<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-569/16</NO.CASE><NO.CASE>C-570/16</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62016CC0569</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:337">EU:C:2018:337</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>20</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>20</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Bot – Cauzele conexate C‑569/16 și C‑570/16</HT></P><P><HT TYPE="SC">Bauer și Willmeroth</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Yves Bot</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20180529">29 mai 2018</DATE><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauzele conexate C‑569/16 și C‑570/16</HT></P><P>Stadt Wuppertal</P><P>împotriva</P><P>Maria Elisabeth Bauer (C‑569/16)</P><P>și</P><P>Volker Willmeroth als Inhaber der TWI Technische Wartung und Instandsetzung Volker Willmeroth e. K.</P><P>împotriva</P><P>Martina Broßonn (C‑570/16)</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cereri de decizie preliminară formulate de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Politica socială</KEYWORD><KEYWORD>Organizarea timpului de lucru</KEYWORD><KEYWORD>Concediu anual</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2003/88/CE</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 7</KEYWORD><KEYWORD>Raport de muncă care încetează ca urmare a decesului lucrătorului</KEYWORD><KEYWORD>Stingerea dreptului la concediu anual plătit</KEYWORD><KEYWORD>Reglementare națională care face imposibilă plata către moștenitorii defunctului a unei indemnizații financiare pentru concediu anual plătit neefectuat</KEYWORD><KEYWORD>Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 31 alineatul (2)</KEYWORD><KEYWORD>Obligația de interpretare conformă a dreptului național</KEYWORD><KEYWORD>Posibilitatea de a invoca direct articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale în cadrul unui litigiu între particulari</KEYWORD><KEYWORD>Obligația de a lăsa neaplicată o reglementare națională contrară</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezentele cereri de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20031104">4 noiembrie 2003</DATE> privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="299" PAGE.FIRST="9" DATE.PUB="2003">JO 2003, L 299, p. 9</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.</P></NOTE>, precum și a articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aceste cereri au fost formulate în cadrul a două litigii între doamna Maria Elisabeth Bauer și doamna Martina Broßonn, pe de o parte, și foștii angajatori ai defuncților soți ai acestora, și anume Stadt Wuppertal (Germania) și, respectiv, domnul Volker Willmeroth în calitatea sa de proprietar al întreprinderii TWI Technische Wartung und Instandsetzung Volker Willmeroth e. K. (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>domnul Willmeroth<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>), pe de altă parte, cu privire la refuzul acestora de a le plăti o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat de soții lor înainte de deces.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Dreptul muncii este, în mod cert, unul dintre principalele domenii în care normele prevăzute de Uniune pot fi invocate în cadrul unor litigii între particulari<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Astfel cum indică Walkila, S, <HT TYPE="ITALIC">Horizontal Effect of Fundamental Rights in EU Law</HT>, Europa Law Publishing, Groning, 2016, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>an unequal relation of the parties tends more easily to justify recourse to fundamental rights in an effort to strengthen the position of the weaker party. Since this is a common situation and characteristic of many employer‑employee relations, the field of employment law has proved a fruitful area for the evolution of the horizontal effect of fundamental right norms of EU law<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> (p. 199).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>În același timp, lipsa efectului direct orizontal al directivelor, care rezultă din jurisprudența constantă a Curții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171010">10 octombrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Farrell</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑413/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:745">EU:C:2017:745</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, poate părea ca fiind de natură să afecteze efectivitatea concretă a drepturilor sociale fundamentale în cadrul litigiilor pe care instanțele naționale sunt chemate să le soluționeze<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>A se vedea cu privire la acest aspect Van Raepenbusch, S., <HT TYPE="ITALIC">Droit institutionnel de l’Union européenne</HT>, ediția a 2‑a, Larcier, Bruxelles, 2016, care arată că această jurisprudență este <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>o limitare importantă a efectivității drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii, în special în domeniul social, în măsura în care dreptul social al Uniunii se modelează în principal sub formă de directive, în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (b) TFUE. Cu alte cuvinte, deși dispozițiile sociale ale Uniunii în cauză sunt menite să protejeze lucrătorii și sunt suficient de precise și de necondiționate pentru a fi aplicate direct de către o instanță, aceștia din urmă nu le pot invoca împotriva angajatorului lor privat, chiar și în scopul de a înlătura o normă de drept național contrară (efectul de evicțiune)<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> (p. 480).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Totuși, acest inconvenient poate fi redus, chiar neutralizat, atunci când o dispoziție a dreptului Uniunii care are rang de drept primar și, mai exact, o dispoziție a cartei, are calitățile necesare pentru a fi invocată direct în cadrul unui litigiu între particulari.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Ca și alte drepturi sociale fundamentale recunoscute de cartă, dreptul oricărui lucrător la o perioadă anuală de concediu plătit, consacrat la articolul 31 alineatul (2) din aceasta, are vocația de a guverna raporturile de muncă care sunt, în mare parte, raporturi de drept privat. Având în vedere, pe de o parte, jurisprudența constantă a Curții citată anterior referitoare la lipsa efectului direct orizontal al directivelor, care sunt numeroase în dreptul social al Uniunii, și, pe de altă parte, jurisprudența recentă a Curții care pare favorabilă posibilității de a invoca direct în cadrul litigiilor dintre particulari dispozițiile cartei care au caracter imperativ și autosuficient<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>A se vedea în ultimul rând Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Egenberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, nu este nicidecum surprinzător faptul că se solicită Curții să stabilească dacă articolul 31 alineatul (2) din cartă poate fi invocat direct în cadrul unui litigiu între particulari pentru a înlătura aplicarea unor dispoziții naționale contrare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Punctul de plecare al reflecției care se impune în această privință este, în opinia noastră, faptul că drepturile fundamentale recunoscute de cartă trebuie, în principiu, pentru a nu rămâne literă moartă, să poată fi protejate, și, prin urmare, să poată fi invocate în mod direct în fața instanțelor naționale. Trebuie să se constate de asemenea exclusiv faptul că toate dispozițiile cartei nu beneficiază de o posibilitate echivalentă de a fi invocate. Prin urmare, atunci când Curtea trebuie să stabilească dacă o dispoziție a cartei poate sau nu poate fi invocată în mod direct în fața unei instanțe naționale în scopul de a înlătura aplicarea dispozițiilor naționale care sunt contrare acesteia, Curtea trebuie să țină seama de modul de redactare a dispoziției menționate, interpretată în coroborare cu explicațiile cu privire la aceasta<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Explicații cu privire la Carta drepturilor fundamentale (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="17" DATE.PUB="2007">JO 2007, C 303, p. 17</REF.DOC.OJ>, denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>Explicațiile cu privire la cartă<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Prezentele cauze ne determină, în principal, în considerațiile care urmează, să expunem motivele pentru care considerăm că articolul 31 alineatul (2) din cartă are caracteristicile necesare pentru a putea fi invocat în mod direct în cadrul unui litigiu între particulari pentru a înlătura aplicarea unor dispoziții naționale contrare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Potrivit articolul 31 alineatul (2) din cartă, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>[o]rice lucrător are dreptul […] la o perioadă anuală de concediu plătit<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 7 din Directiva 2003/88, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>Concediul anual<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>, are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="007.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni în conformitate cu condițiile de obținere și de acordare a concediilor prevăzute de legislațiile și practicile naționale.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="007.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Perioada minimă de concediu anual plătit nu poate fi înlocuită cu o indemnizație financiară, cu excepția cazului în care relația de muncă încetează.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 17 din directiva menționată prevede că statele membre pot deroga de la unele dintre dispozițiile sale. Cu toate acestea, nu se admite nicio derogare în ceea ce privește articolul 7 din directivă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul german</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatul 4 din Bundesurlaubsgesetz (Legea federală privind concediul)<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>BGBl. 1963, p. 2.</P></NOTE> din <DATE ISO="19630108">8 ianuarie 1963</DATE>, în versiunea sa din <DATE ISO="20020507">7 mai 2002</DATE><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>BGBl. 2002 I, p. 1529 (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>BUrlG<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>).</P></NOTE>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>În cazul în care tot sau o parte din concediu nu se mai poate acorda ca urmare a încetării raportului de muncă, angajatul are dreptul la o compensație financiară.<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 1922 alineatul 1 din Bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil)<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>BGB<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>.</P></NOTE> prevede, sub titlul <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>Moștenirea cu titlu universal<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>În cazul decesului unei persoane (succesiune), patrimoniul acesteia (moștenirea) este transferat în întregime către una sau mai multe persoane (succesori).<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Litigiul principal și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Doamna Bauer este unica moștenitoare a soțului său, decedat la <DATE ISO="20101220">20 decembrie 2010</DATE>, care a fost angajat al Stadt Wuppertal, o instituție de drept public. Aceasta din urmă a respins acțiunea formulată de doamna Bauer privind acordarea unei compensații de <FT TYPE="DECIMAL">5857,75</FT> euro, care corespunde cu 25 de zile de concediu anual neefectuat la care soțul său avea dreptul la data decesului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Doamna Broßonn este unica moștenitoare a soțului său, care a fost angajat al domnului Willmeroth începând cu luna aprilie 2003 și care a decedat la <DATE ISO="20130104">4 ianuarie 2013</DATE>, după ce s‑a aflat, începând cu luna iulie 2012, în incapacitate de muncă pentru cauză de boală. Domnul Willmeroth a respins cererea formulată de doamna Broßonn privind acordarea unei compensații de <FT TYPE="DECIMAL">3702,72</FT> euro, care corespunde cu 32 de zile de concediu neefectuat la care soțul său, care dispunea de un concediu anual de 35 de zile, avea dreptul la data decesului.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Doamnele Bauer și Broßonn au sesizat fiecare Arbeitsgericht (Tribunalul pentru Litigii de Muncă, Germania) competent cu o cerere prin care au solicitat plata compensațiilor respective. Aceste cereri au fost admise, iar apelurile declarate de Stadt Wuppertal și de domnul Willmeroth împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță au fost ulterior respinse de Landesarbeitsgericht (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă, Germania) competent. Stadt Wuppertal și domnul Willmeroth au sesizat Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) cu un recurs îndreptat împotriva acestor decizii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>În ordonanțele de trimitere, adoptate în fiecare dintre aceste două cauze, instanța de trimitere amintește că Curtea a statuat deja, în Hotărârea din <DATE ISO="20140612">12 iunie 2014</DATE>, Bollacke (C‑118/13, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>Hotărârea Bollacke<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:1755">EU:C:2014:1755</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), că articolul 7 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor legislații sau unor practici naționale care prevăd că dreptul la concediu anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat în cazul în care raportul de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului. Totuși, instanța respectivă ridică problema dacă acest lucru este de asemenea valabil atunci când dreptul național exclude ca o astfel de compensație financiară să poată face parte din masa succesorală. Coroborate, articolul 7 alineatul 4 din BUrlG și articolul 1922 alineatul 1 din BGB ar avea astfel drept consecință faptul că dreptul la concediu al defunctului se stinge la data decesului și, prin urmare, nu se poate transforma într‑un drept la o indemnizație compensatorie și nici nu poate face parte din masa succesorală. Instanța de trimitere precizează în această privință că orice altă interpretare a dispozițiilor menționate ar fi <HT TYPE="ITALIC">contra legem</HT> și, prin urmare, nu poate fi reținută.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>În plus, întrucât Curtea a admis că dreptul la concediu anual plătit se putea stinge după cincisprezece luni de la încheierea anului de referință, nemaiputând răspunde finalității acestui drept, și anume de a‑i permite lucrătorului să se odihnească și să dispună de o perioadă de destindere și de recreere<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111122">22 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>KHS</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑214/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:761">EU:C:2011:761</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, iar această finalitate nu pare să mai poată fi realizată după ce persoana în cauză a decedat, instanța de trimitere ridică problema dacă stingerea dreptului la concediu sau la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat este exclusă cu adevărat sau dacă trebuie să se considere că concediul anual minim plătit garantat de Directiva 2003/88 și de cartă urmărește de asemenea să asigure protecția moștenitorilor lucrătorului decedat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>În acest context, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 7 din Directiva 2003/88 și articolul 31 alineatul (2) din cartă pot, ele însele, avea ca efect obligarea angajatorului la plata unei indemnizații compensatorii către moștenitorii lucrătorului. Arătând că cauza Willmeroth (C‑570/16) opune doi particulari, instanța menționată ridică, în plus, problema dacă eventualul efect direct al acestor dispoziții are în acest caz și un caracter orizontal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>În aceste condiții, Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare. Prima întrebare a fost formulată în termeni identici în cauzele Bauer (C‑569/16) și Willmeroth (C‑570/16), în timp ce cea de a doua este ridicată numai în cadrul cauzei Willmeroth (C‑570/16):</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 7 din Directiva [2003/88] sau articolul 31 alineatul (2) din [cartă] recunoaște moștenitorului unui angajat care a decedat în timpul exercitării raportului de muncă dreptul la o compensație financiară pentru concediul anual care îi revenea angajatului înaintea decesului, drept exclus de articolul 7 alineatul 4 din [BUrlG] coroborat cu articolul 1922 alineatul 1 din [BGB]?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, acesta este valabil și în situația în care raportul de muncă lega doi particulari?<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="5"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiza noastră</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, care este formulată în mod identic în cele două cauze conexate Bauer (C‑569/16) și Willmeroth (C‑570/16), instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 7 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor legislații sau unor practici naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, care prevăd că, în cazul în care un raport de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului, dreptul la concediul anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat și care, prin urmare, fac imposibilă plata către moștenitorii defunctului a unei asemenea indemnizații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ la această primă întrebare, instanța de trimitere urmărește să afle în continuare dacă moștenitorul lucrătorului decedat poate invoca în mod direct articolul 7 din Directiva 2003/88 sau articolul 31 alineatul (2) din cartă împotriva angajatorului, indiferent dacă acesta din urmă este o persoană de drept public sau de drept privat, pentru a obține plata unei indemnizații financiare pentru concediu anual plătit neefectuat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Reamintim că, în Hotărârea Bollacke, Curtea a statuat deja, în ceea ce privește aceleași dispoziții ale dreptului german, că articolul 7 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor legislații sau unor practici naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, care prevăd că dreptul la concediul anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat, în cazul în care raportul de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, instanța de trimitere consideră însă că Curtea nu s‑a pronunțat cu privire la problema dacă dreptul la o compensație financiară face parte din masa succesorală, chiar și atunci când dreptul succesiunilor național exclude acest lucru. Potrivit interpretării date de instanța de trimitere, rezultă din dreptul german că dreptul la concediu al defunctului s‑a stins la decesul acestuia și că, prin urmare, acesta nu putea fi transformat într‑un drept la o indemnizație compensatorie în sensul articolului 7 alineatul 4 din BUrlG după decesul acestuia, un astfel de drept la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat nemaiputând face parte, așadar, din masa succesorală în temeiul articolului 1922 alineatul 1 din BGB. Articolul 7 alineatul 4 din BUrlG coroborat cu articolul 1922 alineatul 1 din BGB nu ar putea fi, așadar, interpretat în sensul că drepturile la concediu ale unui lucrător decedat în perioada în care se afla în activitate se transmit moștenitorilor acestuia. Precizăm că este vorba despre stadiul dreptului german, după cum rezultă din jurisprudența Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă), astfel cum demonstrează citarea de către această instanță a propriilor hotărâri<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea deciziile de trimitere în cele două cauze conexate (punctul 14).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, această instanță nu exclude ca jurisprudența Curții referitoare la dreptul la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat în cazul decesului lucrătorului să poată evolua pe baza ideii potrivit căreia faptul ca moștenitorul lucrătorului să beneficieze de o asemenea indemnizație ar putea să nu corespundă finalității atribuite de Curte dreptului la concediul anual plătit<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea, pentru o poziție similară, Vitez, B., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>Holiday Pay: Now also to Be Enjoyed during the Afterlife<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>, <HT TYPE="ITALIC">European Law Reporter</HT>, Verlag radical brain S. A., Luxemburg, 2014, nr. 4, p. 114.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În opinia noastră, aceste argumente nu sunt de natură să repună în discuție soluția adoptată de Curte în Hotărârea Bollacke.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, cu excepția situației în care este lipsită de efect în aplicarea sa concretă, această soluție implică în mod necesar transmiterea prin succesiune a dreptului la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat către moștenitorii lucrătorului decedat. Cu alte cuvinte, din moment ce Curtea a statuat că dreptul la concediul anual și cel la obținerea unei plăți în acest temei constituie<?PAGE NO="6"?> cele două aspecte ale unui drept unic<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea Hotărârea Bollacke (punctele 16 și 20, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>, că indemnizația financiară pentru concediu anual plătit neefectuat este menită să compenseze imposibilitatea ca lucrătorul să beneficieze efectiv de dreptul său la concediul anual plătit<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Bollacke (punctul 17).</P></NOTE> și este indispensabilă pentru asigurarea efectului util al acestuia din urmă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea Hotărârea Bollacke (punctul 24).</P></NOTE>, și că, în consecință, dreptul la concediul anual plătit nu încetează ca urmare a decesului lucrătorului<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea Hotărârea Bollacke (punctul 26).</P></NOTE>, trebuie să se deducă în mod necesar că moștenitorii acestuia trebuie să aibă posibilitatea de a‑și exercita dreptul la concediul anual plătit de care dispunea lucrătorul respectiv, și aceasta sub forma unei compensații financiare. O soluție contrară ar avea ca efect lipsirea retroactivă a lucrătorului decedat de dreptul său la concediul anual plătit, ca urmare a unui <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>eveniment fortuit, care nu poate fi controlat nici de lucrător, nici de angajator<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea Hotărârea Bollacke (punctul 25).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>De altfel, mai multe elemente demonstrează că Curtea a luat în considerare în Hotărârea Bollacke dimensiunea succesorală a soluției pe care a dedus‑o.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Astfel, trebuie să se sublinieze că atât articolul 7 alineatul 4 din BUrlG, cât și articolul 1922 alineatul 1 din BGB sunt citate în partea din Hotărârea Bollacke referitoare la dreptul german. Legislațiile naționale la care se face referire în dispozitivul acestei hotărâri se raportează, așadar, la aceste două dispoziții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea Hotărârea Bollacke (punctele 6 și 7).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>În plus, reiese din descrierea faptelor care figurează în Hotărârea Bollacke că Curtea era perfect conștientă de faptul că litigiul principal se întemeia pe respingerea de către angajator a cererii efectuate de doamna Bollacke prin care solicita o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat de către soțul său, pentru motivul că acest angajator avea îndoieli în legătură cu aspectul dacă dreptul era transmisibil pe cale succesorală<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Hotărârea Bollacke (punctul 11).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În plus, era deja clar în stadiul Hotărârii Bollacke că se punea în discuție jurisprudența Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) potrivit căreia un drept la indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat la încetarea raportului de muncă nu ar lua naștere în cazul în care acest raport încetează ca urmare a decesului lucrătorului. Astfel, Landesarbeitsgericht Hamm (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă din Hamm, Germania) avea îndoieli cu privire la temeinicia jurisprudenței naționale menționate, în lumina jurisprudenței Curții referitoare la articolul 7 din Directiva 2003/88<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Hotărârea Bollacke (punctul 12).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>În sfârșit, problema dacă dreptul la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat este asociat persoanei lucrătorului, astfel încât numai acesta din urmă l‑ar putea solicita pentru a putea realiza, chiar și la o dată ulterioară, obiectivele de repaus și de destindere asociate acordării concediului anual plătit, reieșea în mod expres din formularea celei de a doua întrebări adresate de Landesarbeitsgericht Hamm (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă din Hamm).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Deducem din aceste constatări că întrebările care se află la originea prezentelor trimiteri preliminare erau deja prezente în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Bollacke. Prin urmare, Curtea a pronunțat hotărârea ținând seama de dimensiunea succesorală a acestei cauze.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Așadar, este necesar să se confirme interpretarea reținută de Curte în Hotărârea Bollacke, și anume că articolul 7 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că se opune unor legislații sau unor practici naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, care prevăd că, în cazul în care raportul de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului, dreptul la concediul anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat și care, în consecință, fac imposibilă plata către moștenitorii defunctului a unei asemenea indemnizații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Este necesar ca, în prezent, să se determine care sunt consecințele pe care instanța de trimitere trebuie să le deducă din constatarea incompatibilității dintre articolul 7 din Directiva 2003/88 și dreptul național în cauză în cadrul litigiilor cu care este sesizată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, în primul rând, obligația instanțelor naționale de a încerca să efectueze o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>interpretare conciliantă<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/> ca urmare a posibilității de invocare a interpretării conforme pentru a <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>dezamorsa incompatibilitatea<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/> constatată<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Împrumutăm aceste expresii de la Simon, D., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>La panacée de l’interprétation conforme: injection homéopathique ou thérapie palliative?<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>, <HT TYPE="ITALIC">De Rome à Lisbonne: les juridictions de l’Union européenne à la croisée des chemins, Mélanges en l’honneur de Paolo Mengozzi</HT>, Bruylant, Bruxelles, 2013, p. 279-300, în special p. 299.</P></NOTE>, trebuie să se indice poziția exprimată de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă), potrivit căreia ar fi imposibil să se interpreteze articolul 7 alineatul 4 din BUrlG și articolul 1922 alineatul 1 din BGB în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/88, astfel cum a fost interpretat de Curte. Instanța de trimitere consideră că se confruntă astfel cu limita interpretării conforme reprezentată de interpretarea <HT TYPE="ITALIC">contra legem</HT>, în urma unei aprecieri despre care amintește că este exclusiv de competența instanțelor naționale<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea deciziile de trimitere în cele două cauze conexate (punctul 16).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că Curtea s‑a pronunțat în mod repetat în sensul că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>obligația statelor membre, care rezultă dintr‑o directivă, de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta, precum și îndatorirea acestora de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura îndeplinirea acestei obligații se impun tuturor autorităților statelor membre, inclusiv autorităților judiciare în cadrul competențelor acestora<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Potrivit Curții, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>[r]ezultă că, la aplicarea dreptului național, instanțele naționale chemate să îl interpreteze sunt ținute să ia în considerare ansamblul normelor dreptului respectiv și să aplice metodele de interpretare recunoscute de acesta pentru interpretarea sa, în măsura posibilului, în lumina literei și a spiritului directivei în cauză pentru a atinge rezultatul urmărit prin aceasta și pentru a se conforma astfel articolului 288 al treilea paragraf TFUE<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Desigur, Curtea a statuat că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>principiul interpretării conforme a dreptului național cunoaște anumite limite. Astfel, obligația instanței naționale de a se referi la dreptul Uniunii atunci când interpretează și aplică normele relevante ale dreptului intern este limitată de principiile generale ale dreptului și nu poate fi utilizată ca temei pentru o interpretare <HT TYPE="ITALIC">contra legem</HT> a dreptului național<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Totuși, în acest context, Curtea a afirmat în mod clar că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>cerința unei interpretări conforme include obligația instanțelor naționale de a modifica, dacă este cazul, o jurisprudență consacrată dacă aceasta se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu obiectivele unei directive<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Egenberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Prin urmare, potrivit Curții, o instanță națională nu poate considera în mod valabil că se găsește în imposibilitatea de a interpreta dispoziția națională în cauză în conformitate cu dreptul Uniunii, pentru simplul motiv că a interpretat, în mod constant, dispoziția respectivă într‑un sens care nu este compatibil cu dreptul menționat<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Egenberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Având în vedere această evocare a jurisprudenței Curții, revine instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă dispozițiile naționale în discuție în litigiul principal, și anume articolul 7 alineatul 4 din BUrlG și articolul 1922 alineatul 1 din BGB se pretează unei interpretări care să fie conformă cu Directiva 2003/88. În această privință, ea ar trebui să țină seama de faptul că, pe de o parte, aceste dispoziții naționale sunt formulate într‑un mod relativ larg și general<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Ceea ce explică, de altfel, în mod cert, motivul pentru care alte instanțe germane care s‑au pronunțat asupra acestei probleme au putut considera că era posibilă o interpretare conformă.</P></NOTE> și, pe de altă parte, pare să reiasă din chiar deciziile de trimitere că incompatibilitatea dreptului național cu dreptul Uniunii se întemeiază pe interpretarea pe care Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) o dă dispozițiilor respective<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A se vedea deciziile de trimitere în cele două cauze conexate (punctul 14).</P></NOTE>. Prin urmare, se pare că, interpretarea pe care Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) o dă normelor naționale în discuție în litigiul principal, este cauza pentru care lucrătorul este, ca urmare a decesului său, lipsit de dreptul la un concediu anual plătit, în ceea ce privește latura sa financiară destinată să compenseze imposibilitatea pentru acest lucrător de a fi putut beneficia în mod efectiv de acest drept înainte de încetarea raportului său de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în ipoteza în care această instanță ar continua să considere că se află în mod efectiv în imposibilitatea de a efectua o interpretare a dreptului național conformă cu articolul 7 din Directiva 2003/88, trebuie să se examineze dacă acest articol are efect direct și, după caz, dacă doamnele Bauer și Broßonn îl pot invoca împotriva angajatorilor respectivi ai soților lor decedați.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>În această privință, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>în toate cazurile în care dispozițiile unei directive sunt, în ceea ce privește conținutul, necondiționate și suficient de precise, particularii au dreptul să le invoce în fața instanțelor naționale împotriva statului fie atunci când acesta nu a transpus în termenele stabilite directiva în dreptul național, fie atunci când a transpus în mod incorect directiva în cauză<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120124">24 ianuarie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dominguez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑282/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:33">EU:C:2012:33</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În Hotărârea din <DATE ISO="20120124">24 ianuarie 2012</DATE> pronunțată în cauza Dominguez<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑282/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:33">EU:C:2012:33</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, Curtea a statuat că articolul 7 din Directiva 2003/88 îndeplinea aceste criterii, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0026" ID="QS0026"/>dat fiind că pune în sarcina statelor membre, în termeni neechivoci, o obligație de rezultat precisă și care nu este supusă niciunei condiții cu privire la aplicarea normei pe care o prevede, constând în acordarea unui concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni oricărui lucrător<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea punctul 34 din această hotărâre.</P></NOTE>. Pe de altă parte, în opinia Curții în aceeași hotărâre, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0027" ID="QS0027"/>[c]hiar dacă articolul 7 din Directiva 2003/88 lasă statelor membre o anumită marjă de apreciere în adoptarea condițiilor de obținere și de acordare a dreptului la concediul anual plătit pe care îl prevede, această împrejurare nu afectează însă caracterul precis și necondiționat al obligației prevăzute la acest articol<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>. Curtea observă în această privință că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0028" ID="QS0028"/>articolul 7 din Directiva 2003/88 nu se numără printre dispozițiile [acestei] directive[…] de la care articolul 17 din aceasta permite să se deroge<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>. Prin urmare, în opinia acesteia, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0029" ID="QS0029"/>se poate determina protecția minimă care trebuie, în orice caz, să fie pusă în aplicare de statele membre în temeiul acestui articol 7<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120124">24 ianuarie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dominguez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑282/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:33">EU:C:2012:33</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. La punctul 36 din Hotărârea din <DATE ISO="20120124">24 ianuarie 2012</DATE>, Dominguez<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑282/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:33">EU:C:2012:33</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, Curtea indică astfel că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0030" ID="QS0030"/>articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 îndeplinește condițiile cerute pentru a produce un efect direct<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În ceea ce privește mai precis articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88, recunoașterea efectului său direct pare să rezulte din Hotărârea Bollacke, în care Curtea a arătat că această dispoziție <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0031" ID="QS0031"/>nu impune nicio altă condiție pentru nașterea dreptului la o indemnizație financiară în afară de cea referitoare, pe de o parte, la încetarea raportului de muncă și, pe de altă parte, la faptul că lucrătorul nu a efectuat în întregime concediul anual la care avea dreptul la data încetării acestui raport<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea Hotărârea Bollacke (punctul 23). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160720">20 iulie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Maschek</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑341/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:576">EU:C:2016:576</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Pe de altă parte, potrivit Curții în aceeași hotărâre, dreptul la o indemnizație financiară prevăzut la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0032" ID="QS0032"/>este conferit în mod direct prin [această] directiv[ă]<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>A se vedea Hotărârea Bollacke (punctul 28).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În prezent, trebuie să se examineze dacă, în fiecare dintre prezentele cauze conexate, moștenitorul lucrătorului decedat poate invoca în mod direct articolul 7 din Directiva 2003/88 împotriva angajatorului, indiferent dacă acesta din urmă este o persoană de drept public sau de drept privat, pentru a obține plata unei indemnizații financiare pentru concediu anual plătit neefectuat, cu alte cuvinte beneficiul laturii financiare a dreptului la concediul anual plătit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Este cert că, având în vedere jurisprudența constantă a Curții privind refuzul de a recunoaște un efect direct orizontal directivelor<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120124">24 ianuarie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dominguez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑282/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:33">EU:C:2012:33</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, doamnele Bauer și Broßonn nu se află într‑o poziție de egalitate în vederea garantării protecției efective a dreptului la concediul anual plătit dobândit de soții lor decedați.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Întrucât soțul doamnei Bauer a fost angajat de Stadt Wuppertal, care este o entitate de drept public, aceasta se poate prevala fără dificultăți împotriva entității respective de dreptul său la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit neefectuat, despre care reamintim că îi este conferit în mod direct de articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88. Astfel, trebuie amintit că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0033" ID="QS0033"/>în cazul în care justițiabilii pot invoca o directivă nu împotriva unui particular, ci a unui stat, aceștia pot invoca directiva în cauză indiferent de calitatea în care acționează statul menționat: de angajator sau de autoritate publică. Astfel, în ambele cazuri, trebuie să se evite posibilitatea ca statul să obțină avantaje de pe urma încălcării de către acesta a dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120124">24 ianuarie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dominguez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑282/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:33">EU:C:2012:33</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. În temeiul acestor considerații, Curtea a admis că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0034" ID="QS0034"/>dispozițiile necondiționate și suficient de precise ale unei directive pot fi invocate de către justițiabili nu numai împotriva unui stat membru și a tuturor organelor administrației sale, precum autoritățile descentralizate […], ci și […] împotriva unor organisme sau entități care sunt supuse autorității sau controlului statului ori care dispun de puteri exorbitante în raport cu cele care rezultă din normele aplicabile în relațiile dintre particulari<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171010">10 octombrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Farrell</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑413/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:745">EU:C:2017:745</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În consecință, în contextul cauzei Bauer (C‑569/16), trebuie să se răspundă Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) că o instanță națională, sesizată cu un litigiu între un particular și o entitate de drept public, este obligată, în cazul în care nu este posibilă interpretarea dreptului național aplicabil în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/88, să asigure, în cadrul competențelor sale, protecția juridică care decurge pentru justițiabili din acest articol și să garanteze efectul deplin al acestuia, lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție națională contrară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În schimb, situația contencioasă a doamnei Broßonn este mai complicată, soțul ei fiind angajat de către o persoană de drept privat. Or, rezultă din jurisprudența constantă a Curții că o directivă nu poate, prin ea însăși, să creeze obligații în sarcina unui particular și, prin urmare, nu poate fi invocată ca atare împotriva unei asemenea persoane în fața unei instanțe naționale<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120124">24 ianuarie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dominguez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑282/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:33">EU:C:2012:33</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Astfel, în pofida faptului că, potrivit articolului 1 alineatul (3) din aceasta, Directiva 2003/88 se aplică tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, calea ce poate conduce la faptul că dreptul Uniunii garantează în mod direct doamnei Broßonn acordarea unei indemnizații financiare pentru concediu anual plătit<?PAGE NO="10"?> neefectuat se va dovedi mai dificilă și nu lipsită de obstacole. Cu toate acestea, vom încerca să o indicăm într‑un mod suficient de clar, astfel încât justițiabilii să o poată utiliza pe viitor mai ușor pentru a asigura protecția efectivă a dreptului fundamental reprezentat de dreptul la concediul anual plătit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0035" ID="QS0035"/>drepturile fundamentale garantate de ordinea juridică a Uniunii au vocație de a fi aplicate în toate situațiile reglementate de dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea în special Hotărârea din <DATE ISO="20140115">15 ianuarie 2014</DATE>, Association de médiation sociale (C‑176/12, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0036" ID="QS0036"/>Hotărârea Association de médiation sociale<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2">EU:C:2014:2</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Întrucât articolul 7 alineatul 4 din BUrlG constituie punerea în aplicare a Directivei 93/104/CE a Consiliului din <DATE ISO="19931123">23 noiembrie 1993</DATE> privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="307" PAGE.FIRST="18" DATE.PUB="1993">JO 1993, L 307, p. 18</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>, care a fost codificată prin Directiva 2003/88, articolul 31 alineatul (2) din cartă are vocația de a se aplica în cauza principală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Odată cu această precizare, considerăm că o instanță națională, sesizată cu un litigiu între doi particulari, este obligată, atunci când nu este posibilă interpretarea dreptului național aplicabil în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/88, să asigure, în cadrul competențelor sale, protecția juridică care decurge pentru justițiabili din articolul 31 alineatul (2) din cartă și să garanteze efectul deplin al acestei dispoziții, lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție națională contrară. În opinia noastră, articolul 31 alineatul (2) din cartă are calitățile necesare pentru a fi invocat în mod direct în cadrul unui litigiu între particulari pentru a lăsa neaplicate dispozițiile naționale care au ca efect privarea unui lucrător de dreptul său la o perioadă anuală de concediu plătit. Astfel, propunem Curții să adopte o soluție analogă celei pe care a reținut‑o în ceea ce privește principiul general al nediscriminării pe motive de vârstă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160419">19 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>DI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:278">EU:C:2016:278</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE> și celei pe care a reținut-o cu privire la articolele 21 și 47 din cartă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Egenberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0079">79</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Amintim că, potrivit articolului 31 alineatul (2) din cartă, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0037" ID="QS0037"/>[o]rice lucrător are dreptul […] la o perioadă anuală de concediu plătit<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>. Astfel cum a arătat deja Curtea, dreptul la concediul anual plătit este consacrat expres la acest articol din cartă, căreia articolul 6 alineatul (1) TUE îi recunoaște aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171129">29 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>King</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑214/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:914">EU:C:2017:914</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Din explicațiile cu privire la articolul 31 alineatul (2) din cartă reiese că această dispoziție <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0038" ID="QS0038"/>se întemeiază pe Directiva 93/104 […], precum și pe articolul 2 din Carta socială europeană și pe punctul 8 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>A se vedea Explicația cu privire la articolul 31 (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="26" DATE.PUB="2007">JO 2007, C 303, p. 26</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. Reamintim că Directiva 93/104 a fost codificată ulterior prin Directiva 2003/88 și că, astfel cum rezultă din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Astfel cum reiese, de altfel, din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/104.</P></NOTE>, dispoziție de la care această directivă nu permite să se deroge, orice lucrător beneficiază de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni. Astfel cum a statuat Curtea în mod repetat, acest drept la concediu anual plătit trebuie considerat un principiu al dreptului social al Uniunii de o importanță deosebită, a cărui punere în aplicare de către autoritățile naționale competente poate fi efectuată numai în limitele prevăzute în mod expres chiar în Directiva 2003/88<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171129">29 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>King</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑214/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:914">EU:C:2017:914</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Rezultă din corpusul normativ astfel descris că dreptul la concediul anual plătit este un principiu al dreptului social al Uniunii de o importanță deosebită, consacrat în prezent la articolul 31 alineatul (2) din cartă și concretizat de Directiva 2003/88.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Prezentele cauze oferă Curții ocazia de a permite, printr‑o jurisprudență care se bazează pe necesitatea de a garanta efectivitatea drepturilor sociale fundamentale, dreptului la un concediu anual plătit să fie calificat nu numai ca principiu al dreptului social al Uniunii de o importanță deosebită, ci și, mai ales, ca drept social fundamental deplin<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Căci drepturile sociale recunoscute de cartă pot fi calificate cu adevărat ca <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0039" ID="QS0039"/>fundamentale<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> în cazul în care majoritatea acestora continuă să fie lipsite de efect direct orizontal? A se vedea, cu privire la această problemă, Fabre, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0040" ID="QS0040"/>La <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0041" ID="QS0041"/>fondamentalisation<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="00BB" ID="QE0041"/> des droits sociaux en droit de l’Union européenne<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>, <HT TYPE="ITALIC">La protection des droits fondamentaux dans l’Union européenne, entre évolution et permanence</HT>, Bruylant, Bruxelles, 2015, p. 163-194.</P></NOTE>. Prin urmare, invităm Curtea să consolideze posibilitatea invocării în instanță a drepturilor sociale fundamentale care au calitățile necesare ce le permit să fie invocate în mod direct în cadrul unor litigii între particulari.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Urmând grila de analiză stabilită de Curte în Hotărârea Association de médiation sociale, ne pare întemeiat din punct de vedere juridic să se recunoască articolului 31 alineatul (2) din cartă posibilitatea de a fi invocat în mod direct în cadrul litigiilor între particulari pentru a lăsa neaplicate dispozițiile naționale care au ca efect privarea lucrătorilor de dreptul lor la o perioadă anuală de concediu plătit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>În hotărârea respectivă, Curtea și‑a reiterat refuzul de a recunoaște directivelor un efect direct orizontal, reamintind jurisprudența sa constantă potrivit căreia nici chiar o dispoziție clară, precisă și necondiționată a unei directive care are ca obiect să confere drepturi sau să impună obligații particularilor nu poate fi aplicată ca atare în cadrul unui litigiu care se poartă exclusiv între particulari<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 36 și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere a arătat că se găsea în imposibilitatea de a pune în aplicare remediul pentru lipsa efectului direct orizontal al directivelor care constă în interpretarea dreptului său național în conformitate cu directiva în cauză. Prin urmare, Curtea trebuia să verifice dacă, prin analogie cu ceea ce a statuat în Hotărârea din <DATE ISO="20100119">19 ianuarie 2010</DATE>, Kücükdeveci<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑555/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:21">EU:C:2010:21</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, articolul 27 din cartă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>Acest articol, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0042" ID="QS0042"/>Dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, prevede că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0043" ID="QS0043"/>[l]ucrătorilor sau reprezentanților acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea și consultarea în timp util, în cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>.</P></NOTE>, singur sau coroborat cu dispozițiile Directivei 2002/14/CE<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20020311">11 martie 2002</DATE> de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="080" PAGE.FIRST="29" DATE.PUB="2002">JO 2002, L 80, p. 29</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 120).</P></NOTE>, putea fi invocat în cadrul unui litigiu între particulari pentru a lăsa neaplicată, eventual, dispoziția națională neconformă cu această directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>După ce a indicat că articolul 27 din cartă era într‑adevăr aplicabil litigiului principal, Curtea a pus accentul pe faptul că, astfel cum reiese cu claritate din modul de redactare a articolului menționat, pentru a produce efecte depline, trebuie prevăzute reglementări detaliate prin dispoziții de drept al Uniunii sau de drept național<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 45).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Curtea arată în această privință că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0044" ID="QS0044"/>interdicția de a exclude din calculul efectivelor întreprinderii o categorie determinată de lucrători care au intrat inițial în cadrul persoanelor care trebuiau luate în considerare cu ocazia calculului menționat, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14 și adresată statelor membre, nu poate fi dedusă, ca normă juridică direct aplicabilă, nici din cuprinsul articolului 27 din cartă, nici din explicațiile privind articolul menționat<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 46).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Acest lucru îi permite să observe că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0045" ID="QS0045"/>împrejurările din cauza principală se deosebesc de cele în care s‑a pronunțat Hotărârea [din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100119">19 ianuarie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Kücükdeveci</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑555/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:21">EU:C:2010:21</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>)], întrucât principiul nediscriminării în funcție de vârstă în discuție în cauza din urmă, consacrat la articolul 21 alineatul (1) din cartă, este suficient prin el însuși pentru a conferi particularilor un drept subiectiv care poate fi invocat ca atare<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 47). A se vedea în același sens, în ceea ce privește interdicția oricărei discriminări pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, consacrată la articolul 21 alineatul (1) din cartă, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Egenberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0076">76</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Curtea deduce de aici că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0046" ID="QS0046"/>articolul 27 din cartă nu poate fi invocat ca atare într‑un litigiu precum cel principal în scopul de a concluziona că dispoziția națională neconformă Directivei 2002/14 trebuie înlăturată<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P>Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 48).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Curtea precizează că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0047" ID="QS0047"/>[a]ceastă constatare nu poate fi infirmată prin coroborarea articolului 27 din cartă cu dispozițiile Directivei 2002/14, dat fiind că, în măsura în care acest articol nu este suficient prin el însuși pentru a conferi particularilor un drept invocabil ca atare, situația nu poate fi diferită în cazul unei astfel de coroborări<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 49).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Partea lezată prin neconformitatea dreptului național cu dreptul Uniunii trebuie să se limiteze în acest caz la remediul care constă în <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0048" ID="QS0048"/>invoca[rea] jurisprudenț[ei] provenit[e] din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19911119">19 noiembrie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Francovich și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑6/90 și C‑9/90</NO.CASE>, [<NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:428">EU:C:1991:428</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>]), pentru a obține, dacă este cazul, reparația prejudiciului suferit<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 50 și jurisprudența citată). Ceea ce a putut fi calificat, nu fără motiv, drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0049" ID="QS0049"/>remediu nesemnificativ<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/> ținând seama de dificultățile pe care le va avea partea lezată pentru a asigura admiterea unei acțiuni în despăgubire împotriva statului membru în cauză: a se vedea Van Raepenbusch, S., <HT TYPE="ITALIC">Droit institutionnel de l’Union européenne</HT>, ediția a 2‑a, Larcier, Bruxelles, 2016, p. 486.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În Hotărârea Association de médiation sociale, Curtea a dat astfel semnalul că nu toate dispozițiile cartei menționate în titlul IV din aceasta, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0050" ID="QS0050"/>Solidaritatea<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/>, pot fi invocate în mod direct în cadrul unor litigii între particulari. Astfel, Curtea a putut atenua unele temeri privind presupusa sa tendință de a admite în sens larg faptul că drepturile sociale fundamentale recunoscute de cartă pot fi invocate în mod direct în cadrul unor litigii între particulari.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>S‑a putut sublinia că soluția adoptată de Curte în această hotărâre nu este lipsită de inconveniente în ceea ce privește protecția efectivă a drepturilor sociale fundamentale<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>A se vedea în special Tinière, R., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0051" ID="QS0051"/>L’invocabilité des principes de la Charte des droits fondamentaux dans les litiges horizontaux<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue des droit et libertés fondamentaux</HT>, 2014, cronica nr. 14, care arată că reiese din Hotărârea Association de médiation sociale că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0052" ID="QS0052"/>drepturile sociale garantate de cartă sub formă de principii nu pot fi invocate de particulari în cadrul unor litigii orizontale. Or, întrucât majoritatea raporturilor de muncă se stabilesc între particulari, această soluție ar însemna, în mod implicit, să le priveze de orice efect juridic, cu excepția cazului în care raportul de muncă implică autoritatea statului […]. Astfel, o întreagă panoplie a drepturilor sociale și a [cartei] trec din domeniul dreptului pozitiv în cel al unei simple evocări<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/> (p. 6). Autorul regretă absența unei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0053" ID="QS0053"/>garanții efective a unui drept fundamental – faptul că este vorba despre un principiu nu modifică nicidecum caracterul său fundamental – a cărui încălcare este în același timp constatată în mod corespunzător<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> și subliniază de asemenea riscul reprezentat de abordarea Curții față de instanțele naționale și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din perspectiva <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0054" ID="QS0054"/>recunoașterii unei protecții echivalente<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> (p. 7). A se vedea de asemenea Van Raepenbusch, S., <HT TYPE="ITALIC">Droit institutionnel de l’Union européenne</HT>, ediția a 2‑a, Larcier, Bruxelles, 2016, care observă, în ceea ce privește soluția reținută de Curte în Hotărârea Association de médiation sociale, că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0055" ID="QS0055"/>ca urmare a utilizării obligatorii a directivei ca modalitate de reglementare socială la nivelul Uniunii, această soluție conduce la limitarea în mod considerabil a posibilităților chiar și de invocare a unor dispoziții sociale ale cartei de către un justițiabil care este victimă a unei incompatibilități cu dreptul național aplicabil<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/> (p. 485).</P></NOTE>. Se poate considera de asemenea că articolul 52 alineatul (5) din cartă nu numai că nu excludea, dar chiar permitea în mod expres ca o dispoziție a cartei care recunoaște un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0056" ID="QS0056"/>principiu<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/> să poată fi invocată în mod direct în fața instanțelor naționale în scopul controlului legalității unor măsuri naționale de punere în aplicare a dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>În aceste condiții, este de asemenea de înțeles că Curtea, în calitatea sa de interpret al cartei și cu respectarea deplină a principiului separației puterilor, se consideră ținută de modul de redactare a dispozițiilor cartei, în special atunci când acestea din urmă recunosc un drept sau un principiu care face trimitere, astfel cum prevede articolul 27 din cartă, la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0057" ID="QS0057"/>cazurile și […] condițiile prevăzute de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Potrivit acestei logici, se poate considera că, în Hotărârea Association de médiation sociale, Curtea a respectat, fără a se exprima în mod clar în acest sens, <HT TYPE="ITALIC">summa divisio</HT> dintre principiile proclamate de cartă, care ar putea fi invocate în instanță în mod limitat și indirect, și drepturile recunoscute de cartă, care pot beneficia de posibilitatea deplină și directă de a fi invocate în instanță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>În orice caz, nu intrăm în dezbaterea cu privire la efectele respective ale drepturilor și principiilor recunoscute de cartă și la gradul lor de invocabilitate, într‑atât ne pare incontestabil, având în vedere însuși modul de redactare a articolului 31 alineatul (2) din cartă, ca o perioadă anuală de concediu plătit să constituie un drept pentru lucrători<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>A se vedea în acest sens Lenaerts, K., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0058" ID="QS0058"/>La solidarité ou le chapitre IV de la charte des droits fondamentaux de l’Union européenne<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue trimestrielle des droits de l’homme</HT>, Larcier, Bruxelles, 2010, nr. 82, p. 217-236, care tinde să încadreze în categoria <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0059" ID="QS0059"/>drepturilor, cu consecințele pe care aceasta le implică, în special în ceea ce privește posibilitatea de a le invoca, […] dreptul la condiții de muncă echitabile și corecte (articolul 31)<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/> (p. 227, § 28). A se vedea de asemenea în același sens Bogg, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0060" ID="QS0060"/>Article 31: Fair and just working conditions<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>, în Peers, S., Hervey, T., Kenner, J. și Ward, A., <HT TYPE="ITALIC">The EU Charter of Fundamental Rights: A commentary</HT>, Hart Publishing, Oxford, 2014, p. 833-868, în special p. 849, § 31.34 și § 31.35, precum și Bailleux, A. și Dumont, H., <HT TYPE="ITALIC">Le pacte constitutionnel européen, Tome 1: Fondements du droit institutionnel de l’Union</HT>, Bruylant, Bruxelles, 2015, p. 436, § 1030. A se vedea în sfârșit Concluziile avocatului general Tanchev prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>King</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑214/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:439">EU:C:2017:439</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Preferăm să ne concentrăm pe ceea ce reiese în mod expres din Hotărârea Association de médiation sociale, și anume aspectul că nici Directiva 2002/14, nici articolul 27 din cartă, indiferent dacă sunt analizate în mod izolat sau coroborate, nu pot conferi particularilor un drept care să poată fi invocat în mod direct ca atare în cadrul unui litigiu orizontal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Cu alte cuvinte, juxtapunerea la dispoziția respectivă din cartă a unei norme de drept derivat al Uniunii menite să o clarifice nu este de natură să permită posibilitatea de a invoca în mod direct această dispoziție<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>Astfel, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0061" ID="QS0061"/>principiile<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/> în sensul cartei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0062" ID="QS0062"/>nu ar putea să își piardă niciodată caracterul incomplet normativ inerent. Acest aspect ar fi inacceptabil, întrucât toate directivele posibile, oricât de clare, de precise și de necondiționate ar fi, nu pot schimba cu nimic acest lucru<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>, a se vedea Fabre, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0063" ID="QS0063"/>La <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0064" ID="QS0064"/>fondamentalisation<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="00BB" ID="QE0064"/> des droits sociaux en droit de l’Union européenne<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/>, <HT TYPE="ITALIC">La protection des droits fondamentaux dans l’Union européenne, entre évolution et permanence</HT>, Bruylant, Bruxelles, 2015, p. 163-194, în special p. 185. Astfel cum observă Cariat, N., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0065" ID="QS0065"/>L’invocation de la Charte des droits fondamentaux de l’Union européenne dans les litiges horizontaux: état des lieux après l’arrêt Association de médiation sociale<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/>, <HT TYPE="ITALIC">Cahiers de droit européen</HT>, Larcier, Bruxelles, 2014, nr. 2, p. 305-336, în această hotărâre raționamentul Curții <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0066" ID="QS0066"/>s‑a bazat pe o analiză specifică directivelor, separând examinarea efectelor directivelor și ale cartei și refuzând orice valoare adăugată pentru invocarea lor comună<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/> (p. 310).</P></NOTE>. În același timp, rezultă din raționamentul Curții în Hotărârea Association de médiation sociale că posibilitatea de a invoca direct dispozițiile cartei în cadrul litigiilor orizontale nu este exclusă din start. O asemenea invocabilitate este posibilă întrucât articolul relevant din cartă este suficient prin el însuși pentru a conferi particularilor un drept care să poată fi invocat ca atare<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>Prin urmare, se poate considera că Hotărârea Association de médiation sociale implică <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0067" ID="QS0067"/>o mică revoluție în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale, consacrând în mod implicit, în anumite condiții, efectul direct orizontal al cartei<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>. A se vedea Carpano, E. și Mazuyer, E., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0068" ID="QS0068"/>La représentation des travailleurs à l’épreuve de l’article 27 de la Charte des droits fondamentaux de l’Union: précisions sur l’invocabilité horizontale du droit de l’Union<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue de droit du travail</HT>, Dalloz, Paris, 2014, nr. 5, p. 312-320, în special p. 317.</P></NOTE>. Potrivit Curții, această situație nu se regăsește în cazul articolului 27 din cartă pentru care, astfel cum reiese din modul său de redactare, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0069" ID="QS0069"/>trebuie prevăzute reglementări detaliate prin dispoziții de drept al Uniunii sau de drept național<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 45).</P></NOTE>, ca acesta să producă efecte depline.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Logica inerentă raționamentului Curții în Hotărârea Association de médiation sociale ne pare astfel să se întemeieze pe ideea potrivit căreia o directivă care concretizează un drept fundamental recunoscut de o dispoziție a cartei nu poate conferi dispoziției respective calitățile necesare pentru a fi invocată în mod direct în cadrul unui litigiu între particulari, atunci când se constată că dispoziției menționate nu i se pot recunoaște în sine, nici în raport cu textul sau cu explicațiile care o privesc, asemenea calități. Astfel, potrivit acestei logici, este imposibil pentru o directivă care nu are un efect direct orizontal să comunice unei dispoziții a cartei o asemenea caracteristică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Prin urmare, Hotărârea Association de médiation sociale a pus capăt ambiguității care putea decurge din formularea care figurează în Hotărârea din <DATE ISO="20100119">19 ianuarie 2010</DATE>, Kücükdeveci<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑555/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:21">EU:C:2010:21</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, evocând posibilitatea de a invoca <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0070" ID="QS0070"/>principiul nediscriminării pe motive de vârstă, astfel cum este concretizat în Directiva 2000/78[CE<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>Directiva 2000/78/CE a Consiliului din <DATE ISO="20001127">27 noiembrie 2000</DATE> de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="16" DATE.PUB="2000">JO 2000, L 303, p. 16</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).</P></NOTE>]<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>A se vedea în special punctul 51 din această hotărâre.</P></NOTE>. Această formulare nu echivala cu repunerea în discuție a jurisprudenței consacrate referitoare la lipsa unui efect direct orizontal al directivelor sau chiar a ierarhiei normelor?<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>A se vedea în această privință Bailleux, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0071" ID="QS0071"/>La Cour de justice, la Charte des droits fondamentaux et l’intensité normative des droits sociaux<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue de droit social</HT>, La Charte, Bruges, 2014, nr. 3, p. 283-308, în special p. 293.</P></NOTE> Cu privire la aceste aspecte, reiese cu claritate din Hotărârea Association de médiation sociale că jurisprudența provenită din Hotărârea din <DATE ISO="20100119">19 ianuarie 2010</DATE>, Kücükdeveci<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑555/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:21">EU:C:2010:21</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, este menținută și că doar norma care are statut de drept primar poate fi, eventual, invocată în cadrul unui litigiu între particulari<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>A se vedea Bailleux, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0072" ID="QS0072"/>La Cour de justice, la Charte des droits fondamentaux et l’intensité normative des droits sociaux<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue de droit social</HT>, La Charte, Bruges, 2014, nr. 3, p. 283-308, în special p. 294 și 295. A se vedea de asemenea în acest sens Carpano, E. și Mazuyer, E., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0073" ID="QS0073"/>La représentation des travailleurs à l’épreuve de l’article 27 de la Charte des droits fondamentaux de l’Union: précisions sur l’invocabilité horizontale du droit de l’Union<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue de droit du travail</HT>, Dalloz, Paris, 2014, nr. 5, p. 312-320, care arată, în ceea ce privește principiul nediscriminării pe motive de vârstă, că posibilitatea de a‑l invoca <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0074" ID="QS0074"/>rezultă nu atât din combinarea unui principiu general cu directiva, cât din autosuficiența principiului general în sine. […] Cu alte cuvinte, efectul de excludere potențial nu are legătură cu efectul directivei, ci exclusiv cu efectul principiului sau al dreptului fundamental care trebuie să fie suficient în sine<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/> (p. 319).</P></NOTE>. Prin urmare, se poate considera că această hotărâre, în măsura în care recunoaște posibilitatea de invocare directă a dispozițiilor cartei în cadrul unor litigii orizontale, consacră existența unui remediu suplimentar pentru lipsa unui efect direct orizontal al directivelor<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>A se vedea în acest sens Cariat, N., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0075" ID="QS0075"/>L’invocation de la Charte des droits fondamentaux de l’Union européenne dans les litiges horizontaux: état des lieux après l’arrêt Association de Médiation Sociale<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/>, <HT TYPE="ITALIC">Cahiers de droit européen</HT>, Larcier, Bruxelles, 2014, nr. 2, p. 305-336, în special p. 316, § 8.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Curtea a continuat această construcție jurisprudențială în Hotărârea din <DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, Egenberger<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C 414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, recunoscând posibilitatea de a invoca în mod direct articolul 21 din cartă într‑un litigiu între particulari, în măsura în care interzice orice discriminare pe motive de apartenență religioasă sau convingeri<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P>Pentru a fundamenta această recunoaștere, Curtea a arătat că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0076" ID="QS0076"/>[î]n ceea ce privește caracterul său imperativ, articolul 21 din cartă nu se distinge, în principiu, de diferitele dispoziții ale tratatelor fondatoare care interzic discriminarea pe diverse motive, chiar atunci când astfel de discriminări rezultă din contracte încheiate între particulari<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/> [Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Egenberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), care citează Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19760408">8 aprilie 1976</DATE>, <NAME.CASE>Defrenne</NAME.CASE> (<NO.CASE>43/75</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1976:56">EU:C:1976:56</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000606">6 iunie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Angonese</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑281/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:296">EU:C:2000:296</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20001003">3 octombrie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Ferlini</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑411/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:530">EU:C:2000:530</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071211">11 decembrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>International Transport Workers’ Federation și Finnish Seamen’s Union</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑438/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:772">EU:C:2007:772</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>)]. Aceasta se alătură observației formulate de Carpano, E. și Mazuyer, E., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0077" ID="QS0077"/>La représentation des travailleurs à l’épreuve de l’article 27 de la Charte des droits fondamentaux de l’Union: précisions sur l’invocabilité horizontale du droit de l’Union<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue de droit du travail</HT>, Dalloz, Paris, 2014, nr. 5, p. 312-320, în privința Hotărârii Association de médiation sociale, potrivit căreia, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0078" ID="QS0078"/>prin recunoașterea efectului orizontal direct potențial al dispozițiilor cartei, Curtea nu ar face decât să stabilească consecințele asimilării cartei dreptului primar al Uniunii consacrate prin Tratatul de la Lisabona<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/> (p. 320).</P></NOTE>, precum și a articolului 47 din cartă, referitor la dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P>Potrivit Curții, acest articol <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0079" ID="QS0079"/>este suficient în sine și nu trebuie să fie precizat prin dispoziții ale dreptului Uniunii sau ale dreptului național pentru a conferi particularilor un drept care să poată fi invocat ca atare<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/> (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Egenberger</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Contrar celor susținute uneori, recunoașterea posibilității de a invoca direct dispozițiile cartei în cadrul unor litigii orizontale, care constituie, în opinia noastră, contribuția majoră a Hotărârii Association de médiation sociale, nu este contrară articolului 51 din cartă, întrucât această recunoaștere urmărește să asigure respectarea de către statele membre, cărora li se adresează dispozițiile sale, a drepturilor fundamentale care sunt recunoscute în aceasta atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii. Împrejurarea că aceste drepturi sunt invocate în cadrul unui litigiu orizontal nu este, din acest punct de vedere, determinant și nu poate permite, în orice caz, statelor membre să evite o constatare a unei încălcări a cartei în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului Uniunii<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P>A se vedea cu privire la acest aspect Bailleux, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0080" ID="QS0080"/>La Cour de justice, la Charte des droits fondamentaux et l’intensité normative des droits sociaux<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue de droit social</HT>, La Charte, Bruges, 2014, nr. 3, p. 283-308, în special p. 305.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Astfel, este necesar să se ridice definitiv obstacolul care ar putea fi articolul 51 alineatul (1) din cartă pentru posibilitatea de a invoca direct dispozițiile acesteia în cadrul litigiilor între particulari. Deși acest articol prevede că dispozițiile cartei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0081" ID="QS0081"/>se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii […], precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/>, articolul menționat nu exclude în mod expres orice efect al cartei în raporturile dintre persoanele private<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P>A se vedea în acest sens Robin‑Olivier, S., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0082" ID="QS0082"/>Article 31 – Conditions de travail justes et équitables<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/>, <HT TYPE="ITALIC">Charte des droits fondamentaux de l’Union européenne, Commentaire article par article</HT>, Bruylant, Bruxelles, 2018, p. 679-694, în special p. 693, § 29.</P></NOTE>. Trebuie să se adauge că Curtea a recunoscut un efect direct orizontal mai multor dispoziții ale dreptului primar al Uniunii, deși acestea au ca destinatari, având în vedere textul lor, statele membre<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P>Ibidem.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Rezultă din considerațiile de mai sus că, prin Hotărârea Association de médiation sociale, Curtea a instituit o grilă de analiză a organizării protecției oferite de directivele și de normele de protecție a drepturilor fundamentale<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P>A se vedea Cariat, N., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0083" ID="QS0083"/>L’invocation de la Charte des droits fondamentaux de l’Union européenne dans les litiges horizontaux: état des lieux après l’arrêt Association de médiation sociale<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/>, <HT TYPE="ITALIC">Cahiers de droit européen</HT>, Larcier, Bruxelles, 2014, nr. 2, p. 305-336, în special p. 311 și următoarele.</P></NOTE>. Prezentele cauze oferă Curții ocazia de a completa și de a clarifica respectiva grilă de analiză, de această dată cu privire la un articol din cartă, respectiv articolul 31 alineatul (2) din aceasta, care, spre deosebire de articolul 27, are, în opinia noastră, caracteristicile necesare pentru a putea fi invocat în mod direct în cadrul unui litigiu între particulari în scopul de a lăsa neaplicată, dacă este cazul, o reglementare națională contrară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Pentru a beneficia de o asemenea posibilitate de invocare directă, dispoziția relevantă din cartă trebuie, având în vedere caracteristicile sale intrinseci, astfel cum rezultă acestea din modul său de redactare, să aibă un caracter imperativ și să fie autosuficientă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>A se vedea în acest sens, Lenaerts, K., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0084" ID="QS0084"/>L’invocabilité du principe de non‑discrimination entre particuliers<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/>, <HT TYPE="ITALIC">Le droit du travail au XXI<HT TYPE="SUP">e</HT> siècle, Liber Amicorum Claude Wantiez</HT>, Larcier, Bruxelles, 2015, p. 89-105, care observă, cu privire la principiul nediscriminării pe motive de vârstă, că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0085" ID="QS0085"/>[o] interpretare coroborată a Hotărârilor Mangold, Kücükdeveci și AMS sugerează că invocabilitatea orizontală [a acestui principiu] este, în primul rând, întemeiată pe caracterul său imperativ. […] În al doilea rând, autosuficiența normativă a principiului respectiv a jucat un rol determinant în raționamentul Curții de Justiție. Această autosuficiență permite să se distingă între normele operaționale la nivel constituțional și cele care au nevoie de o intervenție legislativă pentru a le asigura operabilitatea. Astfel, autosuficiența normativă respectivă permite acordarea unui efect direct orizontal principiului nediscriminării, fără a bulversa repartizarea constituțională a competențelor urmărită de autorii tratatelor. Întrucât principiul respectiv <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0086" ID="QS0086"/>este suficient în sine pentru a conferi particularilor un drept subiectiv care să poată fi invocat ca atare<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="00BB" ID="QE0086"/>, acesta nu aduce atingere prerogativelor legiuitorului Uniunii sau național. În schimb, întrucât articolul 27 din cartă necesită intervenția legiuitorului, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, pentru operabilitate, acesta nu poate produce un asemenea efect direct<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/> (p. 104 și 105).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Dreptul fundamental la o perioadă anuală de concediu plătit, astfel cum este formulat la articolul 31 alineatul (2) din cartă, are, fără nicio îndoială, caracter imperativ. Curtea a subliniat în mod constant în jurisprudența sa atât importanța, cât și caracterul imperativ al dreptului la concediul anual plătit, precizând că este vorba despre un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0087" ID="QS0087"/>principiu al dreptului social al Uniunii de o importanță<?PAGE NO="16"?> deosebită, de la care nu se poate deroga<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100422">22 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Zentralbetriebsrat der Landeskrankenhäuser Tirols</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑486/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:215">EU:C:2010:215</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). În termeni mai generali, astfel cum indică Bogg, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0088" ID="QS0088"/>Article 31: Fair and just working conditions<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/>, în Peers, S., Hervey, T., Kenner, J. și Ward, A., <HT TYPE="ITALIC">The EU Charter of Fundamental Rights: A commentary</HT>, Hart Publishing, Oxford, 2014, p. 833-868, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0089" ID="QS0089"/>Article 31 speaks to the very purpose of labour law itself, namely to ensure fair and just working conditions, and it transfigures this overarching protective purpose into a subjective fundamental social right. This transfiguration, based in the injunction to respect the human dignity of all workers, marks out Article 31 as the <HT TYPE="ITALIC">grundnorm</HT> of the other labour rights in the Solidarity chapter<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/> (p. 846, § 31.27).</P></NOTE>. Prin urmare, acest drept se impune nu numai acțiunii autorităților publice, ci și raporturilor de muncă stabilite între persoane private. Acesta este un criteriu luat în considerare de Curte începând cu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19760408">8 aprilie 1976</DATE>, <NAME.CASE>Defrenne</NAME.CASE> (<NO.CASE>43/75</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1976:56">EU:C:1976:56</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>)<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>Punctul 39. A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000606">6 iunie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Angonese</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑281/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:296">EU:C:2000:296</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, dispoziția relevantă din cartă trebuie să fie, astfel cum am indicat anterior, autosuficientă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0084"><P>Astfel cum arată Walkila, S, <HT TYPE="ITALIC">Horizontal Effect of Fundamental Rights in EU Law</HT>, Europa Law Publishing, Groningen, 2016, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0090" ID="QS0090"/>[t]he core criterion pertains to the question whether a norm may be deemed <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0091" ID="QS0091"/>sufficient in itself<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="00BB" ID="QE0091"/> to serve as a direct basis of a claim before a court. That points to the remedial force of the norm; i.e., whether the norm has a sufficiently ascertainable normative content which enables a judge to apply it in given circumstances. The remedial force of a fundamental right norm may be examined on the basis of content and context based analyses […]<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/>. În această privință, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0092" ID="QS0092"/>[t]he content‑based analysis inquires whether the norm enjoys <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0093" ID="QS0093"/>fully effectiveness<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="00BB" ID="QE0093"/> in the sense that its normative content is defined with a requisite degree of specificity and clarity so that the parties to a legal dispute may rely upon it and the courts enforce it<QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/> (p. 183).</P></NOTE>, ceea ce înseamnă că adoptarea unei norme suplimentare de dreptul Uniunii sau de drept național nu trebuie să fie esențială pentru a face operațional dreptul fundamental recunoscut de cartă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0085"><P>A se vedea în această privință Van Raepenbusch, S., <HT TYPE="ITALIC">Droit institutionnel de l’Union européenne</HT>, ediția a 2‑a, Larcier, Bruxelles, 2016, care consideră că, după Hotărârea Association de médiation sociale, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0094" ID="QS0094"/>este […] de acum înainte clar stabilit că normele de protecție a drepturilor fundamentale ale cartei, care îndeplinesc condiția autosuficienței, care echivalează cu a li se recunoaște un caracter self‑sufficient, pentru a relua terminologia clasică a dreptului internațional public, pot fi invocate în mod autonom, chiar și în cadrul raporturilor de drept privat, pentru a înlătura o normă de drept național contrară, din moment ce situația în cauză prezintă o legătură cu dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/> (p. 487). Trebuie amintit în această privință că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0095" ID="QS0095"/>[c]aracterul <HT TYPE="ITALIC">self sufficient</HT> desemnează […] o aplicabilitate autonomă a normei internaționale, caracteristică a capacității normative proprii<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/>, a se vedea Verhoeven, J., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0096" ID="QS0096"/>La notion d’<QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0097" ID="QS0097"/>applicabilité directe<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="00BB" ID="QE0097"/> du droit international<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue belge de droit international</HT>, Bruylant, Bruxelles, 1985, p. 243-264, în special p. 248. A se vedea de asemenea Vandaele, A. și Claes, E., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0098" ID="QS0098"/>L’effet direct des traités internationaux – Une analyse en droit positif et en théorie du droit axée sur les droits de l’homme<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/>, Working Paper nr. 15, decembrie 2001, K. U. Leuven, Faculté de droit, Institut de droit international, disponibilă la următoarea adresă de internet: https://www.law.kuleuven.be/iir/nl/onderzoek/working-papers/WP15f.pdf.</P></NOTE>. Cu alte cuvinte, dispoziția relevantă a cartei nu necesită adoptarea niciunei măsuri suplimentare pentru a produce în mod direct efecte în privința particularilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Întocmai, considerăm că, având în vedere modul său de redactare, articolul 31 alineatul (2) din cartă nu necesită adoptarea niciunei măsuri suplimentare pentru a produce efecte directe în privința particularilor. Într‑o astfel de situație, adoptarea unui act de drept privat al Uniunii și/sau de măsuri de punere în aplicare de către statele membre poate fi, desigur, utilă pentru a permite particularilor să beneficieze în mod concret de dreptul fundamental în cauză. În aceste condiții, adoptarea unor astfel de măsuri, care nu este impusă de modul de redactare a dispoziției relevante a cartei, nu este necesară pentru ca aceasta să își poată produce efectele în mod direct în cadrul litigiilor pe care instanțele naționale trebuie să le soluționeze<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0086"><P>A se vedea în această privință Bogg, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0099" ID="QS0099"/>Article 31: Fair and just working conditions<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/>, în Peers, S., Hervey, T., Kenner, J. și Ward, A., <HT TYPE="ITALIC">The EU Charter of Fundamental Rights: A commentary</HT>, Hart Publishing, Oxford, 2014, p. 833-868: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0100" ID="QS0100"/>The absence of these limiting formulae means that Article 31 is better understood as a genuinely autonomous fundamental right, a standard against which Union laws and national laws and practices are measured rather than a standard capable of being diluted and weakened by those laws and practices<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/> (p. 846, § 31.27).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Rezultă din considerațiile de mai sus că, în măsura în care recunoaște dreptul oricărui lucrător la o perioadă anuală de concediu plătit, articolul 31 alineatul (2) din cartă are calitățile necesare pentru a putea fi invocat direct în cadrul unui litigiu între particulari în scopul de a înlătura aplicarea dispozițiilor naționale care au ca efect privarea unui lucrător de un asemenea drept. Or, această situație se regăsește, astfel cum am arătat anterior, în cazul unor legislații sau practici naționale care prevăd că, la încetarea raportului de muncă ca urmare a decesului lucrătorului, dreptul la concediul anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizație financiară pentru concediu anual plătit<?PAGE NO="17"?> neefectuat și care, prin urmare, face imposibilă plata către moștenitorii defunctului a unei asemenea indemnizații. Astfel, după cum a indicat în esență Curtea în Hotărârea Bollacke, asemenea legislații sau practici naționale au ca rezultat să determine, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0101" ID="QS0101"/>cu efect retroactiv, pierderea totală a însuși dreptului la concediul anual plătit<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0087"><P>A se vedea Hotărârea Bollacke (punctul 25).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>În consecință, propunem Curții, în cadrul cauzei Willmeroth (C‑570/16), să răspundă Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) că o instanță națională, sesizată cu un litigiu între doi particulari, este obligată, în cazul în care nu este posibilă interpretarea dreptului național aplicabil în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/88, să asigure, în cadrul competențelor sale, protecția juridică care decurge pentru justițiabili din articolul 31 alineatul (2) din cartă și să garanteze efectul deplin al acestui articol, lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție națională contrară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Completăm afirmațiile noastre cu precizarea că constatarea potrivit căreia articolul 31 alineatul (2) din cartă este suficient în sine, în măsura în care prevede dreptul oricărui lucrător la o perioadă anuală de concediu plătit, pentru a conferi particularilor un drept care să poată fi invocat ca atare în cadrul unui litigiu între ei într‑un domeniu reglementat de dreptul Uniunii, nu epuizează subiectul referitor la stabilirea conținutului normativ al dispoziției menționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>În această privință, subliniem că una dintre concluziile care trebuie desprinse din Hotărârea Association de médiation sociale este că Explicațiile cu privire la cartă trebuie să fie luate în considerare pentru a stabili dacă o dispoziție din aceasta poate fi invocată în mod direct în cadrul unui litigiu între particulari<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0088"><P>A se vedea Hotărârea Association de médiation sociale (punctul 46). A se vedea în această privință Cariat, N., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0102" ID="QS0102"/>L’invocation de la Charte des droits fondamentaux de l’Union européenne dans les litiges horizontaux: état des lieux après l’arrêt Association de médiation sociale<QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="201D" ID="QE0102"/>, <HT TYPE="ITALIC">Cahiers de droit européen</HT>, Larcier, Bruxelles, 2014, nr. 2, p. 305-336, în special p. 323, § 10.</P></NOTE>. Prin urmare, aceste explicații trebuie, în opinia noastră, să fie luate în considerare pentru a identifica conținutul normativ al normei de drept direct aplicabile care figurează la articolul 31 alineatul (2) din cartă. De altfel, o asemenea luare în considerare a Explicațiilor cu privire la cartă este impusă de articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf TUE, în temeiul căruia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0103" ID="QS0103"/>[d]repturile, libertățile și principiile prevăzute în cartă se interpretează în conformitate cu dispozițiile generale din titlul VII al cartei privind interpretarea și punerea sa în aplicare și cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicațiilor menționate în cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziții<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/>. Potrivit articolului 52 alineatul (7) din cartă, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0104" ID="QS0104"/>[i]nstanțele judecătorești ale Uniunii și ale statelor membre țin seama de explicațiile redactate în vederea orientării interpretării prezentei carte<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0089"><P>A se vedea de asemenea, în acest sens, al cincilea paragraf din preambulul cartei.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Or, rezultă din Explicațiile cu privire la articolul 31 alineatul (2) din cartă că Directiva 93/104 constituie unul dintre fundamentele pe care autorii acesteia s‑au întemeiat pentru a formula dispoziția menționată. Astfel, reamintim că, potrivit acestor explicații, articolul 31 alineatul (2) din cartă <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0105" ID="QS0105"/>se întemeiază pe Directiva 93/104 […]<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/>. Directiva 93/104 a fost codificată ulterior prin Directiva 2003/88 și, astfel cum reiese din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0090"><P>Astfel cum reiese, de altfel, și din modul de redactare a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/104.</P></NOTE>, dispoziție de la care această directivă nu permite să se deroge, orice lucrător beneficiază de un concediu anual plătit de cel puțin patru săptămâni. Se identifică astfel în articolul 31 alineatul (2) din cartă nucleul dur al Directivei 93/104, dat fiind că acest articol consacră și consolidează ceea ce pare esențial în această directivă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0091"><P>A se vedea prin analogie, în privința articolului II‑91 din Constituția europeană, Jeammaud, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0106" ID="QS0106"/>Article II 91; conditions de travail justes et équitables<QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/>, <HT TYPE="ITALIC">Traité établissant une Constitution pour l’Europe, partie II, La Charte des droits fondamentaux de l’Union européenne: commentaire article par article</HT>, volumul 2, Bruylant, Bruxelles, 2005, p. 416-425, în special p. 419 și 423.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Deducem din această întrepătrundere a normelor, reflectată în jurisprudența recentă a Curții<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0092"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171129">29 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>King</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑214/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:914">EU:C:2017:914</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), care face trimitere la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0107" ID="QS0107"/>principiul impus prin articolul 7 din Directiva 2003/88, precum și prin articolul 31 alineatul (2) din cartă, potrivit căruia un drept dobândit la concediul anual plătit nu se poate stinge la expirarea perioadei de referință și/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul național în cazul în care lucrătorul nu a fost în măsură să efectueze concediul<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="201D" ID="QE0107"/> (punctul 56).</P></NOTE>, că articolul 31 alineatul (2) din cartă garantează oricărui lucrător o perioadă anuală de concediu plătit de cel puțin patru săptămâni<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0093"><P>A se vedea în acest sens Bogg, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0108" ID="QS0108"/>Article 31: Fair and just working conditions<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/>, în Peers, S., Hervey, T., Kenner, J. și Ward, A., <HT TYPE="ITALIC">The EU Charter of Fundamental Rights: A commentary</HT>, Hart Publishing, Oxford, 2014, p. 833-868, care consideră că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0109" ID="QS0109"/>though the duration of annual paid leave is not specified in Article 31(2), this should be understood as a minimum of four weeks leave per year in line with Article 7 of the Directive<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="201D" ID="QE0109"/> (p. 859, § 31.56). Această problemă este în centrul cauzelor pendinte TSN (C‑609/17) și AKT (C‑610/17), în care työtuomioistuin (Tribunalul pentru Litigii de Muncă, Finlanda) solicită Curții să stabilească în special dacă articolul 31 alineatul (2) din cartă protejează un concediu dobândit a cărui durată depășește durata concediului anual minim de patru săptămâni prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88.</P></NOTE>. Cu alte cuvinte, pentru a identifica conținutul normativ al articolului 31 alineatul (2) din cartă și pentru a determina obligațiile care decurg din această dispoziție, nu se poate, în opinia noastră, face abstracție de articolul 7 din Directiva 2003/88 și de jurisprudența Curții care, pe acest temei, a precizat, în cauzele care i‑au fost prezentate, conținutul și domeniul de aplicare al <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0110" ID="QS0110"/>principiului dreptului social al Uniunii de o importanță deosebită<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0094"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171129">29 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>King</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑214/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:914">EU:C:2017:914</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE> reprezentat de dreptul la un concediu anual plătit<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0095"><P>A se vedea în această privință Bogg, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0111" ID="QS0111"/>Article 31: Fair and just working conditions<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="201D" ID="QE0111"/>, în Peers, S., Hervey, T., Kenner, J. și Ward, A., <HT TYPE="ITALIC">The EU Charter of Fundamental Rights: A commentary</HT>, Hart Publishing, Oxford, 2014, p. 833-868, potrivit căruia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0112" ID="QS0112"/>it follows from this symbiosis that the reasoning and specific legal conclusions of the CJEU on article 7 are also reflected in the parameters of the right to a period of annual paid leave under Article 31(2). This interpretative synergy between Article 7 of the Working Time Directive and Article 31(2) means that the rights are so entwined in the CJEU’s legal reasoning that it is now difficult to discern where one begins and the other ends<QUOT.END REF.START="QS0112" CODE="201D" ID="QE0112"/> (p. 858 și 859, § 31.55). În aceeași ordine de idei, a se vedea Concluziile avocatului general Saugmandsgaard Øe prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Maio Marques da Rosa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:486">EU:C:2017:486</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în care acesta din urmă, după ce a arătat că din Explicațiile cu privire la cartă reieșea că articolul 31 alineatul (2) din aceasta se întemeiază în special pe Directiva 93/104, a considerat, în ceea ce privește dreptul la repaus săptămânal, că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0113" ID="QS0113"/>domeniul de aplicare al articolului 31 alineatul (2) din cartă corespunde cu cel al articolului 5 din Directiva 2003/88<QUOT.END REF.START="QS0113" CODE="201D" ID="QE0113"/>. Acesta a dedus de aici că dispoziția respectivă a cartei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0114" ID="QS0114"/>nu poate aduce elemente suplimentare utile în vederea interpretării solicitate a articolului 5 din Directiva 2003/88<QUOT.END REF.START="QS0114" CODE="201D" ID="QE0114"/> (punctele 43 și 44). A se vedea în același sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Maio Marques da Rosa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:844">EU:C:2017:844</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Tot ca urmare a acestei întrepătrunderi a normelor, dreptul la o indemnizație financiară de care dispune orice lucrător care nu a fost în măsură, din motive independente de voința sa, să își exercite dreptul la concediul anual plătit înainte de încetarea raportului de muncă, astfel cum reiese din articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 și astfel cum a fost recunoscut și precizat de către Curte<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0096"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090120">20 ianuarie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Schultz‑Hoff și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑350/06 și C‑520/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:18">EU:C:2009:18</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171129">29 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>King</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑214/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:914">EU:C:2017:914</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, trebuie considerat ca fiind un drept protejat de articolul 31 alineatul (2) din cartă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0097"><P>A se vedea în acest sens Bogg, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0115" ID="QS0115"/>Article 31: Fair and just working conditions<QUOT.END REF.START="QS0115" CODE="201D" ID="QE0115"/>, în Peers, S., Hervey, T., Kenner, J. și Ward, A., <HT TYPE="ITALIC">The EU Charter of Fundamental Rights: A commentary</HT>, Hart Publishing, Oxford, 2014, p. 833-868, care consideră că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0116" ID="QS0116"/>the worker’s right to a payment in lieu of untaken leave during a leave year on termination of the employment relationship is a fundamental social right that is necessarily implicit in the right to paid annual leave under Article 31(2). This principle was established in [judgment of <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090120">20 January 2009</DATE>, <NAME.CASE>Schultz‑Hoff and Others</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑350/06 and C‑520/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:18">EU:C:2009:18</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>)] in respect of Article 7 and it should apply with equal force to Article 31(2)<QUOT.END REF.START="QS0116" CODE="201D" ID="QE0116"/> (p. 861, § 31.60).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Jurisprudența recentă a Curții ne pare, de altfel, să meargă în sensul unei luări în considerare a normei de concretizare a dreptului fundamental în cauză pentru a determina obligațiile care rezultă din cartă<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0098"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180417">17 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Egenberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑414/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:257">EU:C:2018:257</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0081">81</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>În concluzie, observăm că, în Hotărârea Association de médiation sociale, Curtea pare să fi dedus consecința faptului că dispozițiile cartei nu au toate aceeași capacitate de a fi invocate în mod direct în cadrul unor litigii între particulari. În cazul în care se dovedește că o dispoziție a cartei are un nivel scăzut de intensitate normativă, protecția dreptului fundamental care este recunoscut de aceasta necesită intervenția legiuitorului Uniunii și/sau a organelor legislative naționale, astfel încât aceasta nu<?PAGE NO="19"?> poate produce prin ea însăși efecte juridice direct operatorii în cadrul unui litigiu național. În această situație, Curtea trebuie în mod obligatoriu să țină seama de intenția exprimată de autorii cartei de a încredința legiuitorului Uniunii și/sau organelor legislative naționale preocuparea de a preciza conținutul și condițiile de punere în aplicare a drepturilor fundamentale recunoscute în aceasta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Dacă această poziție a Curții este de înțeles, având în vedere în special principiul separației puterilor, ea trebuie să fie totuși, în opinia noastră, contrabalansată de o abordare mai flexibilă în ceea ce privește dispoziții precum articolul 31 alineatul (2) din cartă care recunosc un drept fără a face referire în mod expres la adoptarea unor norme de dreptul Uniunii sau de drept național.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Nu trebuie nici să se subestimeze potențialul altor instrumente de protecție a drepturilor fundamentale, cum ar fi Carta socială europeană, de a li se recunoaște un efect direct de către instanțele naționale. În această privință, refuzul Curții de a recunoaște efectul direct al articolului 31 alineatul (2) din cartă ne pare contrar tendinței constatate a instanțelor naționale de a se arăta mai deschise pentru recunoașterea unui efect direct al Cartei sociale europene<NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0099"><P>A se vedea în această privință Nivard, C., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0117" ID="QS0117"/>L’effet direct de la charte sociale européenne<QUOT.END REF.START="QS0117" CODE="201D" ID="QE0117"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue des droits et libertés fondamentaux</HT>, 2012, cronica nr. 28. Cităm de exemplu Hotărârea Conseil d’État (Franța) din <DATE ISO="20140210">10 februarie 2014</DATE>, domnul X, nr. 358992, precum și Hotărârea Cour de cassation (Franța) din <DATE ISO="20100414">14 aprilie 2010</DATE> (Cass. soc. nr. 09‑60426 și 09‑60429). Observăm de asemenea că articolul 2 alineatul (3) din Carta socială europeană revizuită se referă la dreptul la un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0118" ID="QS0118"/>concediu anual plătit de minimum patru săptămâni<QUOT.END REF.START="QS0118" CODE="201D" ID="QE0118"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Prin urmare, invităm Curtea să nu rețină, în ceea ce privește articolul 31 alineatul (2) din cartă, o abordare mult prea restrictivă, prin adoptarea unei jurisprudențe echilibrate potrivit căreia, deși nu toate dispozițiile cartei care recunosc drepturi sociale fundamentale au calitățile necesare pentru a li se recunoaște un efect direct orizontal, această recunoaștere trebuie să opereze în cazul dispozițiilor care au un caracter imperativ și autosuficient. Pe scurt, prezentele cauze reprezintă ocazia pentru Curte de a se asigura că recunoașterea drepturilor sociale fundamentale nu ține de o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0119" ID="QS0119"/>simplă incantație<QUOT.END REF.START="QS0119" CODE="201D" ID="QE0119"/><NOTE NUMBERING="ARAB" TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0100"><P>Pentru a relua exprimarea lui Tinière, R., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0120" ID="QS0120"/>L’invocabilité des principes de la Charte des droits fondamentaux dans les litiges horizontaux<QUOT.END REF.START="QS0120" CODE="201D" ID="QE0120"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue des droits et libertés fondamentaux</HT>, 2014, cronica nr. 14.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) în cauzele conexate Bauer (C‑569/16) și Willmeroth (C‑570/16) după cum urmează:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0121" ID="QS0121"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20031104">4 noiembrie 2003</DATE> privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că se opune unor legislații sau unor practici naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, care prevăd că, în cazul în care raportul de muncă încetează ca urmare a decesului lucrătorului, dreptul la concediul anual plătit se stinge fără a conferi dreptul la o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit neefectuat și care, în consecință, fac imposibilă plata către moștenitorii defunctului a unei asemenea indemnizații.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În plus, în cadrul cauzei Bauer (C‑569/16), propunem să se răspundă Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă) că:</TXT><P>O instanță națională, sesizată cu un litigiu între un particular și o entitate de drept public, este obligată, în cazul în care nu este posibilă interpretarea dreptului național aplicabil în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/88, să asigure, în cadrul competențelor sale, protecția juridică care decurge pentru justițiabili din acest articol și să garanteze efectul deplin al acestuia, lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție națională contrară.</P></NP></ITEM><?PAGE NO="20"?><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În sfârșit, în cadrul cauzei Willmeroth (C‑570/16), propunem Curții să declare:</TXT><P>O instanță națională, sesizată cu un litigiu între doi particulari, este obligată, atunci când nu este posibilă interpretarea dreptului național aplicabil în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2003/88, să asigure, în cadrul competențelor sale, protecția juridică care decurge pentru justițiabili din articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și să garanteze efectul deplin al acestui articol, lăsând neaplicată, dacă este necesar, orice dispoziție națională contrară.<QUOT.END REF.START="QS0121" CODE="201D" ID="QE0121"/></P></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>