<TI><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera a patra)<DATE ISO="20070425">25 aprilie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR">Limba de procedură: engleza.</NOTE></TI>

T-264/0462004A02640011.0001915194632THOTĂRÂREA DIN 25.4.2007 — CAUZA T-264/04WWF EUROPEAN POLICY PROGRAMME / CONSILIUL<TI><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera a patra)<DATE ISO="20070425">25 aprilie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR">Limba de procedură: engleza.</NOTE></TI>

În cauza T-264/04,

WWF European Policy Programme, cu sediul în Bruxelles (Belgia), reprezentată de doamna R. Haynes, barrister,

reclamantă,împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de domnii B. Driessen şi M. Bauer, în calitate de agenţi,

pârât,

susţinut de

Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de doamna E. Montaguti şi de domnul P. Aalto, în calitate de agenţi,

intervenientă,

având ca obiect o cerere de anulare a deciziei Consiliului din 30 aprilie 2004 de respingere a accesului solicitat de reclamantă la anumite documente privind reuniunile comitetului Consiliului denumit comitetul articolul 133 din 19 decembrie 2003,

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE(Camera a patra),

compus din domnul H. Legal, preşedinte, doamna I. Wiszniewska-Białecka şi domnul E. Moavero Milanesi, judecători,

grefier: doamna. K. Pocheć, administrator,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 8 noiembrie 2006,

pronunţă prezenta

<TI>Hotărâre</TI><TI>Cadrul juridic</TI>1Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediţie specială, 01/vol. 3, p.76), prin care sunt definite principiile, condiţiile şi limitele dreptului de acces la documentele acestor instituţii, adoptat în temeiul articolului 255 CE, prevede următoarele:

(1)Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică având reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are drept de acces la documentele instituţiilor, sub rezerva principiilor, condiţiilor şi limitelor definite de prezentul regulament

[...]

(3)Prezentul regulament se aplică tuturor documentelor deţinute de o instituţie, adică întocmite sau primite de către aceasta şi aflate în posesia acesteia, în toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene.

2Articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede următoarele:

(1)Instituţiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conţinutului ar putea aduce atingere protecţiei:

(a)interesului public, în ceea ce priveşte:

[...]

relaţiile internaţionale;

politica financiară, monetară sau economică a Comunităţii sau a unui stat membru;

(b)vieţii private şi integrităţii individului, în special în conformitate cu legislaţia comunitară privind protecţia datelor personale.

(2)Instituţiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conţinutului ar putea aduce atingere protecţiei:

intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală;

[...]

cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conţinutului documentului în cauză.

(3)Accesul la un document întocmit de o instituţie pentru uzul său intern sau primit de o instituţie şi referitor la o chestiune pentru care instituţia nu a luat încă nicio decizie este refuzat în cazul în care divulgarea conţinutului acestuia ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituţii, cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conţinutului documentului în cauză.

Accesul la un document conţinând avize destinate uzului intern în cadrul deliberărilor şi al consultărilor preliminare în cadrul instituţiei în cauză este refuzat chiar şi după luarea deciziei, în cazul în care divulgarea conţinutului acestuia ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituţii, cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conţinutului documentului în cauză.

(4)în cazul documentelor terţilor, instituţia consultă terţii pentru a stabili dacă se poate aplica o excepţie prevăzută la alineatul (1) sau (2), cu excepţia cazului în care există certitudinea că documentul trebuie sau nu trebuie divulgat.

[...]

(6)în cazul în care doar o parte a documentului cerut se încadrează într-una sau mai multe din excepţiile menţionate anterior, celelalte părţi ale documentului se divulgă.

3Articolul 7 din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede următoarele:

(1)Cererile de acces la documente se soluţionează cu promptitudine. Solicitantului i se trimite o confirmare de primire. în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, instituţia fie acordă accesul la documentul solicitat şi îl furnizează în acelaşi termen, în conformitate cu articolul 10, fie îi comunică solicitantului, în scris, motivele respingerii în tot sau în parte a cererii şi îl informează cu privire la dreptul acestuia de a prezenta o cerere de confirmare, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol(2)În cazul respingerii în tot sau în parte a cererii, solicitantul poate adresa, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea răspunsului din partea instituţiei, o cerere de confirmare prin care solicită ca instituţia să-şi revizuiască poziţia.

4Decizia 2002/682/CE, Euratom a Consiliului din 22 iulie 2002 de adoptare a regulamentului de procedură al Consiliului (JO L 230, p. 7, denumită în continuare regulamentul de procedură) prevede, la articolul 19, următoarele:

(1)[Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (Coreper)] răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului şi de îndeplinirea sarcinilor care îi sunt încredinţate de Consiliu. în orice caz, acesta asigură consecvenţa politicilor şi acţiunilor Uniunii şi veghează la respectarea următoarelor principii şi norme:

[...]

(d)normele privind procedura, transparenţa şi calitatea redactării.

[...]

(3)Pot fi constituite comitete sau grupuri de lucru de către sau cu aprobarea Coreper cu scopul de a realiza anumite lucrări pregătitoare sau studii definite în prealabil

Secretariatul general actualizează şi publică lista organelor pregătitoare. Numai comitetele şi grupurile de lucru din această listă se pot întruni în calitate de organe pregătitoare ale Consiliului. [traducere neoficială]

5Conform articolului 21 din regulamentul de procedură:

Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii din prezentul regulament de procedură, preşedinţia organizează reuniunile diferitelor comitete şi grupuri de lucru, astfel încât rapoartele acestora să fie disponibile înainte de reuniunile Coreper în care trebuie analizate.

[...] [traducere neoficială]

<TI>Situaţia de fapt</TI>6Prin scrisoarea din 23 februarie 2004, WWF European Policy Programme, asociaţie fără scop lucrativ de drept belgian, a adresat Consiliului, în temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 1049/2001, o cerere prin care urmărea să obţină accesul la documentele referitoare la primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii membrilor supleanţi ai comitetului intitulat comitetul articolul 133 (denumit în continuare comitetul) din 19 decembrie 2003. Acest punct se intitula OMC — Dezvoltare durabilă şi comerţ post-Cancun. Informaţiile solicitate erau, pe de o parte, documentele pregătitoare şi alte informaţii, comunicate membrilor supleanţi ai comitetului de către Comisie cu privire la acest punct de pe ordinea de zi, care includeau, printre altele, potrivit reclamantei, un raport asupra stadiului negocierilor respective, poziţiile adoptate de alte state, evaluările rezultatelor poziţiei actuale a Uniunii Europene şi expunerea unor idei generale referitoare la o nouă strategie şi, pe de altă parte, procesele-verbale, rezoluţiile sau recomandările întocmite asupra acestui punct al ordinii de zi ca urmare a reuniunii.7După primirea acestei solicitări, Consiliul a consultat, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001, serviciile competente ale Comisiei şi, prin scrisoarea din 17 martie 2004, a formulat un răspuns la solicitarea reclamantei.8Cu privire la prima parte a acestei solicitări, Consiliul a indicat, în primul rând, că a fost identificată o notă privind o mare varietate de probleme referitoare la consecinţele conferinţei de la Cancun, precum şi modalitatea în care ar urma să fie abordată problematica în domeniul comerţului cu ocazia negocierilor multilaterale desfăşurate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Această notă (denumită în continuare nota), purtând numărul MD 578/03, intitulată Dezvoltare durabilă şi comerţ post-Cancun, fusese întocmită în atenţia comitetului de către serviciile specializate ale Comisiei la 10 decembrie 2003. Consiliul a precizat în continuare că, ţinând seama de natura şi de conţinutul notei, accesul la aceasta trebuia să fie refuzat în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia şi a patra liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001, pe motiv că divulgarea sa ar aduce atingere intereselor comerciale ale Uniunii Europene şi ar prejudicia totodată relaţiile sale economice cu statele terţe menţionate în notă. în sfârşit, Consiliul a refuzat să acorde accesul parţial la notă, motivând că excepţiile menţionate mai sus erau aplicabile documentului în integralitatea sa. Cu toate acestea, Consiliul a furnizat reclamantei o comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European denumită La un an de la conferinţa mondială asupra dezvoltării durabile: aplicarea în practică a angajamentelor noastre [COM(2003) 829 final] şi anexa la aceasta, reprezentând un document de lucru al Comisiei [SEC(2003) 1471], deja disponibil publicului larg.9Cu privire la cea de a doua parte a solicitării reclamantei, Consiliul a indicat faptul că serviciile proprii nu întocmiseră procese-verbale ale reuniunilor membrilor supleanţi ai comitetului.10Prin scrisoarea din 5 aprilie 2004, reclamanta a înaintat, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, o cerere de confirmare, prin care solicita Consiliului să îşi revizuiască poziţia cu privire la divulgarea documentelor solicitate, în special a părţilor notei ce priveau dezvoltarea durabilă şi comerţul în plus, aceasta a mai solicitat precizări cu privire la instituţia depozitară a proceselor-verbale ale reuniunilor comitetului.11Prin decizia din 30 aprilie 2004 (denumită în continuare decizia atacată), Consiliul a confirmat refuzul său de divulgare a notei, după cum urmează:

[D]ivulgarea documentului în discuţie ar aduce o gravă atingere relaţiilor economice internaţionale ale UE cu ţările terţe menţionate de acesta, fiind totodată contrară intereselor comerciale ale UE. Nota Comisiei se referă în principal la eforturile depuse de UE pentru a răspunde necesităţilor şi obiectivelor ţărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a accentua sprijinul comun acordat mediului şi dezvoltării, îmbunătăţind accesul pe piaţă, folosind în modul cel mai bun cu putinţă tehnologiile comerciale şi încurajând investiţiile. Documentul realizează o reevaluare a problemelor importante legate de comerţ şi de mediu, precum şi o examinare aprofundată a nevoilor ţărilor aflate în curs de dezvoltare, urmărind să contribuie la buna administrare a intereselor publice în acest context. în acest cadru, documentul amintit conţine elemente de analiză şi observaţii sensibile privind orientarea urmărită de UE în vederea consolidării guvernării internaţionale şi definirii liniei de politică generală a UE, precum şi a acţiunilor concrete din cadrul capitolelor esenţiale ale relaţiei cu OMC Dezvăluirea acestor elemente şi observaţii ar aduce atingere relaţiilor dintre UE şi ţările terţe respective şi ar prejudicia în mod grav negocierile aflate în curs, la care iau parte Comunitatea şi statele sale membre şi, în final, politicii lor economice în ansamblu.

Ţinând seama de cele expuse anterior, Consiliul apreciază că accesul la documentul în discuţie trebuie să fie refuzat în temeiul articolului 4 alineatul (1) [litera] (a) a treia şi a patra liniuţă din Regulamentul [nr. 1049/2001]. Nici acordarea accesului parţial în temeiul articolului 4 alineatul (6) [din Regulamentul nr. 1049/2001] nu este posibilă, întrucât excepţiile menţionate mai sus se aplică textului documentului în integralitatea sa.

12Prin decizia atacată, Consiliul confirmă deopotrivă faptul că nu exista un procesverbal al reuniunilor membrilor supleanţi ai comitetului. Acesta indică faptul că, potrivit unei practici curente, în absenţa unor procese-verbale, progresul înregistrat într-o anume chestiune este reflectat, atunci când acesta survine, direct în notele, în rapoartele sau în documentele similare redactate ulterior reuniunilor în cauză. Consiliul evidenţiază totodată că, în speţă, nu se găseşte în posesia unor astfel de documente privind concluziile reuniunii din 19 decembrie 2003 referitoare la punctul întâi de pe ordinea de zi.13La 1 iunie 2004, printr-o scrisoare transmisă Consiliului, Comisia a adus explicaţii asupra poziţiei sale cu privire la cererea reclamantei. Comisia a indicat că, în opinia sa, în temeiul excepţiei prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001, care urmăreşte protejarea interesului public în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale, nota nu trebuia divulgată. Comisia a invocat de asemenea, ca motiv suplimentar de refuz, excepţia prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, referitoare la protejarea procesului decizional în cadrul instituţiilor.<TI>Procedura şi concluziile părţilor</TI>14Prin cerere introductivă depusă la grefa Tribunalului la 30 iunie 2004, reclamanta a introdus prezenta acţiune.15Prin act depus la grefa Tribunalului la 23 noiembrie 2004, Friends of the Earth Ltd., societate de drept privat cu sediul la Londra (Regatul Unit), a solicitat să intervină în sprijinul concluziilor reclamantei.16Prin act depus la grefa Tribunalului la 10 decembrie 2004, Comisia a solicitat să intervină în sprijinul concluziilor Consiliului.17Prin ordonanţa preşedintelui Camerei a patra a Tribunalului din 14 februarie 2005, a fost admisă cererea de intervenţie a Comisiei.18Prin ordonanţa preşedintelui Camerei a patra a Tribunalului din 18 martie 2005, cererea de intervenţie depusă de Friends of the Earth a fost respinsă.19Au fost ascultate pledoariile şi răspunsurile furnizate de părţi la întrebările adresate de Tribunal cu ocazia şedinţei din 8 noiembrie 2006.20Reclamanta solicită Tribunalului anularea deciziei atacate.21Consiliul solicită Tribunalului:

respingerea acţiunii ca nefondată;

obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

22Comisia solicită Tribunalului:

respingerea acţiunii ca nefondată;

obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de Comisie.

<TI>în drept</TI>23Reclamanta invocă trei motive, întemeiate, în primul rând, pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât Consiliul nu a motivat în mod suficient refuzul accesului la notă şi a evaluat în mod eronat caracterul comunicabil al informaţiilor pertinente, în al doilea rând, pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât, respingând posibilitatea divulgării parţiale a notei, Consiliul nu a efectuat o aplicare corectă a principiului proporţionalităţii şi, în al treilea rând, pe încălcarea articolului 2 din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât Consiliul nu a respectat dreptul reclamantei de acces la documente, prin refuzul acordării accesului la procesul-verbal referitor la primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii din 19 decembrie 2003 sau, în absenţa unui proces-verbal, la informaţiile referitoare la conţinutul discuţiilor ce au avut loc cu ocazia acestei reuniuni, precum şi la notele participanţilor la reuniunea respectivă.<TI>Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001</TI><TI>Argumentele părţilor</TI>24Reclamanta susţine faptul că, pe de o parte, Consiliul nu a motivat suficient refuzul accesului la notă, iar pe de altă parte, a efectuat o evaluare eronată a naturii comunicabile a acesteia.25în privinţa cerinţei motivării suficiente, reclamanta arată că, în măsura în care nota priveşte OMC, în special dezvoltarea durabilă şi comerţul, Consiliul a omis să indice în ce mod anume divulgarea unui conţinut cu caracter atât de general ar putea, cu adevărat, să aducă efectiv atingere relaţiilor internaţionale şi politicii economice a Comunităţii.26Cu privire la evaluarea pretins eronată a naturii comunicabile a notei, reclamanta aminteşte jurisprudenţa Tribunalului referitoare la regulile anterioare ale Consiliului în materia accesului la documente, evidenţiind faptul că această jurisprudenţa rămâne pertinentă în privinţa deciziilor adoptate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 şi a regulilor interne de procedură care le înlocuiesc. Rezultă, în special din hotărârea Tribunalului din 19 octombrie 1995, Carvel şi Guardian Newspapers/Consiliul (T-194/94, Rec, p. II-2765), că orice răspuns dat unei solicitări de informaţii trebuie să cuprindă o punere în balanţă, de la caz la caz, pe de o parte, a interesului cetăţeanului de a obţine accesul la documentele respective şi, pe de altă parte, a eventualului interes al Consiliului de păstrare a secretului acestor documente. Totodată, orice excepţie invocată trebuie interpretată în mod restrictiv, iar refuzul divulgării trebuie să fie motivat corespunzător. Mai mult, Consiliul nu a stabilit existenţa unui raport între subiectul notei şi consecinţele negative potenţial asociate divulgării sale.27Reclamanta deduce din acestea că, întrucât a omis să aprecieze în mod corect interesele aflate în joc când a evaluat cererea de acces la notă şi nu a acordat respectul cuvenit dreptului fundamental de acces la documente recunoscut prin articolul 2 din Regulamentul nr. 1049/2001, Consiliul a acţionat în mod eronat.28Consiliul arată, în primul rând, că motivarea deciziei sale este cea mai cuprinzătoare posibil fără a divulga conţinutul notei. în vederea asigurării celui mai înalt grad de transparenţă posibil cu privire la obiectivele negocierilor, acesta a transmis reclamantei două documente ale Comisiei ce oferă informaţii mai ample cu privire la obiectivele în cauză.29În această privinţă, Comisia remarcă faptul că, prin decizia atacată, Consiliul a descris conţinutul notei într-un mod adecvat şi suficient de detaliat, explicând de ce accesul la acest conţinut făcea obiectul unei derogări. în conformitate cu jurisprudenţa constantă în materie, o astfel de motivare ar fi suficient de clară pentru a permite reclamantei să înţeleagă motivele în temeiul cărora Consiliul nu i-a acordat acces la notă şi pentru a permite Tribunalului să exercite controlul de legalitate asupra deciziei atacate.30În al doilea rând, Consiliul precizează că nota se referă la modul în care Comunitatea ar trebui să conducă negocierile în cadrul OMC în materie de comerţ şi de mediu în cadrul rundei Doha. Mai precis, nota conţine elemente de analiză şi observaţii sensibile privind orientarea urmărită de către UE în vederea consolidării guvernării internaţionale, inclusiv elemente referitoare la un răspuns faţă de necesităţile şi de obiectivele ţărilor aflate în curs de dezvoltare. Aceasta defineşte deopotrivă linia de politică generală a Comunităţii şi acţiunile concrete privind aspectele esenţiale ale raporturilor cu OMC Consiliul a precizat, în cadrul şedinţei de judecată, că este vorba despre o notă de informare referitoare la stadiul avansării negocierilor, prezentând, pe de o parte, poziţiile adoptate de ţările terţe şi, pe de altă parte, variantele deschise Comunităţii.31Divulgarea notei ar aduce atingere relaţiilor dintre Comunitate şi ţările terţe menţionate în aceasta şi ar prejudicia în mod grav poziţiile Comunităţii şi ale statelor sale membre în cadrul negocierilor purtate sub egida OMC şi, prin urmare, politica lor economică în ansamblu.32Consiliul accentuează contextul delicat în care se situează aceste negocieri, opoziţiile întâmpinate şi dificultăţile în calea ajungerii la un acord, demonstrate de eşecul negocierilor din cadrul conferinţei ministeriale a OMC de la Cancun, în septembrie 2003. în acest context, divulgarea notei, care descrie diferitele variante pentru care poate opta Comunitatea, propunând o abordare pe care aceasta ar trebui să o adopte cu ocazia acestor negocieri, şi care evaluează poziţiile celorlalte părţi la negocieri, ar aduce o gravă atingere marjei de negociere de care au nevoie instituţiile Comunităţii pentru buna finalizare a complexelor negocieri în cadrul OMC. în acest sens, reclamanta a recunoscut ea însăşi că o tactică de negociere, prin natura sa, nu ar trebui făcută publică.33Consiliul conchide astfel că accesul la notă trebuia respins în temeiul prevederilor articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia şi a patra liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001, în vederea protejării interesului public în privinţa relaţiilor internaţionale, ca şi a politicii financiare, monetare sau economice a Comunităţii.34În final, Consiliul, susţinut de Comisie, afirmă că, în speţă, nu se punea problema punerii în balanţă a necesităţii de păstrare a confidenţialităţii notei, pe de o parte, şi a interesului reclamantei de a obţine accesul la notă, pe de altă parte. Chiar în condiţiile în care alineatele (2)-(4) ale articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 implică o punere în balanţă, potrivit jurisprudenţei în materie, nu aceeaşi este situaţia în cazul alineatului (1) al acestui articol Nu se poate presupune că în acest caz este vorba despre o simplă omisiune a legiuitorului. Mai degrabă este vorba despre o alegere deliberată, justificată de importanţa intereselor a căror protecţie se impune. Această ipoteză este confirmată prin introducerea, la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001, a excepţiei referitoare la protecţia vieţii private şi a integrităţii persoanei, în conformitate cu legislaţia comunitară privind protecţia datelor personale.35Pe de altă parte, potrivit Consiliului, chiar presupunând că toate excepţiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, aceasta nu înseamnă totuşi ca excepţiile amintite să fie interpretate ca fiind lipsite de efect util. În măsura în care condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001 ar fi îndeplinite, Consiliul ar fi obligat să aplice această dispoziţie şi să refuze accesul la notă.<TI>Aprecierea Tribunalului</TI>36Cu privire la pretinsa insuficienţă a motivării deciziei atacate, trebuie să se amintească faptul că, potrivit unei jurisprudenţe constante, obligaţia unei instituţii de a-şi motiva decizia prin care respinge acordarea accesului la un document are ca scop, pe de o parte, să acorde celui interesat o indicaţie suficientă pentru a afla dacă decizia este bine fundamentată sau este, eventual, afectată de un viciu ce permite contestarea validităţii sale şi, pe de altă parte, să permită instanţei comunitare să exercite controlul de legalitate asupra deciziei. Amploarea acestei obligaţii depinde de natura actului respectiv şi de contextul adoptării sale (a se vedea hotărârea Tribunalului din 17 martie 2005, Scippacercola/Comisia T-187/03, Rec, p. II-1029, punctul 66 şi jurisprudenţa citată).37În speţă, în decizia atacată, Consiliul a prezentat în mod detaliat motivele refuzului său, furnizând elemente care permit înţelegerea obiectului notei şi a motivelor pentru care divulgarea sa ar putea aduce atingere protecţiei interesului public în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale, ca şi politica financiară, monetară sau economică a Comunităţii. Astfel cum a fost în mod corect arătat de către Consiliu, nu este posibilă furnizarea tuturor informaţiilor care să justifice caracterul necomunicabil al notei fără a dezvălui conţinutul acesteia şi fără a priva, prin urmare, excepţia de scopul său esenţial. Reiese din cele de mai sus că argumentul invocat de reclamantă conform căruia Consiliul nu ar fi motivat în mod suficient refuzul său nu poate fi reţinut, motivarea deciziei atacate fiind suficient de clară pentru a permite reclamantei să înţeleagă raţiunile în baza cărora Consiliul nu i-a acordat accesul la notă, să conteste în mod eficace acest refuz în faţa Tribunalului şi să permită acestuia din urmă să exercite controlul de legalitate asupra deciziei atacate.38Cu privire tera (a) a treia şi a patra liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001, trebuie să se constate că dispoziţiile din Regulamentla evaluarea caracterului comunicabil al notei şi la refuzul de acces la aceasta în temeiul articolului 4 alineatul (1) liul nr. 1049/2001 reiau, în esenţă, conţinutul legislaţiei anterioare referitoare la sfera excepţiilor de la dreptul de acces la documente.39în conformitate cu jurisprudenţa referitoare la această legislaţie, accesul public la documentele instituţiilor constituie principiul, iar refuzul accesului excepţia de la acest principiu. Ca urmare, cazurile de respingere a cererilor de acces trebuie să fie interpretate şi aplicate în mod restrictiv, pentru a nu se aduce atingere aplicării principiului. Mai mult, o instituţie este obligată să examineze, pentru fiecare document la care se solicită accesul, dacă, ţinând seama de informaţiile de care dispune instituţia respectivă, divulgarea documentului este în mod real susceptibilă să aducă atingere vreunuia dintre aspectele interesului public protejat prin excepţiile ce permit refuzul accesului. Pentru ca aceste excepţii să fie aplicabile, riscul de a aduce o atingere interesului public trebuie să fie aşadar suficient de previzibil, iar nu pur ipotetic (a se vedea hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2002, Kuijer/Consiliul, T-211/00, Rec, p. II-485, punctele 55 şi 56 şi jurisprudenţa citată).40Reiese deopotrivă din jurisprudenţa că instituţiile dispun de o mare putere de apreciere când examinează dacă accesul la un document poate aduce atingere interesului public şi că, prin urmare, controlul exercitat de către Tribunal asupra legalităţii deciziilor instituţiilor prin care se refuză accesul la documente în temeiul excepţiilor obligatorii referitoare la interesul public trebuie să se limiteze la verificarea respectării regulilor de procedură şi de motivare, a exactităţii materiale a faptelor, precum şi la absenţa unei erori vădite în aprecierea faptelor sau a unui abuz de putere (a se vedea în acest sens hotărârea Tribunalului din 19 iulie 1999, Hautala/Consiliul, T-14/98, Rec, P. II-2489, punctele 71 şi 72, şi hotărârea Tribunalului Kuijer/Consiliul, citată la punctul 39 de mai sus, punctul 53).41Cu privire la eroarea vădită în aprecierea faptelor, invocată în esenţă de către reclamantă, trebuie să se constate că refuzul accesului la notă de către Consiliu avea ca scop evitarea riscului de perturbare a negocierilor ce se desfăşurau la acel moment într-un context delicat, caracterizat prin opoziţii atât ale statelor în curs de dezvoltare, cât şi ale statelor dezvoltate, ca şi prin dificultăţi întâmpinate în ajungerea la un acord, fapt demonstrat prin eşecul negocierilor cu ocazia conferinţei ministeriale a OMC de la Cancun, în septembrie 2003. Astfel, apreciind că divulgarea acestei note ar fi putut aduce atingere relaţiilor cu ţările terţe menţionate în aceasta, precum şi marjei de negociere de care dispun Comunitatea şi statele sale membre, necesară finalizării negocierilor, Consiliul nu a comis o eroare vădită de apreciere şi a putut considera că prin comunicarea notei s-ar da naştere unui risc de prejudiciere a interesului public în privinţa relaţiilor internaţionale şi a politicii financiare, monetare sau economice a Comunităţii, risc ce era suficient de previzibil, iar nu pur ipotetic.42Din cele prezentate mai sus reiese că, pe de o parte, Consiliul a motivat în mod suficient refuzul accesului la notă şi, pe de altă parte, nu a ignorat condiţiile de aplicare a excepţiilor la accesul publicului la documentele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia şi a patra liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001.43Aceste concluzii nu pot fi infirmate prin argumentele invocate de către reclamantă cu privire la necesitatea unei puneri în balanţă a interesului său de a avea acces la notă şi a celui al Consiliului de a nu o comunica.44Excepţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001 sunt redactate în termeni imperativi şi, ca atare, instituţiile sunt obligate să refuze accesul la documentele care fac obiectul acestor excepţii obligatorii atunci când se face dovada existenţei circumstanţelor avute în vedere de aceste excepţii (a se vedea, prin analogie, hotărârea Tribunalului din 5 martie 1997, WWF UK/Comisia, T-105/95, Rec, p. II-313, punctul 58). Acestea se deosebesc aşadar de excepţiile privind interesul instituţiilor de păstrare a secretului deliberărilor lor, prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, pentru aplicarea cărora instituţiile dispun de o putere de apreciere ce le permite să pună în balanţă, pe de o parte, interesul lor de păstrare a secretului deliberărilor proprii şi, pe de altă parte, interesul cetăţeanului de a obţine acces la documente (a se vedea, prin analogie, hotărârea Carvel şi Guardian Newspapers/Consiliul, citată la punctul 26 de mai sus, punctele 64 şi 65).45Excepţiile aplicabile în cauză fiind prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, Consiliul nu era obligat, în speţă, să pună în balanţă protejarea interesului public şi interesul reclamantei de a avea acces la notă.46Având în vedere cele de mai sus, primul motiv trebuie respins.<TI>Cu privire la cel de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001</TI><TI>Argumentele părţilor</TI>47Reclamanta susţine că, în esenţă, Consiliul nu a efectuat o aplicare corectă a principiului proporţionalităţii atunci când a evaluat posibilitatea unei divulgări parţiale a notei.48Consiliul pretinde că a examinat posibilitatea unei divulgări parţiale a notei, conform articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 şi jurisprudenţei existente în materie, consultând totodată asupra acestui aspect şi Comisia, în calitate de autor al notei. Ca urmare a acestei examinări, Consiliul a conchis că excepţiile avute în vedere la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia şi a patra liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001 se aplicau notei în integralitatea sa şi că, în consecinţă, nu putea fi acordat un acces parţial la notă. în plus, ar fi fost dificil pentru Consiliu să facă mai multe precizări fără a dezvălui conţinutul notei.49În cursul şedinţei de judecată, Consiliul a precizat că era vorba despre un document compact, conceput pentru informarea experţilor în materie asupra unor puncte specifice referitoare la negocierile în curs şi care nu conţinea aspecte generale care ar fi putut fi izolate şi dezvăluite. Astfel, atât elementele de analiză, cât şi observaţiile cuprinse în notă ar fi fost de o natură sensibilă.<TI>Aprecierea Tribunalului</TI>50Din chiar formularea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 rezultă că o instituţie este obligată să examineze dacă poate fi acordat un acces parţial la documentele avute în vedere într-o cerere de acces, limitând un eventual refuz doar la datele care fac obiectul excepţiilor amintite. Instituţia trebuie să acorde un asemenea acces parţial dacă scopul urmărit de către instituţie, atunci când respinge cererea de acces la document, poate fi îndeplinit în cazul în care aceasta se limitează la ştergerea pasajelor ce ar putea să aducă atingere interesului public protejat (a se vedea în acest sens hotărârea Curţii din 6 decembrie 2001, Consiliul/Hautala, C-353/99 P, Rec, p. I-9565, punctul 29).51În speţă, din decizia atacată reiese, fiind totodată confirmat în cadrul şedinţei, că posibilitatea unei divulgări parţiale a notei a fost examinată de către Consiliu, aspect cu privire la care a consultat şi Comisia, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001. Ca urmare a acestei examinări, Consiliul a concluzionat că o asemenea divulgare parţială, în sensul articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, nu era posibilă, întrucât excepţiile avute în vedere la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001 se aplicau notei în integralitatea sa. Această apreciere a fost deopotrivă formulată de către Comisie, autor al notei, în corespondenţa adresată Consiliului, în special în scrisoarea sa din 1 iunie 2004.52Consiliul a justificat refuzul de acordare a accesului parţial la notă prin împrejurarea că nota era în întregime alcătuită din elemente de analiză şi din observaţii asupra poziţiilor diferiţilor parteneri ai Comunităţii în negocierile desfăşurate în cadrul OMC şi asupra opţiunilor de negociere deschise negociatorilor comunitari, a căror dezvăluire ar fi prejudiciat grav desfăşurarea negocierilor aflate în curs. Acesta a precizat totodată că nota fusese concepută pentru informarea experţilor, cum ar fi membrii comitetului.53Ca atare, din decizia atacată reiese că, ţinând seama că primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii comitetului urmărea analizarea stadiului negocierilor din cadrul OMC şi că nota fusese distribuită tocmai în acest scop în prealabil membrilor comitetului, conţinutul integral al notei trebuia să fie considerat ca având o natură sensibilă şi, astfel, ţinea în întregul său de interesul public, în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale şi politica economică a Comunităţii, protejat de excepţia prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia şi a patra liniuţă din Regulamentul nr. 1049/2001.54Reiese că, prin respingerea acordării accesului parţial la notă al reclamantei, Consiliul nu a aplicat în mod incorect articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001.55Având în vedere cele de mai sus, al doilea motiv trebuie respins.<TI>Cu privire la cel de al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 2 din Regulamentul nr. 1049/2001</TI>56Acest motiv cuprinde trei aspecte. Primul aspect este întemeiat pe refuzul Consiliului de acordare a accesului la procesul-verbal referitor la primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii din 19 decembrie 2003, pe motivul inexistenţei unui asemenea proces-verbal. Al doilea aspect se întemeiază pe refuzul Consiliului de a pune la dispoziţia reclamantei, în absenţa procesului-verbal, informaţiile referitoare la conţinutul discuţiilor privind primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii din 19 decembrie 2003 într-o formă susceptibilă de a fi comunicată. Cel de al treilea aspect se referă la refuzul Consiliului de acordare a accesului la notele participanţilor la această reuniune.<TI>Cu privire la primul aspect, întemeiat pe refuzul Consiliului de acordare a accesului la procesul-verbal referitor la primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii din <DATE ISO="20031219">19 decembrie 2003</DATE>, pe motivul inexistenţei unui asemenea proces-verbal</TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI>57Reclamanta consideră că Regulamentul nr. 1049/2001 este aplicabil documentelor întocmite şi păstrate de către comitet. în temeiul articolului 21 din regulamentul de procedură, trebuiau să existe procese-verbale ale întrunirilor acestui comitet, fie în formatul ce reuneşte membrii supleanţi, fie în cel care îi cuprinde pe membrii titulari, având în vedere statutul său de comitet pregătitor al Consiliului.58Absenţa redactării unui proces-verbal al unei reuniuni a comitetului ar fi contrară principiului transparenţei, evocat în preambulul Regulamentului nr. 1049/2001, ca şi în articolul 19 din regulamentul de procedură, precum şi principiului bunei administrări. Dreptul de acces la documente, astfel cum este garantat prin articolul 2 din Regulamentul nr. 1049/2001, ar fi pe deplin golit de sens în cazul în care instituţiile nu înregistrează informaţiile într-o formă care să permită comunicarea lor către public. Instituţiile ar fi ţinute să înregistreze informaţiile, în special atunci când acestea constau în deliberări ale unuia dintre comitete, a cărui existenţă are ca scop informarea Consiliului şi a Comisiei în procesul decizional.59Consiliul a replicat că nu a fost redactat niciun proces-verbal al reuniunii şi că nu există o regulă care să impună elaborarea unui asemenea document. Dat fiind numărul de întruniri organizate la nivelul Consiliului, o astfel de obligaţie ar atrage în mod vădit consecinţe inacceptabile, nefiind posibilă respectarea sa.60Consiliul aminteşte jurisprudenţa în conformitate cu care inexistenţa unui document la care se solicită accesul este prezumată atunci când instituţia respectivă afirmă acest lucru, iar această prezumţie simplă poate fi contracarată prin orice mijloace pe baza unor indicii pertinente şi concordante. Or, în speţă, îndoielile exprimate de către reclamantă cu privire la inexistenţa unui proces-verbal al reuniunii din 19 decembrie 2003 s-ar întemeia pe o interpretare greşită a regulamentului de procedură.<TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea Tribunalului</TXT></NP></TI>61Ar fi contrar cerinţei de transparenţă pe care se fundamentează Regulamentul nr. 1049/2001 ca instituţiile să se prevaleze de inexistenţa unui document pentru a se sustrage aplicării acestui regulament. Exercitarea efectivă a dreptului de acces la documente presupune ca instituţiile în cauză să elaboreze şi să păstreze, în măsura posibilului şi într-un mod nearbitrar şi previzibil, documentaţia referitoare la activităţile desfăşurate.62Din titlul primului punct de pe ordinea de zi a reuniunii din 19 decembrie 2003 reiese, fapt confirmat şi în cadrul şedinţei, că acest punct urmărea să informeze membrii comitetului cu privire la stadiul negocierilor desfăşurate în cadrul OMC. Caracterul pur informativ al acestui punct al reuniunii, precum şi faptul că acesta nu necesită nicio măsură specială de punere în aplicare explică motivul pentru care nu a fost considerată necesară redactarea unui proces-verbal, ca şi faptul că acest punct nu a stat la baza elaborării unui document de sinteză sau a vreunui alt act ulterior al comitetului.63În aceste condiţii, nu se va putea considera nici că, prin neredactarea procesului-verbal referitor la acest punct al reuniunii, Consiliul a acţionat în mod arbitrar sau imprevizibil. Ca urmare, nu se poate trage concluzia că, invocând inexistenţa unui asemenea proces-verbal, Consiliul a încălcat dreptul reclamantei de acces la documente, astfel cum este acesta prevăzut de Regulamentul nr. 1049/2001.64Prin urmare, primul aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins.<TI>Cu privire la cel de al doilea aspect, întemeiat pe refuzul Consiliului, în absenţa procesului-verbal, de a pune la dispoziţia reclamantei informaţii referitoare la cuprinsul discuţiilor referitoare la primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii din <DATE ISO="20031219">19 decembrie 2003</DATE></TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI>65Reclamanta evidenţiază faptul că, deşi potrivit Consiliului nu există un proces-verbal al reuniunii din 19 decembrie 2003, în sensul arătat de Comisie în scrisoarea sa din 1 iunie 2004, Consiliul ar fi fost obligat să îi acorde un acces la informaţie cu privire la conţinutul discuţiilor care au avut loc cu prilejul reuniunii.66Reclamanta susţine în primul rând că informaţia privind conţinutul discuţiilor din cadrul reuniunii ar fi trebuit înregistrată într-un format susceptibil de a fi difuzat pentru a da un conţinut dreptului de acces la documente, care trebuie interpretat ca fiind un drept la informare, în lumina principiului transparenţei şi a hotărârii Consiliul/Hautala, citată la punctul 50 de mai sus, prin care Curtea a respins în mod expres argumentul Consiliului potrivit căruia acest drept nu are în vedere decât accesul la documente, iar nu accesul la elemente de informaţie cuprinse de acestea.67Dreptul de acces la documente, în sensul de drept de acces la informaţie, îşi găseşte cu atât mai mult aplicarea în domeniul protecţiei mediului, în temeiul Convenţiei de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, la care Comunitatea este semnatară. Propunerea de regulament privind aplicarea convenţiei instituţiilor comunitare, care, după cum s-a precizat în cursul şedinţei, a devenit ulterior Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituţiile şi organismele comunitare, a dispoziţiilor Convenţiei de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în domeniul mediului (JO L 264, p. 13, Ediţie specială, 15/vol. 17, p. 126), face trimitere la Regulamentul nr. 1049/2001 în privinţa accesului la informaţiile privind mediul, definite ca orice informaţie în scris, pe suport video, audio, electronic sau în orice altă formă. Este prin urmare evident că Regulamentul nr. 1049/2001se aplică în general informaţiilor, iar nu numai documentelor.68Reclamanta pretinde în al doilea rând că, pentru a acorda deplin efect dreptului de acces la informaţie garantat de dreptul comunitar, informaţia la care o persoană are un drept de acces ar trebui pusă la dispoziţia sa într-un format adecvat şi, chiar dacă documentul în care este cuprinsă informaţia nu poate fi furnizat, aceasta trebuie redactată, extrasă, rezumată ori parafrazată pornind de la acest document original.69Consiliul susţine, în primul rând, inexistenţa unei obligaţii de consemnare a unor informaţii, cum ar fi conţinutul discuţiilor reuniunilor comitetului, în scopul transmiterii lor. în realitate, interpretarea acordată de reclamantă dreptului de acces la documente ca fiind un drept la informaţie rezultă din lectura greşită a Regulamentului nr. 1049/2001 şi a jurisprudenţei.70Astfel, din prevederile Regulamentului nr. 1049/2001, în special din titlul său, din articolul 2 alineatul (3), din articolul 3, din articolul 10 alineatul (3), precum şi din articolele 11 şi 14 reiese că acest regulament se aplică documentelor existente, şi anume unor documente redactate sau primite de către o instituţie şi aflate în posesia acesteia.71Tot astfel, hotărârea Consiliul/Hautala, citată la punctul 50 de mai sus, nu răspunde decât întrebării dacă trebuie să se acorde un acces parţial la un document deja existent. Jurisprudenţa nu conţine elemente care să indice faptul că instituţiile sunt obligate să elaboreze un proces-verbal pentru fiecare reuniune organizată.72Această concluzie nu poate fi infirmată prin aplicarea principiului accesului la informaţie în domeniul mediului invocată de către reclamantă în temeiul Convenţiei de la Aarhus, întrucât, la data adoptării deciziei atacate, nici aceasta şi nici regulamentul privind aplicarea sa nu erau în vigoare. Mai mult, noţiunea de informaţie privind mediul definită prin acestea nu cuprinde dezbaterile din cadrul comitetului, având în vedere caracterul oral al acestora, iar niciunul dintre aceste două acte juridice nu impune comitetului obligaţia de a întocmi procese-verbale ale reuniunilor proprii.73Pe de altă parte, din deciziile Ombudsmanului ar rezulta că o instituţie nu poate fi obligată să prezinte documente în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 în condiţiile în care nu există niciun document la care se poate acorda accesul.74Consiliul susţine, în al doilea rând, faptul că procesele-verbale nu constituie, în pofida celor arătate de reclamantă, documente prin care se rezumă alte documente, ci mai degrabă documente care rezumă o dezbatere orală. Ca urmare, reclamanta greşeşte afirmând că mijloacele necesare redactării unui proces-verbal sunt uşor accesibile Consiliului.<TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea Tribunalului</TXT></NP></TI>75Trebuie să se amintească, în primul rând, domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001, care, conform articolului 2 alineatul (3), se aplică numai documentelor deţinute de o instituţie, adică întocmite sau primite de către aceasta şi aflate în posesia acesteia.76În al doilea rând, din jurisprudenţă reiese că trebuie să se facă distincţie între noţiunea de document şi cea de informaţie. Dreptul de acces public la un document al instituţiilor nu are în vedere decât documente, iar nu şi informaţii, interpretate în sens general, şi nu implică obligaţia instituţiilor de a răspunde oricărei solicitări de informaţii provenite din partea unui particular (a se vedea, prin analogie, ordonanţa Tribunalului din 27 octombrie 1999, Meyer/Comisia, T-106/99, Rec, p. II-3273, punctele 35 şi 36). într-adevăr, din cuprinsul hotărârii Consiliul/Hautala, citată la punctul 50 de mai sus, reiese că Decizia 93/731 /CE a Consiliului din 20 decembrie 1993 privind accesul public la documentele Consiliului (JO L 340, p. 43), anterioară Regulamentului nr. 1049/2001, nu avea în vedere numai documentele deţinute de instituţii ca atare, ci şi elementele de informaţie conţinute în aceste documente (punctul 23 din hotărâre). Cu toate acestea, accesul la elementele de informaţie, în sensul acestei hotărâri, nu poate fi asigurat decât atunci când elementele amintite sunt cuprinse în documente, ceea ce presupune existenţa acestora din urmă.77În speţă, în absenţa unui proces-verbal sau a altor documente privind primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii comitetului din 19 decembrie 2003, Consiliul nu avea obligaţia de a pune la dispoziţia reclamantei informaţii referitoare la conţinutul acestui punct al reuniunii.78Reiese din acestea că, prin refuzul de a pune la dispoziţia reclamantei informaţii referitoare la conţinutul discuţiilor privind primul punct de pe ordinea de zi a reuniunii comitetului din 19 decembrie 2003, în condiţiile în care acestea nu existau sub forma unui document susceptibil de a fi difuzat, Consiliul nu a încălcat dreptul acesteia de acces la documente, astfel cum este recunoscut prin Regulamentul nr. 1049/2001.79Această constatare nu poate fi infirmată prin argumentele invocate de reclamantă referitoare la Convenţia de la Aarhus sau la propunerea de regulament privind aplicarea acesteia, dat fiind că, astfel cum în mod temeinic evidenţiază Consiliul, la data adoptării deciziei atacate, nici Convenţia de la Aarhus şi nici regulamentul de aplicare a acesteia nu erau în vigoare.80Prin urmare, al doilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins.<TI>Cu privire la cel de al treilea aspect, întemeiat pe refuzul Consiliului de a acorda acces la notele participanţilor la reuniunea comitetului din <DATE ISO="20031219">19 decembrie 2003</DATE></TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI>81Reclamanta evidenţiază în primul rând faptul că notele membrilor comitetului şi ale Comisiei referitoare la discuţiile din cadrul comitetului nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001 şi trebuie prin urmare să fie accesibile publicului, cu excepţia cazului în care devine aplicabilă excepţia prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, privitoare la deliberările interne.82Reclamanta susţine, în al doilea rând, că solicitarea de informaţii înaintată de ea era suficient de cuprinzătoare pentru a include notele referitoare la discuţiile din cadrul comitetului şi că interpretarea restrictivă acordată noţiunii de proces-verbal de către Comisie nu este deloc justificată. Ca urmare, notele membrilor comitetului şi ale Comisiei trebuie să fie divulgate, excepţia prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât este o excepţie de la o obligaţie generală, trebuind să facă obiectul unei interpretări stricte. Pe de altă parte, Tribunalul ar fi respins deja argumentul conform căruia divulgarea deliberărilor interne ale comitetelor ar afecta în mod necesar buna lor desfăşurare şi eficacitatea acestora.83Consiliul afirmă că nu are cunoştinţă dacă delegaţiile naţionale sau Comisia au întocmit note interne şi sub ce formă. Aceste note, fiind destinate exclusiv uzului intern al statului membru în cauză ori celui al Comisiei, nu ar fi fost comunicate Consiliului. în consecinţă, neaflându-se în posesia Consiliului, aceste note nu intră sub incidenţa prevederilor articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.84Pe de altă parte, Consiliul apreciază că reclamanta, prin memoriul în replică, şi-a modificat în mod considerabil argumentaţia cu privire la motivul referitor la cererea sa de acces la procesul-verbal al reuniunii din 19 decembrie 2003, invocând încălcarea de către Consiliu a Regulamentului nr. 1049/2001 prin neacordarea accesului la notele interne ale Comisiei şi ale delegaţiilor statelor membre. Cu privire la acest aspect, Consiliul evidenţiază faptul că, potrivit jurisprudenţei, decizia emisă ca urmare a cererii de confirmare stabileşte obiectul procedurii jurisdicţionale. Or, din cererea de confirmare reiese că reclamanta nu a solicitat Consiliului acordarea accesului la aceste note interne ale Comisiei şi ale delegaţiilor statelor membre, întrucât prin decizia atacată nu a respins accesul la aceste documente, Consiliul nu este obligat să se pronunţe cu privire la argumentele invocate de reclamantă referitoare la acest punct.<TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea Tribunalului</TXT></NP></TI>85Trebuie să se constate că accesul la notele participanţilor la reuniunea din 19 decembrie 2003 nu a fost solicitat Consiliului de către reclamantă prin cele două scrisori în baza cărora s-a emis decizia atacată. Prin urmare, decizia atacată nu priveşte accesul la notele participanţilor la reuniunea din 19 decembrie 2003. Dat fiind faptul că, pe de o parte, atunci când este sesizată cu o acţiune în anularea unei decizii a Consiliului prin care se refuză accesul la anumite documente, instanţa comunitară exercită, conform articolului 230 CE, un control al legalităţii numai cu privire la această decizie, iar, pe de altă parte, că decizia atacată nu fusese emisă ca răspuns la o cerere de acces la notele interne ale Comisiei şi ale delegaţiilor statelor membre, argumentele reclamantei referitoare la accesul la aceste note nu vor putea prin urmare să fie luate în considerare.86În orice caz, chiar în condiţiile în care ar trebui să se aprecieze că cererea reclamantei trebuia interpretată ca incluzând de asemenea accesul la notele interne ale Comisiei şi ale delegaţiilor statelor membre, acestea, nefiind nici deţinute şi nici primite de Consiliu, nu pot fi comunicate de către acesta în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.87Prin urmare, al treilea aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins, precum şi motivul în integralitatea sa.88Reiese din ansamblul celor expuse mai sus că acţiunea trebuie să fie respinsă.<TI>Cu privire la cheltuielile de judecată</TI>89Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât reclamanta a căzut în pretenţii, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte şi cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu, conform concluziilor acestuia din urmă.90Potrivit articolului 87 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul de procedură, instituţiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară şi hotărăşte:

1)Respinge acţiunea,2)Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu,3)Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Legal

Wiszniewska-Białecka

Moavero Milanesi

Pronunţată astfel în şedinţă publică la Luxemburg, la 25 aprilie 2007.

Grefier

E. Coulon

Preşedinte

H. Legal