<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0600518901.case.xml"><NO.CASE>C-284/04</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62004C0284</NO.CELEX><NO.SEQ>0012.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>5191</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>5224</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>34</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT — CAUZA C-284/04</LEFT><RIGHT>T-MOBILE AUSTRIA ŞI ALŢII</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Juliane Kokott</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20060907">7 septembrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>În noiembrie 2000, Telekom-ControlKommission, autoritatea austriacă de reglementare, a scos la licitaţie mai multe loturi de frecvenţe care permit oferirea de servicii de telecomunicaţii mobile de tip UMTS/IMT-2000<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>IMT-2000: International Mobil Telecommunications-2000 [Comunicaţii mobile internaţionale-2000) este o normă stabilită de Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (UIT)]. UMTS: Universal Mobile Telecommunications System (Sistemul universal de telecomunicaţii mobile) [norme stabilite în cadrul Conferinţei Europene a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii (CEPT) şi de Institutul European de Reglementare în Comunicaţii (ETSI) care reprezintă o parte a aşa-numitei familii IMT-2000].</P></NOTE> (numite şi servicii de telecomunicaţii mobile de generaţia a treia - 3G) şi apoi a atribuit prin decizie celor mai buni ofertanţi drepturile de utilizare a frecvenţelor respective. Cu această ocazie, au fost încasate redevenţe în valoare totală de <FT TYPE="DECIMAL">831595241,10</FT> euro. în prealabil, au fost deja atribuite în acelaşi mod frecvenţe care permit oferirea de servicii de telefonie mobilă de generaţia a doua (normă GSM<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Global System for Mobile Communications (Sistemul global de comunicaţii mobile).</P></NOTE>) şi care servesc sistemul radioelectric transeuropean cu resurse partajate TETRA<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Terrestrial Trunked Radio. Informaţii suplimentare cu privire la aceste norme proprii unui sistem radioelectric digital se găsesc pe prima pagina a site-ului societăţii TETRA MoU Association Ltd (www. tetra mou.com).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aparatele de telecomunicaţie mobilă -3G dispun de o capacitate de transmisie a datelor superioară telefoanelor mobile din generaţiile anterioare. Acestea permit îndeosebi oferirea unor servicii multimedia precum videoconferinţele, accesul la internet şi serviciile online. Se consideră că introducerea telecomunicaţiilor mobile UMTS reprezintă un progres tehnic semnificativ care deschide întreprinderilor de telecomunicaţii numeroase domenii de activitate noi.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Cele opt întreprinderi de telecomunicaţii care au dobândit drepturile de utilizare a frecvenţelor (denumite în continuare de asemenea <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>reclamantele<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>) susţin, în acţiunea principală, că atribuirea drepturilor a fost o operaţiune supusă taxei pe valoarea adăugată şi că redevenţele de utilizare a frecvenţelor ar fi inclus taxa pe valoarea adăugată. Prin urmare, ele solicită emiterea de facturi în care este indicată taxa pe valoarea adăugată. Aceasta este o condiţie pentru a deduce, ca taxă aferentă intrărilor, taxa pe valoarea adăugată pe care aceste întreprinderi pretind că au achitat-o.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5192"?><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 4 alineatele (1) şi (2) din A şasea directivă TVA (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>A şasea directivă<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>)<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="145" DATE.PUB="1977" PAGE.FIRST="1">JO L 145, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> sunt supuse impozitării numai operaţiunile pe care o persoană impozabilă le realizează în cadrul activităţii sale economice. Conform articolului 4 alineatul (5), directiva nu asimilează, în principiu, statul şi organismele acestuia unei persoane impozabile atunci când acţionează în calitate de autorităţi publice. Elementulcheie al prezentei proceduri îl constituie interpretarea acestor dispoziţii cu privire la atribuirea prin licitaţie a drepturilor de utilizare a frecvenţelor.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Într-o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare paralelă<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cauza C-369/04 (Hutchison şi alţii).</P></NOTE>, în care prezentăm de asemenea concluzii astăzi, VAT şi Duties Tribunal London formulează întrebări similare cu ocazia examinării atribuirii prin licitaţie a licenţelor UMTS în Regatul Unit.</TXT></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>În plus, alte state membre au urmat exemplul britanic şi austriac, încasând de asemenea redevenţe importante pentru licenţe. Importanţa specială a prezentei proceduri şi a celei paralele declanşate în Regatul Unit nu este legată, aşadar, numai de sumele enorme care sunt în joc. Acestea au de asemenea valoare de cauze-pilot pentru litigii similare în alte state membre.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Dispoziţiile referitoare la taxa pe valoarea adăugată</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Conform articolului 2 punctul 1 din A şasea directivă, sunt supuse taxei pe valoarea adăugată:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>livrarea de bunuri şi prestarea de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul ţării de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare; [...]<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 4 din A şasea directivă defineşte persoana impozabilă după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="00AB"/>Persoană impozabilă<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="00BB"/> înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc orice activitate economică prevăzută la alineatul (2), indiferent de scopul sau de rezultatele activităţii respective.</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-5193"?><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Activităţile economice menţionate la alineatul (1) cuprind toate activităţile producătorilor, comercianţilor sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activităţile miniere şi activităţile agricole şi activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[...]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(5)</NO.P><TXT>Statele, autorităţile regionale şi locale şi alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau pentru operaţiunile în care se angajează ca autorităţi publice, chiar şi atunci când colectează taxe, redevenţe, contribuţii sau plăţi în legătură cu activităţile sau cu operaţiunile respective.</TXT><P>Cu toate acestea, atunci când se angajează în asemenea activităţi sau operaţiuni, ele sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau pentru operaţiunile respective în măsura în care calitatea lor de persoane neimpozabile determină denaturări semnificative ale concurenţei.</P><P>în orice caz, aceste organisme sunt considerate persoane impozabile în ceea ce priveşte activităţile cuprinse în anexa D, cu condiţia ca aceste activităţi să nu fie efectuate la o scară neglijabilă.</P><P>[...]<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>în anexa D se menţionează la punctul 1 <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>telecomunicaţiile<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/> ca activitate menţionată la articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Dreptul naţional</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 alineatul 1 punctul 1 din legea austriacă din 1994 privind impozitul pe cifra de afaceri (Umsatzsteuergesetz, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>UstG<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>), sunt supuse impozitului pe cifra de afaceri livrările şi alte prestaţii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul ţării de către un întreprinzător în cadrul activităţii sale. Caracterul impozabil nu este exclus prin faptul că operaţiunea este efectuată în temeiul unui act legislativ sau administrativ ori este considerată ca efectuată în temeiul unei dispoziţii legale.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5194"?><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 2 alineatul 1 din UstG, este considerat întreprinzător o persoană care exercită în mod independent o activitate comercială sau profesională. Comercială sau profesională este orice activitate permanentă efectuată în scopul obţinerii de venituri.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Conform articolului 2 alineatul 3 din UstG, organismele de drept public au, în principiu, activitate comercială sau profesională numai în cadrul unităţilor lor comerciale [articolul 2 din Legea cu privire la impozitul pe profit (Körperschaftsteuergesetz, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>KStG<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>)]. Articolul 2 alineatul 1 din KStG prevede că prin unitate comercială a unui organism de drept public se înţelege orice organ care este autonom din punct de vedere economic şi care exercită în mod exclusiv sau în mod principal o activitate economică permanentă cu caracter privat, în afara sectorului agriculturii sau al silviculturii, cu scopul de a obţine venituri sau, în absenţa participării la schimburile economice generale, de a obţine alte avantaje economice.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul 5 din KStG prevede în pasajul care ne interesează: <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Nu reprezintă o activitate economică cu caracter privat în sensul [alineatului] 1, activitatea care ţine în principal de exerciţiul autorităţii publice [...]<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Articolul 11 alineatul 1 prima şi a doua frază din UstG prevede următoarele: <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Dacă întreprinzătorul efectuează operaţiuni în sensul articolului 1 alineatul 1 punctul 1 din UstG, atunci acesta este autorizat să emită facturi. Dacă întreprinzătorul efectuează operaţiuni destinate altui întreprinzător pentru nevoile întreprinderii sale sau destinate unei persoane juridice, în măsura în care nu este vorba de un întreprinzător, acesta este obligat să emită facturi<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Pârâta din acţiunea principală a indicat faptul că, la momentul relevant, această dispoziţie era încă redactată altfel, şi anume: <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Dacă antreprenorul efectuează prestaţii impozabile, atunci el este abilitat şi, în măsura în care el efectuează operaţiuni destinate unui alt antreprenor pentru întreprinderea acestuia, la cererea celuilalt antreprenor este obligat să elibereze facturi în care taxa este menţionată distinct.<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/></P></NOTE>. Aceste facturi trebuie să conţină, în temeiul articolului 11 alineatul 1 punctul 6 din UstG, suma reprezentând taxa aferentă redevenţei.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cadrul juridic al atribuirii frecvenţelor UMTS</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Frecvenţele radio reprezintă o resursă limitată. Spectrul frecvenţelor exploatabile din punct de vedere tehnic a fost deja atribuit în mare parte diferitelor servicii şi tipuri de exploatare. Pentru evitarea perturbaţiilor, fiecare exploatare dispune de segmente (benzi de frecvenţă) delimitate precis între ele. Reglementarea mondială a frecvenţelor este rezultatul lucrărilor Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT), o organizaţie internaţională care activează sub egida Naţiunilor Unite.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5195"?><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Benzile de frecvenţă deschise telecomunicaţiilor mobile UMTS/IMT-2000 au fost stabilite, în principiu, în 1992, în cadrul Conferinţei mondiale a radiocomunicaţiilor (CMR 92) organizate de UIT. în Rezoluţia 212, Conferinţa mondială a radiocomunicaţiilor din 1997 menţionează că, în jurul anului 2000, se aşteaptă să fie puse în funcţiune serviciile de telecomunicaţii mobile IMT-2000.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>La nivel european, Conferinţa europeană a administraţiilor de poştă şi telecomunicaţii (CEPT)<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>CEPT este o organizaţie internaţională la care sunt în prezent afiliate autorităţile de reglementare în domeniul poştei şi telecomunicaţiilor din 46 de state europene (informaţii suplimentare se pot găsi pe prima pagină a site-ului organizaţiei: www.cept.org).</P></NOTE> pregăteşte, la rândul său, punerea în funcţiune a telecomunicaţiilor mobile de generaţia a treia. Comitetul European pentru Radiocomunicaţii (CER), care face parte din această organizaţie, a definit prin Decizia ERC/DEC(97)/07 din <DATE ISO="19970630">30 iunie 1997</DATE><NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Prin această decizie, benzile de frecvenţă de 1900-1980 MHz, 2010-2025 MHz şi 2110-2170 MHz sunt rezervate aplicaţiilor UMTS terestre, iar benzile de 1980-2010 MHz şi 2170-2200 MHz sunt atribuite aplicaţiilor UMTS care folosesc sateliţi.</P></NOTE> în special spectrul frecvenţelor disponibile.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Partea din spectrul frecvenţelor rezervată telecomunicaţiilor mobile de generaţia a treia se subîmparte, la rândul său, în segmente în care mai mulţi operatori pot exploata în acelaşi timp reţele de telecomunicaţii mobile. întinderea drepturilor de utilizare a frecvenţelor atribuite, precum şi numărul lor diferă de la un stat membru la altul<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în această privinţă informaţiile de pe prima pagină a site-ului Oficiului European pentru Radiocomunicaţii (ERO): www.ero.dk/ecc</P></NOTE>. În timp ce Austria şi Germania, de exemplu, au împărţit spectrul la şase operatori, în Belgia şi în Franţa nu au existat decât trei. Definiţia lăţimii benzilor deschise pentru exploatarea unei reţele se face aşadar cu o anumită marjă de apreciere - în limitele cerinţelor tehnice minime.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Şi reglementarea frecvenţelor pentru servicii de telecomunicaţii mobile de generaţia a doua se bazează pe indicaţiile CEPT.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>În perioada relevantă în cauză, Directiva 97/13/CE<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva 97/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="19970410">10 aprilie 1997</DATE> privind un cadru comun pentru autorizaţiile generale şi licenţele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicaţii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="117" DATE.PUB="1997" PAGE.FIRST="15">JO L 117, p. 15</REF.DOC.OJ>), abrogată începând din <DATE ISO="20030724">24 iulie 2003</DATE> prin Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="20020307">7 martie 2002</DATE> privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directivă-cadru) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="108" DATE.PUB="2002" PAGE.FIRST="33">JO L 108, p. 33</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 13/vol. 35, p. 195).</P></NOTE> stabilea cadrul juridic comunitar pentru atribuirea autorizaţiilor generale şi individuale pentru servicii de telecomunicaţii.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5196"?><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Directiva 97/13, <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>statele membre nu pot elibera licenţe individuale decât dacă beneficiarul obţine accesul la resurse limitate, fizice sau de altă natură, ori dacă este supus unor obligaţii speciale ori dacă beneficiază de drepturi speciale, conform prevederilor anexei III<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>, [traducere neoficială]</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Secţiunea a III-a din Directiva 97/13/CE (articolele 7-11) reglementează în detaliu licenţele individuale. Articolul 10 prevede că statele membre pot limita numărul de licenţe individuale în măsura necesară garantării unei utilizări eficiente a spectrului de frecvenţe radio. Acestea trebuie, în acest sens, să ţină seama în mod corespunzător de necesitatea de a creşte la maximum avantajele pentru utilizator şi de a înlesni dezvoltarea concurenţei. Statele membre atribuie aceste licenţe individuale pe baza unor criterii de selecţie obiective, nediscriminatorii, transparente, echilibrate şi detaliate.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 97/13, atribuirea licenţelor se poate face cu perceperea unor taxe pentru acoperirea cheltuielilor. Alineatul (2) permite, în plus, impunerea altor taxe:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>Fără a aduce atingere prevederilor alineatului (1), în situaţia unor resurse limitate, statele membre pot autoriza autorităţile de reglementare să impună redevenţe pentru a ţine seama de necesitatea de a asigura o utilizare optimă a acestei resurse. Aceste redevenţe sunt nediscriminatorii şi ţin în special seama de necesitatea de a promova dezvoltarea unor servicii inovatoare şi a concurenţei.<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Directiva 97/13 a fost abrogată prin Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="20020307">7 martie 2002</DATE> privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directivă-cadru)<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 11.</P></NOTE>. Spre deosebire de Directiva 97/13, articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2002/21 prevede în prezent că statele membre pot permite întreprinderilor să îşi transfere drepturile de utilizare a frecvenţelor radio altor întreprinderi.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>Pentru acest caz, articolul 9 alineatul (4) din Directiva 2002/21 prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Statele membre se asigură că intenţia unei întreprinderi de a-şi transfera drepturile de utilizare a frecvenţelor radio este comunicată autorităţii naţionale de reglementare responsabile cu alocarea frecvenţelor, că orice transfer se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute de autoritatea naţională de reglementare şi că acesta este făcut public. Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că astfel de transferuri nu denaturează concurenţa. în cazul în care utilizarea frecvenţei radio a fost armonizată<?PAGE NO="I-5197"?> prin aplicarea Deciziei nr. 676/2002/CE (Decizia privind spectrul radio) sau a altor măsuri comunitare, astfel de transferuri nu generează nicio schimbare în utilizarea frecvenţei radio respective.<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>De asemenea, aici prezintă interes Decizia nr. 128/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="19981214">14 decembrie 1998</DATE> privind introducerea coordonată în Comunitate a unui sistem de comunicaţii mobile şi fără fir (UMTS) de generaţia a treia<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="017" DATE.PUB="1999" PAGE.FIRST="1">JO 1999, L 17, p. 1</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Decizia UMTS<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>). Prin această decizie, Parlamentul European şi Consiliul au dat într-un fel semnalul de introducere pe plan european a telecomunicaţiilor mobile UMTS.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>Considerentele Deciziei UMTS menţionează dezvoltările şi dispoziţiile internaţionale referitoare la telecomunicaţii mobile de generaţia a treia. Articolul 3 alineatul (1) din Decizia UMTS impune statelor membre să pună în aplicare un sistem de autorizare a UMTS cel târziu la <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE>. în conformitate cu articolul 3 alineatul (3), <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>acestea asigură, în conformitate cu legislaţia comunitară, ca furnizarea UMTS să fie organizată în benzile de frecvenţă care sunt armonizate de CEPT [...]<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>. [traducere neoficială]</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Dispoziţiile naţionale</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Conform articolului 14 din legea austriacă referitoare la telecomunicaţii, în forma din <DATE ISO="20000601">1 iunie 2000</DATE> (Telekommunikationsgesetz, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>TKG<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>), pentru exploatarea serviciului de telefonie vocală mobilă şi a altor servicii publice de telecomunicaţii mobile prin intermediul unei reţele de telecomunicaţii mobile proprii este necesară acordarea unei concesiuni. Concesiunea trebuie acordată atunci când, la concesiunile pentru exploatarea serviciilor publice de telecomunicaţii mobile, frecvenţele au fost atribuite sau pot fi atribuite în acelaşi timp cu concesiunea [articolul 15 alineatul 2 punctul 3 din TKG]. Potrivit articolului 16 alineatul 1 din TKG, concesiunile pot fi transferate cu autorizarea autorităţii de reglementare. Pentru acoperirea costurilor administrative determinate de acordarea concesiunii trebuie să fie plătită o taxă (articolul 17 din TKG).</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 21 alineatul 1 din TKG titularii unei concesiuni de telecomunicaţii mobile trebuie să achite, pentru a garanta exploatarea eficientă a spectrului de frecvenţe, printr-o singură plată sau prin plăţi anuale, o redevenţă de utilizare a frecvenţelor în plus faţă de taxa de utilizare a frecvenţelor. Articolul 49 alineatul 4 din TKG prevede că <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>atribuirea frecvenţelor destinate furnizării serviciilor publice de comunicaţie mobilă şi altor servicii publice de telecomunicaţie [...] [este de competenţa] autorităţii de reglementare<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5198"?><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Procedura de atribuire este reglementată în detaliu la articolul 49 al cărui alineat 1 este redactat după cum urmează: <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>Autoritatea de reglementare trebuie să aloce frecvenţele care i-au fost conferite solicitantului care îndeplineşte condiţiile generale prevăzute la articolul 15 [alineatul] 2 punctele 1 şi 2 şi care garantează utilizarea cea mai eficientă a frecvenţelor, ceea ce se determină prin cuantumul redevenţei oferite în schimbul dreptului de utilizare a frecvenţelor. Aceasta se stabileşte prin valoarea redevenţei oferite în schimbul dreptului de utilizare a frecvenţelor<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>Alte detalii au fost reglementate prin regulamentul de procedură adoptat de Telekom-Control-Kommission în temeiul articolului 49a alineatul 7 din TKG, precum şi prin documentele aferente ofertei publice din <DATE ISO="20000710">10 iulie 2000</DATE> din procedura referitoare la atribuirea frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă de generaţia a treia (UMTS/IMT-2000). Acestea prevăd, printre altele, oferte minime de <FT TYPE="NUMBER">700000000</FT> ATS (<FT TYPE="DECIMAL">50870983,92</FT> euro) pentru lotul de frecvenţe în benzi pereche şi de <FT TYPE="NUMBER">350000000</FT> ATS (<FT TYPE="DECIMAL">25435491,96</FT> euro) pentru lotul de frecvenţe în benzi nepereche.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Înainte de <DATE ISO="20000601">1 iunie 2000</DATE>, atribuirea concesiunilor a fost reglementată prin dispoziţiile TKG în versiunea din 1997.</TXT></NP><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>în 2003, TKG a fost republicată. Articolul 56 alineatul 1 din TKG 2003 reglementează din acest moment în special cesiunea drepturilor de utilizare a frecvenţelor atribuite de autoritatea de reglementare. Această cesiune este posibilă numai cu îndeplinirea anumitor condiţii şi necesită autorizarea autorităţii de reglementare.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>Articolele 110-112 din TKG reglementează organizarea şi atribuţiile Telekom-Control-Kommission. Aceasta este integrată în cadrul Telekom-Control GmbH, al cărei unic asociat este statul şi care îndeplineşte atribuţiile autorităţii de reglementare, în măsura în care acestea nu au fost încredinţate Telekom-Control-Kommission (articolele 108 şi 109 din TKG). Printre atribuţiile de reglementare ale Telekom-Control-Kommission se află în special atribuirea frecvenţelor în temeiul articolului 49 alineatul 4 coroborat cu articolul 49a din TKG (articolul 111 punctul 9 din TKG).</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt şi întrebările preliminare</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>Prin decizia Telekom-Control-Kommission din <DATE ISO="20001120">20 noiembrie 2000</DATE> a avut loc atribuirea frecvenţelor şi acordarea concesiunilor pentru sistemele de telefonie mobilă de generaţia a treia (UMTS/IMT-2000). înainte de atribuire, loturile de frecvenţe au făcut obiectul unei cereri de ofertă şi apoi au fost scoase la licitaţie în cadrul unei proceduri de licitaţie publică simultană, în mai multe etape. La licitaţiile din 2 şi din <DATE ISO="20001103">3 noiembrie 2000</DATE>, au fost vândute în total 12 loturi de frecvenţe în benzi pereche de<?PAGE NO="I-5199"?> 5 MHz, iar într-o altă licitaţie desfăşurată în acelaşi timp, au fost vândute cinci loturi de frecvenţe în benzi nepereche de 5 MHz. Pe baza rezultatelor licitaţiei, loturile de frecvenţe au fost atribuite conform deciziei reclamantelor. Redevenţele de utilizare a frecvenţelor au fost stabilite după cum urmează:</TXT><P><DLIST TYPE="TBL" SEPARATOR=":"><DLIST.ITEM><TERM>T-Mobile Austria GmbH</TERM><DEFINITION><FT TYPE="DECIMAL">170417796,10</FT> euro,</DEFINITION></DLIST.ITEM><DLIST.ITEM><TERM>Mobilkom Austria AG &amp; Co KG</TERM><DEFINITION><FT TYPE="DECIMAL">171507888,60</FT> euro,</DEFINITION></DLIST.ITEM><DLIST.ITEM><TERM>TRA-3G Mobilfunk GmbH</TERM><DEFINITION><FT TYPE="DECIMAL">113151602,70</FT> euro,</DEFINITION></DLIST.ITEM><DLIST.ITEM><TERM>ONE GmbH</TERM><DEFINITION><FT TYPE="DECIMAL">120055522,00</FT> euro,</DEFINITION></DLIST.ITEM><DLIST.ITEM><TERM>Hutchison 3G Austria GmbH</TERM><DEFINITION><FT TYPE="DECIMAL">139023131,70</FT> euro,</DEFINITION></DLIST.ITEM><DLIST.ITEM><TERM>3G Mobile Telecommunications GmbH</TERM><DEFINITION><FT TYPE="DECIMAL">117439300,00</FT> de euro.</DEFINITION></DLIST.ITEM></DLIST></P></NP><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>Fiecare dintre adjudecatari trebuia să plătească sumele menţionate în două tranşe, prima tranşă în termen de 7 zile de la notificarea deciziei Telekom-ControlKommission, iar a doua tranşă în termen de şase săptămâni. Concesiunea şi atribuirea frecvenţelor sunt valabile până la <DATE ISO="20201231">31 decembrie 2020</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Prin decizia Telekom-ControlKommission din <DATE ISO="19990503">3 mai 1999</DATE>, drepturile de utilizare a frecvenţelor GSM (canale DCS-1800) au fost atribuite societăţii tele.ring Telekom Service GmbH &amp; Co KG în schimbul unei redevenţe de <FT TYPE="DECIMAL">98108326,00</FT> de euro. Ulterior, prin decizia din <DATE ISO="20000207">7 februarie 2000</DATE>, Telekom-Control-Kommission a atribuit frecvenţele pentru sistemul de radiocomunicaţii europene TETRA societăţii master-talk Austria Telekom Service GmbH &amp; Co KG, stabilindu-se o redevenţă de utilizare a frecvenţelor de <FT TYPE="DECIMAL">4832743,47</FT> euro. Şi aceste decizii s-au bazat pe o licitaţie.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>În acţiunea principală, reclamantele au solicitat eliberarea de facturi pentru redevenţele de utilizare a frecvenţelor, în care să fie menţionată taxa pe valoarea adăugată inclusă, potrivit reclamantelor, în redevenţă. în cadrul acestei proceduri, prin decizia din <DATE ISO="20040607">7 iunie 2004</DATE>, Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien a adresat, în temeiul articolului 234 CE, următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Dispoziţiile coroborate ale articolului 4 alineatul (5) al treilea paragraf şi ale<?PAGE NO="I-5200"?> anexei D punctul 1 din A şasea directivă [...] trebuie interpretate în sensul că atribuirea de către un stat membru de drepturi de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă conform normelor UMTS/IMT-2000, GSM/DCS-1800 şi TETRA (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>drepturi de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>) în schimbul unei redevenţe de utilizare a frecvenţelor este o operaţiune care ţine de sectorul telecomunicaţiilor?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că un stat membru, al cărui drept intern nu prevede criteriul menţionat la articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă cu privire la caracterul <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>non neglijabil<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/> al unei activităţi (regula de minimum) ca pe o condiţie pentru calitatea de persoană impozabilă, trebuie, în orice caz, să fie considerat persoană impozabilă pentru ansamblul activităţilor din sectorul telecomunicaţiilor, indiferent dacă volumul acestor activităţi este sau nu este neglijabil?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă de către un stat membru în schimbul unor redevenţe în valoare totală de <FT TYPE="DECIMAL">831595241,10</FT> EUR (UMTS/IMT-2000), <FT TYPE="NUMBER">98108326</FT> EUR (canale DCS-1800), respectiv de <FT TYPE="DECIMAL">4832743,47</FT> EUR (TETRA) trebuie considerată drept o operaţiune non neglijabilă, astfel încât statul membru are calitatea de persoană impozabilă pentru această operaţiune?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (5) al doilea paragraf din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că faptul că un stat membru, cu ocazia atribuirii drepturilor de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă în schimbul unei redevenţe în valoare totală de <FT TYPE="DECIMAL">831595241,10</FT> EUR (UMTS/IMT-2000), de <FT TYPE="NUMBER">98108326</FT> EUR (canale DCS-1800), respectiv de <FT TYPE="DECIMAL">4832743,47</FT> EUR (TETRA) nu supune aceste redevenţe impozitului pe cifra de afaceri, în timp ce ofertanţii particulari ai unor astfel de frecvenţe trebuie să supună această activitate impozitului pe cifra de afaceri, ar conduce la denaturări semnificative ale concurenţei?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5)</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că o operaţiune a unui stat membru, care atribuie unor operatori de telefonie mobilă drepturi de utilizare a<?PAGE NO="I-5201"?> frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă în aşa fel încât acesta stabileşte, în primul rând, o ofertă maximă pentru remunerarea dreptului de utilizare a frecvenţelor, frecvenţele fiind apoi atribuite celui care oferă cel mai mult, nu este realizată de către stat în calitate de autoritate publică şi, prin urmare, statul membru este considerat persoană impozabilă pentru această activitate, indiferent de calificarea juridică a actului de atribuire din punctul de vedere al dreptului intern al statului membru?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>6)</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (2) din A şasea directivă trebuie interpretat în sensul că atribuirea de către un stat membru de drepturi de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă, astfel cum este descrisă în cadrul celei de a cincea întrebări, trebuie considerată ca activitate economică, astfel încât statul membru este considerat persoană impozabilă pentru această activitate?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>7)</NO.P><TXT>A şasea directivă trebuie interpretată în sensul că redevenţele pentru atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă constituie sume brute (care includ deja TVA) sau sume nete (la care se poate încă adăuga TVA)?<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>În procedura în faţa Curţii au prezentat observaţii scrise întreprinderile menţionate la punctele 35 şi 37, Finanzprokuratur für die Republik Österreich în calitate de pârât, guvernele german, austriac, danez, italian, olandez, polonez şi guvernul Regatului Unit, precum şi Comisia Comunităţilor Europene.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Apreciere juridică</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Conform articolului 4 alineatul (1) din A şasea directivă, persoană impozabilă înseamnă orice persoană care desfăşoară în mod independent o activitate economică, indiferent de scopul sau de rezultatele activităţii respective. Articolul 4 alineatul (2) din A şasea directivă defineşte mai îndeaproape noţiunea de activitate economică. Această prevedere nu defineşte, aşadar, numai calitatea de persoană impozabilă, ci şi condiţiile în care activitatea unei persoane este supusă taxei pe valoarea adăugată.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (5) din A şasea directivă conţine reguli distincte pentru a se stabili când statul trebuie asimilat unei persoane impozabile<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea concluziile avocatului general Mischo în care arată în mod detaliat că articolul 4 alineatul (5) este, ca să spunem aşa, conceput pe niveluri şi structurat în excepţii şi excepţii de la excepţii [concluziile din <DATE ISO="19890315">15 martie 1989</DATE> în cauza Comune di Carpaneto Piacentino şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="231/87+129/88" YEAR="1989" PAGE.ECR="3233">231/87 şi 129/88, Rec., p. 3233, punctul 8</REF.DOC.ECR>)].</P></NOTE>. Aplicarea acestei<?PAGE NO="I-5202"?> reguli presupune însă că există în orice caz o activitate economică în sensul articolului 4 alineatul (2). Prin urmare, trebuie abordată în primul rând a şasea întrebare preliminară care urmăreşte interpretarea acestei dispoziţii.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la a şasea întrebare preliminară: existenţa unei activităţi economice</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a şasea întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă atribuirea de către un stat membru a drepturilor de utilizare a frecvenţelor pentru sistemele de telefonie mobilă trebuie calificată drept activitate economică în sensul articolului 4 alineatul (2) din A şasea directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (2) din A şasea directivă cuprinde o enumerare foarte largă a ceea ce se consideră activitate economică în sensul alineatului (1). Printre acestea figurează de asemenea, în special, în afara tuturor activităţilor de producător, de comerciant sau de prestator de servicii, operaţiunea care constă în exploatarea unui bun necorporal în vederea obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Din această definiţie, Curtea a dedus că acestea <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>scot în evidenţă întinderea domeniului de aplicare al noţiunii de activităţi economice, precum şi caracterul obiectiv al acesteia, în sensul că activitatea este considerată ca atare, independent de scopurile sau de rezultatele sale<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile din <DATE ISO="20000912">12 septembrie 2000</DATE>, Comisia/Grecia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-260/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-6537">C-260/98, Rec., p. I-6537, punctul 26</REF.DOC.ECR>) şi Comisia/Regatul Unit (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-359/97" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-6355">C-359/97, Rec., p. I-6355, punctul 41</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="20060221">21 februarie 2006</DATE>, University of Huddersfield (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-223/03" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-1751">C-223/03, Rec., p. I-1751, punctul 47</REF.DOC.ECR>); a se vedea de asemenea hotărârea din <DATE ISO="19870326">26 martie 1987</DATE>, Comisia/Ţările de Jos (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="235/85" YEAR="1987" PAGE.ECR="1471">235/85, Rec., p. 1471, punctul 8</REF.DOC.ECR>), precum şi, în acelaşi sens, în special hotărârea din <DATE ISO="19850214">14 februarie 1985</DATE>, Rompelman (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="268/83" YEAR="1985" PAGE.ECR="655">268/83, Rec., p. 655, punctul 19</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="20031127">27 noiembrie 2003</DATE>, Zita Modes (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-497/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-14393">C-497/01, Rec., p. I-14393, punctul 38</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Intenţiile subiective urmărite de respectiva persoană în activitatea sa sunt, prin urmare, lipsite de pertinenţă. Dacă situaţia ar fi diferită, administraţia fiscală ar trebui să recurgă la anchete pentru determinarea intenţiilor persoanei impozabile, ceea ce ar fi contrar obiectivelor sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată de asigurare a securităţii juridice şi de facilitare a actelor inerente aplicării taxei pe valoarea adăugată, prin luarea în considerare, în afară de cazurile excepţionale, a naturii obiective a respectivei operaţiuni<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19950406">6 aprilie 1995</DATE>, BLP Group (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-4/94" YEAR="1995" PAGE.ECR="I-983">C-4/94, Rec., p. I-983, punctul 24</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="20060112">12 ianuarie 2006</DATE>, Optigen şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-354/03+C-355/03+C-484/03" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-483">C-354/03, C-355/03 şi C-484/03, Rec., p. I-483, punctul 45</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>Vom examina, în primul rând, obiecţia care respinge orice idee de activitate economică întrucât atribuirea prin licitaţie a drepturilor de utilizare a frecvenţelor ar servi la reglementarea pieţei. Trebuie să se cerceteze în continuare dacă operaţiunea<?PAGE NO="I-5203"?> trebuie considerată drept exploatare a unui bun necorporal în scopul obţinerii de venituri cu caracter permanent în sensul articolului 4 alineatul (2) din A şasea directivă.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Obiectivul care constă în reglementarea pieţei exclude o activitate economică?</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Atribuirea prin licitaţie a drepturilor de utilizare a frecvenţelor este determinată de împrejurarea că frecvenţele radio reprezintă o resursă limitată. Partea din spectrul electromagnetic disponibilă pentru servicii de telecomunicaţii mobile este delimitată prin convenţii internaţionale. în cadrul acestei părţi, numai un număr limitat de reţele de telecomunicaţii mobile poate fi exploatat în acelaşi timp. Statul trebuie, inevitabil, să reglementeze situaţia pentru a garanta o exploatare ordonată şi lipsită de orice perturbare.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>Decizia UMTS impune statelor membre să pună în aplicare procedurile administrative necesare pentru introducerea serviciilor UMTS.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Directiva 97/13 şi actele normative naţionale care o transpun constituie cadrul juridic concret care dă naştere unor obligaţii ale statelor membre în atribuirea benzilor de frecvenţă. în conformitate cu articolul 10 din Directiva 97/13, acestora le revine obligaţia de atribuire a licenţelor individuale menţionate pe baza unor criterii de selecţie obiective, nediscriminatorii, transparente, echilibrate şi detaliate. Articolul 11 alineatul (2) din Directiva 97/13 le permite impunerea unor redevenţe pentru a se ţine seama de necesitatea de a asigura o utilizare optimă a acestei resurse.</TXT></NP><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>Republica Austria a decis să scoată la licitaţie drepturile de utilizare a frecvenţelor. Potrivit articolului 49a din TKG, prin procedura de licitaţie trebuie stabilit acel ofertant care garantează cea mai eficientă utilizare a frecvenţelor. Potrivit informaţiilor furnizate de guvernul austriac, nu s-a urmărit obţinerea de venituri importante pentru stat.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>Statele membre care au prezentat observaţii, precum şi Comisia deduc din aceste împrejurări că acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor de către TelekomControl-Kommission nu a fost de natură economică în sensul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din A şasea directivă, ci a fost o măsură de reglementare a pieţei.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Această interpretare nu poate fi primită.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5204"?><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>În măsura în care o activitate constituie o activitate economică în înţelesul reglementării privind taxa pe valoarea adăugată, aceasta depinde de natura sa obiectivă, care trebuie determinată avându-se în vedere împrejurările exterioare concrete. Obiectivul urmărit de această activitate, mai exact reglementarea accesului pe piaţa telecomunicaţiilor mobile în conformitate cu dispoziţiile de drept comunitar şi stabilirea celui mai potrivit operator, este, dimpotrivă, lipsit de interes. Obiectivele de această natură nu trebuie să fie luate în considerare în încadrarea unei activităţi în conformitate cu jurisprudenţa citată<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârile citate la nota de subsol 16.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>Licitaţia a avut ca obiect dreptul de utilizare pe o perioadă de 20 de ani a anumitor frecvenţe radio pentru exploatarea unei reţele de telecomunicaţii mobile. Acest drept, respectiv vocaţia la atribuirea sa, a fost dobândit de acele întreprinderi care au formulat ofertele cele mai ridicate în cadrul licitaţiei.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Nici calificarea juridică a acordării de către stat a drepturilor de utilizare a frecvenţelor - în calitate de autorizare de drept administrativ sau de prestaţie de drept civil -, nici definiţia contr apr estaţiei corespunzătoare a întreprinderii nu sunt decisive pentru stabilirea caracterului obiectiv al activităţii. într-adevăr, drepturile au fost, în orice caz, atribuite numai în schimbul unei sume de bani rezultate în urma licitaţiei, astfel încât prestaţia financiară se află în legătură directă cu atribuirea drepturilor. în plus, redevenţele de utilizare a frecvenţelor nu reprezintă o taxă prin care sunt acoperite numai costurile administrative ale atribuirii frecvenţelor.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>Întrebarea dacă obţinerea de venituri a fost un motiv în conceperea procedurii de atribuire a drepturilor de utilizare a frecvenţelor este de asemenea nedecisivă. TelekomControl-Kommission a atribuit într-adevăr, în mod obiectiv, drepturile în schimbul unei prestaţii financiare care ar trebui să reflecte valoarea economică a drepturilor şi care a depăşit net cheltuielile efectuate pentru această procedură de atribuire. întrucât regulamentul licitaţiei a stabilit oferte minime de până la 50 de milioane EUR, obţinerea unor venituri importante a fost de asemenea prevăzută de la început. Faptul că aceste venituri s-au aflat ori nu s-au aflat în centrul acţiunii statului sau că nu au fost decât un efect secundar inerent acestui tip de procedură de atribuire nu poate avea nicio incidenţă asupra încadrării licitaţiei în raport cu taxa pe valoarea adăugată.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>Faptul că atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor s-a înscris în final într-un cadru normativ inspirat din reglementarea comunitară nu se opune ca aceasta să fie considerată activitate economică. Respectarea acestor date juridice nu conferă actului decât o orientare (obligatorie) care, de asemenea, nu trebuie luată în considerare<?PAGE NO="I-5205"?> pentru ca o operaţiune să fie sau să nu fie considerată activitate economică<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârile Comisia/Ţările de Jos (citată la nota de subsol 15, punctul 10), Comisia/Grecia (citată la nota de subsol 15, punctul 28) şi Comisia/Regatul Unit (citată la nota de subsol 15, punctul 43).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Consultarea anexei D punctul 7 la A şasea directivă arată că o activitate de reglementare poate fi supusă taxei pe valoarea adăugată ca activitate economică. Printre activităţile considerate, într-adevăr, activităţi ale statului supuse taxei pe valoarea adăugată, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă, în această anexă figurează operaţiunile agenţiilor agricole de intervenţie efectuate asupra produselor agricole şi în temeiul regulamentelor privind organizarea comună a pieţei respectivelor produse. Dacă un organism de intervenţie vinde produse din stocul său, trebuie, prin urmare, să plătească taxa pe valoarea adăugată, deşi operaţiunile au ca scop în primul rând reglementarea pieţei, iar nu obţinerea unor venituri.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>În temeiul caracteristicilor obiective externe ale operaţiunii, noţiunii de activitate economică i se dă o întindere vastă, care este conformă concepţiei Curţii în această problemă<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea jurisprudenţa citată la nota de subsol 15.</P></NOTE>. Dacă în acest stadiu al examinării s-ar considera deja că un organism public acţionează pentru îndeplinirea misiunii sale legale, directiva ar avea un domeniu de aplicare dintr-odată redus considerabil. în special, nu ar mai exista decât o marjă redusă pentru aplicarea articolului 4 alineatul (5) din A şasea directivă, cu toate că această prevedere cuprinde norme speciale în ceea ce priveşte autorităţile publice.</TXT></NP><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>Într-adevăr, în special în hotărârea cunoscută sub numele Eurocontrol<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19940119">19 ianuarie 1994</DATE>, SAT Fluggesellschaft (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-364/92" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-43">C-364/92, Rec., p. I-43, punctul 30</REF.DOC.ECR>); a se vedea de asemenea, în această privinţă, hotărârea din <DATE ISO="19970318">18 martie 1997</DATE>, Diego Cali &amp; Figli (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-343/95" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-1547">C-343/95, Rec., p. I-1547, punctele 22 şi 23</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="20020219">19 februarie 2002</DATE>, Wouters şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-309/99" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-1577">C-309/99, Rec., p. I-1577, punctul 57</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, citată de unele dintre părţi, Curtea s-a pronunţat în sensul că exercitarea prerogativelor publice nu reprezintă activităţi economice reglementate de normele de concurenţă din Tratatul CE.</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>Totuşi, normele de concurenţă şi A şasea directivă privind taxa pe valoarea adăugată au la bază noţiuni diferite privind activitatea economică. în dreptul concurenţei, exercitarea puterii publice este un criteriu de excludere în ceea ce priveşte o activitate economică relevantă din punctul de vedere al concurenţei. în dreptul concurenţei lipseşte însă o dispoziţie specială care să vizeze activităţile statului în exercitarea puterii publice.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Noţiunea de activitate economică cuprinsă la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din A şasea directivă este mai cuprinzătoare decât cea reţinută de dreptul concurenţei. în primul rând, exercitarea puterii publice nu are aici nicio incidenţă. Acest aspect nu este luat în considerare decât într-un stadiu ulterior al examinării, mai exact în cadrul regimului special prevăzut la articolul 4 alineatul (5). Această prevedere ar fi în mare măsură superfluă dacă, prin analogie cu dreptul concurenţei, A şasea directivă nu ar avea în niciun mod vocaţia de a fi aplicată actelor de autoritate publică.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5206"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Exploatarea unui bun în vederea obţinerii de venituri cu caracter de continuitate</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din A şasea directivă, este considerată ca activitate economică în special o operaţiune care cuprinde exploatarea unui bun corporal sau necorporal în scopul obţinerii unor venituri cu caracter de continuitate. Dreptul de utilizare a frecvenţelor reprezintă un bun necorporal.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>Conform unei jurisprudente constante, noţiunea de exploatare, potrivit principiului neutralităţii sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată, acoperă toate operaţiunile, fără a se lua în considerare forma lor juridică<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19901204">4 decembrie 1990</DATE>, Van Tiem (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-186/89" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-4363">C-186/89, Rec., p. I-4363, punctul 18</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, KapHag (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-442/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-6851">C-442/01, Rec., p. I-6851, punctul 37</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE>, EDM (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-77/01" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-4295">C-77/01, Rec., p. I-4295, punctul 48</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="20041021">21 octombrie 2004</DATE>, BBL (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-8/03" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-10157">C-8/03, Rec., p. I-10157, punctul 36</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, Curtea a apreciat că reprezintă exploatare a unor bunuri, spre exemplu, închirierea, care trebuie considerată activitate economică în sensul articolului 4 alineatul (2) din A şasea directivă<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19960926">26 septembrie 1996</DATE>, Enkler (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-230/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-4517">C-230/94, Rec., p. I-4517, punctul 22</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="20000127">27 ianuarie 2000</DATE>, Heerma (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-23/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-419">C-23/98, Rec., p. I-419, punctul 19</REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea hotărârea din <DATE ISO="19850214">14 februarie 1985</DATE>, Rompelman (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="268/83" YEAR="1985" PAGE.ECR="655">268/83, Rec., p. 655</REF.DOC.ECR>), în care Curtea a considerat că dobândirea unui drept de superficie cu privire la o parte dintr-un imobil constituie o activitate economică.</P></NOTE>. Telekom-Control-Kommission a atribuit reclamantelor, în schimbul plăţii unei taxe, un drept de utilizare a frecvenţelor limitat în timp. Această operaţiune, asemănătoare unei închirieri sau unei arendări, trebuie considerată drept exploatare a unui bun necorporal în scopul obţinerii de venituri.</TXT></NP><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Finanzprokuratur, precum şi guvernele danez, olandez şi austriac susţin însă că veniturile obţinute nu au <HT TYPE="ITALIC">caracter de continuitate,</HT> pentru că atribuirea frecvenţelor a fost o operaţiune unică.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>în timp ce termenul <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>nachhaltig<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/> folosit în versiunea în limba germană nu este extrem de clar, compararea cu alte versiuni lingvistice arată foarte clar că obţinerea de venituri trebuie să fie concepută pe lungă durată<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, de exemplu, versiunea în limba engleză: <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>for the purpose of obtaining income therefrom on a continuing basis; în limba franceză: en vue d'en retirer des recettes ayant un caractère de permanence; în limba italiană: per ricavarne introiti aventi un certo carattere di stabilità; în limba spaniolă: con el fin de obtener ingresos continuados en el tiempo<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>.</P></NOTE>. Exploatarea comercială a unui bun cu simplu titlu ocazional nu constituie, prin urmare, o activitate economică în sensul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din A şasea directivă, după cum a stabilit Curtea în hotărârea Enkler<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Enkler (citată la nota de subsol 22, punctul 20).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor care trebuie analizată în speţă nu este însă o exploatare ocazională, în acest sens. Vom aminti pe scurt cuprinsul cauzei Enkler pentru clarificarea situaţiei. Atunci se punea problema de a se stabili dacă închirierea ocazională a unui camping-car, pe care<?PAGE NO="I-5207"?> proprietarul îl utiliza de altfel în principal cu titlu privat, trebuie să fie considerată şi ea o exploatare a unui bun în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>Curtea şi-a întemeiat analiza pe natura bunului. Faptul că un bun este destinat în mod obişnuit unei exploatări exclusiv economice este suficient, în general, pentru a se admite că proprietarul său îl exploatează în cadrul activităţilor economice şi, în consecinţă, pentru realizarea unor venituri cu caracter de continuitate. în schimb, dacă un bun este, prin natura sa, susceptibil de a fi utilizat atât în scopuri economice, cât şi private, va trebui analizat ansamblul condiţiilor exploatării sale pentru a se determina dacă este utilizat în scopul obţinerii de venituri care prezintă efectiv un caracter de continuitate<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Enkler (citată la nota de subsol 22, punctul 27).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>În cazul dreptului de utilizare a frecvenţelor radio pentru furnizarea telecomunicaţiilor mobile UMTS şi GSM, se poate lua în considerare doar o exploatare economică. Rezultă că în acest caz în mod aprioric nu se pune problema delimitării exploatării economice de exploatarea privată a unui bun. Nu mai poate fi vorba nici de o exploatare economică strict ocazională care are un caracter secundar faţă de o exploatare privată.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>Sistemul radioelectric transeuropean cu resurse partajate TETRA trebuie însă să fie utilizat în general şi pentru comunicaţiile autorităţilor de ordine şi de securitate şi alte asemenea autorităţi. în cazul în care acestea transmit dreptul de exploatare a reţelei unui operator privat, ar exista în această privinţă o exploatare economică a frecvenţelor corespunzătoare, în orice caz, nici în ceea ce priveşte drepturile de utilizare a frecvenţelor atribuite pentru sistemul radioelectric transeuropean cu resurse partajate TETRA nu este clar că prin aceasta s-ar determina numai o exploatare lucrativă parţială.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>Faptul că drepturile de utilizare a frecvenţelor nu au fost atribuite decât o singură dată pentru o perioadă lungă nu face totuşi ca exploatarea lor economică să fie ocazională, în această privinţă, nu trebuie să fie luată în considerare frecvenţa cu care o persoană impozabilă desfăşoară operaţiuni similare, ci trebuie să se analizeze dacă bunul în sine produce venituri în mod durabil. în speţă, nu există niciun dubiu asupra acestui aspect. Dreptul de utilizare a frecvenţelor a fost atribuit pentru 20 de ani şi aduce venituri statului în toată această perioadă.</TXT></NP><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>Faptul că redevenţa de utilizare a frecvenţelor nu a trebuit să fie plătită decât în două tranşe imediat după atribuirea drepturilor, iar nu sub forma unei rente periodice nu schimbă cu nimic caracterul de continuitate al veniturilor obţinute. Teoretic, redevenţa de utilizare a frecvenţelor ar fi<?PAGE NO="I-5208"?> putut fi concepută şi sub altă formă. Aplicarea celei de A şasea directive nu poate depinde însă de modalităţile de plată a redevenţei, care are la bază voinţa părţilor.</TXT></NP><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>În mod independent de aceasta, drepturile de utilizare a frecvenţelor sunt susceptibile de a fi remise, transmise sau retrase înainte de termen, astfel încât nu poate fi vorba de o atribuire unică a dreptului de utilizare pentru 20 de ani.</TXT></NP><NP><NO.P>74.</NO.P><TXT>În sfârşit, atribuirea limitată în timp a dreptului de utilizare nu este comparabilă cu înstrăinarea de titluri de valoare, pe care Curtea nu o asimilează - atunci când nu intervine în contextul administrării comerciale a plasamentelor - unei activităţi economice pentru două motive<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19960620">20 iunie 1996</DATE>, Wellcome Trust (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-155/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-3013">C-155/94, Rec., p. I-3013, punctul 32</REF.DOC.ECR> şi următoarele), şi hotărârea EDM (citată la nota de subsol 21, punctul 57 şi următoarele). A se vedea în continuare cauzele având ca obiect deţinerea şi achiziţionarea de acţiuni: hotărârea KapHag (citată la nota de subsol 21, punctul 38) şi hotărârea din <DATE ISO="20050526">26 mai 2005</DATE>, Kretztechnik (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-465/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-4357">C-465/03, Rec., p. I-4357, punctul 19</REF.DOC.ECR> şi următoarele).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>75.</NO.P><TXT>Veniturile obţinute din deţinerea şi din înstrăinarea de titluri de valoare - mai exact dividendele şi câştigurile bursiere - nu rezultă din utilizarea lor activă, ci decurg direct din dreptul de proprietate asupra acestora. Spre deosebire de acestea, veniturile obţinute din atribuirea frecvenţelor nu sunt venituri care decurg numai din dreptul de a dispune de frecvenţe, precum dividendele şi câştigurile bursiere, ci venituri care provin din exploatarea acestui drept.</TXT></NP><NP><NO.P>76.</NO.P><TXT>Veniturile din înstrăinarea de titluri de valoare nu sunt, pe de altă parte, încasate decât o singură dată. Din moment ce bunul a părăsit patrimoniul vânzătorului, acesta nu îl mai poate exploata pentru a obţine venituri, în schimb, statul nu renunţă definitiv la dreptul de a dispune de frecvenţe. Dimpotrivă, acest drept îi revine cel târziu la expirarea duratei de valabilitate a atribuirii frecvenţelor şi atunci poate fi din nou atribuit.</TXT></NP><NP><NO.P>77.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se răspundă astfel la a şasea întrebare:</TXT><P>Atribuirea prin licitaţie, realizată de un organism de stat, a dreptului de utilizare pe o perioadă dată a unor părţi determinate ale spectrului electromagnetic pentru oferirea de servicii de telecomunicaţii trebuie asimilată, în condiţiile litigiului din acţiunea principală, exploatării unui bun necorporal în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate şi, astfel, unei activităţi economice în sensul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din A şasea directivă.</P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5209"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la întrebările preliminare întâi-a cincea: condiţii în care organisme publice acţionează în calitate de persoane impozabile</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Observaţie prealabilă referitoare la structura articolului 4 alineatul (5) din A şasea directivă</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>78.</NO.P><TXT>Potrivit normei de bază din articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă, statele, autorităţile regionale şi locale şi alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activităţile sau pentru operaţiunile în care se angajează ca autorităţi publice. Dispoziţia exclude astfel de la impunerea fiscală generală autorităţile publice, chiar şi atunci când acestea desfăşoară o activitate economică în sensul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din A şasea directivă. Exercitarea puterii publice este astfel asimilată unui act al unui consumator privat.</TXT></NP><NP><NO.P>79.</NO.P><TXT>În conformitate cu al doilea paragraf, statul are totuşi calitatea de persoană impozabilă, prin derogare de la primul paragraf, atunci când considerarea acestuia ca persoană neimpozabilă ar conduce la denaturări semnificative ale concurenţei. Ideea care stă la baza acestei dispoziţii este că anumite organisme ale statului pot - chiar şi atunci când se angajează în operaţiuni ca autorităţi publice - să intre în relaţii concurenţiale cu prestări ale concurenţilor privaţi. Această dispoziţie are astfel rolul de a garanta neutralitatea fiscală<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19891017">17 octombrie 1989</DATE>, Comune di Carpaneto Piacentino şi alţii (citată la nota de subsol 14, punctul 22).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>80.</NO.P><TXT>În sfârşit, în conformitate cu al treilea paragraf, organismele de stat au întotdeauna calitatea de persoane impozabile pentru activităţile enumerate în anexa D, în măsura în care acestea nu sunt neglijabile. Activităţile care sunt enumerate pot fi, prin urmare, luate în considerare fără a fi nevoie să se analizeze dacă statul le îndeplineşte în exercitarea puterii publice.</TXT></NP><NP><NO.P>81.</NO.P><TXT>Domeniile menţionate în anexa D -inclusiv serviciile de telecomunicaţii - privesc, în esenţă, prestaţii economice<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea concluziile prezentate de avocatul general Alber la <DATE ISO="20000629">29 iunie 2000</DATE> în cauza Fazenda Publica (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-446/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-11435">C-446/98, Rec., p. I-11435, punctul 69</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>care sunt sau au fost cel mai adesea îndeplinite de stat în exercitarea puterii publice numai datorită importanţei acestora pentru interesul general, dar care ar putea fi oferite şi de întreprinderi private<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în anexa D se menţionează în total 13 tipuri de activităţi în afară de serviciile de telecomunicaţii, de exemplu, furnizarea de apă, de gaz, de electricitate, transportul de persoane şi de bunuri, serviciile portuare şi aeroportuare, organizarea de târguri şi de expoziţii cu caracter comercial, activităţile birourilor comerciale de publicitate, activităţile agenţiilor de turism, administrarea cantinelor de întreprinderi şi altele.</P></NOTE>. Anumite ramuri economice menţionate au fost între timp liberalizate. întreprinderi private se află astfel în concurenţă efectivă în parte cu fostele<?PAGE NO="I-5210"?> monopoluri de stat privatizate, în parte cu monopolurile de stat încă subzistente. A şasea directivă a luat evident în considerare această evoluţie de la adoptarea sa în 1977.</TXT></NP><NP><NO.P>82.</NO.P><TXT>Dacă atribuirea frecvenţelor de telecomunicaţii mobile ar urma să fie considerată activitate care nu este neglijabilă în domeniul telecomunicaţiilor, atunci aceasta ar fi în orice caz supusă taxei pe valoarea adăugată, fără a depinde de exercitarea puterii publice sau de o denaturare concretă a concurenţei.</TXT></NP><NP><NO.P>83.</NO.P><TXT>Având în vedere economia dispoziţiei, imediat după examinarea primei, a celei de a doua şi a celei de a treia întrebări, trebuie analizată mai întâi cea de a cincea întrebare, care urmăreşte interpretarea articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă. Numai când atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor se realizează în exercitarea puterii publice trebuie într-adevăr clarificat dacă organismul public care operează este totuşi persoană impozabilă potrivit articolului 4 alineatul (5) al doilea paragraf, întrucât, altfel, ar risca să se producă denaturări semnificative ale concurenţei.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la prima întrebare preliminară: noţiunea de servicii de telecomunicaţii prevăzută în anexa D la A şasea directivă cuprinde şi atribuirea prin licitaţie a drepturilor de utilizare a frecvenţelor?</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>84.</NO.P><TXT>Părţile nu sunt de acord, în esenţă, asupra aspectului dacă noţiunea <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>telecomunicaţii<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/> din anexa D punctul 1 cuprinde numai oferta de servicii de telecomunicaţii<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Guvernul Regatului Unit face referire în această privinţă la definiţia serviciilor de telecomunicaţii formulată la articolul 2 punctul 4 din Directiva 90/387/CĖE a Consiliului din <DATE ISO="19900628">28 iunie 1990</DATE> de instituire a pieţei comune a serviciilor de telecomunicaţii prin punerea în aplicare a operării de reţele deschise (Open Network Provision - ONP) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="192" DATE.PUB="1990" PAGE.FIRST="1">JO L 192, p.' 1</REF.DOC.OJ>), abrogată între timp, conform căreia <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>serviciile de telecomunicaţii<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/> [reprezintă] serviciile care constau, în întregime sau parţial, în transmiterea şi în direcţionarea de semnale într-o reţea de telecomunicaţii prin procedee de telecomunicaţii, cu excepţia radiodifuziunii şi a televiziunii.</P></NOTE> însăşi - aceasta este ceea ce susţin pârâta, guvernele care au prezentat observaţii şi Comisia - sau, în egală măsură, alte activităţi aflate în legătură cu aceasta şi, prin urmare, şi atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor, după cum susţin reclamantele.</TXT></NP><NP><NO.P>85.</NO.P><TXT>Din formularea anexei D nu se poate deduce niciun indiciu care să permită clarificarea acestei controverse. Nu se poate acorda nicio semnificaţie faptului că versiunea în limba germană utilizează noţiunea perimată între timp <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>Fernmeldewesen<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/>, iar nu noţiunea <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>Telekommunikation<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/>. în alte versiuni, aici se găseşte, la fel, noţiunea aflată anterior în uz în fiecare limbă (a se vedea, de exemplu, <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>telecommunications<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/>, respectiv<?PAGE NO="I-5211"?> <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>télécommunications<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/>). în rest, noţiunile <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>Fernmeldewesen<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>Telekommunikation<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/> sunt aproape sinonime.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Interpretarea istorică</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>86.</NO.P><TXT>Printr-o interpretare istorică s-ar putea susţine că atribuirea frecvenţelor de telecomunicaţii mobile unor întreprinderi private nu ar putea fi acoperită de noţiunea de servicii de telecomunicaţii, întrucât, în momentul adoptării directivei, în anul 1977, administraţiile de stat ale poştei îndeplineau în regie proprie toate serviciile de telecomunicaţii. Astfel, legiuitorul comunitar nu a dorit, probabil, să adopte iniţial norme referitoare la atribuirea frecvenţelor de telecomunicaţii către operatori privaţi.</TXT></NP><NP><NO.P>87.</NO.P><TXT>T-Mobile Austria propune într-adevăr să se ia în considerare în cadrul interpretării istorice schimbarea condiţiilor de fapt (interpretarea evolutivă) şi să se întrebe ce ar fi vrut să reglementeze legiuitorul istoric având în vedere situaţia actuală din acţiunea principală<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>T-Mobile Austria face trimitere pentru această metodă de interpretare la K. Larenz, Juristische Methodenlehre, Ediţia a şasea, München 1991, p. 329 şi 344.</P></NOTE>. În această abordare nu ar fi exclus de la început ca legiuitorul să fi vrut să acopere şi atribuirea frecvenţelor prin noţiunea de servicii de telecomunicaţii.</TXT></NP><NP><NO.P>88.</NO.P><TXT>Totuşi, metoda de interpretare istorică nu are, oricum, decât o relevanţă secundară şi nu este determinantă prin ea însăşi<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în această privinţă concluziile prezentate la <DATE ISO="20060713">13 iulie 2006</DATE> în cauza Robins' şi Burnett (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-278/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-1053">C-278/05, Rec., p. I-1053, punctele 80 şi 81</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În plus, este cu atât mai mult necesar ca dispoziţiile cuprinse în A şasea directivă să fie interpretate în mod sistematic, în special luându-se în considerare obiectivul acesteia.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Interpretarea sistematică</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>89.</NO.P><TXT>Pe plan sistematic, definiţia serviciilor de telecomunicaţii de la articolul 9 alineatul (2) litera (e) a zecea liniuţă din A şasea directivă<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Dispoziţia a fost introdusă prin Directiva 1999/59/CE a Consiliului din <DATE ISO="19990617">17 iunie 1999</DATE> de modificare a Directivei 77/388/CEE privind regimul taxei pe valoarea adăugată aplicabil în serviciile de telecomunicaţii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="162" DATE.PUB="1999" PAGE.FIRST="63">JO L 162, p. 63</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> ar putea, în primul rând, să prezinte interes. Aceasta are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/><QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="00AB"/>Servicii de telecomunicaţii<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="00BB"/> înseamnă servicii care au ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau de informaţii de orice natură prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului<?PAGE NO="I-5212"?> de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmiteri, emiteri sau recepţii. [...]<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></NP><NP><NO.P>90.</NO.P><TXT>În cazul prestărilor de servicii, articolul 9 defineşte locul care este considerat locul de prestare a serviciilor. Alineatul (2) litera (e) stabileşte de asemenea, în special pentru prestările de servicii de telecomunicaţii definite la această literă, că, în cazul prestărilor de servicii transfrontaliere, locul prestaţiei este locul unde îşi are sediul destinatarul prestării de servicii.</TXT></NP><NP><NO.P>91.</NO.P><TXT>În măsura în care anumite guverne şi Comisia consideră pe fond că este oportun să tragă concluzii din această definiţie, acestea apreciază că definiţia nu include decât serviciile de telecomunicaţii în sens strict. Drepturile de utilizare <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>a mijloacelor pentru transmitere, pentru emitere sau pentru recepţie<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/>, menţionate în această dispoziţie, se referă, în opinia lor, la infrastructură, iar nu la drepturile de utilizare a frecvenţelor.</TXT></NP><NP><NO.P>92.</NO.P><TXT>Câteva reclamante deduc contrariul din acest fragment care, în limba engleză, are următorul cuprins: <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>including the related transfer or assignment of the right to use the capacity for such transmission, emission or reception<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/>. Noţiunea <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>capacity<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/> este cu siguranţă folosită de asemenea, în opinia lor, în sensul de <QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>frequency spectrum capacity<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>93.</NO.P><TXT>Într-adevăr, versiunea în limba engleză pare să permită această interpretare; alte versiuni lingvistice contribuie totuşi la susţinerea interpretării guvernelor care au prezentat observaţii şi a Comisiei<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, în afară de versiunea în limba germană, în special versiunea în limba italiană (ivi compresa la cessione e la concessione, ad esse connesse, di un diritto di utilizzazione a infrastrutture per la trasmissione, l'emissione o la ricezione), versiunea în limba olandeză (met inbegrip van de daarmee samenhangende overdracht en verlening van rechten op het gebruik van infrastructuur voor de transmissie, uitzending of ontvangst) şi versiunea în limba franceză (y compris la cession et la concession y afférentes d'un droit d'utilisation de moyens pour une telle transmission, émission ou réception — sublinierea noastră).</P></NOTE>. În cazul unei eventuale diferenţe între versiunile lingvistice, finalitatea unei dispoziţii dobândeşte o importanţă specială<NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârea din <DATE ISO="19900327">27 martie 1990</DATE>, Cricket St. Thomas (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-372/88" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-1345">C-372/88, Rec., p. I-1345, punctul 19</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="19970605">5 iunie 1997</DATE>, SDC (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-2/95" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-3017">C-2/95, Rec., p. I-3017, punctul 22</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea din <DATE ISO="20000914">14 septembrie 2000</DATE>, D (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-384/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-6795">C-384/98, Rec., p. I-6795, punctul 16</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> care, de asemenea, pledează în acest caz împotriva includerii atribuirii frecvenţelor.</TXT></NP><NP><NO.P>94.</NO.P><TXT>După cum arată în mod întemeiat guvernul olandez, reglementarea trebuie să garanteze că prestările de servicii de telecomunicaţii efectuate din state terţe către destinatari din Comunitate sunt impozitate în Comunitate<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea al patrulea considerent al Directivei 1999/59 (citată la nota de subsol 33), care are următorul cuprins: <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>Ar trebui luate măsuri pentru a se garanta, în mod special, că serviciile de telecomunicaţii folosite de clienţii stabiliţi în Comunitate sunt impozitate în cadrul Comunităţii.<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></NOTE>. Această apreciere este valabilă doar pentru serviciile de telecomunicaţii în sens strict. Prin urmare, drepturile de utilizare a frecvenţelor sunt în orice caz atribuite de autorităţile respective din propria lor ţară. în plus, în majoritatea cazurilor, dobânditorii prestaţiilor, mai exact, destinatarii prestaţiilor pot de asemenea să fie stabiliţi în statul în care este atribuită frecvenţa, deoarece este puţin probabil ca o<?PAGE NO="I-5213"?> reţea de telecomunicaţii mobile UMTS să fie pusă în funcţiune şi exploatată în lipsa unui sediu comercial fix sau a unei filiale în statul respectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>95.</NO.P><TXT>Anumite guverne şi Comisia fac referire, în afară de aceasta, la definiţia serviciilor de telecomunicaţii care figurează în directivele adoptate în această materie privind piaţa internă. Interpretarea celei de A şasea directive prin luarea în considerare a definiţiilor formulate în actele normative care reglementează respectiva materie şi care nu urmăresc obiective diferite de reglementare a taxei pe valoarea adăugată este absolut conformă cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie<NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, recent, hotărârea din <DATE ISO="20060504">4 mai 2006</DATE>, Abbey National şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-169/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-4027">C-169/04, Rec., p. I-4027, punctul 61</REF.DOC.ECR> şi următoarele), precum şi punctul 73 şi următoarele din concluziile pe care le-am prezentat în această cauză la <DATE ISO="20050908">8 septembrie 2005</DATE>.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>96.</NO.P><TXT>Articolul 2 punctul 4 din Directiva 90/387/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19900628">28 iunie 1990</DATE> de instituire a pieţei comune a serviciilor de telecomunicaţii prin punerea în aplicare a operării de reţele deschise<NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="192" DATE.PUB="1990" PAGE.FIRST="1">JO L 192, p. 1</REF.DOC.OJ>. Directiva 90/387 a fost abrogată între timp prin Directiva 2002/21 (citată la nota de subsol 11). Definiţia serviciilor de comunicaţii electronice care figurează la articolul 2 litera (c) din noua directivă-cadru include telecomunicaţiile şi are la bază, ca şi precedenta, transmiterea de semnale prin reţele de comunicaţii electronice.</P></NOTE> defineşte serviciile de telecomunicaţii ca fiind <QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="201E"/>serviciile care constau, în întregime sau parţial, în transmiterea şi în direcţionarea de semnale printr-o reţea de telecomunicaţii prin procedee de telecomunicaţii, cu excepţia radiodifuziunii şi a televiziunii<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="201D"/>, [traducere neoficială] Potrivit acestei definiţii, atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor nu reprezintă un serviciu de telecomunicaţii.</TXT></NP><NP><NO.P>97.</NO.P><TXT>Rămân totuşi îndoieli referitoare la întrebarea dacă definiţiile noţiunilor pe care le-am citat mai sus pot fi transpuse fără restricţie în anexa D, deoarece ele se raportează de fiecare dată la <QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="201E"/>TelekommunikationsJ/ewsre<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="201D"/>, respectiv <QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="201E"/>Telekomm<HT TYPE="ITALIC">mkationsdienstleistungen</HT><QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="201D"/> (<QUOT.START ID="QS0044" REF.END="QE0044" CODE="201E"/>telecommunication services<QUOT.END ID="QE0044" REF.START="QS0044" CODE="201D"/> în versiunile în limba engleză), în timp ce în anexa D se menţionează <QUOT.START ID="QS0045" REF.END="QE0045" CODE="201E"/>Fernmeldewesen<QUOT.END ID="QE0045" REF.START="QS0045" CODE="201D"/> (<QUOT.START ID="QS0046" REF.END="QE0046" CODE="201E"/>telecommunications<QUOT.END ID="QE0046" REF.START="QS0046" CODE="201D"/> în versiunea în limba engleză). Această noţiune ar putea fi înţeleasă ca o descriere mai largă a acestui domeniu de activitate care include şi alte activităţi decât prestările de servicii de telecomunicaţii în sens strict.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Interpretarea teleologică</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>98.</NO.P><TXT>Scopul normei cuprinse în articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf coroborată cu anexa D este totuşi decisiv. După cum a arătat avocatul general Alber, activităţile enumerate în anexa D sunt activităţi pentru care beneficiul economic este esenţial şi evident<NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Concluzii prezentate în cauza Fazenda Publica (citată la nota de subsol 28, punctul 69).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>99.</NO.P><TXT>Aceste prestări fiind sau putând să fie <HT TYPE="ITALIC">prin însăşi natura lor</HT> oferite şi de întreprinderi private, în general se presupune că<?PAGE NO="I-5214"?> influenţa asupra concurenţei este importantă. Scopul normei este ca, în această situaţie, să asimileze statul unei persoane private impozabile. în conformitate cu cel de al doilea paragraf, celelalte prestaţii ale statului nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată decât în cazul în care există un risc de denaturare semnificativă a concurenţei.</TXT></NP><NP><NO.P>100.</NO.P><TXT>Asimilarea statului cu o persoană privată impozabilă este oportună numai cu privire la prestările de servicii de telecomunicaţii în sens strict, deoarece aceste prestări pot fi oferite între timp şi de întreprinderi private. În schimb, în stadiul actual de evoluţie<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Comisia intenţionează totuşi să adopte o atitudine orientată mai mult spre piaţă în ceea ce priveşte gestionarea/administrarea frecvenţelor [a se vedea Comunicarea Comisiei din <DATE ISO="20050914">14 septembrie 2005</DATE>, O abordare care are la bază piaţa în domeniul gestionării/administrării spectrului radioelectric în Uniunea Europeană, COM (2005) 400 final].</P></NOTE>, prima atribuire a drepturilor de utilizare a frecvenţelor este o competenţă rezervată statului<NOTE NOTE.ID="E0041" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în această privinţă, mai jos, punctul 102 şi următoarele.</P></NOTE>. Chiar dacă atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor ar trebui, probabil, în anumite împrejurări, să se afle în raporturi de concurenţă cu revânzarea unor astfel de drepturi de către întreprinderi private<NOTE NOTE.ID="E0042" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea dezvoltările consacrate celei de a patra întrebări preliminare (mai jos, punctul 125 şi următoarele).</P></NOTE>, pentru această activitate nu se impune nicio asimilare generală a statului cu persoanele private impozabile, în orice caz, trebuie mai degrabă să se examineze dacă impozitarea prestării statului este necesară pentru protejarea concurenţei conform criteriilor cuprinse în articolul 4 alineatul (5) al doilea paragraf din A şasea directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>101.</NO.P><TXT>Trebuie, prin urmare, să se răspundă la prima întrebare că noţiunea <QUOT.START ID="QS0047" REF.END="QE0047" CODE="201E"/>telecomunicaţii<QUOT.END ID="QE0047" REF.START="QS0047" CODE="201D"/>, care figurează în anexa D punctul 1 la A şasea directivă, nu acoperă, în stadiul actual de evoluţie, atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor pentru oferta de servicii de telecomunicaţii mobile realizată de stat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Cu privire la a doua şi la a treia întrebare preliminară: operaţiune non neglijabilă în sensul articolului 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă.</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>102.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf din A şasea directivă, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii pentru ca organismele de drept public să fie considerate persoane impozabile: acestea trebuie să îndeplinească una dintre activităţile enumerate în anexa D şi importanţa acestei activităţi nu poate fi neglijabilă.</TXT></NP><NP><NO.P>103.</NO.P><TXT>Astfel cum am stabilit în răspunsul la prima întrebare, în cazul atribuirii drepturilor de utilizare a frecvenţelor de către Telekom-Control-Kommission nu era vorba despre o prestare de servicii de telecomunicaţii în sensul anexei D punctul 1 la A şasea directivă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5215"?><NP><NO.P>104.</NO.P><TXT>Prin urmare, nu este necesar să se analizeze dacă activitatea are o importanţă neglijabilă, cu toate că statul membru obţine prin intermediul acesteia redevenţe de valoare considerabilă, care fac obiectul celei de a treia întrebări preliminare. Eventualele consecinţe ale unei transpuneri naţionale, care în această privinţă derogă de la directivă, sunt de asemenea lipsite de importanţă. Prin urmare, cea de a doua întrebare nu necesită, la fel ca şi cea de a treia întrebare, un răspuns.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Cu privire la a cincea întrebare preliminară: exercitarea autorităţii publice în sensul articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă.</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>105.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii pentru ca norma privind neimpozitarea să fie aplicabilă, şi anume exercitarea de activităţi de către un organism public şi exercitarea acestei activităţi în calitate de autoritate publică<NOTE NOTE.ID="E0043" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19910725">25 iulie 1991</DATE>, Ayuntamiento de Sevilla (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-202/90" YEAR="1991" PAGE.ECR="I-4247">C-202/90, Rec., p. I-4247, punctul 18</REF.DOC.ECR>), precum şi hotărârile Comisia/Grecia (citată la nota de subsol 15, punctul 34) şi Comisia/Regatul Unit (citată la nota de subsol 15, punctul 49).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>106.</NO.P><TXT>Cu privire la prima condiţie, Curtea a stabilit că activitatea unui particular nu este scutită de TVA numai datorită simplului fapt că aceasta constă în acte care propriu-zis sunt rezervate autorităţii publice<NOTE NOTE.ID="E0044" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârile Comisia/Ţările de Jos (citată la nota de subsol 15, punctul 21), Ayuntamiento de Sevilla (citată la nota de subsol 43, punctul 19) şi Comisia/Grecia (citată la nota de subsol 15, punctul 40).</P></NOTE>. În această privinţă, Curtea a avut însă în vedere în special operatori economici independenţi neîncadraţi în administraţia publică<NOTE NOTE.ID="E0045" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârile Comisia/Ţările de Jos (citată la nota de subsol 15, punctul 22) şi Ayuntamiento de Sevilla (citată la nota de subsol 43, punctul 20).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>107.</NO.P><TXT>Telekom-Control-Kommission este integrată în cadrul Telekom-Control GmbH. Cu toate că, din punctul de vedere al formei, este vorba despre o societate de drept privat, niciuna dintre părţi nu exprimă îndoieli cu privire la faptul că Telekom-KontrolKommission trebuie considerată parte integrantă a administraţiei publice. Este de competenţa instanţei de trimitere să analizeze dacă această calificare este conformă dreptului naţional.</TXT></NP><NP><NO.P>108.</NO.P><TXT>Curtea a explicat astfel a doua condiţie în hotărârea Fazenda Pública/Câmara Municipal do Porto<NOTE NOTE.ID="E0046" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20001214">14 decembrie 2000</DATE>, Fazenda Pública (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-446/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-11435">C-446/98, Rec., p. I-11435, punctele 16 şi 17</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0048" REF.END="QE0048" CODE="201E"/>în ceea ce priveşte această ultimă condiţie, modalităţile de exercitare a activităţilor în cauză sunt cele care permit să se determine sfera neimpozitării organismelor publice[...] [<NOTE NOTE.ID="E0047" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Curtea face referire la hotărârea din <DATE ISO="19891017">17 octombrie 1989</DATE>, Comune di Carpaneto Piacentino şi alţii (citată la nota de subsol 27, punctul 15), şi la hotărârea din <DATE ISO="19900515">15 mai 1990</DATE>, Comune di Carpaneto Piacentino şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-4/89" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-1869">C-4/89, Rec., p. I-1869, punctul 10</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>].</P><?PAGE NO="I-5216"?><P>Astfel, rezultă dintr-o jurisprudenţă consacrată a Curţii că activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice în sensul articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă sunt acelea îndeplinite de organismele de drept public în cadrul regimului juridic care le este propriu, cu excluderea activităţilor pe care le exercită în aceleaşi condiţii juridice ca şi operatorii economici privaţi [...] [<NOTE NOTE.ID="E0048" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Curtea face referire la hotărârile citate la nota de subsol 15, Comisia/Regatul Unit (punctul 50) şi Comisia/Grecia (punctul 35), precum şi la alte hotărâri pronunţate în cauze paralele.</P></NOTE>].<QUOT.END ID="QE0048" REF.START="QS0048" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>109.</NO.P><TXT>Curtea a adăugat că nu se poate întemeia pe obiectul sau pe scopul acestei activităţi<NOTE NOTE.ID="E0049" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19891017">17 octombrie 1989</DATE>, Comune di Carpaneto Piacentino şi alţii (citată la nota de subsol 27, punctul 13), şi hotărârea Fazenda Pública (citată la nota de subsol 46, punctul 19).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>110.</NO.P><TXT>Reclamantele apreciază că statul s-a comportat ca un operator economic privat la scoaterea la licitaţie a drepturilor de utilizare a frecvenţelor. Acesta s-a servit de un instrument de drept privat pentru a acţiona şi a încasat redevenţe importante drept contraprestatie pentru atribuirea frecvenţelor.</TXT></NP><NP><NO.P>111.</NO.P><TXT>Statele membre care au prezentat observaţii şi Comisia subliniază în schimb că atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor este, potrivit dispoziţiilor relevante naţionale şi comunitare, rezervată numai statului, care este supus în această privinţă unor obligaţii speciale.</TXT></NP><NP><NO.P>112.</NO.P><TXT>Trebuie să se constate în această privinţă că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 97/13, numai o autoritate naţională de reglementare poate atribui licenţe individuale care permit exploatarea unei reţele de telecomunicaţii. Autoritatea trebuie să respecte astfel condiţiile care figurează la articolele 9 şi 10 din directivă. Atunci când un stat membru nu acordă decât un număr limitat de licenţe individuale, el trebuie să realizeze selecţia pe baza unor criterii obiective, nediscriminatorii, transparente, echilibrate şi detaliate [articolul 10 alineatul (3) din Directiva 97/13]. Redevenţele obţinute în acest temei sunt supuse condiţiilor cuprinse în articolul 11 alineatul (2) din Directiva 97/13.</TXT></NP><NP><NO.P>113.</NO.P><TXT>Chiar dacă aprecierea finală a cadrului juridic naţional este rezervată instanţei de trimitere, nu există nicio îndoială că, în conformitate cu TKG, prima atribuire a drepturilor de utilizare a frecvenţelor poate fi efectuată exclusiv de către Telekom-Con-trol-Kommission. Obligaţiile pe care i le impune reglementarea naţională îşi au originea în cerinţele formulate prin Directiva 97/13.</TXT></NP><NP><NO.P>114.</NO.P><TXT>Niciun particular nu poate acorda în mod direct drepturi de această natură. Particularii pot totuşi să transmită între aceştia frecvenţele care au fost atribuite de<?PAGE NO="I-5217"?> către stat. Cesiunea nu este însă comparabilă cu prima atribuire, întrucât aceasta se bazează numai pe un drept de dispoziţie derivat, în timp ce prima atribuire reprezintă o competenţă originară a statului. Nici schimbul de bancnote între particulari nu ar putea fi asimilat cu prerogativa statului de a bate monedă. Aceasta permite să se concluzioneze că vânzarea la licitaţie a drepturilor de utilizare a frecvenţelor era o activitate care aparţinea unui organism de stat în cadrul puterii publice.</TXT></NP><NP><NO.P>115.</NO.P><TXT>Acest lucru nu este incompatibil cu faptul că, pentru atribuirea frecvenţelor, statul a recurs la instrumentul licitaţiei - o procedură care provine din dreptul civil şi care, prin urmare, poate fi folosită şi de întreprinderi private.</TXT></NP><NP><NO.P>116.</NO.P><TXT>în această privinţă nu este necesar să se răspundă la întrebarea privind importanţa licitaţiei în cadrul întregii proceduri de atribuire. Anumite reclamante susţin în legătură cu aceasta că, prin licitaţie, a luat naştere un contract de drept civil referitor la acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor. Altele recunosc, în schimb, că atribuirea propriu-zisă a frecvenţelor s-a realizat numai prin actul administrativ subsecvent. Licitaţia nu ar fi servit aşadar decât selecţionării întreprinderii, căreia i-au fost apoi transmise drepturile în forma administrativă necesară.</TXT></NP><NP><NO.P>117.</NO.P><TXT>Curtea a considerat într-adevăr că modalităţile de punere în aplicare sunt determinante. Ar fi totuşi prea restrictiv să înţelegem prin aceasta doar <QUOT.START ID="QS0049" REF.END="QE0049" CODE="201E"/>cum<QUOT.END ID="QE0049" REF.START="QS0049" CODE="201D"/>, mai exact, numai forma actului. Ceea ce interesează mai degrabă, în primul rând, este să se analizeze dacă dispoziţiile aplicabile permit, în cele din urmă, întreprinderilor private să desfăşoare o activitate similară. în acest caz, statul ar trebui considerat persoană impozabilă pentru a nu se compromite neutralitatea impunerii taxei pe valoarea adăugată. în schimb, faptul că statul exercită prerogative care îi sunt conferite exclusiv, recurgând la o procedură cunoscută din dreptul civil, nu are nicio incidenţă asupra neutralităţii fiscale.</TXT></NP><NP><NO.P>118.</NO.P><TXT>Teza reclamantelor ar conduce la concluzia că puterea publică nu se exercită decât atunci când statul adoptă acte administrative, mai exact atunci când acţiunea sa este strict reglementată de dreptul administrativ. Totuşi, Curtea a respins expres această concepţie în hotărârile pe care le-a pronunţat în cauzele privind plata taxei de autostradă<NOTE NOTE.ID="E0050" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile Comisia/Regatul Unit (citată la nota de subsol 15, punctul 51) şi Comisia/Grecia (citată la nota de subsol 15, punctul 36).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>119.</NO.P><TXT>în hotărârea Fazenda Pública/Câmara Municipal do Porto<NOTE NOTE.ID="E0051" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Fazenda Pública (citată la nota de subsol 46, punctul 22).</P></NOTE>, întrucât administrarea parcărilor publice presupunea folosirea prerogativelor de putere publică, Curtea a concluzionat că activitatea era supusă unui regim special de drept public. în viziunea Curţii, un act de drept administrativ, în care<?PAGE NO="I-5218"?> cetăţeanul se află într-un raport de subordonare faţă de stat, constituie astfel un indicator al exercitării autorităţii publice în sensul articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă, fără a fi o condiţie obligatorie pentru această exercitare<NOTE NOTE.ID="E0052" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârea din <DATE ISO="19900515">15 mai 1990</DATE>, Comune di Carpaneto Piacentino şi alţii (citată la nota de subsol 47, punctul 11).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>120.</NO.P><TXT>în afară de aceasta, aplicarea unitară a celei de A şasea directive ar putea risca să fie compromisă dacă, pentru a analiza forma pe care o îmbracă acţiunea, se are în vedere ca temei cadrul juridic, deoarece este posibil ca în anumite state membre statul să se folosească mai des decât în alte state membre de instrumente de drept privat. Delimitarea dintre instrumentele de drept public şi cele de drept privat poate de asemenea să difere de la o ordine juridică naţională la alta.</TXT></NP><NP><NO.P>121.</NO.P><TXT>Trebuie în plus să se atragă atenţia asupra faptului că articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă impune numai ca prestaţia să fie îndeplinită de respectivele organisme <HT TYPE="ITALIC">în calitate de autorităţi publice.</HT> Astfel, licitaţia drepturilor de utilizare a frecvenţelor nu poate fi privită în mod izolat<NOTE NOTE.ID="E0053" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în hotărârea Fazenda Publica (citată la nota de subsol 46, punctul 22), Curtea nu a analizat izolat închirierea unui loc de staţionare, ci administrarea locurilor publice de parcare în ansamblu.</P></NOTE>. Această activitate se înscrie mai degrabă în cadrul general al administrării frecvenţelor şi al reglementării sectorului telecomunicaţiilor. în acest context, statul acţionează în principal în calitate de autoritate publică mai ales prin faptul că transpune în dreptul intern cerinţele deciziei UMTS sau pe acelea ale directivelor referitoare la piaţa internă.</TXT></NP><NP><NO.P>122.</NO.P><TXT>De altfel, nu este nicio contradicţie în faptul că, în prezenta analiză, se ia în considerare contextul juridic mai larg al activităţii, în timp ce, pentru calificarea unei activităţi ca fiind economică, numai aspectul exterior trebuie să fie determinant. Cu siguranţă, este mai degrabă în conformitate cu logica articolului 4 din A şasea directivă să se garanteze deplina aplicare a directivei, dându-se o interpretare largă alineatelor (1) şi (2) într-o primă fază, însă ţinându-se seama, la momentul aplicării alineatului (5), de condiţiile juridice speciale în care acţionează statul.</TXT></NP><NP><NO.P>123.</NO.P><TXT>în fine, calificarea atribuirii frecvenţelor prin licitaţie ca fiind o activitate desfăşurată în calitate de autoritate publică nu este repusă în discuţie din cauza veniturilor importante obţinute astfel de stat. într-adevăr, după cum s-a demonstrat, aceasta poate să determine atribuirea unui caracter economic acţiunii statului în sensul articolului 4 alineatul (2) din A şasea directivă. Activităţile desfăşurate în calitate de autoritate publică subzistă totuşi atunci când statul acţionează în temeiul unui regim juridic special care îi este propriu.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5219"?><NP><NO.P>124.</NO.P><TXT>Prin urmare, la a cincea întrebare preliminară trebuie să se răspundă astfel:</TXT><P>Prin activităţi desfăşurate în calitate de autorităţi publice, în sensul articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă, se înţelege activităţile pe care le exercită organismele de drept public în cadrul unui regim special de drept public, împrejurarea că statul se achită de îndatoririle care i-au fost încredinţate în mod exclusiv, recurgând la o procedură cunoscută din dreptul civil, sau că obţine venituri importante din activitatea sa nu exclude faptul că acesta acţionează în calitate de autoritate publică.</P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Cu privire la a patra întrebare preliminară: tratarea organismelor de drept public ca persoane neimpozabile conduce la denaturări semnificative ale concurenţei?</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>125.</NO.P><TXT>în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) al doilea paragraf din A şasea directivă, organismele statului sunt considerate persoane impozabile şi în cazul activităţilor care le sunt impuse în calitate de autorităţi publice, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar conduce la denaturări semnificative ale concurenţei.</TXT></NP><NP><NO.P>126.</NO.P><TXT>Conform celor statuate de Curte în hotărârea Comune di Carpaneto Piacentino şi alţii, statele membre sunt obligate:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0050" REF.END="QE0050" CODE="201E"/>să asigure calificarea drept persoane impozabile a organismelor de drept public pentru activităţile pe care le exercită în calitate de autorităţi publice în cazul în care aceste activităţi pot fi exercitate de asemenea în raporturi de concurenţă cu aceştia, de către particulari, dacă această calitate de persoane neimpozabile este susceptibilă să conducă la o denaturare semnificativă a concurenţei [...]<QUOT.END ID="QE0050" REF.START="QS0050" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0054" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19891017">17 octombrie 1989</DATE>, Comune di Carpaneto Piacentino şi alţii (citată la nota de subsol 47, punctul 24). A se vedea de asemenea hotărârea din <DATE ISO="20060608">8 iunie 2006</DATE>, Feuerbestattungsverein Halle (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-430/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-4999">C-430/04, Rec, p. I-4999, punctul 25</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>127.</NO.P><TXT>Atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor este rezervată exclusiv statului, astfel încât este exclusă orice concurenţă între prestări identice ale statului şi ale altor operatori în momentul scoaterii frecvenţelor la licitaţie. Reclamantele susţin totuşi că atribuirea de către stat a frecvenţelor cu scutire de taxa pe valoarea adăugată ar putea intra în raporturi de concurenţă cu o revânzare ulterioară a drepturilor de utilizare a frecvenţelor de către operatori privaţi.</TXT></NP><NP><NO.P>128.</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie să se arate mai întâi că această calitate de persoană impozabilă, respectiv de persoană neimpozabilă trebuie apreciată, în principiu, în momentul prestării<NOTE NOTE.ID="E0055" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20050602">2 iunie 2005</DATE>, Waterschap Zeeuws Vlaanderen (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-378/02" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-4685">C-378/02, Rec, p. I-4685, punctul 32</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Rezultă că influenţa asupra concurenţei trebuie să intervină tot în acest moment.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5220"?><NP><NO.P>129.</NO.P><TXT>Aceasta presupune că, în momentul atribuirii frecvenţelor, exista deja o piaţă a drepturilor de utilizare respective, ceea ce înseamnă, în primul rând, că trebuiau să existe deja drepturi de utilizare comparabile şi, în al doilea rând, că aceste drepturi trebuie să fie transmisibile între particulari. Numai în aceste condiţii atribuirea de frecvenţe de către stat se poate afla în relaţii de concurenţă cu transferul de către particulari a drepturilor de utilizare a frecvenţelor.</TXT></NP><NP><NO.P>130.</NO.P><TXT>Este adevărat că, în hotărârea Taksatorringen<NOTE NOTE.ID="E0056" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20031120">20 noiembrie 2003</DATE>, Taksatorringen (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-8/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-13711">C-8/01, Rec, p. I-13711</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a stabilit, în esenţă, că articolul 13(A) alineatul (1) litera (f) din A şasea directivă vizează de asemenea denaturări ale concurenţei pe care scutirea ar fi susceptibilă să le producă în viitor. Totuşi, este necesar ca riscul de denaturare a concurenţei să fie real<NOTE NOTE.ID="E0057" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Taksatorringen (citată la nota de subsol 56, punctul 63).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>131.</NO.P><TXT>Chiar dacă în prezent niciun concurent nu oferă prestări concurente supuse taxei pe valoarea adăugată, riscul de denaturare a concurenţei poate fi real. într-adevăr, o situaţie iniţială dezavantajoasă este susceptibilă prin ea însăşi să descurajeze potenţialii concurenţi să acţioneze pe piaţă. în schimb, un risc real de această natură este exclus atunci când, din cauza contextului juridic, niciun concurent potenţial nu poate face o ofertă care să concureze cu frecvenţele atribuite de stat.</TXT></NP><NP><NO.P>132.</NO.P><TXT>Cu privire la frecvenţele pentru telecomunicaţiile mobile UMTS, trebuie constatat că la momentul licitaţiei, în anul 2000, niciun drept comparabil de utilizare a frecvenţelor nu era disponibil pe piaţă. Nu este clar dacă acest lucru este valabil şi pentru drepturile de utilizare a frecvenţelor GSM-DCS-1800, care au fost atribuite către tele.ring în 1999, şi pentru frecvenţele aferente sistemului radioelectric cu resurse partajate TETRA, pe care le-a obţinut master-talk în februarie 2000.</TXT></NP><NP><NO.P>133.</NO.P><TXT>Dacă, potrivit constatărilor instanţei de trimitere, în momentele relevante ar fi fost deja disponibile drepturi de utilizare a frecvenţelor, atunci ar trebui să se clarifice dacă acestea, potrivit dreptului naţional aplicabil la acel moment, ar fi putut fi transmise între întreprinderi private. în afară de aceasta, cesiunea între particulari trebuie, la rândul ei, să fie supusă taxei pe valoarea adăugată.</TXT></NP><NP><NO.P>134.</NO.P><TXT>Abia în 2003, odată cu noua versiune a TKG, comerţul cu frecvenţe în sens strict a devenit în mod sigur posibil, comerţ care este de asemenea supus condiţiilor prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din Directiva 2002/21. Cesiunea drepturilor de utilizare a frecvenţelor, posibilă de atunci, nu are însă incidenţă asupra situaţiei concurenţei în momentul atribuirii frecvenţelor. Dacă însă statul atribuie acum din nou frecvenţe,<?PAGE NO="I-5221"?> atunci această împrejurare trebuie să fie luată în considerare<NOTE NOTE.ID="E0058" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în conformitate cu Decizia CEPT/ECC (02) 06, banda de frecvenţe între 2500 şi 2690 MHz trebuie pusă la dispoziţie până la data de <DATE ISO="20080101">1 ianuarie 2008</DATE> pentru telecomunicaţiile mobile IMT-2000/UMTS, în plus faţă de frecvenţele autorizate deja pentru primele servicii 3G.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>135.</NO.P><TXT>Părţile au opinii divergente cu privire la aspectul dacă posibilitatea, existentă deja, de a transmite o concesiune, inclusiv drepturile de utilizare a frecvenţelor aferente acesteia, reprezintă o prestare care se află în concurenţă cu atribuirea frecvenţelor de către stat<NOTE NOTE.ID="E0059" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>T-Mobile Austria prezintă totuşi că cesiunea unei concesiuni se realizează împreună cu cesiunea întregii întreprinderi. Existenţa în acest caz a unei operaţiuni supuse taxei pe valoarea adăugată depinde de transpunerea articolului 5 alineatul (8) din A şasea directivă.</P></NOTE>. Dacă acesta este cazul depinde de interpretarea dispoziţiilor de drept intern, interpretare care este rezervată instanţei de trimitere.</TXT></NP><NP><NO.P>136.</NO.P><TXT>Chiar dacă, în ce priveşte frecvenţele TETRA şi GSM, exista deja o concurenţă potenţială între atribuirea de către stat şi cesiunea de către particulari, operaţiunea desfăşurată de stat ar fi trebuit impozitată numai dacă lipsa impozitării ar fi condus, potrivit constatărilor instanţei de trimitere, la denaturări <HT TYPE="ITALIC">semnificative</HT> ale concurenţei, în sensul articolului 4 alineatul (5) al doilea paragraf din A şasea directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>137.</NO.P><TXT>Spre exemplu, aceasta ar avea loc în cazul în care statul furnizează <HT TYPE="ITALIC">consumatorilor finali</HT> aceeaşi prestaţie ca şi întreprinderile private, astfel încât clienţii ar trebui să plătească într-un caz preţul fără taxa pe valoarea adăugată, iar în celălalt caz, preţul majorat cu taxa pe valoarea adăugată<NOTE NOTE.ID="E0060" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ipoteza formulată de reclamante în care o persoană care nu este supusă impozitului (de exemplu, un organism public), care nu are dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată, dobândeşte o frecvenţă pare puţin probabilă. Dacă un organism public utilizează frecvenţa în conformitate cu destinaţia sa în scopul de a oferi prestări de telecomunicaţii cu titlu oneros, el este supus impozitării în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) al treilea paragraf coroborat cu anexa D la A şasea directivă. Cu atât mai mult este ipotetică şi ideea că deducerea ar putea fi exclusă atunci când licenţele nu ar fi utilizate pentru activităţi supuse taxei pe valoarea adăugată.</P></NOTE>, întrucât consumatorii finali nu ar avea dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată, prestarea operatorului privat ar fi mai scumpă, la nivelul sumei căreia i s-a aplicat taxa pe valoarea adăugată.</TXT></NP><NP><NO.P>138.</NO.P><TXT>Dacă, în schimb, o <HT TYPE="ITALIC">persoana impozabila</HT> dobândeşte drepturi de utilizare a frecvenţelor de la un particular, numai în cazuri speciale şi într-o măsură relativă această dobândire ar fi mai puţin interesantă decât dacă ar obţine aceste drepturi de la stat, deoarece taxa pe valoarea adăugată fie poate fi dedusă imediat ca taxă aferentă intrărilor, fie poate fi recuperată într-un termen scurt. Cheltuielile legate de prefinan-ţare pot reprezenta cu siguranţă sume importante în valoare absolută, dar, prin raportare la cheltuielile totale ocazionate de dobândirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor, aceste cheltuieli nu ating, în general, niveluri susceptibile de a provoca denaturări semnificative ale concurenţei.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5222"?><NP><NO.P>139.</NO.P><TXT>Deşi comerţul cu frecvenţe UMTS nu a fost posibil decât după atribuirea acestora şi după crearea cadrului legal pentru cesiunea acestora, reclamantele apreciază că atribuirea acestora de către stat cu scutire de taxa pe valoarea adăugată ar putea conduce şi aici la denaturări semnificative ale concurenţei.</TXT></NP><NP><NO.P>140.</NO.P><TXT>Totuşi, după cum am afirmat, trebuie să existe, pe de o parte, un raport potenţial de concurenţă în momentul respectivei operaţiuni. Eventualitatea creării ulterioare a condiţiilor legale necesare în acest scop nu este suficientă. Calificarea drept persoană impozabilă nu poate depinde de previziuni mai mult sau mai puţin incerte. Pe de altă parte, dezavantajul pentru cei care dobândesc ulterior drepturi de utilizare a frecvenţelor de la un operator privat nu ar consta, de asemenea, decât în eventualele cheltuieli de finanţare a taxei pe valoarea adăugată, pe care ei nu ar fi putut să le deducă imediat, ceea ce nu creează denaturări semnificative ale concurenţei.</TXT></NP><NP><NO.P>141.</NO.P><TXT>Contextul global al pieţei se modifică adesea cu atât mai mult cu cât creşte perioada cuprinsă între atribuirea drepturilor de utilizare a frecvenţelor de către stat şi apariţia comerţului cu frecvenţe. Alţi factori, cum ar fi noua estimare a valorii economice a utilizării frecvenţelor prin raportare la apariţia unor modalităţi tehnice concurente pentru telecomunicaţiile mobile UMTS, dobândesc o cu totul altă pondere decât eventualul inconvenient financiar care decurge din imobilizarea temporară a taxei aferente intrărilor. Această apreciere demonstrează de asemenea că nu poate fi admisă existenţa unei denaturări a concurenţei în sensul articolului 4 alineatul (5) al doilea paragraf din A şasea directivă decât în cazul în care prestările sunt disponibile în acelaşi moment şi în care dobânditorul potenţial poate alege efectiv între două oferte comparabile.</TXT></NP><NP><NO.P>142.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se răspundă astfel la a patra întrebare:</TXT><P>Nu există o denaturare semnificativă a concurenţei în sensul articolului 4 alineatul (5) al doilea paragraf din A şasea directivă decât în cazul în care calificarea drept persoană neimpozabilă a statului implică un risc real de a afecta serios concurenţa operatorilor care oferă în acel moment sau potenţial prestări concurente. Un astfel de risc nu există, în principiu, atunci când, în momentul în care statul oferă prestarea, condiţiile legale nu permit ca operatorii privaţi să ofere pe piaţă prestări concurente cu prestările statului.</P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Cu privire la a şaptea întrebare: redevenţă de utilizare a frecvenţelor trebuie înţeleasă ca o suma neta sau ca o suma bruta?</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>143.</NO.P><TXT>Prin intermediul acestei întrebări instanţa de trimitere urmăreşte să afle dacă, potrivit celei de A şasea directive, redevenţa<?PAGE NO="I-5223"?> de utilizare a frecvenţelor trebuie înţeleasă ca o contraprestatie brută sau ca o contraprestatie netă, şi anume dacă redevenţa convenită includea deja taxa pe valoarea adăugată ori dacă aceasta trebuia să fie majorată cu taxa pe valoarea adăugată.</TXT></NP><NP><NO.P>144.</NO.P><TXT>întrucât s-a stabilit deja că atribuirea frecvenţelor nu este o operaţiune supusă taxei pe valoarea adăugată, nu este necesar să se răspundă la a şaptea întrebare.</TXT></NP><NP><NO.P>145.</NO.P><TXT>Independent de aceasta, A şasea directivă nu conţine nicio dispoziţie cu privire la această întrebare. O redevenţa include sau nu include taxa pe valoarea adăugată mai degrabă în funcţie de convenţia concretă a părţilor. Dacă această convenţie nu este clară, intenţia părţilor trebuie cercetată conform regulilor de interpretare a dreptului intern aplicabil, ceea ce este exclusiv de competenţa instanţelor naţionale.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>146.</NO.P><TXT>în final, propunem să se răspundă astfel întrebărilor adresate de Landesgerichts für Zivilrechtssachen Wien:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0051" REF.END="QE0051" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Atribuirea prin licitaţie, realizată de un organism de stat, a dreptului de utilizare pe o perioadă determinată a unei anumite părţi a spectrului electromagnetic pentru oferirea de servicii de telecomunicaţii mobile trebuie asimilată, în condiţiile litigiului din acţiunea principală, exploatării unui bun necorporal în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate şi, astfel, unei activităţi economice în sensul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare.</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-5224"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Noţiunea <QUOT.START ID="QS0052" REF.END="QE0052" CODE="00AB"/>telecomunicaţii<QUOT.END ID="QE0052" REF.START="QS0052" CODE="00BB"/>, care figurează în anexa D punctul 1 la A şasea directivă, nu acoperă, în stadiul actual de evoluţie, atribuirea de către stat a drepturilor de utilizare a frecvenţelor pentru a oferi servicii de telecomunicaţii mobile.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Prin activităţi desfăşurate în calitate de autorităţi publice, în sensul articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din A şasea directivă, se înţelege activităţile pe care le exercită organismele de drept public în cadrul unui regim special de drept public. împrejurarea că statul se achită de îndatoririle care i-au fost încredinţate în mod exclusiv, recurgând la o procedură cunoscută din dreptul civil, sau că obţine venituri importante din activitatea sa nu exclude faptul că acesta acţionează în calitate de autoritate publică.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Nu există o denaturare semnificativă a concurenţei în sensul articolului 4 alineatul (5) al doilea paragraf din A şasea directivă decât în cazul în care calificarea drept persoană neimpozabilă a statului implică un risc real de a afecta serios concurenţa operatorilor care oferă în acel moment sau potenţial prestări concurente. Un astfel de risc nu există, în principiu, atunci când, în momentul în care statul oferă prestarea, condiţiile legale nu permit ca operatorii privaţi să ofere pe piaţă prestări concurente cu prestările statului.<QUOT.END ID="QE0051" REF.START="QS0051" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>