<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-590/17</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62017CC0590</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:920">EU:C:2018:920</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>15</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>15</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Bobek – Cauza C‑590/17</HT></P><P><HT TYPE="SC">Pouvin și Dijoux</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Michal Bobek</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20181115">15 noiembrie 2018</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑590/17</HT></P><P>Henri Pouvin</P><P>Marie Dijoux</P><P>împotriva</P><P>Electricité de France (EDF)</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation (Franța)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Cerere de decizie preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 93/13/CEE</KEYWORD><KEYWORD>Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii între un vânzător sau furnizor și un consumator</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/></KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/></KEYWORD><KEYWORD>Acord de împrumut încheiat între un angajator și un angajat și soția sa pentru cumpărarea locuinței lor</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Domnul Pouvin și doamna Dijoux au încheiat un contract de împrumut ipotecar cu Electricité de France (EDF), angajatorul domnului Pouvin. Contractul de împrumut cuprindea o clauză de reziliere automată: în cazul în care împrumutatul înceta să mai fie angajat al acestei societăți, împrumutul devenea imediat rambursabil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>După ce domnul Pouvin a plecat din societate, EDF l‑a chemat în judecată pentru a obține rambursarea împrumutului. Domnul Pouvin și doamna Dijoux au contracarat argumentând că, având în vedere normele naționale de transpunere a Directivei 93/13/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19930405">5 aprilie 1993</DATE> privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="095" PAGE.FIRST="29" DATE.PUB="1993">JO 1993, L 95, p. 29</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>, clauza de reziliere automată a contractului era abuzivă. EDF consideră însă că Directiva 93/13 nu se aplică, deoarece aceasta nu poate fi considerată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> în sensul acestei directive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Care sunt persoanele care au calitatea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>? Deși noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>, precum și noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/> au fost interpretate de Curte în repetate ocazii, prezenta cauză aduce în discuție o altă dimensiune neexplorată referitoare la aceste noțiuni: aceea dacă o societate, atunci când furnizează împrumuturi angajaților săi (sau, după caz, alte servicii), care nu sunt legate de principala sa sferă de competență profesională, acționează în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>, precum și dacă angajații săi pot fi considerați <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>consumatori<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/> într‑o astfel de situație.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Al zecelea considerent al Directivei 93/13 prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>întrucât se poate obține o protecție mai eficace a consumatorului prin adoptarea unor norme de drept uniforme în ceea ce privește clauzele abuzive; întrucât aceste norme ar trebui să se aplice tuturor contractelor încheiate între vânzători sau furnizori și consumatori; întrucât, prin urmare, trebuie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, <HT TYPE="ITALIC">inter alia</HT>, contractele de muncă, contractele privind drepturile de succesiune, contractele privind drepturi care intră sub incidența Codului familiei și contractele privind înființarea sau organizarea companiilor sau acordurile de parteneriat<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Directiva 93/13: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>[s]copul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 2 din Directiva 93/13 conține următoarele definiții:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>[…]</ALINEA><ALINEA><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="00BB" ID="QE0012"/> înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="00BB" ID="QE0013"/> înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională, publică sau privată.<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 3 alineatul (1) din directivă, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>[o] clauză contractuală care nu s‑a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună‑credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt, procedura și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>În aprilie 1995, EDF a acordat un împrumut domnului Pouvin și soției sale, doamna Dijoux (denumiți în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>recurenții<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>). La acel moment, domnul Pouvin era angajat al societății. Împrumutul, acordat în vederea finanțării cumpărării locuinței lor, era în valoare de <FT TYPE="DECIMAL">57625,73</FT> EUR, rambursabil în 240 de rate lunare repartizate în două perioade de amortizare de zece ani, la rate corespunzătoare ale dobânzii de 4,75 % și, respectiv, de 8,75 %. Împrumutul a fost acordat în cadrul unui program de acordare a unui ajutor în vederea achiziționării unei locuințe, reglementat la nivel național prin Loi n<HT TYPE="SUP">o</HT> 79-596 du 13 juillet 1979 relative à l’information et à la protection des emprunteurs dans le domaine immobilier (Legea nr. 79-596 din <DATE ISO="19790713">13 iulie 1979</DATE> privind informarea și protecția împrumutaților în domeniul imobiliar).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 7 din contractul de împrumut prevedea că acesta va fi reziliat automat la data la care împrumutatul, indiferent de motiv, înceta să mai fie membru al forței de muncă a EDF (clauza de reziliere automată). Prin urmare, în cazul încetării contractului de muncă, capitalul care a fost împrumutat devenea imediat rambursabil, chiar dacă împrumutatul a respectat toate obligațiile care îi reveneau.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20020101">1 ianuarie 2002</DATE>, domnul Pouvin a demisionat din societate. Recurenții au încetat apoi să plătească ratele împrumutului.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20120405">5 aprilie 2012</DATE>, EDF a inițiat o acțiune împotriva recurenților la tribunal de grande instance de Saint‑Pierre de la Réunion (Tribunalul regional, Saint‑Pierre, Réunion, Franța) pentru plata sumei de <FT TYPE="DECIMAL">50238,37</FT> EUR corespunzătoare capitalului care a rămas de plătit, a dobânzii datorate începând cu <DATE ISO="20020101">1 ianuarie 2002</DATE>, precum și pentru plata sumei de <FT TYPE="NUMBER">3517</FT> EUR datorate în temeiul clauzei contractuale privind penalitățile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>În hotărârea din <DATE ISO="20130329">29 martie 2013</DATE>, acea instanță a constatat că clauza de reziliere automată reprezenta o clauză abuzivă. Aceasta a respins cererea formulată de EDF de constatare a faptului că contractul a fost reziliat în mod automat. Cu toate acestea, instanța a constatat că contractul de împrumut trebuie să fie reziliat ca urmare a neîndeplinirii de către recurenți a obligațiilor de rambursare a ratelor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Printr‑o hotărâre din <DATE ISO="20140912">12 septembrie 2014</DATE>, cour d'appel de Saint‑Denis de la Réunion (Curtea de Apel, Saint‑Denis, Réunion, Franța) a anulat hotărârea din <DATE ISO="20130329">29 martie 2013</DATE>. Această instanță a constatat că împrumutul a fost acordat de EDF doar în calitatea sa de angajator, iar nu în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>. Faptul că EDF dispune de un departament care administrează acordarea de împrumuturi angajaților este, potrivit acestei hotărâri, irelevant. În pofida acestei constatări, instanța menționată a constatat de asemenea că clauza de reziliere automată nu era nici nevalabilă, nici abuzivă, întrucât face parte dintr‑un contract care implică avantaje pentru salariat care contrabalansează clauza de reziliere automată. Astfel, această instanță a statuat că rezilierea automată a contractului și‑a produs efectele la <DATE ISO="20020101">1 ianuarie 2002</DATE>. Aceasta a obligat recurenții să plătească către EDF suma de <FT TYPE="DECIMAL">50238,37</FT> EUR, cu dobândă cumulată în cotă de 6 % pe an începând cu <DATE ISO="20020101">1 ianuarie 2002</DATE> după deducerea sumelor plătite anterior, inclusiv suma de <FT TYPE="NUMBER">3517</FT> EUR conform clauzei privind penalitățile, alături de dobânda legală care curgea de la aceeași dată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Recurenții au formulat apel împotriva acestei hotărâri în fața Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța), instanța de trimitere. Considerând că soluționarea litigiului depinde de interpretarea Directivei 93/13, această instanță a suspendat procedura și a adresat Curții următoarele întrebări:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 2 din [Directiva 93/13] trebuie interpretat în sensul că o societate, precum societatea EDF, atunci când acordă unui salariat un împrumut imobiliar care intră sub incidența dispozitivului de ajutor pentru cumpărarea unei locuințe, pentru care sunt eligibili doar membrii personalului societății, acționează în calitate de vânzător sau furnizor?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 2 din [Directiva 93/13] trebuie interpretat în sensul că o societate, precum societatea EDF, atunci când acordă un asemenea împrumut imobiliar soțului unui salariat, care nu este membru al personalului societății respective, ci co‑împrumutat solidar, acționează în calitate de vânzător sau furnizor?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Articolul 2 din [Directiva 93/13] trebuie interpretat în sensul că salariatul unui societăți, precum societatea EDF, care contractează cu aceasta un asemenea împrumut imobiliar, acționează în calitate de consumator?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Articolul 2 din [Directiva 93/13] trebuie interpretat în sensul că soțul acestui angajat, care subscrie același împrumut nu în calitate de salariat al societății, ci de co‑împrumutat solidar, acționează în calitate de consumator?<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Recurenții, EDF, guvernele grec și francez și Comisia Europeană au depus observații scrise. Aceste părți interesate, cu excepția recurenților, au prezentat și argumente orale în ședința care a avut loc la <DATE ISO="20180912">12 septembrie 2018</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Apreciere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Prin intermediul celor patru întrebări, Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) dorește să afle dacă, atunci când un angajator, precum societatea EDF, acordă unui angajat, împreună cu soția acestuia (care nu este angajată a acestei societăți), un împrumut ipotecar în vederea cumpărării locuinței lor, societatea poate fi calificată drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>, iar recurenții drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>consumatori<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>, în sensul articolului 2 litera (b) și al articolului 2 litera (c) din Directiva 93/13.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la aceste întrebări, vom examina mai întâi în general noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/> și noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> și, prin urmare, și domeniul de aplicare al Directivei 93/13 (A). Vom aborda apoi prima și cea de a doua întrebare împreună: EDF poate fi considerată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/> în împrejurările prezentei cauze (B)? În final, vom aborda cea de a treia și cea de a patra întrebare: recurenții pot să fie considerați <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>consumatori<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> în sensul directivei (C)?</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> și noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/></HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Trebuie subliniat de la bun început că Directiva 93/13 nu definește domeniul său de aplicare prin intermediul unei liste a <HT TYPE="ITALIC">tipurilor de contracte</HT> sau a <HT TYPE="ITALIC">obiectelor</HT> care trebuie să intre sub incidența unor astfel de contracte. În schimb, domeniul de aplicare al acestei directive poate fi dedus din articolul 1 alineatul (1) din directivă: aceasta se aplică <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>contracte[lor] încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>. Noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> și noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/> sunt, la rândul lor, definite la articolul 2 litera (b) și la articolul 2 litera (c) prin referire la aspectul dacă o persoană acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională sau care se află în afara activității sale profesionale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150115">15 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Šiba</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑537/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:14">EU:C:2015:14</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, Directiva 93/13 definește contractele cărora aceasta li se aplică prin referire la <HT TYPE="ITALIC">calitatea în care părțile contractante acționează</HT>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Trebuie de asemenea subliniat că prezenta cauză privește această primă etapă: instanța de trimitere a întrebat dacă părțile la contractul de împrumut în litigiu pot fi considerate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>consumatori<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/> și, respectiv, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/> în sensul Directivei 93/13, făcând astfel directiva aplicabilă. Întrebările se referă, așadar, exclusiv la aprecierea calității în care au acționat recurenții și EDF, potrivit criteriilor stabilite în definiția de la articolul 2 litera (b) și de la articolul 2 litera (c) din directivă. În schimb, cauza cu care este sesizată Curtea nu se referă la aprecierea caracterului abuziv sau neabuziv al clauzei contractuale individuale din contextul contractului de împrumut. Acesta reprezintă un aspect care trebuie examinat pe fond, în temeiul articolului 3 din directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Având în vedere această primă clarificare, din jurisprudența existentă a Curții se pot deduce o serie de orientări pentru această apreciere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>În primul rând, examinarea domeniului de aplicare al Directivei 93/13 cu ajutorul noțiunilor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/> și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/> se bazează pe un criteriu <HT TYPE="ITALIC">funcțional</HT>. Aceasta înseamnă că noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/> și noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/> trebuie examinate pe baza aspectului dacă raportul contractual a apărut în cadrul unor activități <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>legate de<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/> sau <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>care se află în afara<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/> unei activități profesionale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180517">17 mai 2018</DATE>, <NAME.CASE>Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑147/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:320">EU:C:2018:320</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151119">19 noiembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Tarcău</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑74/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:772">EU:C:2015:772</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160914">14 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Dumitraș</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑534/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:700">EU:C:2016:700</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170427">27 aprilie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Bachman</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑535/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:321">EU:C:2017:321</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>În al doilea rând, examinarea trebuie să fie efectuată <HT TYPE="ITALIC">în mod concret</HT>, ținând seama de calitatea în care părțile au acționat într‑un anumit contract. Cu alte cuvinte, statutul de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/> și cel de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/> nu este fix: aceeași persoană poate fi calificată drept având una sau alta dintre aceste calități sau niciuna dintre acestea, în funcție de cadrul specific al contractului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150903">3 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Costea</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑110/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:538">EU:C:2015:538</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel cum a confirmat deja Curtea, acest lucru implică faptul că analiza trebuie în mod necesar să fie efectuată de la caz la caz<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181004">4 octombrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Kamenova</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑105/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:808">EU:C:2018:808</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150903">3 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Costea</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑110/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:538">EU:C:2015:538</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>În al treilea rând, noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> și noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/> trebuie examinate în mod <HT TYPE="ITALIC">obiectiv</HT>. Împrejurarea dacă o persoană poate fi clasificată drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/> ori <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/> într‑un anumit raport contractual trebuie analizată cu ajutorul unei aprecieri obiective și generalizate a criteriului funcțional enunțat anterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>A se vedea, în ceea ce privește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150903">3 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Costea</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑110/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:538">EU:C:2015:538</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151119">19 noiembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Tarcău</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑74/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:772">EU:C:2015:772</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160914">14 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Dumitraș</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑534/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:700">EU:C:2016:700</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170427">27 aprilie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Bachman</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑535/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:321">EU:C:2017:321</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Cu alte cuvinte, împrejurarea dacă o persoană este de fapt neinformată sau dacă deține un nivel mai ridicat de cunoștințe, de putere economică, de specializare sau este mai bine pregătită nu trebuie să influențeze analiza aspectului dacă o parte contractantă acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională sau în scopuri care se află în afara acesteia, în sensul articolului 2 litera (b) și al articolului 2 litera (c) din Directiva 93/13<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Dacă acesta ar fi cazul, atunci legislația privind protecția consumatorilor ar putea fi transformată într‑un scut pentru protecția departamentelor juridice incompetente ale marilor societăți, precum și într‑o sabie, îndepărtând protecția juridică de consumatorii care se întâmplă să fie mai informați sau mai inteligenți decât alții.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Având în vedere aceste aspecte generale, care este atunci mai exact criteriul care trebuie aplicat? În cursul procedurii desfășurate în fața Curții, părțile care au prezentat observații au adus în discuție o serie de considerente care, în opinia noastră, nu sunt în întregime relevante pentru decizia referitoare la calitatea în care fiecare parte a încheiat un contract. De exemplu, recurenții au susținut că EDF deține un <HT TYPE="ITALIC">departament specializat</HT>. Acest aspect ar demonstra că EDF își desfășoară activitatea în calitate de vânzător sau furnizor, deoarece aceasta deține cunoștințe specializate și o structură organizatorică. În plus, EDF se angajează <HT TYPE="ITALIC">în mod regulat</HT> în negocieri privind acest tip de contract. Guvernele grec și francez au susținut de asemenea că existența unui serviciu specializat în cadrul structurii EDF demonstrează că recurenții se află <HT TYPE="ITALIC">într‑o situație de inferioritate</HT> în termeni de informare și de putere de negociere. Ambele guverne, precum și Comisia au reamintit jurisprudența Curții potrivit căreia consecințele <HT TYPE="ITALIC">inegalității existente între părți</HT> sunt agravate atunci când contractul în cauză privește o nevoie esențială a consumatorului. În acest caz, această nevoie se referă la cumpărarea unui loc de reședință (și anume aceea de a‑și procura o locuință) și are ca obiect sume de bani care reprezintă unul dintre elementele cele mai importante din bugetul consumatorului, în timp ce, din punct de vedere juridic, contractul se încadrează, ca regulă generală, într‑o reglementare națională complexă, adesea puțin cunoscută de particulari<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Aceste considerente rezultă din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>În opinia noastră, ar fi util să reamintim diferența dintre trei seturi distincte de considerente: (i) criteriile de delimitare a domeniului de aplicare al directivei (în ce calitate au încheiat părțile un contract?), (ii) criteriile referitoare la examinarea pe fond a caracterului abuziv al clauzelor contractuale (este abuzivă o anumită clauză contractuală din contractul respectiv?) și (iii) motivele care au stat la baza punerii în aplicare a protecției prevăzute de directivă (care au fost problemele care trebuiau abordate?).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Pentru a începe cu punctul (iii), motivul care a stat la baza protecției prevăzute de Directiva 93/13 presupune faptul că, în raport cu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>vânzătorul sau furnizorul<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/>, consumatorul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>se găsește într‑o situație de inferioritate, prin aceea că <HT TYPE="ITALIC">acesta trebuie considerat</HT> a fi mai puțin informat, mai slab din punct de vedere economic și mai puțin experimentat din punct de vedere juridic decât cealaltă parte la contract<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181004">4 octombrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Kamenova</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑105/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:808">EU:C:2018:808</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Acest criteriu reflectă ideea pe care se bazează întregul sistem al directivei: aceasta urmărește să pună în aplicare un sistem de protecție bazat pe ideea că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>un consumator se găsește într‑o situație de inferioritate față de un vânzător sau furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În termeni generali, aceasta reprezintă o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>situație care îl conduce să adere la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130530">30 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Asbeek Brusse și de Man Garabito</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑488/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:341">EU:C:2013:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Observațiile prezentate în această cauză, care se referă la inegalitatea existentă între părți și la inferioritatea recurenților în termeni de informare și de putere de negociere, demonstrează că rezultatele obținute din aplicarea criteriilor menționate mai sus sunt conforme cu obiectivul de protecție al Directivei 93/13. În mod similar, considerentele referitoare la existența unui departament specializat și la regularitatea cu care sunt încheiate contractele confirmă situația de superioritate pe care o implică directiva în ceea ce privește îndeplinirea de către aceste persoane a criteriului funcțional și obiectiv prevăzut în definiția care figurează la articolul 2 litera (c) din directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, acest motiv principal mai larg nu reprezintă un criteriu care ar trebui să fie îndeplinit în fiecare caz în parte. Prin urmare, astfel de considerente nu sunt decisive prin ele însele pentru a aprecia dacă EDF a acționat în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/>, și anume, în scopuri legate de activitatea sa profesională sau care se află în afara activității sale profesionale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Astfel, stabilirea aplicabilității Directivei 93/13 nu depinde de exercițiul de stabilire a unui echilibru relativ între pozițiile părților în termeni de informare, de specializare sau de putere economică. Legiuitorul Uniunii a inclus deja acest exercițiu de stabilire a unui echilibru în legislație. Acesta a făcut acest lucru prin includerea unei <HT TYPE="ITALIC">generalizări</HT>: persoanele care acționează în scopuri care se află în afara activității lor profesionale dețin de obicei un nivel mai scăzut de informații și, mai important, puterea lor de negociere este mai slabă atunci când clauzele contractuale sunt redactate în prealabil de către vânzător sau furnizor, deoarece aceștia nu sunt în măsură să influențeze conținutul lor. Definiția amplă dată atât noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>, cât și noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>consumator<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/>, bazată pe criterii funcționale și obiective, este astfel legată de acest obiectiv de protecție. Aceasta nu reprezintă însă o condiție necesară pentru definirea persoanei care este vânzător sau furnizor, pe de o parte, și a celei care este consumator, pe de altă parte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Revenind la considerentele legate de punctul (ii): împrejurarea că există un dezechilibru important între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract în detrimentul consumatorului, precum și, după caz, prezența oricăreia dintre clauzele enumerate în anexa la Directiva 93/13 reprezintă aspecte legate de evaluarea pe fond a caracterului abuziv al unui contract. Din nou, acestea nu se referă, cu siguranță nu în mod direct, la calitatea părților care încheie un contract.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Astfel, singurele criterii determinante pentru decizia dacă există sau nu un contract încheiat cu consumatorii, aspect descris mai sus, la punctul (i), rămân pur și simplu două condiții cumulative<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Atunci când acestea se interpretează din perspectiva (examinării) clauzelor contractuale individuale, se poate afirma că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>Directiva 93/13 se aplică, astfel cum reiese din articolul 1 alineatul (1) și din articolul 3 alineatul (1), clauzelor <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>contractelor încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="00BB" ID="QE0052"/> care nu s‑au <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>negociat individual<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="00BB" ID="QE0053"/><QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> [așa cum a statuat Curtea, de exemplu, în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150115">15 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Šiba</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑537/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:14">EU:C:2015:14</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) sau în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180517">17 mai 2018</DATE>, <NAME.CASE>Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑147/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:320">EU:C:2018:320</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>)]. Totuși, ar putea fi deschisă dezbaterii măsura în care condiția că o clauză contractuală nu s‑a negociat individual constituie o a treia condiție pentru aplicabilitatea <HT TYPE="ITALIC">întregii</HT> directive și a tuturor dispozițiilor sale, precum și măsura în care aceasta reprezintă mai degrabă o condiție <HT TYPE="ITALIC">specifică</HT> în ceea ce privește aplicabilitatea și evaluarea (pe fond) în temeiul articolului 3 din aceasta.</P></NOTE>. Aceste condiții sunt (a) aspectul dacă există un contract și (b) aspectul dacă acesta a fost încheiat de către o parte în scopuri care se află <HT TYPE="ITALIC">în afara</HT> activității sale profesionale (consumatorul) și de către o altă parte care acționează <HT TYPE="ITALIC">în scopuri legate de</HT> activitatea sa profesională (vânzătorul sau furnizorul).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Evaluarea aspectului dacă o persoană acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională sau în afara acesteia necesită examinarea tuturor faptelor și împrejurărilor relevante<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181004">4 octombrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Kamenova</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑105/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:808">EU:C:2018:808</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Acesta este cadrul în care Curtea a enumerat recent, în Hotărârea Kamenova, o serie de criterii orientative care s‑ar putea dovedi relevante pentru a stabili dacă o persoană <HT TYPE="ITALIC">fizică</HT> care vinde bunuri pe Internet poate fi considerată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>, în contextul Directivei 2005/29/CE și al Directivei 2011/83/UE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Articolul 2 litera (b) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20050511">11 mai 2005</DATE> privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>Directiva privind practicile comerciale neloiale<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/>) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="149" PAGE.FIRST="22" DATE.PUB="2005">JO 2005, L 149, p. 22</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260). Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20111025">25 octombrie 2011</DATE> privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="304" PAGE.FIRST="64" DATE.PUB="2011">JO 2011, L 304, p. 64</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. Curtea a enumerat nu mai puțin de nouă considerații. Factori precum modul de organizare, intenția de a obține profit, expertiza sau regularitatea activității pot fi incluși în categoria unora dintre criteriile orientative (însă nu exclusive, nici exhaustive) necesare pentru a stabili dacă o persoană poate fi considerată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>comerciant<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>, noțiune care este definită în aceste directive în termeni similari cu noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> care se regăsește în Directiva 93/13<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181004">4 octombrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Kamenova</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑105/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:808">EU:C:2018:808</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Kamenova</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑105/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:378">EU:C:2018:378</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Ar trebui poate să se sublinieze, astfel cum a procedat Curtea în cuprinsul punctului care a precedat această listă, că aceste elemente ar putea fi utile pentru examinarea calității sau a statutului de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/> al unei persoane fizice care acționează în lumea (încă relativ nouă) a pieței online. Această listă nu trebuie însă să fie înțeleasă ca un tip de listă de verificare care ar trebui într‑adevăr să fie examinată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Prezenta cauză este însă oarecum diferită, întrucât se referă la o persoană <HT TYPE="ITALIC">juridică</HT> care, după cum vom explica în secțiunea B din prezentele concluzii, acționează efectiv în scopuri legate de activitatea sa profesională. În astfel de situație, aspectele menționate mai sus ar putea avea, după caz, o valoare de confirmare, însă cu siguranță nu sunt decisive. Lipsa de expertiză, de specializare sau de organizare nu exclud în mod necesar statutul de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea deja mai sus, punctul 23 și nota de subsol 8.</P></NOTE>. Același lucru este valabil și în ceea ce privește recurența sau regularitatea activității în care se circumscrie contractul propriu‑zis. În egală măsură, cât de mult (dacă există) profit este obținut prin încheierea unui contract poate fi de asemenea de o importanță redusă; există tranzacții care este posibil să nu urmărească, pe de o parte, obținerea unui profit imediat, însă acest lucru nu înseamnă, pe de altă parte, că acestea nu urmăresc un scop comercial pe termen lung.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Acestea sunt considerațiile, analizate în contextul specific al prezentei cauze, la care ne vom referi acum.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="8"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Aspectul dacă EDF reprezintă un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/></HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Toate părțile care au prezentat observații, cu excepția EDF, sunt de acord cu faptul că EDF a acționat, în scopul contractului în litigiu, în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/>, în sensul Directivei 93/13.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>EDF susține că nu are statutul de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/> în ceea ce privește contractul de împrumut în cauză. Aceasta nu a încheiat acest contract specific în calitate de profesionist. Acordarea de împrumuturi nu intră în sfera competenței sale profesionale. EDF nu reprezintă o bancă. Aceasta acordă doar împrumuturi în beneficiul angajaților săi, ca parte a politicii sale sociale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Acest argument se întemeiază pe trei aspecte: (1) contractul de împrumut nu se încadrează în sfera de competență profesională a EDF, (2) contractul este legat de un contract de muncă și (3) contractul face parte dintr‑o politică în sensul că EDF trebuie să acorde asistență angajaților săi. În această secțiune, vom aborda aceste trei aspecte pe rând.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Sfera competenței profesionale a unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În opinia EDF, o persoană poate fi considerată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/> doar în cadrul domeniul specific de activitate care corespunde sferei sale de competență profesională. Activitatea comercială a EDF constă în producția și furnizarea de energie. Prin urmare, aceasta nu poate fi considerată un profesionist care acționează în domeniul serviciilor de creditare. În mod asemănător, EDF a sugerat că faptul că o societate deține o cantină destinată angajaților săi nu îi conferă acesteia calitatea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> în industria restaurantelor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>O astfel de abordare în ceea ce privește interpretarea noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/> pare a fi destul de restrictivă. Aceasta ar însemna efectiv înlocuirea actualei formulări a articolului 2 litera (c) din Directiva 93/13, și anume <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>acționează <HT TYPE="ITALIC">în scopuri</HT> legate de activitatea […] profesională [a unei persoane]<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>, cu ceva corespunzător formulării <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>acționează exclusiv în cadrul competenței profesionale [a unei persoane]<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>. Nu găsim o prea mare susținere în ceea ce privește o astfel de interpretare în textul, în contextul și în obiectivul directivei, nici în jurisprudența existentă a Curții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Începând poate cu această jurisprudență, s‑ar putea reaminti că Curtea a statuat deja că serviciile sau activitățile accesorii desfășurate în sensul că facilitează sau servesc principalei activități pot de asemenea să intre sub incidența noțiunii de activități desfășurate în scopuri legate de o activitate profesională. Hotărârea Karel de Grote a confirmat că activitățile complementare sau accesorii desfășurate în legătură cu o activitate principală pot fi ele însele considerate ca fiind de asemenea incluse în conceptul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/> care definește statutul de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/>. În această hotărâre, Curtea a statuat că o instituție de învățământ acționează în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>profesionist<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/> în sensul Directivei 93/13, atunci când furnizează servicii de creditare studenților, chiar dacă aceste servicii nu reprezintă în mod evident activitatea sa principală (educațională)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180517">17 mai 2018</DATE>, <NAME.CASE>Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑147/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:320">EU:C:2018:320</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Prin urmare, asemănător prezentei cauze, în pofida faptului că instituția de învățământ nu reprezenta o entitate bancară sau financiară, activitățile sale legate de facilitățile de plată au dat naștere protecției prevăzute de directivă. Într‑adevăr, s‑ar putea sugera că, în Hotărârea Karel de Grote, facilitățile de plată în cauză au fost furnizate pentru a finanța în mod direct principala activitate a instituției de învățământ (acestea au fost acordate pentru finanțarea unei călătorii de studii). Astfel, s‑ar putea formula un argument asemănător: în timp ce, în cauza Karel de Grote, instituția de<?PAGE NO="9"?> învățământ a împrumutat de fapt suma de bani unei studente, astfel încât aceasta să îi poată rambursa direct instituției respective, în prezenta cauză, EDF nu își <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>autofinanțează<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/> efectiv principala activitate în mod indirect. În schimb, aceasta împrumută doar bani pentru ca un angajat (și soția sa) să poată achiziționa o locuință de la un terț.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Nu considerăm însă că acest argument ar transforma un astfel de împrumut ipotecar într‑unul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>prea accesoriu<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/> sau <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0074" REF.END="QE0074"/>prea izolat<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/>, astfel încât să îl împingă în afara domeniului de aplicare al directivei. Atunci când se compară cu situația din cauza Karel de Grote, contractul de credit din prezenta cauză rămâne totuși accesoriu față de principalele activități economice ale EDF, însă în mod diferit. Contractul de împrumut în litigiu face incontestabil parte din politica sa socială în calitate de angajator, astfel cum a confirmat EDF. Cu toate acestea, nobilă și demnă de laudă cum este cu siguranță o astfel de politică, se poate probabil presupune de asemenea că, pentru orice întreprindere care își desfășoară activitatea în mod rațional, punerea în practică a unei astfel de politici nu reprezintă în întregime o operă de caritate. Aceasta servește obiectivului de atragere și de menținere, alături de alte posibile beneficii acordate angajaților, a unei forțe de muncă calificate și competente. Acesta este motivul pentru care astfel de contracte de împrumut sunt într‑adevăr accesorii și necesare pentru desfășurarea cu succes a unei activități economice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>În plus, pe lângă această logică, care este deja prezentă în jurisprudență, s‑ar putea adăuga că articolul 2 litera (c) din Directiva 93/13 arată că legiuitorul Uniunii a înțeles să consacre o accepțiune largă a noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0075" REF.END="QE0075"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180517">17 mai 2018</DATE>, <NAME.CASE>Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑147/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:320">EU:C:2018:320</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În primul rând, această dispoziție definește ea însăși noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0076" REF.END="QE0076"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/> ca însemnând <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0077" REF.END="QE0077"/><HT TYPE="ITALIC">orice</HT> persoană fizică sau juridică care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională, publică sau privată<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>. La o lectură pur literală, este dificil să se susțină că EDF nu a acționat, în acest contract specific, în scopuri <HT TYPE="ITALIC">legate de</HT> activitatea sa profesională, în sensul subliniat mai sus. Terminologia utilizată de alte versiuni lingvistice (uneori folosind expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0078" REF.END="QE0078"/>în cadrul<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/> mai degrabă decât <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0079" REF.END="QE0079"/>legate de<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/>) este la fel de amplă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>În limba franceză <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0080" REF.END="QE0080"/>dans le cadre de son activité professionnelle<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/>, în limba germană <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0081" REF.END="QE0081"/>im Rahmen ihrer gewerblichen oder beruflichen Tätigkeit<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/>, în limba italiană <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0082" REF.END="QE0082"/>nel quadro della sua attività professionale<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/>, în limba portugheză <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0083" REF.END="QE0083"/>no âmbito da sua actividade profissional<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/>, în limba spaniolă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0084" REF.END="QE0084"/>dentro del marco de su actividad profesional<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/>, în limba neerlandeză, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0085" REF.END="QE0085"/>in het kader van zijn […] beroepsactiviteit<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/>, în limba cehă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0086" REF.END="QE0086"/>jedná pro účely související s její obchodní nebo výrobní činnosti<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/>.</P></NOTE>. În plus, nu există nimic în acest text care să indice că noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0087" REF.END="QE0087"/>activitate profesională<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/> se referă numai la acele activități desfășurate într‑un domeniu în care o persoană sau o entitate deține o anumită competență profesională.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În al doilea rând, nu este întâmplător faptul că textul articolului 2 litera (c) prevede o amplă definiție dată noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0088" REF.END="QE0088"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180517">17 mai 2018</DATE>, <NAME.CASE>Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑147/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:320">EU:C:2018:320</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Ampla definiție urmărită în mod deliberat de legiuitorul Uniunii corespunde cu obiectivul general al Directivei 93/13 de protecție a consumatorilor în calitate de părți mai vulnerabile. Necesitatea ca un anumit contract să intre în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0089" REF.END="QE0089"/>sfera de competență profesională<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/> ar adăuga o cerință nescrisă în cuprinsul articolului 2 litera (c) și ar restrânge domeniul de aplicare al protecției prevăzute de directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În al treilea rând, chiar dacă o astfel de cerință (aceea ca un contract să intre în sfera de competență profesională a unui actor economic pentru ca acesta să fie considerat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0090" REF.END="QE0090"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/>) ar fi cuprinsă în textul articolului 2 litera (c) din directivă, ceea ce nu este cazul, rezultatul ar fi mai degrabă discutabil în termeni de predictibilitate pentru consumator.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Pe de o parte, abordarea (mai degrabă intuitivă) pe care EDF pare să o susțină ar însemna că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0091" REF.END="QE0091"/>competența profesională<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/> este legată de sfera de activitate principală sau obișnuită desfășurată de un profesionist. O astfel de abordare ar face însă ca domeniul de aplicare al Directivei 93/13 să depindă de autodeclararea (sau chiar de autopercepția) scopului lucrativ sau profesional al uneia dintre părțile semnatare ale unui contract. Acest lucru ar risca în cele din urmă să transforme protecția prevăzută de directivă într‑o funcție a ceea ce spun vânzătorii sau furnizorii că fac, mai degrabă decât a ceea ce aceștia fac în realitate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>S‑ar putea adăuga și faptul că problema persoanelor juridice care acționează în afara domeniului lor obișnuit de activitate nu este nouă în materia dreptului privind consumatorii. Astfel, o serie de state membre au adoptat un standard mai ridicat de protecție, care a extins definiția consumatorului la persoane juridice, atunci când acestea acționează în afara domeniului lor obișnuit de activitate [a se vedea Ebers, M., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0092" REF.END="QE0092"/>The notion of <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0093" REF.END="QE0093"/>consumer<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="00BB" ID="QE0093"/><QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/> în Schulte- Nölke, H., Twigg‑Flesner, C., Ebers, M., (Eds.) <HT TYPE="ITALIC">EC Consumer Law Compendium: The Consumer Acquis and its transposition in the Member States</HT>, Sellier European Law Publishers, 2008, p. 454-464]. Definiția consumatorului cuprinsă în directivă se referă doar la persoanele fizice [Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011122">22 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Cape și Ideal service MN RE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑541/99 și C‑542/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:625">EU:C:2001:625</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>)]. Cu toate acestea, statele membre pot adopta standarde mai ridicate de protecție și pot extinde protecția în domenii care nu sunt reglementate de directivă, cum ar fi protecția profesioniștilor [a se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19910314">14 martie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Di Pinto</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑361/89</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:118">EU:C:1991:118</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>)]. Cu toate acestea, faptul că armonizarea minimă, potrivit articolului 8 din directivă, ar putea permite o definiție mai extinsă a noțiunii de consumator în statele membre nu înseamnă că aceasta ar putea avea impactul restrângerii definiției noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0094" REF.END="QE0094"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/>. Acest lucru ar contraveni obiectivului directivei, întrucât ar echivala cu reducerea nivelului de protecție garantat prin standardul minim oferit de directivă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, nici o abordare mai obiectivă a delimitării sferei de competență profesională bazată, de exemplu, pe activitățile comerciale înregistrate ale unei societăți nu este conformă cu obiectivul Directivei 93/13. Dacă domeniul de aplicare al directivei ar fi legat de obiectul autorizației sau al înregistrării anumitor activități comerciale în temeiul dreptului național, aceasta ar obliga efectiv consumatorii să verifice, de fiecare dată când aceștia doresc să achiziționeze un bun, dacă cealaltă parte semnează de fapt un contract care intră sau nu în obiectul său de activitate potrivit dreptului național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Asemănător cu ceea ce am susținut în Concluziile prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Nemec</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑256/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:619">EU:C:2016:619</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0090">90</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Aceasta ar presupune o abordare divergentă în ceea ce privește profesiile reglementate și cele nereglementate. De asemenea, aceasta ar putea conduce la rezultate mai degrabă divergente în diferite state membre, având în vedere că pare să existe destul de multe diferențe în ceea ce privește obligația, la nivel național, de a prevedea în mod explicit și cu ce grad de precizie care este exact activitatea comercială a unei societăți înregistrate. În plus și probabil mai presus de toate, nu găsim niciun motiv întemeiat pentru care faptul că un operator economic a încheiat contracte (indiferent că a făcut sau nu a făcut acest lucru în mod regulat) în afara domeniului său de activitate înregistrată, ar trebui să priveze consumatorii de protecția prevăzută de directivă în acest context specific.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În concluzie, faptul că un contract a fost încheiat într‑un domeniu care nu intră în sfera de competență profesională a unei persoane juridice nu exclude statutul acesteia de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0095" REF.END="QE0095"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/> dacă, la încheierea unui astfel de contract, aceasta a acționat în scopuri <HT TYPE="ITALIC">legate de</HT> activitatea sa profesională.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Admitem cu ușurință faptul că, în ceea ce privește persoanele juridice, o astfel de abordare este într‑adevăr extinsă, cu siguranță dacă aceasta include și activitățile accesorii sau complementare principalei activități comerciale sau cele de pregătire ori de extindere a acesteia. Nu considerăm însă că un astfel de rezultat este problematic, în principal pentru două motive. În primul rând, din punct de vedere practic, potrivit logicii și scopului protecției prevăzute de Directiva 93/13, o persoană juridică, în special o societate, este pur și simplu diferită de o persoană fizică. Majoritatea activităților pe care le desfășoară cea dintâi sunt legate, într‑un fel sau altul, de activitatea sa profesională. În al doilea rând, s‑ar putea reaminti din nou că prezenta cauză se referă doar la statutul fiecăreia dintre părțile la un contract încheiat cu consumatorii și, prin urmare, la aplicabilitatea directivei. Cu toate acestea, chiar dacă intră în domeniul de aplicare al acestei directive, o clauză individuală sau contractul pot fi desigur considerate, odată ce au fost analizate în ceea ce privește conținutul lor, ca nefiind abuzive.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="11"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Contracte de muncă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Dincolo de faptul că furnizarea de contracte de împrumut nu constituie principala activitate a EDF sau că aceasta reprezintă o activitate care iese din sfera sa de competență profesională, nu este mai puțin adevărat că contractul de împrumut a fost încheiat cu un <HT TYPE="ITALIC">angajat</HT> al EDF. O persoană fizică sau juridică poate fi considerată în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0096" REF.END="QE0096"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/> în sensul Directivei 93/13, atunci când aceasta furnizează servicii sau bunuri angajaților săi?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Acesta este contextul în care participanții la ședință au dezbătut semnificația celui de al zecelea considerent al directivei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Considerent reprodus în întregime mai sus, la punctul 4.</P></NOTE>. Acest considerent prevede în primul rând că normele de drept în materia clauzelor abuzive, adoptate pentru obținerea unei protecții mai eficace a consumatorului, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0097" REF.END="QE0097"/>ar trebui să se aplice <HT TYPE="ITALIC">tuturor</HT> contractelor încheiate între vânzători sau furnizori și consumatori<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Acest considerent prevede în continuare că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0098" REF.END="QE0098"/>prin urmare, trebuie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, <HT TYPE="ITALIC">inter alia</HT>, contractele de muncă […]<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/>. Acest considerent dă, așadar, impresia că există o excepție (legată de obiect) de la domeniul de aplicare al directivei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Acest lucru ar fi putut determina Curtea să se refere la exemplele stabilite în al zecelea considerent ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0099" REF.END="QE0099"/>excepții<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/> în Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160914">14 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Dumitraș</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑534/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:700">EU:C:2016:700</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>): <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0100" REF.END="QE0100"/>[o]biectul contractului este, așadar, sub rezerva excepțiilor enumerate în al zecelea considerent al Directivei 93/13, lipsit de pertinență pentru definirea domeniului de aplicare al acestei directive<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/>. Această cauză nu privește însă interpretarea niciunuia dintre exemplele cuprinse în al zecelea considerent.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Nu considerăm însă că acesta este cazul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În primul rând, în principiu, considerentul unui act juridic al Uniunii Europene nu are forță juridică obligatorie. Prin urmare, acesta nu poate stabili o excepție de la dispozițiile în vigoare (valabile și obligatorii) ale actului în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19981119">19 noiembrie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Nilsson și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑162/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:554">EU:C:1998:554</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Al zecelea considerent, la fel ca orice alt considerent, poate susține interpretarea unei dispoziții valabile <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0101" REF.END="QE0101"/>corespunzătoare<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/> a directivei, însă nu poate fi utilizat pentru a stabili, în sine și de sine stătător, o excepție sau o restricție de la domeniul de aplicare al directivei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în ceea ce privește semnificația concretă a acestui considerent, suntem de acord cu Comisia: scopul celui de al zecelea considerent nu este acela de a exclude din domeniul de aplicare al Directivei 93/13 contracte care altfel ar fi reglementate de aceasta. Acest considerent nu introduce o listă de excluderi referitoare la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0102" REF.END="QE0102"/>obiect<QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="201D" ID="QE0102"/> de la domeniul de aplicare al directivei. Acesta exemplifică doar tipurile de contracte care ies deja din domeniul de aplicare al raporturilor privind consumatorii, deoarece părțile la acestea nu acționează în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0103" REF.END="QE0103"/>consumatori<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/> sau în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0104" REF.END="QE0104"/>vânzători sau furnizori<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/> în sensul directivei. În acest sens, al zecelea considerent furnizează într‑adevăr exemple ilustrative de tipuri de tranzacții juridice care ies din domeniul de aplicare al articolului 1 alineatul (1) coroborat cu articolul 2 litera (b) și cu articolul 2 litera (c) din directivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Explicând astfel, totodată, în mod logic, textul introductiv de la începutul listei: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0105" REF.END="QE0105"/>întrucât, prin urmare […] <HT TYPE="ITALIC">inter alia</HT> […]<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/>. În caz contrar, furnizarea unei liste deschise de excepții (referitoare la obiect) care ar avea doar caracter exemplificativ și care ar putea fi extinse după bunul plac (fără însă ca în cuprinsul acesteia să existe vreun criteriu de stabilire a altor excepții) ar fi într‑adevăr o tehnică legislativă mai degrabă surprinzătoare.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Acest lucru este valabil și în ceea ce privește contractele de muncă prin care o persoană, denumită angajat, se obligă să presteze servicii sub autoritatea unei alte persoane, denumită angajator, pentru o perioadă de timp și în schimbul unei remunerații. Un astfel de contract de muncă (sau chiar o serie de contracte de muncă) stabilește sau modifică drepturile și obligațiile aferente unei astfel de relații existente între angajator și angajat.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>După cum au convenit toate părțile care au formulat observații în prezenta cauză, contractul de împrumut din speță nu reprezintă un astfel de contract de muncă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Or, astfel cum este utilizat în textul în limba engleză, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0106" REF.END="QE0106"/>contract de muncă<QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/>. Cu toate acestea, pentru motivele prezentate în prezenta secțiune a concluziilor, argumentul lingvistic potrivit căruia un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0107" REF.END="QE0107"/>contract de muncă<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="201D" ID="QE0107"/> ar trebui să însemne orice contract încheiat <HT TYPE="ITALIC">ca urmare a</HT> unui raport de muncă pur și simplu nu poate fi susținut. S‑ar putea adăuga și faptul că alte versiuni lingvistice decât cea engleză cuprind o noțiune mult mai restrânsă decât noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0108" REF.END="QE0108"/>contracte de muncă<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/>: Arbeitsverträge, contrats de travail, contratti di lavoro, contratos de trabajo, arbeidsovereenkomsten, contratos de trabalho, pracovnísmlouvy, umów o pracę etc.</P></NOTE>. Contractul de împrumut nici nu reglementează un raport de muncă, nici nu privește condițiile de angajare. Acesta nu face parte nici din elementele care sunt legate în mod obișnuit de raporturile de muncă sau care trebuie să fie legate în mod necesar de acestea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Fiind de acord cu faptul că contractul în discuție nu reprezintă un contract de muncă, EDF a insistat totuși ca Directiva 93/13 să nu se aplice în prezenta cauză, deoarece contractul de împrumut în litigiu este un contract încheiat <HT TYPE="ITALIC">în legătură cu</HT> un contract de muncă care oferă condiții avantajoase pentru angajați.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În opinia noastră, faptul că accesul la contractul de împrumut în litigiu este rezervat angajaților nu înlătură faptul că, atunci când încheie acest contract, EDF acționează în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0109" REF.END="QE0109"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="201D" ID="QE0109"/> în sensul directivei. Din nou, criteriul determinant îl constituie calitatea în care fiecare parte a încheiat un contract, nu motivul sau motivația pentru care acestea au făcut acest lucru. De asemenea, faptul că anumite tipuri de contracte încheiate cu consumatorii sunt rezervate anumitor grupuri de consumatori nu îi privează pe aceștia din urmă de statutul de consumator.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Adoptarea argumentului susținut de EDF ar însemna ca orice contract încheiat între un angajator și un angajat care cuprinde un beneficiu sau un privilegiu să fie exclus din domeniul de aplicare al Directivei 93/13. Prin urmare, directiva nu ar reglementa situația unui angajat într‑o fabrică de autoturisme în cazul în care acesta achiziționează un autovehicul de la angajatorul său doar în temeiul faptului că acesta primește o reducere a prețului de achiziție, la fel ca toți ceilalți angajați ai acestei fabrici? Chiar și EDF a admis în ședință că acest lucru nu poate fi valabil. Diferența față de prezenta cauză ar consta, potrivit EDF, în aceea că, în acest exemplu, contractul intră în domeniul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0110" REF.END="QE0110"/>competenței profesionale<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/> a producătorului de autovehicule. Însă, în cazul în care noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0111" REF.END="QE0111"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="201D" ID="QE0111"/> nu depinde de aspectul dacă un anumit contract nu intră în sfera de competență profesională a unei persoane, așa cum s‑a sugerat în secțiunea anterioară a prezentelor concluzii, nu înțelegem motivul pentru care acest aspect ar trebui să aibă importanță atunci când părțile contractante se întâmplă să fie un angajat și un angajator.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>S‑ar putea adăuga că, în opinia noastră, tratamentul fiscal (posibil diferențiat) al <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0112" REF.END="QE0112"/>avantajului<QUOT.END REF.START="QS0112" CODE="201D" ID="QE0112"/> pe care lucrătorul îl primește nu are nici un impact asupra naturii raportului contractual în sensul directivei. Faptul că, în cadrul anumitor sisteme naționale, avantajul pecuniar care se obține ca urmare a condițiilor avantajoase oferite de anumite programe destinate angajaților poate fi considerat venit în scopuri de impozitare (care face parte din pachetul acordat angajaților în scopuri de impozitare) nu transformă un contract de împrumut ipotecar într‑un contract de muncă care ar trebui să fie considerat ca ieșind din domeniul de aplicare al directivei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>În sfârșit, dacă simplul fapt că furnizorul de servicii reprezintă angajatorul unui consumator ar exclude un anumit contract din domeniul de aplicare al directivei, angajații‑consumatori ar fi puși într‑o situație destul de dificilă. Aceștia ar fi atrași, cu ajutorul unor condiții avantajoase, să contracteze servicii sau să cumpere bunuri furnizate de angajatorii lor în domenii în care aceștia s‑ar îndrepta în mod normal spre alți furnizori de servicii de pe piață. Însă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0113" REF.END="QE0113"/>costul ascuns<QUOT.END REF.START="QS0113" CODE="201D" ID="QE0113"/> ar consta în realitate în renunțarea la orice protecție a consumatorilor. Întinderea protecției consumatorilor ar depinde atunci de aspectul dacă angajatorul oferă sau nu aceste servicii în cadrul activității sale profesionale sau prin intermediul altor furnizori de servicii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Prin urmare, faptul că un contract care <HT TYPE="ITALIC">nu reprezintă un contract de muncă</HT> a fost încheiat între un angajator și un angajat nu are niciun impact asupra calificării părților contractante drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0114" REF.END="QE0114"/>consumatori<QUOT.END REF.START="QS0114" CODE="201D" ID="QE0114"/> sau drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0115" REF.END="QE0115"/>vânzători sau furnizori<QUOT.END REF.START="QS0115" CODE="201D" ID="QE0115"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Contracte încheiate în cadrul politicii sociale a unui angajator</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>În sfârșit, EDF a susținut de asemenea că contractul de împrumut în litigiu face parte din politica socială a societății. Prin acordarea unor astfel de împrumuturi, EDF nu urmărește obținerea unui profit pentru ea însăși, ci urmărește doar să le ofere angajaților săi condiții avantajoase care să le faciliteze accesul la calitatea de proprietar al propriei locuințe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>În opinia noastră, acest aspect este de asemenea irelevant în scopul clasificării unei părți contractante drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0116" REF.END="QE0116"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0116" CODE="201D" ID="QE0116"/> în sensul directivei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Astfel cum au susținut în mod întemeiat recurenții, caracterul public sau privat al activității, faptul că aceasta urmărește un obiectiv de interes public sau că nu se desfășoară în scop lucrativ sau în considerarea acestuia nu este determinant.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>În primul rând și cel mai important, Curtea a statuat deja că articolul 2 litera (c) din Directiva 93/13 cuprinde activități desfășurate fără scop lucrativ: în Hotărârea Karel de Grote, facilitățile de plată libere de dobândă au fost considerate de Curte ca intrând în domeniul de aplicare al directivei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180517">17 mai 2018</DATE>, <NAME.CASE>Karel de Grote – Hogeschool Katholieke Hogeschool Antwerpen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑147/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:320">EU:C:2018:320</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în sens general, directiva prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0117" REF.END="QE0117"/>caracterul public sau privat al activităților vânzătorului sau furnizorului sau misiunea specifică îndeplinită de acesta din urmă<QUOT.END REF.START="QS0117" CODE="201D" ID="QE0117"/> nu pot să determine aplicabilitatea sau neaplicabilitatea directivei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150115">15 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Šiba</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑537/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:14">EU:C:2015:14</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Curtea a statuat în acest sens că noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0118" REF.END="QE0118"/>comerciant<QUOT.END REF.START="QS0118" CODE="201D" ID="QE0118"/> care figurează în Directiva 2005/29, definită în mod asemănător cu noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0119" REF.END="QE0119"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0119" CODE="201D" ID="QE0119"/> cuprinsă în Directiva 93/13, include un organism de drept public responsabil cu o misiune de interes general precum gestionarea unui sistem public de asigurări de sănătate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131003">3 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑59/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:634">EU:C:2013:634</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, care este de asemenea puțin probabil să fie desfășurată în scopul obținerii de profit.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>În al treilea rând și în orice caz, trebuie să se reamintească că contractul de împrumut în litigiu în prezenta cauză este purtător de dobânzi. Dobânda trebuia în mod evident să fie plătită către EDF în temeiul contractului, chiar dacă rata dobânzii aplicată pentru angajați ar fi putut fi mai favorabilă decât cea disponibilă pe piață la acel moment.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>În concluzie, faptul că contractul de împrumut în litigiu face parte din politica socială a unei societăți în beneficiul angajaților săi printr‑un dispozitiv de furnizare a unui ajutor în vederea cumpărării unei locuințe nu este relevant în prezenta cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Acestea fiind spuse, se poate doar sublinia că, astfel cum s‑a arătat mai sus, la punctul 19 din prezentele concluzii, cauza cu care este sesizată Curtea nu privește aprecierea caracterului abuziv sau neabuziv al clauzei contractuale în litigiu. Această apreciere trebuie să fie efectuată de instanța națională. Aceasta din urmă trebuie să ia în considerare natura serviciilor care fac obiectul contractului și să se raporteze, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanțele care<?PAGE NO="14"?> conduc la încheierea acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150115">15 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Šiba</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑537/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:14">EU:C:2015:14</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Astfel, deși considerațiile de natură socială și/sau profitul (care este posibil să nu fi fost) realizat sunt foarte puțin relevante pentru aprecierea calității părților la un contract, este posibil ca acestea să poată fi relevante pentru aprecierea echilibrului general existent între drepturile și obligațiile părților rezultate din acest contract.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">4.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Concluzie intermediară</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>EDF reprezintă o persoană juridică, constituită cu scopul lucrativ de a produce și de a furniza energie electrică. În vederea realizării acestei principale activități economice, aceasta operează o politică de personal prin care urmărește să își atragă și să își păstreze angajații, oferindu‑le acestora anumite avantaje și beneficii legate de angajare. Unul dintre acestea îl constituie dispozitivul de acces la dobândirea unei locuințe, prin care EDF intră în raporturi contractuale cu angajații în scopul de a le acorda acestora un împrumut pentru ca aceștia să își poată cumpăra o locuință. Pentru motivele prezentate la punctele anterioare ale acestei secțiuni, atunci când încheie contracte de împrumut cu angajații săi, EDF acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională și trebuie, așadar, să fie considerată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0120" REF.END="QE0120"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0120" CODE="201D" ID="QE0120"/>, în sensul articolului 2 litera (c) din Directiva 93/13.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>În această cauză, există elemente suplimentare care confirmă această concluzie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>În sensul subliniat mai sus, la punctele 32-34.</P></NOTE>: EDF pare să aibă o structură organizațională specializată. Aceasta administrează un departament specific, destinat să acorde împrumuturi angajaților. Aceasta pare de asemenea să se angajeze în mod regulat în încheierea de contracte de împrumut cu angajații săi. Activitatea desfășurată de EDF cu ocazia acordării unor astfel de împrumuturi a făcut se pare obiectul legislației naționale referitoare la asigurarea informării și a protecției<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Legea nr. 79-596 din <DATE ISO="19790713">13 iulie 1979</DATE> privind informarea și protecția împrumutaților în domeniul imobiliar.</P></NOTE>, aparent un precursor al protecției consumatorilor în temeiul dreptului național. În plus, contractele de împrumut nu au fost fără dobândă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>În opinia noastră, faptul că contractul de împrumut nu intră în sfera obișnuită de competență profesională a EDF, că a fost încheiat între EDF și unul dintre angajații săi și că face parte din politica socială a societății nu are nicio influență asupra aprecierii calității de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0121" REF.END="QE0121"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0121" CODE="201D" ID="QE0121"/> în sensul directivei.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Aspectul dacă recurenții reprezintă consumatori</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, domnul Pouvin a încheiat contractul de împrumut cu EDF în scopul achiziționării unei locuințe. Astfel cum s‑a indicat mai sus, la punctul 2 din secțiunea B a prezentelor concluzii, acest contract nu reprezintă un contract de muncă. Nu există nicio îndoială că contractul de împrumut a fost încheiat în alte scopuri decât cele legate de activitatea sa profesională. De fapt, niciuna dintre părțile care au prezentat observații în prezenta cauză nu a susținut că domnul Pouvin ar fi putut acționa în scopuri legate de activitatea sa profesională.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Prin urmare, domnul Pouvin trebuie să fie considerat, în scopul contractului de împrumut încheiat cu EDF, ca fiind consumator, în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">A fortiori</HT>, aceeași concluzie trebuie să fie valabilă și în ceea ce o privește pe doamna Dijoux, care nu a avut niciodată legătură cu EDF în vreo altă calitate decât aceea de împrumutat într‑un contract de împrumut încheiat în scopul cumpărării unei locuințe.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="15"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>În lumina considerațiilor anterioare, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0122" REF.END="QE0122"/>–</NO.P><TXT>Articolul 2 litera (c) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19930405">5 aprilie 1993</DATE> privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o societate precum societatea EDF, atunci când acordă unui angajat și soțului acestuia un împrumut imobiliar care intră sub incidența unui dispozitiv de ajutor pentru cumpărarea unei locuințe, pentru care sunt eligibili doar membrii personalului acestei societăți, acționează în calitate de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0123" REF.END="QE0123"/>vânzător sau furnizor<QUOT.END REF.START="QS0123" CODE="00BB" ID="QE0123"/>.</TXT></NP></ITEM></LIST><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că angajatul unei societăți și soțul unui astfel de angajat care încheie un contract de împrumut cu societatea angajatoare în vederea cumpărării unei locuințe acționează în calitate de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0124" REF.END="QE0124"/>consumatori<QUOT.END REF.START="QS0124" CODE="00BB" ID="QE0124"/>.<QUOT.END REF.START="QS0122" CODE="201D" ID="QE0122"/></P></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>