1977L0799 — RO — 01.01.2007 — 009.001
Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.
|
DIRECTIVA CONSILIULUI din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare (JO L 336, 27.12.1977, p.15) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
No |
page |
date |
||
|
L 331 |
8 |
27.12.1979 |
||
|
L 76 |
1 |
23.3.1992 |
||
|
L 264 |
23 |
15.10.2003 |
||
|
L 127 |
70 |
29.4.2004 |
||
|
L 359 |
30 |
4.12.2004 |
||
|
L 363 |
129 |
20.12.2006 |
||
Astfel cum a fost modificat prin:
|
L 291 |
17 |
19.11.1979 |
||
|
L 302 |
23 |
15.11.1985 |
||
|
C 241 |
21 |
29.8.1994 |
||
|
L 236 |
33 |
23.9.2003 |
DIRECTIVA CONSILIULUI
din 19 decembrie 1977
privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare
(77/799/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European ( 1 ),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 2 ),
întrucât practicile de fraudă și evaziune fiscală care s-au extins de-a lungul frontierelor statelor membre determină pierderi bugetare și încălcări ale principiului impozitării corecte și pot cauza distorsiuni ale circulației capitalurilor și ale condițiilor de concurență; întrucât acest lucru afectează funcționarea pieței comune;
întrucât, din aceste motive, Consiliul adoptă la 10 februarie 1975 o rezoluție privind măsurile care trebuie luate de Comunitate pentru a combate frauda și evaziunea fiscală internațională ( 3 );
întrucât din natura internațională a problemei reiese că nu sunt suficiente măsurile naționale, al căror efect nu depășește frontierele naționale; întrucât nici colaborarea între administrații în temeiul acordurilor bilaterale nu poate să contracareze noile forme de fraudă și evaziune fiscală, al căror caracter multinațional se accentuează;
întrucât colaborarea între administrațiile financiare în cadrul Comunității trebuie, prin urmare, întărită în conformitate cu principii și norme comune;
întrucât, la cerere, statele membre trebuie să facă schimb de informații privind cazurile speciale; întrucât statul solicitant trebuie să facă cercetările necesare pentru a obține astfel de informații;
întrucât statele membre trebuie să comunice, chiar și în absența unei solicitări, orice informații relevante pentru evaluarea corectă a impozitelor pe venit și a impozitelor pe capital, în special în cazurile unor transferuri artificiale ale profiturilor între întreprinderi din diferite state membre sau în cazurile în care asemenea tranzacții se efectuează între întreprinderi din două state membre prin intermediul unei țări terțe cu scopul de obține avantaje fiscale, sau dacă impozitele au fost sau pot fi eludate sau evitate, din orice motiv;
întrucât este important ca reprezentanții administrației financiare a unui stat membru să aibă acces pe teritoriul altui stat membru, dacă ambele state implicate consideră acest lucru oportun;
întrucât trebuie să se asigure că informațiile furnizate în cursul unei astfel de colaborări nu sunt divulgate unor persoane neautorizate, astfel încât drepturile fundamentale ale cetățenilor și firmelor să fie respectate; întrucât statele membre care primesc astfel de informații nu trebuie să le utilizeze fără a fi autorizate în acest sens de statele membre care le furnizează, decât în scopuri fiscale sau pentru a facilita procedurile legale în caz de nerespectare a legislației fiscale a statului beneficiar; întrucât statul primitor trebuie să acorde informațiilor același regim de confidențialitate care le-a fost atribuit de statul furnizor, dacă acesta din urmă solicită acest lucru;
întrucât un stat membru căruia i se solicită să efectueze cercetări sau să furnizeze informații are dreptul să refuze acest lucru dacă legislația sau practicile sale administrative împiedică administrația financiară să efectueze aceste cercetări sau să colecteze sau să utilizeze aceste informații pentru propriile scopuri, sau dacă furnizarea unor astfel de informații ar fi contrară politicii publice sau ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui proces comercial, sau dacă statul membru căruia îi sunt destinate informațiile nu poate din motive practice sau juridice să furnizeze informații similare;
întrucât trebuie să existe o colaborare între statele membre și Comisie pentru examinarea permanentă a procedurilor de cooperare și acumularea de experiență în domeniul de interes, în special în domeniul transferului artificial al profiturilor între grupuri de întreprinderi, cu scopul de a îmbunătăți aceste proceduri și a pregăti norme comunitare corespunzătoare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Dispoziții generale
(1) În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de informații care le pot permite să efectueze o evaluare corectă a impozitelor pe venit și pe capital și orice alte informații privind stabilirea impozitelor pe primele de asigurare prevăzute la articolul 3 a șasea liniuță din Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistența mutuală în materie de recuperare a creanțelor privind anumite taxe, drepturi și alte măsuri ( 4 ).
(2) Se consideră impozite pe venit și taxe pe capital, indiferent de modul în care sunt prelevate, toate impozitele pe venitul total, pe capitalul total, inclusiv impozitele pe profitul din vânzarea proprietăților mobile sau imobile, impozitele pe salariile plătite de companii, precum și taxele pe capital.
(3) Impozitele specificate în alineatul (2) sunt în prezent următoarele:
în Belgia:
Impôt des personnes physiques/Personenbelasting
Impôt des sociétés/Vennootschapsbelasting
Impôt des personnes morales/Rechtpersonenbelasting
Impôt des non-résidents/Belasting der niet-verblijfhouders
în Danemarca:
Indkomstskat til staten
Selskabsskat
Den kommunale indkomstskat
Den amtskommunale indkomstskat
Folkepensionsbidragene
Sømandsskat
Den saerlige indkomstskat
Kirkeskat
Formueskat til staten
Bidrag til dagpengefonden
în Germania:
Einkimmensteuer
Korperschaftsteuer
Vermögensteuer
Gewerbesteuer
Grundsteuer
în Grecia:
a se completa cu caractere grecești
în Spania:
Impuesto sobre la Renta de las Personas Fisicas
Impuesto sobre Sociedades
Impuesto Extraordinario sobre el Patrimonio de las Personas Fisicas
în Franța:
Impôt sur le revenu
Impôt sur le sociétés
Taxe professionnelle
Taxe foncière sur le propriétés bâties
Taxe foncière sur le propriétés non bâties
în Irlanda:
Income tax
Corporation tax
Capital gains tax
Wealth tax
In Italia:
Imposta sul reddito delle persone fisiche
Imposta sul reddito delle persone giuridiche
Imposta locale sui redditi
În Luxemburg:
Impôt sur le revenu des personnes physiques
Impôt sur le revenu des collectivités
Impôt commercial communal
Impôt sur la fortune
Impôt foncier
În Țările de Jos:
Inkomstenbelasting
Vennootschapsbelasting
Vermogensbelasting
În Austria:
Einkommensteuer
Korperschaftsteuer
Grundsteuer
Bodenwertabgabe
Abgabe von land -und forstwirtschaftlichen Betrieben
În Portugalia:
Contribuicao predial
Imposto sobre a industria agricola
Contribuicao industrial
Imposto de capital
Imposto profissional
Imposto complementa
Imposto de mais-valias
Imposto sobre o rendimento do petroleo
Os adicionais devidos sobre os impostos precedentes
În Finlanda:
Valtion tuloverot /de statliga inkomstskatterna
YhteisJOen tulovero/inkomstskatten for samfund
Kunnallisvero/kommunalskatten
Kirkollisvero/kyrkoskatten
Kansanelakevakuutusmaksu/folkpensionsforsakringspremien
Saimusvakuutusmaksu/sjukforsakringspremien
Korkotuklen lahdevero/kallskatten pa ranteinkomst
Rajoitetusti verovelvollisen lahdevero/kallskatten for begransat skattskyldig
Valtion varallisuusvero/den statliga formogen-betsskatten
Kiinteistovero/fastighetsskatten
În Suedia:
Den statligs inkomstskatten
Sjomansskatten
Kupongskatten
Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatts
Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatts artister m.fl.
Den statligs fastighetsskatten
Den kommunala inkomstskatten
Formogenhetsskatten
În Marea Britanie:
Income tax
Corporation tax
Capital gains tax
Petroleum revenue tax
Development land tax
În Republica Cehă:
Daně z příjmů
Daň z nemovitostí
Daň dědická, daň darovací a daň z převodu nemovitostí
Daň z přidané hodnoty
Spotřební daně
În Estonia:
Tulumaks
Sotsiaalmaks
Maamaks
În Cipru:
Φόρος Εισοδήματος
'Εκτακτη Εισφορά για την Άμυνα της Δημοκρατίας
Φόρος Κεφαλαιουχικών Κερδών
Φόρος Ακίνητης Ιδιοκτησίας
În Letonia:
iedzīvotāju ienākuma nodoklis
nekustamā īpašuma nodoklis
uzņēmumu ienākuma nodoklis
În Lituania:
Gyventojų pajamų mokestis
Pelno mokestis
Įmonių ir organizacijų nekilnojamojo turto mokestis
Žemės mokestis
Mokestis už valstybinius gamtos išteklius
Mokestis už aplinkos teršimą
Naftos ir dujų išteklių mokestis
Paveldimo turto mokestis
În Ungaria:
személyi jövedelemadó
társasági adó
osztalékadó
általános forgalmi adó
jövedéki adó
építményadó
telekadó
În Malta:
Taxxa fuq l-income
În Polonia:
Podatek dochodowy od osób prawnych
Podatek dochodowy od osób fizycznych
Podatek od czynności cywilnoprawnych
În Slovenia:
Dohodnina
Davki občanov
Davek od dobička pravnih oseb
Posebni davek na bilančno vsoto bank in hranilnic
În Slovacia:
daň z príjmov fyzických osôb
daň z príjmov právnických osôb
daň z dedičstva
daň z darovania
daň z prevodu a prechodu nehnuteľností
daň z nehnuteľností
daň z pridanej hodnoty
spotrebné dane
În Bulgaria:
данък върху доходите на физическите лица
корпоративен данък
данъци, удържани при източника
алтернативни данъци на корпоративния данък
окончателен годишен (патентен) данък
în România:
impozitul pe venit
impozitul pe profit
impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți
impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
impozitul pe clădiri
impozitul pe teren
(4) Alineatul (1) se aplică oricăror impozite identice sau similare impuse ulterior, fie în completarea, fie în locul impozitelor enumerate la alineatul (3). Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc și informează Comisia asupra datei intrării în vigoare a unor astfel de impozite.
(5) Expresia „autoritate competentă” înseamnă:
în Belgia:
De Minister van financien sau un reprezentant autorizat
Le Ministre des finances sau un reprezentant autorizat
în Danemarca:
Skatteministeren sau un reprezentant autorizat
în Germania:
Der Bundesminister der Finanzen sau un reprezentant autorizat
în Grecia:
a se completa cu caractere grecești sau un reprezentant autorizat
în Spania:
El ministro de Economia y Hacienda sau un reprezentant autorizat
în Franța:
Le ministre de l'économie sau un reprezentant autorizat
în Irlanda:
The Revenue Commissioners sau reprezentantul autorizat al acestora
în Italia:
Il Capo del Dipartimento per le Politiche Fiscali sau reprezentanții săi autorizați
în Luxemburg:
Le ministre de finance sau un reprezentant autorizat
în Țările de Jos:
De minister van financien sau un reprezentant autorizat
în Austria:
Der Budesminister fur Finanzen sau un reprezentant autorizat
în Portugalia:
O Ministro da Financas sau un reprezentant autorizat
în Finlanda:
Valtiovarainministerio sau un reprezentant autorizat
Finansministeriet sau un reprezentant autorizat
în Regatul Unit:
The Commissioners of Customs and Excise sau un reprezentant autorizat, pentru informațiile solicitate referitoare la impozitele pe primele de asigurare și la accize,
The Commissioners of Inland Revenue sau un reprezentant autorizat, pentru orice alte informații
în Republica Cehă:
Ministr financí sau un reprezentant autorizat
în Estonia:
Rahandusminister sau un reprezentant autorizat
în Cipru:
Υπουργός Οικονομικών sau un reprezentant autorizat
în Letonia:
Finanšu ministrs sau un reprezentant autorizat
în Lituania:
Finansų ministras sau un reprezentant autorizat
în Ungaria:
A pénzügyminiszter sau un reprezentant autorizat
în Malta:
Il-Ministru responsabbli għall-Finanzi sau un reprezentant autorizat
în Polonia:
Minister Finansów sau un reprezentant autorizat
în Slovenia:
Minister za finance sau un reprezentant autorizat
în Slovacia:
Minister financií sau un reprezentant autorizat
în Bulgaria:
Изпълнителният директор на Националната агенция за приходите
în România:
Ministerul Finanțelor Publice sau un reprezentant autorizat
Articolul 2
Schimbul la cerere
(1) În anumite situații, autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita autorității competente a altui stat membru să înainteze informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1). Autoritatea competentă a statului solicitat nu este obligată să răspundă solicitării dacă autoritatea competentă a statului solicitant nu a epuizat sursele proprii de informații care puteau fi utilizate, potrivit împrejurărilor, pentru a obține informațiile solicitate fără riscul de a pune în pericol obținerea rezultatului căutat.
(2) Pentru a prezenta informațiile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru solicitat organizează orice investigații necesare pentru a obține astfel de informații.
Pentru a obține informațiile solicitate, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă la care aceasta din urmă apelează procedează ca și când ar acționa în nume propriu sau la cererea altei autorități din statul său membru.
Articolul 3
Schimbul automat de informații
Pentru categoriile de cazuri determinate în procedurile de consultare menționate la articolul 9, autoritățile competente ale statelor membre schimbă periodic informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1) fără solicitare prealabilă.
Articolul 4
Schimbul spontan de informații
(1) Autoritatea competentă a statului membru prezintă autorității competente a oricărui statmembru interesat, fără o solicitare prealabilă, informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1), despre care are cunoștință, în următoarele situații:
(a) autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;
(b) o persoană impozabilă obține o reducere sau o scutire de impozit într-un stat membru care ar putea determina o mărire a impozitului sau o obligație de plată a impozitului într-un alt stat membru;
(c) afacerile între o persoană impozabilă într-un stat membru și o persoană impozabilă în alt stat membru sunt efectuate printr-una sau mai multe țări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului într-unul sau celălalt stat membru sau în amândouă;
(d) autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că are loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;
(e) informațiile prezentate unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obținerea unor informații care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.
(2) Autoritățile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevăzute la articolul 9, să extindă schimbul de informații prevăzut la alineatul (1) și la alte cazuri decât cele specificate.
(3) Autoritățile competente ale statelor membre pot înainta fiecărui stat membru în orice alt caz, fără solicitare prealabilă, informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1) de care au cunoștință.
Articolul 5
Termenul-limită pentru prezentarea de informații
Autoritatea competentă a statelor membre care, conform articolelor precedente, este solicitată să furnizeze informații, le prezintă cât mai urgent posibil. Dacă întâmpină greutăți în furnizarea informațiilor sau refuză să furnizeze informațiile, informează imediat autoritatea solicitantă asupra acestui fapt, indicând natura greutăților sau motivele refuzului.
Articolul 6
Colaborarea între reprezentanții statului implicat
În sensul dispozițiilor precedente, autoritatea competentă a statului membru care furnizează informațiile și autoritatea competentă a statului membru căreia îi sunt destinate informațiile pot conveni, conform procedurii de consultare menționate în articolul 9, să autorizeze prezența în primul stat membru a reprezentanților administrației financiare a celuilalt stat membru. Detaliile aplicării prezentei dispoziții se stabilesc în cadrul aceleiași proceduri.
Articolul 7
Dispoziții privind confidențialitatea informațiilor
(1) Toate informațiile comunicate unui stat membru în temeiul prezentei directive sunt păstrate secrete în statul respectiv, în același mod ca și informațiile obținute în temeiul legislației sale naționale. În orice caz, informațiile în cauză:
— pot fi puse doar la dispoziția persoanelor direct implicate în stabilirea impozitului sau în controlul administrativ al acestei evaluări;
— pot fi divulgate doar cu ocazia unor proceduri juridice sau administrative care implică sancțiuni și care sunt inițiate pentru sau în legătură cu efectuarea sau controlul stabilirii impozitului și doar persoanelor direct implicate în aceste proceduri; cu toate acestea, aceste informații pot fi divulgate în cursul audierilor publice sau în hotărâri ale instanțelor, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru care furnizează informațiile nu se opune în momentul comunicării lor inițiale;
— nu sunt utilizate, în nici un caz, în alte scopuri decât în scopuri fiscale sau în legătură cu proceduri juridice sau administrative care implică sancțiuni și care sunt inițiate pentru sau în legătură cu efectuarea sau controlul stabilirii impozitului.
De asemenea, statele membre pot prevedea ca informațiile menționate la primul paragraf să fie utilizate pentru stabilirea altor impozite și taxe prevăzute la articolul 2 din Directiva 76/308/CEE ( 5 ).
(2) Alineatul (1) nu obligă un stat membru a cărui legislație sau practică administrativă stabilește, în scopuri interne, limite mai stricte decât acelea incluse în dispozițiile respectivului alineat, să furnizeze informații dacă statul interesat nu este de acord să respecte aceste limite mai stricte.
(3) Fără a aduce atingere alineatului (1), autoritatea competentă a statului membru care furnizează informațiile poate permite ca acestea să fie utilizate pentru alte scopuri în statul solicitant dacă, în temeiul legislației statului care efectuează informarea, informațiile ar putea fi folosite în situații similare și pentru scopuri similare de statul care efectuează informarea.
(4) Dacă o autoritate competentă a unui stat membru consideră că informațiile primite de la autoritatea competentă a altui stat membru pot fi utile autorității competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acestuia din urmă cu acordul autorității competente care a furnizat informațiile.
Articolul 8
Limitele schimbului de informații
(1) Prezenta directivă nu impune unui stat membru căruia îi sunt solicitate informații obligația să efectueze anchete sau să comunice informații, în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obținerea informațiilor respective de către autoritatea competentă a statului în cauză ar fi contrară legislației sau practicilor sale administrative.
(2) Furnizarea informațiilor poate fi refuzată dacă ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional, a unui proces comercial sau a unor informații a căror dezvăluire ar fi contrară politicii publice.
(3) Autoritatea competentă a statului membru poate refuza transmiterea de informații, atunci când statul membru care le solicită nu poate furniza același tip de informații din motive de fapt sau de drept.
Articolul 8a
Notificare
(1) La cererea autorității competente a unui stat membru, autoritatea competentă a altui stat membru comunică destinatarului, în conformitate cu normele care reglementează notificarea instrumentelor similare în statul membru solicitat, toate instrumentele și deciziile emise de autoritățile administrative ale statului membru solicitant și care se referă la aplicarea pe teritoriul său a legislației privind impozitele reglementate de prezenta directivă.
(2) Cererile de notificare precizează subiectul instrumentului sau al deciziei care trebuie notificate și indică numele și adresa destinatarului, precum și orice alte informații care pot facilita identificarea destinatarului.
(3) Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă în legătură cu răspunsul său la cererea de notificare și îi notifică, în special, data la care decizia sau instrumentul a fost notificat destinatarului.
Articolul 8b
Controale simultane
(1) În cazul în care situația fiscală a uneia sau a mai multor persoane supuse impozitării prezintă un interes comun sau complementar pentru două sau mai multe state membre, acestea din urmă pot conveni să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul său, în vederea schimbului de informații astfel obținute, ori de câte ori aceste controale par a fi mai eficace decât controalele efectuate de un singur stat membru.
(2) Autoritatea competentă din fiecare stat membru identifică în mod independent persoanele supuse impozitării pentru care intenționează să propună un control simultan. Aceasta notifică autorităților competente din celelalte state membre cazurile care, în opinia sa, ar trebui să facă obiectul unor controale simultane. Ea își motivează opțiunea, pe cât posibil, prin furnizarea informațiilor care au condus la decizia sa. Ea indică termenul în care ar trebui efectuate aceste controale.
(3) Autoritatea competentă a fiecărui stat membru vizat decide dacă dorește să participe la controlul simultan. La primirea unei propuneri de control simultan, autoritatea competentă își confirmă acordul sau comunică autorității omoloage refuzul său motivat.
(4) Fiecare autoritate competentă a statelor membre în cauză desemnează un reprezentant însărcinat cu supervizarea și coordonarea operațiunii de control.
Articolul 9
Consultări
(1) În scopul aplicării prezentei directive, consultările au loc, dacă este necesar, în cadrul unui comitet, între:
— autoritățile competente ale statelor membre implicate, la solicitarea oricăruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;
— autoritățile competente ale tuturor statelor membre și Comisie, la cererea uneia dintre aceste autorități sau a Comisiei, în măsura în care problemele abordate nu sunt exclusiv de interes bilateral.
(2) Autoritățile competente ale statelor membre pot comunica direct între ele. Prin acord reciproc, autoritățile competente ale statelor membre pot să permită autorităților pe care le desemnează să comunice direct între ele în situații date sau în anumite categorii de cazuri.
(3) Dacă autoritățile competente încheie acorduri pe probleme bilaterale reglementate de prezenta directivă, altele decât cele privind cazuri individuale, ele informează Comisia asupra acestui lucru cât mai curând posibil. Comisia anunță la rândul ei autoritățile competente din alte state membre.
Articolul 10
Schimburile de experiență
Împreună cu Comisia, statele membre monitorizează constant procedura de cooperare prevăzută în prezenta directivă și fac schimb de informații, în special cu privire la costul transferului între grupuri de companii, cu scopul îmbunătățirii acestei cooperări și, dacă este cazul, elaborării unor norme în domeniile respective.
Articolul 11
Aplicabilitatea dispozițiilor generale de asistență
Dispozițiile anterioare nu împiedică îndeplinirea altor obligații mai generale privind schimbul de informații, care ar putea decurge din alte acte juridice.
Articolul 12
Dispoziții finale
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 1 ianuarie 1979 și le comunică imediat Comisiei.
(2) Statele membre transmit Comisiei textele dispozițiilor importante de drept intern adoptate ulterior în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 13
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
( 1 ) JO C 293, 13.12.1976, p. 34.
( 2 ) JO C 56, 7.3.1977, p. 66.
( 3 ) JO C 35, 14.2.1975, p. 1.
( 4 ) JO L 73, 19.3.1976, p. 18. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.
( 5 ) JO L 73, 19.3.1976, p. 18.