<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-662/19 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CC0662</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:299">EU:C:2021:299</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>21</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>21</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Szpunar – Cauza C‑662/19 P</HT></P><P><HT TYPE="SC">NRW. Bank/SRB</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Maciej Szpunar</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20210415">15 aprilie 2021</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑662/19 P</HT></P><P>NRW. Bank</P><P>împotriva</P><P>Comitetului unic de rezoluție</P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Recurs</KEYWORD><KEYWORD>Uniune bancară</KEYWORD><KEYWORD>Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumite firme de investiții</KEYWORD><KEYWORD>Stabilire a contribuțiilor <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> la Fondul unic de rezoluție bancară pentru exercițiul financiar 2016</KEYWORD><KEYWORD>Act atacabil</KEYWORD><KEYWORD>Act de confirmare în parte</KEYWORD><KEYWORD>Termen de introducere a acțiunii</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin recursul formulat, NRW. Bank solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190626">26 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>NRW. Bank/SRB</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑466/16</NO.CASE>, nepublicată, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>hotărârea atacată<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2019:445">EU:T:2019:445</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), prin care acesta i‑a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect anularea, pe de o parte, a deciziei Comitetului unic de rezoluție (SRB) din sesiunea sa executivă din <DATE ISO="20160415">15 aprilie 2016</DATE> privind contribuțiile <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> pentru anul 2016 la Fondul unic de rezoluție (FUR) (SRB/ES/SRF/2016/06) (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>prima decizie în litigiu<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>) și, pe de altă parte, a deciziei SRB din sesiunea sa executivă din <DATE ISO="20160520">20 mai 2016</DATE> privind ajustarea contribuțiilor <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> pentru anul 2016 la FUR și de completare a primei decizii în litigiu (SRB/ES/SRF/2016/13) (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>a doua decizie în litigiu<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>), în măsura în care acestea o privesc (denumite în continuare împreună <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>deciziile în litigiu<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Miza juridică aflată în centrul prezentei cauze privește calificarea juridică a deciziilor în litigiu și raportul dintre aceste două decizii. În esență, Tribunalul a considerat că a doua decizie în litigiu avea un caracter parțial confirmativ și nu afecta problema de fond pe care o ridica recurenta prin intermediul acțiunii introduse în fața sa, și anume aceea dacă trebuia să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Prin recursul formulat, recurenta susține în special că a doua decizie în litigiu a înlocuit prima decizie în litigiu și, cu titlu subsidiar, că modificarea primei decizii în litigiu, adusă prin a doua decizie în litigiu, dă naștere unui nou termen de introducere a acțiunii nu numai în ceea ce privește a doua decizie în litigiu, ci și în ceea ce privește problema de fond ridicată prin intermediul acțiunii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Trebuie să mai precizăm că utilizarea, în prezentele concluzii, a terminologiei folosite de Tribunal potrivit căreia nu este vorba despre două acte care formează un tot, în forma stabilită prin actul ulterior, ci despre două decizii, nu aduce nicidecum atingere poziției noastre cu privire la temeinicia recursului formulat de recurentă. Utilizăm această terminologie pentru a facilita lectura concluziilor și pentru a putea face trimitere la raționamentul Tribunalului, astfel cum a fost expus în hotărârea atacată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Regulamentul (UE) nr. 806/2014</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20140715">15 iulie 2014</DATE> de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="225" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2014">JO 2014, L 225, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>În cadrul sesiunii sale executive, comitetul:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>pregătește toate deciziile care urmează să fie adoptate de comitet în cadrul sesiunii sale plenare;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>ia toate deciziile în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament, cu excepția cazului în care prezentul regulament conține dispoziții contrare.<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 67 alineatul (4) din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Contribuțiile menționate la articolele 69, 70 și 71 se percep de la entitățile menționate la articolul 2 de către autoritățile naționale de rezoluție și se transferă către [FUR] în conformitate cu acordul.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 70 din Regulamentul nr. 806/2014, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>Contribuții <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT><QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>, prevede la alineatul (2):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>Comitetul calculează în fiecare an, după consultarea [Băncii Centrale Europene (BCE)] sau a autorității naționale competente și în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție, contribuțiile individuale, pentru a se asigura că contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă.</P><P>În fiecare an, calculul contribuțiilor pentru instituțiile individuale se bazează pe:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>o contribuție forfetară, proporțională cu cuantumul pasivelor unei instituții cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate, raportată la pasivele totale, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate, ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul statelor membre participante; și</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="3"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>o contribuție ajustată la risc, bazată pe criteriile prevăzute la articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE<HT TYPE="SUP">[</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20140515">15 mai 2014</DATE> de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="173" PAGE.FIRST="190" DATE.PUB="2014">JO 2014, L 173, p. 190</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE><HT TYPE="SUP">]</HT>, ținând cont de principiul proporționalității, fără a crea distorsiuni între structurile din sectoarele bancare ale statelor membre.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>Raportul dintre contribuția forfetară și contribuțiile ajustate la risc ține seama de o distribuție echilibrată a contribuțiilor între diferitele tipuri de bănci.</P><P>În orice situație, cuantumul agregat al contribuțiilor individuale ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, calculate conform literelor (a) și (b), nu depășește anual un procent de 12,5 % din nivelul‑țintă.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="20141219">19 decembrie 2014</DATE> de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului [nr. 806/2014] (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="015" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2015">JO 2015, L 15, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>Pentru fiecare perioadă de contribuție, după consultarea BCE sau a autorităților naționale competente și în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție, comitetul calculează contribuția anuală datorată de fiecare instituție pe baza nivelului‑țintă anual al [FUR]. Nivelul‑țintă anual se stabilește prin raportare la nivelul‑țintă al [FUR] menționat la articolul 69 alineatul (1) și la articolul 70 din Regulamentul [nr. 806/2014] și în conformitate cu metodologia prevăzută în Regulamentul delegat (UE) 2015/63<HT TYPE="SUP">[</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Regulamentul Comisiei din <DATE ISO="20141021">21 octombrie 2014</DATE> de completare a Directivei [2014/59] (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="011" PAGE.FIRST="44" DATE.PUB="2015">JO 2015, L 11, p. 44</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE><HT TYPE="SUP">]</HT>.<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 5 din acest regulament de punere în aplicare prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="005.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Comitetul comunică autorităților naționale de rezoluție relevante deciziile sale referitoare la calculul contribuțiilor anuale ale instituțiilor autorizate pe teritoriile lor respective.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="005.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>După primirea comunicării prevăzute la alineatul (1), fiecare autoritate națională de rezoluție notifică fiecărei instituții autorizate în statul său membru decizia comitetului referitoare la calculul contribuției anuale datorate de respectiva instituție.<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">C.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Regulamentul delegat 2015/63</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>Contribuțiile menționate la articolul 103 alineatul (2) din Directiva [2014/59] se calculează prin excluderea următoarelor datorii:</P><P>[…]</P><?PAGE NO="4"?><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>datoriile create de o instituție care este membră a unui SIP, astfel cum este menționat la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 din [Directiva 2014/59] și căreia autoritatea competentă i‑a permis să aplice dispozițiile articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 <HT TYPE="SUP">[</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20130626">26 iunie 2013</DATE> privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="176" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2013">JO 2013, L 176, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE><HT TYPE="SUP">]</HT>, prin intermediul unui acord încheiat cu o altă instituție care este membră a aceluiași SIP;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Istoricul litigiului</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>NRW. Bank este banca de dezvoltare a Land Nordrhein‑Westfalen (landul Rinul de Nord‑Westphalia, Germania).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Recurenta exercită în esență trei tipuri de activități, și anume activități de dezvoltare, care corespund unei proporții de aproape două treimi din activele sale, activități auxiliare de dezvoltare, care reprezintă aproximativ o treime din activele sale, și alte activități, care corespund restului activelor sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>În anul 2015, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 806/2014 și în temeiul Directivei 2014/59, astfel cum este pusă în aplicare prin Regulamentul delegat 2015/63, autoritatea germană de reglementare, Bundesanstalt für Finanzmarktstabilisierung (Autoritatea Federală pentru Stabilizarea Piețelor Financiare, Germania, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>FMSA<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>), a stabilit contribuția <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> a recurentei pentru anul 2015, considerând că trebuia să se excludă din calculul acestei contribuții atât activitățile sale de dezvoltare, cât și activitățile sale auxiliare de dezvoltare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>În anul 2016, în formularul intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>Contribuții <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> la [FUR] – Formular de declarație pentru perioada de contribuție 2016<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>, întocmit de SRB și transmis de FMSA recurentei, aceasta din urmă a declarat că trebuia exclusă din calculul contribuției sale <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> pentru anul 2016, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63, suma tuturor angajamentelor sale legate de activitățile sale de dezvoltare și de activitățile sale auxiliare de dezvoltare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Însă, după depunerea acestui formular astfel completat, recurenta a fost informată că, potrivit SRB, activitățile auxiliare de dezvoltare nu trebuiau excluse din calcul. Prin urmare, ea a depus un formular de declarație corectat, declarând că trebuia exclusă numai valoarea totală a angajamentelor legate de activitățile sale de dezvoltare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Prin prima decizie în litigiu, SRB a decis, în sesiunea sa executivă, în temeiul articolului 54 alineatul (1) litera (b) și al articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, cuantumul contribuției <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> a fiecăreia dintre entitățile menționate la articolul 2 din acest regulament, printre care și recurenta, pentru anul 2016.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Prin avizul de percepere din <DATE ISO="20160422">22 aprilie 2016</DATE>, primit de recurentă la <DATE ISO="20160425">25 aprilie 2016</DATE>, FMSA a informat‑o pe aceasta din urmă că SRB stabilise contribuția sa <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> la FUR pentru anul 2016 și i‑a indicat cuantumul care trebuia plătit (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>primul aviz de percepere<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Prin a doua decizie în litigiu, SRB a majorat contribuția recurentei. Tribunalul nu a expus motivul care a condus la adoptarea acestei decizii și la majorarea acestei contribuții. Totuși, din cuprinsul punctelor 70 și 71 din hotărârea atacată reiese că, în opinia Tribunalului, acest motiv era distinct de problema de fond la care se referea acțiunea, și anume aceea dacă trebuia să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile sale legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare. În cursul procedurii în fața Curții, SRB a arătat că a doua decizie în litigiu ar fi rectificat numai o greșeală de tipar accidentală în mecanica formulei de calcul, care privea un indicator incorect al participării la un sistem instituțional de protecție: în locul semnului <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>–<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/> prevăzut în etapa 4 din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 privind indicatorul de risc <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>Participarea la un sistem instituțional de protecție (SIP)<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>indicatorul SIP<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>), a fost atribuit semnul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>+<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>, fără a implica aprecierea unor fapte noi și nici o nouă evaluare juridică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Prin avizul de percepere din <DATE ISO="20160610">10 iunie 2016</DATE>, primit de recurentă la <DATE ISO="20160613">13 iunie 2016</DATE>, FMSA a somat‑o pe aceasta din urmă să achite cuantumul majorării care rezultă din a doua decizie în litigiu (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>al doilea aviz de percepere<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20160823">23 august 2016</DATE>, recurenta a introdus acțiunea. SRB a depus memoriul în apărare la <DATE ISO="20161102">2 noiembrie 2016</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Prin Deciziile din <DATE ISO="20170110">10</DATE> și <DATE ISO="20170111">11 ianuarie 2017</DATE>, președintele Camerei a opta a Tribunalului a admis cererile de intervenție formulate de Comisia Europeană și de Consiliul Uniunii Europene.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>În cursul procedurii în fața Tribunalului, au fost adoptate mai multe măsuri de organizare a procedurii pentru a obține din partea SRB copia integrală a originalului deciziilor în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Prin hotărârea atacată din <DATE ISO="20190626">26 iunie 2019</DATE>, Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără a se pronunța cu privire la motivele invocate de recurentă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>În acest scop, Tribunalul a apreciat, cu titlu introductiv, că concluzia recurentei prin care aceasta solicita anularea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>deciziei [SRB] de stabilire a contribuției [sale] anuale la [FUR] pentru exercițiul financiar cuprins între <DATE ISO="20160101">1 ianuarie 2016</DATE> și <DATE ISO="20161231">31 decembrie 2016</DATE><QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/> însemna că acțiunea viza, așadar, atât prima, cât și a doua decizie în litigiu. El a arătat, în această privință, că recurenta precizase că, în opinia sa, era vorba despre o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>decizie globală a SRB<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> și că, în această măsură, ea contesta <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>decizia SRB în forma conferită de a doua decizie a acestuia<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>, și anume <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>decizia definitivă a SRB, în versiunea sa finală<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>În ceea ce privește prima decizie în litigiu, Tribunalul a constatat, mai întâi, că autoritățile naționale de rezoluție erau destinatarele deciziilor SRB în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și că deciziile în litigiu nu fuseseră nici publicate, nici notificate recurentei, care nu era destinatara acestora.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În continuare, Tribunalul a amintit că, în lipsa publicării sau a notificării, termenul de introducere a acțiunii curge numai din momentul în care persoana interesată a cunoscut exact conținutul și motivele actului în cauză, cu condiția să solicite textul integral al acestui act într‑un<?PAGE NO="6"?> termen rezonabil, și că, sub această rezervă, termenul de introducere a acțiunii curge numai din momentul în care terțul respectiv a cunoscut exact conținutul și motivele actului în cauză, astfel încât să își poată exercita în mod util dreptul la acțiune.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>În sfârșit, Tribunalul a constatat că recurenta a luat cunoștință de existența primei decizii în litigiu prin primirea primului aviz de percepere, la <DATE ISO="20160425">25 aprilie 2016</DATE>, pe care l‑a prezentat în cererea de consultare a dosarului său adresată FMSA la <DATE ISO="20160822">22 august 2016</DATE>, și anume după aproape patru luni de la data la care a primit acest prim aviz de percepere. Tribunalul a adăugat că nimic nu putea sugera, având în vedere modul în care FMSA a pus în aplicare deciziile în litigiu, că a doua decizie în litigiu a înlocuit prima decizie în litigiu. El a apreciat printre altele că, presupunând, pe de o parte, că, de la primirea scrisorii din <DATE ISO="20160523">23 mai 2016</DATE>, prin care FMSA a anunțat Bundesverband Öffentlicher Banken Deutschlands e.V. (Asociația Federală a Băncilor Publice Germane, Germania) cu privire la adoptarea unui nou aviz de percepere, recurenta putea prezuma că obiectivul acestei scrisori era de a abroga primul aviz de percepere și de a‑l înlocui cu un nou aviz și că, pe de altă parte, trebuia, așadar, să se aștepte adoptarea acestuia din urmă, ea ar fi trebuit să înțeleagă că această prezumție nu era corectă cel târziu la <DATE ISO="20160613">13 iunie 2016</DATE>, data primirii celui de al doilea aviz de percepere. Or, recurenta ar fi lăsat să treacă două luni suplimentare înainte de a solicita comunicarea primei decizii în litigiu. Tribunalul a considerat de asemenea că a doua decizie în litigiu nu a abrogat prima decizie în litigiu, ci doar a efectuat o ajustare a cuantumurilor contribuției stabilite prin prima decizie în litigiu. Întrucât recurenta nu a solicitat ca această decizie să îi fie comunicată și întrucât nici nu a invocat, nici nu a dovedit existența unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră care să permită derogarea de la termenul de introducere a acțiunii, Tribunalul a concluzionat că acțiunea, introdusă la <DATE ISO="20160823">23 august 2016</DATE>, era tardivă în ceea ce privea prima decizie în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În ceea ce privește a doua decizie în litigiu, Tribunalul a arătat, mai întâi, că părțile nu contestau că acțiunea a fost introdusă în termenul prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE. Acesta a indicat, în continuare, că recurenta a reproșat SRB în esență că a încălcat anumite dispoziții din reglementarea aplicabilă, în măsura în care nu a exclus din calculul contribuției sale <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> la FUR pentru anul 2016 datoriile sale legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare. În plus, Tribunalul a subliniat că a doua decizie în litigiu nu conținea niciun element nou cu privire la acest aspect, că SRB nu a reexaminat nicidecum aprecierea, efectuată deja în cadrul adoptării primei decizii în litigiu, cu privire la problema dacă trebuia sau nu să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare și că recurenta nu a introdus la SRB sau la FMSA o cerere având ca obiect reexaminarea problemei menționate, care să se întemeieze pe fapte noi și esențiale. În această privință, Tribunalul a adăugat că recurenta, informată prin al doilea aviz de percepere cu privire la motivele ajustării realizate prin a doua decizie în litigiu, nu a invocat niciun motiv sau argument împotriva acestei decizii. Tribunalul a dedus de aici că acțiunea formulată împotriva celei de a doua decizii în litigiu era inadmisibilă pentru motivul că, având în vedere obiectul litigiului, această decizie era pur confirmativă în raport cu prima decizie în litigiu și că recurenta nu a invocat niciun motiv sau argument împotriva celei de a doua decizii în litigiu.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="7"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții și concluziile părților</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Recurenta solicită Curții anularea hotărârii atacate și a deciziei SRB referitoare la contribuția anuală a recurentei la fondul de restructurare pentru anul de contribuție 2016 și obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată. Cu titlu subsidiar, în ceea ce privește concluzia sa referitoare la anulare, aceasta solicită Curții anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>SRB solicită Curții respingerea recursului ca fiind în parte inadmisibil și, în orice caz, nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În ipoteza în care Curtea ar considera recursul ca fiind fondat, SRB solicită Curții trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în vederea pronunțării unei hotărâri finale și soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente recursului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Consiliul, intervenient în susținerea SRB, solicită Curții, în ipoteza în care ar anula hotărârea atacată, să constate că niciun element nu permite repunerea în discuție a legalității sau a validității Regulamentului de punere în aplicare 2015/81.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Comisia, intervenientă în susținerea SRB, solicită Curții respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>În temeiul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, Curtea a decis să soluționeze cauza fără să organizeze o ședință de audiere a pledoariilor.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VI.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În cadrul recursului său, recurenta formulează două motive. În acest context, trebuie să observăm că Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă fără a se pronunța cu privire la temeinicia acesteia. Prin urmare, aceste două motive de recurs nu privesc problema de fond pe care recurenta o viza prin motivele acțiunii sale, și anume aceea dacă, la momentul adoptării deciziilor în litigiu, trebuia sau nu să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Consiliul și Comisia nu formulează nicio observație cu privire la cele două motive invocate de recurentă în cadrul recursului său și se limitează la a prezenta observații cu privire la argumentele acesteia referitoare la nevaliditatea, la interpretarea și la aplicarea reglementării relevante.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Astfel, în acțiunea sa în fața Tribunalului, recurenta a susținut că reglementarea relevantă a fost încălcată în măsura în care activitățile auxiliare de dezvoltare nu au fost privilegiate și că, în consecință, contribuția <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> a fost stabilită la un nivel excesiv. Acest exces ar fi rezultat dintr‑o interpretare eronată a Regulamentului delegat 2015/63 sau – ceea ce este mai relevant în ceea ce privește observațiile Consiliului și ale Comisiei – din faptul că acest regulament în sine ar fi fost adoptat în mod nelegal, în contradicție cu actele de rang superior.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În etapa procedurii în fața Curții, după expunerea sumară a motivelor, recurenta arată, la punctul 101 din recursul său, că face trimitere pe deplin la observațiile sale prezentate în fața Tribunalului, în special la cele potrivit cărora activitățile sale auxiliare de dezvoltare trebuie să fie privilegiate în cadrul calculului contribuției.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Dacă recurenta ar fi dorit să invoce alte motive îndreptate împotriva hotărârii atacate, ea nu ar putea face acest lucru printr‑o simplă trimitere la acțiunea sa introdusă în fața Tribunalului. După cum observă Comisia, astfel de motive ar trebui respinse ca nefiind suficient de detaliate și, prin urmare, ca vădit inadmisibile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>A se vedea printre altele Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19970205">5 februarie 1997</DATE>, <NAME.CASE>Unifruit Hellas/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑51/95 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:53">EU:C:1997:53</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În consecință, în opinia noastră, trimiterea formulată la punctul 101 din recurs trebuie înțeleasă în sensul că recurenta face trimitere la observațiile sale pentru cazul în care Curtea ar anula hotărârea atacată și s‑ar pronunța ea însăși în mod definitiv cu privire la litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Prin urmare, în opinia noastră, trebuie să se examineze motivele formulate în mod expres de recurentă în susținerea recursului său, fără a se intra în dezbaterea cu privire la observațiile pe fond, la care face trimitere punctul 101 din acest recurs. Astfel, în hotărârea atacată, Tribunalul nu s‑a pronunțat cu privire la fondul motivelor invocate de recurentă, ci numai cu privire la admisibilitatea acțiunii. În aceste împrejurări, a considera că, în urma unei eventuale anulări a hotărârii atacate, Curtea s‑ar putea pronunța în mod definitiv cu privire la fondul cauzei, ar conduce la situația în care fondul nu ar fi soluționat decât de o instanță jurisdicțională a Uniunii.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la primul motiv</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Prin intermediul primului motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 263 al șaselea paragraf TFUE și a articolului 60 din Regulamentul de procedură, recurenta arată că Tribunalul a considerat în mod eronat că acțiunea era tardivă în ceea ce privește prima decizie în litigiu. Acest motiv cuprinde patru aspecte.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la primul aspect</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Prin intermediul primului aspect, recurenta susține în esență că a doua decizie în litigiu a înlocuit prima decizie în litigiu și că, în consecință, termenul de introducere a acțiunii a fost respectat. În cadrul acestui aspect, recurenta afirmă, în primul rând, că aprecierea Tribunalului referitoare la raportul dintre deciziile în litigiu este incoerentă și contradictorie și, în al doilea rând, că a doua decizie în litigiu constituie o nouă decizie și, prin urmare, nu are caracter confirmativ.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la aprecierea pretins incoerentă și contradictorie a Tribunalului</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Potrivit recurentei, aprecierea Tribunalului referitoare la raportul dintre deciziile în litigiu este incoerentă și contradictorie. Pe de o parte, Tribunalul ar fi indicat, la punctul 65 din hotărârea atacată, că a doua decizie în litigiu nu a efectuat decât o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>ajustare<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> a cuantumurilor contribuției stabilite în prima decizie în litigiu. Pe de altă parte, la punctul 75 din această hotărâre, Tribunalul ar fi constatat că, având în vedere obiectul litigiului, a doua decizie în litigiu era pur <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>confirmativă<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> în raport cu precedenta. Or, Tribunalul a considerat, la punctul 63 din hotărârea atacată, în ceea ce privește cele două avize de percepere, al căror conținut ar corespunde celui al deciziilor în litigiu, că al doilea aviz constituia o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>modificare<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> a primului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Trebuie să se constate că aprecierea Tribunalului, care figurează la punctele 65 și 75 din hotărârea atacată, referitoare la raportul dintre deciziile în litigiu, nu este în sine nici incoerentă, nici contradictorie.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Astfel, pe de o parte, la punctul 71 din hotărârea atacată, fără a nega faptul că stabilirea ajustării contribuției recurentei, astfel cum a fost aprobată prin a doua decizie în litigiu, a necesitat un nou calcul al acestei contribuții, Tribunalul a dedus din jurisprudența referitoare la actele de confirmare că a doua decizie în litigiu nu putea face obiectul unei acțiuni în ceea ce privește aprecierea, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>realizată deja de SRB în cadrul adoptării primei decizii în litigiu, cu privire la problema, singura în discuție în prezenta acțiune, dacă trebuia sau nu trebuia să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile sale legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>, întrucât această apreciere constituia, potrivit punctului 75 din hotărârea atacată, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>obiectul litigiului<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, Tribunalul pare să fi considerat, la punctul 74 din hotărârea atacată, că a doua decizie în litigiu putea face obiectul unei acțiuni în ceea ce privea ajustarea realizată prin această decizie. Or, recurenta nu a invocat niciun motiv întemeiat pe această ajustare, care nu intră, așadar, în obiectul litigiului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Din fragmentele citate reiese că, potrivit raționamentului Tribunalului, a doua decizie în litigiu are un caracter parțial confirmativ în ceea ce privește obiectul litigiului, care privește aspectul dacă trebuia să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile sale legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare. Prin urmare, admisibilitatea acțiunii introduse de recurentă trebuie să fie examinată în lumina obiectului litigiului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În aceste împrejurări, fără a prejudeca temeinicia raționamentului care stă la baza hotărârii atacate, trebuie să se respingă argumentul recurentei și să se examineze celelalte argumente ale primului aspect al primului motiv.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la fondul argumentului potrivit căruia a doua decizie în litigiu ar fi înlocuit prima decizie în litigiu</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Făcând trimitere la jurisprudența Tribunalului, citată de asemenea în hotărârea atacată, recurenta arată că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>o decizie este pur confirmativă în raport cu o decizie anterioară dacă nu conține niciun element nou în raport cu un act anterior și nu a fost precedată de o reexaminare a situației destinatarului său<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>. Prin urmare, în lumina celor două criterii pe care trebuie să le îndeplinească un act pentru a fi calificat ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>de confirmare<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>, a doua decizie în litigiu nu ar fi confirmativă în raport cu prima decizie în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În acest context, recurenta arată, în primul rând, că contribuțiile anuale stabilite pentru ea sunt diferite în deciziile în litigiu și că, prin urmare, a doua decizie în litigiu nu poate fi considerată ca fiind pur confirmativă. Situația sa juridică ar fi fost modificată și, mai precis, degradată prin a doua decizie în litigiu. În plus, această decizie ar fi întemeiată pe elemente noi, și anume pe aprecierea modificată a unui indicator SIP, și, prin urmare, nu ar constitui rectificarea unei simple erori de calcul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În al doilea rând, recurenta arată, mai întâi, că jurisprudența citată de Tribunal, referitoare la actele pur confirmative, nu susține hotărârea atacată. Tribunalul ar fi aplicat în mod eronat criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un act pentru a fi calificat ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>de confirmare<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>. Trebuie să se constate că acest argument constă în esență într‑o reproducere a considerațiilor formulate de recurentă și care figurează la punctul 50 din prezentele concluzii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În continuare, recurenta arată că jurisprudența citată de Tribunal privește situații în care acțiunea viza o scrisoare de confirmare a administrației, comunicată ca răspuns la o cerere individuală referitoare la motivele unei decizii care a fost adoptată. Or, în speță, actul atacat nu este o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>scrisoare de confirmare<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/> a SRB, ci calculul final efectuat de SRB, care figurează numai în a doua decizie în litigiu. Astfel, din proprie inițiativă SRB ar fi efectuat un nou calcul al contribuției, întemeindu‑se pe o analiză modificată a cel puțin unui indicator parțial din procedura de calcul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Întâmpinăm dificultăți în a înțelege argumentul invocat de recurentă în considerațiile sale suplimentare cu privire la jurisprudența citată de Tribunal. Astfel, recurenta pare să considere, pe de o parte, că jurisprudența respectivă nu este relevantă și, pe de altă parte, că examinarea mai aprofundată a acesteia confirmă poziția sa cu privire la calificarea juridică a celei de a doua decizii în litigiu. Presupunem că aceste considerații suplimentare trebuie înțelese în sensul că, potrivit recurentei, a doua decizie în litigiu nu poate fi considerată un act de confirmare, din moment ce nu a fost adoptată ca răspuns la o cerere de reexaminare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>În al treilea rând, recurenta afirmă că ar fi fost inutil să se indice, în al doilea aviz de percepere, căile de atac dacă a doua decizie în litigiu ar fi fost pur confirmativă și că, în consecință, faptul că FMSA a dat această indicație confirmă că decizia menționată constituie o nouă decizie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În al patrulea rând, recurenta arată că menționarea, în titlul celei de a doua decizii în litigiu și al celui de al doilea aviz de percepere, a caracterului lor de modificare (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>supplementing<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>) este lipsită de relevanță și că este importantă numai substanța acestor acte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>SRB susține că argumentul recurentei întemeiat pe faptul că a doua decizie în litigiu nu ar fi un act de confirmare este inadmisibil, întrucât aceasta contestă în esență aprecierea faptelor de către Tribunal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Însă problema dacă o decizie în litigiu este pur confirmativă în raport cu o decizie anterioară poate, fiind o chestiune de drept, să fie supusă controlului Curții în cadrul recursului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090629">29 iunie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Nuova Agricast/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑225/08 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:406">EU:C:2009:406</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. <HT TYPE="ITALIC">A fortiori</HT>, același lucru este în mod necesar valabil în ceea ce privește problema dacă, astfel cum afirmă recurenta în recurs, o decizie a înlocuit decizia precedentă. Prin urmare, este necesar să se examineze argumentele invocate de recurentă în susținerea primului aspect al primului motiv de recurs.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la relevanța titlului unui act ulterior</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Trebuie, mai întâi, să se examineze argumentul recurentei prin care aceasta arată că o calificare juridică drept act <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>de confirmare<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/> nu poate depinde de titlul acestuia, ci ar trebui să se întemeieze pe substanța sa. Astfel, recurenta pare să reproșeze Tribunalului că s‑a întemeiat în mod eronat pe titlul celei de a doua decizii în litigiu și al celui de al doilea aviz de percepere (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>supplementing<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>) în locul substanței lor pentru a califica această decizie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Această argumentație se bazează pe o lectură selectivă și, prin urmare, eronată a hotărârii atacate.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Desigur, dintr‑o jurisprudență consacrată referitoare la admisibilitatea acțiunilor în anulare reiese că trebuie examinată substanța însăși a actelor atacate, precum și intenția autorilor lor pentru a califica aceste acte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100126">26 ianuarie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Internationaler Hilfsfonds/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑362/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:40">EU:C:2010:40</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Trebuie să se constate de asemenea că formularea punctului 65 din hotărârea atacată poate sugera că, pentru a ajunge la concluzia potrivit căreia a doua decizie în litigiu a efectuat numai o ajustare a cuantumurilor contribuției stabilite în prima decizie în litigiu, Tribunalul s‑a întemeiat în special pe titlul celei de a doua decizii în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Însă, din lectura hotărârii atacate și în special a punctului 71 reiese că Tribunalul a analizat de asemenea substanța celei de a doua decizii în litigiu pentru a concluziona că, în ceea ce privește aspectul dacă trebuia să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare, această decizie nu conținea niciun element nou. Deducem de aici că Tribunalul a considerat și pe baza acestei concluzii că a doua decizie în litigiu nu a înlocuit prima decizie în litigiu, ci a modificat‑o în ceea ce privea indicatorul SIP.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>În consecință, trebuie respins argumentul recurentei potrivit căruia Tribunalul s‑ar fi întemeiat pe titlul celei de a doua decizii în litigiu pentru a se pronunța cu privire la calificarea juridică a acesteia.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la relevanța indicării căilor de atac</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Trebuie respins de asemenea argumentul recurentei întemeiat pe indicarea căilor de atac în al doilea aviz de percepere al FMSA.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Fără a dori să ne pronunțăm, în acest stadiu, cu privire la eventuala eroare scuzabilă a recurentei în ceea ce privește această indicare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Argumentul referitor la o eroare scuzabilă a recurentei stă la baza celui de al patrulea aspect al primului motiv de recurs. A se vedea punctul 122 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, trebuie arătat, pe de o parte, că o astfel de indicare ce figurează într‑un act adoptat de un organism nu poate afecta calificarea unui act adoptat anterior de un alt organism<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea prin analogie Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19901121">21 noiembrie 1990</DATE>, <NAME.CASE>Infortec/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑12/90</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1990:415">EU:C:1990:415</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a considerat că scrisoarea Departamentului pentru afaceri al Fondului social european nu putea să fi avut efect asupra deciziei adoptate anterior de Comisie.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, Tribunalul a considerat că a doua decizie în litigiu nu era confirmativă în ceea ce privește această decizie în întregime, ci în ceea ce privește obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, indicarea căilor de atac în al doilea aviz de percepere al FMSA nu era, așadar, lipsită de relevanță. Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, chiar și un act pur confirmativ poate fi supus unei căi de atac atunci când actul confirmat nu a devenit definitiv în privința unui reclamant<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Astfel, în cazul în care decizia confirmată nu a devenit definitivă în privința persoanei interesate, aceasta are dreptul de a ataca fie decizia confirmată, fie decizia de confirmare, fie ambele decizii. A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170531">31 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>DEI/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑228/16 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:409">EU:C:2017:409</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Al doilea aviz de percepere a fost comunicat recurentei la <DATE ISO="20160613">13 iunie 2016</DATE>, după mai puțin de două luni de la comunicarea primului aviz, la <DATE ISO="20160425">25 aprilie 2016</DATE>. Prin urmare, s‑ar putea susține că, și în ceea ce privește elementele pretins confirmative care figurează în a doua decizie în litigiu, exista un interes de a informa recurenta cu privire la căile de atac în cadrul celui de al doilea aviz de percepere.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Prin urmare, acest argument trebuie respins. Astfel, trebuie să se examineze, în primul rând, argumentele recurentei referitoare la jurisprudența relevantă în materia actelor confirmative și, în al doilea rând, aplicarea acestei jurisprudențe pentru a aprecia calificarea juridică a celei de a doua decizii în litigiu ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>de confirmare în parte<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/> în lumina jurisprudenței relevante.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la actele adoptate din propria inițiativă a autorilor lor ca acte de confirmare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Este necesar să se arate că jurisprudența relevantă în speță, și anume cea referitoare la actele de confirmare, rezultă din hotărâri pronunțate în cadrul unor cauze privind admisibilitatea unor acțiuni formulate împotriva unor acte de confirmare adoptate, în majoritatea cazurilor, în urma unei cereri de reexaminare a unui act anterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea printre altele Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20041207">7 decembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Internationaler Hilfsfonds/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑521/03 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:778">EU:C:2004:778</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Prin urmare, nu este surprinzător că Hotărârea CMB și Christof/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110915">15 septembrie 2011</DATE> (<NO.CASE>T‑407/07</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2011:477">EU:T:2011:477</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, citată de Tribunal la punctele 67-69 din hotărârea atacată, privește o astfel de situație. Acesta este și motivul pentru care, în această jurisprudență, figurează frecvent considerația<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Reprodusă la punctul 68 din hotărârea atacată.</P></NOTE> potrivit căreia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>caracterul confirmativ sau nu al unui act nu poate fi apreciat numai în funcție de conținutul său în raport cu cel al deciziei anterioare pe care se presupune că o confirmă, ci trebuie apreciat de asemenea în raport cu <HT TYPE="ITALIC">natura cererii la care răspunde acest act</HT><QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>În jurisprudența menționată figurează de asemenea, pe lângă enumerarea criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un act pentru a fi calificat ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>de confirmare<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Și anume lipsa unui element nou și lipsa unei reexaminări a situației destinatarului. A se vedea punctul 49 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, considerațiile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Prezentate la punctul 69 din hotărârea atacată.</P></NOTE> potrivit cărora, pe de o parte, numai existența unor fapte noi esențiale poate justifica prezentarea unei cereri de reexaminare a unei decizii anterioare rămase definitivă și, pe de altă parte, nu constituie un fapt nou esențial un fapt care nu modifică în mod esențial situația reclamantului, astfel cum se prezenta aceasta la momentul adoptării deciziei anterioare rămase definitivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Ținând seama de fragmentele citate din această jurisprudență, s‑ar putea considera că jurisprudența în materia actelor de confirmare urmărește să prevină introducerea unei cereri de reexaminare, care poate avea ca efect, în practică, nașterea unui nou termen de introducere a acțiunii în ceea ce privește decizia confirmată, rămasă definitivă. Prin urmare, această jurisprudență nu s‑ar aplica decât în situațiile în care persoana interesată se află la originea adoptării actului ulterior, astfel încât orice act ulterior adoptat din propria inițiativă a autorului său ar constitui un act nou care înlocuiește actul anterior. În ceea ce privește un asemenea act nou, riscul de a da naștere unui nou termen de introducere a acțiunii ar trebui să fie asumat de autorul său. Astfel, dacă acest raționament ar fi corect, ar trebui să se considere că a doua decizie în litigiu a înlocuit prima decizie în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Însă, în primul rând, jurisprudența referitoare la actele pur confirmative se întemeiază, pe de o parte, pe considerația că termenele de introducere a acțiunii, precum și autoritatea de lucru judecat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea printre altele Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090629">29 iunie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Cofra/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑295/08 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:407">EU:C:2009:407</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> urmăresc garantarea securității juridice, evitând repunerea permanentă în discuție a actelor Uniunii care produc efecte juridice (în special a actelor cu caracter definitiv), precum și,<?PAGE NO="13"?> pe de altă parte, a cerințelor bunei administrări a justiției și economiei procedurii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181115">15 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Estonia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑334/17 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:914">EU:C:2018:914</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Un act care se limitează să confirme un act anterior nu poate acorda persoanelor interesate posibilitatea de a redeschide dezbaterile cu privire la legalitatea actului confirmat. În consecință, caracterul definitiv nu se referă numai la actul propriu‑zis, ci și la orice act ulterior care ar avea un caracter pur confirmativ<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071018">18 octombrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Parlamentul și Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑299/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:608">EU:C:2007:608</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Interesul de a garanta principiul securității juridice, al bunei administrări a justiției și al economiei procedurii, pe care se întemeiază, în principiu, această jurisprudență, nu depinde de împrejurarea că persoana interesată se află la originea adoptării unui act de confirmare. Astfel, termenele de introducere a acțiunii sunt de ordine publică. Acestea nu au fost instituite în beneficiul (sau spre riscul) autorului actelor care pot fi supuse unei căi de atac, ci pentru a garanta claritatea și securitatea situațiilor juridice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>În al doilea rând, aplicarea jurisprudenței referitoare la inadmisibilitatea acțiunilor formulate împotriva unor acte de confirmare în cazul unor situații în care persoana interesată nu se află la originea adoptării actului ulterior își găsește confirmarea în hotărârile Curții și ale Tribunalului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Curtea a aplicat această jurisprudență, în Hotărârea Portugalia/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170517">17 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>Portugalia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑337/16 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:381">EU:C:2017:381</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0006">6</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în situația în care actul ulterior unui act inițial cu caracter individual fusese adoptat din propria inițiativă a autorului său. În speță, actul ulterior nu suferise nicio modificare, nici de conținut, nici de prezentare, în raport cu actul precedent notificat recurentului. Potrivit Curții, era, așadar, evident că actul ulterior avusese un caracter pur confirmativ.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În ceea ce privește Tribunalul, acesta a considerat, în mai multe hotărâri, că <HT TYPE="ITALIC">un act este considerat adoptat ulterior reexaminării situației, ceea ce exclude caracterul său confirmativ</HT>, atunci când acest act a fost adoptat fie la cererea persoanei interesate, <HT TYPE="ITALIC">fie din propria inițiativă a autorului său, pe baza unor elemente esențiale care nu fuseseră luate în considerare cu ocazia adoptării actului anterior</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141113">13 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Spania/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑481/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2014:945">EU:T:2014:945</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170324">24 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Estonia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑117/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2017:217">EU:T:2017:217</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180628">28 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>TL/AEPD</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑452/17</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:418">EU:T:2018:418</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Abordarea reținută de Tribunal pare să corespundă celei expuse de avocatul general Mengozzi în Concluziile prezentate în cauza Internationaler Hilfsfonds/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑362/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:553">EU:C:2009:553</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>. Astfel, în opinia sa, pe de o parte, potrivit unui curent larg majoritar din jurisprudența Curții, caracterul pur confirmativ al unui act se deduce numai din lipsa unui element nou sau, mai exact, a unui fapt nou esențial față de actul anterior pe care îl confirmă și, pe de altă parte, reexaminarea de către autoritatea administrativă a unei decizii anterioare devenite definitivă se justifică numai prin apariția de elemente sau de fapte noi (esențiale)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea Concluziile avocatului general Mengozzi prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Internationaler Hilfsfonds/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑362/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:553">EU:C:2009:553</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0150">150</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0154">154</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0155">155</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea în acest sens recent Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20210121">21 ianuarie 2021</DATE>, <NAME.CASE>Germania/Esso Raffinage</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑471/18 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:48">EU:C:2021:48</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0098">98</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>În al treilea rând, un act care nu conține niciun element nou esențial nu poate fi calificat ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>de confirmare<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> atunci când cadrul normativ relevant conferă persoanei interesate dreptul de a formula, fără nicio condiție suplimentară, o nouă cerere sau o cerere de reexaminare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100126">26 ianuarie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Internationaler Hilfsfonds/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑362/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:40">EU:C:2010:40</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. De<?PAGE NO="14"?> asemenea, un act nu poate fi calificat ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>de confirmare<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/> atunci când cadrul normativ relevant obligă autorul actului inițial să efectueze, din proprie inițiativă, o reexaminare la intervale regulate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20070118">18 ianuarie 2007</DATE>, <NAME.CASE>PKK și KNK/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑229/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:32">EU:C:2007:32</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0103">103</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>PKK și KNK/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑229/05 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:606">EU:C:2006:606</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0091">91</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În aceste două situații, autorul actului inițial are obligația de a efectua o reexaminare a acestui act și nu poate pretinde că rezultatul acestei reexaminări nu constituie un act nou, care poate fi supus unei căi de atac în ceea ce privește atât actul în întregime, cât și unul dintre elementele sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>De asemenea, retragerea actului ilegal este permisă cu condiția ca această retragere să intervină într‑un termen rezonabil și să se țină seama suficient de măsura în care persoana în cauză a putut avea încredere în legalitatea actului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121018">18 octombrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Jager &amp; Polacek/OAPI</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑402/11 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:649">EU:C:2012:649</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Evonik Degussa/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑162/15 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:587">EU:C:2016:587</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0183">183</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Dacă, eventual, în urma unei astfel de retrageri este adoptat un act, acest act poate fi supus unei căi de atac care nu este limitată la elementele care disting actul ulterior de actul retras.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>În schimb, sub rezerva acestor trei situații<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Prezenta cauză nu se încadrează în niciuna dintre acestea. Astfel, <HT TYPE="ITALIC">primo</HT>, a doua decizie în litigiu a fost adoptată din propria inițiativă a SRB. <HT TYPE="ITALIC">Secundo</HT>, nimic nu permite să se concluzioneze că SRB avea obligația de a adopta un act ulterior primei decizii în litigiu pentru calcularea contribuțiilor pentru anul 2016. Astfel cum reiese chiar din a doua decizie în litigiu, în temeiul articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, SRB calculează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>în fiecare an<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/> contribuțiile individuale. Prima decizie în litigiu, care acoperă anul 2016, era suficientă în sine pentru stabilirea cuantumurilor contribuțiilor <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> ale recurentei pentru acest an. În sfârșit, <HT TYPE="ITALIC">tertio</HT>, nimic nu indică faptul că SRB ar fi retras prima decizie în litigiu din cauza nelegalității sale și că, prin urmare, a doua decizie în litigiu ar înlocui‑o.</P></NOTE>, dacă lipsește elementul nou esențial în raport cu un act anterior, actul ulterior constituie un act de confirmare. Este irelevant dacă actul ulterior este adoptat din propria inițiativă a autorului său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Ținând seama de ceea ce precedă, trebuie respins argumentul pe care pare să îl formuleze recurenta potrivit căruia a doua decizie în litigiu nu poate fi calificată drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>act de confirmare<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/> pentru motivul că nu ar fi fost adoptată ca răspuns la o cerere de reexaminare. Astfel, prezența unui element nou esențial este cea care permite să se excludă faptul că un act are caracter confirmativ. Temeinicia argumentului recurentei privind calificarea juridică a celei de a doua decizii în litigiu și a raportului său cu prima decizie în litigiu trebuie evaluată în lumina acestei considerații, întemeiată pe jurisprudența relevantă referitoare la actele cu caracter confirmativ.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">4)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la calificarea juridică a celei de a doua decizii în litigiu și a raportului dintre cele două decizii în litigiu</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Ca răspuns la întrebarea Curții, SRB a arătat că corecția efectuată în a doua decizie în litigiu privea eliminarea unei erori neintenționate săvârșite în cadrul calculului inițial. Ar fi vorba numai despre <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>o eroare materială în programarea instrumentului de calcul<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>. În plus, corectarea acestei erori nu ar fi avut nicio incidență asupra aspectului dacă trebuia să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Această abordare corespunde celei reținute de Tribunal în hotărârea atacată potrivit căreia a doua decizie în litigiu, pe de o parte, a efectuat o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>ajustare<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> a cuantumurilor contribuției stabilite prin prima decizie în litigiu și, pe de altă parte, are un caracter parțial confirmativ în ceea ce privește obiectul litigiului, care privește activitățile auxiliare de dezvoltare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În schimb, recurenta susține că a doua decizie în litigiu se întemeiază pe elemente noi, și anume pe o apreciere modificată a unui indicator SIP, și nu ar constitui rectificarea unei simple erori de calcul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>A se vedea punctul 50 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>În această privință, independent de caracterul neintenționat al <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>erorii<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> care figurează în actul inițial și de gravitatea acesteia, un act prin care administrația urmărește să rectifice această eroare nu poate fi sustras controlului prin care se urmărește să se stabilească dacă, în raport cu actul inițial, actul ulterior are un caracter pur confirmativ. Astfel, rectificarea unui act inițial echivalează cu adoptarea unui act care cuprinde în mod potențial un element nou și esențial. Astfel, după cum a observat avocata generală Kokott<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauzele conexate <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Italia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑138/03, C‑324/03 și C‑431/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:387">EU:C:2005:387</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0066">66</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> în cadrul corectării unei erori de traducere, este perfect posibil ca, sub pretextul rectificării unei erori, să se dea unui act juridic anterior care are un caracter decizional un conținut complet diferit de cel care a fost adoptat inițial.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>În acest context, un element trebuie calificat drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>nou<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> atât atunci când acest element nu exista în momentul adoptării actului anterior, cât și atunci când este vorba despre un element deja existent atunci când actul anterior a fost adoptat, dar care, indiferent de motiv, inclusiv din cauza lipsei de diligență a autorului acestui din urmă act, nu a fost luat în considerare cu ocazia adoptării actului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea recent Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180628">28 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>TL/AEPD</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑452/17</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:418">EU:T:2018:418</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Pentru a prezenta un caracter esențial, un element trebuie să poată modifica în mod esențial situația reclamantului, astfel cum se prezenta la momentul adoptării deciziei anterioare rămase definitivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181115">15 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Estonia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑334/17 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:914">EU:C:2018:914</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Astfel, pe de o parte, este evident că a doua decizie în litigiu conține un element nou în raport cu prima decizie în litigiu, întrucât valoarea indicatorului SIP utilizată în a doua decizie în litigiu este diferită de cea utilizată în prima decizie în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în ceea ce privește caracterul esențial al elementului nou astfel definit, Curtea a arătat, în Ordonanța Pracsis și Conceptexpo Project/Comisia și EACEA<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190411">11 aprilie 2019</DATE> (<NO.CASE>C‑794/18 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:305">EU:C:2019:305</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0008">8</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> din poziția adoptată de avocatul general și urmată de Curte).</P></NOTE>, că, în cazul în care corectarea erorii de calcul care afectează nota atribuită unuia dintre ofertanți în cadrul unei proceduri rezultate din cererea de ofertă conduce la creșterea acestei note, fără a schimba clasamentul ofertei acestui ofertant, nu se poate considera că situația acestuia a fost modificată în mod esențial. În consecință, Curtea a concluzionat că decizia prin care a fost efectuată această corectare era de natură pur confirmativă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Totuși, trebuie să observăm că, în cauza în care s‑a pronunțat această ordonanță, corectarea erorii realizată prin actul ulterior nu a condus la schimbarea rezultatului stabilit prin actul inițial și indicat în dispozitivul acestui act. În schimb, în speță, deciziile SRB de stabilire a contribuțiilor <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> cuprind un calcul ale cărui efecte se manifestă nu numai în materializarea obligației de plată a contribuției, ci și în cuantumul acestei contribuții. În consecință, întrucât cuantumul menționat a fost modificat ca urmare a adoptării celei de a doua decizii în litigiu, trebuie să se considere că această decizie cuprinde un element nou cu caracter esențial.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Lectura hotărârii atacate arată că această considerație nu este complet străină de raționamentul care stă la baza ei. Astfel, Tribunalul a arătat mai întâi, la punctul 71 din hotărârea atacată, că stabilirea ajustării contribuției recurentei, astfel cum a fost aprobată prin a doua decizie în litigiu, necesitase un nou calcul al acestei contribuții. Totuși, Tribunalul a considerat în continuare că această decizie era de confirmare în parte și că, în consecință, acest nou calcul nu dădea naștere unui nou termen de introducere a acțiunii pentru a contesta un alt element al calculului deja stabilit în prima decizie în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>În aceste împrejurări, rămâne să se stabilească dacă un act ulterior poate fi de confirmare în parte și, dacă este cazul, care sunt consecințele asupra termenului de introducere a acțiunii în ceea ce privește actul inițial.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">5)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la caracterul parțial confirmativ al unui act ulterior</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>În Hotărârea Paroc/OAPI (INSULATE FOR LIFE)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110208">8 februarie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Paroc/OAPI (INSULATE FOR LIFE)</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑157/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2011:33">EU:T:2011:33</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Tribunalul a constatat, mai întâi, că a stabili dacă și <HT TYPE="ITALIC">în ce măsură</HT> a doua decizie era pur confirmativă a primei decizii presupunea identificarea datelor fiecăruia dintre litigiile în care s‑au pronunțat aceste decizii. După ce a arătat că decizia ulterioară era de confirmare în ceea ce privește unul dintre elementele sale, suficient în sine pentru a se ajunge la rezultatul stabilit prin decizia inițială, Tribunalul a considerat că nu era necesar să se examineze <HT TYPE="ITALIC">dacă respectivul caracter confirmativ acoperea orice element al acestei prime decizii</HT>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Deducem de aici că, în această hotărâre, Tribunalul nu a exclus faptul că un act ulterior poate fi parțial confirmativ, fără a stabili însă un criteriu precis care să permită stabilirea întinderii caracterului său confirmativ. Trebuie să se verifice dacă Curtea urmează aceeași abordare și, dacă este cazul, dacă astfel de criterii pot rezulta din jurisprudența sa.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">i)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Hotărârea Brembati/Comisia</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>În cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Brembati/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19700709">9 iulie 1970</DATE>, <NAME.CASE>Brembati/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>59/69 și 71/69</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1970:70">EU:C:1970:70</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, p. 626 pentru argumentația Comisiei și punctele 4 și 5).</P></NOTE>, Comisia a afirmat, în susținerea argumentului său potrivit căruia acțiunea îndreptată împotriva actului ulterior era inadmisibilă, că acest act avea un caracter parțial confirmativ și, întrucât nu modifica situația juridică obiectivă definită de actul confirmat, nu putea fi considerat ca fiind diferit de acesta din urmă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Având în vedere această afirmație, trebuie să se precizeze că acea cauză privea două proceduri conexate referitoare la acțiuni îndreptate împotriva a două decizii: o decizie implicită de respingere rezultată din tăcerea Comisiei în privința unui recurs ierarhic în ceea ce privește, pe de o parte, încadrarea reclamantului (care solicita să i se atribuie gradul A4 treapta 5, în loc de gradul A4 treapta 4, în care fusese promovat) și, pe de altă parte, în ceea ce privește vechimea sa în grad și treaptă și o decizie ulterioară, privind de asemenea încadrarea și vechimea reclamantului. Potrivit Comisiei, a doua decizie modificase numai data la care a început să producă efecte promovarea reclamantului în gradul A4 treapta 4, iar acțiunea îndreptată împotriva acestei decizii era inadmisibilă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>În hotărârea pronunțată, Curtea a declarat mai întâi admisibilă acțiunea îndreptată împotriva deciziei ulterioare, arătând că această decizie, fără a admite reclamațiile reclamantului, modificase totuși în anumite privințe vechimea în grad și treaptă a acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19700709">9 iulie 1970</DATE>, <NAME.CASE>Brembati/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>59/69 și 71/69</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1970:70">EU:C:1970:70</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0004">4</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În continuare, după ce a examinat cele două acțiuni, Curtea a anulat cele două decizii în litigiu întrucât prin acestea se refuzase reclamantului încadrarea, la momentul promovării sale, în gradul A4 treapta 5, fără nicio vechime în treaptă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Pentru a ilustra raționamentul care stă la baza acestei hotărâri, propunem ca aceasta să fie citită în lumina concluziilor prezentate de avocatul general Gand<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Concluziile avocatului general Gand prezentate în cauzele conexate <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Brembati/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>59/69 și 71/69</NO.CASE>, nepublicate, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1970:56">EU:C:1970:56</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>În concluziile sale, avocatul general a propus de asemenea Curții să respingă excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie, considerând că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>[a] afirma că a doua decizie o confirmă parțial pe prima înseamnă a admite astfel că o modifică parțial. Ceea ce nu se schimbă este promovarea în grad […] și încadrarea în treaptă; ceea ce se modifică este data la care a început să producă efecte această promovare și, pe cale de consecință, vechimea în treaptă; or, tocmai această vechime era contestată. Prin urmare, în realitate, prima acțiune este cea care a rămas fără obiect. În schimb, a doua decizie care o înlocuiește pe prima în ceea ce privește aspectul contestat inițial poate face pe deplin obiectul unei acțiuni<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Concluziile avocatului general Gand prezentate în cauzele conexate <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Brembati/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>59/69 și 71/69</NO.CASE>, nepublicate, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1970:56">EU:C:1970:56</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0002">2</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Deși prin prima decizie s‑a refuzat reclamantului încadrarea pe care o solicita și prin a doua decizie, fără a afecta acest refuz referitor la încadrare, s‑a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>modificat în anumite privințe vechimea sa în grad și treaptă<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/>, Curtea nu a recunoscut caracterul parțial confirmativ al actului ulterior. Dimpotrivă, Curtea a anulat cele două decizii pentru motivul că prin acestea s‑a refuzat încadrarea solicitată de reclamant.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Deducem de aici că, în opinia Curții, încadrarea rezultată din promovarea reclamantului, data la care a început să producă efecte această promovare, precum și vechimea în grad și treaptă constituiau elemente interdependente care, luate în considerare împreună, determinau situația juridică a reclamantului, astfel încât modificarea unuia dintre aceste elemente printr‑un act ulterior nu putea conduce la considerarea altor elemente ca fiind confirmate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>Aplicarea acestui raționament deciziilor în litigiu în prezenta cauză ar conduce la refuzul calificării celei de a doua decizii în litigiu drept act <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>de confirmare în parte<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Astfel, nici indicatorul SIP, nici cuantumul pasivelor unei instituții nu pot fi luate în considerare în mod izolat. Cuantumul global al contribuției <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> poate fi stabilit numai cu condiția de a lua în considerare toate aceste elemente. Acest lucru este cu atât mai adevărat ținând seama de faptul că, în ceea ce privește deciziile în litigiu, astfel cum arată recurenta, SRB nu divulgă etapele de calcul și nu explică proveniența cifrelor stabilite pentru recurentă. SRB susține că contribuțiile <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> sunt stabilite printre altele pe baza datelor furnizate autorităților naționale de rezoluție chiar de instituții prin intermediul unui formular de declarație dezvoltat și furnizat de SRB. Însă, astfel cum reiese din prezenta cauză, indicatorul SIP nu este un element care a fost furnizat direct de recurentă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="18"?><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">ii)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Hotărârea Comisia/Parlamentul și Consiliul</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Concluzia potrivit căreia trebuie să se respingă calificarea celei de a doua decizii în litigiu ca fiind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>de confirmare în parte<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> este confirmată și de jurisprudența referitoare la actele de confirmare, în măsura în care aceasta a fost dezvoltată în contextul actelor cu caracter normativ.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Totuși, trebuie, mai întâi, să se stabilească dacă această jurisprudență se poate aplica, direct sau prin analogie, actelor individuale. Astfel, acest aspect este dezbătut de părți în cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, invocat de recurentă cu titlu subsidiar<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>A se vedea de asemenea punctul 119 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Recurenta urmărește să invoce această jurisprudență, în special pe cea rezultată din Hotărârea Comisia/Parlamentul și Consiliul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071018">18 octombrie 2007</DATE> (<NO.CASE>C‑299/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:608">EU:C:2007:608</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, potrivit căreia, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>atunci când o dispoziție dintr‑un regulament este modificată, calea acțiunii este din nou deschisă nu numai împotriva acestei dispoziții, ci și împotriva tuturor acelor dispoziții care, chiar nemodificate, formează un tot împreună cu aceasta<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/>. În ceea ce privește SRB, acesta consideră că jurisprudența menționată nu este aplicabilă în speță. Acesta deduce din expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>în schimb<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>, care figurează la punctul 30 din această hotărâre, că considerațiile formulate de Curte în contextul actelor cu caracter normativ nu pot fi transpuse în cazul actelor individuale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, trebuie să se observe, în primul rând, că, contrar celor susținute de SRB, expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>în schimb<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> nu a fost utilizată pentru a face distincție între actele individuale și actele normative, ci pentru a distinge principiul aplicabil atunci când actele în cauză sunt acte de confirmare (punctul 29 din această hotărâre) de cel aplicabil atunci când actele respective nu au acest caracter (punctul 30 din hotărârea menționată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în aceeași hotărâre, Curtea a arătat că soluția potrivit căreia un act pur confirmativ nu este supus căilor de atac este valabilă atât pentru actele individuale, cât și pentru actele cu caracter normativ, cum ar fi un regulament<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071018">18 octombrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Parlamentul și Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑299/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:608">EU:C:2007:608</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. S‑ar părea, așadar, că însăși Curtea a asimilat actele individuale unor acte cu caracter normativ.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>În al treilea rând, considerăm că, ținând seama de faptul că deciziile în litigiu în prezenta cauză au fost adoptate din propria inițiativă a autorului lor, jurisprudența dezvoltată în contextul actelor normative este cu atât mai relevantă. Astfel, actele normative sunt de asemenea adoptate, în principiu, din propria inițiativă a autorilor lor. Observăm că SRB însuși a invocat, în susținerea argumentului său potrivit căruia jurisprudența în materia actelor de confirmare se aplică actelor adoptate din propria inițiativă a autorilor lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea punctele 68-77 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, o hotărâre pronunțată în contextul actelor normative, și anume Hotărârea Regatul Unit/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121129">29 noiembrie 2012</DATE> (<NO.CASE>C‑416/11 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:761">EU:C:2012:761</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Astfel, concluziile desprinse din jurisprudența dezvoltată în contextul actelor normative pot ghida examinarea temeiniciei argumentului recurentei potrivit căruia a doua decizie în litigiu nu are un caracter parțial confirmativ.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>Întrucât modificarea unuia dintre elementele calculului contribuției <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> conduce la modificarea cuantumului global al acestei contribuții, iar cuantumul global al acestei contribuții poate fi stabilit numai cu condiția de a lua în considerare ansamblul elementelor calculului<?PAGE NO="19"?> contribuției <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT>, trebuie să se considere că toate elementele calculului menționat, împreună cu cuantumul global care rezultă din acesta, constituie un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>tot<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> în sensul jurisprudenței examinate la punctele 104-108 din prezentele concluzii. În consecință, modificarea unuia dintre elementele calculului contribuției <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT>, precum indicatorul SIP, conduce la nașterea unui nou termen de introducere a acțiunii nu numai pentru a contesta acest element, ci și pentru a contesta toate elementele care, chiar nemodificate, formează cu acesta un tot, inclusiv problema referitoare la datoriile recurentei.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">6)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aprecierea prezentei cauze</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>În lumina considerațiilor care precedă, apreciem că primul aspect al primului motiv, întemeiat pe calificarea juridică eronată a celei de a doua decizii în litigiu și pe raportul său cu prima decizie în litigiu, este întemeiat. În ceea ce privește aspectul dacă trebuia să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare, a doua decizie în litigiu nu este confirmativă. În consecință, recurenta avea dreptul, în cadrul acțiunii sale, să conteste acest aspect, precum și cuantumul global al contribuției <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>Mai întâi, această concluzie rezultă din aplicarea criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un act pentru a fi calificat drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>confirmativ<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/>, astfel cum a stabilit Curtea în jurisprudența sa. Cuantumul global al acestei contribuții poate fi stabilit numai cu condiția de a lua în considerare toate elementele calculului contribuției <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT>, astfel încât modificarea unuia dintre aceste elemente într‑o decizie ulterioară nu conduce la confirmarea celorlalte elemente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea punctul 102 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Apoi, concluzia menționată și concluziile desprinse din jurisprudența dezvoltată în contextul actelor cu caracter normativ pot ghida examinarea temeiniciei argumentului recurentei potrivit căruia a doua decizie în litigiu nu are un caracter parțial confirmativ. Orice element al acestui calcul constituie, împreună cu cuantumul global care rezultă din acesta, un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>tot<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/> în sensul jurisprudenței citate anterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>A se vedea punctele 109 și 110 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>În continuare, trebuie să precizăm că, din punctul de vedere al interesului principiului bunei administrări a justiției și economiei procedurii, pe care se întemeiază jurisprudența în materia actelor de confirmare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>A se vedea punctul 72 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, ar putea fi oportun să se recunoască, dacă este cazul, caracterul parțial confirmativ al unui act ulterior. Or, această jurisprudență se întemeiază și pe principiul securității juridice. Prin asigurarea efectului util al articolului 263 TFUE și al termenului stabilit la această dispoziție și a altor interese care se află la originea jurisprudenței menționate, nu se poate compromite nici acest principiu, nici dreptul la protecție jurisdicțională efectivă. Raționamentul care stă la baza analizei noastre expuse în prezentele concluzii, inspirat de Hotărârile Brembati/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19700709">9 iulie 1970</DATE>, <NAME.CASE>Brembati/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>59/69 și 71/69</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1970:70">EU:C:1970:70</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și, respectiv, Comisia/Parlamentul și Consiliul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071018">18 octombrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Parlamentul și Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑299/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:608">EU:C:2007:608</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, urmărește să asigure respectarea acestui principiu și a acestui drept.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>În sfârșit, din motive de exhaustivitate, menționăm că nu se poate opune recurentei obiectul litigiului, astfel cum a fost definit în hotărârea atacată, pentru a repune în discuție considerațiile care precedă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>Potrivit Tribunalului, obiectul litigiului privește aspectul dacă trebuia să se excludă din calculul contribuției recurentei datoriile legate de activitățile sale auxiliare de dezvoltare. Tribunalul pare să fi considerat obiectul litigiului astfel definit ca fiind străin de a doua decizie în litigiu, pe de o parte, și să îl fi disociat de cuantumul global al contribuției <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> pentru anul 2016, pe de altă parte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>Desigur, în acțiunea introdusă în fața Tribunalului, recurenta a susținut în esență că SRB nu a respectat cadrul juridic relevant în măsura în care activitățile auxiliare de dezvoltare nu au fost privilegiate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>De altfel, observăm că, în cadrul celui de al doilea motiv, recurenta arată că a invocat motive și în privința celei de a doua decizii în litigiu. Or, pe de o parte, exemplele pe care recurenta le prezintă pentru a susține că a invocat astfel de motive privesc memoriile sale ulterioare acțiunii introduse în fața Tribunalului. Pe de altă parte, recurenta nu pare, în niciun caz, să pretindă că aceste motive sunt străine de obiectul litigiului, astfel cum l‑a definit în acțiunea sa.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>Or, în acțiunea introdusă în fața Tribunalului, recurenta a solicitat, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 31 din hotărârea atacată, anularea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>deciziei [SRB] de stabilire a contribuției [sale] anuale<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>, precizând în același timp că era vorba despre o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>decizie globală a SRB<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/> și că ea contesta această decizie <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>în forma conferită de a doua decizie [în litigiu]<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>, și anume de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>decizia definitivă a SRB, în versiunea sa finală<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>. Aceasta a contestat nu numai cuantumul stabilit în prima decizie în litigiu sau diferența dintre cuantumurile care figurează în deciziile în litigiu, ci și cuantumul global al contribuției, astfel cum figurează în a doua decizie în litigiu.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la aspectele al doilea-al patrulea</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Al doilea aspect al primului motiv este formulat de recurentă cu titlu subsidiar, pentru cazul în care Curtea ar respinge (nu ar adera la) argumentația invocată în susținerea primului aspect, potrivit căreia a doua decizie în litigiu a înlocuit prima decizie în litigiu. În această privință, recurenta invocă jurisprudența dezvoltată în contextul actelor normative.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>Or, ținând seama de analiza noastră cu privire la primul aspect al primului motiv, nu este necesară examinarea celui de al doilea aspect. În orice caz, ne‑am pronunțat deja, în cadrul acestei analize, cu privire la relevanța jurisprudenței invocate de recurentă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>A se vedea punctele 104-109 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>Prin intermediul celui de al treilea aspect, invocat cu titlu subsidiar, recurenta arată că, chiar presupunând că a doua decizie în litigiu se limitează la a modifica prima decizie în litigiu fără a da naștere unui nou termen de introducere a acțiunii în ceea ce o privește pe aceasta din urmă, Tribunalul a săvârșit o eroare considerând tardivă acțiunea introdusă împotriva deciziei menționate. Ea subliniază, în această privință, că termenul de introducere a acțiunii contencioase nu a început niciodată să curgă, întrucât ea nu a cunoscut niciodată exact conținutul și motivele deciziilor în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>Prin intermediul celui de al patrulea aspect, invocat de asemenea cu titlu subsidiar, recurenta susține că, ținând seama de principiul protecției încrederii legitime și de eroarea scuzabilă, trebuie să se considere că termenul de introducere a acțiunii a fost respectat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>Însă, întrucât din analiza noastră cu privire la primul aspect al primului motiv reiese că Tribunalul a considerat în mod eronat că a doua decizie în litigiu era de confirmare în parte, nu este necesar să se examineze al treilea și al patrulea aspect ale primului motiv, prin care recurenta<?PAGE NO="21"?> susține că, chiar dacă Curtea ar considera că calificarea celei de a doua decizii în litigiu și a raportului său cu prima decizie în litigiu, realizată de Tribunal în hotărârea atacată, era corectă, acțiunea sa nu a fost introdusă tardiv în ceea ce privește prima decizie în litigiu.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la al doilea motiv</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0124"><NO.P>124.</NO.P><TXT>Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și i‑a încălcat dreptul de a fi ascultată, garantat prin articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin faptul că a considerat că ea nu a invocat niciun motiv sau argument împotriva celei de a doua decizii în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0125"><NO.P>125.</NO.P><TXT>Ținând seama de faptul că propunem să se admită primul aspect al primului motiv și că admiterea acestui aspect este suficientă pentru anularea hotărârii atacate în întregime, nu este necesar să se examineze temeinicia celui de al doilea motiv.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VII.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0126"><NO.P>126.</NO.P><TXT>În lumina celor care precedă, apreciem că primul aspect al primului motiv invocat de recurentă în susținerea primului capăt de cerere al recursului este fondat și trebuie să fie admis. În consecință, propunem Curții anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190626">26 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>NRW. Bank/SRB</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑466/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2019:445">EU:T:2019:445</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, pentru ca acesta să se pronunțe pe fond, cererea privind cheltuielile de judecată urmând a fi soluționată odată cu fondul.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>