<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.55-20141201.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C‑202/13</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62013CC0202</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:345">EU:C:2014:345</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>30</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>30</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL M. SZPUNAR – CAUZA C‑202/13</P><P>MCCARTHY ȘI ALȚII</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Maciej Szpunar</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20140520">20 mai 2014</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑202/13</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Sean Ambrose McCarthy</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Helena Patricia McCarthy Rodriguez</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Natasha Caley McCarthy Rodriguez</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">împotriva</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Secretary of State for the Home Department</HT></P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England &amp; Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court) (Regatul Unit)]</HT></P></STI></TITLE><INDEX><KEYWORD>Drept de intrare și de ședere de scurtă durată</KEYWORD><KEYWORD>Resortisant al unui stat terț, membru de familie al unui resortisant al Uniunii, care deține un permis de ședere eliberat de un stat membru</KEYWORD><KEYWORD>Legislație națională care condiționează intrarea pe teritoriul național de obținerea în prealabil a unui permis de intrare</KEYWORD></INDEX><TOC><TITLE><TI><P>Cuprins</P></TI></TITLE><TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>I –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Introducere</ITEM.CONT><ITEM.REF>3</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>II –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cadrul juridic</ITEM.CONT><ITEM.REF>3</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Dreptul Uniunii</ITEM.CONT><ITEM.REF>3</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene</ITEM.CONT><ITEM.REF>3</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Protocolul nr. 20</ITEM.CONT><ITEM.REF>4</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>3.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Directiva 2004/38</ITEM.CONT><ITEM.REF>4</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>4.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Regulamentul (CE) nr. 539/2001</ITEM.CONT><ITEM.REF>6</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>5.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Regulamentul (CE) nr. 562/2006</ITEM.CONT><ITEM.REF>6</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>B –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Dreptul național</ITEM.CONT><ITEM.REF>6</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>III –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Situația de fapt din litigiul principal</ITEM.CONT><ITEM.REF>7</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><?PAGE NO="2"?><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>IV –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Întrebările preliminare și procedura în fața Curții</ITEM.CONT><ITEM.REF>10</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>V –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Analiză</ITEM.CONT><ITEM.REF>10</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la aplicabilitatea Directivei 2004/38</ITEM.CONT><ITEM.REF>11</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Observații preliminare și particularitățile cauzei</ITEM.CONT><ITEM.REF>11</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Analiza dreptului de ședere derivat în jurisprudența recentă a Curții</ITEM.CONT><ITEM.REF>12</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>3.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aplicabilitatea Directivei 2004/38 în cazul în care cetățeanul Uniunii, care și‑a exercitat în mod efectiv și în prealabil libertatea de circulație, se deplasează în statul membru al cărui resortisant este</ITEM.CONT><ITEM.REF>14</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Justificarea teleologică a unei interpretări mai largi a Directivei 2004/38</ITEM.CONT><ITEM.REF>14</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>i)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la situația în care statul membru de origine al unui cetățean al Uniunii nu coincide cu statul al cărui resortisant este acesta</ITEM.CONT><ITEM.REF>15</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>ii)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la diferitele direcții în care se deplasează cetățenii Uniunii</ITEM.CONT><ITEM.REF>16</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Expunere succintă a jurisprudenței relevante privind dreptul de ședere derivat</ITEM.CONT><ITEM.REF>17</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>c)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Concluzie intermediară</ITEM.CONT><ITEM.REF>18</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>4.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aplicabilitatea Directivei 2004/38 atunci când cetățeanul Uniunii, care exercită în mod efectiv libertatea sa de circulație locuind în statul membru gazdă, exercită această libertate simultan prin deplasarea în statul membru al cărui resortisant este: cazul dreptului de intrare și de ședere de scurtă durată</ITEM.CONT><ITEM.REF>19</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Exercitarea libertății de circulație în statul membru gazdă simultan cu dreptul de ședere în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii</ITEM.CONT><ITEM.REF>19</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Exercitarea libertății de circulație ca urmare a șederii efective în statul membru gazdă simultan cu exercitarea dreptului de intrare și de ședere de scurtă durată în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii</ITEM.CONT><ITEM.REF>20</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>c)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Concluzie intermediară</ITEM.CONT><ITEM.REF>22</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>B –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la identificarea unor măsuri care să poată fi adoptate în temeiul articolului 35 din Directiva 2004/38</ITEM.CONT><ITEM.REF>22</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la noțiunea de abuz de drept în jurisprudența relevantă a Curții</ITEM.CONT><ITEM.REF>23</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la interpretarea articolului 35 din Directiva 2004/38 în lumina jurisprudenței Curții</ITEM.CONT><ITEM.REF>24</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>3.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la obiecțiile ridicate de Regatul Unit</ITEM.CONT><ITEM.REF>26</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>C –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la Protocolul nr. 20</ITEM.CONT><ITEM.REF>28</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>VI –</NO.ITEM><ITEM.CONT>Concluzie</ITEM.CONT><ITEM.REF>29</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK></TOC><?PAGE NO="3"?><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Un stat membru a pus în aplicare și menține în vigoare o măsură cu aplicabilitate generală care obligă resortisanții unui stat terț, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, care doresc să intre în acest stat membru, să dețină o viză de intrare eliberată de acesta din urmă.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, Curtea este sesizată pentru prima dată cu o cerere de decizie preliminară privind interpretarea, pe de o parte, a articolului 35 din Directiva 2004/38/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="158" PAGE.FIRST="77" DATE.PUB="2004">JO L 158, p. 77</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).</P></NOTE> și, pe de altă parte, a articolului 1 din Protocolul nr. 20 anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Tratatul FUE)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Protocolul privind aplicarea anumitor aspecte ale articolului 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în Regatul Unit și în Irlanda.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la această întrebare, Curții i se solicită, mai precis, să se pronunțe cu privire la aplicabilitatea Directivei 2004/38 în cazul unui resortisant al unui stat terț care locuiește împreună cu soțul și cu fiica sa, cetățeni ai Uniunii, în alt stat membru decât cel a cărui cetățenie o au aceștia din urmă și care dorește să îi însoțească în statul membru ai cărui cetățeni sunt în timpul unor călătorii de scurtă durată. Deși o problemă strâns legată de aceasta a fost deja tratată de Curte în Hotărârea recentă O. și B.<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>C‑456/12, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, soluția reținută în această hotărâre nu pare a fi satisfăcătoare în raport cu împrejurările din prezenta cauză. Prin urmare, vom propune o soluție mai generală care va permite asigurarea coerenței între domeniul de aplicare al Tratatului FUE și cel al Directivei 2004/38.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 20 alineatul (1) TFUE instituie cetățenia Uniunii și prevede că este cetățean al Uniunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>orice persoană care are cetățenia unui stat membru<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>. În conformitate cu articolul 20 alineatul (2) litera (a), cetățenii Uniunii au <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 21 alineatul (1) TFUE adaugă că acest drept se acordă <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Protocolul nr. 20</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 1 din Protocolul nr. 20 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>Sub rezerva articolelor 26 și 77 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a oricărei alte dispoziții din tratatul respectiv sau din Tratatul privind Uniunea Europeană, a oricărei măsuri adoptate în temeiul acestor tratate sau a oricărui acord internațional încheiat de către Uniune sau de către Uniune și statele membre cu una sau mai multe țări terțe, Regatul Unit are dreptul să exercite, la frontierele cu celelalte state membre, controalele pe care le consideră necesare asupra persoanelor care doresc să intre pe teritoriul său, pentru:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>a verifica dacă cetățenii statelor membre sau persoanele aflate în întreținerea acestora care exercită drepturi conferite de dreptul Uniunii, precum și cetățenii altor state cărora le‑au fost conferite astfel de drepturi printr‑un acord care este obligatoriu pentru Regatul Unit, au drept de intrare pe teritoriul Regatului Unit și</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>a decide să acorde sau să nu acorde altor persoane permisiunea de a intra pe teritoriul Regatului Unit.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>Articolele 26 și 77 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, orice altă dispoziție din prezentul tratat sau din Tratatul privind Uniunea Europeană sau orice măsură adoptată în aplicarea tratatelor respective nu aduce în niciun fel atingere drepturilor Regatului Unit de a institui sau de a exercita astfel de controale. Trimiterile la Regatul Unit în prezentul articol includ teritoriile ale căror relații externe se află sub incidența responsabilității Regatului Unit<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>.</ALINEA></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Directiva 2004/38</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Din considerentul (5) al acestei directive rezultă că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>[p]entru a se putea exercita în condiții obiective de libertate și demnitate, dreptul tuturor cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ar trebui să fie acordat și membrilor familiilor acestora, indiferent de cetățenie<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>În conformitate cu considerentul (28) al Directivei 2004/38, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>[p]entru a se proteja împotriva abuzurilor de drept sau a fraudelor și, în special, împotriva căsătoriilor de conveniență sau a altor forme de uniune contractate exclusiv în scopul de a beneficia de libertatea de circulație și ședere, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să adopte măsurile necesare<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>În ceea ce privește domeniul de aplicare personal al Directivei 2004/38, articolul 3 alineatul (1), intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>Destinatarii<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>Prezenta directivă se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într‑un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum și membrilor familiei sale, conform definiției de la articolul 2 punctul 2, care îl însoțesc sau i se alătură.<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>În ceea ce privește dreptul de intrare al resortisanților Uniunii și al membrilor familiei resortisanților unor state terțe, articolul 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="005.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Fără a aduce atingere dispozițiilor privind documentele de călătorie aplicabile controalelor la frontierele naționale, statele membre permit intrarea pe teritoriul lor a cetățenilor Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile, precum și a membrilor familiilor acestora care nu au cetățenia unui stat membru și care dețin pașapoarte valabile.</ALINEA><ALINEA>Cetățenilor Uniunii nu le pot fi impuse vize de ieșire și nici alte formalități echivalente.</ALINEA></PARAG><?PAGE NO="5"?><PARAG IDENTIFIER="005.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru li se cere numai să posede o viză de intrare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001 sau, dacă este cazul, cu legislația internă. În sensul prezentei directive, deținerea permisului de ședere valabil menționat la articolul 10 scutește membrii de familie de obligația de a obține o viză.</ALINEA><ALINEA>Statele membre acordă acestor persoane toate facilitățile pentru a obține vizele necesare. Aceste vize se eliberează gratuit, în cel mai scurt termen și pe baza unei proceduri accelerate.<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>În ceea ce privește dreptul de ședere și eliberarea unui permis de ședere membrilor de familie ai unui resortisant al Uniunii care sunt resortisanți ai unui stat terț, articolul 10 din această directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="010.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Dreptul de ședere al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru se confirmă prin eliberarea unui document intitulat <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>Permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="00BB" ID="QE0011"/>, în termen de cel mult șase luni de la data la care aceștia prezintă cererea. O confirmare a depunerii cererii pentru permisul de ședere se eliberează imediat.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="010.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Pentru eliberarea permisului de ședere, statele membre solicită prezentarea următoarelor documente:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>un pașaport valabil;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>un document care să ateste existența unei relații de familie sau a unui parteneriat înregistrat;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>certificatul de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregistrare, orice altă dovadă că cetățeanul Uniunii pe care îl însoțesc sau căruia i se alătură își are reședința în țara membră gazdă;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(d)</NO.P><TXT>în cazurile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) literele (c) și (d), documente care să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta dispoziție;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(e)</NO.P><TXT>în cazurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (a), un document eliberat de autoritatea relevantă din țara de origine sau țara din care au sosit care să ateste că persoanele în cauză se află în întreținerea ori sunt membri ai menajului cetățeanului Uniunii, ori o dovadă a existenței unor probleme grave de sănătate care să necesite îngrijirea personală a membrului familiei de către cetățeanul Uniunii;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(f)</NO.P><TXT>în cazurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b), dovada existenței unei relații durabile cu cetățeanul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 11 din Directiva 2004/38, permisul de ședere eliberat în temeiul articolului 10 are, în principiu, o perioadă de valabilitate de 5 ani. Articolele 12-15 prevăd norme referitoare la păstrarea și la pierderea dreptului de ședere de către membrii familiei unui cetățean al Uniunii.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>În ceea ce privește adoptarea unor măsuri împotriva unor eventuale utilizări abuzive ale drepturilor conferite de Directiva 2004/38, articolul 35 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin prezenta directivă, în caz de abuz de drept sau fraudă, precum căsătoriile de conveniență. Orice măsură de acest fel este proporțională și supusă garanțiilor procedurale prevăzute la articolele 30 și 31.<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="6"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Regulamentul (CE) nr. 539/2001</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Considerentul (4) al Regulamentului (CE) nr. 539/2001<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="20010315">15 martie 2001</DATE> de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="081" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2001">JO L 81, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 97).</P></NOTE> prevede că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>[î]n temeiul articolului 1 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Irlanda și Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament. În consecință și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat anterior, dispozițiile prezentului regulament nu se aplică nici Irlandei, nici Regatului Unit<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Regulamentul (CE) nr. 562/2006</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Regulamentul (CE) nr. 562/2006<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20060315">15 martie 2006</DATE> de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="105" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2006">JO L 105, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 8, p. 5).</P></NOTE> prevede absența oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne dintre statele membre ale Uniunii Europene și stabilește normele aplicabile controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene. În temeiul considerentului (27), acest regulament <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis‑ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din <DATE ISO="20000529">29 mai 2000</DATE> privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis‑ului Schengen […] Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu are nicio obligație în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul național</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>În ceea ce privește dreptul de intrare al resortisanților unui stat terț care sunt membri ai familiei unui resortisant al Uniunii, articolul 11 alineatele (2)-(4) din Regulamentul din 2006 privind imigrarea (Spațiul Economic European) [<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>Immigration (European Economic Area) Regulations 2006/1003<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>Regulamentul privind imigrarea<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>] prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="011.002"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>O persoană care nu este resortisant al SEE trebuie să fie admisă pe teritoriul Regatului Unit dacă este membru de familie al unui resortisant al SEE, membru de familie care și‑a păstrat dreptul de ședere sau o persoană cu drept de ședere permanentă în conformitate cu articolul 15 și prezintă la sosire:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>un pașaport valabil și</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>un permis de familie SEE, un permis de ședere sau un permis de ședere permanentă.</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="011.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Funcționarul serviciului de imigrare nu aplică ștampila în pașaportul unei persoane care este autorizată să intre în Regatul Unit în temeiul prezentului articol, dar care nu este resortisant al SEE, dacă aceasta prezintă un permis de ședere sau un permis de ședere permanentă.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="011.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA><P>Înainte ca funcționarul serviciului de imigrare să refuze să autorizeze intrarea unei persoane pe teritoriul Regatului Unit în conformitate cu prezentul articol pentru motivul că persoana respectivă nu prezintă la sosire unul dintre documentele menționate la alineatul (1) sau (2), funcționarul în cauză trebuie să îi acorde acestei persoane toate mijloacele rezonabile pentru a‑i permite să obțină sau să i se aducă, într‑un termen rezonabil, documentele necesare sau a dovedi prin alte mijloace că este:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>resortisant al SEE;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="7"?><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>membru de familie al unui resortisant al SEE cu dreptul de a însoți sau de a i se alătura acestui resortisant al SEE în Regatul Unit sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>membru de familie care și‑a păstrat dreptul de ședere sau o persoană cu drept de ședere permanentă […]<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>În ceea ce privește eliberarea unui permis de familie SEE prevăzut la articolul 11 din Regulamentul privind imigrarea, articolul 12 alineatele (1), (4) și (5) din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="012.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Funcționarul competent să examineze cererile de permis de intrare trebuie să elibereze un permis de familie SEE persoanei care solicită un astfel de permis dacă această persoană este membru de familie al unui resortisant al SEE și</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>resortisantul SEE:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>i)</NO.P><TXT>are reședința în Regatul Unit în conformitate cu prezentul regulament;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>ii)</NO.P><TXT>călătorește în Regatul Unit în termen de șase luni de la data solicitării și este, în momentul în care sosește în Regatul Unit, resortisant al SEE cu reședința în Regatul Unit în conformitate cu prezentul regulament și</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>membrul de familie se deplasează împreună cu resortisantul SEE către Regatul Unit sau se alătură acestuia în Regatul Unit și</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>i)</NO.P><TXT>are reședința legală într‑un stat din SEE sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>ii)</NO.P><TXT>îndeplinește cerințele prevăzute de normele privind imigrarea (altele decât cele cu privire la cererile de permis de intrare) pentru a i se permite intrarea pe teritoriul Regatului Unit în calitate de membru de familie al unui resortisant al SEE sau, în cazul descendenților direcți sau al ascendenților direcți care se află în întreținerea soțului sau a partenerului înregistrat, în calitate de membru de familie al soțului sau al partenerului înregistrat, în cazul în care resortisantul SEE sau soțul ori partenerul său înregistrat este o persoană prezentă și stabilită în Regatul Unit.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="012.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>Permisul de familie SEE se eliberează gratuit în temeiul prezentului articol și în cel mai scurt termen.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="012.005"><NO.PARAG>(5)</NO.PARAG><ALINEA>Cu toate acestea, permisul de familie SEE nu se eliberează în temeiul prezentului articol dacă solicitantul sau resortisantul SEE vizat face obiectul unei decizii de expulzare din Regatul Unit pentru motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică în conformitate cu articolul 21.<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din litigiul principal</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Domnul Sean Ambrose McCarthy are dublă cetățenie, britanică și irlandeză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Prin utilizarea sintagmei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>cetățenie britanică<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>, preluăm aici și în continuare formularea din decizia de trimitere.</P></NOTE>. El este căsătorit cu un resortisant columbian și au împreună o fiică.</TXT></NP><?PAGE NO="8"?><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Potrivit informațiilor furnizate de reprezentații reclamanților din litigiul principal în ședința din fața Curții, domnul McCarthy are statutul de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>cetățean britanic cu drept de ședere pe teritoriul Regatului Unit<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>British subject with a right of abode in the United Kingdom.</P></NOTE>. Acest statut rezultă din faptul că reclamantul s‑a născut în Irlanda înainte de intrarea în vigoare a Legii din 1948 privind cetățenia britanică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>British Nationality Act 1948. An Act to make provision for British nationality and for citizenship of the United Kingdom and Colonies and for purposes connected with the matters aforesaid, 30<HT TYPE="SUP">th</HT> July 1948. Cu toate acestea, în conformitate cu noua Declarație a Regatului Unit din <DATE ISO="19830101">1 ianuarie 1983</DATE> privind definiția noțiunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>resortisanți<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="023" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1983">JO 1983, C 23, p. 1</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>Declarația din 1983<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>), definiția acestei noțiuni trebuie înțeleasă ca făcând referire nu numai la cetățenii britanici <HT TYPE="ITALIC">stricto sensu</HT>, ci și la particularii de cetățenie britanică care au drept de ședere pe teritoriul Regatului Unit și care sunt astfel scutiți de controlul privind imigrarea exercitat de acest stat membru, precum în cazul domnului McCarthy [Declarația din 1983 a fost făcută odată cu intrarea în vigoare la <DATE ISO="19830101">1 ianuarie 1983</DATE> a Legii din 1981 privind cetățenia britanică (British Nationality Act 1981)].</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>În plus, din observațiile prezentate în ședință rezultă de asemenea că domnul McCarthy a locuit în Irlanda timp de 52 de ani, iar în Regatul Unit nu a locuit decât 6 ani, în perioada 1967-1973.</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>În ceea ce o privește pe fiica sa, dubla ei cetățenie, britanică și irlandeză, rezultă atât din statutul tatălui său, cât și din faptul că s‑a născut în Regatul Unit, stat membru în care nu a locuit însă niciodată.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Doamna Helena Patricia McCarthy Rodriguez este titulara unui permis de ședere de membru de familie al unui cetățean al Uniunii eliberat de autoritățile spaniole în temeiul articolului 10 din Directiva 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Din dosar reiese că respectivul permis de ședere expiră la <DATE ISO="20150425">25 aprilie 2015</DATE>.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal locuiesc din luna mai a anului 2010 în Spania, unde au o locuință. Aceștia dețin de asemenea o locuință în Regatul Unit, unde călătoresc în mod regulat.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>În conformitate cu dispozițiile dreptului național în materie de imigrare, pentru a putea călători în Regatul Unit, titularii unui permis de ședere trebuie să solicite un permis de intrare (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>permis de familie SEE<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>) valabil pe o perioadă de șase luni. Acest permis de familie poate fi reînnoit cu condiția ca titularul să se prezinte personal la o misiune diplomatică a Regatului Unit situată în străinătate și să completeze un formular în care să specifice informații cu privire la resursele sale financiare și la situația sa profesională.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>În Spania, întrucât sediul misiunii diplomatice a Regatului Unit se află la Madrid, doamna McCarthy are obligația de a se deplasa din Marbella, unde locuiește cu familia sa, la Madrid de fiecare dată când dorește să își reînnoiască permisul de familie pentru a călători în Regatul Unit cu familia. Doamnei McCarthy i s‑a întâmplat să îi fie refuzată îmbarcarea în curse spre Regatul Unit atunci când a prezentat numai permisul de ședere, iar nu și permisul de familie.</TXT></NP><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Astfel, după cum reiese din decizia de trimitere, Secretary of State for the Home Departement<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Ministrul de Interne din Regatul Unit.</P></NOTE> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>Secretary of State<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>) a publicat instrucțiuni pentru operatorii de transport care desfășoară activități de transport de persoane către Regatul Unit. Aceste instrucțiuni sunt menite să stimuleze operatorii de transport să nu transporte pasageri resortisanți ai unui stat terț care nu au un permis de ședere eliberat de autoritățile din Regatul Unit sau documente de călătorie, cum ar fi un permis de familie SEE valabil<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>În conformitate cu articolul 40 din Legea din 1999 privind imigrarea și azilul (Immigration and Asylum Act 1999), în caz de nerespectare a acestei obligații, operatorii de transport sunt obligați să plătească o amendă.</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="9"?><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20120106">6 ianuarie 2012</DATE>, reclamanții din litigiul principal au introdus o acțiune la instanța de trimitere împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord prin care au solicitat să se constate că acesta din urmă nu și‑a îndeplinit obligația de a transpune în mod corect în ordinea sa juridică articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38. Aceștia au invocat faptul că transpunerea incorectă de către Regatul Unit a dispoziției menționate și publicarea instrucțiunilor pentru operatorii de transport aduceau atingere în mod grav drepturilor lor de liberă circulație.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>În această privință, astfel cum reiese din decizia de trimitere, la <DATE ISO="20110622">22 iunie 2011</DATE>, Comisia a adresat Regatului Unit, în conformitate cu articolul 258 TFUE, o scrisoare de punere în întârziere prin care constata transpunerea incorectă a articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38. Regatul Unit a răspuns la <DATE ISO="20110922">22 septembrie 2011</DATE>. La <DATE ISO="20120426">26 aprilie 2012</DATE>, Comisia a trimis Regatului Unit un aviz motivat în același sens, la care Regatul Unit a răspuns la <DATE ISO="20120724">24 iulie 2012</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>Din decizia de trimitere reiese de asemenea că reclamanții din litigiul principal au susținut în special că cerințele prevăzute de regimul permisului de familie aplicate titularilor de permise de ședere erau costisitoare și ar crea inconveniente pentru familie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>În această privință, reclamanții fac referire la procedura de reînnoire a <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>permisului de familie<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>, care îi obligă să se deplaseze și să locuiască la Madrid.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Prin acordul părților din litigiul principal, doamna McCarthy a obținut în fața instanței de trimitere adoptarea unor măsuri provizorii prin care i se impunea reînnoirea permisului său de familie prin formularea unei cereri scrise transmise prin poștă misiunii diplomatice din Madrid, fără a fi nevoie ca aceasta să se prezinte personal.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>La rândul său, Secretary of State a susținut că Regulamentul privind imigrarea nu transpunea articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38 și că era justificat atât ca măsură necesară în temeiul articolului 35 din această directivă, cât și ca măsură de control în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 20. Secretary of State a susținut că ar trebui să se țină seama de lipsa unui model uniform pentru permisele de ședere prevăzute la articolul 10 din Directiva 2004/38. Mai precis, aceste permise nu ar fi traduse în limba engleză și ar putea fi falsificate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Din decizia de trimitere rezultă că Secretary of State face referire în special la un studiu efectuat în 2011 de Agenția pentru Protecția Frontierelor din Regatul Unit cu privire la permisele de ședere eliberate de alte state membre prin raportare la standardele minime de securitate stabilite de Organizația Aviației Civile Internaționale pentru documentele de călătorie care pot fi citite automat.</P></NOTE>. În plus, ar exista o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0026" ID="QS0026"/>problemă sistemică privind abuzurile de drept și fraudele<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> săvârșite de resortisanții unor state terțe<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Această sintagmă precum și noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0027" ID="QS0027"/>abuzuri sistemice<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> sunt utilizate în decizia de trimitere pentru a desemna utilizarea abuzivă de către resortisanții unor țări terțe a drepturilor de liberă circulație și în special a dreptului de intrare de care beneficiază membrul de familie care nu este resortisant al SEE pentru a evita controalele interne privind imigrarea.</P></NOTE>. Secretary of State a prezentat elemente de probă în această privință în fața instanței de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>În această privință, trebuie precizat că permisele de ședere eliberate de Republica Federală Germania și de Republica Estonia ar respecta, în principiu, standardele de securitate corespunzătoare, în special pe cele stabilite de Organizația Aviației Civile Internaționale, astfel încât se prevede modificarea Regulamentului privind imigrarea pentru persoanele care dețin un permis de ședere eliberat de unul dintre aceste două state membre.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>După ce a analizat aceste elemente de probă, instanța de trimitere a concluzionat că împărtășește preocupările exprimate de Secretary of State în ceea ce privește un abuz de drept.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="10"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Întrebările preliminare și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>În aceste condiții, instanța de trimitere a decis, prin hotărârea din <DATE ISO="20130125">25 ianuarie 2013</DATE>, primită de grefa Curții la <DATE ISO="20130417">17 aprilie 2013</DATE>, să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0028" ID="QS0028"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 35 din [Directiva 2004/38] permite unui stat membru să adopte o măsură de aplicabilitate generală pentru a refuza, a anula sau a retrage dreptul conferit de articolul 5 alineatul (2) din directivă, prin care membrii de familie care nu au cetățenia unui stat membru și care dețin permise de ședere valabile eliberate în conformitate cu articolul 10 din directivă sunt scutiți de obligația de a obține viză?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 1 din Protocolul nr. 20 privind aplicarea anumitor aspecte ale articolului 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în Regatul Unit și în Irlanda permite Regatului Unit să impună titularilor de permise de ședere să dețină o viză de intrare care trebuie obținută înainte de sosirea la frontieră?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare, regimul aplicat de Regatul Unit titularilor de permise de ședere din prezenta cauză este justificat în speță având în vedere elementele prezentate în rezumat în cuprinsul hotărârii instanței de trimitere?<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>Au prezentat observații scrise reclamanții din litigiul principal, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republică Polonă, Republica Slovacă, Regatul Unit, precum și Comisia.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>Reclamanții din litigiul principal, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Regatul Unit, precum și Comisia au prezentat de asemenea observații orale în cadrul ședinței care a avut loc la <DATE ISO="20140304">4 martie 2014</DATE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>Prin cererea de decizie preliminară se solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 35 din Directiva 2004/38 și Protocolul nr. 20 permit Regatului Unit să adopte măsuri precum cele în discuție în litigiul principal, care să condiționeze, în general, dreptul de intrare în Regatul Unit al resortisanților unui stat terț care sunt titulari ai unui permis de ședere de membru de familie al unui cetățean al Uniunii de obținerea în prealabil a unei vize de intrare.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>În cele ce urmează, vom examina, mai întâi, dacă o persoană aflată într‑o situație precum cea a doamnei McCarthy poate beneficia de dispozițiile de drept derivat care, în anumite condiții, îi scutesc de obligația de a obține o viză de intrare pe membrii familiei unui cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru. În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, vom analiza ulterior aspectul dacă, în temeiul articolului 35 din Directiva 2004/38, Regatul Unit are dreptul de a impune resortisanților unor state terțe care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii și care dețin un permis de ședere în sensul articolului 10 din această directivă, eliberat de un alt stat membru, obligația de a deține un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0029" ID="QS0029"/>permis de familie<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/> pentru a putea intra în Regatul Unit. În cele din urmă, vom discuta aceeași problemă, însă de această dată prin raportare la Protocolul nr. 20.</TXT></NP><?PAGE NO="11"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la aplicabilitatea Directivei 2004/38</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>Trebuie precizat, de la bun început, că părțile și intervenienții, cu excepția Regatului Unit, nu au contestat aplicabilitatea Directivei 2004/38 nici în observațiile lor scrise, nici în observațiile lor orale prezentate în ședință<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>În ceea ce privește Republica Polonă, aceasta s‑a limitat numai la a ridica problema aplicabilității acestei directive în speță.</P></NOTE>. În pofida faptului că Regatul Unit a contestat, desigur în mod circumstanțial, în ședință aplicabilitatea directivei, acesta o aplică totuși în speță. Nici instanța de trimitere nu ridică această problemă. Astfel, instanța de trimitere și‑a întemeiat de asemenea raționamentul pe aplicabilitatea directivei. Cu toate acestea, considerăm că este vorba despre o problemă care merită să fie analizată.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Observații preliminare și particularitățile cauzei</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>Atunci când a introdus cetățenia Uniunii în 1992<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Trebuie să se observe că fostul articol 17 alineatul (1) din Tratatul CE prevedea că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0030" ID="QS0030"/>[c]etățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>. Această frază, care a fost adăugată prin Tratatul de la Amsterdam (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="340" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1997">JO 1997, C 340, p. 1</REF.DOC.OJ>), a fost modificată prin Tratatul de la Lisabona, care, la articolul 20 alineatul (1), prevede că cetățenia Uniunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0031" ID="QS0031"/>nu înlocuiește cetățenia națională, ci se adaugă acesteia<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>. A se vedea de asemenea articolul 9 din Tratatul UE. Pentru o analiză a acestei modificări, a se vedea De Waele, H., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0032" ID="QS0032"/>EU citizenship: Revisiting its Meaning, Place and Potential<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>, în <HT TYPE="ITALIC">European Journal of Migration and Law</HT>, 12 (2010), p. 319-336 și p. 320.</P></NOTE>, Tratatul de la Maastricht a marcat sfârșitul unei evoluții îndelungate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Pentru o retrospectivă istorică a construcției cetățeniei europene, a se vedea O’Leary, S., <HT TYPE="ITALIC">The evolving Concept of Community Citizenship, From the Free Movement of Persons to Union Citizenship</HT>, Haga, Londra, Boston (Kluwer), 1996, p. 4, și Carabot Benlolo, M., <HT TYPE="ITALIC">Les fondements juridiques de la citoyenneté européenne</HT>, Bruylant, 2007, p. 1.</P></NOTE>. Între <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0033" ID="QS0033"/>Europa cetățenilor<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea raportul Tindemans din <DATE ISO="19751229">29 decembrie 1975</DATE>, <HT TYPE="ITALIC">Bulletin des Communautés européennes</HT>, supliment 1/76, și raportul Comitetului ad‑hoc <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0034" ID="QS0034"/>Europa cetățenilor<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/> din <DATE ISO="19850329">29 martie 1985</DATE>, în <HT TYPE="ITALIC">Bulletin des Communautés européennes</HT>, 85/3.</P></NOTE>, dezbătută în anii '70 și '80, și actuala cetățenie a Uniunii a fost parcurs un drum lung, care a avut ca element de orientare în special dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre. Cetățenia Uniunii constituie, în prezent, statutul tuturor cetățenilor, indiferent dacă sunt<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea articolele 26 TFUE, 45 TFUE, 49 TFUE și 56 TFUE. Drepturile de care beneficiază lucrătorii salariați, lucrătorii care desfășoară activități independente sau prestatorii de servicii sunt anterioare introducerii cetățeniei Uniunii și intră sub incidența pieței interne.</P></NOTE> sau nu sunt activi<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Articolul 21 TFUE.</P></NOTE> din punct de vedere economic. Introducerea sa în tratate a legitimat, așadar, procesul de integrare europeană prin consolidarea participării cetățenilor.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>De atunci, cetățenii Uniunii care circulă pe teritoriul statelor membre nu numai că își integrează deplasările în viața lor de zi cu zi, ci le consideră și un element central al percepției pe care o au cu privire la ei înșiși în calitate de cetățeni ai Uniunii. Astfel, toate drepturile și obligațiile care le sunt acordate acestora, precum și membrilor familiilor lor le facilitează în special libera circulație, dreptul de ședere, accesul la studii, căutarea unui loc de muncă și încadrarea în muncă. Cetățenia acestora constituie, așadar, un element esențial al identității lor europene<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Studiile efectuate în 2010 au arătat că aproape nouă din zece cetățeni știu că au dreptul de liberă circulație. A se vedea Raportul Comisiei privind cetățenia Uniunii din 2010, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0035" ID="QS0035"/>Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/> [COM(2010) 603 final, p. 16]. Cetățenia Uniunii este aproape sinonimă cu libertatea de circulație. A se vedea Propunerea de decizie a Parlamentului și a Consiliului din <DATE ISO="20110811">11 august 2011</DATE> privind Anul european al cetățenilor (2013) [COM(2011) 489 final, p. 1].</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>În situația în discuție în litigiul principal, doamna McCarthy, resortisant al unui stat terț, urmărește să obțină dreptul de intrare în statul membru ai cărui cetățeni sunt soțul și fiica sa, și anume în Regatul Unit, pentru a‑i însoți în special în cursul unor călătorii de scurtă durată.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, reclamanții din litigiul principal s‑au stabilit într‑un alt stat membru decât cel al cărui cetățean este domnul McCarthy, și anume în Spania, iar autoritățile spaniole i‑au eliberat doamnei McCarthy un permis de ședere în temeiul articolului 10 din Directiva 2004/38.</TXT></NP><?PAGE NO="12"?><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>Călătoriile în discuție sunt, așadar, călătorii de scurtă durată și sunt efectuate către statul membru a cărui cetățenie o au domnul McCarthy și fiica sa, cetățeni ai Uniunii care și‑au exercitat dreptul de liberă circulație.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Trebuie menționat aici că în ședință s‑a specificat, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 19-21 din prezentele concluzii, că dubla cetățenie, britanică și irlandeză, a domnului McCarthy și a fiicei sale rezultă din împrejurări istorice speciale.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în stadiul actual al dreptului Uniunii, aspectul dacă o persoană are sau nu are cetățenia unui anumit stat membru depinde exclusiv de conținutul dreptului național al statului membru în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea în special Declarația nr. 2 privind cetățenia unui stat membru, anexată de statele membre la Actul final al Tratatului privind Uniunea Europeană (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="191" PAGE.FIRST="98" DATE.PUB="1992">JO 1992, C 191, p. 98</REF.DOC.OJ>), și articolul 3 din Convenția europeană asupra cetățeniei, care a fost adoptată de Consiliu la <DATE ISO="19971106">6 noiembrie 1997</DATE> și care a intrat în vigoare la <DATE ISO="20000301">1 martie 2000</DATE>. Nici Regatul Spaniei, nici Regatul Unit nu au semnat și nu au ratificat această convenție.</P></NOTE>. În această privință, Curtea a afirmat că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0036" ID="QS0036"/>definirea condițiilor de dobândire și de pierdere a cetățeniei intră, în conformitate cu dreptul internațional, în competența fiecărui stat membru<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea în special Hotărârile Micheletti și alții (C‑369/90, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:295">EU:C:1992:295</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 10), Kaur (C‑192/99, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:106">EU:C:2001:106</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 19) și Zhu și Chen (C‑200/02, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:639">EU:C:2004:639</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 37).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>Prin urmare, în conformitate cu Declarația din 1983<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea nota de subsol 9.</P></NOTE> și în temeiul dreptului Uniunii, domnul McCarthy și fiica sa sunt resortisanți britanici<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Aici trebuie remarcat că Curtea a considerat că libera circulație a persoanelor, libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor nu vor fi pe deplin realizate dacă un stat membru ar putea să refuze aplicarea dispozițiilor de drept al Uniunii în cazul resortisanților săi care, fiind stabiliți într‑un alt stat membru și având cetățenia acelui stat, au utilizat facilitățile oferite de dreptul Uniunii pentru a‑și desfășura, pe teritoriul primului stat, activitățile sub formă de prestări de servicii. A se vedea Hotărârea Gullung (292/86, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1988:15">EU:C:1988:15</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 12).</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Analiza dreptului de ședere derivat în jurisprudența recentă a Curții</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Pentru a stabili dacă un drept de ședere derivat se poate întemeia pe Directiva 2004/38, este necesar ca analiza să pornească de la articolul 3 din directiva menționată. În această privință, Curtea a efectuat în jurisprudența sa o interpretare literală, sistematică și teleologică a dispozițiilor acestei directive, pe care a confirmat‑o în Hotărârea sa foarte recentă O. și B.<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>Prin urmare, în raționamentul său, Curtea a subliniat, pe de o parte, că dacă articolul 21 TFUE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, acest drept nu este absolut, ci se exercită, în temeiul acestui articol, „sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT> (punctul 34).</P></NOTE>. Pe de altă parte, în ceea ce privește Directiva 2004/38, Curtea a amintit că aceasta urmărește să faciliteze exercitarea dreptului fundamental și individual de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, care este conferit în mod direct cetățenilor Uniunii prin articolul 21 alineatul (1) TFUE, și că această directivă are ca obiect în special întărirea dreptului menționat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT> (punctul 35).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Astfel, Curtea a indicat că nici articolul 21 alineatul (1) TFUE, nici dispozițiile Directivei 2004/38 nu conferă niciun drept autonom resortisanților țărilor terțe. Într‑adevăr, eventualele drepturi conferite resortisanților țărilor terțe prin dispozițiile din tratat privind cetățenia Uniunii nu sunt drepturi proprii ale resortisanților menționați, ci drepturi derivate din exercitarea libertății de circulație de către un cetățean al Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT> (punctul 36).</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="13"?><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>În această privință, Curtea a declarat că, astfel cum rezultă dintr‑o interpretare literală, sistemică și teleologică a dispozițiilor Directivei 2004/38, acestea nu pot constitui temeiul unui drept de ședere derivat în favoarea resortisanților unor state terțe, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 37.</P></NOTE>. Mai exact, domeniul de aplicare personal al Directivei 2004/38 este stabilit la articolul 3 alineatul (1), care prevede că aceasta se aplică oricărui cetățean al Uniunii care <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0037" ID="QS0037"/><HT TYPE="ITALIC">se deplasează sau își are reședința</HT><QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/> într‑un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum și membrilor familiei sale, conform definiției de la articolul 2 punctul 2, care îl însoțesc sau i se alătură<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>În consecință, astfel cum a fost interpretat de Curte, numai un destinatar în sensul articolului 3 din Directiva 2004/38 poate beneficia de dreptul de liberă circulație și de ședere în conformitate cu directiva. Acest destinatar poate fi un cetățean al Uniunii sau un membru de familie potrivit articolului 2 punctul 2<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea în special Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea O. și B. (C‑456/12, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:837">EU:C:2013:837</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 68).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Aplicat în speță, acest lucru înseamnă că situația doamnei McCarthy, în calitate de soție a unui cetățean al Uniunii, intră sub incidența noțiunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0038" ID="QS0038"/>membru de familie<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>, menționată la articolul 2 punctul 2 litera (a) din Directiva 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea Hotărârea Iida (C‑40/11, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:691">EU:C:2012:691</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 57).</P></NOTE>. Cu toate acestea, astfel cum a menționat guvernul polonez în observațiile sale scrise, domnul McCarthy și fiica sa <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0039" ID="QS0039"/>se deplasează<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> în statul membru ai cărui resortisanți sunt, iar nu, astfel cum se prevede la articolul 3 din Directiva 2004/38, într‑un stat membru, altul decât cel ai cărui resortisanți sunt. Altfel spus, se pare că, în principiu, condițiile de aplicare a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38 nu pot fi îndeplinite atunci când un cetățean al Uniunii se deplasează în statul membru al cărui resortisant este.</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>Într‑adevăr, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, caracterul cel puțin rezonabil al unei astfel de interpretări este confirmat de faptul că alte dispoziții din Directiva 2004/38, în special articolul 6, articolul 7 alineatele (1) și (2) și articolul 16 alineatele (1) și (2), se referă la <HT TYPE="ITALIC">dreptul de ședere</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE> al unui cetățean al Uniunii și la dreptul de ședere derivat al membrilor familiei sale, fie în <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0040" ID="QS0040"/>alt stat membru<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>, fie în <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0041" ID="QS0041"/>statul membru gazdă<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>. În consecință, din această jurisprudență rezultă că un resortisant al unui stat terț, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, nu se poate prevala, în principiu, în temeiul acestei directive, de un drept de ședere derivat în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea Hotărârea O. și B. (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 40).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>Astfel, în ceea ce privește finalitatea drepturilor derivate de intrare și de ședere prevăzute de Directiva 2004/38 pentru membrii familiei cetățenilor Uniunii, Curtea amintește că aceasta urmărește să faciliteze exercitarea dreptului fundamental și individual de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>A se vedea Hotărârile Metock și alții (C‑127/08, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:449">EU:C:2008:449</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctele 59 și 82), McCarthy (C‑434/09, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:277">EU:C:2011:277</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 28) și Dereci și alții (C‑256/11, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:734">EU:C:2011:734</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 50).</P></NOTE>. Cu toate acestea, Curtea menționează că obiectul directivei privește, după cum reiese din articolul 1 litera (a), condițiile de exercitare a acestui drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>A se vedea Hotărârile McCarthy (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:277">EU:C:2011:277</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 33) și O. și B. (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 41).</P></NOTE>. În această privință, tot în conformitate cu jurisprudența Curții, dat fiind că, în temeiul unui principiu de drept internațional<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Acest principiu este codificat în scris la articolul 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din <DATE ISO="19630916">16 septembrie 1963</DATE>, care prevede că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0042" ID="QS0042"/>nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al cărui cetățean este<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>. Cu toate acestea, observăm că Regatul Unit nu a ratificat acest protocol. Protocolul menționat a intrat în vigoare la <DATE ISO="19680502">2 mai 1968</DATE>.</P></NOTE>, un stat nu poate să refuze propriilor resortisanți dreptul de a avea acces pe teritoriul său și de a avea reședința pe teritoriul respectiv, Directiva 2004/38 reglementează numai condițiile de intrare și de ședere a unui cetățean al Uniunii în alte state membre decât cel al cărui resortisant este<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>Hotărârile McCarthy (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:277">EU:C:2011:277</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 29) și O. și B. (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctele 41 și 42).</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="14"?><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se considere că Directiva 2004/38 nu se aplică în situații precum cea în discuție în litigiul principal?</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>Nu suntem convinși de acest lucru. Dimpotrivă, considerăm că se impune o interpretare mai largă a domeniului de aplicare al Directivei 2004/38, astfel încât aceasta să nu fie lipsită de efectul său util.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>Prin urmare, pentru a putea stabili dacă, în situația descrisă la punctele 41-43 din prezentele concluzii, doamna McCarthy poate beneficia de scutirea de obligația de a obține o viză de intrare în calitate de membru de familie al unui cetățean al Uniunii, este necesar să se adreseze următoarea întrebare: Directiva 2004/38, interpretată în lumina articolului 21 TFUE, ar putea constitui temeiul unui astfel de drept pe baza exercitării prealabile sau simultane a libertății de circulație de către domnul McCarthy?</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie precizat, mai întâi, că, în temeiul tratatelor, Curtea a acordat două tipuri de drepturi de ședere membrilor familiei în statul al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea Gastaldi, G., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0043" ID="QS0043"/>Citoyenneté de l’Union et libre circulation: du critère économique au statut unique<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Dossiers de droit européen</HT>, 28, 2013, p. 127.</P></NOTE>. Primul este dreptul la reîntregirea familiei, care este acordat cetățeanului ca urmare a exercitării prealabile sau simultane a libertății de circulație și care reiese din interdicția privind obstacolele<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea Hotărârile Singh (C‑370/90, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:296">EU:C:1992:296</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Carpenter (C‑60/00, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:434">EU:C:2002:434</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și Eind (C‑291/05, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:771">EU:C:2007:771</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Al doilea drept decurge din efectul util al articolului 20 TFUE și are scopul de a împiedica privarea unui cetățean de beneficiul efectiv al esenței drepturilor conferite de cetățenia Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>A se vedea Hotărârea Ruiz Zambrano (C‑34/09, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:124">EU:C:2011:124</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>În cadrul prezentelor concluzii, este necesar să analizăm numai primul tip de drept de ședere menționat mai sus. În opinia noastră, acest tip de drept privește două situații, care vor fi analizate în continuare. Prima se referă la situația unui cetățean care <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0044" ID="QS0044"/>și‑a exercitat<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> dreptul la liberă circulație și se deplasează în statul membru al cărui resortisant este (exercitare prealabilă), iar a doua este situația unui cetățean care își <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0045" ID="QS0045"/>exercită<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> dreptul la liberă circulație atunci când se deplasează în statul membru menționat (exercitare simultană).</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Aplicabilitatea Directivei 2004/38 în cazul în care cetățeanul Uniunii, care și‑a exercitat în mod efectiv și în prealabil libertatea de circulație, se deplasează în statul membru al cărui resortisant este</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>Ar trebui să se adopte o interpretare largă a Directivei 2004/38, care să permită aplicarea acesteia în privința cetățenilor Uniunii și a resortisanților unui stat terț membri ai familiilor lor care se deplasează în statul membru ai cărui resortisanți sunt cetățenii respectivi. Apreciem că o astfel de interpretare este justificată nu numai în raport cu rolul pe care îl joacă cetățenia în stadiul actual al dreptului Uniunii, astfel cum rezultă din considerațiile noastre de la punctele 39 și 40 din prezentele concluzii, ci și în lumina jurisprudenței relevante a Curții.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Justificarea teleologică a unei interpretări mai largi a Directivei 2004/38</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>Statutul de cetățean al Uniunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0046" ID="QS0046"/>are vocație de a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>Hotărârea Grzelczyk (C‑184/99, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:458">EU:C:2001:458</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). Această jurisprudență a fost confirmată de numeroase hotărâri ulterioare ale Curții; a se vedea în special Hotărârea Huber (C‑524/06, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:724">EU:C:2008:724</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, acești cetățeni, prin deplasarea lor dintr‑un stat membru în altul, inclusiv în statul ai cărui resortisanți sunt, nu fac altceva decât să își exercite drepturile de liberă circulație și de ședere conferite de dreptul Uniunii.</TXT></NP><?PAGE NO="15"?><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>În Uniunea Europeană de astăzi, un cetățean își poate avea originea într‑un stat membru fără a fi resortisantul acestui stat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>Acesta este în special cazul cetățenilor Uniunii ai căror părinți au cetățenii diferite, dar aceștia sunt resortisanți doar ai unuia dintre cele două state membre respective.</P></NOTE> sau poate fi resortisantul unui stat membru (sau al mai multor state membre) în care nu a locuit niciodată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>De asemenea, această situație se regăsește în cazul cetățenilor Uniunii ai căror părinți au cetățenii diferite și al căror copil s‑a născut în alt stat membru decât cel ai cărui resortisanți sunt acești cetățeni.</P></NOTE>. De asemenea, un cetățean poate avea mai multe cetățenii și chiar poate avea reședința în două sau în mai multe state membre, păstrând legături reale, atât profesionale, cât și personale, cu toate aceste state.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>i)</NO.P><TXT>Cu privire la situația în care statul membru de origine al unui cetățean al Uniunii nu coincide cu statul al cărui resortisant este acesta</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>În opinia noastră, a considera că țara de origine a unui cetățean al Uniunii și țara al cărei resortisant este acesta este unul și același stat membru nu este conform cu realitatea contemporană a Uniunii.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>În acest sens, permiteți‑ne să ilustrăm prin două exemple situația în care se află mai mulți cetățeni ai Uniunii la acest început de secol XXI.</TXT></NP><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Mai întâi, luăm drept exemplu cazul unui cuplu franco‑german, F. și A. Aceștia locuiesc în Regatul Unit de 25 de ani. Fiul lor, FA, s‑a născut la Londra și are dublă cetățenie, germană și franceză. Timp de mai mulți ani, acesta din urmă a locuit la Berlin, unde, după ce și‑a încheiat formarea în domeniul hotelier și al restaurantelor, a ocupat diferite locuri de muncă. În schimb, acesta a locuit în Franța perioade foarte scurte, în special pe durata unor vacanțe de vară. FA s‑a căsătorit cu o argentiniancă. Cei doi au un copil, cetățean al Uniunii, și s‑au stabilit la Lyon de un an.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>În această ipoteză, trebuie să se considere că, la momentul stabilirii la Lyon, FA se întoarce în Franța (unul dintre statele membre al cărui cetățean este), deși nu a locuit niciodată în această țară? Un răspuns afirmativ s‑ar întemeia pe ideea greșită potrivit căreia FA a părăsit Franța la un moment dat pe durata vieții sale pentru a locui în alt stat membru.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>În continuare, să luăm un al doilea exemplu, cel al unui cuplu lituaniano‑polonez, L. și P. Aceștia locuiesc în Lituania de 30 de ani și au o fiică, LP. Aceasta din urmă, născută la Vilnius, are cetățenie lituaniană și, prin urmare, nu poate avea cetățenie poloneză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Dreptul lituanian nu prevede dubla cetățenie.</P></NOTE>. LP a locuit în mai multe state membre pe durata studiilor universitare, inclusiv în Polonia, unde l‑a întâlnit pe soțul său, cetățean chilian. Cuplul s‑a stabilit recent în Cracovia.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>În lumina acestor două exemple, trebuie să considerăm în mod automat, fără a ne pune întrebări, că există întotdeauna o corelație între statul membru de origine al unui cetățean al Uniunii și cel al cărui resortisant este? În ceea ce îl privește pe FA, în pofida dublei sale cetățenii, franceză și germană, acesta nu a locuit niciodată în Franța înainte de stabilirea sa la Lyon. Nu există însă nicio îndoială că acest stat membru este unul dintre statele de origine ale lui FA.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>În schimb, în ceea ce o privește pe LP, nu există nicio îndoială că aceasta își are originea în două state membre. Într‑adevăr, părinții săi au unul cetățenie poloneză, iar celălalt cetățenie lituaniană, iar aceasta vorbește ea însăși fluent ambele limbi și a studiat în aceste două state membre. Cu toate acestea, LP nu are cetățenie poloneză.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>În consecință, țările al căror resortisant este FA și țările de origine ale acestuia coincid, pe când acest lucru nu se confirmă în cazul lui LP.</TXT></NP><?PAGE NO="16"?><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>Aceste două exemple reflectă, în opinia noastră, realitatea pentru o parte considerabilă a cetățenilor Uniunii. Acum revenim la Directiva 2004/38.</TXT></NP><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>În această privință, dacă drepturile de liberă circulație și de ședere sunt, în principiu, acordate numai cetățenilor Uniunii sau membrilor familiilor acestora care se deplasează într‑un stat membru, fără a fi cetățenii acestui stat, nu ar fi cel puțin paradoxal ca LP să poată invoca Directiva 2004/38, iar FA să nu aibă posibilitatea să facă același lucru?</TXT></NP><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>În aceste condiții, cetățenia Uniunii nu ar părea să fie parțial victima propriului succes?</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>ii)</NO.P><TXT>Cu privire la diferitele direcții în care se deplasează cetățenii Uniunii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>74.</NO.P><TXT>Astfel, Directiva 2004/38 pornește de la ipoteza că, pentru a se deplasa în cadrul Uniunii, cetățeanul Uniunii ar pleca întotdeauna din statul membru al cărui resortisant este către un alt stat membru, deși acest lucru nu se confirmă întotdeauna, astfel cum ilustrează exemplele prezentate mai sus. În opinia noastră, nu ar fi nici adaptat la realitatea actuală a cetățeniei UE să se enumere în mod exhaustiv diferitele direcții în care se deplasează cetățenii Uniunii în interiorul acesteia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>În sens contrar, a se vedea Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea O. și B. (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:837">EU:C:2013:837</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 77).</P></NOTE>. Legiuitorul Uniunii, în opinia noastră, nu a intenționat să introducă un număr limitat de posibilități de deplasare (<HT TYPE="ITALIC">numerus clausus</HT>), astfel încât să elimine deplasările efectuate între statul membru gazdă și cel al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii. După cum am explicat la punctul 62 din prezentele concluzii, este dificil să se identifice toate tipurile de deplasări care pot fi efectuate de un cetățean al Uniunii. Prin urmare, nu considerăm că ar fi pertinent să interpretăm articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38 în sensul că legiuitorul ar fi introdus un număr limitat de posibilități de deplasare și ar fi exclus astfel din domeniul de aplicare al directivei cazurile menționate la punctele 64-73 din prezentele concluzii.</TXT></NP><NP><NO.P>75.</NO.P><TXT>În speță, o astfel de interpretare ar conduce la rezultatul paradoxal care, cel puțin, ne invită să reflectăm că doamna McCarthy își poate însoți soțul în deplasările sale în toate statele membre, cu excepția statului al cărui resortisant este acesta! Cu alte cuvinte, dreptul de liberă circulație al unui cetățean al Uniunii care este însoțit de membrii familiei sale resortisanți ai unui stat terț ar fi limitat în funcție de numărul de cetățenii pe care acesta le are! În plus, putem admite o interpretare a Directivei 2004/38 care ar permite aplicarea unui tratament diferit membrilor familiei unui cetățean al Uniunii în funcție de statul membru în care aceștia se deplasează?</TXT></NP><NP><NO.P>76.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile de mai sus, avem convingerea că, dacă dorim să păstrăm efectul util al Directivei 2004/38, se impune o interpretare a acesteia care să fie mai coerentă în raport cu realitatea în care trăiesc cetățenii Uniunii. Pentru a realiza o astfel de interpretare, vom aborda, mai întâi, foarte succint jurisprudența relevantă a Curții privind dreptul de ședere derivat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="17"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Expunere succintă a jurisprudenței relevante privind dreptul de ședere derivat</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>77.</NO.P><TXT>Astfel cum am amintit la punctul 58 din prezentele concluzii, dreptul de a fi însoțit de un membru de familie, resortisant al unui stat terț, este acordat, potrivit jurisprudenței Curții, cetățeanului Uniunii, indiferent dacă acesta este activ<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>A se vedea Hotărârea Singh (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:296">EU:C:1992:296</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> sau inactiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>A se vedea Hotărârea Eind (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:771">EU:C:2007:771</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> din punct de vedere economic, care revine în statul membru al cărui resortisant este ca urmare a exercitării libertății sale de circulație (exercitare prealabilă) în alt stat membru în care locuia împreună cu membrul de familie respectiv. În acest sens, permiteți‑ne să amintim foarte succint rezultatul la care a ajuns Curtea în Hotărârile Singh<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:296">EU:C:1992:296</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE> și Eind<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:771">EU:C:2007:771</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>78.</NO.P><TXT>În Hotărârea Singh<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:296">EU:C:1992:296</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, Curtea a considerat astfel că un cetățean, care se întoarce în statul membru al cărui resortisant este pentru a exercita o activitate independentă după ce a exercitat o activitate salariată o anumită perioadă în alt stat membru, are dreptul, în conformitate cu tratatele și cu dreptul derivat, de a fi însoțit de soțul său, resortisant al unei țări terțe, în aceleași condiții ca cele prevăzute de dreptul derivat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Drepturile de ședere derivate au fost admise de Curte în temeiul articolului 52 din Tratatul CEE (în prezent articolul 49 TFUE) și al Directivei 73/148/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19730521">21 mai 1973</DATE> privind eliminarea restricțiilor de circulație și ședere în cadrul Comunității pentru resortisanții statelor membre în materie de stabilire și de prestare de servicii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="172" PAGE.FIRST="14" DATE.PUB="1973">JO L 172, p. 14</REF.DOC.OJ>), care a fost abrogată și înlocuită prin Directiva 2004/38.</P></NOTE>. În caz contrar, acesta ar putea fi descurajat să își părăsească țara pentru a exercita o activitate salariată sau o activitate independentă în alt stat membru<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>A se vedea Hotărârea Singh (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:296">EU:C:1992:296</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctele 19 și 20).</P></NOTE>. În ceea ce privește temeiul juridic al acestei hotărâri, menționăm că dispozitivul Hotărârii Singh are următorul cuprins: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0047" ID="QS0047"/>[d]ispozițiile articolului 52 din Tratatul CEE și cele ale Directivei 73/148 trebuie interpretate în sensul că obligă un stat membru să permită intrarea și șederea pe teritoriul său a soțului, indiferent de cetățenie, al resortisantului acestui stat care s‑a deplasat împreună cu soțul menționat pe teritoriul unui alt stat membru pentru a exercita o activitate salariată […] și care revine pentru a se stabili […] pe teritoriul statului al cărui cetățean este […]<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 21.</P></NOTE>. Cu toate acestea, Curtea pare să fi aplicat Directiva 73/148 numai prin analogie, astfel cum a procedat ulterior în mod explicit în Hotărârea Eind<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:771">EU:C:2007:771</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE> și în Hotărârea O. și B.<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>79.</NO.P><TXT>În Hotărârea Eind<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:771">EU:C:2007:771</NO.ECLI></REF.DOC.ECR></P></NOTE>, Curtea a apreciat că un resortisant al unui stat membru, care și‑a adus fiica dintr‑un stat terț în condițiile în care lucra în alt stat membru, avea dreptul de a fi însoțit de fiica sa la întoarcerea, în calitate de persoană inactivă din punct de vedere economic, în statul membru al cărui cetățean era. Curtea a luat în considerare efectul disuasiv care ar rezulta din simpla perspectivă de a nu continua, după întoarcerea în statul membru al cărui cetățean este, o viață comună cu membrii familiei sale. Astfel, motivarea Hotărârii Eind<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem.</HT></P></NOTE> se întemeiază atât pe dispozițiile tratatului, cât și pe cele ale Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din <DATE ISO="19681015">15 octombrie 1968</DATE> privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="257" PAGE.FIRST="2" DATE.PUB="1968">JO L 257, p. 2</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 11). În această privință, potrivit Curții, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0048" ID="QS0048"/>dreptul lucrătorului migrant de intrare și de ședere în statul membru al cărui cetățean este, după ce a exercitat o activitate salariată într‑un alt stat membru, este conferit de dreptul comunitar în măsura în care este necesar pentru a asigura un efect util dreptului de liberă circulație pe care lucrătorii îl au în temeiul articolului 39 CE, precum și în temeiul prevederilor adoptate pentru<?PAGE NO="18"?> punerea în aplicare a dreptului menționat, cum sunt cele din Regulamentul nr. 1612/68. O astfel de interpretare este confirmată de introducerea statutului de cetățean al Uniunii, care are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților țărilor membre<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT> (punctul 32).</P></NOTE>. Cu toate acestea, Curtea a precizat în mod clar că Regulamentul nr. 1612/68 se aplica <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0049" ID="QS0049"/>prin analogie<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT> (dispozitivul).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>80.</NO.P><TXT>Mai recent, în Hotărârea O. și B., Curtea a considerat că articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că Directiva 2004/38 se aplică <HT TYPE="ITALIC">prin analogie</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE> într‑o situație în care un cetățean al Uniunii a început sau și‑a consolidat o viață de familie cu un resortisant al unui stat terț cu ocazia șederii efective, în temeiul și cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2) sau la articolul 16 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38, în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este și se întoarce, cu membrul familiei sale vizat, în statul membru al cărui resortisant este<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>Hotărârea O. și B. (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 61 și dispozitivul).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>81.</NO.P><TXT>În primul rând, din această jurisprudență a Curții rezultă că este admis, nu numai în lumina dreptului primar, ci și a dreptului derivat, dreptul de ședere al unui cetățean al Uniunii și al membrilor familiei sale, resortisanți ai unui stat terț, în statul membru al cărui resortisant este, ca urmare a exercitării <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0050" ID="QS0050"/>prealabile<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> a dreptului de liberă circulație. Cu alte cuvinte, Curtea a acceptat acest drept de ședere în cazul întoarcerii definitive în statul membru de origine după șederea în alt stat.</TXT></NP><NP><NO.P>82.</NO.P><TXT>În al doilea rând, din aceeași jurisprudență rezultă că aceste hotărâri au fost motivate de Curte mai degrabă în temeiul tratatelor decât în temeiul dreptului derivat. Cu toate acestea, chiar dacă suntem de acord cu rezultatul la care a ajuns Curtea, suntem sceptici în ceea ce privește raționamentul urmat de aceasta. Astfel, Curtea a efectuat în aceste hotărâri o interpretare a tratatului în lumina dreptului derivat, în special în lumina Directivei 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem.</HT></P></NOTE>. În această privință, permiteți‑ne cel puțin să avem îndoieli în ceea ce privește o astfel de interpretare, având în vedere principiul ierarhiei între dreptul primar și dreptul derivat. Astfel, suntem de părere că dreptul derivat trebuie interpretat în lumina tratatelor, iar nu invers. În caz contrar, nu ar trebui să ne temem că un act sau o practică a instituțiilor sau a statelor membre ar conduce la revizuirea tratatelor în afara procedurilor prevăzute în acest sens?</TXT></NP><NP><NO.P>83.</NO.P><TXT>Credem, așadar, că o interpretare mai puțin restrictivă a Directivei 2004/38 ar fi mai adecvată și ar avea în mod cert ca efect asigurarea coerenței între domeniul de aplicare al tratatului și cel al directivei.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Concluzie intermediară</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>84.</NO.P><TXT>În opinia noastră, prezenta cauză reprezintă o ocazie potrivită pentru Curte de a examina problema aplicabilității Directivei 2004/38 ca urmare a exercitării prealabile a libertății de circulație de către un cetățean al Uniunii care se deplasează în statul membru al cărui resortisant este, fiind însoțit de un membru al familiei sale, resortisant al unui stat terț.</TXT></NP><NP><NO.P>85.</NO.P><TXT>Mai întâi, considerăm că este necesar să se ofere o interpretare mai coerentă a acestei directive având în vedere sistemul surselor de drept al Uniunii, precum și rolul pe care îl joacă în prezent în Uniune cetățenia Uniunii. O astfel de interpretare ar evita în special, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 75 din prezentele concluzii, rezultate ilogice, cum ar fi faptul că doamna McCarthy își poate însoți soțul în deplasările sale în toate statele membre, cu excepția statului al cărui resortisant este acesta.</TXT></NP><?PAGE NO="19"?><NP><NO.P>86.</NO.P><TXT>Apoi, prezenta cauză este un prilej pentru ca jurisprudența Curții privind dreptul unui cetățean al Uniunii de a fi însoțit în deplasările sale de un membru al familiei, resortisant al unei țări terțe, să evolueze pentru a reflecta mai bine realitatea privind migrările cetățenilor Uniunii în cadrul Uniunii de astăzi, unde noțiunea de țară de origine devine neclară. Din această perspectivă, Hotărârea O. și B.<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem.</HT></P></NOTE> reprezintă un prim pas în această direcție, întrucât Curtea s‑a pronunțat în favoarea aplicării prin analogie a Directivei 2004/38. Or, nu este dificil să ne imaginăm că aplicarea prin analogie a acestei directive în ansamblul său prezintă numeroase inconveniente.</TXT></NP><NP><NO.P>87.</NO.P><TXT>În sfârșit, Curtea nu a luat în considerare alte situații care vor apărea fără îndoială în viitor, în special situația cetățenilor Uniunii care nu au locuit niciodată în statul membru ai cărui resortisanți sunt. Curtea ar putea, prin urmare, să profite de această ocazie pentru a menționa că Directiva 2004/38 se aplică membrilor familiei unui cetățean al Uniunii, indiferent de statul membru de destinație.</TXT></NP><NP><NO.P>88.</NO.P><TXT>În temeiul tuturor considerațiilor de mai sus, propunem să se constate că Directiva 2004/38 se aplică resortisanților unor state terțe, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii, în sensul articolului 2 punctul 2 atunci când, ca urmare a exercitării prealabile a dreptului de liberă circulație de către cetățeanul Uniunii și după ce a locuit efectiv în alt stat membru, cetățeanul și membrii familiei sale se deplasează în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul respectiv.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Aplicabilitatea Directivei 2004/38 atunci când cetățeanul Uniunii, care exercită în mod efectiv libertatea sa de circulație locuind în statul membru gazdă, exercită această libertate simultan prin deplasarea în statul membru al cărui resortisant este: cazul dreptului de intrare și de ședere de scurtă durată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>89.</NO.P><TXT>Am propus Curții să extindă domeniul de aplicare al Directivei 2004/38 la dreptul de ședere derivat de care ar beneficia cetățeanul Uniunii care, după ce și‑a exercitat în prealabil libertatea de circulație, se deplasează în statul membru al cărui resortisant este însoțit de membrii familiei sale, resortisanți ai unui stat terț. În ipoteza în care Curtea nu ar urma acest raționament, vom analiza de asemenea în continuare aplicabilitatea acestei directive în cazul în care cetățeanul Uniunii își exercită în mod simultan libertatea de circulație prin deplasarea în statul membru al cărui resortisant este, iar aceasta numai în ceea ce privește dreptul de intrare și de ședere de scurtă durată.</TXT></NP><NP><NO.P>90.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie să menționăm de la bun început că dreptul de intrare este garantat pentru toți cetățenii la articolul 21 TFUE. Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/38 prevede condițiile de aplicare a acestui drept care se întemeiază numai pe deținerea cetățeniei Uniunii. Astfel, acest drept este strâns legat de dreptul de ședere pentru o perioadă de cel mult trei luni prevăzut la articolul 6 din această directivă.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Exercitarea libertății de circulație în statul membru gazdă simultan cu dreptul de ședere în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>91.</NO.P><TXT>În conformitate cu jurisprudența Curții, cetățeanul Uniunii care, locuind în statul membru al cărui resortisant este împreună cu un membru al familiei sale resortisant al unei țări terțe își exercită simultan libertatea de circulație în alt stat membru beneficiază de dreptul la reîntregirea familiei pentru membrul de familie respectiv în statul membru al cărui resortisant este. Această situație se regăsește în special în Hotărârea Carpenter<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:434">EU:C:2002:434</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="20"?><NP><NO.P>92.</NO.P><TXT>Această hotărâre privește un prestator de servicii stabilit în statul membru al cărui resortisant este, care furniza servicii unor beneficiari cu reședința în alte state membre. Curtea a declarat că refuzul autorităților de a‑i acorda soției acestuia dreptul de ședere <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0051" ID="QS0051"/>ar aduce atingere vieții lor de familie și, pe cale de consecință, condițiilor în care domnul Carpenter exercit[a] o libertate fundamentală<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT> (punctul 39).</P></NOTE>. Astfel, în temeiul articolului 49 din Tratatul CE (în prezent articolul 56 TFUE), Curtea a concluzionat că statul membru al cărui resortisant era domnul Carpenter nu poate să îi refuze soției acestuia dreptul de ședere, în conformitate cu tratatele, cu atât mai mult cu cât decizia de a o expulza pe aceasta din urmă constituia o ingerință în exercitarea de către domnul Carpenter a dreptului său la respectarea vieții de familie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT> (punctul 41).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>93.</NO.P><TXT>În același context, mai recent, Curtea a considerat în Hotărârea S. și G. că articolul 45 TFUE acordă unui membru de familie al unui cetățean al Uniunii, resortisant al unui stat terț, un drept de ședere derivat în statul membru al cărui resortisant este acest cetățean atunci când cetățeanul menționat are reședința în acest din urmă stat, dar se deplasează periodic în alt stat membru în calitate de lucrător în sensul respectivei dispoziții, în condițiile în care refuzul acordării unui astfel de drept de ședere are un efect disuasiv în privința exercitării efective a drepturilor pe care respectivul lucrător le are în temeiul articolului 45 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>C‑457/12, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:136">EU:C:2014:136</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 46 și dispozitivul.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>94.</NO.P><TXT>Din aceste hotărâri rezultă că, în cazul exercitării simultane a libertății de circulație, în special pentru deplasări periodice care nu implică stabilirea unui cetățean al Uniunii în alt stat membru, Curtea a recunoscut, în principal în lumina dreptului primar, dreptul de ședere derivat al resortisanților unui stat terț, membri ai familiei unui cetățean al Uniunii.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Exercitarea libertății de circulație ca urmare a șederii efective în statul membru gazdă simultan cu exercitarea dreptului de intrare și de ședere de scurtă durată în statul membru al cărui resortisant este cetățeanul Uniunii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>95.</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie observat faptul că, în lipsa exercitării de către un cetățean al Uniunii a dreptului său la liberă circulație<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>Acest lucru nu este valabil în speță.</P></NOTE> sau în cazul neîndeplinirii altor condiții impuse la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38, Curtea nu a acordat, în jurisprudența sa, un drept de ședere derivat membrilor familiei cetățeanului respectiv, resortisanți ai unui stat terț, nici în cadrul directivei, nici în lumina tratatului.</TXT></NP><NP><NO.P>96.</NO.P><TXT>În această privință, considerăm că este important să subliniem că, tocmai în cadrul acestei jurisprudențe, Curtea a confirmat cerința îndeplinirii condițiilor de aplicare a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38 atunci când un cetățean al Uniunii se deplasează în statul membru al cărui resortisant este<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>A se vedea în special Hotărârile McCarthy (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:277">EU:C:2011:277</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Dereci și alții (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:734">EU:C:2011:734</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), O. și S. (C‑356/11 și C‑357/11, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:776">EU:C:2012:776</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), precum și Ymeraga și Ymeraga-Tafarshiku (C‑87/12, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:291">EU:C:2013:291</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, Curtea a declarat că nu toți resortisanții unor state terțe au, în temeiul Directivei 2004/38, dreptul de intrare și de ședere într‑un stat membru, ci numai cei care sunt <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0052" ID="QS0052"/>membri de familie<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/> în sensul articolului 2 punctul 2 din această directivă, ai unui cetățean al Uniunii care și‑a exercitat dreptul de liberă circulație stabilindu‑se într‑un alt stat membru decât cel a cărui cetățenie o are<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P>A se vedea Hotărârile Dereci și alții (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:734">EU:C:2011:734</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 56), Iida (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:691">EU:C:2012:691</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 51), O. și S. (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:776">EU:C:2012:776</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 41) și O. și B. (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 39).</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="21"?><NP><NO.P>97.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, avem îndoieli în ceea ce privește relevanța transpunerii acestei jurisprudențe în cazuri precum cel în discuție în litigiul principal. Mai precis, îndoielile noastre privesc excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 2004/38 atât a unui cetățean al Uniunii care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație în alt stat membru simultan cu deplasarea sa în statul membru al cărui resortisant este, cât și a membrilor familiei sale, resortisanți ai unui stat terț care îl însoțesc.</TXT></NP><NP><NO.P>98.</NO.P><TXT>Într‑adevăr, spre deosebire de prezenta cauză, cetățenii Uniunii vizați în special în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârile McCarthy<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:277">EU:C:2011:277</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctele 31 și 39.</P></NOTE>, Dereci și alții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:734">EU:C:2011:734</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 54.</P></NOTE>, O. și S.<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:776">EU:C:2012:776</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 42.</P></NOTE>, Ymeraga și Ymeraga‑Tafarshiku<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:291">EU:C:2013:291</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 30.</P></NOTE> și Iida<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:691">EU:C:2012:691</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 65.</P></NOTE>, (i) fie nu și‑au exercitat niciodată dreptul la liberă circulație, întrucât au locuit întotdeauna în statul membru ai cărui resortisanți sunt, (ii) fie membrul familiei lor, resortisant al unui stat terț, nu i‑a însoțit și nici nu li s‑a alăturat în deplasările lor în alt stat membru. În aceste cauze, cetățenii Uniunii vizați nu îndeplineau condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38.</TXT></NP><NP><NO.P>99.</NO.P><TXT>Situația de fapt din litigiul principal diferă și de cea din cauzele recente care au determinat pronunțarea Hotărârilor O. și B. și S. și G.<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P><REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR> și <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:136">EU:C:2014:136</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, întrucât cetățenii Uniunii domiciliați în statul membru ai cărui resortisanți sunt (i) fie au locuit în statul membru gazdă, dar nu în calitate de lucrători, ci de cetățeni ai Uniunii în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE sau de beneficiari de servicii în sensul articolului 56 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>Acești cetățeni nu s‑au stabilit în alt stat membru, astfel cum a procedat domnul McCarthy.</P></NOTE>, (ii) fie s‑au deplasat în afara frontierelor în calitate de lucrători pentru un angajator stabilit în alt stat membru sau în calitate de lucrători care, în cadrul activităților desfășurate pentru un angajator stabilit în statul membru ai cărui resortisanți sunt, se deplasează periodic în alt stat membru. Cu alte cuvinte, astfel cum a fost, de altfel, cazul în Hotărârea Carpenter, în aceste hotărâri, cetățeanul Uniunii nu se stabilise în statul membru gazdă.</TXT></NP><NP><NO.P>100.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că, în speță, domnul McCarthy și fiica sa și‑au exercitat dreptul la liberă circulație întrucât <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0053" ID="QS0053"/>s‑au stabilit în alt stat membru decât cel ai cărui resortisanți sunt<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/>, și anume în Spania. Doamna McCarthy i‑a însoțit în acest din urmă stat membru, unde a obținut, așadar, un permis de ședere în sensul articolului 10 din Directiva 2004/38. Faptul că reclamanții din litigiul principal locuiesc <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0054" ID="QS0054"/>în prezent<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> în Spania dovedește stabilirea și, în consecință, caracterul efectiv al șederii lor. Acest caracter efectiv al șederii lor este, potrivit jurisprudenței recente a Curții, un element relevant pentru a considera că Directiva 2004/38 este aplicabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>A se vedea Hotărârea O. și B. (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:135">EU:C:2014:135</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 53).</P></NOTE>, chiar dacă această aplicare s‑a realizat doar prin analogie.</TXT></NP><NP><NO.P>101.</NO.P><TXT>Simultan cu șederea efectivă în Spania, în calitate de membru de familie al unui cetățean al Uniunii, doamna McCarthy a dorit să își exercite dreptul derivat de intrare și de ședere de scurtă durată pentru a‑și însoți familia în Regatul Unit. Prin urmare, suntem de părere că, în speță, nu există îndoieli în privința aplicabilității Directivei 2004/38.</TXT></NP><NP><NO.P>102.</NO.P><TXT>Această interpretare este susținută de modul de redactare a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38. Acesta stabilește două condiții: (a) ca cetățeanul Uniunii să se deplaseze sau să aibă reședința în alt stat membru decât statul al cărui resortisant este și (b) ca membrul de familie, resortisant al unui stat terț, să îl însoțească sau să i se alăture.</TXT></NP><?PAGE NO="22"?><NP><NO.P>103.</NO.P><TXT>În opinia noastră, este, așadar, vorba despre condiții cumulative care trebuie îndeplinite la momentul la care membrii familiei cetățeanului Uniunii în cauză solicită să li se acorde dreptul de intrare și de ședere de scurtă durată. În consecință, întrucât domnul McCarthy și fiica sa locuiesc legal în Spania împreună cu doamna McCarthy la momentul deplasării lor de scurtă durată în Regatul Unit, considerăm că această cauză intră sub incidența Directivei 2004/38. Astfel, domnul McCarthy <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0055" ID="QS0055"/>are reședința<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/> în alt stat membru, și anume în Spania, la momentul la care își exercită drepturile acordate prin directivă pentru a se <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0056" ID="QS0056"/>deplasa<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/> în Regatul Unit.</TXT></NP><NP><NO.P>104.</NO.P><TXT>Or, întrucât libera circulație a persoanelor reprezintă unul dintre fundamentele Uniunii, derogările de la această libertate fundamentală trebuie să fie interpretate în sens strict<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>A se vedea prin analogie Hotărârile Kempf (139/85, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:223">EU:C:1986:223</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 13) și Jipa (C‑33/07, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:396">EU:C:2008:396</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 23). A se vedea de asemenea Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind orientări pentru o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38 [COM(2009) 313 final, p. 3, denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0057" ID="QS0057"/>orientările<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>].</P></NOTE>. Ținând seama de contextul și de obiectivul urmărit de Directiva 2004/38, precum și de libertatea fundamentală de circulație și de ședere recunoscută la articolul 21 alineatul (1) TFUE, dispozițiile acesteia nu pot fi interpretate restrictiv și nu trebuie, în orice caz, să fie lipsite de efectul lor util<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0084"><P>Hotărârea Metock și alții (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:449">EU:C:2008:449</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 84).</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Concluzie intermediară</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>105.</NO.P><TXT>În ipoteza în care Curtea nu ar urma prima noastră propunere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0085"><P>A se vedea subtitlul 3 din cadrul titlului A din prezentele concluzii.</P></NOTE> și întrucât articolul 5 din Directiva 2004/38 prevede numai dreptul de intrare, care este strâns legat de dreptul de ședere de scurtă durată (ședere de cel mult trei luni)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0086"><P>Aici trebuie arătat că, pe lângă condițiile prevăzute la articolul 5 din Directiva 2004/38, statele membre nu pot impune nicio altă cerință pentru intrarea cetățenilor precum o viză de intrare. A se vedea Hotărârea Yiadom (C‑357/98, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:604">EU:C:2000:604</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 23). A se vedea de asemenea Barnard, C., <HT TYPE="ITALIC">The Substantive Law of the EU. The Four Freedoms</HT>, Oxford (Oxford University Press), 2010, p. 424.</P></NOTE>, propunem Curții să aplice Directiva 2004/38 cel puțin cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora resortisanți ai unui stat terț care își exercită în mod efectiv libertatea de circulație locuind în alt stat membru și efectuează simultan deplasări de scurtă durată în statul membru ai căror resortisanți sunt cetățenii respectivi. În acest caz, Curtea ar exclude din domeniul de aplicare al directivei menționate numai situațiile în care, ca urmare a exercitării prealabile a libertății de circulație de către un cetățean al Uniunii, acesta se deplasează cu membrii familiei sale resortisanți ai unui stat terț în statul membru al cărui resortisant este pentru a‑și exercita dreptul de ședere, dar nu pe cel de ședere de scurtă durată.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la identificarea unor măsuri care să poată fi adoptate în temeiul articolului 35 din Directiva 2004/38</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>106.</NO.P><TXT>Prima și a treia întrebare preliminară, care trebuie analizate împreună, privesc aspectul dacă și în ce condiții articolul 35 din Directiva 2004/38 permite unui stat membru care consideră că se confruntă cu un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0058" ID="QS0058"/>abuz de drept sistemic<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/> la eliberarea de permise de ședere în sensul articolului 10 din această directivă să adopte o măsură precum cea în discuție în litigiul principal. Aceasta este o măsură generală și preventivă și nu se bazează pe constatarea prealabilă a unui abuz de drept într‑un caz concret.</TXT></NP><NP><NO.P>107.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la aceste întrebări, vom începe prin a analiza succint noțiunea de abuz de drept în jurisprudența relevantă a Curții. Apoi vom analiza, în lumina acestei jurisprudențe, interpretarea care trebuie dată articolului 35 din Directiva 2004/38 având în vedere în special argumentele prezentate de guvernul Regatului Unit.</TXT></NP><?PAGE NO="23"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cu privire la noțiunea de abuz de drept în jurisprudența relevantă a Curții</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>108.</NO.P><TXT>Am dori să indicăm de la bun început că noțiunea de abuz de drept este o noțiune cunoscută de majoritatea statelor membre. De exemplu, definiția clasică a noțiunii de abuz de drept potrivit doctrinei franceze este următoarea: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0059" ID="QS0059"/>utilizarea excesivă a unei prerogative juridice; acțiune prin care titularul unui drept, al unei puteri sau al unei funcții, în exercitarea acestora, depășește limitele impuse de normele care reglementează utilizarea lor licită<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0087"><P>Cornu, G., <HT TYPE="ITALIC">Vocabulaire juridique</HT>, Paris PUF, ediția a 8‑a, iunie 2009.</P></NOTE>. Astfel, trebuie precizat că aplicarea acestei noțiuni presupune ca autorul abuzului să fie titularul unui drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0088"><P>Simon, D., și Rigaux, A., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0060" ID="QS0060"/>La technique de consécration d’un nouveau principe général du droit communautaire: l’exemple de l’abus de droit<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Mélanges en hommage à Guy Isaac: 50 ans de droit communautaire</HT>, tomul 2 (2004), p. 559-587, p. 563.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>109.</NO.P><TXT>Definiția dată de doctrina germană este următoarea: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0061" ID="QS0061"/>exercitarea unui drept subiectiv care respectă în mod formal cerințele unei legi, dar care, având în vedere împrejurările de fapt, se dovedește a fi contrară bunei‑credințe<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0089"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0062" ID="QS0062"/>Die Ausübung eines subjektiven Rechts ist missbräuchlich, wenn sie zwar formell dem Gesetz entspricht, die Geltendmachung jedoch wegen der besonderen Umstände des Einzelfalls treuwidrig ist<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201C" ID="QE0062"/>. A se vedea Creifelds, <HT TYPE="ITALIC">Rechtswörterbuch</HT>, ediția 20, München, 2011, p. 977.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>110.</NO.P><TXT>În dreptul polonez, orice act sau orice omisiune a titularului unui drept care, deși corespunde din punct de vedere formal utilizării acestui drept, este exercitat contrar normelor de conviețuire socială sau contrar obiectului său socio‑economic, nu poate fi considerat drept exercitarea dreptului în cauză și nu poate beneficia de protecție juridică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0090"><P>A se vedea articolul 5 din Codul civil polonez și Machnikowski, P., <HT TYPE="ITALIC">Kodeks cywilny – komentarz</HT>, E. Gniewek (ed.), Varșovia, 2006, p. 14.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>111.</NO.P><TXT>În ceea ce privește dreptul Uniunii, întrucât această noțiune apare în dreptul derivat numai sporadic<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0091"><P>Acesta este în special cazul articolului 35 din Directiva 2004/38.</P></NOTE>, analiza sa presupune să se facă trimitere la jurisprudența Curții. Aceasta din urmă consideră noțiunea menționată, pe de o parte, un principiu de drept național, în contextul în care un subiect de drept invocă dreptul Uniunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0063" ID="QS0063"/>numai în scopul de a se sustrage de la aplicarea dreptului național<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0092"><P>Astfel cum s‑a precizat, această noțiune include aranjamentele pur artificiale sau frauda care este de competența Uniunii, și anume abuzul care poate aduce atingere aplicabilității dreptului Uniunii prin crearea artificială a unui element de legătură cu acest drept, Lagondet, F., <HT TYPE="ITALIC">loc. cit</HT>., p. 8.</P></NOTE> și, pe de altă parte, un principiu de drept al Uniunii, în contextul în care un subiect de drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0064" ID="QS0064"/>utilizează în mod fraudulos sau excesiv un drept care îi este conferit de dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0093"><P>Simon, D., și Rigaux, A., <HT TYPE="ITALIC">loc. cit</HT>., p. 564. A se vedea de asemenea Waelbroeck, D., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0065" ID="QS0065"/>La notion d’abus de droit dans l’ordre juridique communautaire<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Mélanges en hommage à Jean Victor Louis</HT>, vol. I (2003), p. 565-616, p. 597.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>112.</NO.P><TXT>Din jurisprudența Curții rezultă că noțiunea de abuz de drept constituie o noțiune autonomă a dreptului Uniunii potrivit căreia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0066" ID="QS0066"/>stabilirea unui abuz de drept necesită, pe de o parte, un ansamblu de împrejurări obiective din care să rezulte că, în pofida unei respectări formale a condițiilor prevăzute de reglementarea [Uniunii], obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins. Pe de altă parte, acest lucru impune existența unui element subiectiv care constă în dorința de a obține un avantaj rezultat din reglementarea [Uniunii] prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea sa<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0094"><P>Hotărârea Emsland‑Stärke (C‑110/99, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:695">EU:C:2000:695</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctele 52 și 53).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>113.</NO.P><TXT>În sensul directivei, Comisia consideră că abuzul de drept este <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0067" ID="QS0067"/>un comportament artificial, adoptat strict în scopul de a obține dreptul la liberă circulație și ședere în conformitate cu dreptul [Uniunii] care, în pofida respectării [formale] [a] condițiilor prevăzute de normele [Uniunii], nu corespunde cu scopul acestor norme<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0095"><P>A se vedea COM(2009) 313 final, p. 15 și 16.</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="24"?><NP><NO.P>114.</NO.P><TXT>În plus, Curtea a subliniat că instanța națională este cea căreia îi revine sarcina de a stabili existența acestor două elemente, obiectiv și subiectiv, care trebuie dovedite în conformitate cu normele dreptului național, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0068" ID="QS0068"/><HT TYPE="ITALIC">cu condiția să nu se aducă atingere eficacității dreptului [Uniunii</HT>]<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0096"><P>Sublinierea noastră. Hotărârea Emsland‑Stärke (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:695">EU:C:2000:695</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctele 52-54) și, mai recent, Hotărârea Ungaria/Slovacia (C‑364/10, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:630">EU:C:2012:630</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 58).</P></NOTE>. Curtea a amintit de asemenea că punerea în aplicare a reglementării naționale privind abuzul de drept nu poate aduce atingere efectului deplin și aplicării uniforme a dispozițiilor Uniunii în statele membre și în special că instanțele naționale nu pot, atunci când apreciază exercitarea unui drept ce rezultă dintr‑o dispoziție a dreptului Uniunii, să modifice sfera de aplicare a dispoziției respective sau să compromită obiectivele urmărite de aceasta<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0097"><P>Hotărârile Pafitis și alții (C‑441/93, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1996:92">EU:C:1996:92</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 68) și Kefalas și alții (C‑367/96, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:222">EU:C:1998:222</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 22).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>115.</NO.P><TXT>În această privință, avem certitudinea că Regatul Unit nu a făcut dovada unui abuz de drept, întrucât niciun element, nici obiectiv, nici subiectiv, nu poate fi identificat în cauză. Cu toate acestea, considerăm că este mai adecvat să aprofundăm argumentul pe care tocmai l‑am prezentat în cadrul analizei articolului 35 din Directiva 2004/38 în lumina jurisprudenței Curții și ținând seama de argumentele prezentate de Regatul Unit.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Cu privire la interpretarea articolului 35 din Directiva 2004/38 în lumina jurisprudenței Curții</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>116.</NO.P><TXT>Articolul 35 din Directiva 2004/38 permite statelor membre, în caz de abuz de drept sau de fraudă, cum ar fi căsătoriile de conveniență, să adopte măsurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin această directivă.</TXT></NP><NP><NO.P>117.</NO.P><TXT>În această privință, se ridică problema tipului de măsuri care pot fi adoptate de statele membre pentru a se proteja împotriva abuzului de drept în temeiul acestui articol: numai măsuri individuale sau și măsuri cu aplicabilitate generală și preventivă?</TXT></NP><NP><NO.P>118.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la această întrebare, articolul 35 trebuie interpretat în lumina jurisprudenței Curții amintite la punctele 112 și 114 de mai sus, potrivit căreia, pentru a stabili dacă a avut loc un abuz de drept în sensul articolului respectiv, este necesar să se efectueze o analiză în două etape pentru a verifica existența elementelor obiective și subiective menționate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0098"><P>A se vedea Concluziile prezentate de avocatul general Sharpston în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Bozkurt (C‑303/08, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:413">EU:C:2010:413</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 67).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>119.</NO.P><TXT>Înainte de a efectua o astfel de analiză, este necesar să ne întrebăm care este scopul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38.</TXT></NP><NP><NO.P>120.</NO.P><TXT>În această privință, din considerentul (5) al acestei directive rezultă că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0069" ID="QS0069"/>[p]entru a se putea exercita în condiții obiective de libertate și demnitate, dreptul tuturor cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ar trebui să fie acordat și membrilor familiilor acestora, indiferent de cetățenie […]<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>121.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, în primul rând, ansamblul împrejurărilor obiective din care ar rezulta că, în pofida unei respectări formale a condițiilor prevăzute de Directiva 2004/38, obiectivul articolului 5 alineatul (2) din aceasta nu ar fi atins, autoritățile Regatului Unit pur și simplu nu și‑au îndeplinit obligația de a le examina. Amintim că dintr‑o jurisprudență constantă a Curții reiese că examinarea comportamentului incriminat în cadrul unui abuz de drept trebuie să se facă <HT TYPE="ITALIC">in concreto</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0099"><P>A se vedea Hotărârile Kefalas și alții (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:222">EU:C:1998:222</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 28) și Diamantis (C‑373/97, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:150">EU:C:2000:150</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 34).</P></NOTE>. Prin urmare, astfel cum rezultă din majoritatea observațiilor scrise prezentate Curții, articolul 35 din Directiva 2004/38 impune constatarea unui abuz de drept într‑un caz concret pentru a putea refuza titularilor unui permis de ședere în sensul articolului 10 din această directivă dreptul de intrare fără viză conferit de articolul 5.</TXT></NP><?PAGE NO="25"?><NP><NO.P>122.</NO.P><TXT>Prin urmare, nu ezităm să afirmăm că, în speță, elementul obiectiv al abuzului de drept susținut de Secretary of State lipsește, întrucât scopul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38 a fost, în opinia noastră, atins. Astfel, exercitarea dreptului de circulație de către reclamanții din litigiul principal a condus <HT TYPE="ITALIC">de facto</HT> la stabilirea lor într‑un stat membru, și anume în Spania, cu intenția de a locui împreună în acest stat și cu dorința de a efectua deplasări de scurtă durată în Regatul Unit. Cu alte cuvinte, respectarea acestei dispoziții nu este doar formală. Deplasările efectuate de reclamanții din litigiul principal nu sunt artificiale, ci reale. Aceste deplasări corespund unei utilizări legitime a dreptului lor la liberă circulație, întrucât aceștia nu au dorit nici să se sustragă de la normele impuse de Regatul Unit, nici să utilizeze în mod fraudulos și excesiv drepturile conferite de directiva menționată, fapt care nu este contestat de Regatul Unit.</TXT></NP><NP><NO.P>123.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, în al doilea rând, elementul subiectiv care constă în dorința de a obține un avantaj care rezultă din Directiva 2004/38, este evident că și acesta lipsește. Astfel, autoritățile Regatului Unit nu s‑au bazat pe comportamentul individual al reclamanților din litigiul principal pentru a suspenda aplicarea articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38.</TXT></NP><NP><NO.P>124.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, nici în observațiile scrise ale acestora, nici în ședința de audiere a pledoariilor, autoritățile din Regatul Unit nu au contestat nici autenticitatea căsătoriei dintre domnul și doamna McCarthy, nici faptul că cei doi au o viață de familie reală în Spania. În această privință, o căsătorie nu poate fi calificată drept căsătorie de conveniență în sensul Directivei 2004/38 decât atunci când această formă de uniune este contractată <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0070" ID="QS0070"/>exclusiv în scopul de a beneficia de libertatea de circulație și ședere, în temeiul acestei directive, drepturi de care persoana în cauză nu ar fi putut beneficia în alt mod<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0100"><P>A se vedea COM(2009) 313 final, p. 16.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>125.</NO.P><TXT>În continuare, amintim că măsurile prevăzute la articolul 35 din Directiva 2004/38 intră sub incidența articolelor 30 și 31 din aceasta. Prin urmare, astfel cum reiese din majoritatea observațiilor prezentate Curții, o măsură cu aplicabilitate generală ar priva de esență garanțiile procedurale prevăzute la aceste articole. În consecință, măsurile enumerate la articolul 35 sunt măsuri individuale care nu justifică o suspendare sistematică a drepturilor conferite de această directivă. Dimpotrivă, o suspendare sistematică a drepturilor respective nu oferă nici instanței naționale, nici Curții posibilitatea de a verifica dacă au fost îndeplinite în mod efectiv condițiile care au determinat autoritățile din Regatul Unit să elimine acest drept.</TXT></NP><NP><NO.P>126.</NO.P><TXT>Potrivit orientărilor, sistemul Directivei 2004/38 se bazează tocmai pe decizii individuale, iar autoritățile naționale trebuie să acorde importanță tuturor împrejurărilor cauzei. Mai exact, aceste autorități trebuie să analizeze conduita persoanelor în cauză în lumina obiectivelor urmărite de dreptul Uniunii și să se întemeieze pe elemente obiective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0101"><P>A se vedea COM(2009) 313 final, punctul 4.3. A se vedea de asemenea Hotărârea Metock și alții (<REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:449">EU:C:2008:449</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctele 74 și 75).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>127.</NO.P><TXT>Astfel, după cum a constatat în mod corect Comisia în orientările menționate, trebuie acordată o atenție specială statutului de cetățean al UE atunci când se interpretează noțiunea de abuz de drept în contextul Directivei 2004/38. În conformitate cu principiul supremației dreptului Uniunii, analiza eventualei invocări abuzive a normelor Uniunii trebuie efectuată în cadrul acestora, iar nu aplicându‑se legislațiile naționale în materie de imigrație. Directiva nu împiedică statele membre să investigheze cazurile individuale în care există suspiciuni bine întemeiate de abuz de drept. Cu toate acestea, dreptul Uniunii interzice verificările sistematice. În plus, măsurile adoptate de statele membre în vederea combaterii căsătoriilor de conveniență nu pot descuraja cetățenii Uniunii și pe membrii familiilor lor să își exercite dreptul lor de liberă circulație sau să le încalce în mod neîntemeiat drepturile legitime ale acestora. Măsurile respective nu pot aduce atingere eficacității legislației Uniunii și nici nu pot determina discriminări pe motive de cetățenie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0102"><P>COM(2009) 313 final, p. 16.</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="26"?><NP><NO.P>128.</NO.P><TXT>În sfârșit, avem certitudinea că Regatul Unit, în aprecierea exercitării dreptului de intrare al doamnei McCarthy care rezultă din articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38, a modificat sfera de aplicare a acestei dispoziții și a compromis obiectivele acesteia. În această privință, Regatul Unit susține că un abuz de drept poate fi soluționat pur și simplu prin eliminarea dispoziției care face obiectul unui eventual abuz de drept, ceea ce, în opinia noastră, este contrar conceptului însuși de abuz de drept și compromite obiectivele urmărite de Directiva 2004/38.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Cu privire la obiecțiile ridicate de Regatul Unit</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>129.</NO.P><TXT>Contrar celorlalte părți și intervenienților care au prezentat observații, Regatul Unit a susținut atât în înscrisurile sale, cât și în ședința de audiere a pledoariilor că se confrunta în acel moment cu un număr semnificativ de abuzuri în ceea ce privește dreptul de intrare al membrilor de familie care sunt resortisanți ai unui stat terț pentru a evita controalele în materie de imigrare și pe cele de la frontiere. Regatul Unit a calificat această situație drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0071" ID="QS0071"/>abuz de drept sistemic<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>130.</NO.P><TXT>Potrivit Regatului Unit, dacă ar accepta faptul că toate permisele de ședere despre care se pretinde că au fost eliberate în temeiul articolului 10 din directivă scutesc resortisanții statelor terțe de orice control al vizelor, aceste permise ar permite o intrare mai ușoară pe teritoriul său. În această privință, guvernul Regatului Unit arată că a prezentat elemente de probă în susținerea existenței unui abuz de drept sistemic.</TXT></NP><NP><NO.P>131.</NO.P><TXT>Chiar dacă utilizarea adjectivului <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0072" ID="QS0072"/>sistemic<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/> nu ni se pare compatibilă cu noțiunea de abuz de drept în cadrul dreptului Uniunii, trebuie să se examineze totuși dacă elementele de probă prezentate de acest stat membru îndeplinesc condițiile impuse de noțiunea respectivă.</TXT></NP><NP><NO.P>132.</NO.P><TXT>Documentele prezentate de Regatul Unit ca elemente de probă se referă în special la un studiu realizat în 2011 de serviciul de control la frontiere al acestui stat membru, care ar fi identificat <FT TYPE="NUMBER">1494</FT> de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0073" ID="QS0073"/>tentative<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/> de utilizare a unor documente false obținute în mod fraudulos, inclusiv căsătorii fictive sau documente doveditoare false<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0103"><P>Trebuie observat că Regatul Unit califică drept abuz de drept două situații juridice complet diferite, și anume căsătoriile fictive și utilizarea de documente doveditoare false. Noțiunea de abuz de drept nu se aplică decât primei situații.</P></NOTE>. Mai precis, Regatul Unit s‑ar confrunta cu utilizarea de documente false sau a unor documente obținute prin mijloace frauduloase, inclusiv căsătorii de conveniență sau documente doveditoare false<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0104"><P>Potrivit unui document al Comisiei, ca urmare a unei cereri a Consiliului, aceasta a solicitat statelor membre să îi furnizeze informații cu privire la utilizarea abuzivă a liberei circulații prin căsătorii de conveniență. 12 state membre au furnizat statistici privind cazurile <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0074" ID="QS0074"/>identificate<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/>. Conform acestui document, Regatul Unit a respins, ca urmare a unor îndoieli în legătură cu autenticitatea căsătoriilor, 176 de cereri de permise de familie (din 256 de cazuri în care au existat suspiciuni de abuz și care au reprezentat aproximativ 2 % din cererile primite în perioada respectivă). A se vedea Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor din <DATE ISO="20131125">25 noiembrie 2013</DATE> privind <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0075" ID="QS0075"/>Libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene și a familiilor acestora: cinci acțiuni pentru a produce rezultate notabile<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/> [COM(2013) 837 final, p. 9].</P></NOTE>. Un studiu al permiselor de ședere emise de celelalte state membre efectuat de o autoritate din Regatul Unit ar fi evidențiat că permisele emise de 12 state membre nu respectau standardele minime de securitate acceptate de Organizația Aviației Civile Internaționale pentru documentele de călătorie ale Uniunii. Mai mult, frauda și abuzul în ceea ce privește dreptul de liberă circulație săvârșite de resortisanții unor țări terțe ar fi fost recunoscute de statele membre drept o problemă gravă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0105"><P>În aprilie 2012, Consiliul ar fi aprobat un document care definește măsurile ce trebuie luate, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0076" ID="QS0076"/>Acțiunea UE privind presiunile migratorii – un răspuns strategic<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/>, în care una dintre prioritățile strategice de acțiune ar fi <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0077" ID="QS0077"/>păstrarea și protecția libertății de circulație prin prevenirea abuzurilor resortisanților unor țări terțe<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/>.</P></NOTE>. Regatul Unit ar fi în mod special preocupat de lipsa unor standarde minime uniforme pentru permisele de ședere prevăzute la articolul 10 și de riscul de abuz astfel rezultat pentru evitarea controalelor în materie de imigrare.</TXT></NP><?PAGE NO="27"?><NP><NO.P>133.</NO.P><TXT>Este clar că elementele de probă prezentate de Regatul Unit nu pot fi considerate probe concrete pentru comportamentul individual al reclamanților din litigiul principal. Aceste elemente de probă nu îndeplinesc condițiile, obiectivă și subiectivă, impuse pentru constatarea existenței unui abuz de drept într‑un caz concret, astfel cum rezultă acestea din cuprinsul punctelor 121-127 din prezentele concluzii. În această privință, amintim că nu s‑a contestat faptul că comportamentul reclamanților din litigiul principal nu constituie un abuz de drept în sensul dreptului Uniunii.</TXT></NP><NP><NO.P>134.</NO.P><TXT>De asemenea, trebuie amintit că o prezumție generală de fraudă nu este suficientă pentru a justifica o măsură ce aduce atingere obiectivelor Tratatului FUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0106"><P>A se vedea Hotărârea Comisia/Belgia (C‑577/10, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:814">EU:C:2012:814</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 53 și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Evaluarea comportamentelor abuzive este, în principiu, obligația instanțelor naționale, dar nu trebuie în niciun caz să pericliteze uniformitatea și eficacitatea dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0107"><P>Simon, D., și Rigaux, A., <HT TYPE="ITALIC">Le système juridique communautaire</HT>, ediția a 3-a, 2001, p. 582.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>135.</NO.P><TXT>În plus, în ceea ce privește nerespectarea standardelor minime de securitate acceptate de Organizația Aviației Civile Internaționale, susținută de Regatul Unit, reprezentantul Regatului Spaniei a subliniat în ședință că permisele de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii emise de autoritățile spaniole respectau standardele acestei organizații.</TXT></NP><NP><NO.P>136.</NO.P><TXT>În orice caz, în ceea ce privește o eventuală nerespectare a standardelor de securitate puse în aplicare de Regatul Spaniei pe teritoriul său, am dori să subliniem că o eventuală nerespectare a Directivei 2004/38 de către un stat membru nu constituie abuz de drept și nu intră, așadar, în domeniul de aplicare al articolului 35 din aceasta<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0108"><P>Amintim în această privință că, în temeiul articolelor 258 și 259 din Tratatul FUE, în cazul în care un stat membru nu și‑a îndeplinit una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, revine Comisiei sau unui alt stat membru obligația să introducă în fața Curții o eventuală acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>137.</NO.P><TXT>În ceea ce privește permisul de familie, considerăm că acesta este pur și simplu echivalent cu o obligație de a obține viză, care este contrară nu numai articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2004/38, ci și obiectivelor și sistemului acesteia. Desigur, permisul de ședere emis în temeiul articolului 10 din directivă are un caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, întrucât nu face decât să ateste un drept preexistent. Totuși, putem afirma că, atât timp cât condițiile care permit exercitarea dreptului de liberă circulație conform dreptului Uniunii sunt îndeplinite de resortisantul unui stat terț, membru de familie al unui cetățean al Uniunii, acest permis trebuie acceptat de statele membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0109"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Dias (C‑325/09, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:498">EU:C:2011:498</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 54).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>138.</NO.P><TXT>În sfârșit, considerăm că a autoriza un stat membru să nu țină seama de permisul de ședere eliberat de un alt stat membru ar fi contrar principiului recunoașterii reciproce. Trebuie observat că, potrivit jurisprudenței Curții, exercitarea drepturilor care decurg din libera circulație nu este posibilă fără prezentarea unor documente cu privire la starea civilă a persoanelor, care sunt în general emise de statul de origine al lucrătorului. Rezultă că autoritățile administrative și judiciare dintr‑un stat membru sunt obligate să accepte certificate și alte documente similare cu privire la statutul persoanei care sunt eliberate de autoritățile competente ale celorlalte state membre, cu excepția cazului în care autenticitatea acestora este infirmată în mod serios de indicii concrete cu privire la situația persoanei în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0110"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Dafeki (C‑336/94, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:579">EU:C:1997:579</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, punctul 19).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>139.</NO.P><TXT>În această privință, faptul de a accepta punerea în aplicare de către Regatul Unit a unor măsuri de aplicabilitate generală ar echivala cu faptul de a permite unui stat membru să eludeze dreptul la liberă circulație și, în consecință, alte state membre ar putea lua măsuri similare și ar putea suspenda în mod unilateral aplicarea directivei.</TXT></NP><?PAGE NO="28"?><NP><NO.P>140.</NO.P><TXT>Prin urmare, suntem de părere că elementele de probă prezentate de Regatul Unit nu sunt suficiente pentru a susține afirmația cu privire la un eventual abuz de drept sistemic.</TXT></NP><NP><NO.P>141.</NO.P><TXT>Pentru toate aceste motive, considerăm că trebuie să se răspundă la prima și la a treia întrebare că articolul 35 din Directiva 2004/38 nu permite unui stat membru să adopte o măsură de aplicabilitate generală care să constea în retragerea dreptului de a fi scutiți de obligația de a obține viză al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care dețin un permis de ședere valabil eliberat de un alt stat membru, în condițiile în care această măsură este preventivă și nu se bazează pe constatarea prealabilă a unui abuz de drept într‑un caz concret.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la Protocolul nr. 20</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>142.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă articolul 1 din Protocolul nr. 20 permite Regatului Unit să solicite resortisanților unui stat terț, titulari ai unui permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii eliberat conform Directivei 2004/38, să dețină o viză de intrare care trebuie obținută înainte de sosirea la frontieră.</TXT></NP><NP><NO.P>143.</NO.P><TXT>Trebuie constatat de la început că valoarea juridică a protocoalelor nu ridică nicio îndoială. În conformitate cu articolul 51 TUE, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0078" ID="QS0078"/>[p]rotocoalele și anexele la tratate fac parte integrantă din acestea<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/>. Prin urmare, în ierarhia normelor, protocoalele au cu siguranță întâietate față de dreptul derivat al Uniunii.</TXT></NP><NP><NO.P>144.</NO.P><TXT>Mai exact, Protocolul nr. 20 constituie o derogare de la obligațiile care revin Regatului Unit și Irlandei în temeiul articolelor 26 TFUE și 77 TFUE, întemeiată pe dorința lor de a fi excluse din domeniul de aplicare al titlului V din partea a treia a Tratatului FUE consacrat spațiului de libertate, securitate și justiție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0111"><P>Această dorință se exprimă și în ceea ce privește acquis‑ul Schengen integrat în cadrul Uniunii europene. A se vedea Protocolul nr. 19 privind acquis‑ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene.</P></NOTE>. Cu toate acestea, astfel cum Comisia a declarat în mod expres, acest protocol nu are drept obiectiv să confere privilegii speciale Regatului Unit, ci a fost adoptat pentru a ține seama de dorința acestui stat membru de a păstra, pe de o parte, controalele la frontierele cu majoritatea statelor membre și, pe de altă parte, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0079" ID="QS0079"/>zona comună de călătorie<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/> care există între Regatul Unit și Irlanda<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0112"><P>Cu privire la modificările aduse de Tratatul de la Lisabona poziției Regatului Unit și a Irlandei referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție, a se vedea în special Chevallier‑Govers, C., <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0080" ID="QS0080"/>Le traité de Lisbonne et la différenciation dans l’espace de liberté, de sécurité et de justice<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Le traité de Lisbonne. Reconfiguration ou déconstitutionnalisation de l’Union européenne</HT>?, Bruylant, 2009, p. 271 și următoarele.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>145.</NO.P><TXT>În această privință, în conformitate cu articolul 2, Protocolul nr. 20 permite acestor două state membre să continue să încheie între ele unele acorduri privind circulația persoanelor între teritoriile lor (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0081" ID="QS0081"/>zona comună de călătorie<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/>), cu respectarea pe deplin a drepturilor persoanelor menționate la articolul 1 primul paragraf litera (a) din protocol. Astfel, dacă Regatul Unit ar decide să nu se mai prevaleze de dreptul său special de a nu participa la spațiul de libertate, securitate și justiție, Irlanda ar adopta aceeași decizie, întrucât poziția sa este justificată exclusiv prin faptul că acest ultim stat membru este legat de Regatul Unit prin așa‑numita zonă comună de călătorie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0113"><P>A se vedea Toth, A. G., <HT TYPE="ITALIC">The legal effects of the protocols relating to the United Kingdom, Ireland and Denmark, in The European Union after Amsterdam. A legal analysis</HT>, 1998, p. 227-252, p. 233, și Guillard, C., <HT TYPE="ITALIC">L’intégration différenciée dans l’Union européenne</HT>, teză, Bruylant, 2006, p. 466.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>146.</NO.P><TXT>În plus, articolul 3 prevede că celelalte state membre sunt autorizate să exercite astfel de controale la frontierele lor sau în orice punct de intrare pe teritoriile lor asupra persoanelor care vin din Regatul Unit sau din Irlanda și doresc să intre pe teritoriile lor.</TXT></NP><?PAGE NO="29"?><NP><NO.P>147.</NO.P><TXT>În opinia noastră, articolul 1 din Protocolul nr. 20 ar trebui interpretat în lumina acestor considerații.</TXT></NP><NP><NO.P>148.</NO.P><TXT>Mai întâi, Regatul Unit este autorizat prin acest articol să exercite <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0082" ID="QS0082"/>numai<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/> la frontierele sale controalele pe care le consideră necesare pentru a verifica dacă cetățenii statelor membre sau persoanele aflate în întreținerea acestora care exercită drepturi conferite de dreptul Uniunii au drept de intrare pe teritoriul său.</TXT></NP><NP><NO.P>149.</NO.P><TXT>Desigur, nici Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nici Protocolul nr. 20 nu propun o definiție a noțiunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0083" ID="QS0083"/>control la frontiere<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/>. Totuși, articolul 2 punctul 9 din Regulamentul nr. 562/2006 definește <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0084" ID="QS0084"/>controlul la frontiere<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/> ca <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0085" ID="QS0085"/>activitățile efectuate la frontiere, în conformitate cu prezentul regulament și în sensul acestuia, ca răspuns exclusiv la intenția de a trece o frontieră sau la trecerea unei frontiere, indiferent de orice alte considerente, constând în verificări la frontiere și în supravegherea frontierelor<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/>. Evident, în speță, obligația de a obține un permis de familie nu constituie o verificare la frontiere, dat fiind în special faptul că permisul de familie trebuie solicitat înainte de călătorie la reprezentanțele diplomatice ale Regatului Unit situate în statele membre.</TXT></NP><NP><NO.P>150.</NO.P><TXT>Apoi, nu există nicio îndoială că Directiva 2004/38 se aplică în continuare, astfel cum reiese în mod clar din articolul 1 litera (a) din Protocolul nr. 20, care privește cetățenii statelor membre sau persoanele aflate în întreținerea acestora care exercită <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0086" ID="QS0086"/>drepturi conferite de dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/>. Astfel, dreptul de intrare al acestora trebuie apreciat în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directiva menționată, care stabilește documentele care permit intrarea membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii pe teritoriul statelor membre.</TXT></NP><NP><NO.P>151.</NO.P><TXT>În sfârșit, în temeiul articolului 1 litera (a) din Protocolul nr. 20, controalele la frontiere includ în special controlul documentelor care permit verificarea existenței dreptului de intrare pe teritoriul Regatului Unit al persoanelor vizate. Această verificare nu autorizează însă acest stat membru să refuze în mod unilateral intrarea cetățenilor Uniunii și a membrilor familiilor acestora care dețin un permis de ședere în temeiul articolului 10 din Directiva 2004/38, impunându‑le, în general, să obțină și să prezinte la frontierele sale un document adițional care nu este prevăzut de dreptul Uniunii.</TXT></NP><NP><NO.P>152.</NO.P><TXT>Propunem, așadar, să se răspundă la a doua întrebare preliminară că articolul 1 din Protocolul nr. 20 nu permite Regatului Unit să impună resortisanților unui stat terț, titulari ai unui permis de ședere de membru de familie al unui cetățean al Uniunii eliberat în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2004/38, să dețină o viză de intrare care trebuie obținută înainte de sosirea la frontieră.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>153.</NO.P><TXT>Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de High Court of Justice (England &amp; Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court) (Regatul Unit), după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0087" ID="QS0087"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 35 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, nu permite unui stat membru să adopte o măsură de aplicabilitate generală care să constea în retragerea dreptului de a fi scutiți de obligația de a obține viză al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care dețin un permis de ședere valabil eliberat de un alt stat membru, în condițiile în care această măsură este preventivă și nu se bazează pe constatarea prealabilă a unui abuz de drept într‑un caz concret.</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="30"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 1 din Protocolul nr. 20 privind aplicarea anumitor aspecte ale articolului 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în Regatul Unit și în Irlanda nu permite Regatului Unit să impună resortisanților unui stat terț, titulari ai unui permis de ședere de membri ai familiei unui cetățean al Uniunii eliberat în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2004/38, să dețină o viză de intrare care trebuie obținută înainte de sosirea la frontieră.<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>