<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-80/19</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CC0080</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:230">EU:C:2020:230</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>21</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>21</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Campos Sánchez‑Bordona – Cauza C‑80/19</HT></P><P>E. E.</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Manuel Campos Sánchez‑Bordona</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20200326">26 martie 2020</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: spaniola.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑80/19</HT></P><P>E. E.</P><P>în prezența:</P><P>Kauno miesto 4-ojo notaro biuro notarė Virginija Jarienė,</P><P>K.-D. E.</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă, Lituania)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Cooperare judiciară în materie civilă</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (UE) nr. 650/2012</KEYWORD><KEYWORD>Domeniu de aplicare</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de succesiune cu elemente de extraneitate</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de reședință obișnuită</KEYWORD><KEYWORD>Aplicarea normelor privind competența judiciară internațională în privința notarilor</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de act autentic</KEYWORD><KEYWORD>Alegere a legii care rezultă din clauzele unei dispoziții pentru cauză de moarte</KEYWORD><KEYWORD>Dispoziții tranzitorii</KEYWORD><KEYWORD>Atribuirea competenței judiciare internaționale de către părțile interesate</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă, Lituania) adresează o serie de întrebări preliminare cu privire la interpretarea Regulamentului (UE) nr. 650/2012<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20120704">4 iulie 2012</DATE> privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="201" PAGE.FIRST="107" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 201, p. 107</REF.DOC.OJ>, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>regulamentul<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>).</P></NOTE>. Ea le consideră necesare pentru a se pronunța asupra unei acțiuni introduse împotriva refuzului unui notar din țara menționată de a da curs unei cereri de deschidere a unei succesiuni și de a elibera un certificat național de moștenitor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Litigiul privește succesiunea pentru cauză de moarte a unei resortisante lituaniene care avusese reședința în Germania<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Acest aspect de fapt este contestat în procedura principală.</P></NOTE>, care și‑a făcut testamentul în fața unui notar în Lituania și ale cărei bunuri succesorale se află în această țară. Fiul său, tot resortisant lituanian, a solicitat unui notar din Kaunas (Lituania) deschiderea procedurii succesorale și eliberarea unui certificat de moștenitor, cerere pe care notarul a respins‑o, invocând drept motiv faptul că defuncta avusese reședința obișnuită în Germania.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>La indicațiile Curții, prezentele concluzii se vor limita la a patra, la a cincea și la a șasea întrebare preliminară. Cu ocazia analizei acestora, va trebui să facem însă referire în mod incidental și la conținutul unora dintre celelalte întrebări.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii. Regulamentul nr. 650/2012</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Sunt relevante următoarele considerente:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>(7)</NO.P><TXT>Funcționarea corespunzătoare a pieței interne ar trebui facilitată prin eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor care se confruntă în prezent cu dificultăți în exercitarea propriilor drepturi în contextul unei succesiuni cu elemente de extraneitate. În spațiul european de justiție, cetățenii trebuie să își poată organiza din timp succesiunea. Trebuie garantate într‑un mod eficient drepturile moștenitorilor și legatarilor, ale altor persoane apropiate defunctului, precum și ale creditorilor succesiunii.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(20)</NO.P><TXT>Prezentul regulament ar trebui să respecte diferitele sisteme de abordare a materiei succesiunilor aplicate în statele membre. În sensul prezentului regulament, termenul de <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="00BB" ID="QE0003"/> ar trebui, în consecință, să aibă un sens larg, pentru a include nu numai instanțe judecătorești în adevăratul sens al cuvântului, care exercită atribuții judiciare, ci și notari sau registre de publicitate imobiliară din unele state membre care, în anumite chestiuni de succesiuni, exercită atribuții judiciare asemenea instanțelor judecătorești, precum și notari și profesioniști din domeniul juridic, care, în anumite state membre, exercită atribuții judiciare într‑un anumit caz de succesiune prin delegarea de competențe de către o instanță judecătorească. Toate instanțele judecătorești, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, ar trebui să intre sub incidența normelor în materie de competență stabilite de prezentul regulament. În schimb, noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="00BB" ID="QE0004"/> nu ar trebui să includă autoritățile extrajudiciare dintr‑un stat membru, competente în materie de succesiuni în temeiul legislației naționale, cum ar fi notarii, care, în majoritatea statelor membre, cum este de obicei cazul, nu exercită atribuții judiciare.</TXT></NP></CONSID><CONSID><NP><NO.P>(21)</NO.P><TXT>Prezentul regulament ar trebui să permită tuturor notarilor care sunt competenți în materie de succesiuni în statele membre să exercite astfel de competențe. Dacă notarii dintr‑un anumit stat membru intră sau nu sub incidența normelor în materie de competență stabilite în prezentul regulament ar trebui să depindă de intrarea sau nu a acestora sub incidența definiției noțiunii de <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="00BB" ID="QE0005"/> în sensul prezentului regulament.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(23)</NO.P><TXT>Având în vedere mobilitatea tot mai mare a cetățenilor și pentru a asigura administrarea corectă a justiției în cadrul Uniunii și a asigura că există un factor de legătură real între succesiune și statul membru în care se exercită competența, prezentul regulament ar trebui să prevadă că factorul general de legătură, în vederea stabilirii atât a instanței competente, cât și a legii aplicabile, ar trebui să fie reședința obișnuită a defunctului la data decesului. Pentru a stabili reședința obișnuită, autoritatea care se ocupă de succesiune ar trebui să efectueze o evaluare de ansamblu a circumstanțelor vieții defunctului în cursul anilor anteriori decesului său și la momentul decesului, luând în considerare toate elementele de fapt relevante, în special durata și regularitatea prezenței defunctului în statul vizat, precum și condițiile și motivele acestei prezențe. Reședința obișnuită astfel stabilită ar trebui să demonstreze o legătură apropiată și stabilă cu statul în chestiune, luând în considerare obiectivele specifice ale prezentului regulament.</TXT></NP></CONSID><?PAGE NO="3"?><CONSID><NP><NO.P>(24)</NO.P><TXT>În anumite cazuri poate fi dificil de stabilit reședința obișnuită a defunctului. Un astfel de caz poate apărea, în special, atunci când defunctul a plecat din motive profesionale sau economice să trăiască și să lucreze într‑un alt stat, uneori pentru o perioadă lungă, dar a menținut o legătură strânsă și stabilă cu statul de origine. Într‑un astfel de caz, s‑ar putea considera, în funcție de circumstanțele cazului, că defunctul își are încă reședința obișnuită în statul său de origine în care s‑a aflat centrul de interes al familiei sale și și‑a desfășurat viața socială. Alte cazuri complexe pot apărea și atunci când defunctul a trăit alternativ în mai multe state sau a călătorit dintr‑un stat în altul fără a se fi stabilit permanent într‑un anumit stat. În cazul în care defunctul era cetățean al unuia dintre statele respective sau își avea toate bunurile principale în unul dintre acele state, cetățenia sa sau locul unde sunt situate bunurile sale ar putea constitui un factor special în evaluarea de ansamblu a tuturor circumstanțelor de fapt.</TXT></NP></CONSID><CONSID><NP><NO.P>(25)</NO.P><TXT>În ceea ce privește stabilirea legii aplicabile succesiunii, autoritatea care se ocupă de succesiune poate, în cazuri excepționale când, de exemplu, defunctul s‑a mutat în statul reședinței sale obișnuite destul de recent înainte de deces, iar toate circumstanțele cazului indică faptul că acesta avea în mod evident o legătură mai strânsă cu un alt stat, să ajungă la concluzia că legea aplicabilă succesiunii nu ar trebui să fie legea statului în care defunctul își avea reședința obișnuită, ci mai degrabă legea statului cu care defunctul avea în mod evident o legătură mai strânsă. Totuși, nu ar trebui să se recurgă la utilizarea legăturii celei mai strânse în mod evident drept factor de legătură subsidiar ori de câte ori se dovedește complicată stabilirea reședinței obișnuite a defunctului în momentul decesului.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(27)</NO.P><TXT>Normele prezentului regulament sunt concepute astfel încât să asigure faptul că autoritatea care se ocupă de succesiune va aplica, în cele mai multe situații, propria lege. În consecință, prezentul regulament prevede o serie de mecanisme care să fie activate atunci când defunctul a ales ca succesiunea să îi fie reglementată de legea unui stat membru a cărui cetățenie o deținea.</TXT></NP></CONSID><CONSID><NP><NO.P>(28)</NO.P><TXT>Un astfel de mecanism ar trebui să le permită părților să încheie un acord de alegere a forului în favoarea instanțelor judecătorești ale statului membru pentru a cărui lege s‑a optat […].</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(37)</NO.P><TXT>Pentru a permite cetățenilor să profite, în condiții de securitate juridică, de avantajele oferite de piața internă, prezentul regulament ar trebui să le permită cunoașterea din timp a legii aplicabile succesiunii lor. Ar trebui introduse norme armonizate privind conflictele de legi, pentru evitarea rezultatelor contradictorii. Regula principală ar trebui să asigure că succesiunea este reglementată de o lege previzibilă, cu care succesiunea are legături strânse. Din motive de securitate juridică și pentru a evita fragmentarea succesiunii, acea lege ar trebui să reglementeze succesiunea în ansamblul său, adică totalitatea bunurilor care fac parte din patrimoniul succesoral, indiferent de natura acestora și indiferent dacă ele sunt situate într‑un alt stat membru sau într‑un stat terț.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(39)</NO.P><TXT>Alegerea legii ar trebui făcută în mod expres, printr‑o declarație sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte, sau ar trebui demonstrată prin clauzele unei astfel de dispoziții. Alegerea unei legi ar putea fi considerată ca fiind demonstrată printr‑o dispoziție pentru cauză de moarte în situația în care, de exemplu, defunctul a făcut trimitere în cuprinsul dispoziției sale la prevederi specifice din legea statului a cărui cetățenie o deține sau în situația în care a menționat în alt fel respectiva lege.<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 3 alineatul (1):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>(g)</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>hotărâre<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="00BB" ID="QE0007"/> înseamnă orice hotărâre în materie de succesiuni pronunțată de o instanță judecătorească dintr‑un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, inclusiv o hotărâre privind stabilirea de către un grefier a cheltuielilor de judecată;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>act autentic<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="00BB" ID="QE0008"/> înseamnă un document în materie de succesiuni întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic într‑un stat membru și a cărui autenticitate:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>se referă la semnătura și conținutul actului autentic și</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>a fost întocmit de către o autoritate publică sau orice autoritate abilitată în acest sens de către statul membru de origine.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (2) arată:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>În sensul prezentului regulament, termenul <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="00BB" ID="QE0010"/> include orice autoritate judiciară și toate celelalte autorități și profesioniști din domeniul juridic competenți în materie de succesiuni, care exercită atribuții judiciare sau acționează în baza delegării de competențe de către o autoritate judiciară sau acționează sub controlul unei autorități judiciare, cu condiția ca aceste autorități și profesioniști din domeniul juridic să ofere garanții în ceea ce privește imparțialitatea și dreptul tuturor părților de a fi audiate și cu condiția ca hotărârile pronunțate de aceștia în temeiul legii statului membru în care își exercită activitatea:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>să poată face obiectul unei căi de atac sau al unui control de către o autoritate judiciară și</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>să aibă o forță și un efect similare cu cele ale unei hotărâri a unei autorități judiciare privind aceleași aspecte.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Conform articolului 4:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>Instanțele judecătorești din statul membru în care defunctul își avea reședința obișnuită în momentul decesului sunt competente să hotărască cu privire la succesiune în ansamblul său.<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 5 precizează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="005.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul în care legea aleasă de către defunct pentru a se aplica succesiunii sale în temeiul articolului 22 este legea unui stat membru, părțile vizate pot conveni ca o instanță sau instanțele judecătorești din statul membru respectiv să aibă competență exclusivă de a se pronunța cu privire la orice chestiune referitoare la succesiune.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="005.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Un astfel de acord de alegere a forului este redactat în scris, datat și semnat de părțile interesate. […]<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 7:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>Instanțele judecătorești din statul membru pentru a cărui lege a optat defunctul în temeiul articolului 22 sunt competente să hotărască cu privire la succesiune în cazul în care:</P><P>[…]</P><?PAGE NO="5"?><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>părțile la proceduri au recunoscut în mod expres competența instanței judecătorești sesizate.<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>În temeiul articolului 9 alineatul (1):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>În cazul în care, în cursul procedurilor în fața instanței judecătorești a unui stat membru care își exercită competența în temeiul articolului 7, reiese că nu toate părțile la respectivele proceduri au fost și părți la acordul de alegere a forului, instanța continuă să își exercite competența dacă părțile la proceduri care nu au fost părți la acordul de alegere a forului se înfățișează fără a contesta competența instanței.<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 22 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="022.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>O persoană poate să aleagă ca legea care să se aplice succesiunii sale în ansamblu său să fie legea statului a cărui cetățenie o deține în momentul alegerii legii sau la data decesului.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="022.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Alegerea legii trebuie exprimată în mod explicit, printr‑o declarație sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte sau trebuie să rezulte din clauzele unei astfel de dispoziții.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Conform articolului 59 alineatul (1):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>Un act autentic întocmit într‑un stat membru are aceleași efecte probatorii în alt stat membru pe care le are în statul membru de origine sau efectele cele mai apropiate, cu condiția să nu contravină în mod vădit ordinii publice din statul membru în cauză.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 83 alineatele (2) și (4):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="083.002"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>(2)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul în care defunctul a ales legea aplicabilă succesiunii sale înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE>, această alegere este valabilă dacă îndeplinește condițiile prevăzute în capitolul III sau dacă este valabilă în aplicarea normelor de drept internațional privat care erau în vigoare, la data efectuării alegerii, în statul în care defunctul își avea reședința obișnuită sau în oricare dintre statele a căror cetățenie o avea.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="083.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>În cazul în care o dispoziție pentru cauză de moarte a fost făcută înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE> în conformitate cu legea pe care defunctul ar fi putut să o aleagă în conformitate cu prezentul regulament, se consideră că acea lege a fost aleasă ca lege aplicabilă succesiunii.<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul național</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Lietuvos Respublikos civilinis kodeksas (Codul civil)</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Articolul 5 alineatul 4 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="005.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>1.</NO.PARAG><ALINEA>Locul deschiderii succesiunii este considerat ca fiind cel al ultimului domiciliu al defunctului (articolul 2 alineatul 12 din prezentul cod).</ALINEA><?PAGE NO="6"?><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="005.004"><NO.PARAG>4.</NO.PARAG><ALINEA>În caz de contestare, locul deschiderii succesiunii poate fi stabilit de instanțele judecătorești, la cererea părților interesate, luând în considerare toate împrejurările existente.<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Articolul 5 alineatul 66 stabilește:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="005.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>1.</NO.PARAG><ALINEA>Moștenitorii legali sau testamentari pot solicita notarului de la locul deschiderii succesiunii să emită un certificat de moștenitor […]<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Lietuvos Respublikos notariato įstatymas (Legea privind notariatul)</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Articolul 1 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>Notariatul cuprinde toți notarii care, în conformitate cu prezenta lege, au competența legală de a stabili drepturile subiective care nu sunt contestate ale persoanelor fizice și juridice, precum și faptele care produc efecte juridice referitoare la acestea și de a asigura protecția intereselor legitime ale persoanelor menționate și ale statului.<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Conform articolului 26:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>Notarii realizează următoarele acte notariale:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>emiterea certificatelor de moștenitor;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P></ALINEA><ALINEA>Faptele constatate în documentele certificate de notar sunt considerate stabilite și nu necesită să fie dovedite atât timp cât documentele menționate (sau anumite părți ale acestora) nu au fost declarate nule în cadrul unei proceduri legale.<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Civilinio proceso kodeksas (Codul de procedură civilă)</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Articolul 444 alineatul 2 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>Instanța are competența de a examina cauzele:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(8)</NO.P><TXT>referitoare la acceptarea succesiunii și la stabilirea locului efectiv al deschiderii succesiunii.<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Conform articolului 511 alineatul 1:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>Un act notarial sau refuzul de a întocmi un act notarial poate fi contestat în conformitate cu procedura prevăzută în prezentul capitol.<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="7"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt, litigiul și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>E. E. este un resortisant lituanian a cărui mamă s‑a căsătorit cu K.‑D. E., resortisant german. Mama și fiul său (care rezultase dintr‑o căsătorie anterioară) s‑au mutat în Germania, atunci când acesta din urmă era încă minor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20130704">4 iulie 2013</DATE>, mama lui E. E. a făcut un testament la biroul notarial din Garliava (Lituania) și l‑a desemnat pe fiul ei ca unic moștenitor al întregului său patrimoniu<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Aceasta afirma că îi lasă toate bunurile imobile, situate sau nu în Lituania, precum și banii depuși la o bancă din Lituania. Declara de asemenea că locuia în Germania.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20170717">17 iulie 2017</DATE>, E. E. a solicitat biroului notarial nr. 4 din Kaunas (Lituania) deschiderea succesiunii și emiterea unui certificat de moștenitor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Din informațiile din dosarul cauzei se poate deduce că autoarea succesiunii a decedat ulterior datei de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Notarul a respins cererea formulată de E. E. în temeiul convingerii sale că reședința obișnuită a autoarei moștenirii la momentul decesului, în sensul regulamentului, se afla în Germania.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>E. E. a atacat decizia de respingere a notarului la Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas, Lituania). La <DATE ISO="20180129">29 ianuarie 2018</DATE>, instanța menționată a statuat că, deși mama lui E. E. a declarat că s‑a mutat în Germania, ea nu rupsese legăturile cu Lituania. Pentru acest motiv, în temeiul principiilor caracterului rezonabil și bunei‑credințe, a admis acțiunea, a anulat decizia notarului și l‑a obligat să emită actul notarial solicitat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Notarul a atacat hotărârea primei instanțe la Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas, Lituania), care a anulat‑o prin hotărârea din <DATE ISO="20180426">26 aprilie 2018</DATE>. Instanța de apel a arătat că, în cazul în care se contestă reședința obișnuită a persoanei decedate, numai o instanță judecătorească poate stabili că reședința obișnuită a defunctului se afla în statul său de origine și că, în prezenta cauză, nu exista nicio informație care să indice că reclamantul a ridicat această problemă în fața vreunei instanțe. De asemenea, a statuat că instanța de prim grad de jurisdicție, atunci când a anulat decizia atacată a notarului, s‑a întemeiat în mod eronat pe principii generale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>E. E. a declarat recurs la Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă, Lituania), care adresează Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>1)</NO.P><TXT>Trebuie să se considere că, într‑o situație precum cea din speță – în care un resortisant lituanian, a cărui reședință obișnuită la data decesului său a fost probabil în alt stat membru, dar care, în orice caz, nu a rupt niciodată legăturile sale cu țara natală și care, printre altele, a făcut anterior decesului un testament în Lituania și a lăsat toate bunurile moștenitorului său, cetățean lituanian, iar la momentul deschiderii succesiunii s‑a stabilit că întregul patrimoniu succesoral este format din bunuri imobile situate doar în Lituania și un resortisant al celuilalt stat membru în cauză, soțul supraviețuitor, și‑a exprimat în mod clar intenția de a renunța la toate drepturile asupra patrimoniului succesoral, nu a participat la procedura judiciară inițiată în Lituania și a fost de acord cu competența instanțelor lituaniene și cu aplicarea dreptului lituanian –, succesiunea pentru cauză de moarte are elemente de extraneitate în sensul Regulamentului nr. 650/2012 și este necesar să i se aplice acest regulament?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Un notar lituanian care deschide o procedură succesorală, emite un certificat de moștenitor și desfășoară alte acțiuni necesare pentru revendicarea de către moștenitor a drepturilor sale trebuie să fie considerat ca fiind o <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="00BB" ID="QE0025"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 650/2012, având în vedere că, în cadrul activităților lor, notarii respectă principiile imparțialității și independenței, deciziile lor sunt obligatorii pentru ei înșiși și pentru autoritățile judiciare, iar actele lor pot face obiectul unor proceduri jurisdicționale?</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="8"?><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare, certificatele de moștenitor emise de notarii lituanieni trebuie considerate ca fiind hotărâri în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 650/2012 și, din acest motiv, este necesară stabilirea competenței pentru eliberarea lor?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare, dispozițiile articolelor 4 și 59 din Regulamentul nr. 650/2012 (împreună sau separat, dar fără limitare la articolele respective) trebuie interpretate în sensul că notarii lituanieni pot să emită certificate de moștenitor fără respectarea normelor generale privind competența și că asemenea certificate sunt considerate acte autentice care produc efecte juridice și în alte state membre?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5)</NO.P><TXT>Articolul 4 din Regulamentul nr. 650/2012 (sau alte dispoziții din cuprinsul său) trebuie interpretat în sensul că reședința obișnuită a defunctului poate fi stabilită doar într‑un anumit stat membru?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>6)</NO.P><TXT>Dispozițiile articolelor 4, 5, 7 și 22 din Regulamentul nr. 650/2012 (împreună sau separat, dar fără limitare la articolele menționate) trebuie interpretate și aplicate astfel încât, în prezenta cauză, în concordanță cu faptele prezentate în cadrul primei întrebări, este necesar să se concluzioneze că părțile interesate au fost de acord cu competența instanțelor din Lituania și cu aplicarea dreptului lituanian?<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Trimiterea preliminară a fost înregistrată la grefa Curții la <DATE ISO="20190204">4 februarie 2019</DATE>. Au formulat observații guvernele Austriei, Ungariei, Lituaniei, Regatului Spaniei și Republicii Cehe, precum și Comisia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20200116">16 ianuarie 2020</DATE> s‑a desfășurat o ședință, la care au participat reprezentanții guvernelor Lituaniei și Regatului Spaniei, precum și Comisia.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Vom aborda în primul rând întrebarea (a cincea) referitoare la posibilitatea ca reședința obișnuită a unei persoane decedate să se afle în mai multe state membre. Pentru a răspunde la ea, trebuie să analizăm în mod inevitabil aplicabilitatea regulamentului în prezentul litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>În al doilea rând, vom aborda întrebarea (a patra) privind certificatul de moștenitor, ceea ce ne va determina, la rândul său, să analizăm dacă notarul care îl emite poate fi calificat drept autoritate judiciară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În sfârșit, vom examina întrebarea (a șasea) referitoare la competența autorităților judiciare lituaniene și la aplicarea legii acestei țări în ceea ce privește succesiunea pentru cauză de moarte în litigiu.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A cincea întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicabilitatea regulamentului</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Succesiuni pentru cauză de moarte <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0026" ID="QS0026"/>cu elemente de extraneitate<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Regulamentul urmărește eliminarea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0027" ID="QS0027"/>obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor care se confruntă în prezent cu dificultăți în exercitarea propriilor drepturi în contextul unei succesiuni cu elemente de extraneitate<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Considerentul (7). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180621">21 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Oberle</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑20/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:485">EU:C:2018:485</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0028" ID="QS0028"/>Hotărârea Oberle<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>), punctul 32.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>În regulament nu există o definiție a noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0029" ID="QS0029"/>succesiune cu elemente de extraneitate<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/> și nici o listă de elemente care, diseminate în mai multe state, pot permite identificarea exactă a acestora. În opinia noastră, obiectivul regulamentului, pe care l‑am reprodus mai sus, recomandă o evaluare flexibilă a acestor termeni, astfel încât să includă orice succesiune a cărei organizare (de către autorul moștenirii) sau soluționare (în urma decesului său) întâmpină obstacole din cauza existenței unor legături cu mai multe state.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În ceea ce privește capitolele II și III din regulament, reședința obișnuită a autorului moștenirii la momentul decesului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Atunci când problema aplicabilității regulamentului se ridică pentru a stabili legea aplicabilă viitoarei succesiuni, soluția va porni, ca regulă generală, de la ipoteza că reședința obișnuită actuală este ultima avută. Nu se solicită ca statul în care se află să fie membru al Uniunii și să intre sub incidența regulamentului: a se vedea articolul 10, aplicabil în cazul în care reședința obișnuită a defunctului se afla într‑un stat căruia nu i se aplică regulamentul, dar există bunuri succesorale într‑un stat care este membru al Uniunii, sau articolul 20, referitor la aplicarea universală a normelor privind conflictul de legi stabilite de regulament.</P></NOTE> reprezintă criteriul comun în temeiul căruia se atribuie competența judiciară internațională și factorul de legătură al normei privind conflictul de legi și de competență. Pe baza acestei informații trebuie să se aprecieze dacă, din cauza situării unui <HT TYPE="ITALIC">alt</HT> element într‑un stat diferit față de cel de reședință a defunctului, succesiunea nu este pur națională.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Pentru a determina acest <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0030" ID="QS0030"/>alt element<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>, unele prevederi speciale ale regulamentului descriu ipoteza succesiunii pentru cauză de moarte cu elemente de extraneitate care produce efecte în mai multe ordini juridice, oferind în mod neexhaustiv orientări pentru recunoașterea caracterului lor transnațional. Locul unde se situează bunurile, moștenitorii, legatarii sau alte rude apropiate ale defunctului, precum și cetățenia acestuia sunt alte date tipice care se pot reține.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Caracterul obligatoriu al aplicării</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Aplicarea regulamentului nu are caracter facultativ, cu alte cuvinte nu depinde de voința niciuneia dintre părți<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Regulamentul recunoaște, în schimb, anumite efecte ale voinței defunctului și a celorlalte părți interesate: a se vedea punctul 92 și următoarele din prezentele concluzii, în legătură cu a șasea întrebare a instanței de trimitere.</P></NOTE>. Această aplicare este impusă operatorului juridic, fără a putea fi înlăturată atunci când, în lumina dispozițiilor regulamentului, se constată că o anumită succesiune poate produce efecte în mai multe ordini juridice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În schimb, regulamentul oferă părților interesate mijloace pentru atenuarea într‑o anumită măsură a efectelor rezultate din caracterul transfrontalier al situației.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>În special, articolul 22 din regulament permite autorului moștenirii să ia inițiativa, în timpul vieții, pentru a atenua consecințele unei reședințe obișnuite aflate într‑un stat care nu este cel în care se concentrează ceilalți factori relevanți (în mod previzibil) pentru succesiune. Totuși, această posibilitate este acceptată doar în cadrul oferit de regulament, și anume numai dacă defunctul era cetățean al celui de al doilea stat. În această ipoteză, autorul moștenirii va putea alege pentru aplicarea legii statului respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Succesiunea nu încetează să fie internațională ca urmare a acestei alegeri, însă, în temeiul său, după decesul lui <HT TYPE="ITALIC">de cuius</HT>, părțile interesate vor avea posibilitatea de a atribui competența judiciară internațională instanțelor din același stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Cu condiția să fie vorba despre un stat membru al Uniunii, care este supus regulamentului.</P></NOTE> (articolul 5 și următoarele din regulament).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0031" ID="QS0031"/>reședință obișnuită a defunctului la data decesului<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere solicită să se stabilească în esență dacă reședința obișnuită a defunctului, în sensul regulamentului, trebuie să fie una singură sau, dimpotrivă, s‑ar putea admite că acesta deținea mai multe reședințe obișnuite<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>La punctul 63 din decizia de trimitere, instanța de trimitere recunoaște că din regulament pare să rezulte că poate exista o singură reședință obișnuită, însă adaugă că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0032" ID="QS0032"/>această poziție nu este totuși asumată <HT TYPE="ITALIC">expressis verbis</HT>, [motiv pentru care], în acest context, este nevoie de mai multă claritate și de explicații din partea Curții<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>. Toate persoanele care au participat la ședință au confirmat că nu poate exista decât o singură reședință obișnuită. Modalitatea în care se determină aceasta este o problemă diferită și esențială pentru soluționarea acestui litigiu.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">O singură reședință obișnuită</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Astfel cum am menționat deja, în economia regulamentului, reședința obișnuită este, ca regulă, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0033" ID="QS0033"/>factorul general de legătură<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/> pentru a determina competența judiciară internațională și legea aplicabilă. În opinia noastră, această reședință nu poate fi decât una, nu multiplă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Argumentele privind caracterul previzibil, securitatea juridică, evitarea rezultatelor contradictorii sau vocația legii aplicabile de a reglementa succesiunea în ansamblul său cu scopul de a evita fragmentarea sa, enumerate la considerentul (37) al regulamentului, pledează în favoarea existenței unei singure reședințe obișnuite. Considerentul (27), conform căruia normele regulamentului sunt concepute astfel încât să asigure faptul că autoritatea care se ocupă de succesiune va aplica, în cele mai multe situații, propria lege, susține această idee.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Este cert că regulamentul face referire la situația în care <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0034" ID="QS0034"/>defunctul a trăit alternativ în mai multe state sau a călătorit dintr‑un stat în altul fără a se fi stabilit permanent într‑un anumit stat<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Considerentul (24).</P></NOTE>. Totuși, în astfel de situații, pe care le consideră <HT TYPE="ITALIC">complexe</HT>, soluția pe care o propune combină diverși factori pentru a efectua evaluarea finală a tuturor circumstanțelor de fapt, în vederea determinării <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0035" ID="QS0035"/>reședinței<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/> obișnuite.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Dispozițiile regulamentului și‑ar pierde utilitatea dacă, pentru a soluționa problemele pe care intenționează să le rezolve, s‑ar admite ca o persoană să poată avea reședința obișnuită în diferite state în același timp. Această posibilitate ar lipsi de sens o bună parte din dispozițiile textului normativ însuși, care, subliniem încă o dată, se referă în mod repetat la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0036" ID="QS0036"/>reședința<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/> obișnuită, la singular, iar nu la plural.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="11"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Identificarea reședinței obișnuite</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Regulamentul nu oferă o definiție a noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0037" ID="QS0037"/>reședință obișnuită<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/> în contextul unei succesiuni cu elemente de extraneitate, el limitându‑se să sublinieze că reședința obișnuită ar trebui să demonstreze <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0038" ID="QS0038"/>o legătură apropiată și stabilă<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/> cu un stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Considerentul (23).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Reședința obișnuită este o noțiune autonomă a dreptului Uniunii, care nu face trimitere la fiecare dintre noțiunile utilizate pentru a desemna același concept în ordinile juridice naționale. În caz contrar, s‑ar compromite uniformitatea aplicării regulamentului și ar putea apărea diverse opinii ale autorităților responsabile cu aplicarea sa.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Deși nu este exclusă posibilitatea de a se recurge la definiția noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0039" ID="QS0039"/>reședință obișnuită<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> utilizată de alte norme de drept al Uniunii, locul respectiv, caracterizat prin faptul că demonstrează o legătură apropiată și stabilă cu un stat, trebuie evaluat luând în considerare <HT TYPE="ITALIC">obiectivele specifice ale prezentului regulament</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Considerentul (23) <HT TYPE="ITALIC">in fine</HT>. Sublinierea noastră.</P></NOTE>, pe care le enumeră considerentul (7) al acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Prin urmare, operatorul juridic va trebui să localizeze ultima reședință obișnuită a defunctului din această perspectivă și, în consecință, în lumina indicațiilor oferite de regulamentul însuși, să apeleze la alte indicații numai în mod subsidiar.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Cu toate că regulamentul nu definește noțiunea de reședință obișnuită, el oferă totuși instrucțiuni utile pentru identificarea lui în considerentele (23) și (24). De la început, arată că determinarea reședinței obișnuite trebuie să rezulte în urma unei evaluări generale a împrejurărilor vieții lui <HT TYPE="ITALIC">de cuius</HT> din anii anteriori decesului său și de la momentul acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În vederea evaluării respective, trebuie să se colecteze toate elementele de probă relevante admisibile din punct de vedere legal. În acest context, simplele declarații ale părților vizate de succesiune, concordante și realizate în fața unei autorități responsabile în materie de succesiuni care nu exercită (astfel cum vom explica ulterior) funcții jurisdicționale, ni se par insuficiente pentru a stabili reședința obișnuită a defunctului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Totalitatea elementelor de fapt referitoare la viața autorului moștenirii, la care face referire considerentul (23), va permite să se stabilească în care dintre situațiile menționate în acesta și în următorul considerent se încadrează situația unui anumit defunct.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Prima situație este cea în care elementele de fapt referitoare în special la durata și la regularitatea prezenței autorului moștenirii într‑un stat (factori obiectivi), precum și condițiile și motivele prezenței respective (factori subiectivi) relevă ca atare existența unei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0040" ID="QS0040"/>legături apropiate și stabile<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/> cu acel stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>În acest context, considerăm că nu se poate trage nicio concluzie imediată bazată pe reședința fiscală sau matrimonială a autoarei moștenirii: aceste elemente vor trebui analizate împreună cu restul indiciilor relevante în cadrul unei evaluări de ansamblu.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Stabilitatea</HT> este, desigur, ceea ce se caută în această primă etapă a analizei. Totuși, considerăm că, odată ce a fost confirmată, nu trebuie să se tragă încă concluzii definitive privind reședința obișnuită a defunctului. Poate fi necesar de asemenea să se evalueze împrejurările care o justificau<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>În special activitatea – remunerată sau nu – exercitată de defunct, locul în care o realiza, durata sa, natura contractului (dacă este cazul), existența sau nu a unei cazări permanente, contextul familial și social, locul în care primea tratament medical, administrația responsabilă pentru cheltuielile sale, […], printre alți factori.</P></NOTE>, pentru a identifica locul obișnuit al gestionării intereselor sale.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Chiar dacă legiuitorul Uniunii a favorizat criteriul reședinței obișnuite, nu poate fi ignorată mobilitatea tot mai mare a persoanelor. Prin urmare, timpul petrecut într‑un stat membru nu reprezintă, în sine, un criteriu decisiv, fiind necesar să se efectueze o evaluare de la caz la caz, astfel încât alte indicii, referitoare la integrarea familială și socială a persoanei sau la proximitatea sa față de locul în cauză, să confirme rezultatul indicat de elementul temporal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Cea de a doua situație este descrisă în considerentul (24) al regulamentului, pentru cazul în care nu se constată o prezență regulată și îndelungată a autorului moștenirii într‑un anumit stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Această a doua ipoteză este exemplificată în general făcându‑se trimitere la cuplurile de pensionari care dețin două locuințe, una în nordul și cealaltă în sudul Europei. A se vedea în acest sens hotărârea Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) din <DATE ISO="20190529">29 mai 2019</DATE> (Cass. 1re civ., <DATE ISO="20190529">29 mai 2019</DATE>, nr. 18-13.383, JurisData nr. 2019-009044).</P></NOTE>. Pornind de la aceasta, se nasc două ipoteze:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>este posibil să fi existat o alegere profesională care a determinat expatrierea persoanei în cauză, însă fără a modifica locul în care se află <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0041" ID="QS0041"/>centrul de interes al familiei sale și […] viața socială<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>;</P></ITEM><ITEM><P>este posibil de asemenea ca <HT TYPE="ITALIC">de cuius</HT> să fi trăit în mai multe state, fără să fi consolidat cu vreunul dintre ele o legătură stabilă.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În aceste ipoteze, un element personal (cetățenia defunctului) sau unul economic (locul în care se află principalele sale bunuri) vor putea contribui în mod special la evaluarea de ansamblu a tuturor circumstanțelor de fapt.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Considerăm că, în lumina raționamentului instanței de trimitere, Curtea ar trebui să sublinieze că cetățenia defunctului sau locul în care se situează bunurile sale sunt elemente determinante ale reședinței obișnuite <HT TYPE="ITALIC">cu titlu subsidiar</HT>. Cu alte cuvinte, examinarea comună a elementelor de fapt referitoare la caracterul stabil al situației defunctului și la justificarea sa va fi utilă pentru a stabili dacă situația sa este <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0042" ID="QS0042"/>complexă<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, conform terminologiei folosite în considerentul (24).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Această examinare trebuie să fie realizată în mod obligatoriu înainte de a se recurge la cetățenia defunctului și la locul în care se situează principalele sale bunuri, care au caracter excepțional, în cadrul sistemului instituit de regulament, pentru a garanta securitatea juridică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Reședința obișnuită a defunctului este criteriul de atribuire a competenței și de determinare a legii aplicabile, prevăzut la articolele 4 și, respectiv, 21 din regulament. În ceea ce privește competența judiciară internațională, locul în care se situează bunurile are doar caracter subsidiar (a se vedea articolul 10 din regulament), prezentând caracter excepțional în materia legii aplicabile (articolul 30 și, după caz, articolul 34). Cetățenia este irelevantă, cu excepția cazului în care legea este aleasă de autorul moștenirii (articolele 5 și 22 din regulament).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>În sfârșit, amintim că, în ceea ce privește stabilirea legii aplicabile, considerentul (25) <HT TYPE="ITALIC">in fine</HT> al regulamentului interzice utilizarea drept factor de legătură subsidiar a criteriului <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0043" ID="QS0043"/>legăturii celei mai strânse în mod evident<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> a defunctului cu o ordine juridică diferită de cea de la ultima sa reședință obișnuită, chiar dacă stabilirea acesteia se dovedește complicată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Legătura menționată permite, cu ocazia determinării legii aplicabile, să se corecteze rezultatul utilizării reședinței obișnuite ca factor de legătură. A se vedea articolul 21 alineatul (2) din regulament.</P></NOTE>. Din cuprinsul considerentului rezultă cu claritate, în opinia noastră, că nu există posibilitatea să se eludeze identificarea <HT TYPE="ITALIC">unei</HT> reședințe obișnuite, oricât de dificil ar fi acest demers.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="13"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicare în litigiul principal</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la ultima reședință obișnuită a defunctei: Germania sau Lituania?</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată că informațiile privind reședința obișnuită a defunctei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0044" ID="QS0044"/>nu rezultă cu claritate din dosar și fac obiectul unor dezacorduri<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Punctul 41 din decizia de trimitere.</P></NOTE>. Prin urmare, ea nu pare să considere că instanța de prim grad sau cea de apel a clarificat acest aspect.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Dacă aceasta este situația, imaginea care se creează se caracterizează mai degrabă prin lipsa de informații decât prin prezența unor îndoieli rezultate din coexistența unor informații contradictorii, care ar împiedica formarea unei convingeri cu privire la locul ultimei reședințe obișnuite.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În cazul în care nu este posibil, în recurs, să se obțină mai multe elemente de analiză, litigiul va trebui soluționat pe baza celor existente la dosar, deoarece succesiunea nu poate fi analizată lăsând deschisă această problemă. Ca ultimă soluție, în cazul în care îndoielile privind acest fapt ar fi insurmontabile, s‑ar putea recurge la a doua ipoteză descrisă în considerentul (24) al regulamentului. Cetățenia defunctului și locul în care se situează bunurile principale care fac obiectul succesiunii vor trece astfel pe primul plan în cadrul evaluării de ansamblu a tuturor circumstanțelor de fapt.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la elemente de extraneitate ale succesiunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă, atunci când există îndoieli cu privire la ultima reședință obișnuită a defunctului, convergența celorlalte elemente cunoscute (la care se referă succesiunea) într‑o singură ordine juridică (cea lituaniană) permite calificarea succesiunii ca fiind pur națională. În acest caz, regulamentul nu ar fi aplicabil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Astfel cum am arătat deja, aplicarea regulamentului nu are caracter facultativ. Din această premisă rezultă că relevanța juridică a anumitor declarații sau comportamente precum cel al soțului defunctei (care și‑a exprimat dezinteresul față de succesiune și a fost de acord cu soluționarea ei în Lituania) este dată de regulament, dacă acesta este aplicabil, iar dacă nu este, de alt regim juridic.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Deși revine instanței de trimitere sarcina de a se pronunța cu privire la această chestiune, elementele de extraneitate ale succesiunii pentru cauză de moarte în discuție în prezenta cauză sunt dificil de ignorat, având în vedere că unul dintre potențialii moștenitori se află în Germania, celălalt și bunurile succesorale sunt situate în Lituania, iar defunctul a avut ultima reședință în unul dintre aceste state (probabil, în Germania, unde a afirmat că locuia atunci când și‑a făcut testamentul). În această măsură, regulamentul s‑ar aplica acestei succesiuni.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Un răspuns care ar condiționa aplicabilitatea regulamentului de decizii ale fiecărei părți cu privire la aspecte ale succesiunii care o vizează ar crea o situație extrem de nesigură. Situația este diferită dacă, odată ce se optează pentru aplicarea regulamentului, deciziile respective sunt evaluate în conformitate cu dispozițiile acestuia.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A patra întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>A patra întrebare preliminară pleacă de la premisa că notarii lituanieni nu sunt considerați <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0045" ID="QS0045"/>instanțe judecătorești<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> în sensul regulamentului. Instanța de trimitere solicită să se stabilească, pe baza premisei menționate, dacă acești notari ar avea posibilitatea să emită certificate de moștenitor <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0046" ID="QS0046"/>fără aplicarea normelor generale privind competența<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>A doua parte a acestei întrebări se referă la calificarea ca <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0047" ID="QS0047"/>act autentic<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>, în sensul regulamentului, a certificatelor de moștenitor.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicarea normelor de competență prevăzute de regulament în privința notarului</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu caracter preliminar: notarul în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulament</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Regulamentul definește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0048" ID="QS0048"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> la articolul 3 alineatul (2). În această noțiune sunt incluse autoritățile judiciare și alți operatori juridici competenți în materie de succesiuni.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Legiuitorul european, conștient de faptul că există diverse modele de repartizare a competențelor pentru soluționarea chestiunilor în materie de succesiuni în statele membre, include această noțiune în regulament<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Cu toate că regulamentul exprimă această intenție în considerentul (20), este cert că din modul de redactare a acestuia rezultă în mod clar că asemănarea funcțională a notarilor (și a altor profesioniști) cu instanțele este reziduală.</P></NOTE>. Astfel, stabilește în mod clar obiectivul de neutralitate al sistemului, în conformitate cu alte instrumente anterioare, în care, în mod direct sau pe cale de interpretare, s‑a adoptat o noțiune de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0049" ID="QS0049"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/> prin combinarea unei perspective instituționale sau organice cu o abordare funcțională.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Curtea a avut ocazia să sublinieze, într‑un context similar cu cel din prezenta cauză, că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0050" ID="QS0050"/>exercitarea atribuțiilor judiciare presupune competența de a se pronunța în temeiul propriei autorități asupra unor eventuale aspecte care fac obiectul litigiului între părțile în discuție<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190523">23 mai 2019</DATE>, <NAME.CASE>WB</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑658/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:444">EU:C:2019:444</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0051" ID="QS0051"/>Hotărârea WB<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/>), punctul 55.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>În Hotărârea WB, Curtea s‑a bazat, în primul rând, pe interpretarea sa cu privire la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0052" ID="QS0052"/>hotărâre<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>, realizată în contextul Convenției de la Bruxelles din 1968, în legătură cu o tranzacție judiciară și cu calificarea acesteia în scopurile capitolului privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești din convenția respectivă. În al doilea rând, Curtea și‑a reiterat jurisprudența anterioară cu privire la articolul 267 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În lumina acestor informații, în Hotărârea WB, Curtea a respins caracterul de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0053" ID="QS0053"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> al notarului care poate desfășura numai activități referitoare la eliberarea certificatului de moștenitor la cererea comună a părților interesate, lăsând intacte prerogativele instanței judecătorești în absența unui acord între părți<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Hotărârea WB, punctul 59 și dispozitiv 1.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Supunerea la normele de competență judiciară prevăzute de regulament?</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Calificarea unei autorități nejudiciare (sau a unui profesionist din domeniul juridic) ca <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0054" ID="QS0054"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>, în sensul regulamentului, are două consecințe: una, în contextul competenței judiciare internaționale, cealaltă, în contextul regimului de circulație a produsului activității sale.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>O autoritate nejudiciară (sau un profesionist din domeniul juridic) este supusă normelor de competență judiciară internațională prevăzute de regulament atunci, și numai atunci, când acționează în calitate de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0055" ID="QS0055"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Considerentul (22) al regulamentului. Potrivit Hotărârii Oberle, o instanță în sens strict (și anume, conform unui criteriu organic, în contrast cu unul funcțional) este supusă, în schimb, normelor de competență judiciară aplicabile oricărei acțiuni în materie de succesiuni cu care este sesizată, inclusiv dacă intervenția sa nu conduce la o hotărâre prin care se soluționează un litigiu, de exemplu atunci când emite un certificat național de moștenitor.</P></NOTE>. Astfel, se garantează faptul că intervențiile sale îndeplinesc obiectivul de proximitate între autoritate și succesiune, necesară pentru buna administrare a justiției, și pe cel de evitare a fragmentării succesiunii în ceea ce privește fondul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Argumentul soluționării unitare a procedurii (care, în sens amplu, include de asemenea primirea și formalizarea manifestărilor de voință, precum și emiterea certificatelor) succesorale cu elemente de extraneitate nu este absolut. Dacă acesta s‑ar lua în considerare în exclusivitate, orice activitate referitoare la o succesiune care intră în domeniul de aplicare al regulamentului ar trebui realizată într‑un singur stat membru, și anume în cel ale cărui instanțe sunt competente conform regulamentului, în cazul în care sunt sesizate cu o acțiune. Totuși, nu aceasta este abordarea pentru care a optat legiuitorul european.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În afara acestei situații, notarul nu este supus normelor de competență judiciară internațională prevăzute de regulament. Prin extensie, acestuia nu îi revine sarcina de a stabili dacă instanțele din ordinea juridică în care își desfășoară activitatea sunt competente cu caracter general să‑i determine, într‑o a doua etapă, propria competență, în calitate de notar, conform repartizării teritoriale prevăzute de legea forului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Punctul 54 din decizia de trimitere.</P></NOTE> pare să interpreteze regulamentul în sensul că notarul nu trebuie să emită un certificat național de moștenitor, în cazul în care organele judiciare din sistemul juridic în care acționează nu au competență internațională, conform regulamentului. Această observație este împărtășită de guvernele Austriei și Ungariei, iar conținutul său a fost dezbătut în ședință.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Desigur, o astfel de interpretare ar garanta soluționarea unitară a unei succesiuni care are legătură cu mai multe ordini juridice. În temeiul articolului 64 din regulament, aceasta este, în plus, regula relevantă atunci când se solicită emiterea unui certificat <HT TYPE="ITALIC">european</HT> de moștenitor. Cu toate acestea, regulamentul nu o impune în cazul cererilor de emitere a unui certificat <HT TYPE="ITALIC">național</HT>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Regulamentul arată, în considerentul (32), că obiectivul privind soluționarea unitară se combină cu cel de simplificare a vieții moștenitorilor. Astfel se stabilește în dispoziții precum articolul 13. Faptul că autorități nejudiciare (de exemplu, notarii care nu au funcții jurisdicționale) din diferite state membre emit documente privind calitatea de moștenitor sau drepturile sale nu ar trebui să fragmenteze succesiunea din perspectiva rezultatului său material, deoarece toate aplică aceeași lege.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, pluralitatea certificatelor conduce la fragmentare, desigur, din perspectiva gestionării succesiunii. Totuși, această posibilitate (inevitabilă) este acceptată de regulament, care se referă din nou la ea în considerentul (36) pentru a face trimitere, cu titlu de soluție, la acordul voluntar al părților cu privire la modul în care ar trebui să acționeze. În lipsa acordului respectiv – prin urmare, în cazul unui diferend –, este necesară intervenția unei instanțe, ultimul cuvânt revenindu‑i unei instanțe competente în temeiul regulamentului.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">c)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicare în prezenta cauză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Din informațiile furnizate de instanța de trimitere, care au fost confirmate în ședință, rezultă că un notar lituanian nu este competent să soluționeze aspecte asupra cărora părțile nu sunt de acord. El nu are prerogativa să stabilească elemente de fapt care nu sunt clare și evidente și nici să se pronunțe asupra unor aspecte contestate. Atunci când există îndoieli cu privire la conținutul testamentului, nu este de datoria lui să îl explice și nu poate adopta interpretarea oferită de unul dintre moștenitori, și de asemenea în cazul unui diferend între aceștia, nu poate determina care este interpretarea textului care reflectă voința reală a lui <HT TYPE="ITALIC">de cuius</HT>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În cazul unui diferend sau al unor îndoieli, notarul lituanian trebuie să se abțină de la orice decizie, instanța fiind cea care trebuie să se pronunțe. În orice caz, autoritățile judiciare sunt cele care soluționează litigii privind locul de deschidere a succesiunii, validitatea testamentului, executarea lui sau administrarea succesiunii, printre altele<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>În ședință s‑au oferit clarificări cu privire la descrierea competenței notarului ca fiind <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0056" ID="QS0056"/>exclusivă<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>. Ea se limitează să impună ca moștenitorii să solicite deschiderea succesiunii în fața unui notar.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Din aceste informații (care vor trebui verificate de instanța de trimitere) rezultă că emiterea unui certificat național de moștenitor de către notarii lituanieni nu presupune exercitarea unor funcții jurisdicționale. Prin urmare, acei notari nu au calitatea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0057" ID="QS0057"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 650/2012.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Ca urmare a aspectelor anterioare, notarul lituanian nu este supus normelor de competență judiciară internațională prevăzute de regulament și nu este condiționat de aspectul dacă acestea conferă sau nu competență judiciară instanțelor lituaniene în vederea soluționării unui litigiu în materie de succesiuni.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">A patra întrebare preliminară, a doua parte. Actul autentic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă certificatul emis de notarul lituanian este un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0058" ID="QS0058"/>act autentic<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/> în sensul regulamentului, care produce efecte juridice și în alte state membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Considerentul (22) concepe actele notariale potrivit unui regim dual: ele sunt fie <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0059" ID="QS0059"/>hotărâri<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>, fie <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0060" ID="QS0060"/>acte autentice<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>. Adevărul este că pot să nu fie nici hotărâri, nici acte autentice.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>În ceea ce privește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0061" ID="QS0061"/>act autentic<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/>, definită la articolul 3 alineatul (1) litera (i) din regulament, Curtea s‑a pronunțat cu diverse ocazii, iar recent, în Hotărârea WB<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Hotărârea WB, punctul 67.</P></NOTE>. Atât condiția, cât și întinderea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0062" ID="QS0062"/>caracterului autentic<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>, element esențial al actului autentic, sunt descrise în regulament și au fost abordate de Curte în aceeași hotărâre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Considerentul (62) al regulamentului și Hotărârea WB, punctul 68: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0063" ID="QS0063"/>În plus, din considerentul (62) al acestui regulament reiese că trebuie adoptată o interpretare autonomă a conceptului de <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0064" ID="QS0064"/>caracter autentic<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="00BB" ID="QE0064"/>, care să corespundă unei serii de elemente, printre care autenticitatea actului, cerințele de formă ale actului, competențele autorității care întocmește actul și procedura utilizată pentru întocmirea actului. Caracterul autentic ar trebui să privească de asemenea elementele de fapt înscrise în actul autentic de autoritatea implicată, precum faptul că părțile indicate s‑au înfățișat la data indicată în fața autorității respective și că acestea au făcut declarațiile indicate<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Având în vedere jurisprudența respectivă și informațiile disponibile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>În completarea informațiilor furnizate de instanță și a celor furnizate în observațiile guvernului lituanian, în scris sau în ședință, a se vedea studiul lui Beaumont, P, Fitchen, J., și Holliday, J., <HT TYPE="ITALIC">The evidentiary effects of authentic acts in the Member States of the European Union, in the context of successions</HT>, https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/556935/IPOL_STU(2016)556935_EN.pdf, p. 152 și următoarele.</P></NOTE>, certificatul notarului lituanian pare să întrunească caracteristicile necesare pentru a fi calificat drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0065" ID="QS0065"/>act autentic<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> în sensul regulamentului, deoarece:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>notarul este competent în temeiul articolului 26 din Legea privind notariatul să emită certificate referitoare la o succesiune;</P></ITEM><ITEM><P>în temeiul aceluiași articol din Legea privind notariatul, faptele constatate în documentele certificate de notar sunt considerate stabilite și nu necesită să fie dovedite atât timp cât documentele menționate nu au fost declarate nule;</P></ITEM><ITEM><P>conform articolului 40 din Legea privind notariatul, notarul trebuie să refuze să întocmească un act notarial contrar legii;</P></ITEM><ITEM><P>certificatul de moștenitor este un act autentic conform unui model oficial stabilit de Ministerul Justiției, care certifică acceptarea succesiunii și drepturile moștenitorilor asupra bunurilor, și</P></ITEM><?PAGE NO="17"?><ITEM><P>înainte de emiterea sa, notarul trebuie să realizeze o serie de demersuri, printre care figurează verificarea existenței sau a lipsei unui testament; în cazul în care există, verificarea conținutului și a validității sale, determinarea bunurilor succesiunii, identificarea moștenitorilor și examinarea declarațiilor de acceptare sau de renunțare la succesiune; aprecierea legăturilor de rudenie sau matrimoniale și a titlurilor de proprietate.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Încă o dată, revine instanței de trimitere – care, ca urmare a cunoașterii dreptului național, se află într‑o poziție mai bună pentru a clarifica această chestiune – sarcina de a se pronunța în mod definitiv asupra acestui aspect. Dacă admite calitatea de act autentic a certificatului, forța probantă a acestuia va trebui acceptată și în alte state membre, în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulament.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A șasea întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere formulează în realitate două întrebări conexe, pornind de la situația de fapt prezentată în decizia sa de trimitere. Aceasta solicită să se stabilească dacă, pe baza situației de fapt amintite, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0066" ID="QS0066"/>părțile au fost de acord cu competența instanțelor din Lituania și cu aplicarea dreptului lituanian<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Prin urmare, răspunsul presupune interpretarea articolului 22 alineatul (2) din regulament. Având în vedere data la care a fost făcut testamentul, anterioară datei de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE>, vom lua în considerare și dispozițiile tranzitorii ale acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Conform articolului 5 alineatul (1) din regulament, alegerea de către defunct a legii unui stat membru oferă părților vizate de succesiune posibilitatea să atribuie, prin încheierea unui acord, competență exclusivă instanțelor judecătorești din statul membru respectiv, în anumite condiții. Articolul 7 litera (c) extinde alegerea legii și permite ca aceasta să se realizeze în mod expres în fața instanței sesizate cu cauza. În decizia de trimitere se solicită de asemenea interpretarea acestor dispoziții.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Alegere a legii care nu figurează în mod expres în testament</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dispoziții testamentare realizate începând de la <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Articolul 84 subliniază că regulamentul <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0067" ID="QS0067"/>se aplică de la <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE><QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>. Conform articolului 83 alineatul (1), dispozițiile acestuia se aplică succesiunilor persoanelor care au decedat la data de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE> sau după data respectivă. Dispozițiile testamentare făcute la aceeași dată de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE> sunt incluse, prin urmare, în domeniul de aplicare al instrumentului european.</P></NOTE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>Consacrarea autonomiei de voință în domeniul conflictului de legi în materie de succesiuni constituie unul dintre aspectele cele mai marcante ale regulamentului. Validitatea alegerii este însă supusă unor condiții subiective, obiective și de formă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Posibilitatea de a alege este recunoscută, pentru motive evidente, exclusiv autorului moștenirii. Acesta, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din regulament, poate opta numai pentru legea sa națională<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Alegerea ar putea să fie mai amplă în situațiile menționate la articolul 83 alineatul (2), având în vedere trimiterea la normele de drept internațional privat în vigoare în statele în care se află reședința obișnuită sau a căror cetățenie o are defunctul la momentul la care a făcut alegerea.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Pentru a se asigura că a existat voința de a alege și că se cunoștea cu claritate obiectul său, articolul 22 alineatul (2) din regulament impune condiții de formă: alegerea va trebui făcută în mod expres printr‑o declarație sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte sau va trebui să rezulte din clauzele unei astfel de dispoziții. Această a doua posibilitate este cea care ridică cele mai multe probleme în practică.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Pentru a determina dacă a existat o alegere a legii în materie de succesiuni este necesară o atenție deosebită, cu scopul de a se garanta respectarea voinței unui individ (autorul moștenirii) care, prin definiție, nu va mai putea nici să o confirme, nici să o conteste la momentul deschiderii succesiunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Pentru acest motiv și ca urmare a condițiilor de formă pe care le‑am menționat deja, considerăm că <HT TYPE="ITALIC">professio iuris</HT> nu poate fi dedusă din elemente extrinseci dispoziției testamentare înseși. Acest lucru este valabil în special atunci când aceasta a fost făcută în fața unui notar și, prin urmare, a existat (sau se poate prezuma că a existat) o informare cu privire la legea aplicabilă succesiunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Astfel, factori extrinseci dispoziției testamentare (precum, de exemplu, deplasarea defunctului într‑o anumită țară pentru a‑și întocmi testamentul, naționalitatea autorității interveniente sau ordinea juridică ce îi atribuie competența) nu sunt determinanți. Ele vor reprezenta, eventual, argumente care pot fi invocate <HT TYPE="ITALIC">ad abundantiam</HT>, cu alte cuvinte în favoarea concluziei trase cu privire la aspectul dacă a existat sau nu o alegere a legii, rezultată din dispoziția testamentară însăși.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>În ceea ce privește acest din urmă aspect, conform considerentului (39) al regulamentului, se poate considera că alegerea legii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0068" ID="QS0068"/>[este] demonstrată printr‑o dispoziție pentru cauză de moarte în [care] defunctul a făcut trimitere […] la prevederi specifice din legea statului a cărui cetățenie o deține sau în situația în care a menționat în alt fel respectiva lege<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Această consecință va depinde, în mare măsură, de <HT TYPE="ITALIC">prevederile specifice</HT> menționate. O comparație cu legea de la locul reședinței obișnuite, care este considerată aplicabilă în mod implicit, este necesară pentru a stabili în ce măsură acele prevederi menționate sunt specifice numai legii a cărei alegere este în discuție.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Testamente făcute înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Considerațiile expuse mai sus se pot schimba însă în cazul testamentelor făcute înainte de data aplicării depline a regulamentului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>Articolul 83 din regulament prevede un regim tranzitoriu pentru dispozițiile testamentare făcute înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE>. Scopul său este de a le proteja de modificări legislative ulterioare momentului la care autorul moștenirii a stabilit destinația patrimoniului său după deces.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Inspirat de obiectivul de protecție a voinței testatorului, articolul 83 alineatul (2) reglementează validitatea alegerii fie a legii naționale, fie a alteia, realizată înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE> (în cazul în care <HT TYPE="ITALIC">de cuius</HT> decedează la data menționată sau ulterior). Această alegere va fi validă dacă îndeplinește condițiile stabilite în capitolul III din regulament sau pe cele în vigoare la momentul alegerii, în statul în care defunctul avea reședința obișnuită sau în oricare dintre statele a cărui cetățenie o deținea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Conform articolului 83 alineatul (4) din regulament, în cazul în care o dispoziție pentru cauză de moarte făcută înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE> este validă <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0069" ID="QS0069"/>în conformitate cu legea pe care autorul moștenirii ar fi putut să o aleagă în conformitate cu prezentul regulament, se consideră că acea lege a fost aleasă ca lege aplicabilă succesiunii<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Ficțiunea stabilită de dispoziția menționată elimină necesitatea de a verifica dacă, într‑un testament făcut înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE>, a existat o alegere a legii, atunci când aceasta nu poate fi dedusă cu claritate din text [caz în care va trebui să se respecte articolul 83 alineatul (2)], iar aceasta, desigur, atât timp cât este îndeplinită condiția prevăzută de dispoziția respectivă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="19"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">c)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicare în prezenta cauză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Nu se contestă faptul că testamentul a fost făcut în fața unui notar în Lituania, la <DATE ISO="20130704">4 iulie 2013</DATE>. La acea dată, succesiunea prezenta deja elemente de extraneitate care erau știute de autoarea moștenirii: cetățenia sa lituaniană, prezența sa stabilă în Germania, situația patrimoniului său în Lituania și cetățeniile diferite ale soțului și, respectiv, fiului său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>În plus, la acea dată, regulamentul intrase deja în vigoare. O alegere a legii făcută în mod expres sau care rezulta din clauzele dispoziției testamentare ar fi fost posibilă în temeiul articolului 83 alineatul (2).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>În orice caz, dacă testamentul este valid conform legii naționale a defunctei la momentul redactării lui sau la momentul decesului autorului, articolul 83 alineatul (4) din regulament ar permite să se recurgă pur și simplu la ficțiunea că legea menționată a fost efectiv cea aleasă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Alegerea instanței ca urmare a alegerii legii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Justificare și condiții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>Competența judiciară internațională pentru soluționarea oricărui aspect referitor la o succesiune cu elemente de extraneitate revine în exclusivitate, în conformitate cu articolul 4 din regulament, instanțelor din statul membru în care se afla reședința obișnuită a defunctului la momentul decesului său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Probabil că va exista o legătură strânsă între instanțele desemnate astfel și bunurile succesorale, precum și cu persoanele interesate de succesiune. Și, având în vedere că legea aplicabilă este, în mod implicit, cea de la locul ultimei reședințe obișnuite a defunctului, se va crea de asemenea în mod automat o corelație <HT TYPE="ITALIC">forum/ius</HT>. Ambele reprezintă obiective centrale ale regulamentului, astfel cum se explică în considerentele (23) și (27) ale acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>Mobilitatea tot mai mare a persoanelor, împreună cu posibilitatea de a alege legislația națională drept legislație aplicabilă viitoarei succesiuni, amenință sau împiedică în mod direct obiectivele menționate anterior. Fiind conștient de acest lucru, legiuitorul european a adoptat norme privind competența judiciară internațională, care, în anumite condiții, o înlocuiesc pe cea prevăzută la articolul 4 din regulament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>Una dintre aceste norme este cea care conferă persoanelor interesate de succesiune posibilitatea de a atribui competența instanțelor din statul a cărui cetățenie o deținea defunctul, atunci când acesta a ales legea națională ca fiind cea aplicabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>Se ridică întrebarea dacă opțiunea oferită părților interesate de succesiune și care, încă o dată, depinde de alegerea legii făcută anterior de către defunct, este valabilă și în cazul în care există incertitudini cu privire la aspectul dacă alegerea a fost explicită, însă legea națională a lui <HT TYPE="ITALIC">de cuius</HT> se impune ca urmare a ficțiunii consacrate la articolul 83 alineatul (4) din regulament (pentru testamentele făcute înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>În opinia noastră, răspunsul trebuie să fie afirmativ. Trebuie să se excludă o interpretare formalistă a regulamentului (deși se referă întotdeauna la legea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0070" ID="QS0070"/>aleasă<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/> de defunct) și să se favorizeze atribuirea competenței judiciare autorității care cunoaște cel mai bine dreptul material aplicabil. Considerăm că aceasta este soluția care corespunde cel mai bine obiectivului indicat în considerentul (27) al regulamentului.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>Atunci când legea aleasă de autorul moștenirii ca fiind aplicabilă succesiunii sale este cea a unui stat membru, articolul 5 din regulament prevede că părțile vizate pot atribui competență exclusivă pentru a soluționa orice chestiune referitoare la succesiune unei instanțe judecătorești din statul respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>Totuși, această recunoaștere expresă a competenței face obiectul mai multor condiții de formă, potrivit articolului 5 alineatul (2). Scopul său este de a garanta astfel că persoana care încheie un acord de atribuire a competenței exclusive cunoaște conținutul său, își oferă consimțământul și este conștient de efectele sale, și anume prorogarea competenței în favoarea instanțelor alese și înlăturarea competenței instanțelor de la ultima reședință obișnuită a defunctului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>Articolul 7 litera (c) din regulament prevede de asemenea că părțile din procedură (și anume, dintr‑o procedură în curs) admit în mod expres competența instanței care a fost sesizată cu cauza. Articolul 9 extinde competența instanței alese prin acord, care a fost deja sesizată cu cauza, la părțile din procedură care nu au încheiat acordul respectiv, dacă acestea se înfățișează în fața acelei instanțe fără să îi conteste competența.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>În regulament nu există alte posibilități de atribuire a competenței. Neînfățișarea unei părți vizate, care a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii succesorale, nu echivalează cu recunoașterea tacită a competenței. De asemenea, efectul menționat nu este produs nici de declarația realizată de o parte vizată în afara oricărei proceduri privind drepturile și obligațiile sale în legătură cu succesiunea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>Legiuitorul european nu impune condiții de formă la fel de stricte la articolul 5 ca cele de la articolului 7. În cea de a doua situație, procedura este în curs de soluționare, iar persoanele vizate invitate să participe la aceasta și care recunosc la momentul respectiv competența instanței care a fost sesizată cu cauza au avut la dispoziție toate elemente relevante pentru a se considera că și‑au oferit consimțământul în mod informat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Acceptarea competenței trebuie să fie însă expresă, pentru a se evita orice îndoială cu privire la existența ei. Revine legiuitorului național sarcina de a prevedea alte condiții de timp și de formă pentru invocarea acceptării competenței în procedura deschisă, cu respectarea principiilor efectivității și echivalenței.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aplicare în prezenta cauză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>Potrivit informațiilor din decizia de trimitere, nu pare să fi existat un acord al părților privind atribuirea competenței în favoarea instanțelor din Lituania. Există, în schimb, declarații unilaterale ale soțului defunctei, realizate în Germania, în care acesta renunță la orice pretenție privind succesiunea, este de acord cu competența instanței lituaniene și refuză să se înfățișeze în fața acesteia în procedurile în curs din statul respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>Numai a doua dintre aceste declarații prezintă interes, întrucât ar putea corespunde situației descrise la articolul 7 litera (c) din regulament. Instanța de trimitere va trebui să stabilească acest aspect, în lumina termenilor declarației respective și în special a întinderii consimțământului exprimat în ea. Ea va trebui să verifice de asemenea celelalte condiții de timp și de forma, prevăzute de dreptul național, care trebuie îndeplinite pentru ca o declarație de acest tip să producă efectul de atribuire a competenței în procedurile în curs.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="21"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>În ceea ce privește competența judiciară stabilită prin acordul părților, considerăm că este oportun să amintim că regulamentul nu trebuie interpretat astfel încât să împiedice părțile să soluționeze succesiunea în afara oricărui litigiu, într‑un stat membru ales de ele, și, dacă acest lucru este posibil, în temeiul legii statului membru respectiv. Această posibilitate trebuie să rămână deschisă inclusiv în cazul în care legea aplicabilă succesiunii nu este cea a statului menționat. Acest criteriu, indicat în mod clar în considerentul (29) al regulamentului, poate fi util instanței de trimitere.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>În lumina considerațiilor care precedă, propunem să se răspundă Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă, Lituania) după cum urmează:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0071" ID="QS0071"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20120704">4 iulie 2012</DATE> privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, precum și celelalte dispoziții privind reședința obișnuită a defunctului trebuie interpretate în sensul că nu poate exista decât o singură reședință obișnuită.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Atunci când reședința obișnuită a defunctului se află într‑un stat și alte elemente relevante ale succesiunii se află în alt stat sau în alte state, succesiunea are caracter transfrontalier, iar Regulamentul nr. 650/2012 este, prin urmare, aplicabil.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (2) și articolul 4 din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretate în sensul că un notar care nu poate fi calificat <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0072" ID="QS0072"/>instanță judecătorească<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="00BB" ID="QE0072"/>, în sensul acestei dispoziții, nu este supus normelor de competență prevăzute de regulamentul menționat.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Articolul 3 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că un certificat național de moștenitor precum cel din litigiul principal, emis de un notar la cererea părții, conform unui model oficial și după verificările privind veridicitatea faptelor și a declarațiilor enumerate în el, reprezintă un <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0073" ID="QS0073"/>act autentic<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="00BB" ID="QE0073"/> și produce în alte state membre efectele probatorii corespunzătoare.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5)</NO.P><TXT>Articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că alegerea legii de către autorul moștenirii, care nu s‑a făcut în mod expres printr‑o declarație sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte, trebuie să rezulte exclusiv din clauzele unei astfel de dispoziții.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>6)</NO.P><TXT>Articolul 83 alineatul (4) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că, atunci când o dispoziție testamentară făcută înainte de <DATE ISO="20150817">17 august 2015</DATE> nu cuprinde alegerea legii aplicabile sau această alegere nu rezultă din clauzele dispoziției menționate, legea națională a defunctului, în temeiul căreia această dispoziție testamentară este valabilă, se aplică succesiunii, fără a fi necesar să se verifice dacă legea menționată a fost efectiv aleasă.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>7)</NO.P><TXT>Articolul 7 litera (c) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că o declarație realizată de o parte interesată în afara procedurii, în temeiul căreia recunoaște competența instanțelor cu privire la o procedură în curs de soluționare inițiată de alte părți, echivalează cu o acceptare expresă a competenței instanțelor respective, dacă îndeplinește condițiile de formă și de timp prevăzute de normele procedurale ale forului.<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>