<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0400356901.case.xml"><NO.CASE>C-412/05 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0412</NO.CELEX><NO.SEQ>0018.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>3590</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>3632</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>43</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070426">26.4.2007</DATE> — CAUZA C-412/05 P</LEFT><RIGHT>ALCON / OAPI</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a treia)</P><P><DATE ISO="20070426">26 aprilie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: engleza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C-412/05 P,</P><P>având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curţii de Justiţie, introdus la <DATE ISO="20051123">23 noiembrie 2005</DATE>,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Alcon Inc.,</HT> cu sediul în Hünenberg (Elveţia), reprezentată de G. Breen, solicitor, şi J. Gleeson, SC, cu domiciliul ales în Luxemburg,</P><PARTY.STATUS>recurentă,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>celelalte părţi din procedură fiind:</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI),</HT> reprezentat de domnul A. Folliard-Monguiral, în calitate de agent,</P><PARTY.STATUS>pârât în primă instanţă,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS><?PAGE NO="I-3591"?><INTERVENERS><P><HT TYPE="BOLD">Biofarma SA,</HT> cu sediul în Neuilly-sur-Seine (Franţa), reprezentată de V. Gil Vega şi A. Ruiz López, abogados,</P><PARTY.STATUS>intervenientă în primă instanţă,</PARTY.STATUS></INTERVENERS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a treia),</P><P>compusă din domnul A. Rosas, preşedinte de cameră, domnii A. Tizzano, A. Borg Barthet, J. Malenovský şi A. Ó Caoimh (raportor), judecători,</P><P>avocat general: doamna J. Kokott,</P><P>grefier: domnul J. Swedenborg, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20060927">27 septembrie 2006</DATE>,</VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20061026">26 octombrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="I-3592"?><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Prin recursul formulat, Alcon Inc. solicită anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene din <DATE ISO="20050922">22 septembrie 2005</DATE>, Alcon/OAPI -Biofarma (TRAVATAN) (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-130/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-3859">T-130/03, Rec., p. II-3859</REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>hotărârea atacată<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>), prin care i s-a respins acţiunea în anularea deciziei Camerei a treia de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) din <DATE ISO="20030130">30 ianuarie 2003</DATE> (cauza R 968/2001-3), de respingere a cererii de înregistrare a semnului verbal <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>TRAVATAN<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/> ca marcă comunitară (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>decizia în litigiu<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>).</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Articolul 48 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>[p]e parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepţia cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt şi de drept care au apărut în cursul procedurii<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3593"?><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Potrivit articolului 135 alineatul (4) din regulamentul amintit, <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>[m]emoriile părţilor nu pot modifica obiectul litigiului care s-a aflat pe rolul camerei de recurs<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din <DATE ISO="19931220">20 decembrie 1993</DATE> privind marca comunitară (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="011" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="1">JO 1994, L 11, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 146) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>La opoziţia titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:</TXT><P>[...]</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>din cauza identităţii sau asemănării sale cu marca anterioară şi din cauza identităţii sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară.<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-3594"?><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 8 alineatul (2) litera (a) (ii) din acest regulament este redactat în termenii următori:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>În înţelesul alineatului (1), <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="00AB"/>mărci anterioare<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="00BB"/> înseamnă:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>mărci a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii comunitare, ţinând cont, dacă este cazul, de dreptul la prioritate invocat în sprijinul acestor mărci şi care aparţin următoarelor categorii:</TXT><P>[...]</P><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>mărci înregistrate într-un stat membru [...]<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 43 alineatele (2) şi (3) din acelaşi regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>(2)</NO.P><TXT>La cererea solicitantului, titularul unei mărci comunitare anterioare care a formulat opoziţia aduce dovada că, în decursul a cinci ani ce precedă publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare, marca comunitară anterioară a făcut<?PAGE NO="I-3595"?> obiectul unei utilizări cu bună-credinţă [a se citi <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="00AB"/>serioase<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="00BB"/>] în cadrul Comunităţii pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care se întemeiază opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, deoarece la data respectivă marca anterioară fusese înregistrată de cel puţin cinci ani. în absenţa unei astfel de dovezi, opoziţia se respinge. în cazul în care marca comunitară anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziţiei, decât pentru acea parte de produse sau servicii.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>Alineatul (2) se aplică mărcilor naţionale anterioare menţionate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), înţelegându-se că utilizarea lor în cadrul Comunităţii se înlocuieşte cu utilizarea lor în statul membru în care marca naţională anterioară este protejată.<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Potrivit articolului 44 alineatul (1) din respectivul regulament, solicitantul poate să îşi retragă oricând cererea de înregistrare a mărcii comunitare sau să restrângă lista produselor sau serviciilor pe care aceasta le conţine.</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 63 alineatele 1-3 din Regulamentul nr. 40/94 prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Hotărârile [a se citi <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="00AB"/>deciziile<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="00BB"/>] camerelor de recurs prin care se pronunţă asupra unei căi de atac [a se citi <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="00AB"/>unui recurs<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="00BB"/>] pot forma obiectul unei acţiuni în faţa [Tribunalului].</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-3596"?><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Acţiunea se înaintează pe motive de necompetenţă, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nerespectarea tratatului, nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia sau abuzul de putere.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>[Tribunalul] are competenţa atât de a anula, cât şi de a modifica decizia atacată.<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din <DATE ISO="19951213">13 decembrie 1995</DATE> de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="303" DATE.PUB="1995" PAGE.FIRST="1">JO L 303, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 189) prevede, la norma 13 alineatul (1), informaţiile pe care trebuie să le conţină o cerere de modificare a cererii formulate în baza articolului 44 din acest din urmă regulament.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Istoricul cauzei</P></TI></TITLE><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19980611">11 iunie 1998</DATE>, recurenta a adresat OAPI o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>TRAVATAN<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/> pentru <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>produse farmaceutice oftalmice<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>. Produsele pentru care s-a solicitat înregistrarea fac parte din clasa 5 în<?PAGE NO="I-3597"?> sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din <DATE ISO="19570615">15 iunie 1957</DATE>, astfel cum a fost revizuit şi modificat (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Aranjamentul de la Nisa<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>), şi anume <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>[p]roduse farmaceutice şi veterinare; produse igienice pentru medicină; substanţe dietetice pentru uz medical; alimente pentru sugari; plasturi şi materiale pentru pansamente; materiale pentru plombarea dinţilor şi pentru mulaje dentare; dezinfectante; produse pentru distrugerea animalelor dăunătoare; fungicide, erbicide.<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/></TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19990622">22 iunie 1999</DATE>, Biofarma SA (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>Biofarma<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>) a formulat, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94, o opoziţie la cererea de înregistrare a acestei mărci comunitare. Opoziţia s-a întemeiat pe existenţa mărcii verbale naţionale anterioare TRIVASTAN (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>marca anterioară<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>), înregistrată în Italia la <DATE ISO="19860127">27 ianuarie 1986</DATE>, şi pe totalitatea produselor desemnate de aceasta, şi anume <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>[p]roduse farmaceutice, veterinare şi igienice; produse dietetice pentru copii sau bolnavi; plasturi, materiale pentru pansamente; materiale pentru plombarea dinţilor şi pentru mulaje dentare; dezinfectanţi; produse pentru distrugerea plantelor şi a animalelor dăunătoare<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>, care fac parte din clasa 5. Respectiva opoziţie era îndreptată împotriva tuturor produselor vizate în cererea de înregistrare a mărcii comunitare contestate.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Invitată să aducă dovada utilizării serioase a mărcii anterioare în Italia, la <DATE ISO="20000728">28 iulie 2000</DATE>, Biofarma a comunicat OAPI un anumit număr de documente în acest scop.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Opoziţia formulată de Biofarma a fost admisă prin decizia din <DATE ISO="20010926">26 septembrie 2001</DATE> a diviziei de opoziţie a OAPI, care a apreciat că utilizarea mărcii anterioare a fost<?PAGE NO="I-3598"?> demonstrată pentru un produs farmaceutic specific, şi anume un <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>vasodilatator periferic destinat tratării tulburărilor vasculare periferice şi cerebrale şi a tulburărilor vasculare oculare şi auriculare<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>. în consecinţă, divizia de opoziţie a refuzat înregistrarea ca marcă comunitară a semnului verbal <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>TRAVATAN<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>, pe motiv că există un risc de confuzie, incluzând riscul de asociere cu marca anterioară, în Italia, ţinând cont de faptul că mărcile în cauză sunt similare atât din punct de vedere vizual, cât şi fonetic şi că există o anumită similitudine între produsele vizate.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20011113">13 noiembrie 2001</DATE>, recurenta a formulat recurs împotriva acestei decizii în faţa camerei a treia de recurs a OAPI, care, prin decizia în litigiu, a respins recursul, confirmând astfel decizia diviziei de opoziţie, a cărei motivare, în esenţă, a adoptat-o.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Hotărârea atacată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20030417">17 aprilie 2003</DATE>, recurenta a introdus o acţiune în anularea deciziei în litigiu. Aceasta a invocat în acest sens două motive întemeiate pe încălcarea articolului 43 alineatele (2) şi (3) şi, respectiv, a articolului 8 alineatul (1) literele (b) şi (c) din Regulamentul nr. 40/94.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, înainte de a analiza aceste motive, Tribunalul a statuat, la punctele 17-22 din hotărârea atacată, că motivul invocat de reclamantă pe parcursul şedinţei, întemeiat pe hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20040708">8 iulie 2004</DATE>, MFE Marienfelde/<?PAGE NO="I-3599"?>OAPI - Vétoquinol (HIPOVITON) (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-334/01" YEAR="2004" PAGE.ECR="II-2787">T-334/01, Rec., p. II-2787</REF.DOC.ECR>), potrivit căreia condiţiile cerute pentru ca marca anterioară să fie considerată ca făcând obiectul unei utilizări serioase nu au fost îndeplinite, în special din cauza volumului comercial redus al acestei mărci, trebuia să fie respins ca inadmisibil în această privinţă, după ce a amintit conţinutul articolului 48 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul său de procedură, Tribunalul a constatat, pe de o parte, că, în cererea sa, reclamanta a criticat camera de recurs pentru încălcarea articolului 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 40/94 nu în ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor menţionate, ci doar în ceea ce priveşte faptul că dovada utilizării serioase adusă de Biofarma nu demonstra că marca anterioară a fost efectiv utilizată pentru produsele oftalmice şi, pe de altă parte, că aceeaşi reclamantă nu a demonstrat în niciun mod existenţa unui element de fapt sau de drept nou în sensul respectivului articol 48.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>La punctul 23 din hotărârea atacată, Tribunalul a adăugat că, <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>în orice caz<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/>, chiar dacă acest motiv ar fi interpretat ca reprezentând un argument care are legătură cu motivul invocat în cerere, controlul pe care îl exercită în cadrul examinării legalităţii deciziei în litigiu nu poate depăşi cadrul de fapt şi de drept al litigiului astfel cum a fost prezentat în faţa camerei de recurs. Or, Tribunalul a constatat, la punctul 24 din această hotărâre, că, pe parcursul procedurii care s-a aflat pe rolul OAPI, reclamanta nu a contestat faptul că dovada adusă de Biofarma demonstra utilizarea serioasă a mărcii anterioare pentru un anumit produs, reclamanta declarând chiar, în faţa diviziei de opoziţie, că <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>a luat notă de documentaţia furnizată pentru dovedirea utilizării mărcii TRIVASTAN în Italia<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/> şi că îşi propunea <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>să nu conteste acest punct<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>. Tribunalul a statuat, în consecinţă, la punctul 25 din hotărâre, că argumentele reclamantei nu puteau fi decât respinse.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>În continuare, Tribunalul a respins, la punctele 29-33 din hotărârea atacată, primul motiv invocat de reclamantă, întrucât camera de recurs decisese în mod întemeiat că<?PAGE NO="I-3600"?> dovada adusă de Biofarma demonstra utilizarea serioasă a mărcii anterioare. în această privinţă, Tribunalul a constatat, în esenţă, la punctele 30 şi 31 din respectiva hotărâre, că, dacă una din indicaţiile terapeutice ale medicamentului ce poartă marca TRIVASTAN este tratamentul tulburărilor vasculare ale ochilor şi dacă s-a demonstrat vânzarea lui timp de mai mulţi ani, este superfluu să se pretindă a se dovedi că acest medicament a fost în mod real utilizat de către pacienţi ce suferă de tulburări vasculare ale ochilor.</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv, Tribunalul, după ce a amintit, la punctele 45-47 din hotărârea atacată, dispoziţiile aplicabile şi jurisprudenţa în materia riscului de confuzie cu o marcă anterioară, a relevat la punctele 48 şi 49 din respectiva hotărâre:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>48</NO.P><TXT>în speţă, marca anterioară TRIVASTAN este înregistrată în Italia, care constituie prin urmare teritoriul relevant în scopul aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>Este cert că produsele în cauză sunt medicamente ce necesită prescripţie medicală înainte de a fi vândute consumatorilor finali în farmacii. Prin urmare, publicul relevant este constituit nu doar din consumatori finali, ci şi din profesionişti, mai precis medici care prescriu medicamentul, precum şi farmacişti care vând medicamentul prescris.<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-3601"?><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Tribunalul a apreciat în consecinţă, la punctul 50 din hotărârea atacată, că, în lumina acestor considerente, este necesar să se procedeze la compararea produselor vizate, pe de o parte, şi a semnelor în conflict, pe de altă parte.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>În primul rând, în ceea ce priveşte compararea acestor produse, Tribunalul a respins, cu titlu preliminar, la punctele 51-53 din hotărârea atacată, restrângerea listei produselor revendicate pe care reclamanta a pretins că a făcut-o, constatând, la punctul 53 din respectiva hotărâre, că reclamanta nu a formulat în acest sens o cerere de modificare a cererii de înregistrare a mărcii în conformitate cu articolul 44 din Regulamentul nr. 40/94 şi cu regula 13 din Regulamentul nr. 2868/95.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Prin urmare, Tribunalul a considerat, la punctul 55 din această hotărâre, că produsele care trebuie să fie comparate sunt <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>produsele farmaceutice oftalmice<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>vasodilatatorul periferic destinat tratării tulburărilor vasculare periferice şi cerebrale şi a tulburărilor vasculare oculare şi auriculare<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>În această privinţă, Tribunalul a observat mai întâi, la punctul 57 din hotărârea atacată, că aceste produse sunt de aceeaşi natură (produse farmaceutice), au aceeaşi finalitate sau destinaţie (tratamentul tulburărilor oculare de origine vasculară sau nu), se adresează aceloraşi consumatori (profesioniştii, prin aceasta întelegându-se medicii şi farmaciştii, precum şi consumatorii finali, adică pacienţii care suferă de probleme oculare), folosesc aceleaşi căi de distribuţie (de regulă, farmaciile) şi prezintă un potenţial caracter complementar. Tribunalul a dedus din toate acestea că nu există nicio îndoială că ele pot fi fabricate sau comercializate de către aceiaşi operatori economici.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3602"?><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Apoi, la punctul 58 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins argumentul reclamantei potrivit căruia produsele nu sunt similare, produsul Biofarma fiind constituit dintr-o tabletă administrată pe cale orală, în timp ce produsul reclamantei se prezintă sub formă de picături oftalmice. într-adevăr, potrivit Tribunalului, această diferenţă în privinţa modului de administrare a medicamentului nu poate predomina în speţă asupra naturii şi destinaţiei comune a celor două produse.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>în sfârşit, la punctele 59 şi 60 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins ca nefiind relevant argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că medicamentul său este prescris de un oftalmolog, în timp ce medicamentul produs de Biofarma este prescris de un specialist în domeniul tulburărilor vasculare.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>în al doilea rând, în ceea ce priveşte compararea semnelor în cauză, Tribunalul a statuat mai întâi, la punctul 66 din hotărârea atacată, că nu s-a comis nicio eroare de drept atunci când camera de recurs a constatat că aceste două semne sunt similare pe plan vizual. în această privinţă, Tribunalul a arătat la punctul 65 din hotărârea menţionată:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>65</NO.P><TXT>[...] Camera de recurs a constatat, în mod întemeiat, că, pe plan vizual, cele două semne au aproximativ aceeaşi lungime şi au şapte litere în comun, <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="00AB"/>t<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="00BB"/>, <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="00AB"/>r<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="00BB"/>, <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="00AB"/>v<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="00BB"/>, <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="00AB"/>a<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="00BB"/>, <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="00AB"/>t<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="00BB"/>, <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="00AB"/>a<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="00BB"/> şi <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="00AB"/>n<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="00BB"/>, situate în aceeaşi ordine. De asemenea, camera de recurs a arătat în mod corespunzător că acestea încep cu aceleaşi litere <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="00AB"/>t<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="00BB"/> şi <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="00AB"/>r<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="00BB"/> şi au acelaşi final, <QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="00AB"/>tan<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="00BB"/>. Trebuie menţionat că faptul că primele două litere nu<?PAGE NO="I-3603"?> formează în întregime prima silabă nu are nicio importanţă în speţă, în cadrul comparării vizuale. Prin urmare, trebuie să se tragă concluzia că impresia de ansamblu creată prin aceste asemănări vizuale este că semnele sunt similare. Camera de recurs a avut dreptate să constate că diferenţele între semnele în discuţie, datorate faptului că cea de a treia literă a fiecărui semn este diferită (vocalele <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="00AB"/>i<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="00BB"/> şi <QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="00AB"/>a<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="00BB"/>) şi prezenţei unei litere suplimentare în interiorul mărcii anterioare (consoana <QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="00AB"/>s<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="00BB"/>), nu sunt susceptibile să neutralizeze această impresie, aceste elemente fiind puţin perceptibile pe plan vizual.<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>În continuare, Tribunalul a considerat, la punctul 70 din hotărârea atacată, că nu s-a comis o eroare de către camera de recurs nici atunci când aceasta a constatat că există o similitudine fonetică între semnele în conflict. în acest sens, Tribunalul a statuat la punctul 69 din hotărârea menţionată:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="201E"/>69</NO.P><TXT>[...] cele două semne constau în cuvinte care au aceeaşi lungime fonetică, acelaşi sunet iniţial (<QUOT.START ID="QS0044" REF.END="QE0044" CODE="00AB"/>tr<QUOT.END ID="QE0044" REF.START="QS0044" CODE="00BB"/>), acelaşi sunet final (silaba <QUOT.START ID="QS0045" REF.END="QE0045" CODE="00AB"/>tan<QUOT.END ID="QE0045" REF.START="QS0045" CODE="00BB"/>), sunete intermediare aproape similare (<QUOT.START ID="QS0046" REF.END="QE0046" CODE="00AB"/>va<QUOT.END ID="QE0046" REF.START="QS0046" CODE="00BB"/>/<QUOT.START ID="QS0047" REF.END="QE0047" CODE="00AB"/>vas<QUOT.END ID="QE0047" REF.START="QS0047" CODE="00BB"/>) şi aceeaşi cadenţă, majoritatea fonemelor fiind identice şi apărând în aceeaşi ordine. Trebuie să se sublinieze faptul că existenţa unui număr atât de important de elemente comune îl împiedică pe consumatorul italian să perceapă în mod clar micile diferenţe dintre aceste semne, ceea ce îi poate crea o oarecare confuzie.<QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>În sfârşit, Tribunalul a statuat, la punctul 74 din hotărârea atacată, că nu există similitudine conceptuală între semnele în discuţie.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3604"?><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>în aceste condiţii, Tribunalul a apreciat, la punctele 75, 76 şi 80 din hotărârea menţionată anterior, că, dată fiind similitudinea importantă a produselor vizate, precum şi similitudinea vizuală şi fonetică a semnelor în cauză, există un risc de confuzie între aceste semne în măsura în care publicul ar crede că produsele în discuţie provin de la aceeaşi întreprindere sau, după caz, de la întreprinderi între care există o legătură din punct de vedere economic. în consecinţă, Tribunalul a respins cel de al doilea motiv al reclamantei şi, implicit, acţiunea în întregime.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Concluziile părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Prin recursul formulat, recurenta solicită Curţii:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>anularea hotărârii atacate;</P></ITEM><ITEM><P>trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, dacă este cazul, şi</P></ITEM><ITEM><P>obligarea OAPI şi/sau Biofarma la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>OAPI solicită Curţii respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3605"?><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Biofarma, care nu a formulat memoriu în răspuns, dar a fost ascultată în cursul şedinţei, achiesează la argumentaţia prezentată de OAPL</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Recursul</P></TI></TITLE><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>În susţinerea concluziilor vizând anularea hotărârii atacate, recurenta invocă un motiv referitor la admisibilitatea motivului întemeiat pe încălcarea articolului 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 40/94, precum şi un motiv întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din acelaşi regulament</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la primul motiv, privind admisibilitatea motivului întemeiat pe încălcarea articolului 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 40/94</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Recurenta susţine că, în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor cerute pentru ca marca anterioară să fie considerată că a făcut obiectul unei utilizări serioase,<?PAGE NO="I-3606"?> Tribunalul a comis o eroare respingând ca inadmisibil, datorită caracterului nou al acestuia, motivul întemeiat pe articolul 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 40/94. întrucât a contestat în faţa OAPI contextul în care s-a utilizat marca anterioară, şi anume că această marcă a fost utilizată în mod real în Italia pentru un produs oftalmic, recurenta invocă faptul că trebuia să i se admită prezentarea în faţa Tribunalului a unor concluzii suplimentare în cadrul acestui motiv.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>În orice caz, recurenta consideră că motivul amintit se bazează pe probleme de drept apărute pe parcursul procesului, şi anume pe pronunţarea hotărârii MFE Marienfelde/OAPI - Vétoquinol (HIPOVITON), citată anterior. Într-adevăr, la punctul 35 din această hotărâre, care este ulterioară introducerii acţiunii în care s-a pronunţat hotărârea atacată, Tribunalul, statuând că, în ceea ce priveşte utilizarea serioasă a mărcii anterioare, trebuie ţinut cont în special de volumul comercial al tuturor actelor de utilizare, pe de o parte, şi de durata perioadei în cursul căreia au fost îndeplinite acte de utilizare, precum şi de frecvenţa acestor acte, pe de altă parte, ar fi procedat la o nouă interpretare a dreptului aplicabil rezultată din hotărârea din <DATE ISO="20030311">11 martie 2003</DATE>, Ansul (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-40/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-2439">C-40/01, Rec., p. I-2439</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Recurenta susţine în continuare că Tribunalul a comis, de asemenea, o eroare de drept la punctele 23-25 din hotărârea atacată statuând că trebuia, în pofida faptului că motivul în discuţie era admisibil, să se limiteze la controlul legalităţii deciziei camerei de recurs pe baza situaţiei de fapt şi de drept astfel cum a fost prezentată camerei de recurs. Dacă acest raţionament ar fi exact, o decizie contestată a camerei de recurs nu ar putea fi anulată, chiar dacă aceasta ar fi în mod vădit eronată în lumina ultimei interpretări a dreptului efectuate de Tribunal sau de Curte.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3607"?><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Potrivit OAPI, alegaţia recurentei potrivit căreia utilizarea mărcii nu a fost serioasă constituie un motiv nou întrucât, prin motivul iniţial formulat în faţa camerei de recurs, recurenta a susţinut doar că nu s-a demonstrat faptul că marca anterioară a fost folosită pentru un produs cu aplicaţii terapeutice specifice, şi anume aplicaţii oftalmice, fără a pune în discuţie caracterul serios al acestei utilizări. Această nouă alegaţie ar modifica, încălcând articolul 135 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, obiectul litigiului astfel cum a fost formulat în faţa camerei de recurs deoarece ar urmări obţinerea reexaminării deciziei în litigiu în privinţa unor chestiuni pe care aceasta nu le-a abordat</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte prima parte a argumentelor invocate în cadrul prezentului motiv, prin care recurenta critică Tribunalul pentru faptul de a fi încălcat domeniul de aplicare al articolului 48 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului, trebuie amintit că, potrivit acestei dispoziţii, pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepţia cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt şi de drept care au apărut în cursul procedurii.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>în speţă, rezultă din punctele 17-22 din hotărârea atacată că Tribunalul a apreciat că, în absenţa unui element de fapt sau de drept nou, motivul invocat de recurentă în cursul şedinţei, potrivit căruia nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru ca marca anterioară să fie considerată că a făcut obiectul unei utilizări serioase, în special<?PAGE NO="I-3608"?> datorită volumului comercial redus al mărcii amintite anterior, trebuie să fie respins ca inadmisibil, întrucât constituie un motiv nou în sensul dispoziţiei menţionate din Regulamentul de procedură al Tribunalului. într-adevăr, în cererea formulată, recurenta criticase camera de recurs pentru încălcarea articolului 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 40/94 nu în ceea ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor menţionate, ci doar în ceea ce priveşte faptul că dovada utilizării serioase adusă de Biofarma nu demonstra că marca anterioară a fost efectiv utilizată pentru produse oftalmice.</TXT></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>Astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 20 din concluziile sale, trebuie să se constate că aprecierea pe care a adoptat-o Tribunalul este viciată de o eroare de drept într-adevăr, argumentaţia potrivit căreia condiţiile cerute pentru ca marca anterioară să fie considerată că a făcut obiectul unei utilizări serioase nu sunt îndeplinite se integrează în mod logic în cadrul motivului întemeiat pe absenţa dovedirii unei astfel de utilizări serioase pentru produse oftalmice. Această argumentaţie, pe lângă faptul că se bazează pe încălcarea aceleiaşi dispoziţii din Regulamentul nr. 40/94 precum cea invocată în cadrul acestui motiv, vizează, precum motivul menţionat, contestarea realităţii exploatării comerciale a mărcii anterioare în mediul de afaceri. Prin urmare, ea constituie o dezvoltare a acestui motiv care trebuie să fie considerată admisibilă (hotărârea din <DATE ISO="19830519">19 mai 1983</DATE>, Verros/Parlamentul European, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="306/81" YEAR="1983" PAGE.ECR="1755">306/81, Rec., p. 1755, punctul 9</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20051215">15 decembrie 2005</DATE>, Italia/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-66/02" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-10901">C-66/02, Rec., p. I-10901, punctul 86</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Cu toate acestea, eroarea de drept care afectează punctele 17-22 din hotărârea atacată nu este de natură să conducă la invalidarea acesteia şi, prin urmare, argumentele invocate de recurentă asupra acestui punct trebuie respinse ca inoperante. într-adevăr, respingerea de către Tribunal a argumentaţiei referitoare la condiţiile cerute pentru ca marca anterioară să fie considerată că a făcut obiectul unei utilizări serioase este suficient de întemeiată în drept pe alte motive reţinute în respectiva hotărâre (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE>, Comisia/<?PAGE NO="I-3609"?>CAS Succhi di Frutta, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-496/99 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-3801">C-496/99 P, Rec., p. I-3801, punctul 68</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20041021">21 octombrie 2004</DATE>, KWS Saat/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-447/02 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-10107">C-447/02 P, Rec., p. I-10107, punctele 46-51</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>în această privinţă, rezultă din punctele 23-25 din hotărârea atacată, care încep cu expresia <QUOT.START ID="QS0048" REF.END="QE0048" CODE="201E"/>în orice caz<QUOT.END ID="QE0048" REF.START="QS0048" CODE="201D"/> şi care fac obiectul celei de a doua părţi a argumentelor invocate de recurentă în cadrul prezentului motiv, că Tribunalul a considerat că, chiar dacă argumentaţia referitoare la condiţiile cerute pentru ca marca anterioară să fie considerată că a făcut obiectul unei utilizări serioase ar fi fost interpretată în sensul că are legătură cu motivul prezentat în cerere, aceasta trebuia respinsă oricum pentru un alt motiv, întemeiat pe faptul că, întrucât acţiunea formulată în faţa Tribunalului vizează controlul legalităţii deciziei în litigiu, controlul pe care îl exercită nu poate depăşi cadrul factual şi juridic al litigiului astfel cum a fost prezentat în faţa camerei de recurs. Or, la punctul 24 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat, în cadrul aprecierii sale suverane a faptelor şi fără ca aceasta să fie pusă în discuţie în prezentul recurs, că, pe parcursul procedurii care s-a aflat pe rolul OAPI, reclamanta indicase în mod expres că nu contestă faptul că dovada adusă de Biofarma demonstra utilizarea serioasă a mărcii anterioare pentru un anumit produs.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>Contrar celor susţinute de recurentă, Tribunalul a respins în mod corect ca inadmisibilă argumentaţia în litigiu pentru acest al doilea motiv. într-adevăr, recurenta nu avea dreptul să modifice termenii litigiului în faţa Tribunalului, astfel cum rezultau din pretenţiile şi din susţinerile formulate de recurentă şi de partea care a formulat opoziţia în faţa OAPI (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20041012">12 octombrie 2004</DATE>, Vedial/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-106/03 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-9573">C-106/03 P, Rec., p. I-9573, punctul 26</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea KWS Saat/OAPI, citată anterior, punctul 58).</TXT></NP><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>Pe de o parte, rezultă din articolul 63 din Regulamentul nr. 40/94 că anularea şi modificarea unei decizii a camerelor de recurs sunt posibile numai în caz de<?PAGE NO="I-3610"?> necompetenţă, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, nerespectarea Tratatului CE, a Regulamentului nr. 40/94 sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora sau în caz de abuz de putere. Aşadar, controlul exercitat de instanţa comunitară cu privire la această decizie nu depăşeşte controlul legalităţii acesteia şi, prin urmare, nu are ca obiect o reexaminare a împrejurărilor de fapt examinate de organele OAPI care să impună luarea în considerare a noilor elemente de fapt invocate în faţa sa (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20060718">18 iulie 2006</DATE>, Rossi/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-214/05 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-7057">C-214/05 P, Rec., p. I-7057, punctul 50</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20070313">13 martie 2007</DATE>, OAPI/Kaul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-29/05 P" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-7057">C-29/05 P, Rep., p. I-7057, punctul 54</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Pe de altă parte, din articolul 135 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului rezultă că părţile din cadrul procedurii care se află pe rolul acestei instanţe nu pot modifica obiectul litigiului, astfel cum a fost stabilit în faţa camerei de recurs.</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>în consecinţă, după ce a constatat în mod suveran că reclamanta renunţase în mod expres să conteste în faţa OAPI faptul că marca anterioară îndeplineşte condiţiile cerute pentru a fi considerată că a făcut obiectul unei utilizări serioase, Tribunalul a putut, fără a comite o eroare de drept, să constate inadmisibilitatea argumentaţiei în litigiu, dezvoltată pentru prima dată pe parcursul şedinţei desfăşurate în faţa sa.</TXT></NP><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>Prin urmare, primul motiv trebuie să fie respins în parte ca inoperant şi în parte ca nefondat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-3611"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire la primul aspect, referitor la definirea publicului relevant</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>Prin primul aspect al celui de al doilea motiv, recurenta susţine că, la punctul 49 din hotărârea atacată, Tribunalul a comis o eroare de drept în interpretarea noţiunii de <QUOT.START ID="QS0049" REF.END="QE0049" CODE="201E"/>public<QUOT.END ID="QE0049" REF.START="QS0049" CODE="201D"/> în măsura în care a omis să constate că, atunci când cumpără un produs eliberat pe bază de prescripţie medicală, consumatorii finali nu fac o alegere. Această împrejurare ar implica în realitate că, în momentul vânzării către consumatorul final, marca aplicată pe produs nu ar asigura funcţia de garantare a identităţii acestui produs pentru a-i permite astfel consumatorului să distingă respectivul produs de cele care au altă provenienţă. Prin urmare, consumatorul final nu ar fi expus niciunui risc de confuzie. Această abordare ar fi fost adoptată atât de camera de recurs, cât şi de instanţele comunitare [hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20030305">5 martie 2003</DATE>, Alcon/OAPI — Dr. Robert Winzer Pharma (BSS), <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-237/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="II-411">T-237/01, Rec., p. II-411, punctul 42</REF.DOC.ECR>, confirmată cu privire la acest punct de Curte în ordonanţa din <DATE ISO="20041005">5 octombrie 2004</DATE>, Alcon/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-192/03 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-8993">C-192/03 P, Rec., p. I-8993, punctul 30</REF.DOC.ECR>].</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>Rezultă că Tribunalul ar fi trebuit să restrângă definiţia publicului doar la profesioniştii din domeniul sănătăţii, şi anume medicii şi farmaciştii, şi că, pentru aprecierea riscului de confuzie, consumatorii finali nu ar fi trebuit să fie luaţi în considerare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3612"?><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>OAPI susţine că riscul de confuzie nu se limitează la cazurile de confuzie directă, în care un produs ce poartă o anumită marcă este confundat cu un alt produs pe care figurează marca unui concurent într-adevăr, întrucât funcţia esenţială a unei mărci comunitare constă în a servi drept indicator de origine a produsului, ar fi suficient ca publicul relevant să atribuie aceeaşi provenienţă la două produse ce poartă mărci identice sau similare. Or, pacienţii ar putea atribui aceeaşi provenienţă produselor în discuţie, deşi, cu ocazia operaţiunii de cumpărare, alegerea lor este ghidată şi deşi contactul cu cele două mărci în discuţie are loc la momente diferite, pe parcursul unor operaţiuni de cumpărare distincte. Deciziile contrare adoptate de camerele de recurs nu ar fi obligatorii pentru instanţele comunitare. Cât priveşte hotărârile citate de recurentă, acestea se referă la alte dispoziţii din Regulamentul nr. 40/94, şi anume la articolul 7 alineatul (1) litera (d) şi la articolul 50 alineatul (1) litera (a).</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, existenţa unui risc de confuzie decurgând, pe de o parte, din similitudinea între marca a cărei înregistrare se solicită şi o marcă anterioară, iar pe de altă parte, din similitudinea între produsele sau serviciile pe care aceste mărci le desemnează trebuie să fie apreciată în percepţia publicului de pe teritoriul pe care este protejată marca anterioară.</TXT></NP><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>În speţă, după ce a constatat, la punctul 48 din hotărârea atacată, că, întrucât marca anterioară fusese înregistrată în Italia, teritoriul acestui stat membru constituie teritoriul relevant în vederea aplicării acestei dispoziţii din articolul 8, Tribunalul a<?PAGE NO="I-3613"?> estimat la punctul 49 din hotărâre că, din moment ce este cert faptul că produsele în cauză sunt medicamente pentru care este necesară prescripţie medicală înainte de a putea fi vândute consumatorilor în farmacii, publicul relevant este constituit atât din consumatori finali, cât şi din profesionişti din domeniul sănătăţii, mai precis medicii care prescriu medicamentul şi farmaciştii care vând medicamentul prescris.</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>Potrivit jurisprudenţei, funcţia esenţială a mărcii este de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau serviciului desemnat de marcă, permiţându-i să distingă, fără o posibilă confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă provenienţă (a se vedea în special hotărârea din <DATE ISO="20020618">18 iunie 2002</DATE>, Philips, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-299/99" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-5475">C-299/99, Rec., p. I-5475, punctul 30</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20050915">15 septembrie 2005</DATE>, BioID/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-37/03 P" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-7975">C-37/03 P, Rec., p. I-7975, punctul 27</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>Pentru ca o marcă să îşi poată îndeplini rolul său de element esenţial în sistemul de concurenţă nedenaturată pe care tratatul urmăreşte să îl stabilească, aceasta trebuie într-adevăr să constituie garanţia că toate produsele sau serviciile pe care le desemnează au fost fabricate sub controlul unei singure întreprinderi, căreia îi poate fi atribuită responsabilitatea pentru calitatea acestora (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="19980929">29 septembrie 1998</DATE>, Canon, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-39/97" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-5507">C-39/97, Rec., p. I-5507, punctul 28</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>Prin urmare, riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeaşi întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi între care există o legătură economică reprezintă un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (a se vedea în acest sens hotărârea Canon, citată anterior, punctul 29, şi hotărârea din <DATE ISO="19990622">22 iunie 1999</DATE>, Lloyd Schuhfabrik Meyer, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-342/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-3819">C-342/97, Rec., p. I-3819, punctul 17</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-3614"?><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>În speţă, ţinând seama de această jurisprudenţă, Tribunalul a considerat în mod corect că profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie incluşi în sfera publicului relevant în vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, fapt necontestat, de altfel, de niciuna dintre părţi în faza prezentului recurs, funcţia mărcii de indicare a originii fiind la fel de importantă pentru intermediarii care intervin în comercializarea unui produs în măsura în care aceasta contribuie la determinarea comportamentului lor pe piaţă (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE>, Björnekulla Fruktindustrier, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-371/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-5791">C-371/02, Rec., p. I-5791, punctele 23 şi 25</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>Cu toate acestea, contrar susţinerilor recurentei, faptul că intermediarii, precum profesioniştii din domeniul sănătăţii, pot să influenţeze şi chiar să determine alegerea consumatorilor finali nu este, în sine, de natură să excludă orice risc de confuzie pentru consumatorii respectivi în ceea ce priveşte provenienţa produselor în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>Într-adevăr, în măsura în care a constatat, la punctul 49 din hotărârea atacată, în cadrul aprecierii sale suverane a faptelor, că produsele în cauză sunt vândute consumatorilor finali în farmacii, Tribunalul a putut deduce în mod corect din aceasta că, deşi alegerea acestor produse este influenţată sau determinată de intermediari, un astfel de risc de confuzie există şi pentru consumatorii menţionaţi, din moment ce aceştia se pot întâlni cu aceste produse, deşi în cursul unor operaţiuni de cumpărare care au loc pentru fiecare din produsele arătate, considerate în mod individual, în momente diferite.</TXT></NP><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>Într-adevăr, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă că percepţia asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al categoriei produselor sau serviciilor în cauză joacă<?PAGE NO="I-3615"?> un rol determinant în aprecierea globală a riscului de confuzie (hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, citată anterior, punctul 25, şi hotărârea din <DATE ISO="20060112">12 ianuarie 2006</DATE>, Ruiz Picasso şi alţii/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-361/04 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-643">C-361/04 P, Rec., p. I-643, punctul 38</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>În plus, Curtea s-a pronunţat deja în sensul că doar rareori consumatorul mediu are posibilitatea să compare în mod direct diferitele semne şi că trebuie să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora pe care a păstrat-o în memorie (hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, citată anterior, punctul 26, şi hotărârea din <DATE ISO="20040923">23 septembrie 2004</DATE>, Procter &amp; Gamble/OAPI, C-107/03 P, nepublicată în Recueil, punctul 44).</TXT></NP><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>Pe de altă parte, din moment ce este cert că întregul proces de comercializare a produselor în cauză are ca obiectiv achiziţionarea acestora de către consumatorii finali, Tribunalul a putut să aprecieze în mod corect că rolul asigurat de intermediari, fie ei chiar profesionişti în domeniul sănătăţii, a căror intervenţie prealabilă este necesară pentru vânzarea produselor respective consumatorilor finali, trebuie parţial raportat la gradul de atenţie ridicat pe care îl pot dovedi aceşti consumatori, dat fiind că produsele în cauză sunt produse farmaceutice, cu ocazia prescripţiei acestora şi, prin urmare, la capacitatea acestor consumatori de a-i determina pe respectivii profesionişti să ţină seama de percepţia lor asupra mărcilor în cauză şi, îndeosebi, de exigenţele sau de preferinţele lor.</TXT></NP><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie amintit că deja Curtea s-a pronunţat în sensul că, atunci când produsele sau serviciile pentru care s-a formulat cererea de înregistrare sunt destinate tuturor consumatorilor, trebuie apreciat că publicul relevant este constituit<?PAGE NO="I-3616"?> din consumatorul mediu, normal informat şi suficient de atent şi de avizat (hotărârea din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE>, Procter &amp; Gamble/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-473/01 P+C-474/01 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-5173">C-473/01 P şi C-474/01 P, Rec., p. I-5173, punctul 33</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20040916">16 septembrie 2004</DATE>, SAT.1/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-329/02 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-8317">C-329/02 P, Rec., p. I-8317, punctul 24</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>63</NO.P><TXT>Rezultă că Tribunalul nu a comis o eroare de drept atunci când a inclus consumatorii finali în categoria publicului relevant în vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.</TXT></NP><NP><NO.P>64</NO.P><TXT>Această concluzie nu poate să fie repusă în discuţie de argumentele întemeiate de recurentă pe anumite decizii ale camerelor de recurs sau ale instanţelor comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>65</NO.P><TXT>într-adevăr, deciziile adoptate de camerele de recurs în temeiul Regulamentului nr. 40/94 cu privire la înregistrarea unui semn ca marcă comunitară fac parte din exercitarea unei competenţe delimitate, iar nu a uneia discreţionare. în consecinţă, legalitatea deciziilor camerelor de recurs trebuie apreciată doar în baza acestui regulament, astfel cum a fost interpretat de instanţa comunitară, iar nu pe baza practicii decizionale anterioare acestora (hotărârea BioID/OAPI, citată anterior, punctul 47, şi hotărârea din <DATE ISO="20060112">12 ianuarie 2006</DATE>, Deutsche SiSi Werke/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-173/04 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-551">C-173/04 P, Rec., p. I-551, punctul 48</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-3617"?><NP><NO.P>66</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte cauza în care s-au pronunţat hotărârea Tribunalului Alcon/OAPI - Dr. Robert Winzer Pharma (BSS), citată anterior, şi ordonanţa Curţii Alcon/OAPI, citată anterior, invocată de recurentă în susţinerea argumentaţiei sale, este suficient să se constate că această cauză privea o cerere de înregistrare a unei mărci referitoare nu la produse vândute consumatorilor finali în farmacii, ci la <QUOT.START ID="QS0050" REF.END="QE0050" CODE="201E"/>preparate farmaceutice oftalmice; soluţii sterile pentru chirurgia oftalmică<QUOT.END ID="QE0050" REF.START="QS0050" CODE="201D"/>, pentru care Tribunalul a putut să hotărască fără a comite o eroare de drept că aprecierea caracterului uzual al mărcii în cauză trebuie făcută din punctul de vedere al publicului specializat în domeniul medical căruia îi este destinat, şi anume oftalmologii şi chirurgii oftalmologi care îşi exercită activitatea în Uniunea Europeană.</TXT></NP><NP><NO.P>67</NO.P><TXT>În consecinţă, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire la al doilea aspect, referitor la similitudinea produselor</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>68</NO.P><TXT>Recurenta susţine că Tribunalul a comis o eroare de drept nesolicitând societăţii Biofarma să aducă dovezi ale pretinsei similitudini existente între produsele în cauză. De asemenea, Tribunalul nu ar fi luat în considerare sau, cel puţin, nu ar fi luat suficient în considerare factorii pertinenţi privind aceste produse, îndeosebi natura şi forma acestora din urmă, precum şi rolul profesioniştilor din domeniul sănătăţii care prescriu şi distribuie produsele respective.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3618"?><NP><NO.P>69</NO.P><TXT>OAPI arată că noţiunea de similitudine a produselor constituie o problemă de drept ce trebuie examinată din oficiu de organele sale. în ceea ce priveşte necesitatea de a ţine cont de forma produselor, OAPI apreciază că acest element nu este relevant, cu excepţia cazului în care desemnarea produselor în cererea de înregistrare precizează această formă de utilizare, ceea ce nu este cazul în speţă. Într-adevăr, forma ar fi doar un factor de comercializare străin mărcii a cărei înregistrare se solicită şi ar fi susceptibilă să evolueze în timp. Aceeaşi concluzie s-ar aplica şi faptului că produsele sunt vândute pe bază de prescripţie medicală, acest fapt constituind în acelaşi timp un factor străin produselor ce figurează pe lista vizată prin cererea de înregistrare a mărcii comunitare în cauză.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>70</NO.P><TXT>Trebuie să se respingă de la bun început ca inadmisibil argumentul prin care recurenta, referindu-se la standardul de probaţiune care ar fi trebuit să fie impus societăţii Biofarma, vizează în realitate să repună în discuţie aprecierile de natură pur factuală făcute de Tribunal la punctele 57-60 din hotărârea atacată, care l-au determinat să se pronunţe, la punctul 61 din hotărâre, în sensul că nu s-a comis nicio eroare atunci când camera de recurs a constatat existenţa unui grad ridicat de similitudine între produsele în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>71</NO.P><TXT>Într-adevăr, recurenta nu poate solicita Curţii substituirea aprecierii Tribunalului cu propria apreciere în acest sens. Potrivit unei jurisprudenţe constante, din articolul 225 CE şi din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curţii de Justiţie rezultă că<?PAGE NO="I-3619"?> recursul se limitează la probleme de drept. Prin urmare, numai Tribunalul are competenţa să constate şi să aprecieze faptele pertinente, precum şi să aprecieze elementele de probă. Aprecierea acestor fapte şi elemente de probă nu constituie aşadar, cu excepţia cazului denaturării acestora, o chestiune de drept supusă în sine controlului Curţii în cadrul unui recurs (a se vedea hotărârea din <DATE ISO="20060323">23 martie 2006</DATE>, Mülhens/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-206/04 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-2717">C-206/04 P, Rec., p. I-2717, punctul 41</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea Rossi/OAPI, citată anterior, punctul 26).</TXT></NP><NP><NO.P>72</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia Tribunalul nu a ţinut seama de criteriile pertinente pentru a aprecia similitudinea produselor în cauză, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenţei, pentru a proceda la aprecierea acestei similitudini, este necesar să se ţină seama de toţi factorii pertinenţi care caracterizează raportul existent între aceste produse. Printre aceşti factori se numără îndeosebi natura, destinaţia, utilizarea, precum şi caracterul concurent sau complementar al acestora din urmă (a se vedea în acest sens hotărârea Canon, citată anterior, punctul 23).</TXT></NP><NP><NO.P>73</NO.P><TXT>În speţă, trebuie să se constate că, potrivit acestei jurisprudenţe, Tribunalul, pentru a concluziona, la punctul 61 din hotărârea atacată, că nu s-a comis o eroare atunci când camera de recurs a constatat existenţa unui grad ridicat de similitudine între produsele în cauză, a examinat în mod corect, la punctul 57 din hotărârea atacată, natura acestora, finalitatea, destinaţia, modul de comercializare, precum şi caracterul lor concurent sau complementar. în consecinţă, în mod greşit recurenta critică Tribunalul pentru că nu a ţinut cont de factorii pertinenţi pentru aprecierea similitudinii acestor produse.</TXT></NP><NP><NO.P>74</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în măsura în care recurenta susţine că Tribunalul nu a ţinut în mod corect cont de criteriul întemeiat pe forma produselor în cauză, trebuie să se<?PAGE NO="I-3620"?> constate că Tribunalul, la punctul 58 din hotărârea atacată, a examinat aplicarea acestui criteriu în scopul evaluării similitudinii produselor. Acesta a estimat totuşi că diferenţa existentă între formele farmaceutice ale medicamentelor în cauză nu poate predomina, în speţă, asupra naturii şi destinaţiei comune a acestor două produse.</TXT></NP><NP><NO.P>75</NO.P><TXT>Criticând Tribunalul pentru că nu a ţinut în mod corect seama de criteriul formei produselor în cauză, recurenta încearcă în realitate să obţină din partea Curţii substituirea aprecierii Tribunalului cu propria apreciere a faptelor cu privire la acest ultim aspect. în consecinţă, întrucât recurenta nu invocă nicio denaturare a faptelor sau a elementelor de probă prezentate în faţa Tribunalului, argumentul invocat în această privinţă trebuie, conform jurisprudenţei constante citate la punctul 71 din prezenta hotărâre, să fie respins ca inadmisibil.</TXT></NP><NP><NO.P>76</NO.P><TXT>în sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că Tribunalul nu a ţinut cont că produsele în cauză sunt distribuite de profesioniştii din domeniul sănătăţii numai pe bază de prescripţie medicală, acest argument trebuie respins ca nefondat pentru aceleaşi motive ca acelea arătate la punctele 51-63 din prezenta hotărâre, întrucât în realitate reprezintă o contestare a definiţiei publicului relevant reţinute prin hotărârea atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>77</NO.P><TXT>în consecinţă, al doilea aspect al prezentului motiv trebuie să fie respins în parte ca inadmisibil şi în parte ca nefondat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-3621"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire la al treilea aspect, referitor la similitudinea semnelor</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>78</NO.P><TXT>Recurenta susţine că Tribunalul a comis o eroare de drept comparând semnele în cauză fără să identifice corect publicul relevant în funcţie de care trebuia apreciat riscul de confuzie.</TXT></NP><NP><NO.P>79</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte similitudinea vizuală, recurenta susţine că Tribunalul s-a înşelat atunci când a statuat că impresia generală creată de asemănările vizuale demonstrează că mărcile în cauză sunt similare. într-adevăr, în cadrul unei aprecieri globale, chiar dacă ar exista similitudini, acestea nu ar fi suficiente pentru a se putea trage concluzia că aceste mărci sunt similare din punct de vedere vizual. Compararea vizuală ar trebui să fie efectuată din punctul de vedere al unei persoane care aparţine publicului relevant.</TXT></NP><NP><NO.P>80</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte similitudinea fonetică, recurenta arată că Tribunalul a statuat în mod greşit că mărcile în cauză sunt similare din acest punct de vedere. Într-adevăr, prefixele dominante ale fiecărei mărci ar fi susceptibile să fie clar distinse şi s-ar pronunţa întru totul diferit. Mai mult, faptul că doar rareori consumatorul mediu are posibilitatea să compare în mod direct diferitele mărci ar fi lipsit de relevanţă în<?PAGE NO="I-3622"?> speţă, deoarece produsele în cauză sunt prescrise de medici specialişti. în orice caz, efectul eventualelor asemănări nu ar trebui supraevaluat, mai ales dacă se ţine seama de diferenţa de formă dintre cele două produse vizate şi de contextul medical specific în care este vândut fiecare din acestea.</TXT></NP><NP><NO.P>81</NO.P><TXT>OAPI susţine că aceste diferite argumente sunt inadmisibile întrucât recurenta se limitează să critice constatările de fapt făcute de Tribunal.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>82</NO.P><TXT>Argumentul potrivit căruia Tribunalul a comis o eroare de drept comparând semnele în cauză fără să identifice corect publicul relevant trebuie să fie respins de la bun început ca fiind nefondat, pentru aceleaşi motive ca acelea arătate la punctele 51-63 din prezenta hotărâre, întrucât acest argument reprezintă o contestare a definiţiei publicului relevant reţinută prin hotărârea atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>83</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că semnele în cauză nu sunt susceptibile de a fi confundate pe plan vizual şi fonetic, mai ales având în vedere forma produselor în cauză şi contextul medical specific în care acestea sunt vândute, trebuie subliniat faptul că în această privinţă, la punctele 64-70 din hotărârea atacată, Tribunalul a făcut aprecieri de natură pur factuală, pentru ca la punctele 75 şi 76 din hotărârea menţionată să tragă concluzia existenţei unei similitudini vizuale şi fonetice între semnele în cauză.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3623"?><NP><NO.P>84</NO.P><TXT>în consecinţă, conform jurisprudenţei citate la punctul 71 din prezenta hotărâre, din moment ce în speţă nu este invocată nicio denaturare a faptelor şi a elementelor de probă prezentate Tribunalului, al treilea aspect al celui de al doilea motiv de drept trebuie respins ca inadmisibil în privinţa acestor puncte.</TXT></NP><NP><NO.P>85</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în ceea ce priveşte critica recurentei în sensul că Tribunalul nu a ţinut seama, pentru aprecierea similitudinii vizuale şi fonetice a semnelor în cauză, de faptul că publicul relevant cuprinde, pe lângă consumatorii finali, şi profesionişti din domeniul sănătăţii, argumentele sale asupra acestui aspect se confundă cu cel de al patrulea aspect al prezentului motiv. Prin urmare, vor face obiectul examinării în cadrul acestuia.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire la al patrulea aspect, referitor la riscul de confuzie</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>86</NO.P><TXT>Recurenta arată că, deşi Tribunalul a susţinut că publicul relevant cuprinde, pe lângă consumatorii finali, farmaciştii şi medicii, în realitate nu a ţinut seama de acest fapt şi a apreciat existenţa riscului de confuzie doar pe baza a ceea ce percepe un consumator mediu. Or, în decizia sa, divizia de opoziţie a apreciat că riscul de confuzie între produsele în cauză este redus în privinţa medicilor şi a farmaciştilor.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3624"?><NP><NO.P>87</NO.P><TXT>OAPI arată că argumentele formulate cu privire la acest aspect sunt inadmisibile, în măsura în care nu constituie argumente de drept prin care recurenta să susţină că Tribunalul ar fi interpretat greşit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 sau că ar fi denaturat faptele.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>88</NO.P><TXT>Prin acest aspect al celui de al doilea motiv, recurenta urmăreşte să demonstreze că Tribunalul a comis o eroare de drept ce constă în omisiunea aprecierii riscului de confuzie a semnelor în cauză, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, de către publicul relevant reţinut în hotărârea atacată.</TXT></NP><NP><NO.P>89</NO.P><TXT>Contrar celor susţinute de OAPI, punând astfel în discuţie coerenţa raţionamentului urmat de Tribunal în cadrul aplicării acestei dispoziţii, recurenta invocă o chestiune de drept referitoare la aplicarea dreptului comunitar de către Tribunal. Prin urmare, prezentul aspect al celui de al doilea motiv de drept este admisibil.</TXT></NP><NP><NO.P>90</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte temeinicia acestui aspect, trebuie amintit că, la punctul 48 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, în speţă, Italia constituie teritoriul relevant. Pe de altă parte, rezultă din punctele 51-63 din prezenta hotărâre că<?PAGE NO="I-3625"?> Tribunalul a considerat în mod corect, la punctul 49 din hotărârea atacată, că publicul relevant este constituit atât din consumatori finali, cât şi din anumiţi profesionişti din domeniul sănătăţii. Rezultă că, în vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, existenţa unui risc de confuzie între produsele în cauză trebuia să fie apreciată, astfel cum a statuat Tribunalul la punctul 50 din hotărârea atacată, prin raportare la percepţia publicului relevant, astfel cum acesta fusese definit.</TXT></NP><NP><NO.P>91</NO.P><TXT>Prin urmare, Tribunalul a apreciat în mod corect, la punctele 62-76 din hotărârea atacată, faptul că există un risc de confuzie între semnele în cauză în ceea ce îi priveşte pe consumatorii finali.</TXT></NP><NP><NO.P>92</NO.P><TXT>În schimb, din hotărârea atacată nu rezultă, la un standard juridic corespunzător, că Tribunalul a apreciat în mod sistematic existenţa unui astfel de risc de confuzie în ceea ce îi priveşte pe profesioniştii din domeniul sănătăţii.</TXT></NP><NP><NO.P>93</NO.P><TXT>Într-adevăr, la punctul 65 din hotărârea atacată, Tribunalul a apreciat similitudinea vizuală dintre semnele în cauză în mod general, fără să precizeze în ce măsură această apreciere se aplica profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi consumatorilor finali, distingând sau nuanţând analiza, dacă era cazul, în funcţie de partea vizată a publicului relevant.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3626"?><NP><NO.P>94</NO.P><TXT>De asemenea, referitor la similitudinea fonetică dintre semnele în cauză, deşi la punctul 69 din hotărârea atacată şi-a întemeiat aprecierile în această privinţă pe percepţia pe care <QUOT.START ID="QS0051" REF.END="QE0051" CODE="201E"/>consumatorii italieni<QUOT.END ID="QE0051" REF.START="QS0051" CODE="201D"/> o au asupra acestora, Tribunalul nu a indicat, la acest punct, în ce măsură aceste aprecieri se aplică atât consumatorilor finali, cât şi profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Desigur, la punctul 57 din hotărâre, care priveşte aprecierea similitudinii produselor în cauză, Tribunalul vizează în mod explicit, prin termenul <QUOT.START ID="QS0052" REF.END="QE0052" CODE="201E"/>consumatori<QUOT.END ID="QE0052" REF.START="QS0052" CODE="201D"/>, atât utilizatorii finali, cât şi profesioniştii din domeniul sănătăţii. Cu toate acestea, acest termen, utilizat într-o altă parte a aceleiaşi hotărâri cu precizarea doar a cetăţeniei relevante, în lipsa unei alte indicaţii, este de natură să facă mai mult referire la cei dintâi decât la cei din urmă, iar aceasta cu atât mai mult cu cât rezultă din dosarul Curţii că decizia în litigiu, care face obiectul controlului de legalitate în hotărârea atacată, includea numai consumatorii finali în sfera publicului relevant.</TXT></NP><NP><NO.P>95</NO.P><TXT>Or, problema percepţiei semnelor în discuţie de către profesioniştii din domeniul sănătăţii s-a aflat în centrul argumentaţiei privind domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, dezvoltată de recurentă în faţa Tribunalului, astfel cum se află şi în faţa Curţii în faza de recurs.</TXT></NP><NP><NO.P>96</NO.P><TXT>în aceste condiţii, trebuie constatat că, referitor la aceste puncte, hotărârea atacată este afectată de un viciu de motivare, Curtea neavând la dispoziţie suficiente elemente care să îi permită să îşi exercite controlul în această privinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>97</NO.P><TXT>Potrivit jurisprudenţei, problema dacă motivarea unei hotărâri a Tribunalului este contradictorie sau insuficientă reprezintă o problemă de drept care poate fi invocată,<?PAGE NO="I-3627"?> ca atare, în cadrul unui recurs (hotărârea din <DATE ISO="19980507">7 mai 1998</DATE>, Somaco/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-401/96 P" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-2587">C-401/96 P, Rec., p. I-2587, punctul 53</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20011213">13 decembrie 2001</DATE>, Cubero Vermurie/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-446/00 P" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-10315">C-446/00 P, Rec., p. I-10315, punctul 20</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>98</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se constate faptul că Tribunalul, la punctele 65 şi 69 din hotărârea atacată, nu şi-a motivat suficient aprecierile privind existenţa unei similitudini vizuale şi fonetice între semnele în discuţie în privinţa publicului relevant, care cuprinde, deopotrivă, şi anumiţi profesionişti din domeniul sănătăţii.</TXT></NP><NP><NO.P>99</NO.P><TXT>Totuşi, această motivare insuficientă nu este de natură să determine invalidarea hotărârii atacate. într-adevăr, atât timp cât, în cadrul aprecierii sale suverane a faptelor, efectuată la punctele 56-75 din hotărârea atacată, Tribunalul a decis că există o importantă similitudine între produsele vizate, precum şi o similitudine vizuală şi fonetică între semnele în discuţie, în ceea ce priveşte o parte a publicului relevant constituită din consumatorii finali, acesta a putut să deducă, fără a încălca articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, la punctele 76-80 din hotărâre, că există un risc de confuzie între semnele amintite în sensul acestei dispoziţii.</TXT></NP><NP><NO.P>100</NO.P><TXT>Având în vedere aceste considerente, chiar în condiţiile unei motivări insuficiente ce afectează punctele 65-69 din hotărârea atacată, nu este necesară anularea hotărârii menţionate, de vreme ce motivele acesteia sunt oricum suficiente pentru a-şi întemeia dispozitivul, şi anume respingerea de către Tribunal a acţiunii îndreptate împotriva deciziei în litigiu (a se vedea în acest sens hotărârile citate anterior Comisia/CAS Succhi di Frutta, punctul 68, şi KWS Saat/OAPI, punctele 46-51).</TXT></NP><?PAGE NO="I-3628"?><NP><NO.P>101</NO.P><TXT>În consecinţă, al patrulea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca inoperant</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire la al cincilea aspect, referitor la restrângerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>102</NO.P><TXT>Potrivit recurentei, Tribunalul a comis o eroare apreciind că nu i se putea reproşa camerei de recurs a OAPI faptul că nu a luat în considerare că declaraţia făcută în cuprinsul memoriului său în faţa camerei respective, prin care confirma că este dispusă să îşi restrângă lista mărfurilor care fac obiectul cererii la produsele farmaceutice oftalmice destinate tratamentului glaucomului, reprezenta o propunere expresă de modificare în cazul în care respectiva cameră ar fi intenţionat să admită opoziţia. în absenţa procedurii orale, recurenta nu ar fi avut în fapt posibilitatea să prevadă poziţia probabilă a camerei de recurs înainte de adoptarea deciziei. Or, modificarea propusă a listei de produse ar fi permis o clarificare mai precisă a diferenţei existente între produsele sale şi cele aparţinând Biofarma.</TXT></NP><NP><NO.P>103</NO.P><TXT>OAPI consideră că aprecierile făcute de camera de recurs nu pot fi contestate în această fază a procedurii. în plus, recurenta nu oferă nicio motivare întemeiată în<?PAGE NO="I-3629"?> drept sau referitoare la denaturarea faptelor care să permită infirmarea considerentelor pentru care Tribunalul, la punctul 53 din hotărârea atacată, a statuat că modalităţile de restrângere a listei nu au fost respectate. Problema dacă restrângerea propusă de recurentă respecta articolul 44 din Regulamentul nr. 40/94 şi norma 13 din Regulamentul nr. 2868/95 ar fi o problemă de fapt care nu este de competenţa Curţii. Cel de al doilea motiv ar fi, prin urmare, inadmisibil în privinţa acestui aspect.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>104</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte admisibilitatea acestui aspect al celui de al doilea motiv, trebuie să se constate că, prin aceasta, contrar celor susţinute de OAPI, recurenta nu invocă faptul că declaraţia cuprinsă în memoriul său în faţa camerei de recurs respecta modalităţile prevăzute de Regulamentele nr. 40/94 şi 2868/95, ci aceasta critică Tribunalul pentru că nu a luat în considerare declaraţia menţionată, chiar în condiţiile în care aceasta nu a respectat modalităţile menţionate anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>105</NO.P><TXT>Trebuie să se constate că, în acest fel, recurenta reproşează Tribunalului comiterea unei erori de interpretare a dreptului comunitar şi că, prin urmare, ridică o problemă de drept. Astfel, acest aspect al celui de al doilea motiv este admisibil.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3630"?><NP><NO.P>106</NO.P><TXT>În privinţa temeiniciei acestui aspect, se cuvine a fi amintit că, în vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, aprecierea riscului de confuzie între produse trebuie să aibă ca obiect totalitatea produselor desemnate prin cererea de înregistrare a mărcii comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>107</NO.P><TXT>În temeiul articolului 44 alineatul (1) din regulamentul citat, solicitantul poate oricând să restrângă lista produselor conţinută de cererea sa. O cerere de modificare a unei cereri formulate în baza acestei prevederi trebuie să respecte modalităţile stabilite de norma 13 din Regulamentul nr. 2868/95.</TXT></NP><NP><NO.P>108</NO.P><TXT>Prin acest aspect al celui de al doilea motiv, recurenta nu neagă faptul că nu a depus o astfel de cerere. Cu toate acestea, recurenta susţine că, în absenţa procedurii orale în faţa camerei de recurs, o propunere expresă de restrângere, precum cea formulată în speţă în cadrul memoriului depus în faţa camerei, ar fi trebuit să fie luată în considerare, de vreme ce aceasta intenţiona să admită opoziţia.</TXT></NP><NP><NO.P>109</NO.P><TXT>Cu toate acestea, trebuie să se constate că nici Regulamentul nr. 40/94, nici Regulamentul nr. 2868/95 nu prevăd o astfel de obligaţie. într-adevăr, astfel cum rezultă din punctul 107 din prezenta hotărâre, orice cerere de restrângere trebuie să fie înaintată, în temeiul acestor regulamente, sub forma unei cereri de modificare ce respectă anumite modalităţi. Astfel cum Tribunalul a statuat în mod corect la punctul 51 din hotărârea atacată, o astfel de cerere trebuie să fie formulată în mod expres şi necondiţionat.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3631"?><NP><NO.P>110</NO.P><TXT>Prin urmare, din moment ce este cert în speţă că propunerea formulată de recurentă prin memoriul prezentat în faţa camerei de recurs nu îndeplinea aceste cerinţe, Tribunalul a decis în mod corect, la punctele 53 şi 54 din hotărârea atacată, că nu i se poate reproşa camerei de recurs faptul că nu a luat în considerare această propunere.</TXT></NP><NP><NO.P>111</NO.P><TXT>În consecinţă, al cincilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.</TXT></NP><NP><NO.P>112</NO.P><TXT>Având în vedere că recurenta a căzut în pretenţii cu privire la toate motivele, recursul trebuie respins.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>113</NO.P><TXT>Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din acelaşi regulament, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât OAPI a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar recurenta a căzut în pretenţii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor efectuate de OAPI. întrucât Biofarma nu a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-3632"?><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară şi hotărăşte:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Respinge recursul.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Alcon Inc, suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, şi cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI).</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Biofarma SA suportă propriile cheltuieli de judecată.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>