C-422/0562005C04220017.000147521476615CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL POIARES MADURO — CAUZA C-422/05COMISIA / BELGIA<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">M. Poiares Maduro</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070125">25 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: portugheza.</P></NOTE></P></TI>1.Este necesar să se acorde puilor din Carolina de Nord meritul de fi favorizat -în 1946, la Curtea Supremă a Statelor Unite

Statele Unite/Causby, 328 U.S. 256 (1946).

—primele consideraţii de jurisprudenţă asupra consecinţelor zgomotului generat de avioane şi necesităţii de a concilia interesul legat de exploatarea spaţiului aerian cu drepturile persoanelor care suportă în orice fel consecinţele emisiilor sonore produse la decolarea şi la aterizarea aeronavelor.2.Prezenta cauză priveşte adoptarea de către Regatul Belgiei a Decretului regal (denumit în continuare decretul) din 14 aprilie 2002, care reglementează zborurile de noapte ale anumitor avioane civile subsonice cu reacţie. Potrivit Comisiei, acest decret ar fi fost adoptat cu încălcarea obligaţiilor ce decurg din Directiva 2002/30/CE

Directiva 2002/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 martie 2002 privind stabilirea normelor şi a procedurilor cu privire la introducerea restricţiilor de exploatare referitoare la zgomot pe aeroporturile comunitare (JO L 85, p. 40, Ediţie specială, 07/vol. 8, p. 219).

, precum şi din articolul 10 al doilea paragraf CE şi din articolul 249 al treilea paragraf CE.3.I se reproşează Regatului Belgiei neîndeplinirea obligaţiilor comunitare, astfel cum sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii începând cu hotărârea Inter-Environnement Wallonie

Hotărârea din 18 decembrie 1997 (C-129/96, Rec., p. I-7411).

, prin faptul că, în cursul perioadei de transpunere a directivei, a adoptat măsuri de natură să compromită în mod grav rezultatul impus prin această directivă.<TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Cadrul normativ</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI>4.Directiva 2002/30/CE a fost adoptată în vederea stabilirii de reguli aplicabile în Comunitatea Europeană pentru introducerea unor restricţii de exploatare omogene în aeroporturile din statele membre. Aceste restricţii au drept scop limitarea zgomotului produs de avioanele civile subsonice.5.Articolul 2 litera (g) din directivă defineşte abordarea echilibrată pe care se întemeiază legislaţia comunitară din domeniu ca fiind:

o abordare conform căreia statele membre analizează măsurile disponibile în vederea rezolvării problemei zgomotului pe un aeroport situat pe teritoriul lor, respectiv efectul previzibil al reducerii zgomotului aeronavei la sursă, măsurile de amenajare şi gestionare a terenului, procedurile operaţionale de reducere a zgomotului, precum şi restricţiile de exploatare.

6.Articolul 4 alineatul (4) determină criteriile de evaluare a emisiilor acustice ale avioanelor stabilite prin procedura de certificare efectuată în conformitate cu volumul I din anexa 16 la Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională, ediţia a treia (iulie 1993). Articolul 2 litera (d) din directivă utilizează, de asemenea, criteriile din anexa 16 volumul 1 partea a II-a capitolul 3 la convenţia citată anterior, pentru a defini aeronave[le] cu o marjă mică de conformitate.7.Abordarea echilibrată constituie un compromis—definit la nivel internaţional—care urmăreşte să facă politicile de reducere a zgomotului compatibile cu cerinţele dezvoltării aviaţiei civile

Astfel cum rezultă în mod clar din apendicele C la rezoluţia A33/7, adoptată în urma celei de a 33-a Adunări a Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI).

.8.Articolul 15 din directivă prevede abrogarea regulamentului aflat anterior în vigoare, şi anume Regulamentul (CE) nr. 925/1999 al Consiliului din 29 aprilie 1999 privind înmatricularea şi funcţionarea în cadrul Comunităţii a anumitor tipuri de avioane civile subsonice cu reacţie modificate şi certificate din nou ca întrunind standardele prevăzute în anexa 16 volumul I partea a II-a capitolul 3 la Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională, ediţia a treia (iulie 1993)

JO L 115, p. 1.

.9.Unul dintre obiectivele noii directive comunitare a fost abandonarea reglementării aflate anterior în vigoare, înainte de a-şi produce toate efectele (astfel cum sunt menţionate la articolul 3 din regulamentul citat anterior

Articolul 3 menţionat anterior introduce o serie de interdicţii imperioase în ceea ce priveşte posibilitatea de a utiliza avioanele civile subsonice certificate din nou.

). De fapt, directiva urmăreşte să armonizeze cadrul normativ european cu indicaţiile adoptate în cadrul OACI. Aceste noi linii directoare internaţionale sunt definite în rezoluţia A33/7 (adoptată la cea de a 33-a adunare a OACI) la care aceeaşi directivă face referire în considerentul (10) din preambul

Poziţia din rezoluţia A33/7 referitoare la abordarea echilibrată a fost confirmată ca urmare a rezoluţiei ulterioare A35/5, adoptată la 18 octombrie 2004.

.10.Abordarea directivei în materie de restricţii de exploatare nu aduce atingere deciziilor deja adoptate; în temeiul articolului 7, sunt excluse din sfera de aplicare a directivei:

a)restricţii [le] de operare [a se citi de exploatare] deja stabilite la data intrării în vigoare a prezentei directive;b)modificări [le] tehnice minore la restricţiile parţiale de exploatare fără implicaţii semnificative asupra costurilor operatorilor aerieni care operează pe un aeroport comunitar dat şi care au fost introduse după intrarea în vigoare a prezentei directive.

Alte derogări privitoare la ipotezele speciale sunt prevăzute la articolele 8 şi 9.

11.Directiva a intrat în vigoare la data publicării sale, 28 martie 2002. în temeiul dispoziţiei articolului 16, statele membre sunt obligate să pună în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma directivei cel mai târziu la 28 septembrie 2003. în plus, acestea sunt obligate să informeze imediat Comisia Comunităţilor Europene că transpunerea directivei a fost efectuată.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Reglementarea naţionala</TXT></NP></TI>12.Decretul regal din 14 aprilie 2002 este publicat în Moniteur Belge din 17 aprilie 2002.13.Articolul 1 din reglementarea belgiană prevede că:

în cursul nopţii, între 23 şi 6, ora locală, zborurile avioanelor civile subsonice cu reacţie sunt autorizate numai atunci când aceste avioane efectuează zboruri în configuraţie lisă.

14.Articolul 2 prevede, în schimb, că:

Articolul 1 nu se aplică în cazul:

1oavioanelor care survolează teritoriul belgian în cursul unui zbor ale cărui puncte de plecare şi de sosire se situează în străinătate;2°avioanelor civile subsonice cu reacţie care:

a)fie sunt echipate cu motoare al căror raport de diluţie este egal sau mai mare de trei şi sunt conforme standardelor din anexa 16 la Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională, volumul I partea a II-a capitolul 3, a treia ediţie (iulie 1993), sau unor standarde mai stricte,b)fie sunt, de la început, mai precis, fără a fi certificate din nou, conforme standardelor menţionate la litera a) de mai sus sau unor standarde mai stricte.

15.Articolul 3 din decret stabileşte aplicarea acestuia fără a aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 925/1999.16.Articolul 4 prevede data de intrare în vigoare a decretului regal, stabilită la 1 iulie 2003, adică trei luni înaintea expirării termenului de transpunere prevăzut prin directivă şi mai mult de un an după intrarea în vigoare a acesteia din urmă.<TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Procedura precontencioasă</TXT></NP></TI>17.La 6 iunie 2002, Comisia a solicitat autorităţilor belgiene informaţii cu privire la Decretul regal din 14 aprilie 2002. Comisia era în principal preocupată de faptul că, pentru determinarea restricţiilor de exploatare, decretul belgian continua să facă referire la criteriul raportului de diluţie, care figurează în Regulamentul (CE) nr. 925/1999, având în vedere faptul că, la data publicării respectivului decret, regulamentul fusese deja abrogat şi că, pe de altă parte, acest criteriu nu fusese reluat în noua reglementare.18.Autorităţile belgiene au răspuns prin scrisoarea din 28 iunie 2002. Comisia a considerat că acest răspuns nu era satisfăcător, astfel încât, la 24 octombrie 2002, aceasta a trimis o scrisoare de punere în întârziere pentru motivul că măsurile adoptate în cursul perioadei de transpunere a directivei erau de natură să compromită rezultatul impus. La punctul 2.2 din scrisoarea de punere în întârziere, Comisia a subliniat faptul că decretul relua noţiunile de raport de diluţie şi de certificare, niciuna dintre acestea nefiind conţinută în directivă.19.În răspunsul din 23 decembrie 2002, autorităţile belgiene au prezentat mai multe argumente pentru a demonstra că Decretul regal din 14 decembrie 2002 nu reprezenta decât formalizarea unei măsuri deja stabilite înainte de intrarea în vigoare a directivei şi că, prin urmare, conţinutul acestuia trebuia considerat ca intrând sub incidenţa articolului 7 din directivă.20.Pentru a justifica formalizarea tardivă a decretului, Regatul Belgiei a invocat complexitatea organizării interne a statului belgian şi necesitatea unei coordonări şi a unei consultări între diferitele niveluri de putere legislativă competente în materie de gestiune a aeroporturilor şi de transport aerian.21.Nefiind satisfăcută de explicaţiile furnizate, la 3 iunie 2003, Comisia a transmis Regatului Belgiei un aviz motivat, la care acesta a răspuns prin scrisoarea din 3 august 2003.22.Comisia a decis, în final, să introducă, printr-o cerere depusă la 28 noiembrie 2005, o acţiune întemeiată pe articolul 226 CE.<TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Analiză</TXT></NP></TI>23.Comisia susţine că măsurile adoptate prin Decretul regal din 14 aprilie 2002 constituie restricţii de exploatare a avioanelor — puse în aplicare în cursul perioadei de transpunere prevăzute prin directivă -, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (e) din Directiva 2002/30/CE.24.Aceste restricţii ar fi fost adoptate fără a se ţine cont de articolele 5 şi 6 din directiva respectivă. Articolele citate stabilesc o serie de norme referitoare la evaluările care trebuie efectuate la introducerea restricţiilor şi a retragerii din circulaţie a aeronavelor cu marjă mică de conformitate cu standardele prevăzute în anexa 16 volumul 1 partea a II-a capitolul 3. Definiţia aeronavelor cu marjă mică de conformitate este — astfel cum am precizat — stabilită la articolul 2 litera (d).25.Introducerea acestor restricţii ar fi fost făcută, în plus, fără a se ţine seama de articolul 10 din directivă. Acest articol impune statelor membre consultarea părţilor interesate în legătură cu aplicarea restricţiilor întemeiate pe articolele 5 şi 6 şi le atribuie de asemenea o obligaţie mai generală de transparenţă a deciziilor luate.26.Comisia concluzionează în cererea introductivă, la punctul 43, că adoptarea decretului are un impact negativ durabil asupra condiţiilor de transpunere şi de aplicare a directivei deoarece, ca urmare a cerinţei de retragere a anumitor aeronave, evaluarea problemelor de zgomot prevăzută de directivă nu va mai putea lua în considerare zgomotele produse de toate avioanele, conform dispoziţiilor din capitolul 3 din anexa 16 la O ACI şi, prin urmare, ameliorarea optimă a condiţiilor acustice nu va putea fi realizată în conformitate cu directiva.<TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Efectele directivelor în interiorul termenului de transpunere</TXT></NP></TI>27.Cererea Comisiei se întemeiază pe o jurisprudenţă constantă a Curţii, începând cu hotărârea Inter-Environnement Wallonie

Citată anterior.

.28.Conform Curţii, dispoziţiile coroborate ale unei directive în vigoare cu articolul 10 al doilea paragraf CE şi cu articolul 249 al treilea paragraf CE impun că:

în interiorul termenului de transpunere stabilit prin directivă pentru punerea în aplicare, statul membru destinatar trebuie să evite adoptarea unor dispoziţii de natură să compromită în mod grav rezultatul impus prin această directivă

Ibidem, punctul 10. Jurisprudenţă confirmată prin hotărârea din 8 mai 2003, ATRAL (C-14/02, Rec., p. I-4431), prin hotărârea din 10 noiembrie 2005, Stichting Zuid-Hollandse Milienfederatie, (C-316/04, Rec., p. I-9759), prin hotărârea din 22 noiembrie 2005, Mangold, (C-144/04, Rec., p. I-9981), prin hotărârea din 4 iulie 2006, Adeneler şi alţii (C-212/04, Rec., p. I-6057) şi prin hotărârea din 14 septembrie 2006, Stichting Zuid-Hollandse Milieufederatie (C-138/05, Rec., p. I-8339).

.

29.Până în prezent, a fost adecvată invocarea acestei jurisprudenţe în cadrul procedurilor preliminare întemeiate pe articolul 234 CE. Cauza de faţă vizează, în schimb, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor întemeiată pe articolul 226 CE.30.Această jurisprudenţă este invocată datorită necesităţii de evaluare a legitimităţii dispoziţiilor interne în raport cu circumstanţele existente la momentul adoptării acestora, adică de a verifica dacă dispoziţiile comunitare al căror termen de transpunere nu a expirat încă împiedică statele membre să adopte măsuri legislative neconforme cu obligaţiile impuse de dreptul comunitar.31.Scopul acestei jurisprudenţe este evident.32.Trebuie, înainte de toate, să se facă distincţia între intrarea în vigoare a unei directive şi termenul stabilit pentru transpunerea acesteia. Articolul 254 alineatul (1) CE este clar în această privinţă:

Regulamentele, directivele şi deciziile adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 se semnează de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliului şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absenţa acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.

33.în cazul directivei în cauză, articolul 17 prevede că:

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

<TI><P>Această publicare a avut loc la <DATE ISO="20030328">28 martie 2003</DATE>.</P></TI>34.începând cu această dată, directiva începe să existe şi să producă efecte în ordinea juridică comunitară şi faţă de statele membre, lăsând acestora din urmă un termen pentru a o pune în aplicare, precum cel stabilit, în acest caz, la articolul 16 din directivă. Acest termen este destinat în special să ofere statelor membre timpul necesar pentru adoptarea măsurilor de transpunere

Hotărârea Inter-Environnement Wallonie, citată anterior, punctul 41, şi hotărârea din 5 februarie 2004, Rieser Internationale Transporte (C-157/02, Rec., p. I-1477, punctul 68).

.35.Avocatul general Mancini este cel care a adus în discuţie, în concluziile prezentate la 7 octombrie 1986 în cauza Teuling

Concluziile avocatului general Mancini în cauza în care s-a pronunţat hotărârea din 11 iunie 1987, Teuling/Bedrijfsvereniging voor de Chemische Industrie, (C-30/85, Rec., p. I-2497, punctul 7).

, efectul directivelor în cursul perioadei de transpunere:

[...] chiar în situaţia în care directiva nu conţine o clauză explicită de standstill, notificarea sa generează un efect de blocaj în sensul în care interzice statelor membre să adopte măsuri contrare dispoziţiilor sale. [...]. Este aşadar evident că, prin simplul fapt de a fi fost adoptată, directiva obligă statele membre să se abţină de la introducerea de noi măsuri care ar fi de natură să accentueze aceste diferenţe. [...] Cu toate acestea, ca orice altă libertate, şi aceasta este supusă unor limite şi, în primul rând, limitelor dictate de logică. Astfel, nu există nicio îndoială că aceasta implică puterea de a menţine în vigoare dispoziţiile sau practicile neconforme; dar, astfel cum tocmai am precizat, este la fel de cert că o astfel de libertate nu include puterea de a agrava neconformitatea pe care directiva înţelege să o remedieze. Este necesar să se aibă în vedere, între altele, faptul că dispoziţiile adoptate în cursul perioadei de tranziţie trebuie să fie, în mod necesar, apreciate ca măsuri destinate transpunerii actelor comunitare; iar astfel de măsuri trebuie cel puţin să nu contrazică dispoziţiile conţinute de aceste acte.

36.Jurisprudenţa Curţii consacră acest efect în hotărârea Inter-Environnement Wallonie, citată anterior. Deşi nu a susţinut în totalitate poziţia avocatului general Mancini, decizia Curţii constituie un important pas înainte. Soluţia depăşeşte propunerea din concluziile avocatului general Jacobs prezentate în cauza citată anterior

Concluziile avocatului general Jacobs în cauza C-129/96, citată anterior.

.37.Curtea stabileşte efectele directivelor -în interiorul termenului de transpunere -urmărind să le garanteze eficacitatea chiar din momentul intrării acestora în vigoare, fără însă a impune astfel statelor membre o obligaţie anticipată de a face. în plus, Curtea nu merge atât de departe încât să îşi exprime opinia favorabilă unei obligaţii generale a statului membru de a se abţine în cadrul domeniilor reglementate prin directivă.38.Articolul 10 al doilea paragraf CE şi articolul 249 al treilea paragraf CE, astfel cum sunt interpretate, impun statelor obligaţia de a nu compromite obiectivele urmărite de Comunitate, astfel cum sunt definite în directivă. Obligaţia statului de a f ace nu este susceptibilă de control până la expirarea termenului de transpunere. în acelaşi timp, directiva comunitară pare să poată împiedica, încă de la intrarea sa în vigoare, adoptarea dispoziţiilor naţionale care sunt susceptibile de a compromite realizarea obiectivelor sale.39.Această logică, inspirată din buna-credinţă, nu se îndepărtează de la ceea ce prevede dreptul internaţional; articolul 18 din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la 23 mai 1969, prevede că:

Un stat trebuie să se abţină de la săvârşirea unor acte care ar lipsi un tratat de obiectul şi de scopul său:

[...]

b)când şi-a exprimat consimţământul de a fi legat prin tratat, în perioada care precede intrarea în vigoare a tratatului şi cu condiţia ca aceasta să nu fie întârziată fără motiv valabil

A se vedea hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 1997, Opel Austria/Consiliul (T-115/94, Rec., p. II-39, punctele 76-90).

.

40.Statul membru îşi păstrează funcţiile legislative şi administrative; acestea trebuie totuşi să fie exercitate în conformitate cu dispoziţiile directivei şi nu pot să fie contrare acesteia sau, cel puţin, nu pot să fie de natură să complice aplicarea prescripţiilor stabilite la nivel comunitar.41.Curtea solicită ca, pentru determinarea eventualei încălcări săvârşite de un stat membru, să se aprecieze dacă dispoziţia naţională este în măsură să compromită în mod grav finalitatea directivei.42.Instanţa comunitară a subliniat, în această privinţă, că este necesar să se efectueze o evaluare a reglementării naţionale luând în considerare:

dacă dispoziţiile în cauză se prezintă ca fiind o transpunere completă a directivei, precum şi efectele concrete ale aplicării acestor dispoziţii neconforme cu directiva şi a duratei acestora în timp

Hotărârea Inter-Environnement Wallonie, citată anterior, punctul 47.

.

43.împrejurarea că dispoziţiile în cauză se prezintă ca fiind o transpunere completă a directivei necesită o evaluare anticipată a caracterului adecvat al transpunerii. Pare destul de dificil a satisface o obligaţie, mai ales în limita de timp stipulată, atunci când ceea ce a fost realizat în mod expres pentru a îndeplini acea obligaţie nu este conform cu cerinţele.44.în acelaşi timp, împrejurarea că dispoziţia internă examinată nu constituie o măsură de transpunere nu este de natură să sustragă această dispoziţie de la evaluarea compatibilităţii sale cu cerinţa comunitară, dat fiind faptul că are puţină importanţă dacă dispoziţia din dreptul naţional adoptată după intrarea în vigoare a directivei urmăreşte sau nu transpunerea textului de drept comunitar

Hotărârile citate anterior ATRAL, punctul 59, Mangold, punctul 60, şi Adeneler şi alţii, punctul 121.

.45.Examinarea efectelor concrete ale aplicării dispoziţiilor naţionale şi a duratei lor în timp conduc analiza pe un plan mai concret.46.O reglementare naţională este de natură să compromită în mod grav rezultatul unei directive de fiecare dată când aceasta este susceptibilă de a crea, în mod durabil, o situaţie incompatibilă cu obiectivele comunitare.47.Această situaţie poate fi determinată fie de adoptarea unei reglementări, fie de crearea unor situaţii de fapt contrare obiectivelor comunitare şi greu reversibile.48.Putem avea în vedere că, în cursul perioadei de transpunere a directivei comunitare, se impun, la nivel naţional, obligaţii susceptibile de a determina o anumită situaţie sau de a impune decizii care sunt greu reversibile, care depăşesc cerinţele comunitare şi sunt contrare în mod fundamental acestora.49.Reglementarea naţională poate, spre exemplu, să creeze obligaţii a căror executare pare de natură să lipsească de utilitate armonizarea stabilită la nivel european sau să impună opţiuni susceptibile de a subzista dincolo de termenul de transpunere şi de a influenţa, la rândul lor, evoluţia ulterioară a deciziilor luate la nivel comunitar.50.Pare posibil să includem în această ipoteză cazul decretului belgian, care, la limită, ar putea determina necesitatea, pentru anumite companii aeriene care operează în Europa, de a-şi înlocui flota.51.O altă evaluare care trebuie efectuată este aceea care priveşte eventuala necesitate provizorie a măsurilor adoptate. Existenţa acestei necesităţi ar putea fi impusă de statul membru pentru a justifica adoptarea dispoziţiilor neconforme cu cerinţele comunitare

Hotărârea Inter-Environnement Wallonie, citată anterior, punctul 49.

.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Motivele invocate de Regatul Belgiei în apărare</TXT></NP></TI><TI><P>Problema inadmisibilităţii</P></TI>52.în observaţiile scrise, Regatul Belgiei arată că, în cererea introductivă întemeiată pe articolul 226 al doilea paragraf CE, Comisia aminteşte că, înainte de expirarea termenului de transpunere, guvernul belgian a aplicat directiva în cauză prin adoptarea Decretului regal din 25 septembrie 2003

Publicat în Moniteur belge la 26 septembrie 2003.

 privind introducerea restricţiilor de exploatare pe aeroportul Bruxelles-National, fără a abroga sau modifica, în acelaşi timp, decretul în cauză în speţă.53.La punctele 20-29 din memoriul său în apărare, Regatul Belgiei reproşează Comisiei că a adăugat un motiv suplimentar (nemenţionat în avizul motivat) — privitor la conduita adoptată de Regatul Belgiei după expirarea termenului de transpunere a directivei în cauză. Motivul nu este admisibil, în temeiul unei jurisprudenţe constante a Curţii

Hotărârea din 22 septembrie 2005, Comisia/Belgia (C-221/03, Rec., p. I-8307, punctul 38).

.54.în opinia noastră, motivul invocat în apărare de Regatul Belgiei este nefondat.55.în realitate, nu este vorba despre introducerea unui nou motiv, nici de un motiv referitor la transpunerea directivei în cauză în dreptul belgian. Niciun motiv nou nu este formulat.56.Potrivit Comisiei, argumentul formulat urmăreşte numai să stabilească în mod clar că, la sfârşitul perioadei de transpunere şi în actul de transpunere însuşi, nu s-a procedat la abrogarea măsurii contestate şi că aceasta nu poate fi considerată ca o dispoziţie tranzitorie. în plus, în pofida procedurii precontencioase, Regatul Belgiei nu a modificat reglementarea internă în sensul dorit de Comisie şi conform obligaţiilor considerate ca decurgând din Directiva 2002/30/CE.<TI><P>Celelalte motive invocate de Regatul Belgiei în apărare</P></TI>57.Apărarea Regatului Belgiei în faţa argumentelor Comisiei se concentrează în special — cu excepţia problemei inadmisibilităţii acţiunii — asupra presupusei compatibilităţi a decretului regal cu directiva şi asupra aplicării corecte a dispoziţiilor comunitare.58.Regatul Belgiei apreciază că dispoziţiile conţinute în Decretul regal din 14 aprilie 2002 trebuie să fie considerate restricţii de exploatare existente în sensul articolului 7 din directivă.59.Conform argumentaţiei dezvoltate de Regatul Belgiei, directiva ar trebui să fie interpretată în sensul că, atunci când se face referire la restricţii de exploatare deja stabilite la data intrării în vigoare a prezentei directive, articolul 7, citat anterior, exclude dispoziţiile Decretului regal din aprilie 2002 de la aplicarea directivei, cu toate că acestea nu au fost formalizate decât după intrarea în vigoare a directivei.60.Poziţia Regatului Belgiei se întemeiază pe interpretarea cuvântului stabilite. în acest scop, acesta face referire la diferenţele între textul adoptat şi cel propus de Comisie si citează de asemenea, în susţinerea afirmaţiilor sale, textul în engleză

COM(2001) 695 final.

. Acesta din urmă utiliza în prima versiune cuvântul aplicate (already in force în versiunea engleză) în loc de stabilite (established), termen regăsit în versiunea definitivă.61.Guvernul belgian scoate în evidenţă faptul că deciziile conţinute în Decretul regal din 14 aprilie 2002 fuseseră deja adoptate de către guvernul central la 11 februarie 2000 (situaţie în susţinerea căreia guvernul belgian invocă ampla acoperire mediatică a acestei decizii politice) şi că întârzierea formalizării definitive se datorează organizării interne speciale a statului belgian şi repartizării competenţelor între statul central şi entităţile federale.62.Nu se poate admite un astfel de argument. Nu este necesară adoptarea interpretării propuse de Regatul Belgiei pentru a recunoaşte diferenţa între cuvintele aplicate şi stabilite utilizate în mod succesiv în textele care sunt comparate; cuvântul stabilite exprimă un concept în mod clar distinct de cel corespunzător ideii de decizie politică, la care face referire pârâtul.63.în plus, este necesar să repetăm că derogarea prevăzută la articolul 7, care constituie o excepţie de la dispoziţiile general aplicabile conţinute în directivă şi în acordurile internaţionale care stau la baza acesteia, nu poate fi interpretată decât în sens restrictiv

Hotărârea din 11 ianuarie 2005, Stadt Halle şi RPL Lochau (C-26/03, Rec., p. I-1, punctul 46), si hotărârea din 2 aprilie 2006, ANAV (C-410/04, Rec., p. I-3303, punctul 26).

.64.Sensul articolului 7 poate fi clarificat prin intermediul considerentului (18) din preambulul acestei directive, care este formulat astfel:

Este necesar să se permită aplicarea în continuare a măsurilor existente de gestionare a zgomotului, specifice anumitor aeroporturi, precum şi autorizarea modificării din punct de vedere tehnic a măsurilor de restricţionare parţială a exploatării.

65.Considerentul subliniază că este necesar să se menţină singurele restricţii deja stabilite la data intrării în vigoare a directivei; însuşi titlul articolului 7 se referă la restricţii de exploatare existente.66.Decretul în cauză, precum orice act care conţine norme juridice, există în ordinea juridică începând cu momentul adoptării sale în mod formal conform dispoziţiilor interne; acel moment nu poate fi separat de publicarea sa oficială, în urma căreia începe să îşi producă efectele.67.Decretul însuşi, publicat în Moniteur belge la 17 aprilie 2002, menţionează data de 14 aprilie ca fiind data adoptării sale. Acestea sunt elementele la care se poate referi interpretul.68.Securitatea juridică ar fi compromisă dacă ar fi posibilă citarea, în scopul determinării derogărilor de la aplicarea reglementării comunitare, a datelor referitoare la deciziile politice care nu sunt supuse unui regim de publicitate completă.69.Trebuie adăugat că, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, statele membre nu pot invoca situaţii interne sau dificultăţi din practică pentru a justifica transpunerea cu întârziere

Hotărârea din 2 august 1993, Comisia/Ţările de Jos (C-303/92, Rec., p. I-4739), hotărârea din 21 ianuarie 1999, Comisia/Portugalia (C-150/97, Rec., p. I-259), hotărârea din 22 aprilie 1999, Comisia/Germania (C-272/97, Rec., p. I-2175), hotărârea din 25 noiembrie 1999, Comisia/Irlanda (C-212/98, Rec., p. I-8571), hotărârea din 13 aprilie 2000, Comisia/Spania (C-274/98, Rec., p. I-2823), hotărârea din 6 iulie 2000, Comisia/Belgia (C-236/99, Rec., p. I-5657), hotărârea din 23 noiembrie 2000, Comisia/Franţa (C-313/99, Rec., p. I-10439), hotărârea din 7 decembrie 2000, Comisia/Italia (C-423/99, Rec., p. I-11167), hotărârea din 5 aprilie 2001, Comisia/Grecia (C-494/99, Rec., p. I-2761), şi hotărârea din 4 octombrie 2001, Comisia/Luxemburg (C-450/00, Rec., p. I-7069).

. Această jurisprudenţă se poate aplica de asemenea, mutatis mutandis, situaţiei în cauză.70.Pentru a identifica politicile deja stabilite la o anumită dată de către un stat membru, nu se poate face referire la împrejurări privind procedurile de adoptare interne. Este necesar, în schimb, să se ia în considerare momentul adoptării deciziei astfel cum a fost stabilit în baza legilor naţionale şi a actelor oficiale de publicare a deciziilor administrative sau legislative.71.Derogarea prevăzută la articolul 7 din directivă nu poate fi aşadar considerată ca fiind aplicabilă dispoziţiilor conţinute în Decretul regal din 14 aprilie 2002.72.în subsidiar, Regatul Belgiei susţine că, în situaţia în care Curtea ar permite ca decretul să fie considerat o măsură adoptată înaintea directivei, acest decret este conform cu obiectivele pe care le urmăreşte directiva şi, în plus, compensează lacuna din legislaţie ca urmare a abrogării Regulamentului nr. 925/1999.73.Nici acest argument nu poate fi admis.74.Este necesar să se reamintească faptul că unul dintre obiectivele directivei este, printre altele, înlocuirea Regulamentului nr. 925/1999 în scopul modificării politicii comunitare în acest domeniu, substituind abordării anterioare o abordare definită ca fiind echilibrată.75.Pentru aceste motive, reglementarea introdusă prin decret, păstrând continuitatea cu regulamentul în vigoare anterior, dar adoptată după abrogarea acestuia, pare să fie de natură să compromită în mod grav îndeplinirea obiectivelor urmărite prin directivă.76.Adoptarea eventuală a dispoziţiilor susceptibile de a interveni după abrogarea Regulamentului nr. 925/1999 ar fi trebuit să ţină seama de abordarea directivei.77.în plus, nu putem admite poziţia Regatului Belgiei conform căreia adoptarea Decretului regal din 25 septembrie 2003, citat anterior, ar fi satisfăcut pe deplin obligaţiile comunitare.78.Faptul că, în situaţia actuală, aeroportul Bruxelles-National este singurul care are un trafic aerian mai mare de 50000 de avioane civile subsonice anual şi că un decret referitor numai la acest aeroport a fost efectiv adoptat nu permite consideraţia că Decretul din 14 aprilie 2002 se află în afara sferei de aplicare a directivei.79.Decretul din 14 aprilie 2002 are o aplicare generală, dat fiind faptul că nu este limitat în niciun fel la aeroporturile care nu se află în sfera de aplicare a directivei. Pentru aceste motive, decretul poate pune în pericol executarea obligaţiilor ce decurg din directivă.80.Obligaţia statului belgian de a garanta transpunerea directivei este, în plus, independentă de existenţa în sine, pe teritoriul statului membru, a activităţilor aeroportuare care intră în sfera sa de aplicare.81.Conform unei jurisprudenţe constante a Curţii — reluată cu privire la directivă -, inexistenţa, într-un anumit stat membru, a unei anumite activităţi vizate de o directivă nu ar putea elibera acest stat de obligaţia sa de a adopta acte cu putere de lege sau acte administrative pentru a asigura o transpunere adecvată a tuturor dispoziţiilor acestei directive

Hotărârea din 13 decembrie 2001, Comisia/Irlanda (C-372/00, Rec., p. I-10303, punctul 11), şi hotărârea din 8 iunie 2006, Comisia/Luxemburg (C-71/05, Rec., p. I-75*, punctul 12).

.82.Trebuie respins de asemenea şi argumentul referitor la un eventual vid juridic pe care l-ar determina abrogarea Regulamentului (CE) nr. 925/1999. într-adevăr, dispoziţiile naţionale aplicabile anterior şi Directiva 92/14/CEE

Directiva 92/14/CEE a Consiliului din 2 martie 1992 privind limitarea exploatării avioanelor care intră sub incidenţa anexei 16 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, partea a II-a capitolul 2 volumul 1, a doua ediţie (1988) (JO L 76, p. 21, Ediţie specială, 07/vol. 2, p. 109).

 rămân în vigoare şi statele membre păstrează posibilitatea de a adopta reglementări naţionale compatibile cu dispoziţiile directivei.83.Pentru motivele descrise mai sus, apreciem că Decretul regal din 14 aprilie 2002 este de natură să compromită în mod grav îndeplinirea rezultatului impus prin Directiva 2002/30/CE, dat fiind faptul că introduce restricţii de exploatare care nu sunt conforme cu respectiva directivă în interiorul termenului de transpunere a acesteia şi limitează astfel în mod considerabil posibilitatea de exploatare a unei anumite categorii de avioane.<TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>84.în concluzie, propunem Curţii să declare că:

Prin adoptarea Decretului regal din 14 aprilie 2002 de reglementare a zborurilor de noapte ale anumitor avioane civile subsonice cu reacţie în cursul perioadei de transpunere a Directivei 2002/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 martie 2002 privind stabilirea normelor şi a procedurilor cu privire la introducerea restricţiilor de exploatare referitoare la zgomot pe aeroporturile comunitare, Regatul Belgiei nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul directivei menţionate, precum şi al articolului 10 paragraful al doilea CE şi al articolului 249 paragraful al treilea CE.