articolul 4, nici articolul 5 din Regulamentul nr. 1400/2002, care prevăd în mod limitativ restricţiile grave şi anumite condiţii specifice care împiedică aplicarea exceptării pe categorii prevăzute de acest regulament, nu menţionează clauzele exprese de reziliere.23Desigur, după cum subliniază CMG în observaţiile sale scrise, Regulamentul nr. 1400/2002, spre deosebire de articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1475/95, nu mai indică în mod expres, cu privire la condiţiile de exceptare pe categorii, că acestea nu aduc atingere [...] dreptului unei părţi de a rezilia acordul în mod excepţional, ca urmare a neexecutării de către cealaltă parte a uneia dintre obligaţiile sale esenţiale.24Cu toate acestea, nu se poate deduce din această tăcere că astfel de clauze exprese de reziliere ar fi interzise pentru viitor, întrucât constituie o restrângere a concurenţei în sensul articolului 81 alineatul (1) CE. într-adevăr, articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1475/95 nu avea în niciun caz ca obiect acordarea de exceptări pe categorii pentru anumite restrângeri ale concurenţei în sensul articolului 81 alineatul (1) din Tratatul CE, ci prevedea numai o simplă posibilitate care nu restrângea libertatea contractuală a părţilor, astfel cum aceasta este exercitată în cadrul dreptului naţional aplicabil (a se vedea în acest sens hotărârea din 7 septembrie 2006, Vulcan Silkeborg, C-125/05, Rec, p. I-7637, punctul 47).25în decizia sa de trimitere, rechtbank van Koophandel te Brussel ridică însă problema dacă, prin faptul că permite înlăturarea intervenţiei prealabile a unui expert independent, a unui arbitru sau a unei instanţe, o clauză expresă de reziliere nu este contrară articolului 3 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1400/2002. Respectarea acestei dispoziţii ar părea într-adevăr să impună ca acordul care face obiectul rezilierii să rămână în vigoare până la soluţionarea litigiului având ca obiect valabilitatea acestei rezilieri.26Totuşi, se impune a se constata că articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1400/2002 nu interzice nicio clauză contractuală, ci se limitează să impună drept condiţie de aplicare a exceptării pe categorii ca acordul cu un distribuitor să prevadă dreptul contractual al fiecărei părţi, fără a aduce atingere dreptului de a sesiza o instanţă naţională, de a recurge la un expert independent sau la un arbitru în caz de litigiu contractual având ca obiect în special, potrivit literei (g) a acestei dispoziţii, chestiunea dacă rezilierea contractului este justificată de motivele prezentate în preaviz.27Ca urmare, pentru respectarea condiţiei menţionate de aplicare a exceptării pe categorii, este suficient, chiar potrivit articolului 3 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1400/2002 şi astfel cum reiese din considerentul (11) din cuprinsul acestuia, ca amintitul acord să cuprindă o clauză care să prevadă un asemenea drept contractual întrucât enumerarea în cadrul acestei dispoziţii a litigiilor contractuale nu este limitativă, aceasta trebuie să fie soluţia, indiferent dacă rezilierea a avut loc cu sau fără previz. În schimb, această dispoziţie, ca de altfel nicio altă dispoziţie din regulamentul menţionat, nu impune, pentru aplicarea exceptării pe categorii, ca intervenţia expertului independent, a arbitrului sau a instanţei să aibă loc înainte de punerea în practică a rezilierii, nici ca aceasta să suspende efectele rezilierii, atât timp cât nu s-a adoptat o hotărâre în ce priveşte valabilitatea acestei rezilieri.28Rezultă, aşadar, din cele ce precedă că Regulamentul nr. 1400/2002 nu interzice părţilor la un acord din sfera sa de aplicare să prevadă o clauză expresă de reziliere ca aceea în cauză în acţiunea principală (a se vedea în acest sens hotărârea din 30 aprilie 1998, Cabour, C-230/96, Rec, p. I-2055, punctul 37). în consecinţă, validitatea unei asemenea clauze nu este determinată, în principiu, de regulamentul menţionat, ci numai de dreptul naţional.29Totuşi, în ceea ce priveşte rezilierea unui acord care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1400/2002, trebuie să se ţină seama de faptul că, în temeiul articolului 3 alineatul (4) al acestuia, exceptarea pe categorii se aplică numai cu condiţia ca acordul să prevadă ca furnizorul care doreşte să notifice rezilierea acelui acord să fie ţinut să o facă în scris, cu specificarea motivelor obiective şi transparente ale deciziei de reziliere, şi aceasta, în conformitate cu termenii înşişi ai acestei dispoziţii, pentru a evita rezilierea unui acord de către furnizor din cauza unor practici care nu pot face obiectul unor restricţii în cadrul regulamentului menţionat. Astfel s-ar întâmpla, potrivit considerentului (9) al acestuia din urmă, dacă un furnizor ar rezilia un acord pentru motivul că distribuitorul adoptă un comportament proconcurenţial, cum ar fi vânzări active sau pasive către clienţi străini.30Rezultă din aceasta, astfel cum susţin atât CMG, cât şi Comisia Comunităţilor Europene şi astfel cum recunoaşte, de altfel, chiar Citroen, că, atunci când un furnizor reziliază un acord în temeiul unei clauze exprese de reziliere, respectarea condiţiilor de aplicare a exceptării pe categorii instituite prin Regulamentul nr. 1400/2002 impune nu numai ca furnizorul să indice în scris motivele care stau la baza acestei rezilieri, ci şi ca expertul independent, arbitrul sau instanţa naţională la care distribuitorul are dreptul de a recurge în temeiul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul menţionat pentru a contesta valabilitatea acestei rezilieri să fie în măsură a exercita un control efectiv asupra acestor motive.31Este de competenţa instanţei de trimitere să verifice dacă existenţa unui astfel de control efectiv este garantată de dreptul naţional aplicabil atunci când acordul este reziliat de către un furnizor în temeiul unei asemenea clauze exprese de reziliere.32în această privinţă, dat fiind obiectivul urmărit prin articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1400/2002, caracterul efectiv al unui asemenea control impune, cel puţin, ca expertul independent, arbitrul sau instanţa să fie în măsură să verifice dacă rezilierea efectuată de către furnizor nu este motivată de practici ale distribuitorului care nu pot face obiectul unei restricţii în temeiul regulamentului menţionat.33Pe de altă parte, în cazul încălcării de către un furnizor a condiţiei de aplicare a exceptării pe categorii prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1400/2002, instanţa naţională trebuie să fie în măsură să deducă din aceasta toate consecinţele, în conformitate cu dreptul său naţional, atât în ceea ce priveşte validitatea acordului în cauză în lumina articolului 81 CE, cât şi în ceea ce priveşte repararea prejudiciului cauzat eventual distribuitorului, atunci când există un raport de cauzalitate între acest prejudiciu şi o înţelegere sau o practică contrară articolului 81 CE (a se vedea în acest sens hotărârea din 20 septembrie 2001, Courage şi Crehan, C-453/99, Rec, p. I-6297, punctul 26, şi hotărârea din 13 iulie 2006, Manfredi şi alţii, C-295/04 şi C-298/04, Rep., p. I-6619, punctele 60, 61 şi 90).34în ceea ce priveşte chestiunea dacă intervenţia unui expert independent, a unui arbitru sau a unei instanţe naţionale trebuie să aibă loc înainte de reziliere sau dacă efectele acesteia trebuie să fie suspendate până la pronunţarea unei hotărâri referitoare la valabilitatea unei asemenea rezilieri, trebuie amintit că, în lipsa unei reglementări comunitare în materie şi întrucât nicio dispoziţie din Regulamentul nr. 1400/2002 nu prevede o asemenea cerinţă, după cum rezultă de la punctul 27 din prezenta hotărâre, revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuţia de a desemna instanţele competente şi de a stabili modalităţile procedurale aplicabile acţiunilor destinate să asigure protecţia drepturilor conferite justiţiabililor ca urmare a efectului direct al dreptului comunitar, cu condiţia ca aceste modalităţi să nu fie mai puţin favorabile decât cele aplicabile unor acţiuni similare din dreptul intern (principiul echivalenţei) şi să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară (principiul efectivităţii) (a se vedea în special hotărârile citate anterior Courage şi Crehan, punctul 29, precum şi Manfredi şi alţii, punctele 62 şi 71).35în conformitate cu principiul echivalenţei, un expert independent, un arbitru sau o instanţă naţională având sarcina de a aprecia, din punctul de vedere al dreptului comunitar al concurenţei, valabilitatea unei rezilieri pronunţate în temeiul unei clauze exprese de reziliere nu va putea fi obligată să intervină prealabil acestei rezilieri şi, astfel cum reiese din decizia de trimitere şi astfel cum părţile din acţiunea principală au indicat în esenţă în cursul şedinţei ca răspuns la întrebările Curţii, o asemenea intervenţie prealabilă nu este cerută nici atunci când valabilitatea unei asemenea rezilieri este examinată în lumina unor dispoziţii similare de drept intern. De asemenea, condiţiile intervenţiei instanţei în procedura măsurilor provizorii în cadrul acţiunilor întemeiate pe normele dreptului comunitar al concurenţei nu apar ca fiind mai puţin favorabile decât cele aplicabile în cadrul unor acţiuni similare bazate pe normele dreptului intern, acest din urmă punct trebuind însă să fie verificat de către instanţa de trimitere.36în ceea ce priveşte principiul efectivităţii, întrucât valabilitatea, în lumina dispoziţiilor Regulamentului nr. 1400/2002, a motivelor rezilierii pronunţate în temeiul unei clauze exprese de reziliere trebuie să fie supusă unui control cu respectarea condiţiilor prevăzute la punctele 29-33 din prezenta hotărâre, faptul că o asemenea clauză are ca efect excluderea intervenţiei prealabile a unui expert independent, a unui arbitru sau a unei instanţe naţionale şi faptul că efectele acestei rezilieri nu sunt suspendate până la pronunţarea unei hotărâri privind valabilitatea rezilierii nu pot fi considerate ca făcând practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor pe care le conferă regulamentul menţionat.37în consecinţă, trebuie să se răspundă la întrebarea formulată că articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1400/2002 trebuie interpretat în sensul că simplul fapt că un acord aparţinând sferei de aplicare a acestui regulament prevede o clauză expresă de reziliere precum aceea în cauză în acţiunea principală, în temeiul căreia un asemenea acord poate fi reziliat de plin drept şi fără preaviz de către furnizor în cazul încălcării de către distribuitor a uneia dintre obligaţiile contractuale prevăzute în clauza respectivă, nu are ca efect neaplicarea exceptării pe categorii prevăzute în articolul 2 alineatul (1) din regulamentul menţionat acestui acord.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>38întrucât procedura are, în privinţa părţilor din cererea principală, caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 al Comisiei din 31 iulie 2002 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale şi practici concertate în sectorul autovehiculelor trebuie interpretat în sensul că simplul fapt că un acord aparţinând sferei de aplicare a acestui regulament prevede o clauză expresă de reziliere precum aceea în cauză în acţiunea principală, în temeiul căreia un asemenea acord poate fi reziliat de plin drept şi fără preaviz de către furnizor în cazul încălcării de către distribuitor a uneia dintre obligaţiile contractuale prevăzute în clauza respectivă, nu are ca efect neaplicarea exceptării pe categorii prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul menţionat acestui acord.

Semnături