1.

Prin prezentele recursuri, mai mulți operatori de transport și de sistem de energie electrică (denumiți în continuare „OTS”) ( 2 ) solicită anularea a două Hotărâri ale Tribunalului din 15 februarie 2023, Austrian Power Grid ș.a./ACER ( 3 ) și Austrian Power Grid ș.a./ACER ( 4 ) (denumite în continuare „hotărârile atacate”).

2.

Prin aceste hotărâri, Tribunalul a respins acțiunile în anulare introduse de anumite OTS‑uri împotriva a două decizii ale camerei de recurs a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) din 16 iulie 2020 de confirmare a validității următoarelor decizii ale agenției menționate:

3.

Recursurile ridică în esență două probleme, și anume una de natură mai generală și una de natură extrem de tehnică. Este vorba despre clarificarea aspectului dacă Tribunalul a săvârșit erori de drept atunci când:

4.

Articolul 20 („Platforma europeană pentru schimbul de energie de echilibrare din rezervele pentru restabilirea frecvenței cu activare manuală”) prevede:

„(1)   În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, toți OTS elaborează o propunere privind cadrul de punere în aplicare a unei platforme europene pentru schimbul de energie de echilibrare din rezervele pentru restabilirea frecvenței cu activare manuală.

(2)   Platforma europeană pentru schimbul de energie de echilibrare din rezervele pentru restabilirea frecvenței cu activare manuală, operată de OTS sau prin intermediul unei entități create de OTS înșiși, se bazează pe principii comune de guvernanță și pe procese operaționale comune și este constituită cel puțin din funcția de optimizare a activării și din funcția de decontare OTS‑OTS. Această platformă europeană aplică un model OTS‑OTS multilateral, cu liste de ordine de merit comune, pentru a face schimb cu toate ofertele de energie de echilibrare din toate produsele standard de rezerve pentru restabilirea frecvenței cu activare manuală, cu excepția ofertelor indisponibile în temeiul articolului 29 alineatul (14).

(3)   Propunerea menționată la alineatul (1) include cel puțin:

[…]

(4)   În termen de șase luni de la aprobarea propunerii privind cadrul de punere în aplicare a unei platforme europene pentru schimbul de energie de echilibrare din rezervele pentru restabilirea frecvenței cu activare manuală, toți OTS desemnează entitatea sau entitățile propuse pentru a li se încredința operarea platformei europene în temeiul alineatului (3) litera (e).

(5)   În termen de optsprezece luni de la aprobarea propunerii privind cadrul de punere în aplicare a unei platforme europene pentru schimbul de energie de echilibrare din rezervele pentru restabilirea frecvenței cu activare manuală, toți OTS pot elabora o propunere de modificare a platformei europene pentru schimbul de energie de echilibrare din rezervele pentru restabilirea frecvenței cu activare manuală, în temeiul alineatului (1). Modificările propuse trebuie să fie sprijinite de o analiză cost‑beneficiu efectuată de toți OTS în temeiul articolului 61. Propunerea trebuie notificată Comisiei.

[…]”

5.

Articolul 21 („Platforma europeană pentru schimbul de energie de echilibrare din rezervele pentru restabilirea frecvenței cu activare automată”) este formulat în termeni similari articolului 20.

6.

Articolul 37 („Calcularea capacității interzonale”) prevede:

„(1)   După ora de închidere a porții pieței intrazilnice interzonale, toți OTS actualizează în mod continuu disponibilitatea capacității interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare sau pentru realizarea procesului de compensare a dezechilibrelor. Capacitatea interzonală trebuie actualizată de fiecare dată când o parte din capacitatea interzonală a fost folosită sau când capacitatea interzonală a fost recalculată.

(2)   Înainte de punerea în aplicare a metodologiei de calcul al capacității în temeiul alineatului (3), OTS utilizează capacitatea interzonală rămasă după ora de închidere a porții pieței intrazilnice interzonale.

(3)   În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, toți OTS dintr‑o regiune de calcul al capacităților elaborează o metodologie de calcul al capacității interzonale în intervalul de echilibrare pentru schimbul de energie de echilibrare sau pentru realizarea procesului de compensare a dezechilibrelor. Această metodologie trebuie să evite denaturările pieței și să fie compatibilă cu metodologia de calcul al capacității interzonale aplicată în intervalul intrazilnic stabilit în Regulamentul (UE) 2015/1222”.

7.

Articolul 6 („Atribuțiile ACER privind autoritățile de reglementare”) prevede la alineatul (10):

„ACER este competentă să adopte decizii individuale privind aspecte legate de reglementare sau care au efecte asupra comerțului transfrontalier sau a securității sistemului transfrontalier și care necesită o decizie comună luată de cel puțin două autorități de reglementare, în cazul în care competența a fost conferită autorităților de reglementare în temeiul unuia dintre următoarele acte juridice:

ACER este competentă să adopte deciziile individuale menționate la primul paragraf în următoarele situații:

Autoritățile de reglementare competente pot solicita în comun ca termenul menționat la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat să fie prelungit cu un termen de cel mult șase luni, cu excepția cazurilor menționate la articolul 4 alineatul (7) din prezentul regulament sau la articolul 59 alineatul (1) litera (c) sau articolul 62 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2019/944.

În cazul în care competențele de a decide cu privire la aspecte transfrontaliere menționate la primul paragraf au fost conferite autorităților de reglementare în cadrul noilor coduri de rețea sau orientări adoptate ca acte delegate după 4 iulie 2019, ACER este competentă doar în mod voluntar în temeiul celui de al doilea paragraf litera (b) din prezentul alineat, la cererea a cel puțin 60 % din autoritățile de reglementare competente. În cazul în care sunt implicate doar două autorități de reglementare, oricare dintre acestea poate sesiza ACER cu privire la caz.

Până la 31 octombrie 2023 și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la eventuala necesitate de a spori și mai mult implicarea ACER în procesul de soluționare a cazurilor de dezacord dintre autoritățile de reglementare în ceea ce privește deciziile comune referitoare la aspecte în legătură cu care au fost conferite competențe autorităților de reglementare respective printr‑un act delegat după 4 iulie 2019. Dacă este cazul, raportul este însoțit de o propunere legislativă privind modificarea competențelor respective sau transferul competențelor necesare către ACER.”

8.

Punctele 2-18 din hotărârile atacate descriu istoricul ambelor litigii în termenii pe care îi rezumăm în continuare.

9.

După intrarea în vigoare, la 18 decembrie 2017, a Regulamentului 2017/2195, toate OTS‑urile au elaborat, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din regulamentul menționat, o propunere de metodologie mFRR și, în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din acesta, o propunere de metodologie aFRR.

10.

La 18 decembrie 2018, OTS‑urile au transmis, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2017/2195, tuturor autorităților naționale de reglementare (denumite în continuare „ANR”), spre aprobare, propunerile lor de metodologie aFRR și mFRR.

11.

ACER și‑a exprimat dezacordul față de aceste propuneri inițiale, iar OTS‑urile au transmis o a doua și o a treia propunere, care conțineau anumite modificări.

12.

La 18 decembrie 2019, ca răspuns la e‑mailul ACER din 17 decembrie 2019, OTS‑urile au transmis ACER o versiune modificată a celei de a treia propuneri aFRR și a celei de a treia propuneri mFRR. Acestea au confirmat că o entitate unică (un singur OTS sau o societate deținută de OTS‑uri) va fi însărcinată să îndeplinească funcțiile necesare în mod specific pentru funcționarea platformelor aFRR și mFRR, și anume, optimizarea activării și decontarea OTS‑OTS, și că, în ceea ce privește executarea gestionării capacității, care era o funcție multiplatformă, ea va putea fi încredințată unei alte entități unice (un singur OTS sau o societate deținută de OTS‑uri).

13.

La 20 decembrie 2019, ACER a întocmit o versiune finală a proiectelor sale de decizii privind metodologiile aFRR și mFRR, care au fost comunicate OTS‑urilor.

14.

La 24 ianuarie 2020, ACER a adoptat Decizia 02/2020 privind metodologia aFRR și Decizia 03/2020 privind metodologia mFRR.

15.

La 23 martie 2020, în temeiul articolului 28 din Regulamentul 2019/942, Austrian Power Grid, ČEPS, a.s., Polskie sieci elektroenergetyczne S.A., Red Eléctrica de España, S. A., RTE Réseau de transport d’électricité și Svenska kraftnät au introdus la camera de recurs a ACER o cale de atac împotriva Deciziei 02/2020, care a fost înregistrată inițial cu numărul A‑001‑2020. TenneT TSO BV și TenneT TSO GmbH au introdus la camera de recurs a ACER o cale de atac împotriva, printre altele, a Deciziei 02/2020, care a fost înregistrată inițial cu numărul A‑004‑-2020. Constatând că aceste cauze aveau același obiect, camera de recurs le‑a regrupat ulterior sub numărul cauzei A‑001‑2020 (consolidată).

16.

La 16 iulie 2020, camera de recurs a confirmat Decizia 02/2020, respingând căile de atac în cauza A‑001‑2020 (consolidată).

17.

Aceleași OTS‑uri au introdus la camera de recurs a ACER două căi de atac împotriva Deciziei 03/2020 privind metodologia mFRR, care au fost regrupate ulterior și înregistrate sub numărul cauzei A‑002‑2020 (consolidată).

18.

La 16 iulie 2020, camera de recurs a confirmat Decizia 03/2020, respingând căile de atac în cauza A‑002‑2020 (consolidată).

19.

La 30 septembrie 2020, mai multe OTS‑uri au introdus două acțiuni în anulare împotriva deciziilor A‑001‑2020 și A‑002‑2020 ale camerei de recurs a ACER din 16 iulie 2020 prin care au fost confirmate Deciziile 02/2020 și 03/2020 ale ACER.

20.

La 15 februarie 2023, prin hotărârile atacate, Tribunalul a respins aceste acțiuni în anulare.

21.

Recurentele (Polskie sieci elektroenergetyczne, RTE Réseau de transport d’électricité, Svenska kraftnät și TenneT TSO) solicită Curții:

22.

ACER solicită Curții:

23.

În recursurile formulate, recurentele invocă două motive pentru anularea hotărârilor atacate:

24.

Înainte de a analiza fiecare dintre cele două motive de recurs, ne vom pronunța asupra obiecțiilor privind admisibilitatea recursului.

25.

ACER susține că recursurile sunt inadmisibile întrucât:

26.

Dubla obiecție de inadmisibilitate trebuie să fie respinsă.

27.

În cazul în care un recurent contestă interpretarea sau aplicarea dreptului Uniunii de către Tribunal, este admisibil ca aspectele de drept analizate în primă instanță să fi rediscutate în cadrul unui recurs. Dacă recursul nu s‑ar putea întemeia pe motive și argumente utilizate deja în fața Tribunalului, procedura de recurs ar fi lipsită de o parte din sensul său ( 11 ). Curtea a statuat în mod repetat că un recurent poate să formuleze un recurs invocând motive derivate din însăși hotărârea atacată prin care să conteste temeinicia în drept a acesteia ( 12 ).

28.

Aceasta este și situația din speță: prin motivele de anulare pe care le invocă, recurentele identifică (presupusele) erori de drept pe care le‑a săvârșit Tribunalul. Invocarea în recurs a unor erori de drept cu privire la aspecte juridice deja examinate în primă instanță corespunde, repetăm, logicii care stă la baza recursurilor.

29.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, admiterea acestuia ar determina atât anularea hotărârilor, cât și, dacă este cazul, a deciziilor camerei de recurs și a deciziilor ACER, ceea ce ar produce efecte asupra situației juridice a recurentelor. Prin urmare, ele au un interes ca primul lor motiv de recurs, care nu este ipotetic, să fie admis. Dacă acesta trebuie admis sau nu este o chestiune a cărei soluționare va fi permisă doar de examinarea pe fond.

30.

Recurentele consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că camera de recurs a ACER a realizat un control complet al deciziilor în litigiu.

31.

În opinia recurentelor, Tribunalul a săvârșit această eroare ignorând evaluarea camerei de recurs însăși cu privire la intensitatea controlului pe care ea îl aplică și examinând dacă acest control a fost sau nu complet. Acționând astfel, Tribunalul nu a respectat jurisprudența Curții stabilită în Hotărârea ACER/Aquind ( 13 ).

32.

ACER se opune acestor argumente.

33.

În Hotărârea ACER/Aquind, Curtea a statuat că camera de recurs a ACER trebuie să efectueze un control complet nu doar al aprecierilor juridice, ci și al aprecierilor de ordin tehnic, științific și economic complexe efectuate de ACER în deciziile sale. Camera de recurs nu se poate limita la a efectua un control restrâns, care se concentrează doar pe existența unor erori vădite de apreciere ( 14 ).

34.

Nu este necesar în acest moment să prezentăm mai detaliat motivele care au determinat Curtea să impună această modalitate de control în sarcina camerei de recurs a ACER ( 15 ) după interpretarea articolelor 18 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009 ( 16 ). Jurisprudența stabilită în Hotărârea ACER/Aquind nu este în discuție în prezentele recursuri.

35.

Atunci când camera de recurs a ACER a adoptat deciziile în litigiu (16 iulie 2020), Hotărârea ACER/Aquind nu fusese încă pronunțată. La acea dată, camera de recurs urma practica sa obișnuită, și anume un control limitat al aprecierilor de ordin tehnic, științific și economic complexe. Controlul său se limita la a verifica dacă deciziile ACER conțineau erori vădite de apreciere.

36.

În opinia Tribunalului, din deciziile atacate ( 17 ) de OTS‑uri rezulta că, „în conformitate cu practica sa decizională de la acea dată, camera de recurs a efectuat un control complet numai cu privire la aprecierile juridice ale ACER din [decizii], dar s‑a limitat să efectueze un control restrâns, limitat la căutarea unor erori vădite, cu privire la aprecierile sale de fapt complexe, de ordin tehnic, recunoscând în această privință ACER o anumită marjă de apreciere” ( 18 ).

37.

Cu toate acestea, Tribunalul a precizat că:

38.

Abordarea Tribunalului în aceste două acțiuni în anulare contrastează cu cea pe care el însuși a adoptat‑o în cauza T‑735/18 ( 19 ), care a făcut obiectul Hotărârii ACER/Aquind.

39.

În cauza T‑735/18, Tribunalul a confirmat o observație a camerei de recurs a ACER similară celei transcrise mai sus, și nu a verificat dacă, de facto, această cameră a efectuat un control complet al aprecierilor de ordin tehnic complexe.

40.

Deși în cauza ACER/Aquind Agenția a susținut că, în realitate, camera de recurs a exercitat un control complet al aspectelor de ordin tehnic complexe, Curtea a confirmat că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept, întrucât reieșea în mod expres din cuprinsul punctului 52 din decizia camerei de recurs că aceasta a urmărit să își limiteze controlul (asupra Deciziei nr. 05/2018) la existența unei erori vădite de apreciere ( 20 ).

41.

În schimb, în prezent Tribunalul are o abordare diferită. În loc să considere, astfel cum afirma camera de recurs însăși, că controlul pe care aceasta l‑a efectuat cu privire la aspectele de ordin tehnic complexe era limitat, Tribunalul plonjează în deciziile atacate pentru a verifica dacă camera de recurs a făcut ceea ce a afirmat că nu a făcut.

42.

În urma acestei verificări, Tribunalul a concluzionat că camera de recurs a exercitat de facto un control nelimitat și complet al aprecierilor de ordin tehnic complexe ale ACER. Mai precis, Tribunalul a precizat că această cameră a verificat că procesul de actualizare continuă a capacității de transport interzonale disponibile, în formă centralizată sau descentralizată, era o funcție necesară pe plan tehnic pentru funcționarea platformelor aFRR și mFRR ( 21 ).

43.

În opinia noastră, Tribunalul săvârșește o eroare de drept atunci când nu ține seama de declarația făcută de camera de recurs. Dacă aceasta recunoaște că exercită un control limitat și marginal al aspectelor de ordin tehnic complexe din deciziile ACER atacate, nu vedem cum se poate face abstracție de această declarație și cum poate fi ea înlocuită cu una contrară.

44.

Așa cum am propus în concluziile noastre în cauza ACER/Aquind ( 22 ) și astfel cum Curtea a confirmat în hotărârea sa ( 23 ), atunci când camera de recurs afirmă că a exercitat un control limitat, restrâns la aprecierea erorilor vădite din deciziile ACER cu privire la aspectele de ordin tehnic complexe, Tribunalul nu trebuie să verifice dacă „în realitate” această cameră a exercitat un control complet al aspectelor menționate.

45.

Pornind de la această premisă, în prezenta speță, Tribunalul ar fi trebuit să accepte declarația camerei de recurs, care este organismul cel mai bine calificat să știe ce tip de control a aplicat în propriile sale decizii.

46.

Dacă, astfel cum este cazul în speță, camera de recurs afirmă că a exercitat un control limitat și marginal, Tribunalul ar trebui să anuleze fără alte deliberări deciziile camerei respective în temeiul jurisprudenței ACER/Aquind. După respectiva anulare, camera de recurs ar trebui să redacteze decizii noi, în care să aplice un control complet al aspectelor de ordin tehnic complexe ( 24 ).

47.

Atunci când, dimpotrivă, camera de recurs afirmă într‑o decizie că a exercitat un control complet al aprecierilor juridice și de ordin tehnic complexe dintr‑o decizie a ACER, Tribunalul trebuie să verifice întinderea acestui control dacă reclamanții consideră că el nu are sfera de aplicare adecvată sau că este insuficient. În cazul în care nu ar face acest lucru și ar accepta aprecierea camerei de recurs, Tribunalul ar încălca dreptul reclamanților la protecție jurisdicțională efectivă.

48.

Considerațiile de mai sus ne determină să propunem admiterea primului motiv de recurs.

49.

Pe scurt, prin acest motiv se reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că, în conformitate cu Regulamentul 2017/2195, așa‑numita „funcție de gestionare a capacității de transport interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare” este o funcție necesară pentru funcționarea platformelor aFRR și mFRR.

50.

Cele două teze în discuție susțin, de pe poziții opuse, că:

51.

Din punct de vedere tehnic, probabil că atribuirea acestei funcții platformelor europene pentru schimbul de energie de echilibrare ar fi fost o opțiune recomandabilă. Totuși, din motivele pe care le vom expune în continuare, considerăm că nu aceasta a fost alegea legiuitorului Uniunii, reflectată de articolele 20, 21 și 37 din Regulamentul 2017/2195.

52.

Recurentele susțin că Tribunalul a aplicat în mod greșit articolele 20, 21 și 37 din Regulamentul 2017/2195 atunci când a evaluat temeiurile juridice ale funcțiilor necesare pentru funcționarea platformelor mFRR și aFRR. În opinia acestora:

53.

Recurentele împart acest motiv de recurs în două părți strâns legate între ele:

54.

ACER respinge aceste argumente.

55.

Înainte de a analiza cele două părți în care recurentele împart acest al doilea motiv de recurs, considerăm util să explicăm, dat fiind caracterul lor extrem de tehnic, modurile de funcționare a pieței de echilibrare a energiei electrice și a platformelor europene create pentru a favoriza conexiunile transfrontaliere între piețele de echilibrare a energiei electrice naționale.

56.

În funcție de caracteristicile lor fizice, există patru tipuri de piețe angro de energie electrică, la care se referă articolele 6-9 din Regulamentul (UE) 2019/943 ( 26 ):

57.

În ceea ce privește aceste din urmă piețe, Regulamentul 2017/2195 stabilește, „la nivelul întregii UE, o serie de norme tehnice, de funcționare și de piață care reglementează funcționarea piețelor de echilibrare” ( 28 ).

58.

În concret, pentru a contribui la dezvoltarea pieței interne de energie electrică a Uniunii, Regulamentul 2017/2195 urmărește ca alocarea energiei pe piețele de echilibrare, limitată anterior la nivel național, să se realizeze progresiv, în conformitate cu calendarul stabilit în acesta, la nivel european.

59.

În acest scop, Regulamentul 2017/2195 prevede patru platforme europene pentru schimbul de energie de echilibrare ( 29 ), câte una pentru fiecare dintre produsele standard de echilibrare definite ( 30 ):

60.

OTS‑urile au desemnat Amprion GmbH și TransnetBW GmbH drept entități responsabile de dezvoltarea, întreținerea și funcționarea platformelor mFRR și aFRR/IN ( 35 ). Astfel cum a precizat ACER în ședință, OTS‑urile ar fi trebuit să se alăture progresiv acestor platforme, pe parcursul unei perioade de tranziție, până la 24 iunie 2024, însă în practică există întârzieri în acest proces ( 36 ).

61.

Diferența dintre platformele mFRR și aFRR constă, după cum reiese din denumirile lor, în „[…] modul în care se realizează activarea energiei de echilibrare: manual, de către un operator, sau automat, în buclă închisă” ( 37 ).

62.

Recurentele reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept întrucât a constatat că calcularea capacității de transport interzonale trebuie să fie considerată o funcție necesară pentru funcționarea platformelor mFRR și aFRR. În acest mod, Tribunalul ar fi extins regimul prevăzut la articolele 20 și 21 din Regulamentul 2017/2195 la funcția menționată la articolul 37, care prevede un regim juridic diferit.

63.

Potrivit Tribunalului, camera de recurs a concluzionat în mod corect că funcția de gestionare a capacității este una dintre funcțiile necesare pentru funcționarea platformelor aFRR și mFRR. În această privință, raționamentul Tribunalului poate fi rezumat astfel ( 38 ):

64.

În temeiul acestor ipoteze, Tribunalul concluzionează că: „[…] funcția care permite calcularea și actualizarea continuă a capacității de transport interzonale disponibile, urmând o metodologie armonizată în privința tuturor OTS‑urilor, trebuie considerată, având în vedere obiectivul de a asigura o funcționare eficientă și sigură a platformei […] urmărit de Regulamentul 2017/2195, ca fiind, atât din punct de vedere tehnic, cât și juridic, o funcție necesară pentru funcționarea unei platforme a cărei proiectare, așa cum se amintea la articolul 21 alineatul (3) litera (a) [articolul 20 alineatul (3) litera (a)] din Regulamentul 2017/2195, trebuie să fie de principiu și să răspundă unor principii de guvernanță și unor procese operaționale comune” ( 40 ).

65.

Această afirmație se repetă în termeni analogi în alte pasaje ale hotărârilor atacate. Mai precis, la punctul 122 din acestea se arată că „[…] funcția de actualizare continuă a capacității de transport interzonale disponibile, subiacentă funcției de gestionare a capacității, și, în consecință, funcția de gestionare a capacității însăși trebuie să fie calificate în mod global ca funcții necesare pentru funcționarea platformei […]”.

66.

Interpretarea noastră cu privire la relația dintre articolul 37 și articolele 20 și 21 din Regulamentul 2017/2195 diferă de cea a Tribunalului. Ne vom referi separat la articolul 37, pe de o parte, și la articolele 20 și 21, pe de altă parte, pentru a sintetiza ulterior argumentele noastre privind interpretarea coroborată a acestor dispoziții.

67.

Articolul 37 din Regulamentul 2017/2195 stabilește regimul juridic pentru actualizarea în mod continuu a disponibilității capacității interzonale. În conformitate cu acest regim, articolul 37 din Regulamentul 2017/2195:

68.

Or, prevederile articolului 37 din Regulamentul 2017/2195 se adresează OTS‑urilor și nu fac nicio trimitere la platformele europene pentru schimbul energiei de echilibrare (articolele 19-22 din regulamentul menționat).

69.

În opinia noastră, care coincide cu cea a recurentelor, trebuie să se facă distincție între obligațiile impuse OTS‑urilor și funcțiile atribuite platformelor. Din punct de vedere sistematic, Regulamentul 2017/2195 reglementează ambele aspecte în părți diferite ale textului:

70.

Distincția nu operează doar în termeni de localizare sistematică în cuprinsul Regulamentului 2017/2195. Lectura articolului 37 scoate în evidență faptul că acesta nu conține nicio trimitere și nicio referință încrucișată la articolele 20 și 21. În special, din articolul 37 nu se poate deduce că gestionarea capacității interzonale este necesară pentru funcționarea platformelor mFRR și aFRR. Platformele respective au nevoie de datele privind capacitatea interzonală de echilibrare disponibilă pentru a fi schimbată între OTS‑uri în vederea punerii în aplicare a funcției de optimizare a activării.

71.

Conceptul de „funcții necesare pentru funcționarea platformei” nu este inclus în cele patruzeci și cinci de noțiuni definite la articolul 2 din Regulamentul 2017/2195. Acest concept apare doar la articolele 20 și 21 din regulamentul menționat, iar semnificația sa trebuie să fie stabilită în conformitate cu respectivele prevederi.

72.

Primul alineat al acestor articole prevede că OTS‑urile trebuie să elaboreze o propunere privind cadrul de punere în aplicare a platformelor mFRR și aFRR. Al doilea alineat precizează următoarele caracteristici ale celor două platforme: (i) trebuie să fie operate de un OTS sau prin intermediul unei entități create de OTS‑uri însele; (ii) trebuie să se bazeze pe principii comune de guvernanță și pe procese operaționale comune; (iii) trebuie să fie constituite cel puțin din funcția de optimizare a activării și din funcția de decontare OTS‑OTS; (iv) trebuie să aplice un model OTS‑OTS multilateral, cu liste cu ordine de merit comune, pentru a face schimb cu toate ofertele de energie de echilibrare din toate produsele standard de rezerve pentru restabilirea frecvenței cu activare (manuală sau automată).

73.

Propunerea OTS‑urilor trebuie să îndeplinească aceste caracteristici ale platformelor și să includă cel puțin elementele menționate la articolul 20 alineatul (3) și la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul 2017/2195. Printre aceste elemente se află „(a) proiectarea de principiu a platformei europene” și „(c) definirea funcțiilor necesare pentru funcționarea platformei europene”.

74.

Printre funcțiile platformelor mFRR și aFRR se află în mod necesar cele de optimizare a activării și de decontare OTS‑OTS. Ambele funcții sunt, așadar, necesare pentru funcționarea platformelor mFRR și aFRR. În aceeași măsură, ele trebuie să fie incluse ca atare în propunerile prezentate de OTS‑uri.

75.

Dezbaterea s‑a axat pe interpretarea termenilor „cel puțin” de la articolele 20 alineatul (2) și 21 alineatul (2) din Regulamentul 2017/2195. În opinia Tribunalului, referirea în ambele dispoziții la funcțiile (minime) de optimizare a activării și de decontare OTS‑OTS nu împiedică ACER să impună platformelor să includă, sub aceeași denumire de funcții necesare, alte funcții distincte de cele două menționate.

76.

Din punctul nostru de vedere însă, această interpretare nu este corectă. Legiuitorul a urmărit să doteze platformele cu un conținut minim de funcții și a considerat că numai două erau esențiale („necesare”) pentru funcționarea lor. Desigur, nimic nu împiedică adăugarea altor funcții, precum cea de gestionare a capacității interzonale, însă decizia dacă sunt adăugate sau nu alte funcții este de competența OTS‑urilor, ACER nefiind autorizată să le impună acest lucru.

77.

OTS‑urile recurente nu neagă că datele privind capacitatea interzonală sunt necesare pentru funcționarea eficientă a platformelor de echilibrare ( 41 ). Totuși, din această premisă nu se poate deduce că calcularea acestor date ar trebui să fie efectuată – ca funcție necesară – de entitatea desemnată pentru operarea platformei sau de platforma însăși.

78.

În realitate, articolul 37 din Regulamentul 2017/2195 este cel care încredințează OTS‑urilor (iar nu platformelor) calcularea capacității interzonale. Procesul de calcul și de actualizare a datelor privind disponibilitatea acestei capacități intră în sarcina OTS‑urilor.

79.

Faptul că datele menționate sunt esențiale pentru funcționarea adecvată a platformelor mFRR și aFRR (aspect care nu este contestat de părți) nu înseamnă, repetăm, că trebuie să fie încredințate în mod imperativ acestor platforme, printr‑o decizie a ACER, calcularea capacității interzonale și actualizarea continuă a acesteia. Calcularea capacității interzonale nu trebuie să se realizeze în mod necesar, subliniem, ca funcție necesară a platformelor și de către entitățile însărcinate cu operarea acestora.

80.

Întrebările adresate de Curte în ședință au scos în evidență faptul că articolul 37 din Regulamentul 2017/2195 atribuie OTS‑urilor, sub supravegherea ANR‑urilor, funcția de generare a datelor privind capacitatea interzonală pentru schimbul de energie de echilibrare și actualizarea continuă a acestor date. Doar OTS‑urile dețin mijloacele tehnice și sunt în măsură să genereze aceste date, astfel încât nu este posibil să se transfere funcția de generare a datelor menționate către algoritmul unei platforme. În caz contrar, ar putea fi pusă în pericol siguranța furnizării de energie electrică de care sunt responsabile OTS‑urile în teritoriile lor respective.

81.

Prin urmare, suntem de părere că este greșit să se considere că funcția de generare și de actualizare a datelor privind energia interzonală de echilibrare ar trebui considerată ca fiind una dintre funcțiile necesare pentru funcționarea platformelor aFRR și mFRR. Cele două platforme nu pot gestiona nici capacitatea interzonală pentru schimbul de energie de echilibrare, nici actualizarea acesteia, deși au nevoie de aceste date pentru a funcționa. OTS‑urile sunt obligate să transmită platformelor datele menționate în mod individual sau, în cazul în care consideră că este mai potrivit, în mod centralizat, prin intermediul unui modul informatic comun.

82.

În primul rând, astfel cum a admis Tribunalul ( 42 ), platformele mFRR și aFRR au funcționat inițial fără funcția de gestionare a capacității interzonale.

83.

Acest lucru s‑a întâmplat întrucât, în conformitate cu articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul 2017/2195, OTS‑urile trebuiau să elaboreze în prealabil o metodologie de calcul al capacității de transport interzonale în intervalul de echilibrare. OTS‑urile au decis că această funcție va fi realizată printr‑un modul informatic, în mod coordonat și centralizat, la un nivel multiplatformă, ele trebuind să pună în aplicare în avans acest modul și să organizeze gestionarea sa ( 43 ).

84.

În al doilea rând, astfel cum am precizat deja, articolul 37 din Regulamentul 2017/2195 stabilește un regim juridic pentru actualizarea în mod continuu a disponibilității capacității interzonale și pentru crearea unei metodologii de calcul al acestei capacități. Respectivul regim juridic este diferit de cel aplicabil celorlalte patru platforme europene pentru schimbul de energie de echilibrare (articolele 19-22 din regulamentul menționat). Este vorba despre regimuri diferite, care reflectă opțiunea legiuitorului de a le dota cu conținuturi autonome.

85.

În al treilea rând, procedura decizională aplicată creării platformelor mFRR și aFRR este diferită de cea utilizată la articolul 37 din Regulamentul 2017/2195. Potrivit articolului 5 alineatul (2) din regulamentul menționat, este de competența autorităților de reglementare să aprobe propunerile prezentate de OTS‑uri privind: „(a) termenii‑cadru pentru crearea platformelor europene, în temeiul articolului 20 alineatul (1), al articolului 21 alineatul (1) […]” și „(b) modificările termenilor‑cadru pentru crearea platformelor europene, în temeiul articolului 20 alineatul (5) și al articolului 21 alineatul (5)”. ACER stabilește, așadar, la propunerea OTS‑urilor, termenii‑cadru pentru crearea și modificarea acestora în cazul platformelor mFRR și aFRR/IN.

86.

Dimpotrivă, este de competența OTS‑urilor să propună ANR‑urilor din regiunea vizată să aprobe, în temeiul articolului 5 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul 2017/2195, metodologia de calcul al capacității interzonale pentru fiecare regiune de calcul al capacității, în temeiul articolului 37 alineatul (3) ( 44 ). Intervenția ACER este posibilă în astfel de situații în cazul în care ANR‑urile nu reușesc să ajungă la un acord sau atunci când solicită agenției menționate să adopte o decizie, în temeiul articolului 5 alineatul (7) din Regulamentul 2017/2195 și al articolului 6 alineatul (10) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul 2019/942.

87.

Utilitatea și eficiența sporită a includerii gestiunii capacității interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare în platformele europene nu justifică, în opinia noastră, recunoașterea unei competențe implicite în favoarea ACER pentru a o califica drept funcție necesară pentru funcționarea platformelor aFRR și mFRR. OTS‑urile sunt cele care dispun de mijloacele tehnice necesare pentru a calcula și a actualiza capacitatea interzonală și nu este evident că platformele aFRR și mFRR ar putea realiza mai eficient această activitate. În plus, respectiva competență implicită ar fi contrară articolului 37 din Regulamentul 2017/2195 ( 45 ).

88.

În al patrulea rând, articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul 2017/2195 impune OTS‑urilor să actualizeze în mod continuu disponibilitatea capacității interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare. Așadar, fiecare OTS are obligația de a gestiona capacitatea de schimb, esențială pentru a face posibil schimbul interzonal de energie. Articolul 37 nu precizează că această funcție este atribuită platformelor europene pentru schimbul de energie de echilibrare.

89.

Prin urmare, din articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul 2017/2195 se poate deduce că informațiile privind energia de echilibrare disponibilă pentru schimb între zone sunt furnizate de fiecare OTS. Astfel cum am indicat deja, OTS‑urile sunt cele care dispun de mijloacele tehnice pentru a furniza datele privind capacitatea interzonală de energie de echilibrare disponibilă. Articolul 37 alineatul (2) confirmă acest argument prevăzând că OTS‑urile utilizează capacitatea interzonală rămasă după ora de închidere a porții pieței intrazilnice interzonale până la momentul dezvoltării și punerii în aplicare a metodologiei de calcul al capacității în temeiul alineatului (3).

90.

În al cincilea rând, articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul 2017/2195 prevede implementarea progresivă a unei gestiuni armonizate a funcției de gestionare a capacității interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare. În concret, dispoziția menționată prevede că, în termen de cinci ani, toate OTS‑urile dintr‑o regiune de calcul al capacităților elaborează o metodologie de calcul al capacității interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare. Prin urmare, OTS‑urile sunt cele care elaborează această metodologie, iar ANR‑urile sunt cele care o aprobă. OTS‑urile sunt de asemenea cele obligate să mențină coerența cu metodologia de calcul al capacității interzonale aplicată în intervalul de timp al pieței intrazilnice, stabilită în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1222 ( 46 ).

91.

Contrar celor susținute de Tribunal, nu ni se pare logic ca funcția de gestionare a capacității interzonale să fie atribuită platformelor europene și, dimpotrivă, ca elaborarea metodologiei privind capacitatea interzonală menționată să fie în sarcina OTS‑urilor, iar aprobarea acesteia în sarcina ANR‑urilor. Între alineatele (1) și (3) ale articolului 37 din Regulamentul 2017/2195 trebuie să existe o coerență, pe care, în opinia noastră, hotărârile atacate nu o respectă.

92.

Tribunalul nu ia în considerare în mod corect relația dintre articolul 37 alineatul (3) din Regulamentul 2017/2195 și Regulamentul 2015/1222. După cum am menționat deja, prima dispoziție impune să existe o coerență între metodologia de calcul al capacității interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare elaborată de OTS‑uri și metodologia de calcul a capacității interzonale aplicate în intervalele de timp pentru ziua următoare și intrazilnice. Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul 2015/1222 prevede că toate OTS‑urile elaborează în comun o propunere comună privind determinarea regiunilor de calcul al capacităților, iar articolul 20 alineatul (2) din regulamentul menționat prevede că toate OTS‑urile din fiecare regiune de calcul al capacităților transmit o propunere de metodologie comună de calcul coordonat al capacităților pentru regiunea în cauză.

93.

Prin urmare, Regulamentul 2015/1222 nu prevede o metodologie comună tuturor OTS‑urilor ( 47 ) de calcul al capacității interzonale aplicată în intervalele de timp pentru ziua următoare și intrazilnice, ci mai multe metodologii regionale diferite. Calculul capacității interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare nu trebuie să fie realizat printr‑o metodologie armonizată unică și obligatorie pentru toate OTS‑urile.

94.

În al șaselea rând, interpretarea sistematică și finalistă a Regulamentului 2017/2195 realizată de Tribunal nu este determinantă pentru a califica gestionarea capacității interzonale pentru schimbul de energie de echilibrare drept funcție necesară pentru funcționarea platformelor mFRR și aFRR.

95.

Pentru atingerea obiectivelor stabilite în considerentele (1), (6), (7) și (10) ale Regulamentului 2017/2195, precum și la articolul 3 din acesta, este suficient ca OTS‑urile să furnizeze în mod adecvat platformelor europene datele privind capacitatea interzonală pentru schimbul de energie de echilibrare.

96.

Prin urmare, prima parte a celui de al doilea motiv de recurs trebuie să fie admisă.

97.

În partea a doua a celui de al doilea motiv de recurs, recurentele reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a făcut distincția dintre obligațiile care incumbă OTS‑urilor cu privire la funcțiile „necesare” pentru funcționarea platformelor mFRR și aFRR, pe de o parte, și drepturile acestora de a propune includerea unor funcții suplimentare în platformele menționate, pe de altă parte. Recurentele susțin că, în pofida celor admise de camera de recurs și de Tribunal, ACER nu le poate impune să includă nicio funcție suplimentară.

98.

ACER respinge acest argument și consideră că interpretarea hotărârilor atacate este corectă în drept.

99.

Motivarea Tribunalului include, printre altele, următoarele puncte:

100.

În definitiv, Tribunalul confirmă decizia camerei de recurs, care, la rândul său, susține deciziile ACER contrare poziției OTS‑urilor. Tribunalul afirmă că gestionarea capacității interzonale prevăzută la articolul 37 din Regulamentul 2017/2195 trebuie să fie „calificată în mod global” ( 50 ) ca funcție necesară pentru funcționarea platformelor mFRR și aFRR.

101.

În opinia noastră, după ce am atras atenția că conținutul acestei părți a celui de al doilea motiv de recurs se suprapune în mare măsură cu cel al primei părți, eroarea de drept din hotărârile atacate constă, încă o dată, în faptul că nu s‑a constatat că funcțiile necesare, indispensabile, potrivit articolelor 20 și 21 din Regulamentul 2017/2195, pentru stabilirea platformelor mFRR și aFRR sunt, astfel cum prevăd aceleași dispoziții, cele de optimizare a activării și de decontare OTS‑OTS.

102.

Funcția de gestionare și de actualizare continuă a capacității interzonale disponibile nu este, repetăm, o funcție necesară pentru funcționarea platformelor de echilibrare, ci este supusă regimului juridic diferit prevăzut la articolul 37 din Regulamentul 2017/2195.

103.

Întrucât ACER a atribuit platformelor mFRR și aFRR, contrar poziției OTS‑urilor, funcția de gestionare și de actualizare continuă a capacității interzonale, OTS‑urile și ANR‑urile pierd, în realitate, dreptul pe care îl conferă acestora articolul 37 din Regulamentul 2017/2195. Ele sunt astfel private de competența de a decide în comun cu privire la cea mai bună modalitate de gestionare a acestei funcții, care, potrivit propunerii lor, era de a desemna o entitate unică însărcinată cu gestionarea capacității ca funcție multiplatformă.

104.

În propunerile prezentate către ACER pentru platformele mFRR și aFRR, OTS‑urile au stabilit de comun acord că funcția de gestionare a capacității era de fapt o funcție multiplatformă, care trebuia îndeplinită în mod coordonat și centralizat pentru toate aceste platforme. Calcularea capacității interzonale urma să fie realizată pentru toate OTS‑urile în cauză prin intermediul unui „modul informatic de gestionare a capacităților”, care ar injecta în mod direct rezultatele obținute în funcția platformelor menționate de optimizare a activării.

105.

În propunerile lor, OTS‑urile indicau că doresc să își mențină libertatea de a putea încredința gestionarea capacității, într‑o formă coordonată și centralizată, unei alte entități decât entitatea unică însărcinată cu îndeplinirea optimizării activării și a decontării OTS‑OTS. În așteptarea punerii în aplicare a funcției de gestionare a capacității, în această formă coordonată și centralizată, OTS‑urile apreciau că, teoretic, entitatea unică însărcinată cu îndeplinirea optimizării activării și a decontării OTS‑OTS va putea executa și gestionarea capacității, injectând în funcția de optimizare a activării datele care vor fi furnizate de fiecare dintre OTS‑urile în cauză ( 51 ).

106.

Astfel cum am precizat, nu se contestă că platformele mFRR și aFRR au nevoie de datele privind capacitatea interzonală pentru schimbul de energie de echilibrare. În orice caz, aceste date pot fi furnizate platformelor de către OTS‑uri, fără a fi necesar să fie gestionate în mod direct pe respectivele platforme.

107.

Nimic nu împiedică OTS‑urile să decidă de comun acord să propună includerea în platformele mFRR și aFRR a funcției de gestionare a capacității, ca funcție suplimentară, dacă acest lucru permite sporirea eficienței. Aceasta este însă o decizie de competența OTS‑urilor și a ANR‑urilor, în temeiul articolului 37 din Regulamentul 2017/2195, și care nu le poate fi impusă de ACER în temeiul articolelor 20 și 21 din același regulament.

108.

Prin urmare, considerăm că și această a doua parte a celui de al doilea motiv de recurs trebuie să fie admisă.

109.

În temeiul articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, în cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează decizia Tribunalului. În acest caz, Curtea poate să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

110.

Propunem Curții să admită recursurile OTS‑urilor și, în consecință, să anuleze hotărârile atacate. Considerăm că o anulare în parte a hotărârilor atacate nu este posibilă întrucât punctele viciate de erori de drept sunt esențiale pentru aceste hotărâri. Prin urmare, este necesară anularea în tot a acestora.

111.

În plus, considerăm că Curtea dispune de informațiile necesare pentru a soluționa în mod definitiv acțiunile în anulare formulate împotriva deciziilor atacate în fața Tribunalului.

112.

Pentru motivele expuse anterior, este necesar să se admită al treilea motiv de anulare invocat în fața Tribunalului, referitor la nerespectarea de către camera de recurs a obligației de a efectua un control complet al deciziilor ACER, precum și părțile a patra și a opta ale celui de al doilea motiv de anulare. În consecință, cele două decizii atacate ale camerei de recurs a ACER trebuie să fie anulate în tot.

113.

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este fondat, Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul și se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

114.

În conformitate cu articolul 138 alineatul (1) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

115.

Recurentele au solicitat obligarea ACER la plata cheltuielilor de judecată. În cazul în care, astfel cum propunem, recursurile vor fi admise, se impune obligarea ACER la plata cheltuielilor de judecată aferente recursurilor și procedurilor în primă instanță în fața Tribunalului.

116.

În temeiul considerațiilor prezentate, propunem Curții: