<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2026-06-202606C104202501980-00-TRA-DOC-RO-ARRET-C-0198-25-202604774-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="true" name="ParExtraits_2021"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="16-06-26 18:42:57" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="ARR" name="TypeDoc"/>
    <meta content="4LpIRzybVp8RQRejDh7DsXajRpriX2MBNZQWmA2HCsb/XNMrktS8Fnq0C0hpiHjBcCOdJNfMG1gLVVorLRLMlncyZ0FNzRddH3UjX3y9u2Z1JhGPB3ckL/6uKb2/SwCt/+vilGo5eMGVsKL+Ub7pMRVZ1/bCzVEsXb30mcETlFo=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="mcat" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="10, 3, 0, 1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Tag"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="6870d341-45bc-4489-9879-488a966a1d77" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0198" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2025" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="mcat" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="ARR_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 01-06-26 17:52:05" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2026-06-09T12:46:19Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="9fd9004121824e72b04fd617a4385efb" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0198" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Hotărârea din 4.6.2026 – Cauza C‑198/25</div>
      <div id="rId21" style="default">Quotal</div>
    </div>
    <p class="C19Centre" id="para-1" title="page-1">
      HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-2" title="page-1">
      4 iunie 2026 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">*</a>
</span>)
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-3" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Politica privind azilul – Proceduri comune de acordare și de retragere a protecției internaționale – Directiva 2013/32/UE – Articolul 46 – Dreptul la o cale de atac efectivă – Examinare deplină și ex nunc – Întinderea competențelor instanței de prim grad de jurisdicție – Examinarea situației de fapt de către instanța de prim grad de jurisdicție – Examinarea de către instanța de prim grad de jurisdicție a necesităților de protecție internațională”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-4" title="page-1">
      În cauza C‑198/25 [Quotal] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">i</a>
</span>),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-5" title="page-1">
      având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de rechtbank Den Haag, zittingsplaats Zwolle (Tribunalul din Haga, sediul din Zwolle, Țările de Jos), prin decizia din 11 martie 2025, primită de Curte la 11 martie 2025, în procedura
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-6" title="page-1">
      S
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-7" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-8" title="page-1">
      Minister van Asiel en Migratie,
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-9" title="page-1">
      CURTEA (Camera a doua),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-1">
      compusă din doamna K. Jürimäe, președintă de cameră, domnul K. Lenaerts, președintele Curții, îndeplinind funcția de președinte al Camerei a doua, și domnii F. Schalin, M. Gavalec (raportor) și Z. Csehi, judecători,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-11" title="page-1">
      avocat general: doamna T. Ćapeta,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-12" title="page-1">
      grefier: doamna A. Lamote, administratoare,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-13" title="page-1">
      având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 27 octombrie 2025,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-14" title="page-1">
      luând în considerare observațiile prezentate:
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru S, de S. Rafi, expertă, și G. P. G. Willemse‑Schoenmakers, avocată;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru guvernul neerlandez, de A. Hanje și J. Langer, în calitate de agenți;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru Comisia Europeană, de F. Blanc, M. Debieuvre și F. van Schaik, în calitate de agenți,</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-18" title="page-1">
      având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatei generale,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-19" title="page-1">
      pronunță prezenta
    </p>
    <p class="C75Debutdesmotifs" id="para-20" title="page-1">
      Hotărâre
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60), singur sau citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între S, resortisant pakistanez, pe de o parte, și Minister van Asiel en Migratie (ministrul pentru azil și migrație, Țările de Jos) (denumit în continuare „ministrul”), pe de altă parte, în legătură cu decizia acestuia din urmă de respingere a cererii de protecție internațională a lui S.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Directiva 2011/95/UE</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 4 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9) prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-26" title="page-1">
      „(1) Statele membre pot considera că este obligația solicitantului să prezinte, de îndată ce este posibil, toate elementele necesare în sprijinul cererii sale de protecție internațională. Statele membre au obligația de a evalua, în cooperare cu solicitantul, elementele relevante ale cererii.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-27" title="page-2">
      (2) Elementele menționate la alineatul (1) înseamnă informațiile furnizate de solicitant și toate documentele de care acesta dispune privind vârsta sa, trecutul său, inclusiv al rudelor relevante, identitatea, cetățenia sau cetățeniile, țara sau țările, precum și localitatea sau localitățile în care a avut reședința anterioară, cererile anterioare de azil, itinerarul, documentele de călătorie, precum și motivele care justifică cererea de protecție internațională.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-28" title="page-2">
      (3) Evaluarea unei cereri de protecție internațională se efectuează la nivel individual, luându‑se în considerare următoarele elemente:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-29" title="page-2">
      (a) toate faptele pertinente privind țara de origine în momentul luării unei decizii privind cererea, inclusiv actele cu putere de lege și actele administrative ale țării de origine și de modul lor de aplicare;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-30" title="page-2">
      (b) informațiile și documentele relevante prezentate de solicitant, inclusiv informațiile care permit să se stabilească dacă solicitantul a făcut sau ar putea face obiectul unei persecuții sau al unor vătămări grave;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-31" title="page-2">
      (c) statutul individual și situația personală a solicitantului, inclusiv factori precum trecutul, sexul și vârsta acestuia, pentru a se stabili dacă, ținând seama de situația personală a solicitantului, actele la care solicitantul a fost sau riscă să fie expus ar putea fi considerate o persecuție sau o vătămare gravă;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-32" title="page-2">
      (d) dacă solicitantul, de când a părăsit țara de origine, a întreprins numai activități având ca scop unic sau scop principal crearea unor condiții necesare pentru a depune o cerere de protecție internațională, pentru a se evalua dacă respectivele activități ar expune solicitantul la o persecuție sau o vătămare gravă în cazul în care s‑ar întoarce în țara de origine;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-33" title="page-2">
      (e) dacă există probabilitatea rezonabilă ca solicitantul să se prevaleze de protecția unei alte țări în care ar putea solicita cetățenia.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-34" title="page-2">
      (4) Faptul că solicitantul a fost deja persecutat, a suferit deja vătămări grave sau a făcut deja obiectul amenințării directe a unei astfel de persecuții sau a unor astfel de vătămări reprezintă un indiciu serios al temerilor fondate ale solicitantului de a fi persecutat sau al riscului real de a suferi vătămări grave, cu excepția cazului în care există motive întemeiate de a crede că respectiva persecuție sau respectivele vătămări grave nu se vor mai repeta.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-35" title="page-2">
      (5) Atunci când statele membre aplică principiul conform căruia este obligația solicitantului să își susțină cererea și când anumite aspecte din declarațiile solicitantului nu sunt susținute de dovezi documentare sau de altă natură, aceste aspecte nu necesită o confirmare în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-36" title="page-2">
      (a) solicitantul a depus un efort real de a‑și susține cererea;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-37" title="page-3">
      (b) au fost prezentate toate elementele relevante de care dispune solicitantul și s‑a furnizat o explicație satisfăcătoare în ceea ce privește absența unor alte elemente de probă relevante;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-38" title="page-3">
      (c) declarațiile solicitantului sunt considerate coerente și plauzibile și nu sunt contrazise de informații generale și specifice cunoscute, relevante pentru cererea sa;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-39" title="page-3">
      (d) solicitantul a depus cererea de protecție internațională de îndată ce a fost posibil, cu excepția cazului în care solicitantul poate dovedi un motiv întemeiat pentru care nu a procedat astfel; precum și
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-40" title="page-3">
      (e) credibilitatea generală a solicitantului a putut fi stabilită.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Directiva 2013/32</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerentele (16), (18), (22) și (34) ale Directivei 2013/32 au următorul cuprins:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-43" title="page-3">
      „(16) Este esențial ca deciziile privind toate cererile de protecție internațională să fie luate pe baza faptelor și, în primul rând, de autorități al căror personal are cunoștințe corespunzătoare sau a beneficiat de formarea necesară în materie de protecție internațională.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-44" title="page-3">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-45" title="page-3">
      (18) Este atât în interesul statelor membre, cât și al solicitanților de protecție internațională să se ia o decizie cât de repede posibil cu privire la cererile de protecție internațională fără a aduce atingere unei examinări adecvate și complete.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-46" title="page-3">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-47" title="page-3">
      (22) De asemenea, este atât în interesul statelor membre, cât și în cel al solicitanților să se asigure o recunoaștere corectă a necesităților de protecție internațională încă din primă instanță. În acest scop, solicitanților ar trebui să li se furnizeze în primă instanță, gratuit, informații juridice și procedurale, luând în considerare situațiile lor personale. Furnizarea unor astfel de informații ar trebui, inter alia, să permită solicitanților să înțeleagă mai bine procedura, ajutându‑i, astfel, să respecte obligațiile relevante. Ar fi disproporționat să se ceară statelor membre să furnizeze aceste informații numai prin intermediul avocaților calificați. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza cele mai potrivite mijloace pentru furnizarea acestor informații, cum ar fi prin intermediul organizațiilor neguvernamentale sau al specialiștilor din cadrul autorităților guvernamentale sau al serviciilor specializate ale statului.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-48" title="page-3">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-49" title="page-4">
      (34) Procedurile de examinare a nevoilor de protecție internațională ar trebui să permită autorităților competente să efectueze o analiză riguroasă a cererilor de protecție internațională.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 2 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede la punctul (f):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-51" title="page-4">
      „«autoritate decizională» înseamnă orice organism cvasi‑judiciar sau administrativ dintr‑un stat membru responsabil de examinarea cererilor de protecție internațională și având competența de a hotărî în primă instanță în astfel de cazuri;”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 46 din directiva menționată, intitulat „Dreptul la o cale de atac efectivă”, prevede la alineatele (1) și (3):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-53" title="page-4">
      „(1) Statele membre se asigură că solicitanții de protecție internațională au dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești, împotriva:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-54" title="page-4">
      (a) unei decizii luate cu privire la cererea lor de protecție internațională, inclusiv o decizie:
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-55" title="page-4">
      (i) de a considera nefondată o cerere cu privire la statutul de refugiat și/sau de protecție subsidiară;
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-56" title="page-4">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-57" title="page-4">
      (3) Pentru a se conforma alineatului (1), statele membre se asigură că o cale de atac efectivă prevede examinarea deplină și ex nunc atât a elementelor de fapt, cât și a elementelor de drept, inclusiv, după caz, o examinare a necesităților de protecție internațională în temeiul Directivei [2011/95], cel puțin în cazul procedurilor privind căile de atac în fața unei instanțe de fond.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Litigiul principal și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">S, resortisant pakistanez, a depus o cerere de protecție internațională în Țările de Jos. În susținerea acestei cereri, el a arătat în special că, la sfârșitul anului 2003 sau la începutul anului 2004, fusese torturat în Pakistan timp de zece până la douăsprezece zile, sub supraveghere polițienească, ca urmare a pierderii cărții sale de identitate. El a invocat de asemenea maltratări grave la care ar fi fost supus cu un an înainte de a părăsi Pakistanul, în anul 2004, de discipolii predicatorului M și de locuitori ai cartierului său din cauza convingerilor sale religioase.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin decizia din 20 decembrie 2023, ministrul a respins cererea respectivă. Acesta a apreciat că relatarea prezentată în susținerea aceleiași cereri era în mare parte credibilă, dar a considerat că lui S nu i se atribuise caracteristica de apostat. În plus, deși acesta din urmă suferise deja vătămări grave în trecut, ministrul a arătat că existau motive să se creadă că S nu trebuia să se teamă că va fi persecutat sau că nu era expus unui risc real de a suferi vătămări grave în cazul întoarcerii în țara sa de origine. Pe de altă parte, ministrul a apreciat că declarațiile lui S cu privire la plecarea sa din Pakistan și cu privire la fuga sa nu erau în esență credibile.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">S a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la rechtbank Den Haag, zittingsplaats Zwolle (Tribunalul din Haga, sediul din Zwolle, Țările de Jos), care este instanța de trimitere. Prin hotărârea interlocutorie din 13 august 2024, această instanță a statuat că decizia menționată nu era motivată suficient și a oferit ministrului posibilitatea de a remedia această insuficiență.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În special, instanța menționată a apreciat că ministrul nu a expus în mod suficient motivele pentru care a considerat că originea lui S, problemele invocate de acesta în special cu autoritățile, ca urmare a pierderii cărții sale de identitate, și problemele cu care pretindea că s‑a confruntat din cauza convingerilor sale religioase nu erau considerate credibile. În sfârșit, aceeași instanță a reproșat ministrului că a motivat insuficient cauzele pentru care problemele, considerate credibile, întâmpinate de S în cartierul său din cauza comportamentului și a poziției sale nu permiteau calificarea acestuia drept apostat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 8 octombrie 2024, ministrul a adoptat o decizie complementară. Instanța de trimitere consideră că motivarea acestei decizii este de asemenea insuficientă. Ea apreciază în plus că declarațiile lui S sunt credibile și că, în temeiul acestor declarații, el ar trebui să beneficieze de protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această instanță precizează însă că, potrivit jurisprudenței naționale, nu este competentă să se pronunțe ea însăși cu privire la credibilitatea relatării care stă la baza cererii de azil a lui S și nici cu privire la aprecierea condițiilor cărora le este subordonată acordarea protecției internaționale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, instanța de trimitere precizează că, potrivit unei jurisprudențe constante a Afdeling bestuursrechtspraak van de Raad van State (Secția de contencios administrativ a Consiliului de Stat, Țările de Jos), atunci când consideră că o decizie a ministrului de respingere a unei cereri de protecție internațională nu a fost suficient motivată pe planul credibilității relatării prezentate în susținerea acestei cereri, ea nu se poate pronunța ea însăși nici cu privire la credibilitatea acestei relatări, nici cu privire la cererea menționată, astfel încât trebuie să se limiteze la anularea acestei decizii și să trimită cauza ministrului pentru o nouă examinare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, instanța de trimitere arată că are îndoieli cu privire la conformitatea acestei jurisprudențe naționale cu Directiva 2013/32.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit acestei instanțe, din jurisprudența Curții se poate deduce că ea este competentă să aprecieze credibilitatea relatării lui S și să evalueze cererea sa de protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste împrejurări, rechtbank Den Haag, zittingsplaats Zwolle (Tribunalul din Haga, sediul din Zwolle), a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-69" title="page-6">
      „1) Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Zwolle (Tribunalul din Haga, sediul din Zwolle), își poate întemeia pe articolul 46 alineatul (3) din Directiva [2013/32], coroborat sau nu cu articolul 47 din [cartă], sau pe orice altă dispoziție sau principiu de drept al Uniunii Europene, competența de a statua el însuși cu privire la credibilitatea relatării prezentate în susținerea unei cereri de protecție internațională, substituind astfel aprecierea sa celei exprimate de ministru?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-70" title="page-6">
      2) Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Zwolle (Tribunalul din Haga, sediul din Zwolle), își poate întemeia pe una dintre dispozițiile sus‑menționate competența de a se pronunța pe fond și cu titlu definitiv cu privire la o cerere de protecție internațională, pe baza elementelor relatării prezentate în susținerea acestei cereri pe care ministrul le‑a considerat credibile și, în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, pe baza elementelor acestei relatări pe care acest rechtbank (Tribunalul) le consideră, în plus, credibile? În acest context, respectivul rechtbank (Tribunalul) poate substitui propria apreciere cu privire la plauzibilitatea temerii de persecuție sau a riscului real de vătămare gravă aprecierii efectuate de ministru, în special dacă același rechtbank (Tribunalul) se consideră suficient de informat, în lumina informațiilor accesibile despre țară, disponibile pentru public, pentru a efectua o asemenea apreciere?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-71" title="page-6">
      3) Jurisprudența națională poate, de exemplu în temeiul autonomiei procedurale, să restrângă competențele menționate la întrebările 1 și 2, în sensul că aceste competențe sunt acordate exclusiv ministrului?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-72" title="page-6">
      4) Atunci când apreciază dacă dispune de suficiente informații pentru a se pronunța pe fond, rechtbank Den Haag, zittingsplaats Zwolle (Tribunalul din Haga, sediul din Zwolle), poate lua în considerare informații care au fost prezentate în cadrul procedurii căii de atac, dar care nu erau încă disponibile în faza administrativă? Este relevant, în acest context, dacă părțile s‑au putut exprima pe deplin, în scris sau în cadrul ședinței, cu privire la fapte?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la Regulamentele (UE) 2024/1347 și (UE) 2024/1348</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Fără să fi vizat în mod formal în întrebările adresate, Regulamentul (UE) 2024/1347 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate, de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului și de abrogare a Directivei 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L, 2024/1347, rectificare în JO L, 2025/90926) sau Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 de stabilire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE (JO L, 2024/1348), instanța de trimitere a solicitat Curții să includă aceste regulamente în răspunsurile date la aceste întrebări, întrucât ar putea fi chemată să le aplice în cadrul examinării litigiului principal.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea poate fi pusă în situația de a lua în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut referire în enunțul întrebării sale (a se vedea Hotărârea din 20 martie 1986, Tissier, 35/85, EU:C:1986:143, punctul 9, precum și Hotărârea din 1 august 2025, Alace și Canpelli, C‑758/24 și C‑759/24, EU:C:2025:591, punctul 44).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în primul rând, este necesar să se arate că, în temeiul articolului 42 din Regulamentul 2024/1347, acesta se va aplica de la 12 iunie 2026.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, nu s‑a dovedit că interpretarea acestui regulament este necesară instanței de trimitere pentru a‑i permite să se pronunțe în cauza principală.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, din articolul 79 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2024/1348 rezultă, pe de o parte, că acest regulament se aplică de la 12 iunie 2026 și, pe de altă parte, că regulamentul menționat se aplică procedurii de acordare pentru cererile de protecție internațională depuse începând cu 12 iunie 2026.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că cererile de protecție internațională precum cea a lui S, depuse înainte de această din urmă dată, sunt reglementate de Directiva 2013/32.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, nu este necesar să se interpreteze Regulamentele 2024/1347 și 2024/1348.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul primelor patru întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, conferă unei instanțe de prim grad de jurisdicție sesizate cu o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională competența de a se pronunța în mod obligatoriu cu privire la credibilitatea relatării prezentate în susținerea acestei cereri, cu privire la plauzibilitatea temerii de persecuție a solicitantului sau a riscului real ca acesta din urmă să sufere vătămări grave în cazul întoarcerii în țara sa de origine, precum și cu privire la temeinicia cererii menționate, luând în considerare elemente prezentate în cadrul procedurii căii de atac, și, pe de altă parte, dacă, eventual, statele membre pot limita această competență astfel încât numai autoritatea decizională, în sensul articolului 2 litera (f) din această directivă (denumită în continuare „autoritatea decizională”), este competentă să evalueze cererile de protecție internațională și să se pronunțe cu privire la temeinicia lor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, trebuie arătat că Directiva 2013/32 face distincție între „autoritate decizională”, pe care o definește la articolul 2 litera (f) ca „orice organism cvasijudiciar sau administrativ dintr‑un stat membru responsabil de examinarea cererilor de protecție internațională și având competența de a hotărî în primă instanță în astfel de cazuri”, pe de o parte, și „instanță judecătorească”, prevăzută la articolul 46, pe de altă parte. Procedura în fața autorității decizionale este reglementată de dispozițiile capitolului III din această directivă, intitulat „Proceduri în primă instanță”, în timp ce procedura în fața instanței judecătorești este supusă normelor prevăzute în capitolul V din directiva menționată, intitulat „Proceduri privind căile de atac” și constituit din acest articol 46 (a se vedea Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctul 103, și Hotărârea din 16 iulie 2020, Addis, C‑517/17, EU:C:2020:579, punctul 61).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum rezultă din considerentul (34) al Directivei 2013/32, procedurile de examinare a necesităților de protecție internațională ar trebui să permită autorităților competente să efectueze o analiză riguroasă a cererilor de protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De asemenea, este important de subliniat că rezultă din considerentele (16) și (22), din articolul 4, precum și din economia generală a acestei directive că examinarea cererii de protecție internațională de către un organism administrativ sau cvasijudiciar dotat cu mijloace specifice și cu un personal specializat în materie reprezintă o fază esențială a procedurilor comune instituite de această directivă (a se vedea Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctul 116, și Hotărârea din 16 iulie 2020, Addis, C‑517/17, EU:C:2020:579, punctul 61).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, trebuie amintit că evaluarea reglementată la articolul 4 din Directiva 2011/95, potrivit căreia autoritatea decizională trebuie să adopte o decizie cu privire la o cerere de protecție internațională, se desfășoară în două etape distincte. În prima etapă, autoritatea decizională trebuie să stabilească împrejurările de fapt care pot constitui elementele de probă în susținerea acestei cereri. În a doua etapă, ea trebuie să efectueze aprecierea juridică a acestor elemente, care constă în a decide dacă, având în vedere faptele care caracterizează o speță, sunt îndeplinite condițiile de fond pentru acordarea unei protecții internaționale (a se vedea prin analogie Hotărârea din 22 noiembrie 2012, M., C‑277/11, EU:C:2012:744, punctul 64).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este, desigur, adevărat că evaluarea credibilității unei relatări prezentate în susținerea unei cereri de protecție internațională și evaluarea plauzibilității temerii de persecuție sau a riscului real de a suferi vătămări grave țin de această primă etapă și de aprecierea situației de fapt. Această apreciere a împrejurărilor de fapt nu se află însă în afara competenței unei instanțe de prim grad de jurisdicție sesizate cu o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, articolul 46 alineatul (1) din Directiva 2013/32 recunoaște solicitanților de protecție internațională dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești împotriva deciziilor luate cu privire la asemenea cereri. Articolul 46 alineatul (3) din această directivă definește domeniul de aplicare al acestui drept precizând că statele membre trebuie să se asigure că instanța în fața căreia este contestată decizia referitoare la cererea de protecție internațională în cauză efectuează „examinarea deplină și ex nunc atât a elementelor de fapt, cât și a elementelor de drept, inclusiv, după caz, o examinare a necesităților de protecție internațională în temeiul Directivei [2011/95]” (a se vedea Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctul 106, precum și Hotărârea din 1 august 2025, Alace și Canpelli, C‑758/24 și C‑759/24, EU:C:2025:591, punctul 76).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește domeniul de aplicare al dreptului menționat, Curtea a statuat că termenii „se asigură că o cale de atac efectivă prevede examinarea deplină și ex nunc atât a elementelor de fapt, cât și a elementelor de drept” trebuie interpretați în sensul că statele membre sunt obligate, în temeiul acestei dispoziții, să își adapteze dreptul național astfel încât soluționarea căilor de atac vizate să comporte o examinare de către instanță a ansamblului elementelor de fapt și de drept care îi permit să efectueze o apreciere actualizată a cazului în speță (Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctul 110, precum și Hotărârea din 1 august 2025, Alace și Canpelli, C‑758/24 și C‑759/24, EU:C:2025:591, punctul 81).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, pe de o parte, Curtea a precizat că expresia „ex nunc” subliniază obligația instanței de a efectua o apreciere care să țină seama, dacă este cazul, de noile elemente apărute după adoptarea deciziei care face obiectul căii de atac (Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctul 111, precum și Hotărârea din 1 august 2025, Alace și Canpelli, C‑758/24 și C‑759/24, EU:C:2025:591, punctul 82).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O asemenea apreciere permite astfel tratarea cererii de protecție internațională în mod exhaustiv, fără să fie necesară trimiterea dosarului la autoritatea decizională (Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctul 112).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, Curtea a arătat că adjectivul „deplină” care figurează la articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 confirmă că instanța este obligată să examineze atât elementele de care autoritatea decizională a ținut sau ar fi trebuit să țină seama, cât și pe cele care au survenit după adoptarea deciziei de către această autoritate (Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctul 113, precum și Hotărârea din 1 august 2025, Alace și Canpelli, C‑758/24 și C‑759/24, EU:C:2025:591, punctul 83).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă, primo, că, în conformitate cu jurisprudența Curții menționată la punctele 31-33 din prezenta hotărâre, o instanță de prim grad de jurisdicție sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională este competentă să aprecieze situația de fapt și să efectueze propria sa apreciere exhaustivă și actualizată a faptelor dezbătute în fața sa.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, numai examinarea faptelor permite să se evalueze credibilitatea unei relatări prezentate în susținerea unei cereri de protecție internațională și plauzibilitatea temerii de persecuție sau a riscului real de a suferi vătămări grave care sunt componente esențiale ale examinării necesității acestei protecții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Secundo, o instanță de prim grad de jurisdicție sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională este obligată, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 32 și 34 din prezenta hotărâre, să examineze atât elementele de care autoritatea decizională a ținut sau ar fi trebuit să țină seama, cât și pe cele care au survenit după adoptarea acestei decizii de către autoritatea respectivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceasta presupune ca o astfel de instanță să poată lua în considerare elemente prezentate în cadrul procedurii căii de atac, dar care nu erau încă disponibile în faza administrativă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, soluționarea unei cereri de protecție internațională ar fi întârziată în mod considerabil dacă o instanță de prim grad de jurisdicție sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei astfel de cereri ar trebui să trimită dosarul autorității decizionale pentru ca astfel de elemente să fie luate în considerare de această autoritate pentru a se pronunța cu privire la necesitatea de protecție internațională a solicitantului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Competența de care dispune o asemenea instanță de a lua în considerare elemente noi cu privire la care această autoritate nu s‑a pronunțat se înscrie astfel în finalitatea Directivei 2013/32, care urmărește în special, după cum rezultă printre altele din considerentul (18) al acesteia, să se ia o decizie „cât de repede posibil” cu privire la cererile de protecție internațională, „fără a aduce atingere unei examinări adecvate și complete” (Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctele 111 și 112, precum și Hotărârea din 4 octombrie 2024, Ministerstvo vnitra České republiky, Odbor azylové a migrační politiky, C‑406/22, EU:C:2024:841, punctele 78 și 88).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește aspectul dacă solicitantul de protecție internațională și autoritatea decizională trebuie să aibă posibilitatea de a‑și exprima punctul de vedere cu privire la aceste elemente noi, Curtea a arătat că instanța este obligată, astfel cum rezultă din articolul 47 din cartă, să ofere acestui solicitant posibilitatea de a‑și exprima punctul de vedere atunci când aceste elemente pot să îl afecteze în mod negativ (Hotărârea din 25 iulie 2018, Alheto, C‑585/16, EU:C:2018:584, punctul 114).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În conformitate cu principiul contradictorialității, această instanță trebuie de asemenea să ofere autorității decizionale ocazia de a‑și prezenta observațiile cu privire la astfel de elemente noi.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O asemenea interpretare se impune cu atât mai mult cu cât instanța menționată trebuie să ia în considerare aceste elemente noi pentru a fi în măsură să se pronunțe cu privire la cererea de protecție internațională în mod exhaustiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că, pentru a îndeplini cerința unei examinări depline și ex nunc prevăzută la articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32, o instanță națională de prim grad de jurisdicție sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii a autorității decizionale de respingere a unei cereri de protecție internațională trebuie, pe de o parte, să fie competentă să aprecieze faptele și să efectueze propria apreciere a faptelor și, pe de altă parte, să ia în considerare elemente noi apărute după adoptarea deciziei care face obiectul căii de atac, asigurându‑se în același timp că părțile au ocazia să își prezinte observațiile cu privire la aceste elemente.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, din jurisprudența Curții reiese că, prin faptul că a prevăzut că instanța competentă pentru a se pronunța cu privire la o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională este obligată să examineze, după caz, „necesitățile de protecție internațională” ale solicitantului, legiuitorul Uniunii a intenționat, prin adoptarea articolului 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32, să confere unei astfel de instanțe, în cazul în care aceasta consideră că dispune de toate elementele de fapt și de drept necesare în acest sens, competența de a se pronunța cu caracter obligatoriu, după o examinare deplină și ex nunc, cu alte cuvinte, completă și actualizată, cu privire la aspectul dacă acest solicitant îndeplinește condițiile prevăzute de Directiva 2011/95 pentru a i se recunoaște o protecție internațională (Hotărârea din 29 iulie 2019, Torubarov, C‑556/17, EU:C:2019:626, punctul 65).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Primo, din această jurisprudență, precum și din cuprinsul punctelor 31-34 din prezenta hotărâre rezultă că legiuitorul a definit, la articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32, întinderea și intensitatea examinării necesităților de protecție internațională ale solicitanților de către o instanță națională de prim grad de jurisdicție sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii a autorității decizionale de respingere a unei cereri de protecție internațională. Rezultă că definirea întinderii și a intensității acestei examinări nu ține de autonomia procedurală a statelor membre. Prin urmare, acestea din urmă nu pot limita competența unei asemenea instanțe de a se pronunța cu privire la aceste necesități de protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Situația nu poate fi diferită pentru motivul că autoritatea decizională ar fi mai bine plasată și echipată pentru a examina pe fond cererile de protecție internațională. Desigur, examinarea unei asemenea cereri de către această autoritate reprezintă, conform jurisprudenței amintite la punctul 27 din prezenta hotărâre, o fază esențială a procedurilor comune instituite prin Directiva 2013/32. Cu toate acestea, în cadrul sistemului instituit de această directivă, autoritatea menționată nu este singura competentă să aprecieze cererile de protecție internațională și să se pronunțe cu privire la temeinicia lor, astfel cum reiese în special din jurisprudența citată la punctul 45 din prezenta hotărâre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De asemenea, din considerațiile care precedă rezultă că, contrar celor susținute de guvernul neerlandez în observațiile sale, unei instanțe naționale de prim grad de jurisdicție sesizate cu o cale de atac împotriva unei decizii a autorității decizionale de respingere a unei cereri de protecție internațională i se conferă o competență care depășește un „control cu o anumită reținere” al deciziei autorității decizionale. În consecință, o asemenea instanță nu poate fi obligată să exercite această competență „cu reținere”, ci trebuie să efectueze o examinare deplină și ex nunc, cu alte cuvinte, exhaustivă și actualizată, a elementelor de fapt și de drept, precum și a necesităților de protecție internațională ale solicitantului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, este adevărat că, în conformitate cu jurisprudența Curții, articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 privește numai examinarea căii de atac și nu privește, așadar, urmarea unei eventuale anulări a deciziei care face obiectul acestei căi de atac (Hotărârea din 29 iulie 2019, Torubarov, C‑556/17, EU:C:2019:626, punctul 54).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, reiese de asemenea din jurisprudență că recunoașterea în favoarea unei astfel de instanțe a competenței de a se pronunța în mod obligatoriu cu privire la aspectul dacă un solicitant îndeplinește condițiile prevăzute de Directiva 2011/95 pentru a i se recunoaște o protecție internațională înseamnă că, atunci când această instanță anulează o decizie a unei autorități administrative în urma unei examinări depline și actualizate a necesităților de protecție internațională ale unui solicitant în lumina tuturor elementelor relevante de drept și de fapt și constată că acestui solicitant trebuie să i se acorde protecție internațională, apoi trimite cauza acestei autorități administrative pentru ca aceasta să adopte o nouă decizie, autoritatea administrativă menționată este obligată să acorde protecția internațională solicitată, sub rezerva apariției unor elemente de fapt sau de drept care necesită în mod obiectiv o nouă apreciere actualizată. În același mod, dacă aceeași autoritate administrativă adoptă ulterior o decizie în sens contrar, fără a stabili în acest scop apariția unor elemente noi care să justifice o nouă apreciere a necesităților de protecție internațională ale solicitantului menționat, instanța respectivă trebuie să modifice această decizie neconformă cu hotărârea sa anterioară și să o substituie cu propria decizie în ceea ce privește cererea de protecție internațională, lăsând neaplicată, dacă este necesar, reglementarea națională care i‑ar interzice să procedeze în acest sens (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Torubarov, C‑556/17, EU:C:2019:626, punctele 66, 73, 75, 77 și 78).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, din explicațiile furnizate de instanța de trimitere rezultă că aceasta consideră că dispune de suficiente informații pentru a efectua ea însăși o apreciere a credibilității anumitor elemente ale relatării solicitantului de protecție internațională, precum și a anumitor motive invocate în susținerea cererii sale de protecție internațională. Cu toate acestea, ea precizează că, potrivit jurisprudenței Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State (Secția de contencios administrativ a Consiliului de Stat), ea nu este învestită cu competența de a efectua astfel de aprecieri și ar trebui să se limiteze la anularea deciziei în discuție în litigiul principal, apoi să trimită cauza ministrului pentru ca acesta să efectueze o nouă examinare a cererii de protecție internațională.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, la aplicarea dreptului intern, instanțele naționale sunt obligate, în măsura posibilului, să interpreteze dispozițiile acestuia în lumina textului și a finalității directivei în cauză pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta și, prin urmare, pentru a se conforma articolului 288 al treilea paragraf TFUE (Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Bauer și Willmeroth, C‑569/16 și C‑570/16, EU:C:2018:871, punctul 66, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Principiul interpretării conforme impune ca instanțele naționale să facă tot ce ține de competența lor, luând în considerare ansamblul dreptului intern și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, pentru a garanta efectivitatea deplină a directivei în discuție și pentru a identifica o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta (Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Bauer și Willmeroth, C‑569/16 și C‑570/16, EU:C:2018:871, punctul 67, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum a apreciat Curtea, cerința unei asemenea interpretări conforme include printre altele obligația instanțelor naționale de a modifica, dacă este cazul, o jurisprudență consacrată dacă aceasta se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu obiectivele unei directive. Prin urmare, printre altele, o instanță națională nu poate considera în mod valabil că se găsește în imposibilitatea de a interpreta o dispoziție națională în conformitate cu dreptul Uniunii pentru simplul motiv că această dispoziție a fost interpretată în mod constant într‑un sens care nu este compatibil cu dreptul menționat (Hotărârea din 17 aprilie 2018, Egenberger, C‑414/16, EU:C:2018:257, punctele 72 și 73, precum și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de interpretare conformă s‑ar dovedi imposibilă, Curtea a subliniat deja imperativul ca instanța competentă, în vederea aplicării dreptului Uniunii, să înlăture dispozițiile legislative naționale care ar constitui eventual un obstacol în calea deplinei eficacități a normelor Uniunii care dispun de efect direct, precum articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32, interpretat în lumina articolului 47 din cartă (Hotărârea din 3 aprilie 2025, Barouk, C‑283/24, EU:C:2025:236, punctul 41 și jurisprudența citată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, posibilitatea de a formula apel împotriva deciziei unei instanțe naționale de prim grad de jurisdicție sesizate cu o cale de atac împotriva unei decizii a autorității decizionale de respingere a unei cereri de protecție internațională nu este de natură să repună în discuție considerațiile care precedă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit modului de redactare a articolului 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32, calea de atac efectivă pe care statele membre trebuie să o prevadă privește „cel puțin […] proceduril[e] privind căile de atac în fața unei instanțe de fond”. Această dispoziție obligă, așadar, statele membre să prevadă o astfel de cale de atac, lăsându‑le în același timp posibilitatea de a institui o procedură de apel sau de recurs, fără să difere însă caracteristicile examinării prevăzute de dispoziția menționată după cum statele membre utilizează sau nu această posibilitate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă întrebările adresate că articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, conferă unei instanțe de prim grad de jurisdicție sesizate cu o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională competența de a se pronunța în mod obligatoriu cu privire la credibilitatea relatării prezentate în susținerea acestei cereri, cu privire la plauzibilitatea temerii solicitantului de a fi persecutat sau a riscului real ca acesta să sufere vătămări grave în cazul întoarcerii în țara sa de origine, precum și cu privire la temeinicia cererii menționate, luând în considerare elementele prezentate în cadrul procedurii căii de atac, și că, pe de altă parte, statele membre nu pot limita această competență.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la cheltuielile de judecată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C41DispositifIntroduction" id="para-119" title="page-14">
      Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-120" title="page-14">
      Articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-121" title="page-14">
      trebuie interpretat în sensul că,
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-122" title="page-15">
      pe de o parte, conferă unei instanțe de prim grad de jurisdicție sesizate cu o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională competența de a se pronunța în mod obligatoriu cu privire la credibilitatea relatării prezentate în susținerea acestei cereri, cu privire la plauzibilitatea temerii solicitantului de a fi persecutat sau a riscului real ca acesta din urmă să sufere vătămări grave în cazul întoarcerii în țara sa de origine, precum și cu privire la temeinicia cererii menționate, luând în considerare elementele prezentate în cadrul procedurii căii de atac, și că, pe de altă parte, statele membre nu pot limita această competență.
    </p>
    <div class="signatures">
<p class="C77Signatures" id="para-123" title="page-15">
<span class="signatory">Semnături</span>
</p>
</div>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">*</a>
</span>) Limba de procedură: neerlandeza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">i</a>
</span>) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.</p>
</body>
</html>
