<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-546/18</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62018CC0546</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:219">EU:C:2021:219</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>18</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>18</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Bobek – Cauza C‑546/18</HT></P><P><HT TYPE="SC">Adler Real Estate și alții</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Michal Bobek</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20210318">18 martie 2021</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑546/18</HT></P><P>FN,</P><P>GM,</P><P>Adler Real Estate AG,</P><P>HL,</P><P>Petrus Advisers LLP</P><P>intervenienți:</P><P>Übernahmekommission</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene</KEYWORD><KEYWORD>Caracterul definitiv al deciziilor luate în urma unor proceduri administrative</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2004/25/CE</KEYWORD><KEYWORD>Interpretare în conformitate cu dreptul Uniunii</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Contextul prezentei cauze constă în două proceduri distincte inițiate de Übernahmekommission (Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare, Austria). Prima procedură (preliminară) a stabilit faptele (obiective) care constituie o încălcare a normelor privind ofertele publice obligatorii de cumpărare. Potrivit normelor de procedură austriece, odată ce constatările făcute în urma procedurii preliminare devin definitive, a doua procedură (care privește sancțiunile administrative) trebuie să respecte aceste concluzii obiective atunci când se apreciază dacă sunt îndeplinite și criteriile (subiective) pentru presupusa încălcare și atunci când se aplică sancțiuni persoanelor fizice în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>În acest context, Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria), invocând articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>) și Directiva 2004/25/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040421">21 aprilie 2004</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="142" PAGE.FIRST="12" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 142, p. 12</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 44).</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>Directiva privind ofertele publice de cumpărare<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>), solicită în esență să se stabilească drepturile procedurale prevăzute în dreptul Uniunii pentru persoanele care nu au fost părți la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>prima rundă<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> a procedurilor<?PAGE NO="2"?> preliminare, dar care se pot confrunta, ca urmare a pozițiilor deținute de fiecare în cadrul structurilor corporative ale societăților care au fost părțile din prima procedură, cu sancțiuni care le sunt aplicate în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>a doua rundă<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> a procedurilor administrative.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Dreptul Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 4 alineatul (1) din Directiva privind ofertele publice de cumpărare, statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente pentru controlul unei oferte în ceea ce privește normele adoptate sau introduse în aplicarea acestei directive. În conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din cuprinsul său:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>Autoritățile de control dispun de toate competențele necesare pentru exercitarea funcțiilor lor, printre care datoria de a se asigura că părțile la ofertă respectă normele adoptate sau introduse în aplicarea prezentei directive.<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 5 alineatul (1) din directiva respectivă conține obligația de a face o ofertă publică de cumpărare. Această obligație există oricând <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>o persoană fizică sau juridică deține, ca urmare a unei achiziții făcute de ea însăși sau de persoane care acționează în mod concertat cu ea, valorile mobiliare ale unei societăți în sensul articolului 1 alineatul (1), care, adăugate tuturor participațiilor la aceste valori mobiliare pe care le deține deja și celor deținute de persoanele cu care acționează în mod concertat cu ea, îi conferă direct sau indirect un anumit procentaj din drepturile de vot la societatea respectivă, care îi oferă controlul respectivei societăți […]<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>În temeiul articolului 17 din Directiva privind ofertele publice de cumpărare, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>Sancțiuni<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor interne adoptate în aplicarea prezentei directive și iau orice măsură necesară pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile astfel prevăzute sunt eficiente, proporționale și cu caracter descurajator. Comisiei îi sunt comunicate de statele membre aceste dispoziții până la data prevăzută la articolul 21 alineatul (1) și orice modificare ulterioară a acestora în cel mai scurt termen.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Dreptul austriac</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz 1991 (Legea generală din 1991 privind procedura administrativă) (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>AVG<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>) reglementează procedurile autorităților administrative din Austria. Articolul 24 din Verwaltungsstrafgesetz 1991 (Legea din 1991 privind contravențiile) prevede că, în lipsa unor dispoziții contrare, AVG se aplică și în procedurile privind contravențiile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Bundesgesetz betreffend Übernahmeangebote (Legea federală privind ofertele publice de cumpărare), BGBl. [Monitorul Oficial Federal] I nr. 127/1998 (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>ÜbG<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>), reglementează aspecte materiale și procedurale ale ofertelor publice de cumpărare de acțiuni și de alte valori mobiliare ale societăților cotate.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 1 alineatul (6) din ÜbG definește noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>acțiune în mod concertat<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>. Potrivit articolului 23 alineatul (1), atunci când se constată că părțile <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>acționează în mod concertat<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, acțiunile sau valorile mobiliare deținute în comun la societatea în cauză sunt comasate la aplicarea articolelor 22-22b din ÜbG.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 22 din ÜbG privește obligația de a face o ofertă publică de cumpărare. Obligația respectivă revine <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>oricărei persoane care obține în mod direct sau indirect o participație de control la o societate vizată<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/> în termen de 20 de zile bursiere. Articolul 22a din legea menționată extinde această obligație privind ofertele publice de cumpărare și asupra părților care acționează în mod concertat atunci când obțin o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>participație de control<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 30 alineatul (2) din ÜbG precizează că AVG se aplică procedurilor inițiate de Comisia pentru ofertele publice de cumpărare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt, procedura națională și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20161122">22 noiembrie 2016</DATE>, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a emis o decizie (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>decizia preliminară<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>) împotriva societăților Adler Real Estate AG (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>Adler<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>), Mountain Peak Trading LLP (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>Mountain Peak<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>), Westgrund AG (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>Westgrund<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>), Petrus Advisers LLP (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>Petrus<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>) și a lui GM (o persoană fizică). Această decizie a fost emisă în cadrul unei proceduri privind achiziționarea unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>participații importante<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/> în acțiuni cu drept de vot de 31,36 % la Conwert Immobilien SE (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>Conwert<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/>) și nerespectarea obligației aferente de a depune o ofertă publică obligatorie de cumpărare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>În cadrul procedurii preliminare, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a constatat că, la atribuirea reciprocă a drepturilor de vot în temeiul articolului 23 alineatul (1) din ÜbG, a fost obținută o participație de control în sensul articolului 22 din ÜbG. Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a ajuns la această concluzie referitoare la pragul de participație pe baza criteriilor privind cumularea pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>entitățile juridice care acționează în mod concertat<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/> prevăzute la articolul 1 alineatul (6) din ÜbG. Potrivit articolului 23 alineatul (1) din ÜbG, aceste drepturi de vot în cadrul Conwert ar fi trebuit, așadar, să fie atribuite reciproc către Adler, Mountain Peak, Westgrund, Petrus și GM pentru prima dată la <DATE ISO="20150929">29 septembrie 2015</DATE>. În principiu, în temeiul articolului 22a punctul 1 din ÜbG, această achiziție a unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>participații importante<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> de către <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>persoane care acționează în comun<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> ar fi trebuit să conducă la o ofertă publică obligatorie de cumpărare pentru Conwert în termen de 20 de zile bursiere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Prin decizia din <DATE ISO="20170301">1 martie 2017</DATE>, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria) a respins o acțiune introdusă împotriva deciziei preliminare. Decizia preliminară a devenit definitivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Ulterior, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a inițiat procedura privind sancțiunile administrative printre altele împotriva lui GM, HL și FN (toți persoane fizice). Răspunderea lui HL și a lui FN s‑a întemeiat pe funcțiile lor de membru în consiliul de administrație al societății Adler și, respectiv, de administrator general al societății Petrus, deținute la momentul presupusei contravenții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20180129">29 ianuarie 2018</DATE>, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a emis decizia sa împotriva lui GM (ca persoană fizică), a lui HL (în calitate de membru în consiliul de administrație al societății Adler) și a lui FN (în calitate de administrator general al societății<?PAGE NO="4"?> Petrus) (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>decizia privind sancțiunile administrative<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>). Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a aplicat sancțiuni administrative lui GM, HL și FN și a reținut răspunderea subsidiară în sarcina societăților reprezentate de HL și, respectiv, de FN.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Pentru a ajunge la această concluzie, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare și‑a întemeiat constatările factuale pe decizia preliminară, în special în ceea ce privește constatarea esențială potrivit căreia, pe baza unui acord încheiat la <DATE ISO="20150929">29 septembrie 2015</DATE>, părțile <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>au acționat în mod concertat<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> în sensul articolului 22a din ÜbG. Prin faptul că nu au prezentat Comisiei pentru Ofertele Publice de Cumpărare o ofertă publică obligatorie de cumpărare în termenul legal de 20 de zile bursiere, GM, HL și FN s‑ar fi făcut vinovați de încălcarea articolului 22a alineatul (1) din ÜbG coroborat cu articolul 22 alineatul (1) din legea respectivă. Pe acest temei, Comisia pentru ofertele publice de cumpărare a aplicat amenzi lui GM, HL și FN și a stabilit răspunderea subsidiară a societăților Adler și Petrus pentru amenzile aplicate lui HL și FN.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Împotriva deciziei privind sancțiunile administrative au fost introduse recursuri în fața Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria), instanța de trimitere. Această instanță arată că, potrivit legislației austriece referitoare la procedurile administrative, o decizie preliminară definitivă a unei autorități administrative trebuie să fie respectată (de aceasta, precum și) de alte autorități și instanțe administrative care trebuie să decidă asupra aceleiași situații de fapt și de drept care a fost soluționată prin decizia preliminară anterioară. Condiția prealabilă pentru recunoașterea unor asemenea efecte obligatorii este existența identității părților. Aceleași efecte obligatorii trebuie să fie respectate și de către instanțele administrative, din nou sub rezerva identității părților din cele două proceduri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>În ceea ce îl privește pe GM, instanța de trimitere consideră că există identitatea părților în cadrul procedurilor care stau la baza deciziei preliminare și a deciziei privind sancțiunile administrative. Ea consideră totodată că, în cazul lui GM, toate celelalte cerințe necesare pentru ca decizia preliminară să producă efecte obligatorii sunt îndeplinite potrivit dreptului național.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>În ceea ce îi privește pe HL și FN, instanța de trimitere are îndoieli legate de aspectul dacă a existat o identitate a părților în procedura preliminară și în procedura privind sancțiunile administrative. Ea observă că HL și FN nu au fost prezenți în calitate de părți în cursul procedurii preliminare, ci doar au acționat ca reprezentanți ai societăților Adler (pentru care HL acționa ca membru al consiliului de administrație) și Petrus (pentru care FN acționa ca administrator general). Acest statut de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>parte<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> al lui HL și al lui FN (ca persoane fizice) a existat numai în cursul procedurii privind sancțiunile administrative. Totuși, în cursul procedurii privind sancțiunile administrative, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a constatat existența unor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>efecte obligatorii extinse<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/> (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>erweiterte Bindungswirkung<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>) care decurg din decizia preliminară și pentru HL și FN (ca persoane fizice).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>În acest context factual și juridic, Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții de Justiție următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>1)</NO.P><TXT>Articolele 4 și 17 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040421">21 aprilie 2004</DATE> privind ofertele publice de cumpărare – interpretate în lumina principiului efectivității din dreptul Uniunii – se opun unei interpretări conform căreia unei decizii definitive a autorității de control adoptate în temeiul articolului 4 din Directiva 2004/25/CE, prin care a fost constatată încălcarea de către o persoană a dispozițiilor legislative naționale adoptate în cadrul transpunerii Directivei 2004/25/CE, nu îi este recunoscut, în cadrul unei<?PAGE NO="5"?> proceduri administrative derulate ulterior de această autoritate de control împotriva acestei persoane, efectul obligatoriu, astfel acestei persoane fiindu‑i din nou disponibile toate mijloacele de apărare și de probă de fapt și de drept pentru a contesta încălcarea dreptului constatată deja în decizia definitivă?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolele 4 și 17 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040421">21 aprilie 2004</DATE> privind ofertele publice de cumpărare – interpretate în lumina principiului efectivității din dreptul Uniunii – se opun unei interpretări conform căreia unei decizii definitive a autorității de control adoptate în temeiul articolului 4 din Directiva 2004/25/CE, prin care a fost constatată încălcarea de către o persoană juridică a dispozițiilor legislative naționale adoptate în cadrul transpunerii Directivei 2004/25/CE, nu îi este recunoscut, în cadrul unei proceduri administrative derulate ulterior de această autoritate de control împotriva reprezentantului autorizat al acestei persoane juridice, efectul obligatoriu, astfel acestei persoane (reprezentantului) fiindu‑i din nou disponibile toate mijloacele de apărare și de probă de fapt și de drept pentru a contesta încălcarea dreptului constatată deja în decizia definitivă?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>(În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune unei practici naționale în temeiul căreia unei decizii definitive a autorității de control adoptate în temeiul articolului 4 din Directiva 2004/25/CE, prin care a fost constatată încălcarea de către o persoană a dispozițiilor legislative naționale adoptate în cadrul transpunerii Directivei 2004/25/CE, îi este recunoscut, în cadrul unei proceduri administrative derulate ulterior de această autoritate de control împotriva acestei persoane, efectul obligatoriu, astfel încât acestei persoane îi este interzis să conteste, prin invocarea unor motive de drept și de fapt, încălcarea dreptului deja constatată în decizia definitivă?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>(În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune unei practici naționale în temeiul căreia unei decizii definitive a autorității de control adoptate în temeiul articolului 4 din Directiva 2004/25/CE, prin care a fost constatată încălcarea de către o persoană a dispozițiilor legislative naționale adoptate în cadrul transpunerii Directivei 2004/25/CE, îi este recunoscut, în cadrul unei proceduri administrative derulate ulterior de această autoritate de control împotriva reprezentantului autorizat al acestei persoane juridice, efectul obligatoriu, astfel încât acestei persoane (reprezentantului) îi este interzis să conteste, prin invocarea unor motive de drept și de fapt, încălcarea dreptului deja constatată în decizia definitivă?<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Adler, HL, GM, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Cu excepția Comisiei, aceste părți au răspuns de asemenea la întrebările care le‑au fost adresate de Curte.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Prezentele concluzii sunt structurate după cum urmează. Vom începe prin a expune modul în care înțelegem legislația națională și, pe acest temei, vom propune o simplificare a întrebărilor adresate de instanța de trimitere (A). În continuare, vom stabili criteriul de referință aplicabil în dreptul Uniunii (B), iar apoi vom aborda prezenta cauză (C).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Contextul (legislativ național) și întrebările adresate</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>La prima vedere, cele patru întrebări formulate de instanța de trimitere, examinate în cadrul rețelei complexe a normelor și procedurilor naționale, par într‑adevăr destul de complicate. Mai mult, aceste întrebări par să fie destul de vaste, vizând în general: efectivitatea dreptului Uniunii, statutul sau efectul obligatoriu al deciziilor administrative definitive, eventual combinat cu obligația de reexaminare a deciziilor definitive respective, și drepturile fundamentale în procedurile prin care se aplică sancțiuni penale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>În opinia noastră, prezenta cauză poate fi abordată în mod mult mai delimitat. Probabil că se pot furniza orientări utile instanței de trimitere fără a analiza toate subtilitățile dreptului național, prezentate destul de detaliat de instanța de trimitere, precum și elementele jurisprudenței naționale contradictorii. Oricât ar fi de captivante asemenea discuții, nu avem certitudinea că ele sunt de fapt necesare în contextul prezentei cauze. Preferăm mai degrabă să ne concentrăm pe problema de ordin practic care se ridică, în special din punctul de vedere al dreptului la apărare și al dreptului de acces la o instanță, în cazul persoanelor supuse unor asemenea proceduri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Pentru a putea face aceasta, există trei elemente care trebuie analizate de la bun început. În primul rând, care este, mai precis, problema care se ridică în dreptul național? În al doilea rând, cum interacționează carta și articolul 47 din cuprinsul său cu Directiva privind ofertele publice de cumpărare și cum se înscriu în cadrul prezentei cauze? În al treilea rând, ambele aspecte menționate ne obligă să reformulăm și să simplificăm întrebările adresate de instanța de trimitere, dacă este posibil fără a pierde din vedere problema.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În primul rând, în cadrul prezentei cauze, este esențială înțelegerea a două elemente ale dreptului administrativ național: pe de o parte, normele procedurale care reglementează modul în care Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare își desfășoară procedurile administrative în cazul unor presupuse încălcări ale normelor privind ofertele publice obligatorii de cumpărare și, pe de altă parte, normele de procedură naționale care conferă efect obligatoriu deciziilor administrative care au devenit definitive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Comisia pentru ofertele publice de cumpărare are competența de a iniția o anchetă printre altele pentru a stabili dacă un deținător de valori mobiliare a omis să depună o ofertă publică obligatorie de cumpărare în sensul articolului 22 alineatul (1) din ÜbG, atunci când a achiziționat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>participații importante<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/> la societatea în cauză. Ea poate să facă aceasta și în situația în care un grup de părți <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>acționează în mod concertat<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/> pentru obținerea unei asemenea participații<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Articolul 22a punctul 1 din ÜbG.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Totuși, procedura este împărțită între aprecieri ale elementelor <HT TYPE="ITALIC">obiective</HT> și <HT TYPE="ITALIC">subiective</HT> ale omisiunii de a face o ofertă publică obligatorie de cumpărare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Potrivit articolelor 33 și 35 din ÜbG.</P></NOTE>. După cum arată părțile, aceste două aprecieri sunt făcute separat, aprecierea <HT TYPE="ITALIC">obiectivă</HT> privind aspectul dacă o parte a omis să depună o ofertă publică obligatorie de cumpărare având loc în cadrul unei proceduri preliminare și fiind efectuată prin intermediul unei decizii preliminare. Totuși, procedura preliminară nu soluționează problema răspunderii penale. Această răspundere face obiectul unei aprecieri ulterioare care urmărește stabilirea elementelor <HT TYPE="ITALIC">subiective</HT> pentru existența răspunderii administrative, care pare să echivaleze cu o sancțiune de natură penală.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Eventualul <HT TYPE="ITALIC">control judiciar</HT> al fiecăreia dintre aceste aprecieri urmează o cale diferită. Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare arată că procedura preliminară și procedura privind sancțiunile administrative sunt supuse unor căi de atac soluționate de instanțe diferite. Procedura preliminară poate fi atacată la Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria). Totuși, s‑a arătat că în astfel de situații controlul judiciar exercitat de Curtea Supremă este limitat doar la chestiunile de drept. Chestiunile de fapt nu pot fi supuse controlului său. În schimb, procedura privind sancțiunile administrative poate fi atacată în fața Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria), iar, în anumite situații, poate fi atacată și în fața Verwaltungsgerichtshof (Tribunalul Administrativ Superior, Austria). Tribunalul Administrativ Federal deține <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>competență deplină<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/> pentru controlul deciziei rezultate din procedura privind sancțiunile administrative în drept și în fapt. Totuși, această competență pare să fie condiționată de caracterul obligatoriu al unei decizii anterioare luate de Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare sau de altă autoritate sau instanță judiciară, care a devenit definitivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare susține că acționează, în raport cu ambele instanțe de control judiciar, în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>instanță de prim grad<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>. În consecință, atât pentru procedura preliminară, cât și pentru procedura privind sancțiunile administrative există cel puțin două instanțe de control judiciar.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată că, după ce o decizie administrativă luată de Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare devine definitivă, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare în sine, precum și alte autorități administrative sunt obligate să respecte această decizie anterioară. Mai mult, decizia menționată produce apoi aceleași efecte și în raport cu Tribunalul Administrativ Federal, dacă instanța respectivă ar fi chemată să soluționeze aceeași situație de fapt și de drept care a fost în fața Comisiei pentru Ofertele Publice de Cumpărare. Astfel, structura <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>în două runde<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/> a procedurii desfășurate în fața Comisiei pentru Ofertele Publice de Cumpărare implică faptul că, în practică, procedura ulterioară privind sancțiunile administrative care are ca obiect elementele (subiective) ale omisiunii de a depune o ofertă publică obligatorie de cumpărare trebuie să respecte forța obligatorie a aprecierilor (obiective) anterioare ale procedurii preliminare, după ce decizia luată în urma procedurii în cauză a devenit definitivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Pe scurt, considerăm că aici este problema de ordin practic. Ceea ce s‑a decis prin intermediul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>primei<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/> proceduri preliminare este obligatoriu pentru toate procedurile ulterioare, atât administrative, cât și judiciare. Mai mult sau mai degrabă înainte de toate, acest <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>efect obligatoriu<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/> nu se produce în cadrul diferitor proceduri doar cu privire la aceleași părți (când există o identitate a părților în cadrul diferitor proceduri)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>După cum a arătat instanța de trimitere că ar fi situația în mod obișnuit potrivit dreptului național – a se vedea punctul 17 de mai sus din prezentele concluzii.</P></NOTE>. El se produce de asemenea, ceea ce este foarte important, în situații în care existența unei asemenea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>identități<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/> pare cel puțin discutabilă (de exemplu atunci când persoanele sunt sancționate în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>a doua<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> rundă în nume personal, în timp ce în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>prima<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/> rundă numai societatea lor participase în mod oficial la procedura preliminară).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în contextul unui astfel de sistem, instanța de trimitere adresează patru întrebări. <HT TYPE="ITALIC">Prima</HT> și <HT TYPE="ITALIC">a doua</HT> întrebare abordează compatibilitatea normelor de procedură naționale austriece referitoare la caracterul definitiv al deciziilor administrative din perspectiva menținerii efectelor materiale ale articolelor 4 și 17 din Directiva privind ofertele publice de cumpărare. Cele două întrebări diferă în ceea ce privește problema identității părților sau a lipsei acesteia în cadrul diferitor proceduri.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Articolele 4 și 17 din Directiva privind ofertele publice de cumpărare reglementează desemnarea și competențele autorității de control și aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea măsurilor naționale adoptate în temeiul directivei în cauză. Totuși, modul în care dispozițiile respective pot să furnizeze orientări în legătură cu problemele concrete ridicate în prezenta procedură nu este evident, iar instanța de trimitere nu oferă explicații în acest sens.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">A treia</HT> și <HT TYPE="ITALIC">a patra</HT> întrebare abordează aceeași problemă din perspectiva cartei. În esență, ele urmăresc să se stabilească dacă articolul 47 din cartă s‑ar opune normelor de procedură naționale potrivit cărora o decizie a unei autorități administrative referitoare la încălcări ale normelor naționale în materie de oferte publice de cumpărare, care a devenit definitivă, este obligatorie pentru aceeași autoritate administrativă în cadrul unei proceduri ulterioare de sancționare (administrativă). A treia întrebare urmărește obținerea de orientări privind această compatibilitate în ipoteza în care există o identitate a părților în cele două proceduri desfășurate de autoritatea administrativă respectivă. A patra întrebare ridică aceeași problemă în ipoteza în care lipsește identitatea părților.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Citite împreună, cele patru întrebări adresate de instanța de trimitere par astfel să se juxtapună, conferind Directivei privind ofertele publice de cumpărare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>efectivitate deplină<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/> cu respectarea drepturilor procedurale protejate printre altele de cartă. Instanța de trimitere pare să sugereze prezența unei anumite tensiuni între cele două scopuri. Astfel, ea lasă să se înțeleagă că poate exista fie efectivitatea sancțiunilor, fie protecția drepturilor fundamentale, dar nu și ambele. Este posibil chiar să mai lase să se înțeleagă că, pentru a fi <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>efectivă<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, o sancțiune nu ar trebui să fie perturbată prea mult de drepturile părților.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Considerăm că aceasta nu este o premisă pertinentă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, nu se contestă că normele austriece privind supravegherea ofertelor publice de cumpărare, astfel cum sunt prevăzute printre altele în ÜbG, constituie o punere în aplicare a Directivei privind ofertele publice de cumpărare și astfel a dreptului Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. Orice procedură națională desfășurată în concordanță cu Directiva privind ofertele publice de cumpărare trebuie astfel să fie compatibilă cu articolul 47 din cartă și cu orice drepturi garantate de dreptul Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Astfel, în opinia noastră, problema reală nu este necesitatea alegerii între <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>efectivitatea deplină<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>drepturile fundamentale<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/>. Dimpotrivă, adevărata problemă este aceea dacă normele de procedură austriece, astfel cum sunt aplicate și stabilite în prezenta cauză, sunt compatibile cu articolele 4 și 17 din Directiva privind ofertele publice de cumpărare coroborate cu articolul 47 din cartă și cu drepturile garantate de dreptul Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În al treilea rând, din această perspectivă, cele patru întrebări adresate de instanța de trimitere se rezumă la două sau mai degrabă la una singură, cu două întrebări secundare. Prin urmare, întrebările preliminare adresate pot fi în esență reformulate astfel încât să ridice problema dacă aplicarea normelor de procedură naționale, astfel cum reiese din prezenta cauză, este compatibilă cu articolele 4 și 17 din Directiva privind ofertele publice de cumpărare, interpretate din perspectiva principiului respectării dreptului la apărare și/sau a articolului 47 din cartă. Această întrebare primordială mai cuprinde două întrebări secundare: o ipoteză în care există o identitate a părților în cadrul diferitor proceduri (prima și a treia întrebare) și o ipoteză în care o asemenea identitate lipsește (a doua și a patra întrebare).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Întrebările respective acordă o atenție deosebită procedurii privind sancțiunile administrative. Totuși, după cum reiese în mod clar, procedura menționată nu este originea problemei. Problema în cauză începe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>în amonte<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> cu protecția unor asemenea drepturi în cursul procedurii preliminare de către Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare și cu controlul judiciar restrâns al constatărilor rezultate în urma sa în fața Curții Supreme, aceste probleme fiind apoi transferate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>în aval<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> în cadrul procedurii de sancționare (administrativă) ulterioară (și eventual în cadrul altei proceduri).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Având în vedere importanța procedurii preliminare, vom începe astfel cu a doua și a patra întrebare și cu protecția drepturilor fundamentale ale acelor părți care nu au participat la procedura preliminară și (prin urmare) nu au avut posibilitatea să conteste constatările făcute în decizia preliminară (C.1). Abia apoi vom aborda prima și a treia întrebare și situația identității părților în diferitele proceduri, chiar dacă numai pe scurt (C.2). Totuși, înainte de a face aceasta, vom aminti normele referitoare la drepturile fundamentale aplicabile ambelor serii de întrebări (B).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cerințele dreptului Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Procedura administrativă și dreptul la apărare</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Respectarea dreptului la apărare constituie un principiu general al dreptului Uniunii care își găsește aplicarea atunci când administrația își propune să adopte un act care cauzează un prejudiciu unei persoane<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131022">22 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Sabou</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑276/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:678">EU:C:2013:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>WebMindLicenses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑419/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:832">EU:C:2015:832</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0084">84</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191016">16 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Glencore Agriculture Hungary</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:861">EU:C:2019:861</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. În aceste împrejurări, destinatarul deciziei respective trebuie să aibă posibilitatea să fie ascultat și să își susțină observațiile <HT TYPE="ITALIC">înainte</HT> de adoptarea deciziei în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090219">19 februarie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Kamino International Logistics</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑376/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:105">EU:C:2009:105</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141105">5 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Mukarubega</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑166/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2336">EU:C:2014:2336</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191016">16 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Glencore Agriculture Hungary</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:861">EU:C:2019:861</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Drepturile menționate sunt indispensabile în <HT TYPE="ITALIC">orice</HT> procedură care conduce la luarea unei decizii cauzatoare de prejudicii pentru partea vizată, indiferent dacă sunt de natură civilă, penală, administrativă sau de altă natură<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100914">14 septembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑550/07 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:512">EU:C:2010:512</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0092">92</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150305">5 martie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și alții/Versalis și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑93/13 și C‑123/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:150">EU:C:2015:150</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0094">94</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20201006">6 octombrie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Bank Refah Kargaran/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑134/19 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:793">EU:C:2020:793</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Este esențial ca respectarea dreptului subiectiv la apărare al unei părți să fie garantat de <HT TYPE="ITALIC">autoritățile administrative</HT> în cadrul procedurilor lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130926">26 septembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Texdata Software</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑418/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:588">EU:C:2013:588</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0083">83</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160317">17 martie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Bensada Benallal</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑161/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:175">EU:C:2016:175</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Acest drept trebuie să fie disponibil în momentul în care devine relevant<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121122">22 noiembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>M.</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑277/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:744">EU:C:2012:744</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0090">90</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191016">16 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Glencore Agriculture Hungary</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:861">EU:C:2019:861</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210202">2 februarie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Consob</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑481/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:84">EU:C:2021:84</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Numai astfel se poate garanta că autoritatea în cauză ține cont de ansamblul elementelor relevante și că persoana afectată are posibilitatea să corecteze orice erori și să invoce anumite elemente pentru ca să nu fie adoptată o decizie cauzatoare de prejudicii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111221">21 decembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Franța/People’s Mojahedin Organization of Iran</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑27/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:853">EU:C:2011:853</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0065">65</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141105">5 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Mukarubega</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑166/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2336">EU:C:2014:2336</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191016">16 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Glencore Agriculture Hungary</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:861">EU:C:2019:861</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="10"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Procedura judiciară și articolul 47 din cartă</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Articolul 47 primul paragraf din cartă prevede dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești. Componentele esențiale ale acestui drept sunt principiul egalității armelor, inclusiv principiul contradictorialității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100921">21 septembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Suedia și alții/API și Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑514/07 P, C‑528/07 P și C‑532/07 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:541">EU:C:2010:541</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0088">88</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, și principiul egalității procedurale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160630">30 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Toma și Biroul Executorului Judecătoresc Horațiu‑Vasile Cruduleci</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑205/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:499">EU:C:2016:499</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Prin impunerea obligației de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a‑și susține cauza în condiții care nu o plasează într‑o situație de dezavantaj net în raport cu cealaltă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140717">17 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Sánchez Morcillo și Abril García</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑169/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2099">EU:C:2014:2099</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, articolul 47 din cartă urmărește totodată protecția dreptului la apărare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180725">25 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Minister for Justice and Equality (Deficiențe în sistemul judiciar)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑216/18 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:586">EU:C:2018:586</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0067">67</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190624">24 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Polonia (Independența Curții Supreme)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑619/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:531">EU:C:2019:531</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Este adevărat că întreaga gamă de garanții care decurg din articolul 6 alineatele (2) și (3) din Convenția europeană a drepturilor omului (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>CEDO<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>), cărora le corespund articolele 47 și 48 din cartă, se aplică numai în procedurile de natură să conducă la aplicarea unei sancțiuni cu caracter <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>penal<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210202">2 februarie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Consob</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑481/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:84">EU:C:2021:84</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Edizioni del Roma Societa Cooperativa A. R. L. și Edizioni del Roma S. R. L. împotriva Italiei din <DATE ISO="20201210">10 decembrie 2020</DATE> (CE:ECHR:2020:1210JUD006895413, § 40 și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Totuși, din formularea articolului 47 din cartă reiese totodată cu claritate că această dispoziție nu este limitată doar la procedurile care conduc la aplicarea de sancțiuni <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>penale<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>. Astfel, dispoziția respectivă stabilește un nucleu de drepturi care trebuie să fie protejate în cadrul tuturor procedurilor judiciare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20201217">17 decembrie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Centraal Israëlitisch Consistorie van België și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑336/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:1031">EU:C:2020:1031</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210202">2 februarie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Consob</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑481/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:84">EU:C:2021:84</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Controlul respectării nucleului de drepturi menționat trebuie să poată fi efectuat, în drept și în fapt, de o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> în sensul articolului 47 din cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140911">11 septembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>CB/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑67/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2204">EU:C:2014:2204</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Edizioni del Roma Societa Cooperativa A. R. L. și Edizioni del Roma S. R. L. împotriva Italiei din <DATE ISO="20201210">10 decembrie 2020</DATE> (CE:ECHR:2020:1210JUD006895413, § 90 și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Potrivit jurisprudenței, un asemenea organ trebuie să aibă origine legală, să aibă caracter permanent, să aibă competență obligatorie, să utilizeze o procedură cu natură contradictorie, să aplice norme de drept și să fie independent (pe plan intern și pe plan extern)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180227">27 februarie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Associação Sindical dos Juízes Portugueses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑64/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:117">EU:C:2018:117</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea, cu privire la aspectul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>intern<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> al independenței, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191119">19 noiembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>A. K. și alții (Independența Camerei Disciplinare a Curții Supreme)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑585/18, C‑624/18 și C‑625/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:982">EU:C:2019:982</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0122">122</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În mod implicit, pentru a fi efectiv controlul judiciar prevăzut la articolul 47 primul paragraf din cartă, acest control necesită ca cel puțin <HT TYPE="ITALIC">o instanță</HT> să dispună de <HT TYPE="ITALIC">competență deplină</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121106">6 noiembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Otis și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑199/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:684">EU:C:2012:684</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170516">16 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>Berlioz Investment Fund</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑682/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:373">EU:C:2017:373</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Întinderea controlului exercitat de o asemenea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>instanță<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/> poate fi limitată, de exemplu, la chestiuni de drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060919">19 septembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Wilson</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑506/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:587">EU:C:2006:587</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Pesti și Frodl împotriva Austriei din <DATE ISO="20000118">18 ianuarie 2000</DATE> (ECLI:CE:ECHR:2000:0118DEC002761895), § 4 și jurisprudența citată, și Hotărârea Bryan împotriva Regatului Unit din <DATE ISO="19851122">22 noiembrie 1985</DATE> (CE:ECHR:1995:1122JUD001917891, § 47).</P></NOTE>. Totuși, în această situație, autoritatea administrativă competentă să emită decizia în discuție trebuie să îndeplinească <HT TYPE="ITALIC">ea însăși</HT> toate criteriile necesare pentru calificarea<?PAGE NO="11"?> drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> în sensul articolului 47 din cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060919">19 septembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Wilson</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑506/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:587">EU:C:2006:587</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Crompton împotriva Regatului Unit din <DATE ISO="20091027">27 octombrie 2009</DATE> (CE:ECHR:2009:1027JUD004250905, § 70-73).</P></NOTE>. Astfel, trebuie să existe, într‑un fel sau altul, cel puțin o instanță complet independentă, care să fie considerată ca fiind o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> în sensul articolului 47 primul paragraf din cartă și care să aibă competența să examineze cauza în condiții de competență deplină, altfel spus atât în ceea ce privește elementele de drept, cât și aceste elemente de fapt.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">C.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Prezenta cauză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Părți diferite în procedura administrativă ulterioară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată că, în cursul procedurii preliminare, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a examinat aspectul dacă se poate considera (în mod obiectiv) că părțile la procedură <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>acționează concertat<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/> pentru obținerea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>participații importante<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/> la Conwert și dacă aceasta ar fi trebuit să genereze obligația de a depune o ofertă publică obligatorie de cumpărare. În cadrul procedurii ulterioare (de sancționare administrativă), Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare a considerat că trebuie să respecte constatările (obiective) respective la stabilirea elementelor subiective ale omisiunii de a face o ofertă publică obligatorie de cumpărare. Ea a apreciat că efectele obligatorii menționate se impun în pofida faptului că procedura preliminară și procedura privind sancțiunile administrative nu au avut aceiași participanți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În opinia noastră, aceasta ridică în mod clar probleme de drept al Uniunii, în ambele dimensiuni tocmai prezentate: din perspectiva exercitării dreptului la apărare al părților în cauză (a) și a imposibilității exercitării controlului judiciar de către o instanță cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>competență deplină<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> (b).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Exercitarea dreptului la apărare</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>HL arată că, în cursul procedurii preliminare, nu a putut să își exercite dreptul la apărare întrucât nu a fost desemnat drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>parte<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/> la procedură (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>Parteistellung<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>). Dimpotrivă, HL a fost considerat un simplu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>participant<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/> (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>Beteiligter<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/>) în cadrul procedurii preliminare. Potrivit dreptului austriac, se pare că aceste statute implică drepturi și garanții procedurale diferite. Astfel, HL arată că nu a fost informat despre procedura preliminară, el nu a avut posibilitatea să consulte dosarul sau să își exercite dreptul de a păstra tăcerea sau să conteste decizia preliminară. Abia după ce procedura privind sancțiunile administrative a fost inițiată ar fi putut HL să își exercite aceste drepturi, dar numai în cadrul acestei din urmă proceduri. Totuși, la momentul respectiv, decizia preliminară, care între timp devenise definitivă, era deja obligatorie pentru Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare în ceea ce privește aprecierea obiectivă a aspectului dacă părțile <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>acționaseră în mod concertat<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>. Prin urmare, acțiunile societății Adler i‑au fost atribuite în mod obiectiv de la început lui HL ca urmare a calității sale de membru în consiliul de administrație al societății menționate, fără a putea să își exercite dreptul (propriu și personal) la apărare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În răspunsul său la o întrebare adresată de Curte, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare susține că HL a putut să participe la procedura preliminară, a avut dreptul de a păstra tăcerea în temeiul articolului 51 din AVG și a avut dreptul să se apere în cursul procedurii în<?PAGE NO="12"?> cauză. Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare arată totodată că HL a fost, într‑adevăr, convocat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>în mod personal<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/> la audierea din cadrul procedurii preliminare, a fost prezent și a participat la aceasta. Acest lucru ar sugera că HL a putut să își exercite unele dintre drepturile sale subiective procedurale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Revine instanței de trimitere sarcina de a stabili împrejurările de fapt ale prezentei cauze, precum și interpretarea actuală a dreptului național, care pare să fie într‑o anumită măsură contestată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Din dosarul cauzei deducem că, în cursul procedurii preliminare, HL a participat în calitate de <HT TYPE="ITALIC">membru în consiliul de administrație</HT> al societății Adler, acționând pentru și în numele societății respective, dar nu și în nume propriu. De fapt, nimic nu pare să indice că răspunderea sa personală a fost examinată în mod obiectiv de Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare în cadrul procedurii preliminare. Implicarea societății a fost examinată. Implicarea <HT TYPE="ITALIC">personală</HT> a lui HL pare să fi intervenit abia în cursul procedurii privind sancțiunile administrative.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Totuși, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare pare să susțină că, în pofida faptului că părțile din cele două proceduri nu au fost aceleași, HL ar fi putut să își exercite dreptul <HT TYPE="ITALIC">personal</HT> la apărare în cursul procedurii preliminare prin intermediul societății Adler, atunci când a reprezentat această din urmă entitate juridică în calitatea sa de membru în consiliul de administrație, întrucât ambele părți aveau aceleași interese (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>Interessengleichlauf<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Nu suntem de acord cu acest raționament pentru (cel puțin) două motive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>În primul rând, nu se poate ignora probabilitatea relativ evidentă de a apărea un <HT TYPE="ITALIC">conflict</HT> <HT TYPE="ITALIC">de interese</HT> și/sau o încălcare a obligațiilor fiduciare în cazul directorilor de societăți care ajung în situația prezentată de Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare. Desigur, este în mare parte corect să se considere că, din punct de vedere mai general, atât societatea, cât și directorul său/directorii săi sau alți membri ai organelor sale de conducere au probabil același interes ca societatea lor să nu fie declarată vinovată de încălcarea normelor referitoare la ofertele publice de cumpărare. Totuși, în ceea ce privește alte chestiuni care se pot ridica pe parcurs, se poate exclude în mod real posibilitatea ca un director de societate sau un membru al consiliului de administrație să se afle într‑o situație în care trebuie să aleagă între interesele superioare ale societății și propriul său interes, în special în contextul a ceea ce pare să fie o răspundere personală administrativă ulterioară a directorilor societăților cu aplicarea de sancțiuni cu caracter penal?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În al doilea rând, dreptul la apărare are caracter <HT TYPE="ITALIC">subiectiv</HT>. Potrivit unei jurisprudențe constante, acest drept nu poate fi transferat unei alte persoane, fizice sau juridice, și, cu siguranță, nu poate fi exercitat în numele altei persoane<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110609">9 iunie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Evropaïki Dynamiki/BCE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑401/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:370">EU:C:2011:370</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150910">10 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Fliesen‑Zentrum Deutschland</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑687/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:573">EU:C:2015:573</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea mai recent Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190919">19 septembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Zhejiang Jndia Pipeline Industry/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑228/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2019:619">EU:T:2019:619</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Părțile vizate trebuie să fie în măsură ele însele să își exercite în mod efectiv drepturile care le sunt conferite de dreptul Uniunii, independent de natura procedurii la care sunt supuse.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Astfel, fără a dori să adoptăm un ton prea formalist, nu putem să fim de acord cu premisa potrivit căreia o persoană care acționează pentru și în numele unei societăți (și despre care se consideră astfel în mod normal că acționează <HT TYPE="ITALIC">în calitatea acestei societăți</HT>, ca reprezentant legal al<?PAGE NO="13"?> unei persoane juridice) este efectiv aceeași cu cea care acționează în interesul său personal și pentru sine. Acest lucru este valabil <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT> atunci când, în cursul acestor proceduri, interesele celor două persoane pot să fie diferite sau chiar să intre pur și simplu în conflict.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, se pare că HL, în nume propriu, a putut să își exercite dreptul la apărare doar în cursul procedurii privind sancțiunile administrative. Totuși, la momentul respectiv, decizia preliminară devenise deja definitivă. Prin urmare, ea trebuia să fie respectată în cadrul procedurii privind sancțiunile administrative în ceea ce privește elementele <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>obiective<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> ale anchetei efectuate de Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare referitor la eventuala încălcare a obligației de a face o ofertă publică obligatorie de cumpărare. Acest lucru a avut drept efect prejudecarea comportamentului lui HL, fără ca acesta din urmă să fi putut să își prezinte punctul de vedere <HT TYPE="ITALIC">înainte</HT> de adoptarea deciziei menționate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141105">5 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Mukarubega</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑166/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2336">EU:C:2014:2336</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Lipsa accesului la o instanță cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>competență deplină<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/></HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>GM, HL și Adler consideră că, în împrejurările speței, articolul 47 din cartă se opune recunoașterii efectului obligatoriu al deciziei preliminare în cadrul procedurii privind sancțiunile administrative. Referitor la articolul 47 primul paragraf din cartă, aceste părți susțin că, având în vedere controlul judiciar limitat de care dispune Curtea Supremă, recunoașterea efectului obligatoriu al deciziei preliminare, după ce a devenit definitivă, în cadrul procedurii ulterioare privind sancțiunile administrative și al unei proceduri judiciare în fața Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria), aduce atingere dreptului lor la protecție jurisdicțională efectivă care decurge din cartă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare nu este de acord cu acest punct de vedere. Ea susține că garanțiile procedurale care stau atât la baza procedurii preliminare, cât și a procedurii privind sancțiunile administrative sunt de așa natură încât deciziile care rezultă sunt luate de o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/> independentă și imparțială în sensul articolului 47 din cartă. Întrucât Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare acționează astfel, în ambele situații, ca <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>instanță de prim grad<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>, limitând nivelul de control judiciar al Curții Supreme exclusiv la chestiunile de drept, aceasta este compatibilă cu articolul 47 din cartă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Rațiunea cerințelor cuprinse la articolul 47 primul paragraf din cartă necesită o apreciere formată din două părți<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Prezentată mai sus la punctul 48 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. În primul rând, este necesar să se stabilească dacă, în fapt, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare este, după cum susține, o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/> în sensul articolului 47 din cartă (1). În al doilea rând, dacă nu aceasta este situația, se ridică problema dacă deciziile sale sunt supuse controlului judiciar exercitat de o instanță cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>competență deplină<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/> (2).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare este o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/> în sensul articolului 47 din cartă?</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Una dintre condițiile cumulative necesare pentru a constata existența unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>instanțe judecătorești<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/> în sensul articolului 47 din cartă este aspectul dacă autoritatea respectivă este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>independentă<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea punctul 47 de mai sus din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Aceasta asigură echidistanța în raport cu părțile în litigiu și cu interesele lor din perspectiva obiectului acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101222">22 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>RTL Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑517/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:821">EU:C:2010:821</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Altfel spus, organismul în cauză nu poate interveni în calitate de parte în propria sa cauză cu încălcarea principiului <HT TYPE="ITALIC">nemo iudex in sua causa</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200121">21 ianuarie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Banco de Santander</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑274/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:17">EU:C:2020:17</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Edizioni del Roma Societa Cooperativa A. R. L. și Edizioni del Roma S. R. L. împotriva Italiei din <DATE ISO="20201210">10 decembrie 2020</DATE> (CE:ECHR:2020:1210JUD006895413, § 64).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Fără a fi necesar să se verifice toate elementele obligatorii pentru îndeplinirea criteriilor necesare pentru calificarea drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0074" REF.END="QE0074"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/>, astfel cum sunt stabilite la articolul 47 din cartă, se pare că, în fapt, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare nu îndeplinește criteriul referitor la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0075" REF.END="QE0075"/>independență<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Ca răspuns la o întrebare adresată de Curte, GM arată că, potrivit articolului 29 alineatul (1) din ÜbG, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare este responsabilă pentru punerea în aplicare a ÜbG și, prin urmare, a primit competențe extinse care îi permit să acționeze din oficiu, inclusiv competența de a iniția procedura preliminară și procedura privind sancțiunile administrative. În cadrul unor asemenea proceduri, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare însăși decide cu privire la întinderea și obiectul procedurii și desfășoară ea însăși investigația pentru această procedură. Sub rezerva confirmării de către instanța de trimitere, din articolul 33 alineatul (4) din ÜbG reiese că, în cadrul unei proceduri inițiate pe baza unei cereri motivate, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare este singura competentă să decidă referitor la continuarea procedurii, chiar și atunci când cererea respectivă este retrasă ulterior.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Astfel, pe scurt, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare pare să aibă mai multe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0076" REF.END="QE0076"/>identități<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/> în dreptul național: cea de investigator, cea de procuror, precum și cea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0077" REF.END="QE0077"/>judecător<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/>. Nimic nu indică faptul că, la nivel intern, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare funcționează pe baza unei separări funcționale clare între, pe de o parte, serviciile acestei autorități responsabile de investigare și de luare a deciziilor în contextul punerii în aplicare a Directivei privind ofertele publice de cumpărare și, pe de altă parte, un organism care soluționează reclamațiile formulate împotriva deciziilor adoptate de serviciile menționate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200121">21 ianuarie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Banco de Santander</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑274/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:17">EU:C:2020:17</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Astfel, se pare că, în procedurile judiciare ulterioare care au ca obiect contestațiile formulate împotriva procedurilor preliminare și a procedurilor privind sancțiunile administrative desfășurate de Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare, aceasta din urmă acționează ca pârât în propria sa cauză pentru apărarea deciziilor sale în fața instanței austriece competente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 42.</P></NOTE>. Astfel, ea nu acționează ca un terț imparțial în raport cu presupusul autor al faptei ilicite, pe de o parte, și autoritatea administrativă responsabilă pentru monitorizarea respectării ofertelor publice de cumpărare, pe de altă parte.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Desigur, revine instanței de trimitere competența de a decide referitor la toate aceste elemente. Totuși, având în vedere răspunsurile furnizate Curții și pentru motivele expuse la punctele precedente ale prezentelor concluzii, nu avem convingerea că, într‑adevăr, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare îndeplinește criteriile necesare pentru calificarea drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0078" REF.END="QE0078"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/> în sensul articolului 47 din cartă. Dorim să subliniem că o asemenea concluzie preliminară, a cărei verificare este din nou exclusiv de competența instanței de trimitere, nu pune sub semnul întrebării în niciun fel faptul că anumite autorități administrative naționale au un nivel ridicat de independență și dețin cel mai înalt nivel de pregătire în domeniile lor de activitate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Totuși, nu aceasta definește o instanță judecătorească <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0079" REF.END="QE0079"/>independentă<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/>. Potrivit articolului 47 primul paragraf din cartă, o instanță judecătorească independentă se caracterizează prin independența sa completă, atât <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0080" REF.END="QE0080"/>internă<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/>, cât și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0081" REF.END="QE0081"/>externă<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/>. Ea este un <HT TYPE="ITALIC">terț</HT> independent în raport cu ambele părți vizate. În această ordine de idei, camerele decizionale care fac parte dintr‑o autoritate administrativă sau chiar camerele de apel foarte independente din punct de vedere funcțional care fac parte dintr‑o autoritate administrativă tind să țină în continuare de administrația publică, iar nu de puterea judiciară<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A se vedea, prin analogie, din jurisprudența privind admisibilitatea cererilor de decizie preliminară formulate de diferite camere sau organisme (de control sau cvasijudiciare) din cadrul administrației publice, de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050531">31 mai 2005</DATE>, <NAME.CASE>Syfait și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑53/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:333">EU:C:2005:333</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), sau Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020530">30 mai 2002</DATE>, <NAME.CASE>Schmid</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑516/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:313">EU:C:2002:313</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Întrucât s‑ar părea că, în fapt, Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare nu este o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0082" REF.END="QE0082"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/> în sensul articolului 47 primul paragraf din cartă, se ridică astfel întrebarea dacă, în prezenta cauză, instanțele naționale competente își păstrează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0083" REF.END="QE0083"/>competența deplină<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/> pentru controlul judiciar al deciziilor Comisiei pentru ofertele publice de cumpărare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Există un control exercitat de o instanță care dispune de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0084" REF.END="QE0084"/>competență deplină<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/>?</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Controlul judiciar al deciziilor Comisiei pentru Ofertele Publice de Cumpărare pare să difere în funcție de procedura în cauză. Pe de o parte, constatările care rezultă din procedura <HT TYPE="ITALIC">preliminară</HT> pot fi atacate la Curtea Supremă. Controlul acestei instanțe este limitat exclusiv la chestiuni de drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea mai detaliat punctul 29 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Astfel, ea nu pare să aibă competență deplină pentru reexaminarea chestiunilor de fapt<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea, în această privință articolul 30a alineatele (1) și (2) din ÜbG. În schimb, a se vedea de exemplu procedura de control prevăzută de dreptul german împotriva unei decizii luate de Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht (Autoritatea Federală de Supraveghere Financiară, Germania), care permite un control în drept și în fapt. A se vedea articolul 48 din Wertpapiererwerbs- und Übernahmegesetz (Legea germană privind achizițiile de titluri de valoare și ofertele publice de cumpărare).</P></NOTE>. Pe de altă parte, constatările care rezultă din procedura privind <HT TYPE="ITALIC">sancțiunile administrative</HT> pot fi atacate în vederea reexaminării la Tribunalul Administrativ Federal (care, în prezenta cauză, este instanța de trimitere)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Articolul 35 alineatul (3) din ÜbG.</P></NOTE>. Această instanță pare să dețină competență deplină pentru reexaminarea constatărilor Comisiei pentru Ofertele Publice de Cumpărare în drept și în fapt.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Totuși, instanța de trimitere arată că, în practică, ea nu exercită o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0085" REF.END="QE0085"/>competență deplină<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/> întrucât nu poate să reexamineze decizia preliminară a Comisiei pentru Ofertele Publice de Cumpărare. Aceasta observă că, având în vedere efectele obligatorii extinse pe care normele de procedură austriece le atribuie deciziilor administrative definitive, instanța de trimitere este obligată să respecte constatările (devenite definitive) ale Comisiei pentru Ofertele Publice de Cumpărare din decizia preliminară și nu poate să reexamineze constatările respective.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Pe scurt, dreptul național instituie un sistem prin care Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare, care (i) nu îndeplinește criteriile necesare pentru calificarea drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0086" REF.END="QE0086"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/>, emite o decizie, care (ii) nu poate face obiectul unui control complet exercitat de Curtea Supremă și care, (iii) atunci când devine definitivă, (iv) este obligatorie nu doar pentru Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare însăși în procedurile ulterioare în care există o identitate a părților (noțiune interpretată mai degrabă în sens larg de organismul menționat), a cauzei și a obiectului, ci și (v) pentru orice instanță căreia îi revine în mod obișnuit sarcina de a exercita controlul în privința acestor proceduri conexe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Dacă într‑adevăr astfel stau lucrurile, o asemenea situație este, în opinia noastră, în contradicție cu articolul 47 din cartă și cu cerința referitoare la protecția jurisdicțională efectivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Subliniem că această incompatibilitate survine <HT TYPE="ITALIC">pentru fiecare participant</HT> la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0087" REF.END="QE0087"/>prima<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/> procedură preliminară, întrucât se pare că nu există nicio <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0088" REF.END="QE0088"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/> cu competență deplină, după cum impune articolul 47 primul paragraf din cartă. La această problemă inițială se adaugă <HT TYPE="ITALIC">încă</HT> una care este legată de situația concretă a părților care nici măcar nu au participat la prima procedură preliminară.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Aceleași părți în procedura ulterioară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>GM susține că, deși a participat în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0089" REF.END="QE0089"/>parte<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/> la procedura preliminară, nu a fost informat despre faptul că această procedură putea conduce la aplicarea unei sancțiuni <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0090" REF.END="QE0090"/>penale<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/> în urma procedurii privind sancțiunile administrative. El arată totodată că, în cursul procedurii preliminare, nu a beneficiat de dreptul de a păstra tăcerea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Comisia pentru Ofertele Publice de Cumpărare apreciază că toate drepturile fundamentale ale lui GM au fost respectate în cursul procedurii preliminare și al procedurii privind sancțiunile administrative.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Deși revine instanței de trimitere sarcina de a verifica aceste împrejurări, elementul esențial pentru protecția drepturilor fundamentale ale lui GM este același cu cel care a fost evocat în situațiile concrete ale lui HL și Adler. Într‑un fel, problema care se ridică în prima rundă este <HT TYPE="ITALIC">aceeași pentru toate părțile</HT>. Trebuie să se observe doar faptul că, în contextul concret în care părțile sunt aceleași în procedura ulterioară, problema suplimentară a lipsei dreptului la apărare nu se poate ridica (desigur, cu condiția ca aceste drepturi, care au apărut în cursul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0091" REF.END="QE0091"/>primei runde<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/>, să fi putut să fie exercitate atunci când au devenit relevante).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Dincolo de aceasta, nu vedem niciun motiv pentru care, în principiu, aprecierile obiective făcute în cadrul unei proceduri administrative anterioare nu ar putea fi invocate în cadrul unei proceduri administrative paralele sau ulterioare rezultate din aceleași fapte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Glencore Agriculture Hungary</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:462">EU:C:2019:462</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Este o practică obișnuită ca deciziile administrative ulterioare să se bazeze pe constatările, informațiile sau chiar elementele de probă stabilite în deciziile lor anterioare sau chiar în deciziile altor autorități administrative.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Totuși, ceea ce este esențial în cazul unor asemenea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0092" REF.END="QE0092"/>transferuri între dosare<QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/> este necesitatea ca partea în cauză să rămână în măsură să își exercite pe deplin dreptul la apărare atunci când astfel de drepturi au devenit sau ar fi devenit relevante<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>A se vedea mai sus punctul 44 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Nu este posibil ca partea vizată să fie pusă brusc în fața unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0093" REF.END="QE0093"/>fapt împlinit<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="201D" ID="QE0093"/>, ceea ce ar constitui în esență o prejudecare în mare măsură a poziției sale fără ca partea în cauză să fi avut vreodată posibilitatea să își prezinte argumentele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În măsura în care rezultă că GM era parte în ambele proceduri, acționând totodată pentru sine și în nume propriu, problemele structurale legate de lipsa identității părților în diferitele proceduri nu se ridică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea mai sus punctele 54-60 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Revine instanței de trimitere să stabilească dacă dreptul său la apărare a fost respectat în situația de față în una sau alta dintre cele două proceduri.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Observație finală</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Considerăm că este necesar să arătăm că prezentele concluzii nu pun sub semnul întrebării în niciun fel posibilitatea ca dreptul național să extindă efectul obligatoriu al deciziilor administrative, care au devenit definitive, în cadrul procedurilor ulterioare. Este, din nou, un lucru destul de obișnuit ca o decizie să poată sta la baza unei alte decizii sau să fie luată în considerare într‑o procedură diferită<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>A se vedea, în materie de TVA, de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>WebMindLicenses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑419/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:832">EU:C:2015:832</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0068">68</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0090">90</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Glencore Agriculture Hungary</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑189/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:462">EU:C:2019:462</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Adesea, eficacitatea administrativă, împreună cu egalitatea și caracterul previzibil al acțiunii administrative pledează în favoarea extinderii anumitor constatări în cadrul procedurilor ulterioare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Deși motivele legate de eficacitatea administrativă nu pot acționa ca o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0094" REF.END="QE0094"/>soluție miraculoasă<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/> pentru restrângerea protecției drepturilor fundamentale. A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110630">30 iunie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Zeturf</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑212/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:437">EU:C:2011:437</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Aspectul dacă și modul în care ordinea juridică internă urmărește să atribuie efecte obligatorii deciziilor definitive ale autorităților administrative țin de autonomia procedurală a statelor membre. Protecția drepturilor fundamentale din dreptul Uniunii nu limitează autonomia respectivă decât în măsura în care este necesar pentru stabilirea unei protecții efective a drepturilor menționate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151111">11 noiembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Klausner Holz Niedersachsen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑505/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:742">EU:C:2015:742</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Este clar totodată că statele membre nu sunt obligate să instituie un sistem de decizii administrative, în care autoritatea administrativă să îndeplinească ea însăși criteriile necesare pentru calificarea drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0095" REF.END="QE0095"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/> în sensul articolului 47 din cartă. Totuși, în dreptul Uniunii, atunci când sunt vizate drepturile care decurg din dreptul Uniunii, controlul (judiciar) al deciziilor acestei autorități administrative se deplasează cu o treaptă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0096" REF.END="QE0096"/>în amonte<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/> către instanțele naționale competente.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>În acest context, tot ceea ce s‑a sugerat în prezentele concluzii este că combinația concretă de alegeri instituționale și procedurale făcute de legiuitorul național este problematică pentru două motive. În primul rând, în cadrul procedurii preliminare trebuie să existe, la un moment dat, posibilitatea contestării deciziei preliminare în fața unei instanțe judecătorești cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0097" REF.END="QE0097"/>competență deplină<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/> dacă părțile doresc să facă aceasta. În al doilea rând, protecția drepturilor (prin natura lor) subiective nu permite <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0098" REF.END="QE0098"/>atribuirea lor prin reprezentare<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/> între proceduri administrative<?PAGE NO="18"?> diferite, care pun persoanele respective într‑o situație în care cauza lor este deja soluționată parțial prin constatări privind comportamentul lor, stabilite într‑o procedură anterioară în care nu au avut calitatea de parte.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria) după cum urmează:</TXT><P>Articolele 4 și 17 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040421">21 aprilie 2004</DATE> privind ofertele publice de cumpărare coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dreptul la apărare trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unor norme de procedură naționale care au ca efect să împiedice părțile în cauză să își exercite pe deplin dreptul la apărare în cursul unei proceduri ulterioare privind sancțiunile administrative care stabilește răspunderea subiectivă pentru o încălcare a dispozițiilor Directivei 2004/25 sau care nu asigură părților accesul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești prevăzut la articolul 47 primul paragraf din cartă.</P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>