(1)

În conformitate cu Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), Comisia a revizuit aplicarea și domeniul de aplicare al directivei menționate și a concluzionat că obiectivele de integrare a pieței fondurilor de investiții alternative (FIA) din Uniune, de asigurare a unui nivel ridicat de protecție a investitorilor și de protejare a stabilității financiare au fost în cea mai mare parte îndeplinite. Totuși, în cadrul revizuirii sale, Comisia a concluzionat, de asemenea, că este necesar să se armonizeze normele aplicabile administratorilor de fonduri de investiții alternative (AFIA) care administrează FIA care acordă de împrumuturi, precum și că este necesar să se clarifice standardele aplicabile AFIA care își deleagă funcțiile unor terți, să se asigure tratamentul egal al entităților care oferă servicii de custodie (denumiți în continuare „custozi”), să se îmbunătățească accesul transfrontalier la serviciile de depozitar, să se optimizeze colectarea datelor de supraveghere și să se faciliteze utilizarea instrumentelor de administrare a lichidităților în întreaga Uniune. Prin urmare, sunt necesare modificări pentru a aborda respectivele necesități în vederea îmbunătățirii funcționării Directivei 2011/61/UE.

(2)

Pentru administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sunt necesare în egală măsură un regim solid de delegare, tratamentul egal al custozilor, raportarea coerentă în scopuri de supraveghere în special prin eliminarea suprapunerilor și a cerințelor redundante și o abordare armonizată a utilizării instrumentelor de administrare a lichidităților. Prin urmare, este oportun să se modifice și Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), care stabilește norme privind autorizarea și funcționarea OPCVM-urilor și a societăților lor de administrare în domeniile delegării, păstrării în siguranță a activelor, raportării în scopuri de supraveghere și administrării riscului de lichiditate.

(3)

Piața din Uniune pentru FIA a ajuns la 6 800 de miliarde EUR ca valoare netă a activelor la sfârșitul anului 2022. Investitorii profesionali reprezintă în Uniune aproximativ 86 % din valoarea netă a activelor FIA administrate sau distribuite de AFIA autorizați și de AFIA sub prag, și anume AFIA menționați la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2011/61/UE. Piața din Uniune pentru FIA oferă peste 250 de miliarde EUR întreprinderilor din Uniune în credite private, iar investitorii din Uniune sunt responsabili pentru 30 % din capitalul global alocat întregii industrii. Dimensiunea pieței agregate din Uniune pentru FIA a continuat să crească, mărindu-se cu peste 15 % între 2020 și 2022, iar FIA au reprezentat o treime din industria fondurilor din Spațiul Economic European la finalul anului 2020. Cu toate acestea, sectorul se poate dezvolta în continuare, oferind investitorilor instituționali o gamă mai largă de opțiuni și sporind competitivitatea uniunii piețelor de capital.

(4)

Pentru a spori eficiența activităților AFIA, lista serviciilor auxiliare prevăzută la articolul 6 alineatul (4) din Directiva 2011/61/UE ar trebui extinsă pentru a include sarcinile îndeplinite de un administrator în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului (4) (denumite în continuare „administrarea indicilor de referință”) și activitățile de administrare a creditelor în conformitate cu Directiva (UE) 2021/2167 a Parlamentului European și a Consiliului (5). Din motive de exhaustivitate, ar trebui clarificat faptul că, atunci când își asumă sarcinile îndeplinite de un astfel de administrator sau când desfășoară activități de administrare de credite, AFIA ar trebui să facă obiectul Regulamentului (UE) 2016/1011 și, respectiv, al Directivei (UE) 2021/2167.

(5)

Pentru a îmbunătăți securitatea juridică, ar trebui clarificat faptul că administrarea FIA cuprinde și activitățile de acordarea a împrumuturilor în numele unui FIA și de administrare a unor entități special constituite în scopul securitizării.

(6)

Pentru a îmbunătăți securitatea juridică pentru AFIA și societățile de administrare a OPCVM-urilor în ceea ce privește serviciile pe care le pot furniza terților, ar trebui să se clarifice faptul că AFIA și societățile de administrare a OPCVM-urilor sunt autorizate să îndeplinească, în beneficiul terților, aceleași funcții și activități pe care le îndeplinesc deja în legătură cu FIA și OPCVM-urile pe care le administrează, cu condiția ca orice potențial conflict de interese creat prin furnizarea respectivei funcții sau activități către terți să fie gestionat în mod corespunzător. Printre aceste funcții și activități se numără și serviciile corporative, cum ar fi resursele umane și tehnologia informației, precum și serviciile informatice pentru administrarea portofoliului și administrarea riscurilor. Această posibilitate ar constitui, de asemenea, un sprijin pentru competitivitatea pe plan internațional a AFIA și a societăților din UE de administrare a OPCVM-urilor și ar permite economii de scară și contribuind la diversificarea surselor de venit.

(7)

Pentru a asigura securitatea juridică, ar trebui clarificat faptul că AFIA care furnizează servicii auxiliare care implică instrumente financiare fac obiectul normelor prevăzute în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6). În ceea ce privește activele care nu sunt instrumente financiare, AFIA ar trebui să aibă obligația de a respecta cerințele Directivei 2011/61/UE.

(8)

Pentru a se asigura aplicarea uniformă a cerințelor prevăzute în Directiva 2011/61/UE în ceea ce privește resursele umane necesare ale AFIA, este necesar să se clarifice faptul că, la momentul depunerii cererii de autorizare, un AFIA ar trebui să furnizeze autorităților competente informații cu privire la resursele umane și tehnice pe care le va utiliza pentru a-și îndeplini funcțiile și, după caz, pentru a supraveghea delegații. Cel puțin două persoane fizice care fie sunt angajate cu normă întreagă de AFIA, fie sunt membri executivi sau membri ai organului de conducere al AFIA cu normă întreagă și care își au domiciliul, în sensul că își au reședința obișnuită în Uniune, ar trebui să fie numite să conducă activitatea AFIA. În afară de aceste obligații minime, ar putea fi necesare și alte resurse, în funcție de dimensiunea și complexitatea AFIA și a FIA pe care le administrează.

(9)

Unele state membre au cerințe în dreptul intern sau în standardele sectoriale privind gradul de independență al unuia sau mai multor membri ai organului de conducere al unui AFIA, al unei societăți de administrare a OPCVM sau al unei societăți de investiții. Este oportun să fie încurajați AFIA care administrează FIA distribuite investitorilor de retail și societăților de administrare a OPCVM și societăților de investiții să numească ca membru al organului lor de conducere cel puțin un administrator independent sau neexecutiv, atunci când acest lucru este posibil în temeiul legislației naționale sau al standardelor sectoriale din statul membru de origine al AFIA, al societății de administrare a OPCVM sau al societății de investiții, pentru a proteja interesele FIA și ale OPCVM-urilor și ale investitorilor în FIA pe care AFIA le administrează sau în OPCVM. Pentru a face această numire, AFIA, societatea de administrare a OPCVM sau societatea de investiții trebuie să se asigure că respectivul administrator este independent din perspectiva caracterului său și a judecății sale și că dispune de suficientă expertiză și experiență pentru a putea evalua dacă AFIA, societatea de administrare a OPCVM sau societatea de investiții administrează FIA sau OPCVM în interesul investitorilor.

(10)

Distribuirea FIA nu este întotdeauna efectuată direct de AFIA, ci de unul sau mai mulți distribuitori, fie în numele AFIA, fie în nume propriu. În special, ar putea exista cazuri în care un consultant financiar independent să distribuie un FIA fără cunoștința AFIA. Majoritatea distribuitorilor de unități sau acțiuni ale fondurilor fac obiectul cerințelor de reglementare prevăzute în Directiva 2014/65/UE sau în Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului (7), care definesc domeniul de aplicare și aria responsabilităților acestora față de propriii clienți. Prin urmare, Directiva 2011/61/UE ar trebui să recunoască diversitatea modalităților de distribuire și să facă distincția între, pe de o parte, modalitățile prin care un distribuitor acționează în numele AFIA, care ar trebui considerate drept dispoziții privind delegarea, și, pe de altă parte, acordurile prin care un distribuitor acționează în nume propriu atunci când distribuie FIA în temeiul Directivei 2014/65/UE sau prin intermediul produselor de investiții bazate pe asigurări de viață în conformitate cu Directiva (UE) 2016/97, caz în care dispozițiile Directivei 2011/61/UE privind delegarea nu ar trebui să se aplice, indiferent de vreun acord de distribuție între AFIA și distribuitor.

(11)

Delegarea poate permite administrarea eficientă a portofoliilor de investiții și obținerea expertizei necesare pe o anumită piață geografică sau pentru o anumită clasă de active. Este însă important ca autoritățile de supraveghere să dispună de informații actualizate cu privire la principalele elemente ale dispozițiilor privind delegarea. Pentru a avea o imagine de ansamblu fiabilă a activităților de delegare din Uniune, AFIA ar trebui să furnizeze periodic autorităților competente informații cu privire la dispozițiile privind delegarea care implică delegarea funcțiilor de administrare colectivă sau discreționară a portofoliului sau a funcțiilor de administrare a riscurilor. Prin urmare, AFIA ar trebui să raporteze, cu privire la fiecare FIA pe care îl administrează, informații privind delegații, lista și descrierea activităților delegate, cuantumul și procentajul activelor FIA administrate care fac obiectul dispozițiilor privind delegarea referitoare la funcția de administrare a portofoliului, o descriere a modului în care AFIA supraveghează, monitorizează și controlează delegatul, informații despre dispozițiile privind subdelegarea, precum și data de intrare în vigoare și de expirare a dispozițiilor privind delegarea și subdelegarea. Din motive de claritate, ar trebui să se specifice faptul că datele colectate cu privire la cantitatea și procentajul activelor FIA administrate care fac obiectul dispozițiilor privind delegarea referitoare la funcțiile de administrare a portofoliului au scopul de a oferi o mai bună imagine de ansamblu asupra funcționării delegării și nu reprezintă, în sine, un indicator probant pentru stabilirea caracterului adecvat al substanței economice sau al mecanismelor de administrare a riscurilor sau pentru stabilirea eficacității mecanismelor de supraveghere sau de control la nivelul administratorului. Aceste informații ar trebui comunicate autorităților competente în cadrul regimului de raportare în scopuri de supraveghere prevăzut de Directiva 2011/61/UE.

(12)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a Directivei 2011/61/UE, ar trebui clarificat faptul că normele de delegare prevăzute în directiva menționată se aplică tuturor funcțiilor enumerate în anexa I la directiva respectivă și listei de servicii auxiliare prevăzute la articolul 6 alineatul (4) din directiva respectivă.

(13)

Fondurile de investiții care acordă împrumuturi pot fi o sursă alternativă de finanțare pentru economia reală. Astfel de fonduri pot oferi finanțare extrem de importantă pentru întreprinderile mici și mijlocii din Uniune, pentru care sursele tradiționale de creditare sunt mai dificil de accesat. Însă abordările naționale divergente în materie de reglementare pot conduce la arbitrajul de reglementare și la niveluri diferite de protecție a investitorilor, împiedicând astfel instituirea unei piețe interne eficiente pentru acordarea de împrumuturi de către FIA. Directiva 2011/61/UE ar trebui să recunoască dreptul FIA de a acorda împrumuturi. De asemenea, ar trebui stabilite norme comune pentru a institui o piață internă eficientă pentru acordarea de împrumuturi de către FIA, pentru a asigura un nivel uniform de protecție a investitorilor în Uniune, pentru a permite FIA să își dezvolte activitățile prin acordarea de împrumuturi în toate statele membre și pentru a facilita accesul la finanțare al societăților din Uniune, un obiectiv-cheie al uniunii piețelor de capital, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei din 24 septembrie 2020 intitulată „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”. Cu toate acestea, având în vedere creșterea rapidă a pieței creditelor private, este necesar să se abordeze riscurile microprudențiale și macroprudențiale potențiale pe care împrumuturile acordate de FIA le-ar putea prezenta și răspândi în sistemul financiar mai larg. Normele aplicabile AFIA care administrează FIA care acordă împrumuturi ar trebui armonizate pentru a îmbunătăți administrarea riscurilor pe piața financiară și pentru a spori transparența pentru investitori. Din motive de claritate, dispozițiile prevăzute în prezenta directivă aplicabile AFIA care administrează FIA acordă împrumuturi nu ar trebui să împiedice statele membre să stabilească cadre naționale pentru produse care să definească anumite categorii de FIA prin norme mai restrictive.

(14)

Împrumuturile nu sunt întotdeauna acordate direct de FIA. Pot exista cazuri în care un FIA acordă un împrumut indirect printr-un terț sau un vehicul cu scop special care acordă împrumutul pentru FIA sau în numele acestuia ori pentru AFIA sau în numele acestuia în ceea ce privește FIA, înainte de a obține expunerea la împrumut. Pentru a evita eludarea Directivei 2011/61/UE, în cazul în care FIA sau AFIA respectiv este implicat în structurarea împrumutului sau în definirea sau convenirea în prealabil a caracteristicilor acestuia, astfel de cazuri ar trebui considerate activități de acordare de împrumuturi și ar trebui să facă obiectul directivei respective.

(15)

FIA care acordă împrumuturi consumatorilor fac obiectul cerințelor altor instrumente ale dreptului Uniunii aplicabile împrumuturilor de consum, inclusiv Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) și Directiva (UE) 2021/2167. Respectivele instrumente ale dreptului Uniunii stabilesc măsurile de bază de protecție a debitorilor la nivelul Uniunii. Însă din motive imperative de interes public, statele membre ar trebui să poată interzice pe teritoriul propriu acordarea de către FIA de împrumuturi pentru consumatori.

(16)

Pentru a sprijini administrarea profesională a FIA și pentru a atenua riscurile pentru stabilitatea financiară, AFIA care administrează FIA care se angajează în acordarea de împrumuturi, indiferent dacă FIA respective corespund definiției FIA care acordă împrumuturi, ar trebui să dispună de politici, proceduri și procese eficiente pentru acordarea de împrumuturi. De asemenea, acestea ar trebui să pună în aplicare politici, proceduri și procese eficace de evaluare a riscului de credit și de administrare și monitorizare a portofoliului lor de credite în cazul în care FIA pe care le administrează se angajează în acordarea de împrumuturi, inclusiv în cazul în care FIA respective obțin expunere la împrumuturi prin intermediul unor terți. Politicile, procedurile și procesele respective ar trebui să fie proporționale cu amploarea acordării împrumutului și ar trebui revizuite în mod regulat.

(17)

Pentru a limita riscul de interconectare între FIA care acordă împrumuturi și alți participanți la piața financiară, AFIA respectivelor FIA ar trebui, în cazul în care un debitor este o instituție financiară, să aibă obligația de a-și diversifica riscul și de a-și supune expunerea unor limite specifice.

(18)

Pentru a asigura stabilitatea și integritatea sistemului financiar și pentru a introduce garanții proporționale, FIA care acordă împrumuturi ar trebui să facă obiectul unei limite a efectului de levier care să varieze în funcție de tipul deschis sau închis al respectivului FIA. Riscul la adresa stabilității financiare este mai mare pentru FIA de tip deschis, care pot face obiectul unor răscumpărări la niveluri ridicate. În conformitate cu obiectivul de menținere a stabilității financiare, limita efectului de levier nu ar trebui să depindă de distribuirea unui FIA care acordă împrumuturi către investitori profesionali și de retail sau numai către investitori profesionali. Metoda angajamentului oferă un cadru cuprinzător și solid pentru calcularea gradului de îndatorare în conformitate cu standardele internaționale și, în special, pentru luarea în considerare a îndatorării sintetice create de instrumentele financiare derivate. Respectivele limite de îndatorare nu ar trebui să împiedice autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA să impună limite mai stricte de îndatorare atunci când acest lucru este considerat necesar pentru a asigura stabilitatea și integritatea sistemului financiar.

(19)

Pentru a limita conflictele de interese, AFIA și personalul acestora nu ar trebui să primească împrumuturi de la FIA i pe care le administrează. În mod similar, depozitarului FIA și delegatului acestuia, delegatului AFIA și personalului acestuia și entităților din același grup ca AFIA ar trebui să li se interzică să primească împrumuturi de la FIA vizate.

(20)

Pentru a preveni situațiile de hazard moral și pentru a menține calitatea generală a împrumuturilor acordate de FIA, astfel de împrumuturi ar trebui să facă obiectul unor cerințe de reținere a riscului atunci când sunt transferate unor terți. În același scop, ar trebui să li se interzică AFIA să administreze un FIA inițiator de împrumuturi cu unicul scop de a le vinde unor terți („strategia acordării în vederea distribuirii”), indiferent dacă FIA respectiv corespunde sau nu definiției unui FIA care acordă împrumuturi. Împrumuturile ar trebui acordate exclusiv în scopul investirii capitalului mobilizat de FIA în conformitate cu strategia sa de investiții și cu constrângerile de reglementare. Cu toate acestea, AFIA ar trebui să poată pune în aplicare strategia de investiții respectivă în interesul investitorilor FIA. Aceasta înseamnă că derogările de la normele privind reținerea riscului sunt necesare și ar trebui să acopere cazurile în care reținerea unei părți a împrumutului nu este compatibilă cu punerea în aplicare a strategiei de investiții a FIA sau cu cerințele de reglementare, inclusiv cerințele privind produsul, impuse FIA și AFIA acestuia. Aceste cazuri includ situațiile în care reținerea unei părți a împrumutului ar avea drept rezultat depășirea de către FIA a limitelor sale de investiții sau de diversificare sau la încălcarea cerințelor de reglementare, cum ar fi măsurile restrictive adoptate în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), sau în cazul în care FIA intră în lichidare sau în cazul în care situația debitorului s-a schimbat, de exemplu în cazul unei fuziuni sau al neîndeplinirii obligațiilor de plată de către debitor, dacă strategia de investiții a FIA nu este de a administra active neperformante sau când alocarea activelor FIA este modificată, având ca rezultat faptul că FIA nu mai este expus la un anumit sector sau la o anumită clasă de active. La cererea autorităților competente din statul său membru de origine, AFIA ar trebui să își justifice decizia de a recurge la o astfel de derogare de la normele privind reținerea riscului și ar trebui să aibă obligația de a respecta în permanență principiul general al interzicerii strategiilor de acordare în vederea distribuirii.

(21)

Împrumuturile nelichide pe termen lung deținute de un FIA ar putea crea neconcordanțe în materie de lichiditate în cazul în care structura deschisă a FIA permite investitorilor să solicite frecvent răscumpărarea unităților sau acțiunilor lor. Prin urmare, este necesar să se atenueze riscurile legate de transformarea scadenței prin impunerea unei structuri de tip închis pentru FIA care acordă împrumuturi. Cu toate acestea, FIA care acordă împrumuturi ar trebui să poată funcționa ca FIA de tip deschis, cu condiția să fie îndeplinite anumite cerințe, inclusiv un sistem de administrare a lichidităților care să reducă la minimum neconcordanțele de lichiditate, să asigure tratamentul echitabil al investitorilor și să se afle sub supravegherea autorităților competente din statul membru de origine al AFIA. Pentru a asigura stabilirea unor criterii coerente care să permită autorităților competente să stabilească dacă un FIA care acordă împrumuturi poate menține o structură deschisă, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9) ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili criteriile respective, ținând seama în mod corespunzător de natura, profilul de lichiditate și expunerile FIA care acordă împrumuturi.

(22)

Ar trebui să se clarifice faptul că, în cazul în care un FIA care acordă împrumuturi, sau un AFIA, în legătură cu activitățile de creditare ale FIA pe care le administrează, face obiectul cerințelor prevăzute în Directiva 2011/61/UE și al cerințelor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 345/2013 (10), (UE) nr. 346/2013 (11) și (UE) 2015/760 (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului, cerințele specifice privind produsul prevăzute în capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 345/2013, în capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 346/2013 și în Regulamentul (UE) 2015/760 ar trebui să prevaleze asupra normelor mai generale prevăzute în Directiva 2011/61/UE.

(23)

Din cauza naturii potențial nelichide și pe termen lung a activelor FIA care acordă împrumuturi, AFIA ar putea întâmpina dificultăți în a se conforma modificărilor cerințelor de reglementare introduse pe durata ciclului de viață al FIA pe care le administrează, fără a afecta încrederea investitorilor lor. Prin urmare, este necesar să se aplice dispoziții tranzitorii anumitor cerințe pentru FIA constituite înainte de adoptarea prezentei directive. Cu toate acestea, FIA și AFIA în cauză ar trebui totodată să poată alege să facă obiectul acestor norme, cu condiția ca autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA să fie notificate în consecință. În plus, normele aplicabile acordării de împrumuturi și FIA care acordă împrumuturi, cu excepția limitelor efectului de levier și a limitelor de investiții și a obligației FIA care acordă împrumuturi să funcționeze ca FIA de tip închis, ar trebui să se aplice numai împrumuturilor acordate după intrarea în vigoare a prezentei directive.

(24)

Pentru a sprijini monitorizarea pieței de către autoritățile de supraveghere, colectarea și schimbul de informații prin intermediul raportării în scopuri de supraveghere ar trebui îmbunătățite. Suprapunerea cerințelor de raportare care există în temeiul dreptului intern și al Uniunii, în special Regulamentele (UE) nr. 600/2014 (13) și (UE) 2019/834 (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului, Regulamentele (UE) nr. 1011/2012 (15) și (UE) nr. 1073/2013 (16) ale Băncii Centrale Europene, ar putea fi eliminată pentru a îmbunătăți eficiența și a reduce sarcinile administrative ale AFIA. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (EBA), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (17), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (18), ESMA (denumite în mod colectiv „autoritățile europene de supraveghere” sau „AES”) și Banca Centrală Europeană (BCE), cu sprijinul autorităților competente, atunci când este necesar, ar trebui să evalueze nevoile în materie de date ale diferitelor autorități de supraveghere, astfel încât modificările aduse modelului de raportare în scopuri de supraveghere pentru AFIA să fie eficace.

(25)

Pentru a reduce suprapunerea raportării și a sarcinilor de raportare aferente pentru AFIA și pentru a asigura o reutilizare eficientă a datelor de către autorități, datele raportate de AFIA autorităților competente ar trebui să fie puse la dispoziția altor autorități competente relevante, a AES și a Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), astfel cum se prevede în Recomandarea Comitetului european pentru risc sistemic din 7 decembrie 2017 (19), ori de câte ori acest lucru este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor lor, precum și membrilor Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) numai în scopuri statistice.

(26)

Pentru a pregăti viitoarele modificări ale obligațiilor de raportare în scopuri de supraveghere, domeniul de aplicare al datelor care pot fi solicitate AFIA ar trebui extins prin eliminarea limitărilor domeniului de aplicare, care se concentrează asupra tranzacțiilor și expunerilor majore sau asupra contrapărților și adăugând alte categorii de date care să fie comunicate autorităților competente. În cazul în care ESMA stabilește că se justifică divulgarea periodică de informații complete privind portofoliul către autoritățile de supraveghere, dispozițiile Directivei 2011/61/UE ar trebui să permită extinderea necesară a sferei de raportare.

(27)

În vederea asigurării armonizării consecvente a obligațiilor de raportare în scopuri de supraveghere, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei, pentru a preciza conținutul, formularele și procedurile de standardizare a procesului de raportare în scopuri de supraveghere de către AFIA, înlocuind astfel modelul de raportare prevăzut în actul delegat adoptat în temeiul articolului 24 din Directiva 2011/61/UE, precum și frecvența și calendarul raportării. În ceea ce privește informațiile care trebuie raportate cu privire la dispozițiile privind delegarea, standardele tehnice de reglementare ar trebui să continue să se limiteze la stabilirea nivelului adecvat de standardizare a informațiilor care trebuie raportate. Standardele tehnice de reglementare nu ar trebui să adauge elemente care nu sunt prevăzute în Directiva 2011/61/UE.

(28)

Pentru a standardiza procesul de raportare în scopuri de supraveghere, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA în ceea ce privește formatul, standardele în materie de date și metodele și acordurile privind raportarea de către AFIA. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(29)

Pentru a asigura un răspuns mai eficace la presiunile în materie de lichiditate în perioade de criză a pieței și pentru a proteja mai bine investitorii, în Directiva 2011/61/UE ar trebui stabilite norme pentru punerea în aplicare a recomandării CERS din 7 decembrie 2017.

(30)

Pentru a le permite AFIA de tip deschis stabiliți în orice stat membru să facă față presiunii cererilor de răscumpărare în condiții de criză a pieței, AFIA ar trebui să aibă obligația de a alege și a include în regulile FIA sau actele constitutive cel puțin două instrumente de administrare a lichidităților din lista armonizată prevăzută în anexa V, punctele 2-8, la Directiva 2011/61/UE. Prin derogare, în cazul în care un AFIA administrează un FIA autorizat ca fond de piață monetară în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului (20), AFIA ar trebui să poată decide să selecteze un singur instrument de administrare a lichidităților din lista respectivă. Respectivele instrumente de administrare a lichidităților ar trebui să fie adecvate în raport cu strategia de investiții, profilul de lichiditate și politica de răscumpărare a FIA. AFIA ar trebui să activeze astfel de instrumente de administrare a lichidităților atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesele investitorilor FIA. În plus, AFIA care administrează FIA de tip deschis ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a suspenda temporar subscrierile, răscumpărările și rambursările sau de a recurge conturi pentru active nelichide, în circumstanțe excepționale și atunci când acest lucru este justificat având în vedere interesele investitorilor FIA. În cazul în care un AFIA decide să suspende subscrierile, răscumpărările și rambursările, ar trebui să notifice fără întârzieri nejustificate autoritățile competente din statul său membru de origine. În cazul în care un AFIA decide să activeze sau să dezactiveze conturile pentru active nelichide, acesta ar trebui să informeze autoritățile competente din statul său membru de origine într-un interval de timp rezonabil înainte de activarea sau dezactivarea instrumentului respectiv de administrare a lichidităților. AFIA ar trebui, totodată, să notifice autoritățile competente din statul său membru de origine în cazul în care activează sau dezactivează orice alt instrument de administrare a lichidităților într-un mod care nu se desfășoară în cursul normal al activității, astfel cum se prevede în regulile sau în actele constitutive ale FIA. Acest lucru ar putea permite autorităților de supraveghere să gestioneze mai bine potențialele efecte de propagare ale tensiunilor în materie de lichidități pe o piață mai largă.

(31)

În special și pentru a consolida protecția investitorilor, ar trebui să se precizeze că utilizarea răscumpărării în natură nu este adecvată pentru investitorii de retail și, prin urmare, ar trebui să fie activată numai pentru a satisface cererile de răscumpărare ale investitorilor profesionali. În același timp, ar trebui abordate riscurile de inegalitate de tratament între investitorii răscumpărători și alți deținători de unități sau acționari.

(32)

Pentru a putea lua o decizie de investiții în concordanță cu apetitul lor pentru risc și cu nevoile lor de lichiditate, investitorii ar trebui să fie informați cu privire la condițiile de utilizare a instrumentelor de administrare a lichidității.

(33)

În vederea asigurării unei armonizări consecvente în domeniul administrării riscului de lichiditate de către AFIA a fondurilor deschise și pentru a facilita convergența pieței și a supravegherii, competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei, în conformitate cu articolele 14-10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, pentru a specifica caracteristicile instrumentelor de administrare a lichidităților prevăzute în anexa V la Directiva 2011/61/UE, ținând seama în mod corespunzător de diversitatea strategiilor de investiții și a activelor-suport ale FIA. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de ESMA și nu ar trebui să limiteze capacitatea AFIA de a utiliza orice instrument adecvat de administrare a lichidităților pentru toate clasele de active, jurisdicțiile și condițiile de piață. Pentru a asigura un nivel uniform de protecție a investitorilor în Uniune, ESMA ar trebui să elaboreze orientări privind selectarea și calibrarea instrumentelor de administrare a lichidităților de către AFIA. Aceste orientări ar trebui să recunoască faptul că responsabilitatea principală pentru administrarea riscului de lichiditate revine AFIA.

(34)

Depozitarii joacă un rol important în protejarea intereselor investitorilor și ar trebui să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile indiferent de tipul de custode care păstrează activele FIA în condiții de siguranță. Prin urmare, atunci când oferă servicii de custodie pentru FIA este necesar ca depozitarii centrali de titluri de valoare (CSD) să fie incluși în lanțul de custodie, pentru a se asigura că, în toate cazurile, există un flux stabil de informații între custodele activelor unui FIA și depozitar. Pentru a evita munca inutilă, depozitarii nu ar trebui să îndeplinească obligația de diligență ex ante în cazul în care intenționează să delege custodia către CSD-uri.

(35)

Pentru a îmbunătăți cooperarea și eficacitatea în materie de supraveghere, autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA ar trebui să poată adresa autorităților competente ale statului membru de origine al respectivului AFIA o cerere motivată de a lua măsuri de supraveghere împotriva sa.

(36)

Pentru a îmbunătăți cooperarea în materie de supraveghere, ESMA ar trebui să poată solicita autorității competente să îi aducă la cunoștință un caz, atunci când cazul respectiv are implicații transfrontaliere și ar putea afecta protecția investitorilor sau stabilitatea financiară. Analizele ESMA ale unor astfel de cazuri ar oferi altor autorități competente o mai bună înțelegere a aspectelor discutate, ar contribui la prevenirea unor situații similare în viitor și ar contribui la prevenirea unor situații similare în viitor și la protejarea integrității pieței pentru FIA.

(37)

Pentru a sprijini convergența în materie de supraveghere în domeniul delegării, ESMA ar trebui să dispună de informații mai complete asupra aplicării prezentei directive, inclusiv în ceea ce privește supravegherea și controlul adecvat al dispozițiilor privind delegarea, în toate statele membre. În acest scop, ar trebui să se bazeze pe obligațiile de raportare către autoritățile competente și pe exercitarea, în domeniul delegării, a competențelor sale de convergență în materie de supraveghere, înainte de următoarele revizuiri ale Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE. ESMA ar trebui să prezinte un raport care să analizeze practicile de piață în ceea ce privește delegarea și respectarea normelor privind delegarea, precum și cerințele de fond, cum ar fi cele referitoare la resursele umane și tehnice pe care AFIA, societățile de administrare și delegații acestora le utilizează în scopul îndeplinirii funcțiilor lor.

(38)

Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (21) stabilește pentru participanții la piața financiară și consultanții financiari norme armonizate privind transparența în legătură cu integrarea riscurilor legate de durabilitate și luarea în considerare a efectelor negative asupra durabilității în cadrul activităților lor și privind furnizarea informațiilor privind sustenabilitatea în ceea ce privește produsele financiare. Este important să se adopte o abordare orizontală a normelor de transparență privind sustenabilitatea pentru participanții la piața financiară și consultanții financiari. FIA și OPCVM pot avea o contribuție importantă la obiectivele uniunii piețelor de capital. Creșterea pieței pentru FIA și OPCVM trebuie să fie în concordanță și cu alte obiective ale Uniunii și, prin urmare, ar trebui să fie orientată către promovarea unei creșteri durabile. AFIA și societățile de administrare a OPCVM ar trebui să poată demonstra că respectă în permanență obligațiile care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2019/2088. Prin urmare, AFIA și societățile de administrare a OPCVM-urilor ar trebui să integreze parametrii de mediu, sociali și de guvernanță (ESG) în normele de administrare și de management al riscurilor, utilizate pentru a-și motiva deciziile de investiții. AFIA și societățile de administrare a OPCVM-urilor ar trebui, de asemenea, să aplice normele de administrare și d management al riscurilor în ceea ce privește deciziile lor de investiții și evaluarea riscurilor relevante, inclusiv a riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță. Acest lucru este cu atât mai important atunci când AFIA și societățile de administrare a OPCVM-urilor formulează cereri cu privire la politicile de investiții durabile ale FIA și ale OPCVM-urilor pe care le administrează. Aceste decizii de investiții și evaluări ale riscurilor ar trebui efectuate în interesul investitorilor FIA și ai OPCVM. ESMA ar trebui să își actualizeze orientările privind bunele politici de remunerare în temeiul Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE în ceea ce privește alinierea stimulentelor la riscurile ESG în politicile de remunerare.

(39)

Comercializarea OPCVM nu este întotdeauna efectuată direct de societatea de administrare, ci de unul sau mai mulți distribuitori, fie în numele societății de administrare, fie în nume propriu. Îndeosebi, ar putea exista cazuri în care un consultant financiar independent să comercializeze un OPCVM fără cunoștința companiei. Majoritatea distribuitorilor de fonduri fac obiectul cerințelor de reglementare prevăzute în Directiva 2014/65/UE sau în Directiva (UE) 2016/97, care definesc domeniul de aplicare și amploarea responsabilităților acestora față de propriii clienți. Prin urmare, Directiva 2009/65/CE ar trebui să recunoască diversitatea modalităților de distribuție și să facă distincția între, pe de o parte, modalitățile prin care un distribuitor acționează în numele societății de administrare, care ar trebui considerate drept dispoziții privind delegarea, și, pe de altă parte, acordurile prin care un distribuitor acționează în nume propriu atunci când comercializează OPCVM în temeiul Directivei 2014/65/UE sau prin intermediul produselor de investiții bazate pe asigurări de viață în conformitate cu Directiva (UE) 2016/97, caz în care dispozițiile Directivei 2009/65/CE privind delegarea nu ar trebui să se aplice, indiferent de vreun acord de distribuție între societatea de administrare și distribuitor.

(40)

Unele piețe concentrate nu dispun de o ofertă competitivă de servicii de depozitar. Pentru a remedia acest deficit care poate duce la creșterea costurilor pentru AFIA și la o piață mai puțin eficientă pentru FIA, autoritățile statelor membre ar trebui să poată permite numirea unui depozitar stabilit într-un alt stat membru. Această posibilitate ar trebui utilizată numai atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta directivă și cu aprobarea prealabilă a autorităților competente pentru FIA. Întrucât decizia de a permite numirea unui depozitar stabilit într-un alt stat membru nu ar trebui să fie automată, chiar și atunci când aceste condiții sunt îndeplinite, autoritățile competente ar trebui să ia decizia respectivă numai după ce au analizat, de la caz la caz, dacă există o lipsă de servicii de depozitar în statul membru de origine al FIA, având în vedere strategia de investiții a FIA respectiv.

(41)

În cadrul revizuirii Directivei 2011/61/UE, Comisia ar trebui să evalueze modul de funcționare a derogării care permite numirea unui depozitar stabilit într-un alt stat membru și potențialele beneficii și riscuri, inclusiv impactul asupra protecției investitorilor, stabilității financiare, eficienței supravegherii și disponibilității opțiunilor de piață, al modificării domeniului de aplicare al derogării respective în conformitate cu obiectivele uniunii piețelor de capital.

(42)

Crearea posibilității de a numi un depozitar stabilit într-un alt stat membru ar trebui să fie însoțită de o capacitate de supraveghere sporită. Prin urmare, depozitarul ar trebui să aibă obligația de a coopera nu numai cu autoritățile sale competente, ci și cu autoritățile competente pentru FIA pentru care a fost desemnat depozitarul și cu autoritățile competente din statul membru de origine pentru AFIA care administrează FIA, în cazul în care autoritățile competente respective sunt situate într-un alt stat membru decât cel al depozitarului.

(43)

Pentru a proteja mai bine investitorii, fluxul de informații de la AFIA către investitorii FIA ar trebui intensificat. Pentru a le permite investitorilor FIA să urmărească mai bine cheltuielile FIA, AFIA ar trebui să identifice taxele, comisioanele și cheltuielile care vor fi suportate de AFIA și care sunt ulterior alocate direct sau indirect FIA ori oricăreia dintre investițiile acestuia. AFIA ar trebui să raporteze periodic cu privire la toate aceste comisioane, taxe și cheltuieli. AFIA ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a le prezenta investitorilor un raport cu privire la structura portofoliului împrumuturilor acordate.

(44)

Pentru a spori transparența pieței și a utiliza în mod eficace datele de piață disponibile privind FIA, ESMA ar trebui să fie autorizată să divulge datele de piață aflate la dispoziția sa într-o formă agregată sau succintă și, prin urmare, standardul de confidențialitate ar trebui să fie relaxat pentru a permite o astfel de utilizare a datelor.

(45)

Cerințele pentru entitățile din țări terțe care au acces la piața internă ar trebui să fie aliniate la standardele prevăzute în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (22). Acestea ar trebui, de asemenea, să fie aliniate la standardele stabilite în acțiunea comună întreprinsă de statele membre în ceea ce privește jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale, reflectate în concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale. În special, FIA din afara UE, AFIA din afara UE care își desfășoară activitatea în state membre individuale și depozitarii stabiliți într-o țară terță nu ar trebui să fie situați într-o țară terță cu grad ridicat de risc în temeiul Directivei (UE) 2015/849 și nici într-o țară terță care este considerată necooperantă în materie fiscală, sub rezerva, în anumite cazuri, a unei perioade de grație în care o țară este ulterior identificată ca țară terță cu grad ridicat de risc în temeiul directivei respective sau este adăugată pe lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale. Cerințele ar trebui să asigure și schimbul adecvat și eficace de informații în materie fiscală, în conformitate cu standardele internaționale, cum ar fi cele prevăzute la articolul 26 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital.

(46)

Directiva 2009/65/CE ar trebui să asigure că condițiile pentru societățile de administrare a OPCVM sunt comparabile cu cele pentru AFIA în cazul în care nu există niciun motiv pentru menținerea diferențelor de reglementare pentru OPCVM și AFIA. Acesta ar fi cazul în ceea ce privește regimul de delegare, tratamentul în materie de reglementare al custozilor, cerințele de raportare în scopuri de supraveghere și disponibilitatea și utilizarea instrumentelor de administrare a lichidităților.

(47)

Pentru a se asigura aplicarea uniformă a cerințelor de fond pentru societățile de administrare a OPCVM, ar trebui să se clarifice faptul că, la momentul depunerii cererii de autorizare, societatea de administrare ar trebui să furnizeze autorităților competente informații cu privire la resursele umane și tehnice pe care le va utiliza pentru a-și îndeplini funcțiile și, după caz, pentru a supraveghea delegații. Cel puțin două persoane fizice, care fie sunt angajate cu normă întreagă de societatea de administrare, fie sunt membri executivi sau membri ai organului de conducere al societății de administrare cu normă întreagă și care își au domiciliul, în sensul că își au reședința obișnuită, în Uniune, ar trebui să fie numite să conducă activitatea societății de administrare. În afară de aceste obligații minime, ar putea fi necesare și mai multe resurse, în funcție de dimensiunea și complexitatea societății de administrare și a OPCVM-ului pe care îl administrează.

(48)

Pentru a alinia cadrele juridice ale Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE în ceea ce privește delegarea, ar trebui să se prevadă obligația ca societățile de administrare a OPCVM să justifice autorităților competente delegarea funcțiilor lor și să furnizeze motive obiective pentru delegare.

(49)

Delegarea poate permite administrarea eficientă a portofoliilor de investiții și obținerea expertizei necesare pe o anumită piață geografică sau pentru o anumită clasă de active. Este însă important ca autoritățile de supraveghere să dispună de informații actualizate cu privire la principalele elemente ale dispozițiilor privind delegarea. Pentru a avea o imagine de ansamblu fiabilă a activităților de delegare din Uniune, societățile de administrare ar trebui să furnizeze periodic autorităților competente informații cu privire la dispozițiile privind delegarea care implică delegarea funcțiilor de administrare colectivă sau discreționară a portofoliului sau a funcțiilor de administrare a riscurilor. Prin urmare, societățile de administrare ar trebui să raporteze, cu privire la fiecare OPCVM pe care îl administrează, informații privind delegații, lista și descrierea activităților delegate, cuantumul și procentajul activelor OPCVM-urilor administrate care fac obiectul dispozițiilor privind delegarea referitoare la funcția de administrare a portofoliului, o descriere a modului în care societatea de administrare supraveghează, monitorizează și controlează delegatul, informații despre dispozițiile privind subdelegarea, precum și data de intrare în vigoare și de expirare a dispozițiilor privind delegarea și subdelegarea. Din motive de claritate, ar trebui să se specifice faptul că datele colectate cu privire la cantitatea și procentajul activelor OPCVM-urilor administrate care fac obiectul dispozițiilor privind delegarea referitoare la funcțiile de administrare a portofoliului au scopul de a oferi o mai bună imagine de ansamblu asupra funcționării delegării și nu reprezintă, în sine, un indicator probant pentru stabilirea caracterului adecvat al substanței economice sau al mecanismelor de administrare a riscurilor sau pentru stabilirea eficacității mecanismelor de supraveghere sau de control la nivelul administratorului. Aceste informații ar trebui comunicate autorităților competente în cadrul regimului de raportare în scopuri de supraveghere prevăzut de Directiva 2009/65/CE.

(50)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a Directivei 2009/65/CE, ar trebui clarificat faptul că normele de delegare prevăzute aici se aplică tuturor funcțiilor enumerate în anexa II la directiva respectivă și listei serviciilor auxiliare menționate la articolul 6 alineatul (3) din directiva respectivă.

(51)

În vederea alinierii suplimentare a normelor privind delegarea aplicabile AFIA și OPCVM-urilor și a asigurării unei aplicări mai uniforme a Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește precizarea condițiilor pentru delegarea de la o societate de administrare a OPCVM către un terț și a condițiilor în care o societate de administrare a OPCVM poate fi considerată o entitate de tip „cutie poștală” și, prin urmare, nu mai poate fi considerată administratorul OPCVM-ului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (23). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(52)

Prezenta directivă ar trebui să pună în aplicare Recomandarea CERS din 7 decembrie 2017 de armonizare a instrumentelor de administrare a lichidităților și a utilizării acestora de către administratorii de fonduri de tip deschis, care cuprind OPCVM-urile, pentru a permite un răspuns mai eficace la presiunile de lichiditate în perioade de criză a pieței și o mai bună protecție a investitorilor.

(53)

Pentru a le permite OPCVM stabilite în orice stat membru să facă față presiunii cererilor de răscumpărare în condiții de criză a pieței, acestea ar trebui să aibă obligația de a alege și a include în regulile proprii sau în actele constitutive cel puțin două instrumente de administrare a lichidităților din lista armonizată prevăzută la punctele 2-8 din anexa IIA la Directiva 2009/65/CE. Prin derogare, un OPCVM care este autorizat ca fond de piață monetară în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1131 ar trebui să poată decide să selecteze un singur instrument de administrare a lichidităților din lista respectivă. Respectivele instrumente de administrare a lichidităților ar trebui să fie adecvate în raport cu strategia de investiții, profilul de lichiditate și politica de răscumpărare a OPCVM. OPCVM ar trebui să activeze astfel de instrumente de administrare a lichidităților atunci când acest lucru este necesar pentru a proteja interesele investitorilor OPCVM. În plus, OPCVM ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a suspenda temporar subscrierile, răscumpărările și rambursările sau de a recurge conturi pentru active nelichide, în circumstanțe excepționale și atunci când acest lucru este justificat având în vedere interesele investitorilor OPCVM. Dacă OPCVM decide să suspende subscrierile, răscumpărările și rambursările, ar trebui să notifice fără întârzieri nejustificate autoritățile competente din statul său membru de origine. Dacă OPCVM decide să activeze sau să dezactiveze conturile pentru active nelichide, acesta ar trebui să informeze autoritățile competente din statul său membru de origine într-un interval de timp rezonabil înainte de activarea sau dezactivarea instrumentului respectiv de administrare a lichidităților. OPCVM ar trebui, totodată, să notifice autoritățile competente din statul său membru de origine în cazul în care activează sau dezactivează orice alt instrument de administrare a lichidităților într-un mod care nu se desfășoară în cursul normal al activității, astfel cum se prevede în regulile fondului sau în actele constitutive ale OPCVM. Acest lucru ar putea permite autorităților de supraveghere să gestioneze mai bine potențialele efecte de propagare ale tensiunilor în materie de lichidități pe o piață mai largă.

(54)

În special și pentru a consolida protecția investitorilor, ar trebui să se precizeze că utilizarea răscumpărării în natură nu este adecvată pentru investitorii de retail și, prin urmare, ar trebui să fie activată numai pentru a satisface cererile de răscumpărare ale investitorilor profesionali. În același timp, ar trebui abordate riscurile de inegalitate de tratament între investitorii răscumpărători și alți deținători de unități.

(55)

Pentru a putea lua o decizie de investiții în concordanță cu apetitul lor pentru risc și cu nevoile lor de lichiditate, investitorii OPCVM-urilor ar trebui să fie informați cu privire la condițiile de utilizare a instrumentelor de administrare a lichidității.

(56)

În vederea asigurării unei armonizări consecvente în domeniul administrării riscului de lichiditate de către OPCVM și pentru a facilita convergența pieței și a supravegherii, competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei, în conformitate cu articolele 14-10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, pentru a preciza caracteristicile instrumentelor de administrare a lichidităților prevăzute în anexa IIA la Directiva 2009/65/CE, ținând seama în mod corespunzător de diversitatea strategiilor de investiții și a activelor-suport ale OPCVM. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de ESMA și nu ar trebui să limiteze capacitatea OPCVM de a utiliza orice instrument adecvat de administrare a lichidităților pentru toate clasele de active, jurisdicțiile și condițiile de piață. Pentru a asigura un nivel uniform de protecție a investitorilor în Uniune, ESMA ar trebui să elaboreze orientări privind selectarea și calibrarea instrumentelor de administrare a lichidităților de către societățile de administrare. Aceste orientări ar trebui să recunoască faptul că responsabilitatea principală pentru administrarea riscului de lichiditate revine OPCVM.

(57)

Pentru a sprijini monitorizarea pieței de către autoritățile de supraveghere, colectarea și schimbul de informații prin raportare în scopuri de supraveghere ar putea fi îmbunătățite prin introducerea unor obligații de raportare în scopuri de supraveghere în cazul OPCVM-urilor. Suprapunerea cerințelor de raportare care există în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern, în special Regulamentele (UE) nr. 600/2014 și (UE) 2019/834 și Regulamentele (UE) nr. 1011/2012 și (UE) nr. 1073/2013, ar putea fi eliminată pentru a îmbunătăți eficiența și a reduce sarcinile administrative ale societăților de administrare. AES și BCE, cu sprijinul autorităților competente, atunci când este necesar, ar trebui să evalueze nevoile în materie de date ale diferitelor autorități de supraveghere, pentru a se asigura că informația care trebuie raportată în temeiul modelului de raportare în scopuri de supraveghere pentru OPCVM este suficientă.

(58)

Pentru a reduce suprapunerea raportării și sarcinile de raportare aferente pentru OPCVM și pentru a asigura o reutilizare eficientă a datelor de către autorități, datele raportate de OPCVM autorităților competente ar trebui să fie puse la dispoziția altor autorități competente relevante, a ESMA, a celorlalte AES și a CERS, ori de câte ori acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin, precum și membrilor SEBC numai în scopuri statistice.

(59)

În vederea asigurării armonizării consecvente a obligațiilor de raportare în scopuri de supraveghere, în conformitate cu articolele 10-14 și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei, pentru a preciza conținutul, formularele și procedurile de standardizare a procesului de raportare în scopuri de supraveghere de către societățile de administrare, precum și frecvența și calendarul raportării. În ceea ce privește informațiile care trebuie raportate cu privire la dispozițiile privind delegarea, standardele tehnice de reglementare ar trebui să continue să se limiteze la stabilirea nivelului adecvat de standardizare a informațiilor care trebuie raportate. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de ESMA. Standardele tehnice de reglementare nu ar trebui să adauge elemente care nu sunt prevăzute în Directiva 2009/65/CE.

(60)

Pentru a standardiza procesul de raportare în scopuri de supraveghere, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA în ceea ce privește formatul, standardele în materie de date și metodele și acordurile privind raportarea de către societățile de administrare. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(61)

Pentru a asigura protecția investitorilor și, în special, pentru a garanta că, în toate cazurile, există un flux stabil de informații între custodele activelor OPCVM-ului și depozitar, regimul privind depozitarii ar trebui extins pentru a include CSD-urile în lanțul de custodie acolo unde furnizează servicii de custodie OPCVM-urilor. Pentru a evita munca inutilă, depozitarii nu ar trebui să îndeplinească obligația de diligență ex ante în cazul în care intenționează să delege custodia către CSD-uri.

(62)

Pentru a îmbunătăți cooperarea și eficacitatea în materie de supraveghere, autoritățile competente din statul membru gazdă al OPCVM ar trebui să poată adresa autorității competente a unui stat membru de origine a OPCVM o cerere motivată de a lua măsuri de supraveghere împotriva respectivului OPCVM.

(63)

Pentru a îmbunătăți cooperarea în materie de supraveghere, ESMA ar trebui să poată solicita unei autorități competente să aducă un caz la cunoștința ESMA, atunci când cazul respectiv are implicații transfrontaliere și ar putea afecta protecția investitorilor sau stabilitatea financiară. Analizele ESMA ale unor astfel de cazuri ar oferi altor autorități competente o mai bună înțelegere a aspectelor discutate, ar contribui la prevenirea unor situații similare în viitor și ar proteja integritatea pieței OPCVM.

(64)

Fără a aduce atingere normelor privind secretul profesional aplicabile în prezent, schimbul de informații dintre autoritățile competente și autoritățile fiscale ar trebui îmbunătățit. Astfel de schimburi ar trebui să se deruleze în conformitate cu dreptul intern și, în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea ar trebui divulgate numai cu acordul expres al autorității competente care le-a divulgat.

(65)

Directivele 2011/61/UE și 2009/65/CE impun AFIA și societăților de administrare a OPCVM să acționeze cu competența, grija și diligența necesare în interesul fondurilor de investiții pe care le administrează și al investitorilor lor. Prin urmare, statele membre ar trebui să solicite AFIA și societăților de administrare a OPCVM să acționeze în mod onest și echitabil în ceea ce privește comisioanele și costurile percepute investitorilor. În 2020, ESMA a elaborat orientări în materie de supraveghere pentru a promova convergența în ceea ce privește supravegherea costurilor FIA și ale OPCVM-urilor și pentru a elabora un set de criterii pentru a sprijini autoritățile competente în evaluarea noțiunii de costuri nejustificate și în supravegherea obligației de a preveni perceperea de costuri nejustificate de la investitori. Respectivele criterii sunt menite să ofere orientări autorităților competente, promovând în același timp convergența în materie de supraveghere în contextul uniunii piețelor de capital. Cu toate acestea, din cauza lipsei unei definiții clare a costurilor nejustificate, în prezent există practici de piață și de supraveghere divergente cu privire la ceea ce sectorul și autoritățile de supraveghere ar putea considera drept costuri nejustificate, iar dovezile au arătat o disparitate între costurile percepute în diferite state membre și între costurile percepute investitorilor de retail în comparație cu investitorii profesionali. Modificările propuse ale Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE, în contextul strategiei de investiții de retail a Uniunii, intenționează să abordeze această problemă, impunând administratorilor de fonduri să stabilească un proces solid de stabilire a prețurilor, care să includă identificarea, analizarea și revizuirea costurilor percepute, direct sau indirect, fondurilor de investiții sau deținătorilor de unități ale acestora și prin introducerea unei cerințe de compensare a investitorilor în cazul în care au fost percepute costuri nejustificate. ESMA ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport în care să evalueze nivelul, motivele și diferențele dintre costurile percepute investitorilor de retail, inclusiv diferențele care rezultă din natura FIA și a OPCVM-urilor în cauză, și în care să analizeze dacă criteriile stabilite în orientările sale în materie de supraveghere trebuie completate în ceea ce privește noțiunea de costuri nejustificate. Pentru a sprijini autoritățile competente în supravegherea costurilor și ESMA în analiza sa privind aspectele legate de costuri, autoritățile competente ar trebui să colecteze date privind costurile, care să fie comunicate ESMA o singură dată. Aceste date colectate ar crește expertiza ESMA în domeniul raportării costurilor, cu scopul de a oferi Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și autorităților competente consiliere tehnică cu privire la colectarea datelor privind costurile în contextul strategiei Uniunii privind investițiile de retail. Pe baza respectivului raport, ESMA ar trebui să desfășoare activități în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 pentru a contribui la dezvoltarea unei înțelegeri comune a noțiunii de costuri nejustificate.

(66)

Denumirea FIA și a OPCVM este un element distinctiv care influențează alegerile investitorilor și dă o primă impresie cu privire la strategia și obiectivele de investiții ale fondului. Deși denumirea FIA și a OPCVM face deja parte din informațiile precontractuale furnizate investitorilor, este util să se sublinieze importanța denumirii, indicând în special faptul că aceasta constituie o informație precontractuală esențială care figurează în informațiile cheie destinate investitorilor și în prospectul care ar trebui furnizate investitorilor de retail înainte ca aceștia să investească în respectivul FIA și investitorilor înainte ca aceștia să investească în respectivul OPCVM. În conformitate cu Directiva (UE) 2021/2261 a Parlamentului European și a Consiliului (24), începând cu 1 ianuarie 2023, OPCVM-urile distribuite investitorilor de retail fac obiectul cerințelor din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (25). De la acea dată, obligația unei societăți de administrare a OPCVM sau a unei societăți de investiții de a pregăti un document cu informații esențiale destinate investitorilor a fost înlocuită cu obligația de a întocmi un document cu informații esențiale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1286/2014. În plus, AFIA care administrează FIA care sunt distribuite către investitori de retail fac, de asemenea, obiectul cerințelor regulamentului respectiv. În consecință, în cazul în care FIA și OPCVM sunt distribuite către investitori de retail, AFIA și OPCVM au obligația de a include în documentul cu informații esențiale denumirea fondului și de a se asigura că aceste informații sunt exacte, echitabile și clare și nu transmit un mesaj înșelător sau derutant care ar incita în mod eronat investitorii. Prin urmare, este esențial să se sublinieze că denumirea unui FIA sau a unui OPCVM este considerată la fel de importantă ca orice alt document precontractual și face obiectul unor standarde egale de echitate și transparență. Pentru a asigura un nivel ridicat și uniform de protecție a investitorilor în Uniune, ESMA ar trebui să elaboreze orientări pentru a specifica situațiile în care denumirea unui FIA sau a unui OPCVM ar putea fi inechitabilă, neclară sau înșelătoare pentru investitor. Legislația sectorială care stabilește standarde pentru denumirile fondurilor sau pentru distribuirea fondurilor are prioritate față de aceste orientări.

(67)

În exercitarea funcțiilor sale în temeiul Directivelor 2009/65/CE și 2011/61/UE, ESMA ar trebui să adopte o abordare bazată pe riscuri.

(68)

La 9 august 2022, BCE a emis un aviz (26),

1.

Articolul 4 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 8 alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

5.

La articolul 12 se introduce următorul alineat:

6.

La articolul 14 se introduce următorul alineat:

7.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

8.

La articolul 16 se introduc următoarele alineate:

(*11)  Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind fondurile de piață monetară (JO L 169, 30.6.2017, p. 8)."

(*12)  Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).” "

9.

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

10.

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

12.

Articolul 24 se modifică după cum urmează:

13.

La articolul 25, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

(*15)  Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).” "

14.

La articolul 35 alineatul (2), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

15.

La articolul 36, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

16.

La articolul 37, alineatul (7) se modifică după cum urmează:

17.

La articolul 40 alineatul (2) primul paragraf, literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

18.

La articolul 42 alineatul (1) primul paragraf, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

19.

La articolul 43 se adaugă următorul alineat:

20.

La articolul 46 alineatul (2), litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

21.

Articolul 47 se modifică după cum urmează:

22.

Articolul 50 se modifică după cum urmează:

23.

Articolul 60 se înlocuiește cu următorul text:

24.

Articolul 61 se modifică după cum urmează:

25.

Se introduce următorul articol:

26.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

27.

Textul prevăzut în anexa II la prezenta directivă se adaugă ca anexa V.

1.

La articolul 2 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

(*16)  Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).” "

2.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 13 se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

6.

Se introduce următorul articol:

(*19)  Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind fondurile de piață monetară (JO L 169, 30.6.2017, p. 8).” "

7.

Se introduc următoarele articole:

(*20)  Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).” "

8.

Articolul 22a se modifică după cum urmează:

9.

La articolul 29 alineatul (1) al doilea paragraf, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

10.

La articolul 57 se adaugă următorul alineat:

11.

La articolul 69 se adaugă următorul alineat:

12.

La articolul 79, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

13.

La articolul 84, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

14.

La articolul 98 se adaugă următoarele alineate:

15.

Articolul 101 se modifică după cum urmează:

16.

Articolul 102 se modifică după cum urmează:

17.

Se introduce următorul articol:

18.

Articolul 112a se modifică după cum urmează:

19.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa III la prezenta directivă.

20.

Textul prevăzut în anexa IV la prezenta directivă se introduce ca anexa IIA.