O clauză contractuală care nu s‑a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

(1)Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într‑un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor [a se citi profesionist], în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze [a se citi potrivit dispozițiilor sale], în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.(2)Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că consumatorul nu își pierde protecția acordată prin această directivă datorită alegerii legislației unui stat nemembru ca legislație aplicabilă contractului, în cazul în care acesta din urmă are o strânsă legătură cu teritoriul statelor membre.

Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor și al concurenților, există mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către [profesioniști].

Statele membre pot adopta sau menține cele mai stricte dispoziții [a se citi dispoziții mai stricte] compatibile cu tratatul în domeniul reglementat de prezenta directivă, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protecție [a se citi un nivel de protecție mai ridicat].

(9)O armonizare completă este necesară pentru a se asigura tuturor consumatorilor din Comunitate un nivel ridicat și echivalent de protecție a intereselor lor și pentru crearea unei veritabile piețe interne. În consecință, nu ar trebui să li se permită statelor membre să mențină sau să introducă alte dispoziții de drept intern decât cele prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, o astfel de limitare nu ar trebui să se aplice decât în cazul dispozițiilor armonizate din prezenta directivă. Când astfel de dispoziții armonizate nu există, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a menține sau introduce dispoziții legale naționale. În consecință, statele membre ar putea, de exemplu, să mențină sau să introducă dispoziții naționale cu privire la răspunderea solidară a vânzătorului sau a furnizorului de servicii și a creditorului. Un alt exemplu privind această posibilitate oferită statelor membre ar putea fi menținerea sau introducerea de dispoziții naționale cu privire la anularea contractului de vânzare de bunuri sau furnizare de servicii, în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere din contractul de credit. În acest sens, în cazul contractelor de credit pe durată nedeterminată, ar trebui să li se acorde statelor membre dreptul de a stabili un termen minim care trebuie să curgă între momentul în care creditorul solicită rambursarea și ziua în care trebuie rambursat creditul.(10)Definițiile cuprinse în prezenta directivă stabilesc domeniul de aplicare al armonizării. În consecință, obligația impusă statelor membre de a pune în aplicare dispozițiile prezentei directive ar trebui să fie limitată la domeniul de aplicare al acesteia, conform definițiilor menționate. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere punerii în aplicare de către statele membre, în conformitate cu legislația comunitară, a dispozițiilor prezentei directive în domenii care nu intră în sfera de aplicare a acesteia. […]

(1)În cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de credit sau contractul însuși se cesionează unei terțe persoane, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului inițial, inclusiv dreptul la compensare, în cazul în care aceasta este permisă în statul membru în cauză.(2)Consumatorul trebuie să fie informat cu privire la cesiunea la care se face trimitere în alineatul (1), cu excepția cazurilor în care creditorul inițial, prin acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul către consumator.

În măsura în care prezenta directivă conține dispoziții armonizate, statele membre nu pot menține sau introduce în legislația lor națională dispoziții diferite față de cele stabilite în prezenta directivă.

(1)

Solicitantul poate cere emiterea unei somații de plată:

1. pentru creanțe pecuniare sau creanțe referitoare la bunuri fungibile, atunci când instanța competentă să soluționeze pretenția este tribunalul de raion (Rayonen sad);

[…]

(1)Cererea trebuie depusă la tribunalul de raion (Rayonen sad) în circumscripția căruia se află domiciliul sau sediul debitorului. Acest tribunal va decide din oficiu, în termen de trei zile, asupra competenței sale teritoriale. […](2)

Instanța examinează cererea în ședință preliminară și emite, în termenul prevăzut la alineatul (1), o somație de plată, excepție făcând următoarele situații:

1.cererea nu respectă condițiile prevăzute la articolul 410, iar solicitantul nu remediază neregularitățile în termen de trei zile de la notificare;2.cererea încalcă legea sau bunele moravuri;3.debitorul nu are domiciliul sau sediul pe teritoriul Republicii Bulgaria;4.debitorul nu are reședința obișnuită pe teritoriul Republicii Bulgaria sau nu își exercită activitatea pe teritoriul Republicii Bulgaria.

(1)Debitorul poate formula opoziție scrisă la somația de plată sau împotriva unei părți din aceasta. Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 414a, nu este necesar să se motiveze opoziția.(2)Opoziția trebuie formulată în termen de două săptămâni de la notificarea somației. Termenul nu poate fi prelungit.

(1)În cazul în care cererea este însoțită de un document menționat la articolul 417 pe care se bazează creanța, creditorul poate solicita instanței să dispună executarea imediată și să emită un titlu executoriu.(2)Titlul executoriu se emite după ce instanța a verificat legalitatea documentului în ceea ce privește forma acestuia și a constatat că acest document atestă existența unei creanțe executorii față de debitor. […]

(1)Ordonanța care admite o cerere de executare imediată poate face obiectul unei acțiuni individuale; această acțiune trebuie introdusă într‑un termen de două săptămâni de la notificarea somației de plată.(2)Acțiunea individuală împotriva ordonanței de executare imediată trebuie introdusă simultan cu opoziția formulată la somația de plată emisă; această acțiune nu se poate întemeia decât pe considerații inerente actelor vizate la articolul 417.(3)Introducerea acțiunii împotriva ordonanței de executare imediată nu are efect suspensiv asupra executării.

(1)Opoziția formulată la somație nu are efect suspensiv asupra executării silite în cazurile prevăzute la articolul 417 punctele 1-9, cu excepția cazului în care debitorul furnizează creditorului o garanție corespunzătoare, potrivit modalităților prevăzute la articolele 180 și 181 din Legea contractelor și obligațiilor [zakon za zadalzheniyata i dogovorite].(2)Atunci când este introdusă, în termenul stabilit pentru formularea opoziției, o cerere de suspendare susținută prin probe scrise, instanța care a dispus executarea imediată o poate suspenda, chiar în lipsa unei garanții în sensul alineatului (1).(3)Decizia luată privind cererea de suspendare poate fi contestată prin intermediul unei acțiuni individuale.

Atunci când creanța apare dintr‑un contract încheiat cu un consumator, la cerere, se anexează contractul, dacă este prezentat sub formă scrisă, însoțit de toate actele adiționale și anexele, precum și de condițiile generale aplicabile, după caz.

Instanța examinează cererea în ședință preliminară și emite, în termenul prevăzut la alineatul (1), o somație de plată, excepție făcând următoarele situații:

[…]

1.La punctul 2, termenul comunele și băncile se înlocuiește cu: și comunele, sau un extras din registrele contabile ale băncii, la care se anexează documentul din care rezultă creanța băncii, precum și toate anexele la acesta, inclusiv condițiile generale aplicabile.2.La punctul 10, se adaugă a doua teză următoare: Atunci când titlul de valoare constituie o garanție a unei creanțe care rezultă dintr‑un contract încheiat cu un consumator, la cerere se anexează contractul, dacă este prezentat sub formă scrisă, însoțit de toate anexele la acesta, inclusiv condițiile generale aplicabile.

(1)Opoziția formulată la somație nu are efect suspensiv asupra executării silite în cazurile prevăzute la articolul 417 punctele 1-9, cu excepția cazului în care debitorul furnizează creditorului o garanție corespunzătoare, potrivit modalităților prevăzute la articolele 180 și 181 din Legea contractelor și obligațiilor [zakon za zadalzheniyata i dogovorite]. Atunci când debitorul este un consumator, garanția nu depășește o treime din creanță.(2)

Instanța care a dispus executarea imediată o poate suspenda, chiar în lipsa unei garanții în sensul alineatului (1), atunci când a fost prezentată o cerere de suspendare a executării, susținută prin documente justificative scrise din care rezultă:

1. creanța nu este datorată;

2. creanța se întemeiază pe o clauză abuzivă dintr‑un contract încheiat cu un consumator;

3. cuantumul creanței datorate în temeiul contractului încheiat cu consumatorul a fost calculat în mod eronat.

Contractul de credit pentru consumatori se încheie în scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în mod clar și inteligibil, iar toate elementele contractului trebuie să se prezinte în caractere uniforme, ca tip, format și dimensiune, aceasta din urmă neputând fi mai mică de 12, în două exemplare, unul pentru fiecare parte la contract.

(1)Creditorul nu poate cesiona creanța care rezultă din contractul de credit pentru consumatori unui terț decât dacă acest contract prevede o astfel de posibilitate.(2)Atunci când creditorul cesionează unui terț creanța care rezultă din contractul de credit pentru consumatori, consumatorul are dreptul să ridice împotriva acestui terț toate opozițiile pe care le putea formula împotriva creditorului inițial, inclusiv excepția compensării.

(1)În caz de întârziere a consumatorului, creditorul nu are dreptul la dobânzi decât pentru cuantumul rămas neplătit; aceste dobânzi se calculează pentru durata întârzierii.(2)Atunci când consumatorul înregistrează o întârziere în plățile datorate pe baza creditului, penalitățile de întârziere nu pot fi mai mari decât dobânda legală.(3)Creditorul nu poate refuza primirea unei plăți parțiale a creditului pentru consumatori.