<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-655/18</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62018CJ0655</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:157">EU:C:2020:157</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>9</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>9</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Hotărârea din <DATE ISO="20200304">4.3.2020</DATE> – Cauza C‑655/18</HT></P><P><HT TYPE="SC">Schenker</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curții</HT> (Camera a opta)</P><P><DATE ISO="20200304">4 martie 2020</DATE><NOTE NUMBERING="STAR" TYPE="FOOTNOTE" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: bulgara.</P></NOTE></P></TI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Uniunea vamală</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (UE) nr. 952/2013</KEYWORD><KEYWORD>Sustragere de sub supravegherea vamală</KEYWORD><KEYWORD>Furt de mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 242</KEYWORD><KEYWORD>Persoana responsabilă pentru sustragere</KEYWORD><KEYWORD>Titularul autorizației de antrepozit vamal</KEYWORD><KEYWORD>Sancțiune pentru încălcarea reglementării vamale</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 42</KEYWORD><KEYWORD>Obligație de plată a unei sume care corespunde valorii mărfurilor lipsă</KEYWORD><KEYWORD>Cumul cu o sancțiune pecuniară</KEYWORD><KEYWORD>Proporționalitate</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C‑655/18,</P><P>având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria), prin decizia din <DATE ISO="20181005">5 octombrie 2018</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20181019">19 octombrie 2018</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Teritorialna direktsia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>Severna morska<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/> kam Agentsia Mitnitsi</HT>, succesoare în drepturi a Mitnitsa Varna,</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD"><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>Schenker<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/> EOOD,</HT></P><P>în prezența:</P><P><HT TYPE="BOLD">Okrazhna prokuratura – Varna,</HT></P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a opta),</P><P>compusă din doamna L. S. Rossi, președintă de cameră, și domnii J. Malenovský și F. Biltgen (raportor), judecători,</P><P>avocat general: domnul M. Campos Sánchez‑Bordona,</P><P>grefier: domnul R. Schiano, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din <DATE ISO="20191114">14 noiembrie 2019</DATE>,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observațiile prezentate:</P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>pentru Teritorialna direktsia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>Severna morska<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> kam Agentsia Mitnitsi, succesoare în drepturi a Mitnitsa Varna, de S. K. Kirilova, de F. Bosilkova‑Kolipatkova și de M. B. Borisov, în calitate de agenți;</P></ITEM><ITEM><P>pentru <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>Schenker<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> EOOD, de G. Goranov, advokat;</P></ITEM><?PAGE NO="2"?><ITEM><P>pentru guvernul bulgar, de L. Zaharieva și de E. Petranova, în calitate de agenți;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Europeană, de I. Zaloguin, de V. Bottka și de M. Kocjan, în calitate de agenți,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL>pronunță prezenta</PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Hotărâre</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20131009">9 octombrie 2013</DATE> de stabilire a Codului vamal al Uniunii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="269" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2013">JO 2013, L 269, p. 1</REF.DOC.OJ>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Teritorialna direktsia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>Severna morska<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/> kam Agentsia Mitnitsi (Direcția teritorială <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>Coasta de nord<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/> din cadrul Agenției Vamale, Bulgaria, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>vama din Varna<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>), pe de o parte, și <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>Schenker<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/> EOOD, pe de altă parte, în legătură cu sancțiunile aplicate acesteia în calitate de titular al unei autorizații de antrepozit vamal, ca urmare a furtului unor mărfuri aflate în supravegherea sa.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3</NO.P><TXT>Considerentul (45) al Regulamentului nr. 952/2013 enunță:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>Este oportun să se stabilească, la nivelul Uniunii, normele care reglementează distrugerea sau alte moduri de a dispune de mărfuri de către autoritățile vamale, deoarece acestea necesitau reglementări în cadrul legislației naționale.<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></P></CONSID></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 42 alineatele (1) și (2) din acest regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="042.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Fiecare stat membru prevede sancțiuni în caz de încălcare a legislației vamale. Aceste sancțiuni sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="042.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>În cazul în care se aplică sancțiuni administrative, acestea pot lua, <HT TYPE="ITALIC">inter alia</HT>, una sau ambele forme de mai jos:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>o sancțiune pecuniară aplicată de autoritățile vamale, inclusiv o tranzacție aplicată în locul unei sancțiuni penale, dacă este cazul;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>revocarea, suspendarea sau modificarea oricărei autorizații deținute de persoana în cauză.<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 79 din regulamentul respectiv, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>Datoria vamală care ia naștere prin nerespectare<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>, prevede la alineatele (1) și (3):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="079.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>În cazul mărfurilor supuse unor taxe la import, o datorie vamală la import ia naștere în cazul nerespectării uneia dintre următoarele:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>o obligație stabilită în legislația vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii, la scoaterea lor de sub supravegherea vamală sau la circulația, perfecționarea, depozitarea, depozitarea temporară, admiterea temporară sau dispunerea de astfel de mărfuri pe teritoriul respectiv;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>o obligație stabilită în legislația vamală cu privire la destinația finală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="079.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA><P>În cazurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), debitorul este oricare dintre următoarele persoane:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>orice persoană care trebuia să îndeplinească obligațiile în cauză;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>orice persoană care cunoștea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o obligație prevăzută de legislația vamală nu a fost îndeplinită și care a acționat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligația sau care a participat la acțiunea având ca rezultat neîndeplinirea obligației;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 198 din același regulament are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="198.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Autoritățile vamale iau toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea și vânzarea sau distrugerea, pentru a dispune de mărfuri în cazurile următoare:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>în cazul în care una dintre obligațiile definite în legislația vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii nu a fost îndeplinită sau mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="198.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA><P>Costul măsurilor menționate la alineatul (1) este suportat:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>în cazul menționat la alineatul (1) litera (a), de orice persoană căreia i s‑a solicitat îndeplinirea obligațiilor în cauză sau care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7</NO.P><TXT>Potrivit articolului 242 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>Titularul autorizației și titularul regimului au următoarele responsabilități:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>asigurarea faptului că mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală nu sunt sustrase supravegherii vamale și</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="4"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>îndeplinirea obligațiilor care decurg din depozitarea mărfurilor aflate sub regimul de antrepozitare vamală.<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul bulgar</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 233 alineatul 6 din Zakon za mitnitsite (Legea vamală, DV nr. 15 din <DATE ISO="19980206">6 februarie 1998</DATE>), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>Legea vamală<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>), prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>Mărfurile care constituie obiectul contrabandei vamale sunt supuse confiscării în beneficiul statului, indiferent de raporturile de proprietate; în cazul în care acestea nu sunt disponibile sau au fost înstrăinate, se dispune un substitut al valorii acestora care corespunde valorii lor vamale sau – la export – valorii respectivelor mărfuri.<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9</NO.P><TXT>Potrivit articolului 234a alineatele 1 și 3 din Legea vamală:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="234A.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>1</NO.PARAG><ALINEA>Persoanei care sustrage mărfuri păstrate în depozit temporar sau mărfuri care sunt declarate în scop vamal sau de reexport, fără a îndeplini condițiile stabilite în dispozițiile legale sau de către autoritatea vamală, i se aplică o amendă – în cazul persoanelor fizice – sau o sancțiune pecuniară – în cazul persoanelor juridice și al întreprinderilor individuale – în valoare cuprinsă între 100 % și 200 % din valoarea vamală a mărfurilor, în cazul unui export valoarea fiind aceea a mărfurilor care constituie obiectul încălcării.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="234A.003"><NO.PARAG>3</NO.PARAG><ALINEA>În cazurile prevăzute la alineatele 1 și 2, se aplică, prin analogie, dispozițiile alineatelor 6, 7 și 8 ale articolului 233.<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Litigiul principal și întrebările preliminare</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20170316">16 martie 2017</DATE>, Teld Consulting OOD a depus o declarație vamală pentru plasarea sub regimul de antrepozitare vamală a 13 containere conținând lemn placat. Această declarație a fost depusă în numele și pe seama Balkantrade Properties EOOD.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11</NO.P><TXT>După îndeplinirea formalităților vamale de instituire a regimului respectiv, aceste containere trebuiau să fie transportate către un antrepozit vamal exploatat și administrat de Schenker, în conformitate cu autorizația de antrepozit vamal al cărei titular este.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12</NO.P><TXT>Schenker a mandatat Fortis Trade OOD în scopul de a asigura transportul menționat. Totuși, unul dintre containerele respective a fost furat pe parcurs, la fel ca vehiculul aparținând Fortis Trade care îl transporta. În consecință, mărfurile plasate în acest container nu au fost livrate în antrepozitul Schenker.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13</NO.P><TXT>În urma unui control efectuat în antrepozitul menționat de inspecția vamală din Varna (Bulgaria), s‑a constatat că nu toate mărfurile care făceau obiectul regimului de antrepozitare vamală se aflau în antrepozitul respectiv. În consecință, împotriva Schenker a fost întocmit un act de constatare a încălcării articolului 234a alineatul 1 din Legea vamală, pentru motivul că această societate ar fi sustras de sub supravegherea vamală o parte dintre mărfurile care fuseseră declarate sub regimul de antrepozitare vamală. Pe baza acestei constatări, directorul vămii din Varna a emis o decizie prin care, în conformitate cu articolul 233 alineatul 6 și cu articolul 234a alineatele 1 și 3 din Legea vamală, a aplicat Schenker o sancțiune pecuniară în valoare de <FT TYPE="DECIMAL">23826,06</FT> leva bulgărești (BGN) (aproximativ <FT TYPE="NUMBER">12225</FT> de euro) și a obligat societatea menționată să plătească aceeași sumă, care corespunde valorii mărfurilor lipsă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14</NO.P><TXT>Sesizat cu acțiunea introdusă de Schenker împotriva acestei decizii, Varnenski rayonen sad (Tribunalul de Raion din Varna, Bulgaria) a anulat decizia menționată. El a considerat în special că furtul constituia un caz de forță majoră și că nu a fost stabilită nicio legătură de cauzalitate între o acțiune sau o omisiune nelegală a societății respective și consecința furtului, și anume imposibilitatea autorităților vamale de a avea acces la mărfurile plasate sub supraveghere vamală și de a‑și exercita controlul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15</NO.P><TXT>Vama din Varna a formulat un recurs în fața instanței de trimitere, Administrativen sad Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria). Ea susține că aplicarea regimului de antrepozitare vamală dă naștere unei obligații de a nu sustrage mărfurile de sub supravegherea vamală și că furtul în discuție nu reprezintă un caz de forță majoră de natură să exonereze antrepozitarul de răspundere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16</NO.P><TXT>Instanța de trimitere constată că în sarcina Schenker au fost aplicate două sancțiuni administrative. Potrivit acesteia, sancțiunea care constă în obligația de plată a valorii mărfurilor furate nu intră sub incidența niciuneia dintre formele de sancționare prevăzute la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 952/2013 și nu este vorba nici despre o formă de confiscare, astfel cum este prevăzută de dreptul național. Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema dacă această obligație de plată a valorii mărfurilor este conformă cu dispoziția menționată, precum și cu principiile efectivității și proporționalității, ținând seama de faptul că este cumulată cu aplicarea unei sancțiuni pecuniare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17</NO.P><TXT>În aceste condiții, Administrativen sad Varna (Tribunalul Administrativ din Varna) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 952/2013 trebuie să fie interpretat în sensul că furtul mărfurilor plasate în regim de antrepozitare vamală, în împrejurările specifice din litigiul principal, reprezintă o sustragere din regimul de antrepozit vamal care determină aplicarea unei sancțiuni pecuniare titularului autorizației, pentru încălcarea normelor vamale?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Impunerea plății contravalorii mărfurilor care constituie obiectul încălcării vamale – în speță, sustragerea din regimul de antrepozit vamal – are caracterul unei sancțiuni administrative în conformitate cu articolul 42 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 952/2013 și o dispoziție națională care o reglementează este admisibilă, pe lângă aplicarea sancțiunii pecuniare? Această reglementare corespunde criteriilor de eficiență, proporționalitate și efect de descurajare prevăzute la articolul 42 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 952/2013 în ceea ce privește sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor de drept vamal al Uniunii?<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la întrebările preliminare</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la prima întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la admisibilitate</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18</NO.P><TXT>În observațiile sale scrise, Schenker consideră că prima întrebare este inadmisibilă, în măsura în care privește exclusiv aplicarea unor dispoziții de drept național și, printre altele, aspectul dacă o anumită acțiune sau omisiune constituie o încălcare, astfel cum este definită în dreptul național.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit, desigur, că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, aceasta din urmă nu este competentă să interpreteze dreptul național și că revine numai instanței naționale sarcina să constate și să aprecieze situația de fapt din litigiul principal,<?PAGE NO="6"?> precum și să determine domeniul de aplicare exact al actelor cu putere de lege și al actelor administrative naționale (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191003">3 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Fonds du Logement de la Région de Bruxelles‑Capitale</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑632/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:833">EU:C:2019:833</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20</NO.P><TXT>În speță, din însuși modul de redactare a primei întrebări reiese însă că, prin intermediul ei, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 242 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013 și în special cu privire la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>sustragere de sub supravegherea vamală<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/> în raport cu dispoziția menționată, precum și cu privire la aspectul dacă dreptul Uniunii permite ca o astfel de sustragere să facă obiectul unei sancțiuni pecuniare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21</NO.P><TXT>De asemenea, Schenker susține că soluționarea litigiului principal depinde nu de interpretarea unor dispoziții de drept al Uniunii, ci de aspecte de fapt, și anume stabilirea autorului concret al încălcării în cauză, a calității sale la momentul săvârșirii acesteia, precum și a acțiunilor sau a omisiunilor care ar constitui o încălcare imputabilă autorului respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22</NO.P><TXT>În această privință, trebuie să se amintească faptul că, în cadrul cooperării dintre Curte și instanțele naționale, instituită prin articolul 267 TFUE, numai instanța națională are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile fiecărei cauze, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, dacă întrebările adresate de instanțele naționale au ca obiect interpretarea unei prevederi de drept al Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130314">14 martie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Allianz Hungária Biztosító și alții</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑32/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:160">EU:C:2013:160</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). Or, în speță, această situație se regăsește în mod evident.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23</NO.P><TXT>În aceste condiții, prima întrebare este admisibilă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la fond</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie arătat că articolul 242 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 952/2013, menționat în prima întrebare, privește răspunderea titularului unei autorizații și a titularului regimului de antrepozitare vamală în cazul sustragerii mărfurilor de sub supravegherea vamală, în timp ce această întrebare privește și aspectul dacă persoanei responsabile pentru o astfel de sustragere i se poate aplica o sancțiune pecuniară prevăzută de dreptul național, ceea ce are legătură cu alte dispoziții ale respectivului regulament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25</NO.P><TXT>Or, împrejurarea că, pe plan formal, instanța de trimitere și‑a limitat o întrebare doar la interpretarea unei dispoziții specifice a dreptului Uniunii nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare a dreptului Uniunii care pot fi utile pentru judecarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă respectiva instanță s‑a referit sau nu la acestea în enunțul întrebărilor sale. În această privință, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului principal (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190918">18 septembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>VIPA</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑222/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:751">EU:C:2019:751</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26</NO.P><TXT>În consecință, trebuie să se considere că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Regulamentul nr. 952/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul furtului de mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală, titularului autorizației de antrepozit vamal i se aplică o sancțiune pecuniară pentru o încălcare a reglementării vamale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27</NO.P><TXT>Din jurisprudența Curții reiese că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>sustragere de sub supravegherea vamală<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>, astfel cum figurează aceasta în Regulamentul nr. 952/2013, trebuie înțeleasă ca incluzând orice acțiune sau omisiune care are drept rezultat, chiar dacă numai pe moment, împiedicarea accesului autorității<?PAGE NO="7"?> vamale competente la mărfuri aflate sub supraveghere vamală și a efectuării controalelor prevăzute de reglementarea vamală (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171122">22 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Aebtri</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑224/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:880">EU:C:2017:880</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0093">93</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28</NO.P><TXT>Astfel cum Curtea a avut deja ocazia să statueze, este vorba despre <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>sustragere de sub supravegherea vamală<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/>, în sensul regulamentului menționat, în special atunci când, precum în speță, mărfurile plasate sub un regim suspensiv au fost furate (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130711">11 iulie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Harry Winston</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑273/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:466">EU:C:2013:466</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29</NO.P><TXT>În ceea ce privește persoana responsabilă pentru o asemenea sustragere de sub supravegherea vamală, articolul 242 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 952/2013 prevede că titularul autorizației are responsabilitatea de a asigura faptul că mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală nu sunt sustrase supravegherii vamale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30</NO.P><TXT>În această privință, dintr‑o jurisprudență constantă a Curții rezultă că sustragerea unei mărfi de sub supravegherea vamală presupune numai întrunirea unor condiții de natură obiectivă precum lipsa materială a mărfurilor de la locul de depozitare autorizat la momentul la care autoritatea vamală înțelege să întreprindă măsuri pentru verificarea respectivelor mărfuri (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140612">12 iunie 2014</DATE>, <NAME.CASE>SEK Zollagentur</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑75/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:1759">EU:C:2014:1759</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31</NO.P><TXT>Rezultă că răspunderea titularului unei autorizații de antrepozit vamal în cazul sustragerii de sub supravegherea vamală a mărfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamală are un caracter obiectiv și este, prin urmare, independentă de comportamentul acestui titular, precum și de cel al unor terți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32</NO.P><TXT>În ceea ce privește consecințele unei astfel de sustrageri de sub supravegherea vamală pentru respectivul titular, din jurisprudența Curții reiese că nerespectarea uneia dintre obligațiile stabilite în legislația vamală aplicabilă sustragerii mărfurilor de sub supravegherea vamală, nerespectare care, conform articolului 79 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 952/2013, dă naștere unei datorii vamale la import, constituie o încălcare a normelor vamale. În lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul unor astfel de încălcări vamale, statele membre sunt competente să adopte sancțiuni adecvate pentru a asigura respectarea reglementării vamale a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031016">16 octombrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Hannl‑Hofstetter</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑91/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:556">EU:C:2003:556</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că Regulamentul nr. 952/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul furtului de mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală, titularului autorizației de antrepozit vamal i se aplică o sancțiune pecuniară adecvată pentru o încălcare a reglementării vamale.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a doua întrebare</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul sustragerii de sub supravegherea vamală a unor mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală, titularul autorizației de antrepozit vamal este obligat să achite, pe lângă o sancțiune pecuniară, o sumă care corespunde valorii acestor mărfuri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35</NO.P><TXT>În această privință, din decizia de trimitere reiese că, în timp ce articolul 234a alineatul 1 din Legea vamală prevede, în cazul sustragerii de sub supravegherea vamală, o sancțiune pecuniară care se ridică la o valoare cuprinsă între 100 % și 200 % din valoarea mărfurilor sustrase, articolul 234a alineatul 3 din<?PAGE NO="8"?> legea menționată coroborat cu articolul 233 alineatul 6 din aceasta prevede că persoana responsabilă pentru sustragerea respectivă va trebui să achite o sumă care corespunde valorii mărfurilor menționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36</NO.P><TXT>În observațiile scrise și în ședința în fața Curții, vama din Varna și guvernul bulgar au arătat că această din urmă obligație nu constituie o sancțiune, în sensul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013, ci o măsură care intră sub incidența articolului 198 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat, în temeiul căruia autoritățile vamale trebuie să ia toate măsurile necesare, inclusiv confiscarea și vânzarea sau distrugerea, pentru <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>a dispune de mărfuri[le]<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/> sustrase de sub supraveghere vamală. Potrivit acestor persoane interesate, întrucât enumerarea măsurilor astfel prevăzute la dispoziția menționată nu este exhaustivă, plata, atunci când prezența fizică a mărfurilor în cauză nu poate fi constatată de autoritățile competente, a valorii lor ar constitui un <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>mijloc de a dispune de [ele]<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>, în sensul respectivei dispoziții, similar cu o confiscare a mărfurilor în discuție în beneficiul statului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37</NO.P><TXT>Cu toate acestea, o asemenea interpretare nu poate fi reținută.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38</NO.P><TXT>Astfel, articolul 198 din Regulamentul nr. 952/2013 figurează în capitolul 4, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>Dispunerea de mărfuri<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>, din titlul V din regulamentul menționat. Rezultă că dispozițiile grupate în respectivul capitol privesc numai măsurile care trebuie luate <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>pentru a dispune<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> de mărfurile a căror prezență fizică a putut fi constatată de autoritățile competente. Această interpretare este confirmată de considerentul (45) al respectivului regulament, care enunță că regulamentul menționat urmărește în special să se stabilească, la nivelul Uniunii, norme care reglementează distrugerea sau alte moduri de a dispune de mărfuri de către autoritățile vamale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39</NO.P><TXT>Or, plata valorii mărfurilor în cauză nu poate fi considerată ca fiind un mijloc de a dispune de acestea din urmă și care ar urmări astfel realizarea obiectivului menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40</NO.P><TXT>În consecință, în mod întemeiat instanța de trimitere califică drept sancțiune obligația persoanei responsabile pentru încălcare de a plăti, pe lângă o sancțiune pecuniară, o sumă care corespunde valorii mărfurilor sustrase de sub supravegherea vamală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41</NO.P><TXT>Conform articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013, sancțiunile prevăzute de statele membre în caz de încălcare a legislației vamale trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că, în lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un sistem instituit prin această legislație, statele membre rămân competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Ele sunt însă obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150716">16 iulie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Chmielewski</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑255/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:475">EU:C:2015:475</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43</NO.P><TXT>În special, măsurile administrative sau represive permise de legislația națională trebuie să nu depășească limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim de această reglementare și, în plus, să nu fie disproporționate în raport cu obiectivele respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170322">22 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Euro‑Team și Spirál‑Gép</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑497/15 și C‑498/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:229">EU:C:2017:229</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44</NO.P><TXT>Or, în speță, o sancțiune care constă în obligația de plată a unei sume care corespunde valorii mărfurilor sustrase de sub supravegherea vamală nu apare ca fiind proporțională, iar aceasta independent de faptul că sancțiunea menționată se adaugă la cea prevăzută la articolul 234a<?PAGE NO="9"?> alineatul 1 din Legea vamală. Astfel, o sancțiune care se ridică la o asemenea valoare depășește limitele a ceea ce este necesar pentru a garanta, printre altele, că mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală nu sunt sustrase de sub supravegherea vamală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45</NO.P><TXT>În acest context, trebuie amintit că sancțiunile prevăzute la articolul 42 din Regulamentul nr. 952/2013 nu vizează sancționarea eventualelor activități frauduloase sau ilicite, ci orice încălcare a legislației vamale (a se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150716">16 iulie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Chmielewski</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑255/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:475">EU:C:2015:475</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46</NO.P><TXT>De altfel, astfel cum a arătat Comisia în observațiile sale scrise, o sancțiune precum cea prevăzută la articolul 234a alineatul 3 din Legea vamală coroborat cu articolul 233 alineatul 6 din aceasta este disproporționată în raport cu datoria vamală care a luat naștere ca urmare a sustragerii de sub supravegherea vamală a mărfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47</NO.P><TXT>Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul sustragerii de sub supravegherea vamală a unor mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală, titularul autorizației de antrepozit vamal este obligat să achite, pe lângă o sancțiune pecuniară, o sumă care corespunde valorii acestor mărfuri.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la cheltuielile de judecată</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48</NO.P><TXT>Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:</INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20131009">9 octombrie 2013</DATE> de stabilire a Codului vamal al Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul furtului de mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală, titularului autorizației de antrepozit vamal i se aplică o sancțiune pecuniară adecvată pentru o încălcare a reglementării vamale.</HT></TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în cazul sustragerii de sub supravegherea vamală a unor mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală, titularul autorizației de antrepozit vamal este obligat să achite, pe lângă o sancțiune pecuniară, o sumă care corespunde valorii acestor mărfuri.</HT></TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><SIGNATORY><P>Semnături</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>