|
Jurnalul Ofícial |
RO Seria C |
|
C/2025/6674 |
16.12.2025 |
Publicarea comunicării unei modificări standard aprobate a caietului de sarcini al unei indicații geografice, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2025/27 al Comisiei (1)
(C/2025/6674)
COMUNICAREA APROBĂRII UNEI MODIFICĂRI STANDARD
[Articolul 24 din Regulamentul (UE) 2024/1143]
„Miel Villuercas-Ibores”
Numărul de referință al UE: PDO-ES-01268-AM01 – 17.9.2025
1. Denumirea produsului
„Miel Villuercas-Ibores”
2. Tipul indicației geografice
|
☑ |
DOP |
|
☐ |
IGP |
|
☐ |
IG |
3. Sectorul
|
☑ |
Produse agricole |
|
☐ |
Vin |
|
☐ |
Băuturi spirtoase |
4. Țara căreia îi aparține aria geografică
Spania
5. Autoritatea din statul membru care comunică modificarea standard
Denumirea
Consejería de Agricultura, Desarrollo Rural, Población y Territorio de la Junta de Extremadura (Ministerul Regional al Agriculturii, Dezvoltării Rurale, Populației și Teritoriului al Guvernului Comunității Autonome Extremadura), Dirección General de Agricultura y Ganadería (Direcția Generală pentru Agricultură și Creșterea Animalelor)
6. Calificarea drept modificare standard
Cererea de modificare poate fi clasificată drept standard în sensul articolului 24 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/1143. În special, aceste modificări NU POT FI clasificate drept modificări la nivelul Uniunii deoarece:
|
1) |
nu includ o modificare a denumirii protejate ca DOP sau a utilizării denumirii respective; |
|
2) |
nu riscă să anuleze legătura cu aria geografică; |
|
3) |
nu presupun restricții suplimentare asupra comercializării produsului. |
În ceea ce privește verificarea faptului că nu există niciun risc de anulare a legăturii cu aria geografică, trebuie remarcat faptul că niciuna dintre modificările solicitate nu afectează în vreun fel formularea secțiunii „Legătură” din caietul de sarcini al produsului. Legătura nu este afectată nici în mod indirect. Într-adevăr, deși legătura se bazează, printre altele, pe nivelurile scăzute de HMF, pe conținutul scăzut de umiditate, precum și pe activitatea diastazică ridicată, modificările propuse, deși au un efect ușor asupra acestor trei parametri, mențin pragurile la niveluri semnificativ mai stricte decât cele prevăzute de standardul de calitate pentru miere.
7. Descrierea modificării (modificărilor) standard aprobate
Titlul
Modificarea intervalului permis pentru conținutul de umiditate
Descriere
Această modificare vizează secțiunea 4.2 din documentul unic și secțiunea „Descrierea produsului” din caietul de sarcini.
În descrierea produsului au fost modificate după cum urmează caracteristicile fizice comune tuturor tipurilor de miere care beneficiază de DOP:
Conținutul de umiditate necesar s-a modificat de la un interval de „14-17 %” la „<17 %”. Scopul acestei modificări este, de fapt, de a corecta o eroare, deoarece nu are sens să se definească un interval cu un conținut minim de umiditate pentru miere. Mai degrabă este relevantă este stabilirea unui conținut maxim de umiditate, care nu poate fi depășit.
|
☑ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlul
Modificarea limitei superioare pentru hidroximetilfurfural
Descriere
Această modificare vizează secțiunea 4.2 din documentul unic și secțiunea „Descrierea produsului” din caietul de sarcini.
În descrierea produsului au fost modificate după cum urmează caracteristicile chimice comune tuturor tipurilor de miere care beneficiază de DOP:
Limita superioară pentru hidroximetilfurfural (HMF) a fost mărită de la 10 mg/kg la „<18 mg/kg”. În plus, nu se mai specifică faptul că această limită se aplică atunci când mierea este introdusă pe piață, având în vedere că limita respectivă trebuie verificată în prealabil.
Această modificare se datorează efectelor schimbărilor climatice din aria geografică, primăverile fiind caracterizate de temperaturi mai ridicate și precipitații mai neregulate.
|
☑ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlul
Modificarea limitei inferioare pentru activitatea diastazică
Descriere
Această modificare vizează secțiunea 4.2 din documentul unic și secțiunea „Descrierea produsului” din caietul de sarcini.
În descrierea produsului, la litera (c), limita inferioară pentru activitatea diastazică a fost redusă de la 30 la 22. Această modificare se datorează efectelor schimbărilor climatice din aria geografică, primăverile fiind caracterizate de temperaturi mai ridicate și precipitații mai neregulate.
|
☑ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlul
Actualizarea structurii de inspecție
Descriere
Datele de contact ale organismului de control au fost actualizate în secțiunea G din caietul de sarcini.
|
☐ |
Modificarea afectează documentul unic. |
Titlul
Actualizarea nomenclaturii tipurilor de produse
Descriere
Clasificarea tipului de produs a fost actualizată în documentul unic pentru a-l alinia la noua nomenclatură.
|
☑ |
Modificarea vizează documentul unic. |
DOCUMENT UNIC
Denumirile de origine și indicațiile geografice ale produselor agricole
„Miel Villuercas-Ibores”
Numărul de referință al UE: PDO-ES-01268-AM01 – 17.9.2025
1. Denumirea (denumirile)
„Miel Villuercas-Ibores”
2. Tipul indicației geografice
|
☑ |
DOP |
|
☐ |
IGP |
|
☐ |
IG |
3. Țara căreia îi aparține aria geografică delimitată
Spania
4. Descrierea produsului agricol
4.1. Clasificarea produsului agricol prin poziția și codul din Nomenclatura combinată, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1143
0409 – Miere naturală
4.2. Descrierea produsului agricol căruia i se aplică denumirea înregistrată
„Miel Villuercas-Ibores” este un tip de miere obținut din flora autohtonă, produsă de albine din specia Apis mellifera.
În funcție de diferitele tipuri de vegetație, se definesc următoarele sortimente de miere:
|
— |
miere monofloră de drobiță (Retama sphaerocarpa); |
|
— |
miere monofloră de castan (Castanea sativa); |
|
— |
miere polifloră; |
|
— |
miere de mană.
|
4.3. Derogări de la aprovizionarea cu hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală care poartă o denumire de origine protejată) și restricții privind aprovizionarea cu materii prime (doar în cazul produselor prelucrate care poartă o indicație geografică protejată)
–
4.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată
Mierea provine exclusiv din stupi situați în aria de producție, fiind interzisă transhumanța în afara acesteia.
Albinele sunt îndepărtate de pe cadrele stupului cu ajutorul unor perii și/sau al unor afumătoare.
Descăpăcirea fagurilor se face în mod tradițional, utilizând cuțite sau furculițe.
Extracția mierii se realizează prin centrifugarea fagurilor.
Depozitarea mierii în bidoane sau maturatoare.
Decantarea și filtrarea mierii pentru a elimina impuritățile.
În cazul excepțional în care supraviețuirea stupului este amenințată din cauza unei recolte slabe, se permite alimentarea suplimentară a albinelor în afara perioadei de colectare a nectarului. Această alimentație poate fi alcătuită dintr-unul sau mai multe dintre următoarele produse: miere din stupul respectiv, zaharoză (zahăr din trestie de zahăr), glucoză și sirop de fructe.
4.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului agricol la care se referă denumirea înregistrată
Mierea ambalată se prezintă sub formă lichidă (fluidă) sau solidă (cristalizată).
Mierea cristalizată se încălzește la o temperatură maximă de 45 oC pentru a putea fi decantată și ambalată.
4.6. Norme specifice privind etichetarea produsului agricol la care se referă denumirea înregistrată
Mierea trebuie să poarte o contraetichetă numerotată pe care să figureze sigla denumirii, care se aplică în unitatea de ambalare astfel încât să nu poată fi reutilizată. Simbolul UE și sigla denumirii de origine protejate „Miel Villuercas-Ibores” trebuie să figureze, în mod obligatoriu, pe contraetichetă.
Sigla denumirii de origine protejată „Miel Villuercas-Ibores” este următoarea:
În partea dreaptă figurează denumirea „Extremadura”, alături de o hartă pe care este indicată, printr-un cerc dublu, aria de producție a mierii.
4.7. Delimitarea concisă a ariei geografice
Aria geografică în care este produsă mierea se situează pe teritoriul Comunității autonome Extremadura (Spania), în sud-estul provinciei Cáceres. Ea cuprinde în total 27 de localități care formează regiunea Villuercas-Ibores și care fac, toate, parte din provincia Cáceres.
5. Legătura cu aria geografică
Rezumatul legăturii
Regiunea Villuercas-Ibores prezintă un ansamblu de formațiuni muntoase extrem de abrupte și de accidentate, având în partea superioară cuarțite armoricane, iar pe versanți, șist și gresie. Altitudinea maximă se situează în masivul La Villuerca (1 601 m). Rețeaua hidrografică este formată dintr-o serie de cursuri de apă care aparțin bazinelor râurilor Tajo și Guadiana. Precipitațiile se încadrează în regimul subumed, nivelul lor fiind superior celor din majoritatea regiunilor din Extremadura.
Conform sistemului de clasificare a solurilor (Soil Taxonomy) al Departamentului pentru Agricultură din SUA (U.S.D.A), solurile se încadrează în ordinele „entisoluri”, „inceptisoluri” și „alfisoluri”. Entisolurile formează benzi foarte înguste în văile râurilor Ruecas și Silvadillos. Inceptisolurile se situează, în principal, pe versanții nordici ai munților. Alfisolurile se situează în partea sudică a zonei, pe terasele râurilor și pe platourile de raña (formațiuni sedimentare formate din fragmente de cuarțit cu o matrice argiloasă, situate la poalele munților). Solurile au puține caracteristici propice culturii, dar sunt foarte potrivite pentru exploatarea forestieră.
Regiunea Villuercas-Ibores prezintă o mare bogăție florală, care caracterizează aria biogeografică în care se situează (LADERO, 1987), iar porțiuni întinse ale teritoriului său sunt ocupate de pășuni și de specii forestiere cu ciclu de producție scurt, unde albinele pot culege din belșug din flora autohtonă, ceea ce duce la obținerea unei mieri cu calități excelente. Există, de asemenea, numeroase păduri de stejari, de stejari de plută, de castani și de stejari pufoși de unde albinele se aprovizionează cu nectar, polen și mană. Deși regiunea este acoperită în general de specii specifice zonelor alpine înalte sau de pășuni, cele mai importante plante din zonă sunt castanul, măslinul, desișul și Cistus, precum și pădurile mari de stejari pufoși.
Printre nenumăratele specii vegetale din care albinele se pot aproviziona, se disting câteva plante melifere de foarte mare interes pentru regiunea Villuercas- Ibores, toate fiind plante autohtone din aria de producție:
|
— |
Familia BORAGINACEAE: Echium plantagineum L. (iarba șarpelui purpurie/floarea canarilor), Anchusa azurea Miller (limba boului). |
|
— |
Familia BRASSICACEAE: Raphanus raphanistrum L. (ridiche sălbatică, ridichioară). |
|
— |
Familia ERICACEAE: Erica australis L., Erica lusitanica Rudolphi, Erica umbellata L., Calluna vulgaris (L.) Hull, Arbustus unedo L.. |
|
— |
Familia FABACEAE: Retama sphaerocarpa L (drobiță comună)., Trifolium stellatum L., Genista tridentata, Cytisus multiflorus. |
|
— |
Familia FAGACEAE: Castanea sativa Miller (castan), Quercus pyrenaica Willd. (stejar din Pirinei), Quercus rotundifolia L., Quercus suber L. (stejar de plută). |
|
— |
Familia LAMIACEAE: Lavandula stoechas subsp. pedunculata Miller (o specie de levănțică), Rosmarinus officinalis L. (rozmarin). |
|
— |
Familia ROSACEAE: Rubus ulmifolius Schott (mure). |
|
— |
Familia APIACEAE (UMBELÍFERAS): Erynginum campestre L. (scaiul dracului, rostogol). |
|
— |
Familia CISTACEAE: Cistus ladanifer L. (iarba osului), Cistus spp. și Halimium spp. (arbuști din specia Cistus, în general). |
Regiunea Villuercas-Ibores a fost întotdeauna legată de practica apiculturii. Există documente concrete cu privire la această activitate, care datează cel puțin din 1086 și care menționează evenimente importante, cum ar fi „Milagro de Nuestra Señora de Guadalupe” (Miracolul Maicii Domnului din Guadalupe) (1575). În prezent, în geografia regiunii se păstrează numeroase denumiri care amintesc de albine și de flora locală (Castañar, Carrascalejo sau Peraleda), precum și de activitățile umane din sectorul apicol (locuri precum „La Umbría del Colmenar” din localitatea Cañamero sau „El Arroyo del Enjambrero” și „Valle del Enjambrero” din localitatea Alía).
Aria de producție prezintă un caracter rural și montan accentuat, cu localități cu densitate scăzută a populației, unde agricultura și creșterea animalelor reprezintă principala sursă de venit. Datorită acestor caracteristici, precum și florei autohtone aproape nemodificate de om, regiunea este propice pentru apicultură, mierea fiind extrasă în continuare prin metode artizanale, pentru a-i păstra calitatea și proprietățile.
Printre practicile tradiționale locale din sectorul apicol din aria de producție, trebuie evidențiat sistemul de exploatare utilizat. Nu se practică transhumanța, iar deplasarea stupilor este permisă doar în limitele ariei de producție.
O altă caracteristică fundamentală a acestui proces este faptul că ultima recoltă de miere se lasă în stup, pentru a asigura hrana albinelor. Astfel, exploatarea stupilor de către apicultori nu se face de manieră intensivă. De asemenea, în momentul scoaterii fagurilor din stup, care se efectuează toamna, mierea nu se extrage în totalitate, ci se lasă rezervele de miere necesare pentru hrana stupului. În acest mod, se respectă bunăstarea albinelor și se asigură sustenabilitatea stupului, asigurându-se albinelor cele mai bune condiții posibile.
Datorită îndelungatei sale tradiții apicole, aria de producție constituie una dintre zonele cele mai importante din Extremadura, unde apicultorii exploatează de secole flora autohtonă. Adoptarea denumirii „Miel Villuercas-Ibores” reflectă prestigiul istoric al mierii din această zonă, modul de prelucrare și tehnicile de ambalare, tradiționale și artizanale, precum și calitățile speciale ale mierii, care sunt consecința mediului natural în care se desfășoară activitatea de producție.
În plus, spre deosebire de alte regiuni din Extremadura, nu se practică transhumanța, motiv pentru care se obține o miere omogenă din punctul de vedere al florei locale, ale cărei particularități se datorează exclusiv combinației factorilor naturali și umani din aria geografică a DOP „Miel Villuercas-Ibores”.
Caracterul tradițional al sistemului de producție este dovedit de valorile parametrilor din produsul final, care indică marea calitate a mierii:
|
— |
valorile caracteristice scăzute ale HMF, care atestă gradul de prospețime și forma de producție artizanală; |
|
— |
valori de umiditate scăzute, care atestă maturitatea și care se datorează faptului că fagurii sunt acoperiți cu un opercul, devreme ce nu sunt utilizați de manieră intensivă; |
|
— |
valori ridicate ale activității diastazice, datorate prospețimii mierii; |
|
— |
valori ale conductivității electrice și ale proprietăților organoleptice caracteristice tipului de polen obținut din plantele autohtone. |
Analiza diferitelor spectre polenice a permis definirea indicatorilor geografici care caracterizează „Miel Villuercas-Ibores”, adică indicatorii polenului obținut din întreaga floră a regiunii, care prezintă profiluri polenice omogene, specifice ariei de producție, și conține polenuri provenind din plante cultivate sau neautohtone în proporție de maximum 1 %.
Unul dintre produsele distinctive ale ariei este mierea de mană. Acest tip de miere se obține din resursele de care dispun albinele în cursul lunilor septembrie și octombrie, când anteza se apropie de sfârșit sau este complet terminată, iar albinele nu mai găsesc nectar pentru a produce miere și recurg la secrețiile produse de părțile vii ale plantelor din familia Fagaceae sau depuse pe acestea ca urmare a acțiunii anumitor insecte. Astfel, supraviețuirea albinelor este asigurată în cursul acestor luni în care nu se găsește nectar, deoarece nu se practică transhumanța către alte zone în care există anteză.
Trimitere electronică (URL) la publicarea caietului de sarcini
(1) Regulamentul delegat (UE) 2025/27 al Comisiei din 30 octombrie 2024 de completare a Regulamentului (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului cu norme privind înregistrarea și protecția indicațiilor geografice, a specialităților tradiționale garantate și a mențiunilor facultative de calitate, precum și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) nr. 664/2014 (JO L, 2025/27, 15.1.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2025/27/oj).
ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/6674/oj
ISSN 1977-1029 (electronic edition)