<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0600412901.case.xml"><NO.CASE>C-156/04</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62004J0156</NO.CELEX><NO.SEQ>0002.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>4152</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>4184</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>33</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070607">7.6.2007</DATE> — CAUZA C-156/04</LEFT><RIGHT>COMISIA/GRECIA</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20070607">7 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: greaca.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>în cauza C-156/04,</P><P>având ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la <DATE ISO="20040326">26 martie 2004</DATE>,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Comisia Comunităţilor Europene,</HT> reprezentată de doamna M. Patakia şi de domnul D. Triantafyllou, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,</P><PARTY.STATUS>reclamantă,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Republicii Elene,</HT> reprezentată de domnul P. Mylonopoulos şi de doamna I. Pouli, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,</P><PARTY.STATUS>pârâtă,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS></PARTIES><?PAGE NO="I-4153"?><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera întâi),</P><P>compusă din domnul P. Jann, preşedinte de cameră, domnii E. Juhász (raportor), J. N. Cunha Rodrigues, M. Ilešič şi E. Levits, judecători,</P><P>avocat general: domnul L. A. Geelhoed,</P><P>grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20060622">22 iunie 2006</DATE>,</VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20060914">14 septembrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă, Comisia Comunităţilor Europene solicită Curţii să constate că Republica Elenă:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>prin aplicarea, cu privire la utilizarea temporară pe teritoriul său a vehiculelor înmatriculate în alte state membre, a dispoziţiilor regimului vamal de admitere<?PAGE NO="I-4154"?> temporară aplicabil vehiculelor provenite din ţări terţe, în locul dispoziţiilor Directivei 83/182/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19830328">28 martie 1983</DATE> privind scutirile de taxă în interiorul Comunităţii pentru anumite mijloace de transport importate temporar dintr-un stat membru în altul (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="105" DATE.PUB="1983" PAGE.FIRST="59">JO L 105, p. 59</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 66, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>directiva<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>);</P></ITEM><ITEM><P>prin aplicarea, cu privire la încălcările referitoare la declararea vehiculelor care sunt admise temporar pe teritoriul său, a unui regim de sancţiuni care, coroborate cu practica sistematică a autorităţilor administrative de a stabili domiciliul stabil al particularului care importă vehiculul ca fiind în Grecia, sunt vădit disproporţionate;</P></ITEM><ITEM><P>prin perceperea sistematică a taxelor prevăzute pentru importul definitiv de vehicule, în cazul furtului de la acelaşi particular al unui al doilea vehicul care este admis temporar, nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 90 CE şi al directivei, în special al articolului 1 din aceasta.</P></ITEM></LIST></P></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Conform primului şi celui de al doilea considerent, directiva urmăreşte eliminarea obstacolelor în calea liberei circulaţii a persoanelor şi a creării pieţei interne rezultate din regimurile fiscale ale statelor membre în materia importului temporar al anumitor mijloace de transport</TXT></NP><?PAGE NO="I-4155"?><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>în cel de al treilea considerent al directivei se precizează că <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>[...] trebuie ca în anumite cazuri să fie posibil să se stabilească cu precizie dacă o persoană este sau nu rezidentă într-un stat membru<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 1 alineatul (1) din directivă prevede că statele membre acordă, în condiţiile stabilite prin directivă, o scutire de impozitul pe cifra de afaceri, de accize şi de orice alte impozite pe consum la importul temporar dintr-un stat membru de autovehicule rutiere. Articolul 1 alineatul (3) din directivă exclude de la scutire vehiculele comerciale.</TXT></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte vehiculele personale, în temeiul articolului 3 din directivă, scutirea se aplică la importul temporar al acestora pentru uz personal, pentru o perioadă, continuă sau nu, de cel mult şase luni din 12. în ceea ce priveşte aceleaşi vehicule, în temeiul articolului 4 din directivă, scutirea se aplică la importul temporar pentru uz profesional, pe o perioadă, continuă sau nu, de şase sau de şapte luni din 12.</TXT></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Atât conform articolului 3, cât şi articolului 4 din directivă, beneficiul scutirii este supus condiţiei ca particularul care a importat vehiculul să aibă <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>domiciliul stabil într-un stat membru, altul decât cel în care s-a făcut importul<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>, sub rezerva respectării anumitor condiţii suplimentare pentru particularul care importă vehiculul pentru uz profesional.</TXT></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte noţiunea de <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>domiciliu stabil<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>, articolul 7 din directivă, intitulat <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Norme generale privind stabilirea domiciliului<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>în sensul prezentei directive, <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="00AB"/>domiciliu stabil<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="00BB"/> înseamnă locul unde o persoană locuieşte de obicei, cel puţin 185 de zile în fiecare an calendaristic, din cauza<?PAGE NO="I-4156"?> relaţiilor sale personale sau profesionale sau, în cazul persoanelor care nu au relaţii profesionale, ci doar personale, în cazul cărora se pot demonstra legături strânse între respectiva persoană şi locul în care locuieşte.</TXT><P>Totuşi, domiciliul stabil al unei persoane ale cărei relaţii profesionale se află într-un alt loc decât cel al relaţiilor sale personale şi care, drept urmare, locuieşte pe rând în mai multe locuri situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi locul unde acea persoană are legături personale, cu condiţia ca acea persoană să se întoarcă acolo în mod regulat Această ultimă condiţie nu trebuie îndeplinită dacă persoana trăieşte într-un stat membru pentru a îndeplini o însărcinare pe o perioadă limitată. Frecventarea unei universităţi sau a unei şcoli nu implică transferul domiciliului stabil.</P></NP><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Persoanele dovedesc locul domiciliului stabil prin orice mijloace corespunzătoare, cum ar fi cartea de identitate sau orice alt document valabil.</TXT></NP><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>Dacă autorităţile statului membru în care s-a făcut importul au îndoieli privind valabilitatea unei declaraţii privind domiciliul efectuate conform alineatului (2) sau în scopul unor controale specifice, acestea pot solicita informaţii sau dovezi suplimentare.<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 9 alineatul (1) din directivă prevede că statele membre pot permite, în special, la solicitarea importatorului, importul temporar pentru o perioadă mai lungă decât cele menţionate în articolele 3 şi 4 din aceasta.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4157"?><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Articolul 9 alineatul (2) din directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>În niciun caz statele membre nu pot acorda, în temeiul prezentei directive, scutiri de taxe în cadrul Comunităţii mai puţin favorabile decât cele pe care le-ar acorda în ceea ce priveşte mijloacele de transport originare dintr-o ţară terţă.<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>În cele din urmă, articolul 10 alineatul (2) din directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Dacă aplicarea practică a prezentei directive creează dificultăţi, autorităţile competente ale statelor membre în cauză adoptă de comun acord deciziile necesare, în special în temeiul convenţiilor şi al directivelor comunitare privind acordurile reciproce.<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea naţională</P></TI></TITLE><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Hotărârea ministrului finanţelor D 247/13 din <DATE ISO="19880301">1 martie 1988</DATE>, modificată prin Legea 2187/94 (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>hotărârea din <DATE ISO="19880301">1 martie 1988</DATE><QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>), prin care a fost transpusă directiva în dreptul intern, autorizează, la articolul 1, importul temporar, cu scutirea de drepturi vamale corespunzătoare şi de alte taxe, al mijloacelor de transport de uz personal, vehiculele comerciale fiind excluse de la acest regim.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Articolul 3 din hotărârea din <DATE ISO="19880301">1 martie 1988</DATE> defineşte noţiunea de <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>domiciliu stabil<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/> al particularului care importă vehiculul în termeni identici în esenţă cu cei ai articolului 7 alineatul (1) din directivă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4158"?><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Articolul 4 din respectiva hotărâre, referitor la importul temporar pentru uz personal al unui mijloc de transport, altul decât un vehicul comercial, stabileşte la şase luni din 12 perioada, întreruptă sau nu, în care acest mijloc de transport se poate găsi pe teritoriul naţional Articolul prevede că această perioadă poate fi prelungită cu nouă luni suplimentare, cu excepţia cazului în care particularul care importă vehiculul exercită o activitate profesională în Grecia, caz în care prelungirea este limitată la maximum trei luni.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte importul temporar al unui vehicul personal de uz profesional, articolul 5 din hotărârea din <DATE ISO="19880301">1 martie 1988</DATE> stabileşte la şase luni perioada, întreruptă sau nu, în care acest vehicul se poate afla în Grecia. Acesta exclude beneficiul scutirii dacă vehiculul este utilizat pentru transportul de persoane sau pentru transportul industrial sau comercial de mărfuri, cu sau fără remuneraţie.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Atât în articolul 4, cât şi în articolul 5 din respectiva hotărâre, beneficiul scutirii este supus condiţiei ca persoana interesată să aibă domiciliul stabil în afara Greciei.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Articolul 15 al treilea şi al patrulea paragraf din hotărârea din <DATE ISO="19880301">1 martie 1988</DATE> reia, în termeni identici sau identici în esenţă, dispoziţiile articolului 7 alineatele (2) şi (3) din directivă, referitoare la dovedirea locului domiciliului stabil.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Articolul 133 alineatul 2 din Legea 1165/1918 privind codul vamal (FEK A' 73), în versiunea aplicabilă în cadrul procedurii precontencioase accelerate în prezenta cauză, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>Vehiculele comunitare pot rămâne temporar pe teritoriul naţional fără să se solicite plata taxei de înmatriculare şi a taxei pe valoarea adăugată (TVA). Pentru acordarea<?PAGE NO="I-4159"?> acestei exonerări temporare [...], termenii şi condiţiile prevăzute prin dispoziţiile regimului vamal de admitere temporară a vehiculelor provenite din ţări terţe, importate temporar, sunt aplicabile <HT TYPE="ITALIC">mutatis mutandis,</HT> cu condiţia ca acele vehicule să fie reexportate.<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Articolul 18 din Legea 2682/1999, în versiunea aplicabilă în cadrul procedurii precontencioase accelerate în prezenta cauză, intitulat <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>încălcări şi sancţiuni<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>A.</NO.P><TXT>Vehicule comunitare</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Deţinerea sau utilizarea de vehicule comunitare de către persoane stabilite în Grecia, fără ca vreuna dintre formalităţile prevăzute la articolele 10 şi 11 din prezenta lege să fie respectată, constituie infracţiunea de contrabandă şi sunt aplicabile dispoziţiile codului vamal referitoare la contrabandă (Legea 1165/1918, [...]). în aceste cazuri, nu are loc începerea urmăririi penale dacă persoanele respective plătesc taxa majorată imputată, stabilită la cuantumul minim, avută în vedere de dispoziţiile respective şi renunţă la căile de atac prevăzute împotriva actului de imputare a respectivei taxe. în cazurile avute în vedere la acest alineat, nu se aplică amenzile prevăzute la alineatul A4 din prezentul articol.</TXT></NP><P>[...]</P><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Faptele descrise mai jos constituie infracţiuni vamale simple şi se pedepsesc, după caz, cu următoarele amenzi:</TXT></NP><P>[...]</P><?PAGE NO="I-4160"?><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>d)</NO.P><TXT>Pentru [...] exportul [...] tardiv al vehiculului, o amendă pe zi de întârziere, stabilită astfel: vehicule personale şi de tip Jeep: — până la <FT TYPE="NUMBER">1600</FT> cm3, 29 de euro; — de la <FT TYPE="NUMBER">1601</FT> cm <HT TYPE="SUP">3</HT>, 59 de euro. Camioane, indiferent de capacitatea cilindrică, 29 de euro. Ciclomotoare, indiferent de capacitatea cilindrică, 14 euro.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[...]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>f)</NO.P><TXT>Dacă vehiculul care circulă pe teritoriul naţional [...] este condus de o altă persoană nebeneficiară, o amendă de 733 de euro, dacă beneficiarul se afla pe teritoriul naţional la momentul comiterii infracţiunii. Utilizarea vehiculului susmenţionat de către o altă persoană nebeneficiară determină anularea regimului la care se face referire la articolul 14 alineatul 2 din prezenta lege dacă, la momentul comiterii infracţiunii, beneficiarul nu se găseşte pe teritoriul naţional şi dispoziţiile alineatului Al din prezentul articol sunt aplicabile persoanei nebeneficiare.<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></GR.SEQ></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>Articolul 18 partea C din Legea 2682/1999, intitulat <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Vehicule comunitare şi din ţări terţe<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>, precizează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>Pe lângă aplicarea amenzilor prevăzute la alineatele precedente A4, [...], vehiculele fac de asemenea obiectul unei imobilizări conservatorii temporare dispuse prin act al autorităţii vamale care a constatat infracţiunea, iar punerea lor la dispoziţie are loc după achitarea amenzilor datorate şi a altor cheltuieli eventuale prevăzute. [...]</TXT><P>[...]<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/></P></NP></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-4161"?><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Conform articolului 10 alineatul 5 din Legea 2682/1999:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>Vehiculele comunitare pot fi reexpediate în celelalte state membre ale Uniunii Europene sau pot fi exportate spre ţări terţe înainte de constatarea taxei de înmatriculare datorate.<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>în cele din urmă, articolul 12 alineatul 1 litera d) din hotărârea din <DATE ISO="19880301">1 martie 1988</DATE>, sub titlul <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>Furtul de vehicule<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>1.</NO.P><TXT>Beneficiarul care declară furtul vehiculului care i-a fost livrat în temeiul regimului de admitere temporară, [...], nu este ţinut să plătească drepturile vamale sau alte taxe aplicabile vehiculului furat [...], cu condiţia ca beneficiarul să nu participe în viitor la o utilizare ilegală a vehiculului în Grecia şi în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:</TXT><P>[...]</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>d)</NO.P><TXT>beneficiarul nu a declarat în trecut furtul unui alt vehicul personal care i-a fost livrat în temeiul regimului de admitere temporară.<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Procedura precontencioasă</P></TI></TITLE><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Ca urmare a unei serii de plângeri cu care a fost sesizată şi conform cărora normele aplicabile importului temporar al anumitor mijloace de transport în Grecia ar<?PAGE NO="I-4162"?> constitui piedici serioase în calea libertăţii de circulaţie a rezidenţilor comunitari în acest stat membru, Comisia a adresat, la <DATE ISO="19990517">17 mai 1999</DATE>, o scrisoare de punere în întârziere către autorităţile elene, atrăgându-le atenţia asupra incompatibilităţii reglementării naţionale pertinente cu dispoziţiile directivei şi ale articolului 90 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>După examinarea observaţiilor formulate de Republica Elenă în răspunsul său din <DATE ISO="19990901">1 septembrie 1999</DATE> cu privire la respectiva scrisoare de punere în întârziere, la <DATE ISO="20001129">29 noiembrie 2000</DATE> Comisia a adresat acestui stat membru un aviz motivat care cuprindea nouă motive şi în care concluziona că reglementarea respectivă era incompatibilă cu normele comunitare menţionate mai sus.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Considerând că explicaţiile date de Republica Elenă în răspunsul său din <DATE ISO="20010221">21 februarie 2001</DATE> la respectivul aviz motivat nu erau satisfăcătoare, Comisia a introdus prezenta acţiune, păstrând totuşi numai unele dintre motivele formulate în avizul motivat.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la acţiune</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la primul motiv</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>Comisia reproşează Republicii Elene aplicarea, cu privire la utilizarea temporară pe teritoriul său a vehiculelor înmatriculate în alte state membre, a dispoziţiilor<?PAGE NO="I-4163"?> regimului vamal al admiterii temporare aplicabile vehiculelor provenite din ţări terţe, în locul dispoziţiilor directivei, care se întemeiază pe necesitatea unei mai puternice integrări a statelor membre.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>În acelaşi context, Comisia reproşează autorităţilor elene că au considerat că, începând de la <DATE ISO="19930101">1 ianuarie 1993</DATE>, data eliminării principiului taxării la import în relaţiile dintre statele membre, directiva, care acordă scutiri de taxă în materie de <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>import<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>, a încetat să producă efecte şi a devenit lipsită de obiect.</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Guvernul elen răspunde că motivele Comisiei sunt inexacte, în măsura în care directiva a fost transpusă corect, cu mult timp în urmă, în dreptul intern şi este aplicată în continuare. Comisia nu s-ar referi la încălcări ale unor obligaţii concrete care decurg din directivă, iar discuţia deschisă de aceasta ar avea caracter teoretic, intenţia autorităţilor elene fiind de a determina Comisia să ia iniţiativa legislativă de a adapta directiva la situaţia juridică existentă de la <DATE ISO="19930101">1 ianuarie 1993</DATE>, dată de la care nu mai există noţiunea de <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>import<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/> între state membre.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Guvernul elen afirmă că aplică directiva în relaţiile intracomunitare în toate cazurile.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>Prin acest motiv, Comisia susţine că Republica Elenă nu aplică întocmai directiva.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4164"?><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Guvernul elen precizează în această privinţă că această controversă cu Comisia îşi găseşte originea în observaţiile autorităţilor elene prezentate în cadrul contactelor periodice cu Comisia cu privire la necesitatea de a adapta directiva, în care apare noţiunea de <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>import<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>, la situaţia stabilită începând de la <DATE ISO="19930101">1 ianuarie 1993</DATE>, dată de la care această noţiune a fost eliminată în relaţiile dintre statele membre. Conform guvernului elen, această controversă nu afectează aplicarea directivei de către Republica Elenă.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Trebuie arătat că în hotărârea din <DATE ISO="20010712">12 iulie 2001</DATE>, Louloudakis (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-262/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-5547">C-262/99, Rec, p. I-5547</REF.DOC.ECR>, în special punctele 20-25), Curtea s-a referit la reglementarea elenă care autorizează importul temporar, cu scutirea de drepturi vamale şi de alte taxe, al mijloacelor de transport pentru uz personal. Această reglementare este reluată la punctele 11-16 din prezenta hotărâre. Din această reglementare rezultă, în special, că aceasta defineşte noţiunea de <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>domiciliu stabil<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/> în termeni în esenţă identici cu cei din articolul 7 alineatul (1) din directivă, că scutirea este acordată, cum se prevede în directivă, timp de şase luni din 12 şi că această reglementare reia, în termeni identici sau identici în esenţă, dispoziţiile articolului 7 alineatele (2) şi (3) din directivă referitoare la dovada locului domiciliului stabil.</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Trebuie observat de asemenea că hotărârea Louloudakis, citată anterior, a fost pronunţată în urma unei cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresate de o instanţă elenă, care a întrebat Curtea cu privire la interpretarea directivei, în vederea soluţionării unui litigiu cu care a fost sesizată, ceea ce constituie o dovadă a faptului că directiva este aplicată.</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>În plus, Comisia însăşi constată, la punctul 21 paragraful al treilea din cererea introductivă, că legislaţia greacă reia, în ceea ce priveşte determinarea domiciliului stabil, criteriile prevăzute în dispoziţia din directivă avută în vedere.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4165"?><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>În cele din urmă, trebuie să se sublinieze că statele membre sunt libere să aplice, cu privire la utilizarea temporară a vehiculelor provenite din ţări terţe, acelaşi regim ca acela prevăzut de directivă pentru vehiculele provenite dintr-un alt stat membru. Singura rezervă în această privinţă este formulată la articolul 9 alineatul (2) din directivă, conform căruia statele membre nu pot aplica în interiorul Comunităţii scutiri de taxă mai puţin favorabile decât cele pe care le-ar acorda pentru mijloacele de transport originare dintr-o ţară terţă.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Desigur, Comisia a formulat critici precise privind anumite domenii de aplicare ale directivei, dar nu a prezentat probe care să demonstreze că Republica Elenă nu aplică întocmai directiva.</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Aprecierile teoretice şi eventualele controverse privind nevoia de adaptare a directivei la situaţia juridică existentă de la <DATE ISO="19930101">1 ianuarie 1993</DATE>, care au loc în cadrul contactelor periodice între administraţiile naţionale şi Comisie, nu pot constitui temeiul pe care Curtea constată neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Ca urmare, acest prim motiv nu este întemeiat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la al doilea motiv</P></TI></TITLE><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Prin acest motiv, Comisia pune în discuţie regimul sancţiunilor aplicat de autorităţile elene.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4166"?><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Acest motiv prezintă două aspecte. Pe de o parte, Comisia reproşează Republicii Elene existenţa unei practici administrative conform căreia, în cazul în care elementele care servesc ca bază de determinare a domiciliului stabil sunt împărţite între Grecia şi un alt stat membru, autorităţile elene stabilesc sistematic domiciliul stabil al persoanelor vizate în Grecia, impunându-le, în această privinţă, o sarcină a probei mai dificilă. Pe de altă parte, Comisia critică faptul că această stabilire a domiciliului stabil în Grecia antrenează sancţiuni disproporţionate.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la practica administrativa</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>Comisia arată că, deşi reglementarea elenă reia criteriile utilizate de directivă pentru stabilirea ţării domiciliului stabil, totuşi autorităţile administrative elene stabilesc sistematic domiciliul stabil în Grecia atât pentru persoanele care au legături personale şi profesionale în Grecia, cât şi pentru cele care au astfel de legături în alte state membre, dând în mod aproape automat întâietate legăturilor personale şi impunând în practică o prezumţie a domiciliului pe teritoriul naţional atunci când interesaţii au cetăţenia elenă.</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Comisia susţine în această privinţă că aceste autorităţi administrative procedează la o inversare a sarcinii probei locului domiciliului stabil sau impun persoanelor vizate producerea de elemente de probă suplimentare, ceea ce este incompatibil cu normele de stabilire a domiciliului prevăzute de directivă. Comisia se referă la anumite cazuri individuale care, în opinia sa, ar fi prin ele însele suficiente pentru a stabili neîndeplinirea obligaţiilor impuse de directivă. în plus, această practică administrativă constantă ar fi confirmată de atitudinea autorităţilor judiciare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4167"?><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>Guvernul elen arată că, în practică, este uzual să apară dificultăţi cu privire la stabilirea domiciliului stabil al resortisanţilor greci ale căror legături profesionale şi personale sunt împărţite între Grecia şi un alt stat membru. Cazurile individuale la care se referă Comisia ar ilustra această situaţie.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>În astfel de cazuri, autorităţile administrative ar face aplicarea criteriilor stabilite la articolul 7 alineatul (1) din directivă, care acordă, în această privinţă, prioritate legăturilor personale. în caz de îndoială, respectivele autorităţi ar utiliza în mod justificat articolul 7 alineatul (3) din directivă, care le acordă facultatea de a solicita persoanelor interesate orice informaţie sau probe suplimentare. Guvernul elen subliniază în cele din urmă că, în prezent, majoritatea vehiculelor care circulă în Grecia în temeiul regimului importului temporar aparţin unor resortisanţi greci care îşi utilizează domiciliul stabil în străinătate ca temei juridic pentru scutirile de taxă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>Curtea a arătat că acele criterii de determinare a noţiunii de <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>domiciliu stabil<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/> cuprinse la articolul 7 alineatul (1) din directivă au în vedere legătura profesională şi personală a unei persoane cu un loc determinat, precum şi durata acestei legături şi a definit această noţiune ca fiind locul în care persoana interesată a stabilit centrul permanent al intereselor sale (hotărârea Louloudakis, citată anterior, punctul 51 şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Astfel, în vederea determinării locului domiciliului stabil trebuie să se ia în considerare atât legăturile profesionale şi personale ale persoanei interesate într-un anumit loc, cât şi durata acestora şi, atunci când aceste legături nu sunt concentrate într-un singur stat membru, articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf din directivă acordă mai mare importanţă legăturilor personale în raport cu cele profesionale. în cadrul aprecierii legăturilor personale şi profesionale ale interesatului, toate<?PAGE NO="I-4168"?> elementele de fapt pertinente trebuie luate în considerare, de exemplu, în special, prezenţa sa fizică, precum şi a membrilor de familie ai acestuia, existenţa unei locuinţe la dispoziţia sa, locul de exercitare a activităţilor profesionale şi cel de situare a intereselor sale patrimoniale (a se vedea în acest sens hotărârea Louloudakis, citată anterior, punctele 52, 53 şi 55).</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>Le revine în primul rând autorităţilor administrative competente ale statelor membre să aprecieze şi să evalueze toate elementele de fapt pertinente care caracterizează fiecare speţă, în raport cu criteriile desprinse din jurisprudenţa Curţii, şi este de competenţa acesteia să constate neîndeplinirea obligaţiilor statului membru respectiv din cauza unei practici administrative constante eronate sau abuzive.</TXT></NP><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>În cazul de faţă, Comisia încearcă să demonstreze, în temeiul anumitor cazuri individuale, existenţa unei practici constante, eronate şi abuzive a autorităţilor administrative elene, care ar trebui să conducă la constatarea unei neîndepliniri generale a obligaţiilor în materie de către statul membru pârât. în realitate, Comisia face referire în cererea sa la <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>mai multe plângeri<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>, însă aceasta se referă concret, în mod laconic şi necircumstanţiat, la numai două cazuri individuale şi, în cuprinsul memoriului său în replică, la numai alte şase cazuri, în acelaşi mod puţin circumstanţiat.</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>Independent de întrebarea dacă prezentarea ca mijloace de probă a celor şase cazuri individuale, pentru prima dată în memoriul în replică, este admisibilă în raport cu cerinţele articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, din dosar rezultă totuşi că, din cele opt cazuri la care se referă Comisia, patru dintre persoanele implicate aveau cetăţenia elenă şi legături personale şi profesionale de netăgăduit în Grecia (dintre care una nu avea nicio legătură în afara acestui stat membru), două persoane aveau dublă cetăţenie şi legături personale sau profesionale<?PAGE NO="I-4169"?> în Grecia şi o altă persoană avea cetăţenia unui alt stat membru, dar avea legături personale şi profesionale bine stabilite în Grecia. Elementele dosarului nu permit determinarea cu claritate a situaţiei celui de al optulea caz.</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>În toate situaţiile individuale expuse mai sus, cu excepţia ultimei, explicaţiile oferite de autorităţile elene nu par neîntemeiate. în orice caz, nu pare că aceste autorităţi ar fi depăşit marja de apreciere de care dispun pentru a determina locul domiciliului stabil al celor interesaţi.</TXT></NP><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte posibilitatea de constatare a unei neîndepliniri a obligaţiilor în temeiul practicii administrative urmate într-un stat membru, Curtea a determinat deja criteriile aplicabile. într-adevăr, în acest caz neîndeplinirea obligaţiilor nu poate fi stabilită decât printr-o demonstrare suficient de documentată şi circumstanţiată a practicii criticate, trebuie ca această practică administrativă să prezinte un anumit grad de constanţă şi de generalitate şi, pentru a ajunge la concluzia existenţei unei practici generale şi constante, Comisia nu se poate întemeia pe o prezumţie (hotărârea din <DATE ISO="20060427">27 aprilie 2006</DATE>, Comisia/Germania, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-441/02" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-3449">C-441/02, Rec, p. I-3449, punctele 49, 50 şi 99</REF.DOC.ECR>, precum şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>Pe baza probelor prezentate de Comisie nu se poate constata că sunt îndeplinite în speţă condiţiile citate la punctul anterior. în orice caz, având în vedere numărul foarte mare al resortisanţilor comunitari, precum şi al resortisanţilor greci stabiliţi în alte state membre, care merg anual în Grecia cu maşina, cele opt cazuri individuale la care face referire Comisia, chiar dacă sunt presupuse stabilite, constituie un procentaj evident insuficient, dacă se ţine cont de cerinţele impuse de jurisprudenţa Curţii pentru a dovedi existenţa unei practici administrative constante, care să dea naştere neîndeplinirii obligaţiilor.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4170"?><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>În plus, Comisia reproşează autorităţilor judiciare elene confirmarea practicii administraţiei, fără a aduce totuşi niciun element concludent în această privinţă. Or, în cazul în care Comisia intenţionează să stabilească o neîndeplinire a obligaţiilor în temeiul unei practici judiciare, criteriile stabilite de jurisprudenţa Curţii şi prezentate la punctul 50 din prezenta hotărâre sunt cu atât mai mult aplicabile, chiar cu mai multă rigoare.</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>În speţă, trebuie să se constate că nu sunt îndeplinite criteriile stabilite de Curte.</TXT></NP><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>De asemenea, trebuie subliniat că marja de apreciere de care dispun autorităţile naţionale competente în acest domeniu sensibil care afectează competenţele naţionale în materie fiscală a fost luată în considerare de Curte, aceasta considerând că obligaţia de cooperare care revine acestor autorităţi în temeiul articolului 10 alineatul (2) din directivă nu le obligă să se pună de acord în fiecare caz individual în care aplicarea acestei directive ridică dificultăţi (hotărârea Louloudakis, citată anterior, punctul 59 şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>În cele din urmă, Comisia reproşează autorităţilor elene că impun celor interesaţi producerea unor elemente de probă suplimentare pentru determinarea locului domiciliului stabil, realizând astfel o inversare a sarcinii probei, dat fiind că această sarcină revine, în mod normal, autorităţilor naţionale. Este suficient să se sublinieze în această privinţă că, în conformitate cu articolul 7 alineatele (2) şi (3) din directivă, proba domiciliului stabil este, în principiu, în sarcina particularilor interesaţi. Autorităţile naţionale competente au opţiunea de a efectua controale specifice şi, în caz de dubiu, de a solicita orice informaţie sau probă suplimentară.</TXT></NP><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>Ca urmare, primul aspect al celui de al doilea motiv nu poate fi admis.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-4171"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la caracterul disproporţionat al sancţiunilor</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>Comisia se referă în special la sancţiunile prevăzute de legislaţia elenă în cazul în care autorităţile competente constată că proprietarul unui vehicul care circulă în Grecia şi are plăcuţe de înmatriculare dintr-un alt stat membru are domiciliul stabil în Grecia. Legislaţia naţională în vigoare în perioada respectivă califică fapta drept contrabandă, ceea ce presupune sancţiuni penale, şi anume pedeapsa închisorii pentru proprietarul vehiculului şi confiscarea vehiculului, precum şi sancţiuni administrative, care constau în amenzi. în plus, persoana interesată ar trebui să plătească taxa de înmatriculare datorată în caz de import definitiv al unui vehicul, cu excepţia cazului în care acceptă să exporte din nou acest vehicul în afara teritoriului naţional.</TXT></NP><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>Comisia consideră că aceste sancţiuni, combinate cu practica autorităţilor administrative elene cu privire la stabilirea locului domiciliului stabil şi neluarea în considerare a eventualei bune-credinţe a persoanei interesate sunt disproporţionate. În plus, faptul de a solicita plata taxei de înmatriculare, în condiţiile în care o taxă analoagă a fost deja plătită într-un alt stat membru, ar contraveni articolului 90 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>În opinia Comisiei, sancţiunile prevăzute în caz de depăşire a perioadei de şase luni în care un vehicul comunitar poate circula în regim de import temporar ar fi de asemenea disproporţionate.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4172"?><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>Guvernul elen răspunde că, în măsura în care directiva nu prevede sancţiuni pentru încălcarea eventuală a regimului de import temporar de vehicule comunitare, le revine statelor membre să adopte dispoziţiile pe care le consideră necesare pentru limitarea fraudelor fiscale. Cu toate acestea, sancţiunile prevăzute ar trebui să fie adecvate şi necesare pentru atingerea scopului urmărit.</TXT></NP><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>În cazul de faţă, criticile formulate de Comisie ar privi sancţiunile impuse atunci când persoane cu domiciliul stabil în Grecia circulă în această ţară în temeiul regimului de import temporar cu vehicule înmatriculate într-un alt stat membru. în astfel de cazuri, ţinându-se seama de împrejurarea că taxele de înmatriculare sunt foarte mari în Grecia, ceea ce ar determina anumite persoane să încerce să le evite, şi având în vedere numeroasele cazuri de fraudă fiscală constatate până în prezent, sancţiunile prevăzute nu ar fi disproporţionate în raport cu scopul urmărit, şi anume descurajarea şi pedepsirea fraudei fiscale.</TXT></NP><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>În cele din urmă, Guvernul elen susţine că sancţiunile impuse în caz de neplată a taxelor de înmatriculare afectează atât produsele interne, cât şi pe cele importate. Ca urmare, ar fi imposibil din punct de vedere material să se reţină o încălcare a articolului 90 CE.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>63</NO.P><TXT>Trebuie să se sublinieze, cu titlu introductiv, că al doilea aspect al celui de al doilea motiv al Comisiei priveşte de asemenea (paginile 9-12 din cerere) sancţiunile prevăzute de Legea 2960/2001 din <DATE ISO="20011122">22 noiembrie 2001</DATE> privind codul vamal (FEK A 265), care modifică sancţiunile prevăzute la articolul 18 din Legea 2682/1999. Or, Legea 2960/2001 a fost adoptată după expirarea termenului de două luni stabilit prin avizul motivat din <DATE ISO="20001122">22 noiembrie 2000</DATE> şi nu a făcut obiectul procedurii<?PAGE NO="I-4173"?> precontencioase prevăzute la articolul 226 CE. Pe de altă parte, din dosar nu rezultă că această nouă reglementare ar fi păstrat, în ansamblu, sistemul creat prin reglementarea contestată în cursul procedurii precontencioase, nici că dispoziţiile din aceste două reglementări ar fi identice în esenţă (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20060110">10 ianuarie 2006</DATE>, Comisia/Germania, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-98/03" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-53">C-98/03, Rec, p. I-53, punctele 27 şi 28</REF.DOC.ECR>, precum şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>64</NO.P><TXT>Conform unei jurisprudenţe constante, Curtea poate examina din oficiu dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 226 CE pentru introducerea unei acţiuni în neîndeplinirea obligaţiilor (hotărârea din <DATE ISO="20070201">1 februarie 2007</DATE>, Comisia/Regatul Unit, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-199/04" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-1221">C-199/04, Rep., p. I-1221, punctul 20</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>65</NO.P><TXT>În această privinţă, Curtea a făcut întotdeauna distincţia între fazele precontencioasă şi contencioasă ale procedurii prevăzute la articolul 226 CE şi a decis că procedura precontencioasă are ca obiectiv în special să delimiteze obiectul litigiului în vederea unei eventuale sesizări a Curţii şi să asigure că procedura contencioasă eventuală va avea ca obiect un litigiu clar definit (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20010215">15 februarie 2001</DATE>, Comisia/Franţa, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-230/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-1169">C-230/99, Rec, p. I-1169, punctul 31</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20011213">13 decembrie 2001</DATE>, Comisia/Franţa, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-1/00" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-9989">C-1/00, Rec, p. I-9989, punctele 53 şi 54</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20021210">10 decembrie 2002</DATE>, Comisia/Irlanda, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-362/01" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-11433">C-362/01, Rec, p. I-11433, punctele 17 şi 18</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20030605">5 iunie 2003</DATE>, Comisia/Italia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-145/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-5581">C-145/01, Rec, p. I-5581, punctul 17</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>66</NO.P><TXT>De asemenea, tot în conformitate cu o jurisprudenţă consacrată, obiectul litigiului astfel delimitat în timpul fazei precontencioase nu mai poate fi extins sau modificat prin concluziile cererii în faza contencioasă (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="19980929">29 septembrie 1998</DATE>, Comisia/Germania, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-191/95" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-5449">C-191/95, Rec, p. I-5449, punctul 56</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="19991109">9 noiembrie 1999</DATE>, Comisia/Italia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-365/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-7773">C-365/97, Rec, p. I-7773, punctul 25</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20061005">5 octombrie 2006</DATE>, Comisia/Germania, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-105/02" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-9659">C-105/02, Rec, p. I-9659, punctele 47 şi 48</REF.DOC.ECR>). în fine, existenţa unei neîndepliniri a obligaţiilor trebuie apreciată în funcţie de situaţia statului membru, astfel cum se prezenta aceasta la sfârşitul<?PAGE NO="I-4174"?> termenului stabilit în avizul motivat, iar modificările intervenite ulterior nu pot fi luate în considerare de Curte (a se vedea hotărârea din <DATE ISO="20070118">18 ianuarie 2007</DATE>, Comisia/Suedia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-104/06" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-671">C-104/06, Rep., p. I-671, punctul 28</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>67</NO.P><TXT>În cazul în care Curtea şi-ar extinde controlul la o reglementare a statului membru respectiv care nu a făcut obiectul fazei precontencioase şi care este avută în vedere pentru prima dată în concluziile cererii introductive, pentru simplitate, după cum a susţinut Comisia în cadrul şedinţei de ascultare a pledoariilor, procedura stabilită de autorii tratatului la articolul 226 CE ar fi golită de conţinut, ceea ce ar constitui o deturnare a acestei proceduri. în acest caz, analiza Curţii va privi aşadar numai dispoziţiile reglementării în cauză care erau în vigoare la data expirării termenului stabilit în avizul motivat şi în măsura în care sunt prezentate în cerere în mod suficient de clar pentru a permite exercitarea controlului jurisdicţional (a se vedea în acest sens hotărârea Comisia/Regatul Unit, citată anterior, punctul 21).</TXT></NP><NP><NO.P>68</NO.P><TXT>În primul rând, criticile Comisiei privesc articolul 18 partea A alineatul 1 din Legea 2682/1999, care prevede că deţinerea sau utilizarea pe teritoriul elen a unui vehicul înmatriculat într-un alt stat membru de către o persoană cu domiciliul stabil în Grecia constituie infracţiunea de contrabandă, care presupune, printre altele, sancţiuni penale precum închisoarea pentru deţinătorul vehiculului şi confiscarea acestuia din urmă.</TXT></NP><NP><NO.P>69</NO.P><TXT>Trebuie subliniat în această privinţă că reglementarea incriminată sancţionează penal un comportament care constă în sustragerea de la dispoziţiile vamale şi fiscale naţionale în materie de circulaţie a vehiculelor cu motor.</TXT></NP><NP><NO.P>70</NO.P><TXT>Sancţiunile respective sunt prevăzute, într-adevăr, pentru cazurile în care persoanele cu domiciliul stabil în Grecia folosesc vehicule înmatriculate într-un alt stat<?PAGE NO="I-4175"?> membru, şi anume cazuri care se află în afara domeniului de aplicare al directivei, şi au în vedere protejarea intereselor fiscale ale statului membru respectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>71</NO.P><TXT>Reprimarea penală a unui comportament, dorită de legiuitorul naţional, este legată de situaţia economică şi socială a statului membru respectiv şi, în speţă, de situaţia particulară referitoare la taxarea vehiculelor cu motor. Din acest punct de vedere, este cunoscut faptul că în Grecia taxele de înmatriculare sunt foarte ridicate, ceea ce poate determina anumite persoane să circule în Grecia cu maşini înmatriculate într-un alt stat membru, încercând să stabilească în mod fictiv o legătură de orice natură cu acest din urmă stat. Imperativele de pedepsire şi de prevenire, precum şi de protejare a intereselor fiscale ale statului membru avut în vedere justifică prevederea de către acesta a unor sancţiuni adecvate (a se vedea în acest sens hotărârea Louloudakis, citată anterior, punctul 70).</TXT></NP><NP><NO.P>72</NO.P><TXT>În consecinţă, simplul fapt că o normă naţională abstractă califică drept infracţiune un comportament care constă în sustragerea de la aplicarea dispoziţiilor vamale şi fiscale aplicabile în mod normal nu poate, în sine, să constituie o neîndeplinire a obligaţiilor. Curtea a considerat, după cum rezultă din hotărârea Louloudakis, citată anterior, punctele 69 şi 70, că imperativele de pedepsire şi de prevenire pot justifica stabilirea de sancţiuni de către un stat membru la un anumit nivel de severitate, dar nu se poate exclude că aceste sancţiuni se pot dovedi disproporţionate în anumite cazuri. Ca urmare, întrebarea dacă sancţiunile aplicate sunt proporţionale sau disproporţionate trebuie apreciată în funcţie de sancţiunile efectiv aplicate în speţă. Or, analiza cazurilor menţionate la punctul 48 din prezenta hotărâre nu permite concluzia caracterului disproporţionat al sancţiunilor efectiv impuse, iar Comisia nu a adus alte elemente de probă care să permită o concluzie diferită.</TXT></NP><NP><NO.P>73</NO.P><TXT>Prin urmare, aceste critici sunt nefondate.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4176"?><NP><NO.P>74</NO.P><TXT>În al doilea rând, Comisia arată că, în cazurile la care se face referire la articolul 18 partea A alineatul 1 din Legea 2682/1999 nu are loc începerea urmăririi penale dacă persoanele vizate plătesc taxa imputată şi renunţă la căile de atac prevăzute de dreptul naţional împotriva actului de imputare a respectivei taxe.</TXT></NP><NP><NO.P>75</NO.P><TXT>Trebuie subliniat, în această privinţă, că directiva conferă justiţiabililor cu domiciliul stabil într-un stat membru, în anumite condiţii, dreptul de a circula o anumită perioadă cu un vehicul personal pe teritoriul altor state membre, în regim de scutire temporară de taxă.</TXT></NP><NP><NO.P>76</NO.P><TXT>Or, în temeiul unei jurisprudente constante, principiul protecţiei jurisdicţionale efective constituie un principiu general al dreptului comunitar şi revine instanţelor statelor membre să asigure protecţia jurisdicţională a drepturilor pe care justiţiabilii le au în temeiul dreptului comunitar (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20070313">13 martie 2007</DATE>, Unibet, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-432/05" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-2271">0432/05, Rep., p. I-2271, punctele 37 şi 38</REF.DOC.ECR>, precum şi jurisprudenţa citată). Prin aplicarea acestui principiu, Curtea a recunoscut competenţa judecătorului naţional de a asigura aplicarea directivei şi protecţia drepturilor pe care justiţiabilii le deduc din aceasta, prin determinarea, printre altele, a locului domiciliului stabil (a se vedea în acest sens hotărârea Louloudakis, citată anterior, punctele 57 şi 70).</TXT></NP><NP><NO.P>77</NO.P><TXT>Dispoziţia naţională incriminată îi poate priva pe justiţiabili de protecţia jurisdicţională efectivă urmărită de dreptul comunitar, determinându-i, pentru a nu fi supuşi urmăririi penale, să renunţe la căile de atac prevăzute în mod normal de dreptul naţional. Prin urmare, criticile Comisiei sunt întemeiate în speţă.</TXT></NP><NP><NO.P>78</NO.P><TXT>În al treilea rând, Comisia critică sancţiunile pecuniare prevăzute la articolul 18 partea A alineatul 4 litera d) din Legea 2682/1999 în caz de depăşire a perioadei de şase luni pentru care se acordă beneficiul respectivei scutiri de taxă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4177"?><NP><NO.P>79</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie să se ia în considerare faptul că perioada de şase luni pentru care se acordă beneficiul scutirii de taxă este suficient de lungă şi că guvernul elen a arătat, în plus, fără a fi contrazis de Comisie, că în anumite situaţii se acordă facilităţi şi prelungiri ale acestei perioade. Guvernul elen a mai arătat, fără a fi contrazis, că respectarea limitei de şase luni nu poate fi controlată riguros, dat fiind că nu mai este înregistrată data de intrare a vehiculelor pe teritoriul naţional, şi că, în acest context, este necesară o prevenţie crescută, ceea ce justifică amenzile, prevăzute ca mijloc adecvat de descurajare. Amenzile incriminate nu sunt, prin urmare, disproporţionate şi nu ar putea constitui un obstacol în calea libertăţilor consacrate prin tratat.</TXT></NP><NP><NO.P>80</NO.P><TXT>În al patrulea rând, trebuie să se ia în considerare faptul că sancţiunea pecuniară prevăzută la articolul 18 partea A alineatul 4 litera f) din Legea 2682/1999, în cazul în care un vehicul acoperit de scutirea temporară de taxă este condus pe teritoriul elen de o altă persoană nebeneficiară, iese din cadrul de aplicare al directivei.</TXT></NP><NP><NO.P>81</NO.P><TXT>De asemenea, cazul prevăzut în dispoziţia menţionată mai sus, astfel cum invocă în al cincilea rând Comisia, în care vehiculul respectiv este condus de o persoană nebeneficiară în condiţiile în care, la momentul săvârşirii infracţiunii, beneficiarul scutirii de taxă nu se găseşte pe teritoriul elen, iese din cadrul de aplicare al directivei.</TXT></NP><NP><NO.P>82</NO.P><TXT>În al şaselea rând, criticile Comisiei au în vedere articolul 18 partea C alineatul 1 din Legea 2682/1999, care prevede că, pe lângă impunerea de amenzi, vehiculele fac de asemenea obiectul unei imobilizări conservatorii temporare, iar punerea lor la dispoziţie se face după plata amenzilor şi a celorlaltor cheltuieli eventuale prevăzute.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4178"?><NP><NO.P>83</NO.P><TXT>Această măsură este susceptibilă de a-l priva pe beneficiar de utilizarea vehiculului său pe o perioadă care poate fi îndelungată, mai ales atunci când amenzile impuse fac obiectul unei contestări pe cale judiciară. Or, Curtea a arătat deja importanţa pe care o are dreptul de a conduce un vehicul pentru exercitarea efectivă a drepturilor care se află în legătură cu libera circulaţie a persoanelor (hotărârea din <DATE ISO="19960229">29 februarie 1996</DATE>, Skanavi şi Chryssanthakopoulos, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-193/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-929">C-193/94, Rec, p. I-929, punctul 36</REF.DOC.ECR>). Prin urmare, această măsură este disproporţionată în raport cu obiectivul urmărit, care este perceperea amenzilor, obiectiv care poate fi atins prin mijloace care urmează în mai mare măsură reglementarea comunitară, de exemplu, prin constituirea unei cauţiuni. Aşadar, aceste critici sunt întemeiate.</TXT></NP><NP><NO.P>84</NO.P><TXT>În schimb, nu sunt întemeiate criticile formulate în al şaptelea rând de către Comisie în raport cu articolul 10 alineatul 5 din Legea 2682/1999, care prevede că, atunci când proprietarul unui vehicul importat în temeiul regimului admiterii temporare are domiciliul stabil în Grecia, acesta poate evita plata taxei de înmatriculare datorate reexepediindu-şi vehiculul în afara teritoriului elen. în realitate, această măsură acordă o posibilitate şi chiar un avantaj interesatului şi nu poate fi considerată contrară directivei.</TXT></NP><NP><NO.P>85</NO.P><TXT>Comisia invocă, în ultimul rând, o încălcare a articolului 90 CE. Această dispoziţie prevede, la primul său paragraf, o interdicţie de a impozita produsele importate din alte state membre mai mult decât produsele naţionale similare. Cu toate acestea, Curtea a considerat ca fiind conform cu regulile comunitare faptul că un stat membru, în momentul stabilirii domiciliului stabil al interesatului pe teritoriul său, solicită plata unui drept de înregistrare a vehiculului, indiferent dacă un drept de înregistrare similar a fost plătit deja într-un alt stat membru (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20050616">16 iunie 2005</DATE>, Comisia/Danemarca, C-138/04, nepublicată în Recueil, punctul 13 şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>86</NO.P><TXT>Cel de al doilea paragraf al articolului 90 CE interzice statelor membre să aplice produselor provenite din alte state membre impozite care au în mod indirect un efect de protejare a produselor naţionale. în această privinţă, trebuie arătat că, pe<?PAGE NO="I-4179"?> baza criteriilor stabilite prin jurisprudenţa Curţii (hotărârea din <DATE ISO="20070118">18 ianuarie 2007</DATE>, Brzeziński, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-313/05" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-513">0313/05, Rep., p. I-513, punctul 27</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată), Comisia nu a dovedit că reglementarea naţională incriminată este de natură să protejeze indirect produse naţionale.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la al treilea motiv</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>87</NO.P><TXT>Cel de al treilea motiv al Comisiei priveşte articolul 12 alineatul 1 litera d) din hotărârea din <DATE ISO="19880301">1 martie 1988</DATE>, care prevede că persoanele victime ale unui furt al unui al doilea vehicul care se află în regim de import temporar în Grecia sunt obligate să achite taxa de înmatriculare. Comisia susţine că această dispoziţie introduce o prezumţie generală de fraudă fiscală, în măsura în care se prezumă, fără să existe probe în această privinţă, că vehiculul furat rămâne în Grecia. Comisia apreciază că situaţiile în care există o eventualitate de fraudă fiscală ar trebui analizate fiecare în parte. Măsura incriminată ar fi disproporţionată în raport cu obiectivul vizat, şi anume prevenirea evaziunii fiscale, şi ar introduce un tratament discriminatoriu indirect împotriva vehiculelor înmatriculate într-un alt stat membru, contrar articolului 90 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>88</NO.P><TXT>Guvernul elen răspunde că, în dreptul comunitar, în cazul furtului unor produse care se află în regim de scutire de taxă şi pentru care taxele nu au fost achitate, nu se prevede nicio exonerare de aceste taxe. în această privinţă, guvernul elen se referă la articolul 14 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19920225">25 februarie 1992</DATE> privind regimul general al produselor supuse accizelor şi privind deţinerea, circulaţia şi<?PAGE NO="I-4180"?> monitorizarea acestor produse (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="076" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 76, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 129), conform căruia, în caz de pierderi, accizele pentru produsele care se află în regim de suspendare nu se plătesc atunci când pierderile acestor produse sunt datorate unor cazuri fortuite sau de forţă majoră şi autorităţile competente pot verifica că aceste produse sunt definitiv pierdute. în toate celelalte cazuri, în special în caz de furt, aceste taxe trebuie plătite.</TXT></NP><NP><NO.P>89</NO.P><TXT>În speţă, în caz de furt, vehiculul nu ar fi iremediabil pierdut, fiind utilizat de altcineva. Prin urmare, ar fi datorată taxa de înmatriculare. De altfel, directiva nu prevede nicio scutire permanentă în caz de furt.</TXT></NP><NP><NO.P>90</NO.P><TXT>În final, guvernul elen arată că, pe de o parte, faptul că plata taxei de înmatriculare este solicitată numai când acelaşi particular este victima furtului unui al doilea vehicul care beneficiază de scutirea temporară de taxă, iar nu de la primul furt, constituie o manifestare de favoare faţă de victimă şi că, pe de altă parte, furtul constituie un risc foarte frecvent care ar trebui acoperit de companiile de asigurare, iar nu de autoritatea publică.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>91</NO.P><TXT>Trebuie arătat că directiva impune statelor membre, în anumite condiţii, acordarea unei scutiri de taxă pentru uzul temporar, pe o perioadă bine delimitată, al unui mijloc de transport înmatriculat într-un alt stat membru, de către un particular care are domiciliul stabil tot într-un stat membru, altul decât statul avut în vedere.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4181"?><NP><NO.P>92</NO.P><TXT>Acordarea acestei scutiri este supusă în special condiţiei, prevăzută la articolul 3 literele (a) şi (b) din directivă într-un mod care nu lasă loc niciunei ambiguităţi, ca beneficiarul acestei scutiri să utilizeze mijlocul de transport acoperit de aceasta pentru uzul său personal, respectivul mijloc de transport neputând fi nici cesionat, nici închiriat unui rezident din statul membru de import temporar, nici împrumutat unui rezident al acelui stat. Astfel, directiva pune accentul pe legătura strânsă dintre particularul beneficiar al scutirii temporare şi vehiculul acoperit de aceasta.</TXT></NP><NP><NO.P>93</NO.P><TXT>Furtul vehiculului acoperit de respectiva scutire şi consecinţele pe care le presupune un astfel de furt nu sunt prevăzute de directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>94</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în directivă nu există niciun indiciu care să poată susţine concluzia că aceasta ar fi urmărit să extindă scutirea şi să limiteze, ca urmare, suveranitatea fiscală a statelor membre în situaţii în care legătura dintre beneficiarul scutirii şi vehiculul acoperit este ruptă, în special în caz de furt, când este foarte posibil ca vehiculul să continue să circule pe teritoriul statului membru vizat, fiind condus de o persoană care nu are nicio legătură cu beneficiarul scutirii. Un astfel de caz nu este avut în vedere de directivă şi aparţine competenţei de reglementare a statelor membre.</TXT></NP><NP><NO.P>95</NO.P><TXT>În aceste condiţii şi având în vedere faptul că nu s-au invocat de către Comisie şi alte dispoziţii comunitare, neîndeplinirea obligaţiilor nu poate fi constatată.</TXT></NP><NP><NO.P>96</NO.P><TXT>Măsura naţională incriminată nu contravine nici articolului 90 CE, având în vedere consideraţiile dezvoltate de Curte la punctele 85 şi 86 din prezenta hotărâre.</TXT></NP><?PAGE NO="I-4182"?><NP><NO.P>97</NO.P><TXT>Având în vedere cele de mai sus, trebuie aşadar să se constate că, prin prevederea:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>la articolul 18 partea A alineatul 1 din Legea 2682/1999 a faptului că, în cazul deţinerii sau al utilizării pe teritoriul elen a unui vehicul înmatriculat într-un alt stat membru de către un particular care are domiciliul stabil în Grecia, nu se începe urmărirea penală prevăzută în mod normal dacă persoana vizată achită taxa de înmatriculare imputată şi renunţă, în acelaşi timp, la căile de atac prevăzute de dreptul naţional împotriva actului de imputare a respectivei taxe şi</P></ITEM><ITEM><P>la articolul 18 partea C alineatul 1 din aceeaşi lege a faptului că, în cazul impunerii de amenzi, vehiculele fac de asemenea obiectul unei imobilizări conservatorii temporare şi punerea lor la dispoziţie intervine după plata amenzilor şi a altor cheltuieli eventuale prevăzute,</P></ITEM></LIST></P><P>Republica Elenă nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul directivei.</P></NP><NP><NO.P>98</NO.P><TXT>Respinge acţiunea cu privire la restul motivelor.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>99</NO.P><TXT>În temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Conform<?PAGE NO="I-4183"?> alineatului (3) primul paragraf din acelaşi articol, Curtea poate să repartizeze totuşi cheltuielile sau să decidă că fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată dacă părţile cad în pretenţii cu privire la unul sau mai multe capete de cerere sau pentru motive excepţionale. întrucât Comisia şi Republica Elenă au căzut fiecare în pretenţii, trebuie să se decidă că acestea suportă propriile cheltuieli de judecată.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară şi hotărăşte:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Prin prevederea:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>la articolul 18 partea A alineatul 1 din Legea 2682/1999 a faptului că, în cazul deţinerii sau al utilizării pe teritoriul elen a unui vehicul înmatriculat într-un alt stat membru de către un particular care are domiciliul stabil în Grecia, nu se începe urmărirea penală prevăzută în mod normal dacă persoana vizată achită taxa de înmatriculare imputată şi renunţă, în acelaşi timp, la căile de atac prevăzute de dreptul naţional împotriva actului de imputare a respectivei taxe şi</P></ITEM><ITEM><P>la articolul 18 partea C alineatul 1 din aceeaşi lege a faptului că, în cazul impunerii de amenzi, vehiculele fac de asemenea obiectul unei imobilizări conservatorii temporare şi punerea lor la dispoziţie intervine după plata amenzilor şi a altor cheltuieli eventuale prevăzute,</P></ITEM></LIST></P><?PAGE NO="I-4184"?><P>Republica Elenă nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul Directivei 83/182/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19830328">28 martie 1983</DATE> privind scutirile de taxă în interiorul Comunităţii pentru anumite mijloace de transport importate temporar dintr-un stat membru în altul.</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Respinge acţiunea cu privire la restul motivelor,</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Comisia Comunităţilor Europene şi Republica Elenă suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>