<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0800764301.case.xml"><NO.CASE>C-116/06</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62006C0116</NO.CELEX><NO.SEQ>0006.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>7645</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>7664</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>20</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT — CAUZA C-116/06</LEFT><RIGHT>KIISKI</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Juliane Kokott</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070315">15 martie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezenta speţă oferă posibilitatea de a detalia statutul juridic al lucrătoarelor gravide în temeiul dreptului comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Doamnei Kiiski, profesoară finlandeză, i-a fost acordat, la cerere, un concediu pentru educare<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în finlandeză: <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>hoitovapaa<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>. Astfel cum s-a constatat în cursul şedinţei desfăşurate la Curte, acest concediu face parte în Finlanda din categoria concediilor din motive familiale, între care se numără şi concediul pentru creşterea copilului (finlandeză: <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>vanhempainloma<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), precum şi concediul de maternitate.</P></NOTE>, pentru a se ocupa de primul său copil încă înainte de începerea acestui concediu pentru educare, doamna Kiiski a aflat însă că este din nou însărcinată. Din acest motiv, a dorit să revină asupra modalităţilor de îngrijire a copilului avute în vedere iniţial şi a solicitat reducerea duratei concediului pentru educare acordat deja. Angajatorul său a refuzat însă aprobarea acestei cereri pentru motivul că o modificare a duratei unui concediu pentru educare odată acordat ar fi posibilă numai dintr-un motiv întemeiat, iar o nouă sarcină nu ar reprezenta un astfel de motiv. Cererea ulterioară, formulată de doamna Kiiski în timpul concediului pentru educarea copilului, prin care solicita încetarea concediului respectiv şi acordarea concediului de maternitate, a fost respinsă pentru acelaşi motiv.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>În această situaţie, doamna Kiiski a considerat că este discriminată pe criterii de sex, fiind încălcate drepturile sale în calitate de lucrătoare gravidă. în esenţă, ea solicită, având în vedere sarcina, un tratament special în comparaţie cu alţi lucrători, indiferent de sexul acestora.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Cadrul juridic comunitar în prezenta cauză este reprezentat, pe de o parte, de<?PAGE NO="I-7646"?> Directiva 76/207/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19760209">9 februarie 1976</DATE> privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="039" DATE.PUB="1976" PAGE.FIRST="40">JO L 39, p. 40</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 164 (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Directiva 76/207<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>).</P></NOTE>, astfel cum a fost modificată prin directiva 2002/73/CE<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="20020923">23 septembrie 2002</DATE> de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="269" DATE.PUB="2002" PAGE.FIRST="15">JO L 269, p. 15</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 6, p. 143, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Directiva 2002/73<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>).</P></NOTE>, iar pe de altă parte, de Directiva 92/85/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19921019">19 octombrie 1992</DATE> privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="348" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 348, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 3, p. 3 (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Directiva 92/85<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>).</P></NOTE>. Se atrage totodată atenţia asupra Directivei 96/34/CE a Consiliului din <DATE ISO="19960603">3 iunie 1996</DATE> privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului încheiat de UNICE, CEEP şi CES<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="145" DATE.PUB="1996" PAGE.FIRST="4">JO L 145, p. 4</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 3, p. 160 (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Directiva 96/34<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 2 din Directiva 76/207, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2002/73, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>În sensul următoarelor dispoziţii, principiul egalităţii de tratament presupune inexistenţa oricărei discriminări pe criterii de sex legate, direct sau indirect, în special de starea civilă sau familială.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>În sensul prezentei directive, prin termenii de mai jos se înţelege:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="00AB"/>discriminare directă<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="00BB"/>: situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situaţie comparabilă;</P></ITEM><ITEM><P><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="00AB"/>discriminare indirectă<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="00BB"/>: situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practică aparent neutră ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepţia cazului în care această dispoziţie, acest criteriu sau această practică este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare;</P></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST><P>[...]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(7)</NO.P><TXT>Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor privind protecţia femeii, în special în ceea ce priveşte sarcina şi maternitatea.</TXT><P>O femeie aflată în concediu de maternitate are dreptul, la încheierea concediului de<?PAGE NO="I-7647"?> maternitate, să revină la locul său de muncă sau la un loc de muncă echivalent în condiţii care nu sunt mai puţin favorabile şi să beneficieze de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei sale.</P><P>Orice tratament mai puţin favorabil al unei femei legat de sarcină sau de concediul de maternitate, în sensul Directivei 92/85/CEE, constituie discriminare în sensul prezentei directive.</P><P>De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor Directivei 96/34/CE [...] şi ale Directivei 92/85/CEE [...]<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 8 din Directiva 92/85 are următorul conţinut:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Concediul de maternitate</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(1)</NO.P><TXT>Statele membre iau măsurile necesare pentru ca lucrătoarele, în sensul articolului 2, să beneficieze de un concediu de maternitate de cel puţin 14 săptămâni consecutive, repartizat înainte şi/sau după naştere, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Concediul de maternitate prevăzut la alineatul (1) trebuie să includă un concediu de maternitate obligatoriu de cel puţin două săptămâni, repartizat înainte şi/sau după naştere, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale.<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 11 din Directiva 92/85 are următorul conţinut (în extras):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>Drepturi legate de contractul de muncă</P><P>Pentru a garanta lucrătoarelor, în sensul articolului 2, exercitarea drepturilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii, recunoscute în prezentul articol, se prevăd următoarele:</P><P>[...]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>În cazul menţionat la articolul 8, trebuie asigurate următoarele:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>drepturile legate de contractul de muncă al lucrătoarelor, în sensul articolului 2, altele decât cele prevăzute la litera (b);</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-7648"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>menţinerea unei remuneraţii şi/sau dreptul lucrătoarelor, în sensul articolului 2, de a beneficia de o prestaţie adecvată;</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>prestaţia prevăzută la punctul 2 litera (b) este considerată ca fiind adecvată dacă garantează un venit cel puţin echivalent cu cel pe care lucrătoarea respectivă l-ar primi în cazul întreruperii activităţii din motive legate de starea sănătăţii sale, în limita unui plafon stabilit de legislaţiile naţionale;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>statele membre pot condiţiona dreptul la remuneraţia sau prestaţia menţionate la punctul 1 şi la punctul 2 litera (b) de îndeplinirea de către lucrătoarea în cauză a condiţiilor legale de acordare a acestor prestaţii în temeiul legislaţiei naţionale.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>Aceste condiţii nu pot include, în niciun caz, perioade anterioare de muncă mai mari de 12 luni anterioare datei la care se presupune că va avea loc naşterea.<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului, anexă la Directiva 96/34, conţine, la considerentul (6) din consideraţiile generale, următoarea afirmaţie:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>[...] măsurile de conciliere a vieţii profesionale şi familiale ar trebui să încurajeze introducerea unor metode noi şi flexibile de organizare a muncii şi a timpului mai bine adaptate necesităţilor în schimbare ale societăţii şi care ar trebui să ţină seama atât de nevoile întreprinderilor, cât şi de cele ale lucrătorilor.<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Potrivit clauzei 2 alineatul (3) din Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului, condiţiile de acces şi modalităţile de aplicare a concediului pentru creşterea copilului sunt definite de lege şi/sau de convenţiile colective din statele membre, cu respectarea cerinţelor minime ale prezentului acord. Statele membre şi/sau partenerii sociali pot, în special, conform literei (e) din această dispoziţie:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>să definească condiţiile în care angajatorul [...] este autorizat să amâne acordarea concediului pentru creşterea copilului din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii (de exemplu, dacă este vorba de o muncă cu caracter sezonier, dacă nu se poate găsi un înlocuitor în perioada de notificare, dacă o parte însemnată a forţei de muncă solicită concediul pentru creşterea copilului în acelaşi timp, dacă este vorba de o funcţie specială de importanţă strategică). [...]<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-7649"?><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>În plus, clauza 2 alineatul (7) din Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului prevede că:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Statele membre şi/sau partenerii sociali definesc regimul contractului sau al relaţiei de muncă pe perioada concediului pentru creşterea copilului.<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Dreptul naţional</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 29 din Legea finlandeză cu privire la funcţionarii locali<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Laki kunnallisesta viranhaltijasta.</P></NOTE>, funcţionarii locali au dreptul la întreruperea activităţii pe perioada concediului pentru educare prevăzut în capitolul IV articolele 1-8 din Legea privind contractul individual de muncă din Finlanda<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Työsopimuslaki.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Convenţia colectivă care reglementează condiţiile de muncă ale funcţionarilor din administraţia locală şi ale personalului contractual aferent pentru perioada 2003-2004<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Kunnallinen yleinen virka-ja työehtosopimus.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>convenţia colectivă<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>), aplicabilă în oraşul Tampere, face trimitere, în ceea ce priveşte concediul pentru educare, la Legea privind contractul individual de muncă. în plus, în temeiul capitolului V articolele 11 şi 12 din această convenţie colectivă, un funcţionar local are dreptul să obţină, la cerere, modificarea, din motive imprevizibile şi întemeiate, a datei şi a duratei concediului pentru educare acordat. Sunt considerate ca fiind motive întemeiate orice modificări imprevizibile şi esenţiale ale posibilităţilor practice de a se îngriji de un copil, modificări pe care funcţionarul nu le-a putut lua în calcul la data la care a solicitat concediul pentru educare<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Acest aspect pare să coincidă cu lucrările pregătitoare cu privire la capitolul IV articolul 4 din Legea privind contractul individual de muncă, prin care este reglementat dreptul la concediul pentru creşterea copilului; în acest scop, instanţa de trimitere şi guvernul Finlandei fac referire la Proiectul de lege nr. 37/1998.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Potrivit circularelor de aplicare a convenţiei colective, printre motivele întemeiate figurează, spre exemplu, boala gravă sau decesul copilului ori al celuilalt părinte, precum şi divorţul. în schimb, în principiu, nu se consideră a fi motive întemeiate mutarea într-o altă localitate, apariţia unui alt raport de muncă sau o nouă sarcină. La întreruperea concediului pentru educare, funcţionarul trebuie să îşi reia activitatea.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Convenţia colectivă prevede în plus, conform precizărilor din ordonanţa de trimitere, că, în caz de boală, un lucrător are dreptul de a beneficia de întreaga remuneraţie timp de 60 de zile şi de două treimi din aceasta timp de 120 de zile.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7650"?><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Conform precizărilor suplimentare din partea guvernului finlandez, în Finlanda, o lucrătoare are dreptul la o indemnizaţie de maternitate, indiferent dacă i-a fost acordat sau nu i-a fost acordat un concediu pentru educare. Indemnizaţia de maternitate depinde de venituri şi este calculată pe baza aceloraşi reguli precum cele privind prestaţiile în caz de boală. Valoarea minimă este de 15,20 euro pe zi.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt şi procedura principală</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Doamna Kiiski este profesoară la un liceu din oraşul finlandez Tampere<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Tampereen Lyseon Lukio.</P></NOTE> şi are statutul unui funcţionar din administraţia locală în sensul convenţiei colective aplicabile.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>La cererea sa, directorul liceului i-a acordat, la data de <DATE ISO="20040503">3 mai 2004</DATE>, pentru perioada cuprinsă între <DATE ISO="20040811">11 august 2004</DATE> şi <DATE ISO="20050604">4 iunie 2005</DATE>, un concediu pentru educarea primului său copil, născut la <DATE ISO="20030824">24 august 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>încă înainte de începerea acestui concediu pentru educare, doamna Kiiski a aflat că este din nou însărcinată. în consecinţă, la <DATE ISO="20040701">1 iulie 2004</DATE> 1-a informat pe directorul liceului că intenţionează să ia concediu pentru educare numai între <DATE ISO="20040811">11 august 2004</DATE> şi <DATE ISO="20041222">22 decembrie 2004</DATE>; ea a solicitat modificarea corespunzătoare a deciziei de acordare a concediului pentru educare. în absenţa unor motive întemeiate, directorul liceului a respins însă această cerere.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20040809">9 august 2004</DATE>, doamna Kiiski şi-a completat cererea din <DATE ISO="20040701">1 iulie 2004</DATE>, indicând faptul că este însărcinată, situaţie care modifică semnificativ posibilităţile practice pentru îngrijirea copilul ei născut în 2003. Ea a solicitat să îşi reia lucrul încă din <DATE ISO="20041223">23 decembrie 2004</DATE>. Soţul ei, tatăl copilului, intenţiona să ia, la rândul său, un concediu pentru educare în primăvara anului 2005. Prin decizia din <DATE ISO="20040819">19 august 2004</DATE>, directorul liceului a respins din nou cererea sa şi a invocat în motivare că noua sarcină nu ar reprezenta un motiv întemeiat pentru o modificare a duratei concediului pentru educare aprobat. în această privinţă, acesta s-a întemeiat pe circulara de aplicare a convenţiei colective şi pe jurisprudenţa instanţelor finlandeze.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>Ulterior s-a constatat că soţul doamnei Kiiski nu a obţinut un concediu pentru educare în primăvara anului 2005 deoarece, în sensul convenţiei colective de muncă aplicabile funcţionarilor din administraţia<?PAGE NO="I-7651"?> centrală<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Valtion virkaehtosopimus.</P></NOTE> finlandeză, numai un singur părinte are dreptul la concediu pentru educare<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Imposibilitatea de a se acorda ambilor părinţi concediu pentru educarea copilului rezultă totodată, conform precizărilor oferite de guvernul finlandez, din articolul 4 alineatul 3 din Legea privind contractul individual de muncă din Finlanda.</P></NOTE>. În consecinţă, la <DATE ISO="20041122">22 noiembrie 2004</DATE>, doamna Kiiski a solicitat întreruperea concediului pentru educare începând cu <DATE ISO="20050131">31 ianuarie 2005</DATE> pentru a beneficia din aceeaşi zi de concediul de maternitate; în acest mod, tatăl copilului ar putea obţine concediul pentru educare dorit Directorul liceului a respins însă, la <DATE ISO="20041210">10 decembrie 2004</DATE>, şi această cerere formulată de doamna Kiiski, cu motivarea că faptul că tatăl copilului nu ar putea beneficia altfel de concediu pentru educare nu ar reprezenta un motiv întemeiat pentru modificarea duratei concediului pentru educare.</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20050329">29 martie 2005</DATE> s-a născut cel de al doilea copil al doamnei Kiiski.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Această situaţie de fapt reprezintă cauza acţiunii principale, aflată în prezent pe rolul Tampereen käräjäoikeus<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Tribunalul de Primă Instanţă din Tampere.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>instanţa de trimitere<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>). Doamna Kiiski a solicitat instanţei de trimitere obligarea angajatorului său, oraşul Tampere, la plata unei despăgubiri de <FT TYPE="NUMBER">5000</FT> de euro, precum şi a unei sume de <FT TYPE="DECIMAL">17354,10</FT> euro, reprezentând pierderi salariale<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cererea privind drepturile salariale se referă la intervalul dintre <DATE ISO="20041223">23 decembrie 2004</DATE> şi <DATE ISO="20050518">18 mai 2005</DATE>. în cazul în care ar fi fost aprobată cererea iniţială de modificare a duratei concediului pentru educare, doamna Kiiski şi-ar fi reluat activitatea la <DATE ISO="20041223">23 decembrie 2004</DATE>, iar concediul de maternitate, cu o durată de 72 de zile lucrătoare, ar fi început la <DATE ISO="20050219">19 februarie 2005</DATE> şi ar fi durat până la <DATE ISO="20050518">18 mai 2005</DATE>.</P></NOTE>, şi a 94 de euro pentru alte pierderi, la care se adaugă dobânzi pentru întârziere.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>În esenţă, doamna Kiiski susţine că ar fi fost discriminată, având în vedere că noua sarcină nu a fost recunoscută ca motiv întemeiat pentru o modificare a duratei concediului pentru educare.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Oraşul Tampere, în schimb, este de părere că doamna Kiiski nu ar fi fost discriminată sub nicio formă pe criterii de sex sau ca urmare a sarcinii sale. Noua sarcină nu ar reprezenta un motiv întemeiat pentru o modificare a duratei concediului pentru educare aprobat. Noua sarcină nu ar fi generat o modificare imprevizibilă şi esenţială a posibilităţilor practice pentru îngrijirea copilului ei născut în 2003, care să nu îi permită să beneficieze pe o perioadă mai îndelungată de concediul pentru educare acordat. în plus, reluarea anticipată a activităţii de către doamna Kiiski ar fi generat dificultăţi organizatorice pentru angajator în planificarea cursurilor. Totodată, ar fi apărut şi riscul unei răspunderi civile pentru angajator, având în vedere că, pe durata concediului pentru educare al doamnei Kiiski, ar fi fost angajat un înlocuitor, al cărui salariu ar fi trebuit achitat probabil în continuare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7652"?><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere afirmă că doamna Kiiski ar fi primit, pentru perioada cuprinsă între <DATE ISO="20041229">29 decembrie 2004</DATE> şi <DATE ISO="20050518">18 mai 2005</DATE>, conform declaraţiei sale, alocaţii băneşti însumând <FT TYPE="DECIMAL">9506,92</FT> euro. Acestea ar fi inclus prestaţiile în caz de boală, indemnizaţia pentru educaţie, o indemnizaţie de maternitate şi o indemnizaţie de creştere a copilului, din care numai indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia de creştere a copilului reprezintă <FT TYPE="DECIMAL">5699,11</FT> euro pentru intervalul <DATE ISO="20050219">19 februarie 2005</DATE>-<DATE ISO="20050518">18 mai 2005</DATE><NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>73 de zile a câte 78,07 euro.</P></NOTE>. Pentru perioada de după <DATE ISO="20050518">18 mai 2005</DATE>, doamna Kiiski a beneficiat de o indemnizaţie lunară de creştere a copilului în valoare de <FT TYPE="DECIMAL">1951,75</FT> euro. în schimb, în cazul în care s-ar fi aflat în activitate, remuneraţia doamnei Kiiski, inclusiv toate sporurile şi majorările, ar fi avut o valoare lunară de <FT TYPE="DECIMAL">3572,90</FT> euro.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare şi procedura în faţa Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Prin decizia din <DATE ISO="20060224">24 februarie 2006</DATE>, primită la grefa Curţii la <DATE ISO="20060228">28 februarie 2006</DATE>, Tampereen käräjäoikeus a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele trei întrebări preliminare:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Reprezintă o discriminare directă sau indirectă contrară articolului 2 din Directiva 76/207 privind egalitatea de tratament refuzul unui angajator de a modifica data sau de a întrerupe concediul pentru educare acordat unei lucrătoare pentru motivul apariţiei unei noi sarcini despre care lucrătoarea avea cunoştinţă înainte de momentul începerii concediului menţionat, în aplicarea unei interpretări constante a dispoziţiilor de drept intern potrivit căreia, în general, o nouă sarcină nu constituie un motiv imprevizibil şi întemeiat pe baza căruia data şi durata concediului pentru educare ar putea fi modificate?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Ar putea un angajator să justifice în mod suficient conduita descrisă în cadrul primei întrebări, care, potenţial, prin prisma directivei menţionate, reprezintă o discriminare indirectă, prin faptul că modificarea organizării muncii profesorilor şi continuitatea activităţii de învăţământ ar conduce la apariţia de probleme ce implică o serie de inconveniente comune şi lipsite de gravitate sau prin faptul că angajatorul ar avea obligaţia, pe baza dispoziţiilor de drept intern, să despăgubească pentru pierderea salariala suferită persoana care înlocuieşte profesorul aflat în concediu pentru educare în cazul în care acesta din urmă şi-ar relua activitatea înainte de încheierea concediului pentru educare?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Sunt dispoziţiile Directivei 92/85 privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează<?PAGE NO="I-7653"?> aplicabile în speţă şi, în cazul unui răspuns afirmativ, este conduita angajatorului descrisă în cadrul primei întrebări contrară articolelor 8 şi 11 din directiva menţionată, în cazul în care, continuându-şi concediul pentru educare, lucrătoarea a pierdut posibilitatea de a obţine avantajele salariale asociate concediului de maternitate derivate din raportul său de muncă în cadrul sectorului public?&#x201D;</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>în procedura în faţa Curţii, în plus faţă de doamna Kiiski şi de oraşul Tampere<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Tampereen kaupunki.</P></NOTE>, au depus observaţii scrise guvernul italian şi cel finlandez, precum şi Comisia Comunităţilor Europene. Totodată, la şedinţa Curţii din <DATE ISO="20070208">8 februarie 2007</DATE> au participat oraşul Tampere, guvernul finlandez şi Comisia.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Cele trei întrebări preliminare urmăresc să clarifice dacă o lucrătoare este discriminată pe criterii de sex şi dacă sunt încălcate drepturile sale de lucrătoare gravidă în cazul în care, din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, i se refuză posibilitatea de a reduce, ca urmare a unei noi sarcini, durata unui concediu pentru educare acordat deja, pentru a organiza îngrijirea copilului în mod diferit faţă de condiţiile avute în vedere iniţial şi pentru a putea beneficia de concediul de maternitate.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la posibila discriminare în sensul Directivei 76/207 (prima şi a doua întrebare preliminară)</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>Primele două întrebări preliminare au ca obiect problematica unei eventuale discriminări pe criterii de sex. Prin intermediul acestora, instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă o lucrătoare gravidă este discriminată pe criterii de sex în situaţia în care, din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, îi este refuzată reducerea duratei concediului pentru educare acordat deja.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi la condiţiile de muncă presupune, conform articolului 2 alineatele (1) şi (2) din Directiva 76/207, interdicţia oricărei discriminări directe sau indirecte pe criterii de sex. în această privinţă, directiva permite o justificare obiectivă printr-un scop legitim numai pentru discriminarea indirectă [articolul 2 alineatul (2) a doua liniuţă din Directiva 76/207].</TXT></NP><?PAGE NO="I-7654"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la discriminarea directă pe criterii de sex</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>Este vorba despre o <HT TYPE="ITALIC">discriminare directa</HT> în situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situaţie comparabilă [articolul 2 alineatul (2) prima liniuţă din Directiva 76/207].</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>În jurisprudenţă este recunoscut faptul că o asemenea discriminare se poate datora faptului că un angajator ia în calcul sarcina unei lucrătoare sau riscurile legate de sarcină în dezavantajul acesteia în cazul unei decizii care se referă la lucrătoarea respectivă<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, de exemplu, Hotărârile din <DATE ISO="19901108">8 noiembrie 1990</DATE>, Dekker (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-177/88" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-3941">C-177/88, Rec, p. I-3941, punctul 12</REF.DOC.ECR>) şi Handels- og Kontorfunktionærernes Forbund (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-179/88" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-3979">C-179/88, Rec, p. I-3979, punctul 13</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20011004">4 octombrie 2001</DATE>, Tele Danmark (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-109/00" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-6993">C-109/00, Rec, p. I-6993, punctul 25</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20030227">27 februarie 2003</DATE>, Busch (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-320/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-2041">C-320/01, Rec, p. I-2041, punctele 39 si 40</REF.DOC.ECR>), precum si Hotărârea din <DATE ISO="20050908">8 septembrie 2005</DATE>, McKenna (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-191/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-7631">C-191/03, Rec, p. I-7631, punctul 47</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Legiuitorul comunitar a fundamentat în prezent versiunea modificată a articolului 2 din Directiva 76/207 pe această constatare şi a menţionat expres la alineatul (7) că un tratament mai puţin favorabil al unei femei legat de sarcină sau de concediul de maternitate constituie discriminare în sensul acestei directive.</TXT></NP><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>O cauză precum cea în speţă se distinge în orice caz prin faptul că angajatorul nu a făcut totuşi referire la noua sarcină a lucrătoarei respective şi nu a tratat-o mai puţin favorabil decât pe alţi lucrători. La respingerea diferitelor cereri formulate de doamna Kiiski în scopul reducerii duratei concediului pentru educare al acesteia, directorul liceului a invocat motive obiective legate de funcţionarea întreprinderii, fără legătură cu sarcina sau cu riscurile implicate de sarcină, şi care ar fi putut fi aplicate oricărui lucrător, indiferent de sex: un bărbat sau o lucrătoare care nu era gravidă ar fi beneficiat de acelaşi tratament în condiţiile respective. Noua sarcină a doamnei Kiiski nu a reprezentat cauza respingerii cererii de modificare a duratei concediului pentru educare.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>În realitate, diferitele cereri formulate de doamna Kiiski în sensul reducerii duratei concediului său pentru educare au reprezentat o încercare, prin invocarea noii sarcini, de a beneficia de un tratament special, de care nu beneficiază alţi lucrători în această situaţie.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>Un astfel de tratament special este acordat numai dacă şi în măsura în care situaţia unei lucrătoare - aşa cum este cazul doamnei Kiiski - diferă semnificativ de situaţia altor lucrători datorită sarcinii. Pentru că, potrivit unei jurisprudente constante, principiul egalităţii de tratament şi al nediscriminării, care face parte din principiile generale ale dreptului comunitar, impune ca situaţii comparabile să nu fie tratate în mod diferit şi ca situaţii diferite să nu fie tratate în<?PAGE NO="I-7655"?> acelaşi mod, cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea Hotărârea din <DATE ISO="20040330">30 martie 2004</DATE>, Alabaster (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-147/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-3101">C-147/02, Rec, p. I-3101, punctul 45</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20041214">14 decembrie 2004</DATE>, Swedish Match (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-210/03" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-11893">C-210/03, Rec, p. I-11893, punctul 70</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20050414">14 aprilie 2005</DATE>, Belgia/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-110/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-2801">C-110/03, Rec, p. I-2801, punctul 71</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="20060912">12 septembrie 2006</DATE>, Eman şi Sevinger (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-300/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-8055">C-300/04, Rec, p. I-8055, punctul 57</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. în acest sens, şi definiţia legală a discriminării directe de la prima liniuţă a articolului 2 alineatul (2) din Directiva 76/207 face referire expresă la caracterul comparabil al situaţiilor.</TXT></NP><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>Pentru a determina dacă şi în ce măsură trebuie să se ţină cont de sarcina unei lucrătoare la adoptarea deciziei cu privire la reducerea duratei concediului pentru educare solicitată, trebuie să se pornească de la scopul şi sensul concediului pentru educare, respectiv al concediului pentru creşterea copilului. Aşa cum a menţionat Curtea, un astfel concediu este acordat părinţilor <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>pentru ca aceştia să se poată îngriji de copilul lor<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20050414">14 aprilie 2005</DATE>, Comisia/Luxemburg (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-519/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-3067">C-519/03, Rec, p. I-3067, punctul 32</REF.DOC.ECR>); a se vedea şi clauza 2 alineatul (1) din Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>În acest sens, situaţia unei lucrătoare gravide nu diferă semnificativ de cea a altor lucrători, indiferent de sex, cărora li s-a acordat de asemenea concediu pentru educare. Este adevărat că noua sarcină survenită pe parcursul concediului pentru educare poate genera pentru o lucrătoare un cumul de obligaţii în anumite intervale de timp, în special în ultima parte a sarcinii, precum şi la scurt timp după naştere. Totuşi, nu se poate presupune cu titlu general că, din cauza sarcinii survenite pe parcursul concediului pentru educare, lucrătoarea respectivă nu ar avea, în principiu, posibilitatea de a valorifica acest concediu pentru îngrijirea primului ei copil în acord cu prevederile legale.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>Doamna Kiiski afirmă că noua sarcină a modificat semnificativ posibilităţile practice de a se îngriji de primul său copil, dar nu prezintă argumente pentru această afirmaţie. Aşa cum rezultă din cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare, prin diferitele cereri pentru reducerea duratei concediului pentru educare acordat, doamna Kiiski a urmărit în principal să organizeze îngrijirea copilului în mod diferit faţă de modalităţile avute în vedere iniţial. în special, a dorit să ofere soţului ei posibilitatea de a beneficia de un concediu pentru educare.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>Nici din acest punct de vedere situaţia ei nu diferă semnificativ de cea a altor lucrători, indiferent de sex, care doresc să modifice durata planificată iniţial din motive de ordin practic, de exemplu, pentru a implica mai mult celălalt părinte în îngrijirea copilului. Solicitata reducere generală a duratei concediului pentru educare nu reprezintă sub nicio formă consecinţa obligatorie a noii sarcini şi nu depinde în special de riscurile specifice ale unei sarcini pentru lucrătoare.<?PAGE NO="I-7656"?> De asemenea, nu reprezintă o consecinţă a sarcinii lucrătoarei faptul că, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, celălalt părinte nu poate beneficia simultan de concediu pentru educare. Imposibilitatea unui părinte de a beneficia de concediu pentru educare se întemeiază, dimpotrivă, numai pe faptul că celălalt părinte beneficiază de acesta, indiferent de sexul şi de o eventuală sarcină a acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Având în vedere că situaţia unei lucrătoare gravide, aşa cum este cazul doamnei Kiiski, nu diferă semnificativ în cea ce priveşte concediul pentru educare de cea a altor lucrători<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În acest context, nu prezintă importanţă decisivă dacă lucrătoarea avea cunoştinţă despre existenţa sarcinii înainte de începerea concediului de educare şi 1-a informat pe angajator cu privire la această situaţie sau dacă a aflat ulterior.</P></NOTE>, principiul egalităţii de tratament nu impune ca angajatorul să ţină cont în mod special de sarcina lucrătoarei la adoptarea deciziei cu privire la reducerea duratei concediului pentru educare solicitată.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>Aceeaşi concluzie rezultă din Hotărârea Busch<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 18.</P></NOTE>, la care a făcut referire doamna Kiiski în acţiunea principală. Cauza citată pare să semene cu cea de faţă numai în cazul unei abordări superficiale, pentru că în ambele situaţii este vorba despre o lucrătoare gravidă care a solicitat întreruperea concediului pentru educare şi reluarea activităţii pentru a beneficia la scurt timp de concediul de maternitate. în esenţă, cele două cauze prezintă diferenţe fundamentale: în timp ce, în cauza Busch, angajatorul a refuzat să permită lucrătoarei să îşi reia activitatea tocmai din cauza sarcinii acesteia, în prezenta speţă, sarcina nu a prezentat nicio relevanţă pentru decizia de refuz a angajatorului. Având în vedere că fusese angajat deja un înlocuitor pentru durata concediului pentru educare al doamnei Kiiski, angajatorul acesteia nu avea niciun interes, din punct de vedere organizatoric, ca aceasta să îşi reia activitatea în mod anticipat, indiferent dacă doamna Kiiski era sau nu gravidă. Astfel, sarcina nu a fost invocată de către angajator, ci - în mod nejustificat - chiar de către doamna Kiiski, pentru a formula pretenţii în urma acestei situaţii.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>în Hotărârea Busch, Curtea subliniază doar că o lucrătoare este discriminată pe criterii de sex în situaţia în care angajatorul se opune, tocmai din cauza sarcinii lucrătoarei sau a riscurilor generate de sarcină, ca aceasta să revină înainte de termen din concediul pentru educare pentru a-şi relua activitatea. Nu este exclusă însă posibilitatea ca angajatorul, în limita puterii sale de apreciere, să se opună reluării activităţii de către lucrătoare din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, fără legătură cu sarcina. Din Hotărârea Busch nu se poate deduce că noua sarcină a unei lucrătoare conferă acesteia în mod automat un drept care decurge din normele comunitare de a reveni din concediul pentru educare pentru a-şi relua activitatea în mod anticipat.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7657"?><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>Nici din perspectiva Hotărârii Busch, într-o cauză precum cea de faţă, nu există indiciile existenţei unei discriminări directe pe criterii de sex.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la discriminarea indirectă pe criterii de sex</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Poate exista o <HT TYPE="ITALIC">discriminare indirecta</HT> pe criterii de sex în situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practică aparent neutră ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex [articolul 2 alineatul (2) a doua liniuţă din Directiva 76/207].</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>în Finlanda, dispoziţiile şi criteriile în funcţie de care se decide cu privire la o eventuală reducere a duratei unui concediu pentru educare acordat anterior nu sunt diferenţiate în funcţie de sex. într-o cauză precum cea din speţă, nu există indicii pentru a susţine că astfel de prevederi şi de criterii ar <HT TYPE="ITALIC">dezavantaja</HT> în special reprezentanţii unui anumit sex - femeile - în raport cu reprezentanţii celuilalt sex<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Simpla împrejurare că, în general, mai multe femei decât bărbaţi valorifică dreptul la concediul pentru educare nu este suficientă în niciun caz pentru a presupune existenţa unei discriminări indirecte.</P></NOTE>. Astfel, pe baza informaţiilor disponibile cu privire la situaţia de fapt din acţiunea principală, nu se poate vorbi, în speţă, despre o discriminare indirectă.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>Din dorinţa de a fi exhaustivi, adăugăm că, în opinia noastră, o prevedere naţională care permite angajatorilor să solicite un motiv întemeiat pentru reducerea unui concediu pentru educare acordat anterior şi să refuze în caz contrar o astfel de reducere a duratei din motive întemeiate legate de funcţionarea întreprinderii este justificată obiectiv. Facem referire în acest sens în special la aprecierile pe care partenerii sociali europeni - cu aprobarea legiuitorului comunitar - au fundamentat Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului şi care sunt prevăzute expres şi în cadrul Directivei 76/207<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea articolul 2 alineatul (7) al patrulea paragraf din Directiva 76/207, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73, conform căruia directiva respectivă nu aduce atingere dispoziţiilor Directivei 96/34.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Astfel, în considerentul (6) al Acordului-cadru privind concediul pentru creşterea copilului sunt avute în vedere în aceeaşi măsură nevoile întreprinderii, cât şi cele ale lucrătorilor. în clauza 2 alineatul (3) litera (e) din acest acord-cadru se afirmă în plus că pot exista motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii care permit angajatorului să amâne acordarea concediului pentru creşterea copilului, de exemplu, dacă nu se poate găsi un înlocuitor în perioada de<?PAGE NO="I-7658"?> notificare. Cu atât mai mult, angajatorul trebuie să dispună ulterior de posibilitatea, din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, de a respinge reducerea duratei unui concediu pentru creşterea copilului acordat anterior, de exemplu, pentru că a găsit un înlocuitor pentru lucrătorul respectiv, de care nu se poate despărţi înainte de termen fără alte demersuri.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Concluzie intermediară</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>Drept concluzie intermediară cu privire la prima şi la a doua întrebare preliminară trebuie să se reţină că:</TXT><P>O reglementare naţională care permite unui angajator să respingă, din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, cererea de reducere a unui concediu pentru educare aprobat anterior, formulată de o lucrătoare ca urmare a unei noi sarcini, nu constituie o discriminare directă sau indirectă pe criterii de sex în sensul articolului 2 din Directiva 76/207, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73.</P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la protecţia lucrătoarelor gravide conform Directivei 92/85 (a treia întrebare preliminară)</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Prin cea de a treia întrebare, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă drepturile unei lucrătoare gravide sunt încălcate în sensul Directivei 92/85 în situaţia în care, din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, este respinsă cererea acesteia de reducere a unui concediu pentru educare acordat anterior, pentru a beneficia de un concediu de maternitate.</TXT></NP><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>Directiva 76/207 nu aduce atingere dispoziţiilor Directivei 92/85<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea articolul 2 alineatul (7) al patrulea paragraf din Directiva 76/207, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73.</P></NOTE>. Astfel, chiar dacă, într-o cauză, precum cea în speţă, nu se aduce atingere principiului egalităţii de tratament în sensul Directivei 76/207, există posibilitatea ca drepturile lucrătoarei gravide respective, recunoscute potrivit Directivei 92/85, să fie încălcate. Totuşi, în această ipoteză este necesar ca acest aspect să se încadreze în domeniul personal şi în cel material de aplicare al Directivei 92/85.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7659"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Domeniul personal de aplicare al Directivei 92/85</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>Aspectul dacă o persoană aflată în situaţia doamnei Kiiski este considerată o <HT TYPE="ITALIC">lucratoare</HT> şi în perioada concediului pentru educare şi dacă, prin urmare, aceasta se încadrează în domeniul personal de aplicare al Directivei 92/85 depinde în mod semnificativ de regimul contractului său de muncă pe parcursul unui asemenea concediu.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Răspunsul la această întrebare este oferit de legislaţia naţională. Dreptul comunitar nu conţine nicio prevedere în acest sens şi nici cu privire la aspectul dacă respectivul <HT TYPE="ITALIC">concediu pentru educare</HT><NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În finlandeză: <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>hoitovapaa<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>.</P></NOTE> solicitat de doamna Kiiski echivalează cu un concediu pentru creşterea copilului<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În finlandeză: <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>vanhempainloma<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>.</P></NOTE> în sensul Directivei 96/34 sau dacă este o noţiune mai largă. Chiar şi în cazul <HT TYPE="ITALIC">concediului pentru creşterea copilului,</HT> pentru care în acordul-cadru sunt prevăzute anumite cerinţe minime de drept comunitar, clauza 2 alineatul (7) permite expres statelor membre şi/sau partenerilor sociali să definească regimul contractului sau al relaţiei de muncă.</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere trebuie să verifice în concret, conform legislaţiei naţionale, regimul relaţiei de muncă a doamnei Kiiski în perioada concediului pentru educare al acesteia. Precizările din ordonanţa de trimitere arată că această relaţie de muncă s-a menţinut şi în perioada concediului pentru educare, fiind suspendate numai obligaţiile principale rezultate în baza relaţiei de muncă. într-o astfel de situaţie, doamna Kiiski s-ar încadra în domeniul personal de aplicare al Directivei 92/85 şi în perioada menţionată.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Domeniul material de aplicare al Directivei 92/85</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>În cauză, problema în litigiu este dacă o lucrătoare are dreptul la concediul de maternitate în sensul articolului 8 din Directiva 92/85 şi în situaţia în care, în intervalul în care solicită concediul de maternitate, nu se mai află în activitate, ci beneficiază de concediu pentru educare. Răspunsul la această întrebare depinde de domeniul material de aplicare al Directivei 92/85 şi de dispoziţiile acesteia privind concediul de maternitate.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Deoarece textul articolului 8 din Directiva 92/85 nu prezintă informaţii în acest sens, semnificaţia şi sfera dreptului la concediu de maternitate garantat conform dreptului comunitar pot fi determinate numai în<?PAGE NO="I-7660"?> funcţie de obiectivele urmărite prin Directiva 92/85, precum şi în contextul normativ<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <DATE ISO="20050607">7 iunie 2005</DATE>, VEMW şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-17/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-4983">C-17/03, Rec, p. I-4983, punctul 41</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20060704">4 iulie 2006</DATE>, Adeneler şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-212/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-6057">C-212/04, Rec, p. I-6057, punctul 60</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="20061026">26 octombrie 2006</DATE>, Comisia/Spania (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-36/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-10313">C-36/05, Rec, p. I-10313, punctul 25</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>Sensul şi scopul concediului de maternitate este acela de a garanta protecţia condiţiei biologice a femeii şi protejarea raporturilor caracteristice între mamă şi copilul său în perioada care urmează sarcinii şi naşterii, evitând perturbarea acestor raporturi prin cumularea lor cu îndatoririle ce rezultă din exercitarea în paralel a unei activităţi profesionale<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Comisia/Luxemburg (citată la nota de subsol 20, punctul 32); a se vedea şi Hotărârea din <DATE ISO="19981027">27 octombrie 1998</DATE>, Boyle şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-411/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-6401">C-411/96, Rec, p. I-6401, punctul 41</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20040318">18 martie 2004</DATE>, Merino Gómez (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-342/01" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-2605">C-342/01, Rec, p. I-2605, punctul 32</REF.DOC.ECR>), şi, în acelaşi sens, Hotărârea din <DATE ISO="20011129">29 noiembrie 2001</DATE>, Griesmar (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-366/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-9383">C-366/99, Rec, p. I-9383, punctul 43</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Acordarea concediului de maternitate în sensul articolului 8 din Directiva 92/85, împreună cu garanţiile financiare conform articolului 11 punctul 2 din aceeaşi directivă, urmăreşte să prevină expunerea lucrătoarei şi a copilului acesteia la obligaţii şi la pericole speciale ca urmare a continuării activităţii.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>Concediul de maternitate este special adaptat pentru a evita cumulul de îndatoriri care rezultă din sarcină şi din exercitarea activităţii profesionale. O lucrătoare care, într-o perioadă pentru care solicită concediu de maternitate, se află deja în concediu pentru educare sau în concediu pentru creşterea copilului, şi nu în activitate, nu este expusă tocmai la <HT TYPE="ITALIC">acest</HT> cumul.</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Fără îndoială că şi în perioada concediului pentru educare poate apărea temporar un cumul de îndatoriri, în cazul în care lucrătoarea este în această perioadă (din nou) gravidă. Astfel, în special în ultima parte a sarcinii, precum şi la scurt timp după naşterea celui de al doilea copil, este foarte posibil ca mama să se poată ocupa pentru o anumită perioadă numai în mod limitat de îngrijirea primului ei copil.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>Acest cumul de îndatoriri nu poate fi totuşi evitat nici printr-un concediu de maternitate, dimpotrivă, în perioada concediului de maternitate, o lucrătoare care ar fi gravidă şi s-ar ocupa în acelaşi timp şi de îngrijirea primului ei copil ar fi expusă unui cumul de îndatoriri.</TXT></NP><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>în plus, această formă de cumul de îndatoriri nu este vizată nici de scopul de protecţie al Directivei 92/85, nici de concediul de maternitate garantat de aceasta. Astfel cum rezultă din temeiul juridic oferit de articolul 118a din Tratatul CEE, precum şi din primul, din al cincilea şi din al şaselea considerent, Directiva 92/85 urmăreşte<?PAGE NO="I-7661"?> îmbunătăţirea mediului de muncă, în special promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii femeilor gravide <HT TYPE="ITALIC">la locul de muncă.</HT></TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>în schimb, o protecţie - incontestabil importantă - a securităţii şi a sănătăţii lucrătoarelor gravide <HT TYPE="ITALIC">în afara</HT> sferei directe de exercitare a activităţii profesionale, de exemplu, în perioada unui concediu pentru educare sau a unui concediu pentru creşterea copilului, nu face obiectul domeniului de aplicare al Directivei 92/85. Această protecţie - cel puţin în stadiul actual al dreptului comunitar - poate fi asigurată numai în baza legislaţiei naţionale, prin urmare de către statele membre şi/sau de către partenerii sociali.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Din Hotărârea Comisia/Luxemburg<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 20, punctul 33. A se vedea în acelaşi sens şi Hotărârea Merino Gómez (citată la nota de subsol 29, punctul 41).</P></NOTE> nu rezultă o concluzie contrară. Curtea s-a pronunţat într-adevăr în sensul că <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>un concediu garantat de dreptul comunitar nu poate afecta dreptul de a obţine un alt concediu garantat de acelaşi sistem normativ<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>. Aşa cum s-a arătat, pentru lucrătoarele care nu se află în activitate, ci în concediu pentru educare sau în concediu pentru creşterea copilului, concediul de maternitate nu reprezintă un <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>concediu garantat de dreptul comunitar<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>. Având în vedere că lucrătoarea respectivă nu are, în perioada menţionată, dreptul la concediu de maternitate garantat de normele comunitare, un astfel de drept nu poate fi încălcat prin continuarea unui alt concediu, în speţă a concediului pentru creşterea copilului sau a concediului pentru educare.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>Hotărârea Comisia/Luxemburg menţionează doar că lucrătoarea va putea beneficia ulterior de zilele de concediu pentru creşterea copilului neefectuate <HT TYPE="ITALIC">daca</HT> i se acordă concediu de maternitate în această perioadă -conform legislaţiei naţionale<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Curtea a constatat că Marele Ducat al Luxemburgului nu şi-a îndeplinit obligaţiile prin faptul că <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>a adoptat o prevedere conform căreia, în situaţia în care, în perioada unui concediu pentru creşterea copilului, se naşte dreptul la concediu de maternitate sau de adopţie, aceste din urmă concedii înlocuiesc concediul pentru creşterea copilului, care încetează fără ca părintele să dispună de posibilitatea de a efectua ulterior zilele de concediu pentru creşterea copilului, de care nu a beneficiat<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/> (Hotărârea Comisia/Luxemburg, citată la nota de subsol 20, punctul 34 coroborat cu punctul 1 din dispozitiv).</P></NOTE>. în acest mod se va evita pierderea unor zile de concediu pentru creşterea copilului acordate dar neefectuate. în schimb, considerăm că hotărârea nu indică faptul că dreptul comunitar conferă lucrătoarelor aflate în concediu pentru creşterea copilului sau în concediu pentru educare, în toate cazurile, un <HT TYPE="ITALIC">drept</HT> la concediu de maternitate. Este adevărat că statele membre sau partenerii sociali pot -în considerarea Hotărârii Comisia/Luxemburg - să extindă aplicarea concediului de maternitate in asemenea cazuri<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva 92/85 prevede numai un standard minim comun; acesta rezultă din temeiul juridic al directivei [a se vedea articolul 118a alineatul (2) din Tratatul CEE] şi se reflectă şi în textul articolului 8 din directivă (<QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>cel puţin<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>).</P></NOTE>; totuşi, dreptul comunitar nu instituie o obligaţie în acest sens.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7662"?><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>Astfel, articolul 8 din Directiva 92/85 nu se opune unei reglementări naţionale care permite unui angajator să refuze unei lucrătoare, din motive justificate de funcţionarea întreprinderii, reducerea unui concediu pentru educare acordat anterior, solicitată ca urmare a unei noi sarcini, pentru a putea beneficia de dreptul la concediul de maternitate.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Garanţiile financiare în perioada concediului de maternitate conform articolului 11 din Directiva 92/85</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Chiar dacă s-ar considera că o lucrătoare, aşa cum este cazul doamnei Kiiski, aflată în concediu pentru educare ar putea beneficia în această perioadă de un concediu de maternitate, ar mai fi necesar să se clarifice garanţiile financiare rezultate din Directiva 92/85 pentru un astfel de concediu de maternitate.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>Din precizările scrise ale doamnei Kiiski se poate concluziona că solicită, pentru perioada de 72 de zile corespunzătoare eventualului concediu de maternitate, achitarea întregii remuneraţii<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Doamna Kiiski invocă în acest sens convenţia colectivă aplicabilă.</P></NOTE>. Existenţa unui astfel de drept - în cazul acordării concediului de maternitate - este un aspect care trebuie soluţionat de către instanţa de trimitere în conformitate cu legislaţia naţională. Totuşi, dreptul comunitar nu prevede menţinerea remuneraţiei în acelaşi cuantum.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Conform articolului 11 punctul 2 litera (b) şi punctul 3 din Directiva 92/85, în perioada concediului de maternitate nu trebuie garantată imperativ menţinerea întregii remuneraţii, statele membre având posibilitatea de a reglementa numai <HT TYPE="ITALIC">dreptul la o prestaţie adecvata,</HT> această prestaţie fiind considerată adecvată dacă garantează un venit cel puţin echivalent cu cel pe care lucrătoarea respectivă l-ar primi în cazul întreruperii activităţii din motive legate de starea sănătăţii sale.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>În stadiul actual al dreptului comunitar, prevederile sau principiile generale ale acestuia nu impun menţinerea întregii remuneraţii a unei lucrătoare, în măsura în care prestaţiile achitate nu sunt atât de reduse încât să pericliteze scopul urmărit de dreptul comunitar, de protecţie a lucrătoarelor, în special înainte de naştere<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea McKenna (citată la nota de subsol 18, punctul 59); a se vedea în acelaşi sens şi Hotărârea din <DATE ISO="19960213">13 februarie 1996</DATE>, Gillespie şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-342/93" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-475">C-342/93, Rec, p. I-475, punctul 20</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7663"?><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>Chiar dacă lucrătoarele aflate în concediu de maternitate au, fără îndoială, nevoie de protecţie specială, situaţia acestora nu poate fi echivalată cu cea a persoanelor aflate la locul de muncă şi care sunt astfel în activitate<NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Gillespie (citată la nota de subsol 34, punctul 17), Hotărârea din <DATE ISO="19991021">21 octombrie 1999</DATE>, Lewen (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-333/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-7243">C-333/97, Rec, p. I-7243, punctul 37</REF.DOC.ECR>) şi Hotărârea McKenna (citată la nota de subsol 18, punctele 50 şi 59); a se vedea în plus concluziile prezentate de noi la <DATE ISO="20040212">12 februarie 2004</DATE> în cauza Österreichischer Gewerkschaftsbund (Hotărârea din <DATE ISO="20040608">8 iunie 2004</DATE>, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-220/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-5907">C-220/02, Rec, p. I-5907, punctele 95 si 96</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Această concluzie este aplicabilă cu atât mai mult în situaţii, precum cea în speţă, în care lucrătoarea nu se mai afla în activitate nici înainte de începerea efectivă a concediului de maternitate, ci se afla deja în concediu pentru creşterea copilului sau în concediu pentru educare. în acest caz, situaţia acesteia poate fi comparată mai degrabă cu aceea a unei persoane fără ocupaţie decât cu aceea a unei persoane aflate în activitate.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>Astfel, în cazul în care - contrar opiniilor prezentate mai sus<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctele 54-64 din prezentele concluzii.</P></NOTE> - s-ar acorda unei lucrătoare cum este doamna Kiiski un drept la concediu de maternitate, dreptul comunitar nu impune totuşi menţinerea integrală a remuneraţiei în perioada acestui concediu.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>În consecinţă, nici articolul 11 din Directiva 92/85 nu se opune unei reglementări naţionale care permite unui angajator să refuze unei lucrătoare, din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, reducerea unui concediu pentru educare acordat anterior, solicitată ca urmare a unei noi sarcini, pentru a putea beneficia de dreptul la concediul de maternitate.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Concluzie intermediară</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>Drept concluzie intermediară cu privire la cea de a treia întrebare preliminară trebuie să se reţină că:</TXT><P>Articolele 8 şi 11 din Directiva 92/85/CEE nu se opun unei reglementări naţionale care permite unui angajator să refuze unei lucrătoare, din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, reducerea concediului pentru educare solicitată nici în situaţia în care lucrătoarea pierde astfel anumite beneficii financiare prevăzute pentru un concediu de maternitate în cadrul relaţiei de muncă.</P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-7664"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>Având în vedere argumentele prezentate, propunem Curţii să răspundă la întrebările adresate de Tampereen käräjäoikeus astfel:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>O reglementare naţională care permite unui angajator să respingă, din motive justificate legate de funcţionarea întreprinderii, cererea unei lucrătoare de reducere a unui concediu pentru educare acordat anterior, formulată ca urmare a unei noi sarcini, nu constituie o discriminare directă sau indirectă pe criterii de sex în sensul articolului 2 din Directiva 76/207, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/73.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolele 8 şi 11 din Directiva 92/85/CEE nu se opun unei astfel de reglementări nici în situaţia în care lucrătoarea pierde astfel anumite beneficii financiare prevăzute pentru un concediu de maternitate în cadrul relaţiei de muncă.<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>