<TI><P>Dreptul comunitar</P></TI>2Considerentul (33) al Directivei 96/96/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la inspecţia tehnică auto pentru autovehicule şi remorcile acestora (JO 1997, L 46, p. 1, Ediţie specială, 07/voL 4, p. 113) prevede:[...] întrucât, având în vedere impactul scontat al prezentei directive asupra sectorului în cauză şi ţinând cont de principiul subsidiarităţii, măsurile comunitare prevăzute în prezenta directivă sunt necesare pentru armonizarea reglementărilor privind inspecţia tehnică auto, prevenirea denaturării concurenţei între transportatori şi garantarea verificării şi întreţinerii corecte a vehiculelor; întrucât aceste intenţii nu pot fi pe deplin realizate, în cazul în care statele membre acţionează individual.
3Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 96/96 prevede:în fiecare stat membru, vehiculele înmatriculate în statul respectiv, cât şi remorcile şi semiremorcile acestora, sunt supuse unei inspecţii tehnice auto periodice, în conformitate cu prezenta directivă, în special, cu anexele I şi II.
4Articolul 3 alineatele (1) şi (2) din această directivă prevede:- (1)Statele membre iau măsurile pe care le consideră necesare pentru a dovedi faptul că un vehicul a trecut cu succes inspecţia tehnică auto, fiind conform cel puţin cu dispoziţiile prevăzute de prezenta directivă.
Aceste măsuri sunt notificate celorlalte state membre şi Comisiei.
- (2)Fiecare stat membru, pe aceeaşi bază ca şi când ar fi eliberat el însuşi dovada, recunoaşte dovada eliberată într-un alt stat membru prin care se arată că un autovehicul înmatriculat pe teritoriul acelui stat, împreună cu remorca sau semiremorca sa, au trecut cu succes inspecţia tehnică auto, fiind conforme cel puţin cu dispoziţiile prevăzute de prezenta directivă.
5Articolul 5 din directiva menţionată prevede:Sub rezerva dispoziţiilor din anexele I şi II, statele membre pot:
devansa data primei inspecţii tehnice auto obligatorii şi, acolo unde este cazul, pot supune vehiculul unei inspecţii tehnice auto înainte de înmatriculare;
reduce intervalul dintre două inspecţii tehnice auto obligatorii succesive;
decide obligativitatea inspecţiei tehnice auto pentru echipamentele opţionale;
mări numărul de elemente care trebuie controlate;
extinde obligaţia inspecţiei tehnice auto periodice la alte categorii de vehicule;
prescrie încercări speciale suplimentare;
solicita, pentru vehicule înmatriculate pe teritoriul lor, standarde minime mai severe pentru eficienţa sistemelor de frânare decât cele menţionate în anexa II şi pot include o inspecţie tehnică a vehiculelor cu încărcături mai mari, cu condiţia ca aceste cerinţe să nu le depăşească pe cele asociate vehiculului în momentul omologării iniţiale.
6Articolul 11 alineatul (1) din Directiva 96/96 are următorul conţinut:Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 9 martie 1998. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
[...]
7Considerentele (3), (6) şi (9) ale Directivei 1999/37/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO L 138, p. 57, Ediţie specială, 07/voL 7, p. 74) sunt formulate după cum urmează:- (3)[...] armonizarea formei şi a conţinutului certificatului de înmatriculare va uşura înţelegerea acestuia, ajutând în acest fel la libera circulaţie, pe căile rutiere de pe teritoriul altor state membre, a vehiculelor înregistrate într-un stat membru;
[...]
- (6)[...] armonizarea certificatului de înmatriculare va facilita reintrarea în serviciu a vehiculelor care au fost înmatriculate în prealabil într-un alt stat membru şi va contribui la funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne;
[...]
- (9)[...] În scopul facilitării acelor verificări special destinate să combată frauda şi comerţul ilegal cu vehicule furate, este indicat să se stabilească o cooperare strânsă între statele membre, bazată pe schimbul efectiv de informaţii.
8Articolul 2 litera (b) din Directiva 1999/37 defineşte înmatricularea unui vehicul ca fiind autorizarea administrativă pentru înscrierea acestui vehicul în traficul rutier, fapt care implică identificarea acestuia şi eliberarea pentru acesta a unui număr de înmatriculare.9Articolul 4 din această directivă prevede:în sensul prezentei directive, certificatul de înmatriculare emis de un stat membru este recunoscut de celelalte state membre pentru identificarea vehiculului în traficul internaţional sau pentru reînmatricularea acestuia în alt stat membru.
10Articolul 8 alineatul (1) din directiva menţionată prevede:Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iunie 2004. Ele informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
[...]
<TI><P>Reglementarea naţională</P></TI>11Articolul 36 alineatele 1 şi 2 şi articolele 42-61 din Legea privind circulaţia rutieră (Wegenverkeerswet) din 21 aprilie 1994 (Stb. 1994, nr. 475, denumită în continuare Wegenverkeerswet), precum şi capitolul 4 articolele 17-40a din Regulamentul privind certificatele de înmatriculare (Kentekenreglement) din 6 octombrie 1994 (Stb. 1994, nr. 760, denumit în continuare Kentekenreglement) reglementează procedura de înmatriculare a vehiculelor şi eliberarea certificatului de înmatriculare.12Articolele 42-46 din Wegenverkeerswet se referă la înregistrarea numerelor de înmatriculare. Articolul 42 menţionat alineatele 2 şi 3 prevede:2.în cadrul [registrului referitor la comunicarea numerelor de înmatriculare], Rijksdienst voor Wegverkeer (serviciul pentru circulaţie rutieră, denumit în continuare RDW) gestionează datele referitoare la autovehiculele şi remorcile pentru care s-a comunicat un număr de înmatriculare, numele titularului acestui număr de înmatriculare, precum şi datele referitoare la alte autovehicule şi la remorci.3.Colectarea datelor menţionate la al doilea paragraf se realizează din motivele următoare:- a)pentru o bună aplicare a acestei legi şi pentru menţinerea normelor stabilite prin sau în temeiul acestei legi sau
- b)pentru o bună aplicare a legilor referitoare la taxa pentru autovehicule (Wet op de motorrijtuigenbelasting) din 1994, la taxa pentru autoturisme şi motociclete (Wet op de belasting van personenauto's en motorrijwielen) din 1992, la asigurarea pentru răspundere a autovehiculelor (Wet aansprakelijkheidsverzekering motorrijtuigen), la mobilitate şi la accesibilitate (Wet bereikbaarheid en mobiliteit), precum şi a altor reglementări referitoare la autovehicule şi remorci şi pentru menţinerea normelor stabilite prin sau în temeiul acestor prevederi.
13Certificatul de înmatriculare, reglementat în capitolul 4 articolele 17-40a din Kentekenreglement, cuprinde părţile I şi II, prima conţinând datele tehnice ale vehiculului (partea IA), precum şi datele referitoare la identitatea proprietarului sau a posesorului vehiculului (partea IB), iar a doua include datele necesare în caz de schimbare a proprietarului.14În ceea ce priveşte prima eliberare a unui certificat de înmatriculare în două părţi, articolul 25 alineatul 1 din Kentekenreglement prevede:Proprietarul sau posesorul unui vehicul pentru care solicită prima eliberare a unui certificat de înmatriculare în două părţi pune vehiculul la dispoziţia RDW în vederea efectuării inspecţiei şi solicită acestui serviciu obţinerea unui certificat de înmatriculare prezentând o dovadă de legitimare potrivit reglementării adoptate prin decizie ministerială.
15Articolul 25b din Kentekenreglement prevede că, pentru înmatricularea în Ţările de Jos, trebuie să se prezinte un certificat de înmatriculare obţinut anterior într-un alt stat membru. Alineatele 2 şi 3 ale acestui articol prevăd:2.Nu se eliberează [un certificat de înmatriculare în Ţările de Jos] dacă partea II a certificatului de înmatriculare lipseşte, deşi a fost eliberată.3.În cazuri excepţionale şi prin derogare de la alineatul 2, RDW poate elibera un certificat de înmatriculare, cu condiţia ca autorităţile competente din statul membru în care vehiculul era înmatriculat anterior să confirme în scris sau pe cale electronică faptul că solicitantul are dreptul de a înmatricula vehiculul într-un alt stat membru.
16În temeiul articolelor 26-30 din Kentekenreglement, în cazul vânzării între particulari în Ţările de Jos, datele tehnice referitoare la vehicul care figurează în partea IA din certificatul de înmatriculare fiind deja menţionate în registrul de înmatriculare, nu este necesar să se efectueze o inspecţie în vederea identificării vehiculului, iar RDW eliberează noului proprietar un certificat de înmatriculare care nu include partea IB.17Reglementarea olandeză prevede patru proceduri diferite pentru înmatricularea vehiculelor.18Potrivit procedurii 1, vehiculele noi care nu au fost încă utilizate şi care au făcut obiectul unei omologări de tip olandeze sau comunitare obţin un certificat de înmatriculare, în general prin intermediul unei întreprinderi autorizate de RDW. O întreprindere astfel autorizată poate să solicite direct RDW, fără efectuarea unei inspecţii tehnice specifice a stării fizice a vehiculului, eliberarea unui certificat de înmatriculare, identificarea şi verificarea corespondenţei cu certificatul de conformitate al unui asemenea vehicul fiind efectuate astfel de către întreprinderea autorizată. Nu este efectuată o inspecţie tehnică specifică a stării fizice a vehiculului. Costurile imputate clientului se limitează la costurile părţilor I şi II ale certificatului de înmatriculare, şi anume 47,20 euro în total.19Procedura 2 se aplică vehiculelor care au o vechime mai mică de trei ani şi care au făcut obiectul unei omologări de tip comunitare. înainte de înmatricularea lor, aceste vehicule trebuie să fie supuse unei inspecţii de către un serviciu autorizat de RDW. Cu ocazia acestei inspecţii, identificarea vehiculelor se face pe baza certificatului de înmatriculare eliberat într-un alt stat membru şi a certificatului de conformitate, pentru a înlătura orice fraudă în materie de certificate de înmatriculare. Documentele prezentate sunt verificate pentru a se identifica eventuale divergenţe. O inspecţie tehnică specifică privind starea fizică a vehiculelor nu se efectuează decât dacă acestea prezintă defecte vizibile cu ochiul liber care ar putea constitui un pericol pentru participanţii la trafic sau pentru mediu. Această inspecţie tehnică durează aproximativ 25 de minute, iar preţul este de 45 de euro, la care se adaugă cei 47,20 euro ce trebuie plătiţi pentru certificatul de înmatriculare.20Procedura 3 se referă la vehiculele care au o vechime mai mare de trei ani şi care au fost supuse unei omologări de tip comunitare, la vehiculele înmatriculate anterior într-un alt stat membru şi care au fost supuse unei omologări de tip sau individuale naţionale, precum şi la vehiculele înmatriculate anterior în Ţările de Jos, care au făcut obiectul unei omologări de tip olandeze.21În cazul importului, procedura de identificare a respectivelor vehicule este însoţită de o inspecţie a stării lor fizice, care priveşte respectarea cerinţelor permanente şi care este efectuată de către un serviciu autorizat de către RDW. Trebuie să fie prezentate certificatul de înmatriculare eliberat într-un alt stat membru şi certificatul de conformitate, care cuprind informaţiile tehnice necesare, precum şi, pentru vehiculele care nu au făcut obiectul unei omologări de tip comunitare, un document de omologare sau similar, care indică puterea, masele (maxime) şi masa pe osie. Respectiva inspecţie a stării fizice a vehiculului durează 50 de minute, iar preţul este de 78 de euro, la care se adaugă cei 47,20 euro ce trebuie plătiţi pentru obţinerea certificatului de înmatriculare.22Cu ocazia inspecţiei se procedează la identificarea vehiculului şi la examinarea documentelor prezentate. Eventuale diferenţe între cerinţele tehnice în vigoare în statul membru din care provine vehiculul respectiv şi cele aplicabile în Ţările de Jos nu împiedică înmatricularea vehiculului, în măsura în care documentele prezentate permit stabilirea faptului că acesta se găseşte în starea în care a fost admis în statul membru din care provine vehiculul respectiv şi că aceste diferenţe nu prezintă niciun risc serios din punctul de vedere al securităţii.23De altfel, fiecare vehicul mai vechi de trei ani, înmatriculat în Ţările de Jos, este supus unei inspecţii tehnice auto periodice (Algemene Periodieke Keuring). Dacă vehiculul căruia i se aplică procedura 3 este supus obligaţiei de efectuare a inspecţiei tehnice, persoana care solicită eliberarea unui certificat de înmatriculare primeşte un atestat care îi permite să utilizeze vehiculul timp de un an.24în temeiul articolului 25 alineatul 7 din Kentekenreglement, procedurile descrise pe scurt mai sus se aplică mutatis mutandis la o nouă cerere de înmatriculare în legătură cu un vehicul care a fost înmatriculat anterior în Ţările de Jos şi care, ulterior, a fost scos din circulaţie, a părăsit teritoriul Ţărilor de Jos, a fost destinat folosirii în afara drumurilor publice sau căruia i-a fost atribuită o înmatriculare specială.25Procedura 4 se aplică vehiculelor înmatriculate anterior într-un stat care nu face parte din Uniunea Europeană şi vehiculelor care nu au fost înmatriculate încă şi care nu au făcut obiectul unei omologări de tip sau individuale. Procedura de identificare a acestor vehicule este însoţită de o inspecţie a stării lor fizice, această inspecţie fiind în general realizată la solicitant după verificarea administrativă a cererii individuale de către un serviciu special al RDW. Informaţiile tehnice trebuie să fie comunicate în scopul înmatriculării.26Practicile RDW privind procedurile 2 şi 3 descrise mai sus se bazează pe Kentekenreglement.27La 11 noiembrie 2005, ministrul transporturilor a adresat o circulară RDW prin care solicita ca, începând cu 1 decembrie 2005, vehiculele înmatriculate anterior într-un alt stat membru să nu mai fie supuse inspecţiei tehnice prevăzute de articolul 25 alineatul 1 din Kentekenreglement.