<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-129/18</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62018CC0129</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:140">EU:C:2019:140</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>24</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>24</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Campos Sánchez‑Bordona – Cauza C‑129/18</HT></P><P>SM</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Manuel Campos Sánchez‑Bordona</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20190226">26 februarie 2019</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: spaniola.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑129/18</HT></P><P>SM</P><P>împotriva</P><P>Entry Clearance Officer, UK Visa Section</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom (Curtea Supremă a Regatului Unit)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Procedură preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre al cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2004/38/CE</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de descendent direct al unui cetățean al Uniunii</KEYWORD><KEYWORD>Reîntregirea familiei</KEYWORD><KEYWORD>Copil aflat sub tutelă în temeiul sistemului algerian kafalah</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul la viața de familie</KEYWORD><KEYWORD>Protecția interesului superior al copilului</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Doi soți de cetățenie franceză, cu reședința în Regatul Unit, au solicitat autorităților țării respective să îi acorde dreptul de a intra pe teritoriu în calitate de copil adoptat unui copil algerian care le‑a fost încredințat (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>recueil legal<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>) în Algeria în temeiul sistemului kafalah<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>În ceea ce privește caracteristicile acestui sistem, a se vedea punctele 35-39 de mai jos.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Ca urmare a refuzului autorităților Regatului Unit de a acorda dreptul de intrare, împotriva căruia copilul a formulat căile de atac corespunzătoare, Supreme Court of the United Kingdom (Curtea Supremă a Regatului Unit) solicită Curții să stabilească în esență dacă Directiva 2004/38/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="158" PAGE.FIRST="77" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 158, p. 77</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).</P></NOTE> permite considerarea copilului drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/> al persoanelor cărora le‑a fost încredințat în temeiul sistemului kafalah. În cazul unui răspuns afirmativ, s‑ar permite reîntregirea familiei în statul membru în care au reședința persoanele respective.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul internațional</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Convenția cu privire la drepturile copilului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Convenția ONU din <DATE ISO="19891120">20 noiembrie 1989</DATE>.</P></NOTE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 20 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="020.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>1.</NO.PARAG><ALINEA>Copilul care este, temporar ori permanent, lipsit de mediul său familial sau care, pentru protejarea intereselor sale, nu poate fi lăsat în acest mediu are dreptul la protecție și asistență speciale din partea statului.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="020.002"><NO.PARAG>2.</NO.PARAG><ALINEA>Statele părți, în conformitate cu legislația lor națională, vor asigura protecție alternativă pentru un astfel de copil.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="020.003"><NO.PARAG>3.</NO.PARAG><ALINEA>Această protecție poate include, mai ales, plasamentul familial, <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>kafalah<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="00BB" ID="QE0004"/> din dreptul islamic, adopția sau, în caz de necesitate, plasarea în instituții corespunzătoare de îngrijire a copiilor […].<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Convenția de la Haga din <DATE ISO="19930529">29 mai 1993</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Convenția asupra protecției copilului și cooperării în materia adopțiilor internaționale (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>Convenția de la Haga din 1993<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>).</P></NOTE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Aceasta nu face referire la kafalah în cuprinsul său.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Convenția de la Haga din <DATE ISO="19961019">19 octombrie 1996</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Convenția de la Haga privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea cu privire la răspunderea părintească și măsurile privind protecția copiilor (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>Convenția de la Haga din 1996<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>).</P></NOTE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 3 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>Măsurile prevăzute la articolul 1 pot să se refere în mod deosebit la:</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA><ALINEA><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>e)</NO.P><TXT>plasamentul copilului la familia substitutivă, într‑o formă de protecție instituționalizată, protecție prin <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>kafalah<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="00BB" ID="QE0008"/> ori o instituție similară;</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 33 stabilește:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="033.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Dacă autoritatea competentă potrivit articolelor 5-10 are în vedere plasamentul copilului într‑o familie substitutivă sau într‑o instituție, ori măsuri de ocrotire prin <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>kafalah<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="00BB" ID="QE0010"/> sau o instituție similară și dacă un asemenea plasament ori asemenea măsuri de ocrotire au loc în alt stat contractant, trebuie în prealabil să se consulte cu autoritatea centrală sau cu altă autoritate competentă din cel din urmă stat. În acest sens, trebuie să transmită un raport privind copilul împreună cu motivele privind plasamentul sau măsurile de îngrijire propuse.</ALINEA></PARAG><?PAGE NO="3"?><PARAG IDENTIFIER="033.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Decizia privind plasamentul sau măsurile de ocrotire poate fi luată în statul solicitant numai dacă autoritatea centrală sau altă autoritate competentă a statului solicitat a consimțit la plasament sau la măsurile de ocrotire, ținând seama de interesul superior al copilului.<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P><REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="364" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2000">JO 2000, C 364, p. 1</REF.DOC.OJ> (N. T.: prima ediție în limba română a fost publicată în <REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2007">JO 2007, C 303, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Conform articolului 7:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>Orice persoană are dreptul la respectarea vieții […] de familie […].<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 24 alineatul (2) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>În toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2004/38</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Conform articolului 2 punctul 2 litera (c):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>În sensul prezentei directive:</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA><ALINEA><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>prin <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>membru de familie<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="00BB" ID="QE0014"/> se înțelege:</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA><ALINEA><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>descendenții direcți în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreținerea sa, precum și descendenții direcți ai soțului sau ai partenerului, conform definiției de la litera (b).<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 3 stabilește:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="003.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Prezenta directivă se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într‑un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum și membrilor familiei sale, conform definiției de la articolul 2 punctul 2, care îl însoțesc sau i se alătură.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="003.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>Fără a aduce atingere vreunui drept individual de liberă circulație și ședere pe care persoanele în cauză îl pot avea în nume propriu, statul membru gazdă facilitează, în conformitate cu legislația sa internă, intrarea și șederea următoarelor persoane:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>orice alți membri de familie, indiferent de cetățenia lor, care nu se încadrează în definiția de la articolul 2 punctul 2 și care, în țara din care au venit, se află în întreținerea sau sunt membri ai gospodăriei cetățeanului Uniunii care beneficiază de dreptul de ședere cu titlu principal […]</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><?PAGE NO="4"?><P>Statul membru gazdă întreprinde o examinare amănunțită a situației personale și justifică refuzul acordării dreptului de intrare sau ședere acestor persoane.<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>La articolul 7 alineatul (2) se arată că:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>Dreptul de ședere prevăzut la alineatul (1) se extinde asupra membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru, în cazul în care însoțesc ori se alătură cetățeanului Uniunii în statul membru gazdă, cu condiția ca cetățeanul Uniunii să îndeplinească condițiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c).<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 27 stabilește:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="027.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 35 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin prezenta directivă, în caz de abuz de drept sau fraudă, precum căsătoriile de conveniență. […]<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Legislația Regatului Unit</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">The Immigration Regulations 2006 (Regulamentul din 2006 privind imigrarea)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>SI 2006/1003.</P></NOTE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 7:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="007.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), în sensul prezentului regulament, următoarele persoane sunt considerate membri de familie ai unei alte persoane:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>descendenții săi direcți și cei ai soțului sau ai partenerului său civil care:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>sunt în vârstă de cel mult 21 de ani sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>se află în întreținerea sa sau în întreținerea soțului său sau a partenerului său civil;</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Articolul 8 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="008.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>În sensul prezentului regulament, este <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>membru al familiei extinse<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="00BB" ID="QE0021"/> orice persoană care nu este un membru de familie al unui resortisant al SEE în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) și care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2), (3), (4) sau (5).</ALINEA></PARAG><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="5"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Adoption and Children Act 2002 (Legea din 2002 privind adopția și protecția copilului)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>2002 c. 38.</P></NOTE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Conform articolului 83, constituie infracțiune aducerea în Regatul Unit a unui copil în scopul adopției în această țară sau care a fost adoptat în altă țară, cu excepția cazului în care s‑a efectuat o evaluare de către o agenție pentru adopții din Regatul Unit privind capacitatea candidaților de a adopta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Articolul 66 alineatul (1) enumeră formele de adopție recunoscute de legislația din Anglia și din Țara Galilor. Kafalah nu figurează pe lista respectivă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">D.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul algerian</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Codul familiei algerian (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>CFA<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>) cuprinde în capitolul V din cartea I, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>Cu privire la filiație<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>, și, respectiv, în capitolul VII din cartea a II‑a, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>Cu privire la încredințarea legală (kafalah)<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>, următoarele dispoziții:</TXT><P>Articolul 46: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>Adopția (tabanni) este interzisă de sharia și de lege<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>.</P><P>Articolul 116: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0026" ID="QS0026"/>Încredințarea legală (kafalah) reprezintă un angajament benevol al unei persoane de a se ocupa de îngrijirea, de educația și de protecția unui copil la fel cum s‑ar ocupa un părinte de copilul său. Acesta se stabilește printr‑un act legal<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>.</P><P>Articolul 117: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0027" ID="QS0027"/>Încredințarea legală este dispusă de o instanță sau de un notar, cu consimțământul copilului în cazul în care acesta are un tată și o mamă<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>.</P><P>Articolul 118: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0028" ID="QS0028"/>Titularul dreptului de încredințare legală (kafil) trebuie să fie musulman, judicios, integru, capabil să îngrijească copilul încredințat (makful) și în măsură să îl protejeze<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>.</P><P>Articolul 119: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0029" ID="QS0029"/>Copilul încredințat poate avea filiație cunoscută sau necunoscută<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>.</P><P>Articolul 120: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0030" ID="QS0030"/>Copilul încredințat are obligația să își mențină filiația originară în cazul în care părinții săi sunt cunoscuți. În caz contrar, acestuia i se aplică articolul 64 din Codul privind starea civilă<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>.</P><P>Articolul 121: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0031" ID="QS0031"/>Încredințarea legală conferă beneficiarului său dreptul la tutelă legală și la aceleași prestații familiale și școlare precum copiii legitimi<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>.</P><P>Articolul 122: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0032" ID="QS0032"/>Acordarea dreptului de încredințare legală permite administrarea bunurilor copilului încredințat care provin dintr‑o moștenire, dintr‑un legat sau dintr‑o donație, în cel mai bun interes al acestuia<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>.</P><P>Articolul 123: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0033" ID="QS0033"/>Titularul dreptului de încredințare legală poate dispune prin legat sau poate dona, în limita unei treimi din bunurile sale, în favoarea copilului încredințat. Dacă valoarea bunurilor depășește o treime, dispoziția testamentară este nulă și lipsită de efecte, cu excepția cazului în care există consimțământul moștenitorilor<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>.</P><P>Articolul 124: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0034" ID="QS0034"/>În cazul în care ambii părinți biologici sau unul dintre aceștia solicită repunerea sub tutela lor a copilului încredințat, acesta din urmă, dacă a împlinit vârsta la care are discernământ, poate alege dacă se întoarce sau nu se întoarce în casa părintească. În cazul în care copilul nu a împlinit vârsta la care are discernământ, acesta nu poate fi restituit părinților decât cu autorizarea unei instanțe, luând în considerare interesul copilului încredințat<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>.</P><?PAGE NO="6"?><P>Articolul 125: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0035" ID="QS0035"/>Cererea de renunțare la încredințarea legală trebuie depusă la instanța care a dispus măsura, după ce aceasta a fost notificată în prealabil Ministerului Public […]<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>.</P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din litigiu</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>În decizia de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Punctele 11-15.</P></NOTE> este prezentată următoarea situație de fapt:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P>„–</NO.P><TXT>Recurenta, SM, s‑a născut în Algeria la <DATE ISO="20100627">27 iunie 2010</DATE> […]. Este cetățean algerian. Tutorele său, domnul M, are cetățenie franceză, este de origine algeriană și deține un drept de ședere permanentă în Regatul Unit. Celălalt tutore al său, doamna M, are cetățenie franceză dobândită prin naștere. Aceștia s‑au căsătorit în Regatul Unit în anul 2001. Având în vedere că nu puteau concepe un copil pe cale naturală, în anul 2009 au călătorit în Algeria pentru a li se evalua capacitatea de a deveni tutori în temeiul sistemului kafalah. [Prin hotărârea din <DATE ISO="20131007">7 octombrie 2013</DATE>], First‑tier Tribunal (Asylum and Immigration Chamber) [Tribunalul de Primă Instanță (Camera pentru imigrație și azil), Regatul Unit] a stabilit că aceasta a fost <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0036" ID="QS0036"/>o alegere făcută după ce au aflat că e mai simplu să obții încredințarea unui copil în Algeria decât în Regatul Unit<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="00BB" ID="QE0036"/>.</TXT></NP></ITEM></LIST><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>După ce s‑a constatat, în cadrul unei proceduri descrise de [First‑tier Tribunal (Tribunalul de Primă Instanță)] ca fiind <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0037" ID="QS0037"/>sumară<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="00BB" ID="QE0037"/>, că au capacitatea de a deveni tutori, cei doi au fost informați în luna iunie 2010 că [SM] a fost abandonată la naștere și au solicitat să li se acorde tutela acesteia. A urmat o perioadă de așteptare de trei luni, timp în care, conform legislației algeriene, părinții biologici puteau recupera copilul.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="20100928">28 septembrie 2010</DATE>, Ministerul Solidarității Naționale și Familiei din provincia Tizi Ouzu din Algeria a emis un decret prin care a pus‑o pe [SM], în vârstă de 3 luni la momentul respectiv, sub tutela acestora.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="20110322">22 martie 2011</DATE>, a fost emis un act privind încredințarea legală, ca urmare a avizului Ministerului Public, prin care [SM] a fost încredințată acestora și li s‑a transferat autoritatea părintească în conformitate cu legislația algeriană. Actul prevedea următoarele obligații în sarcina lor: <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0038" ID="QS0038"/>să asigure o educație islamică copilului care le‑a fost încredințat, să îl mențină într‑o stare fizică și psihică bună, să îi acopere nevoile, să îi supravegheze educația, să îl trateze ca și cum ar fi părinții săi biologici, să îl protejeze, să îi apere drepturile în instanță, să își asume răspunderea civilă pentru faptele sale<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="00BB" ID="QE0038"/>.</P></ITEM><ITEM><P>În plus, actul îi autoriza să primească prestațiile familiale, subvențiile și indemnizațiile cuvenite, să semneze toate documentele administrative și documentele de călătorie și să călătorească cu [SM] în afara Algeriei.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="20110503">3 mai 2011</DATE>, instanța din Tizi Ouzu a emis un ordin prin care a dispus modificarea numelui de familie al [SM] menționat pe certificatul de naștere și înlocuirea sa cu numele de familie al domnului și al doamnei M.</P></ITEM><ITEM><P>În luna octombrie 2011, domnul M a părăsit Algeria și s‑a întors în Regatul Unit pentru a‑și continua activitatea de bucătar. Doamna M a rămas în Algeria cu [SM].</P></ITEM><ITEM><P>În luna ianuarie 2012, [SM] a solicitat acordarea unei vize pentru Regatul Unit, însă cererea sa a fost respinsă. În luna mai 2012, aceasta a solicitat să i se acorde dreptul de a intra pe teritoriu în calitate de copil adoptat al unui resortisant al SEE, în temeiul articolului 12 alineatul (1) sau, cu caracter subsidiar, în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul din 2006 privind imigrarea.</P></ITEM><?PAGE NO="7"?><ITEM><P>Entry Clearance Officer (ECO) a respins cererea, argumentând că (i) întrucât Algeria nu era parte la Convenția de la Haga din 1993 și nu se afla printre statele enumerate în Adoption (Designation of Overseas Adoptions) Order 1973 [Ordinul din 1973 privind adopțiile (desemnarea adopțiilor internaționale)], în vigoare la momentul respectiv, tutela acordată în Algeria nu era recunoscută ca adopție în legislația Regatului Unit și că (ii) nu s‑a formulat nicio cerere de adopție internațională în conformitate cu articolul 83 din Legea din 2002 privind adopția și protecția copilului.”</P></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Litigii în Regatul Unit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>În conformitate cu decizia de trimitere, punctele 14 și 15.</P></NOTE></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>First‑tier Tribunal (Asylum and Immigration Chamber [Tribunalul de Primă Instanță (Camera pentru imigrație și azil)] a respins acțiunea formulată de SM împotriva deciziei ECO. În opinia sa, SM nu poate fi considerată copil adoptat nici în temeiul legii, nici <HT TYPE="ITALIC">de facto</HT>. Aceasta nu se încadrează nici în noțiunile <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0039" ID="QS0039"/>membru de familie<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0040" ID="QS0040"/>membru al familiei extinse<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/> sau <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0041" ID="QS0041"/>copil adoptat al unui resortisant al SEE<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/> prevăzute de Regulamentul din 2006 privind imigrarea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>În apel, Upper Tribunal (Asylum and Immigration Chamber) [Tribunalul Superior (Camera pentru imigrație și azil), Regatul Unit] a confirmat că minora nu putea fi considerată <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0042" ID="QS0042"/>membru de familie<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul din 2006 privind imigrarea. Totuși, instanța a admis apelul formulat de SM, considerând că aceasta se încadrează în noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0043" ID="QS0043"/>membru al familiei extinse<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> prevăzută la articolul 8 din regulamentul respectiv. Prin urmare, cauza a fost trimisă la Secretary of State (Secretarul de Stat, Regatul Unit) pentru ca acesta să își exercite puterea discreționară de apreciere conferită de articolul 12 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Court of Appeal (Curtea de Apel, Regatul Unit) a admis apelul declarat de ECO împotriva hotărârii Upper Tribunal (Asylum and Immigration Chamber) [Tribunalul Superior (Camera pentru imigrație și azil)]. În opinia sa, adevărata problemă nu este dacă SM se încadrează în noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0044" ID="QS0044"/>membru de familie<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> definită la articolul 7 sau în noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0045" ID="QS0045"/>membru al familiei extinse<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> definită la articolul 8 din Regulamentul din 2006 privind imigrarea, ci dacă aceasta are calitatea de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0046" ID="QS0046"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> în cadrul noțiunii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0047" ID="QS0047"/>membru de familie<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/> definite la articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38 sau dacă, în caz negativ, se încadrează în categoria <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0048" ID="QS0048"/>orice alți membri de familie […] care, în țara din care au venit, se află în întreținerea sau sunt membri ai gospodăriei cetățeanului Uniunii care beneficiază de dreptul de ședere cu titlu principal […]<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> de la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din respectiva directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Potrivit Court of Appeal (Curtea de Apel), Directiva 2004/38 permite statelor membre să limiteze formele de adopție recunoscute în conformitate cu articolul 2 punctul 2 litera (c) din aceasta. Având în vedere că SM nu a fost adoptată în una dintre formele recunoscute de legislația Regatului Unit, aceasta nu se poate încadra în domeniul de aplicare al articolului respectiv, ci în cel al articolului 3 alineatul (2) litera (a).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Hotărârea pronunțată de Court of Appeal (Curtea de Apel) a fost atacată la Supreme Court (Curtea Supremă), care adresează Curții întrebările preliminare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Supreme Court (Curtea Supremă) <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0049" ID="QS0049"/>nu are îndoieli<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/> că SM poate intra sub incidența articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/38 și formulează o serie de observații cu privire la aplicabilitatea acestuia în litigiu, pe care le vom aborda ulterior.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, instanța de trimitere arată că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0050" ID="QS0050"/>nu poate să admită pur și simplu recursul și să valideze hotărârea Upper Tribunal [Tribunalul Superior], pentru motivul că situația SM ar trebui analizată în raport cu dispozițiile articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/38, în cazul în care, în realitate, aceasta se încadrează în noțiunea <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0051" ID="QS0051"/>membru de familie<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="00BB" ID="QE0051"/> definită la articolul 2 punctul 2 litera (c), ceea ce presupune că SM beneficiază în mod automat de dreptul de intrare și de ședere conferit de Directiva 2004/38. Prin urmare, care este sensul noțiunii <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0052" ID="QS0052"/>descendenți direcți<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="00BB" ID="QE0052"/><QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Punctul 22 din decizia de trimitere.</P></NOTE>?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Instanța arată că noțiunea respectivă include copiii, nepoții și ceilalți descendenți firești în linie directă, însă nu are certitudinea că în ea se încadrează și cei care nu sunt rude de sânge. În orice caz, instanța consideră că în noțiunea respectivă trebuie să se includă <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0053" ID="QS0053"/>descendenții care au fost adoptați în mod legal, în conformitate cu cerințele din țara gazdă<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Or, potrivit instanței de trimitere, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0054" ID="QS0054"/>există motive să se creadă că noțiunea respectivă este și mai cuprinzătoare<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>, această afirmație fiind bazată pe următoarele argumente:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind orientări pentru o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>COM(2009) 313 final, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0055" ID="QS0055"/>comunicarea<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/>.</P></NOTE> arată, la punctul 2.1.2, că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0056" ID="QS0056"/>noțiunea de rude directe în linie descendentă sau ascendentă se extinde la relațiile din adopție sau la minorii aflați în custodia unui tutore legal permanent<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>. Având în vedere că SM se află sub tutela legală permanentă a domnului și a doamnei M, aceasta s‑ar încadra în situația indicată în comunicarea respectivă.</P></ITEM><ITEM><P>Noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0057" ID="QS0057"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> nu poate fi interpretată în conformitate cu dreptul național al statului membru gazdă, fiind un termen autonom care trebuie interpretat în mod uniform pe tot teritoriul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>În susținerea poziției respective, aceasta invocă Concluziile avocatului general Wathelet prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Coman</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:2">EU:C:2018:2</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) și Concluziile avocatului general Bot prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Rahman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑83/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:174">EU:C:2012:174</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</P></ITEM><ITEM><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0058" ID="QS0058"/>Dacă anumite state membre recunosc ca descendenți direcți copiii adoptați în temeiul instituției kafalah, iar alte state nu îi recunosc, este cert că se limitează dreptul de liberă circulație al cetățenilor Uniunii Europene care se află într‑o astfel de situație. În plus, ar fi discriminați cei care, pentru motive culturale sau religioase, nu pot accepta conceptul de adopție astfel cum este înțeles în Regatul Unit și în alte țări europene, respectiv ca transfer complet al unui copil dintr‑o familie și linie de rudenie în alta<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Punctul 27 ultimul paragraf din decizia de trimitere.</P></NOTE>.</P></ITEM><ITEM><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0059" ID="QS0059"/>Faptul că termenul <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0060" ID="QS0060"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="00BB" ID="QE0060"/> poate avea un înțeles autonom nu înseamnă neapărat că ar trebui să aibă un înțeles larg<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>. Prin urmare, includerea SM în această categorie nu poate fi calificată drept <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0061" ID="QS0061"/>acte clair<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Punctul 27 ultimul paragraf din decizia de trimitere.</P></NOTE>.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>În acest context, după ce și‑a exprimat îngrijorarea privind posibilitatea ca divergențele interpretative să favorizeze exploatarea, abuzul sau traficul de copii ori plasarea lor în familii necorespunzătoare, Supreme Court (Curtea Supremă) a hotărât să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0062" ID="QS0062"/>1)</NO.P><TXT>Un copil aflat sub tutela legală permanentă a unui cetățean sau a unor cetățeni ai Uniunii prin <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0063" ID="QS0063"/>kafalah<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="00BB" ID="QE0063"/> sau printr‑un sistem echivalent reglementat de sistemul legislativ al țării sale de origine este considerat <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0064" ID="QS0064"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="00BB" ID="QE0064"/> în sensul articolului 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38?</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="9"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Alte dispoziții ale Directivei [2004/38], în special articolele 27 și 35 din aceasta, pot fi interpretate în sensul că nu permit acordarea dreptului de intrare unor astfel de copii în cazul în care aceștia sunt victime ale exploatării, ale abuzului sau ale traficului de persoane sau sunt supuși unui astfel de risc?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Un stat membru, înainte de a recunoaște ca descendent direct în sensul articolului 2 punctul 2 litera (c) din directiva menționată un copil care nu este descendent firesc al unui resortisant al Spațiului Economic European (SEE), are dreptul să examineze dacă, în procedurile în urma cărora copilul a fost pus sub tutela resortisantului SEE respectiv sau a fost încredințat acestuia, interesul superior al copilului a fost luat în considerare în mod suficient?<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Decizia de trimitere preliminară a fost înregistrată la grefa Curții la <DATE ISO="20180219">19 februarie 2018</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Au prezentat observații scrise SM, Choram Children Legal Centre, Aire Center, guvernele ceh, german, belgian, neerlandez și polonez și guvernul Regatului Unit, precum și Comisia. Toate părțile au participat la ședința care a avut loc la <DATE ISO="20181204">4 decembrie 2018</DATE>, cu excepția guvernelor polonez și ceh.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VI.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Considerație preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Punctul central al litigiului constă în problema dacă noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0065" ID="QS0065"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> (inclusă în noțiunea mai largă <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0066" ID="QS0066"/>membri de familie<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/>) prevăzută la articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38 include un copil aflat sub tutela permanentă a unui cetățean al Uniunii, căruia îi este încredințat în temeiul sistemului kafalah<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Cu toate că instanța de trimitere face referire la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0067" ID="QS0067"/>sistemul kafalah sau la un sistem <HT TYPE="ITALIC">echivalent reglementat de legislația țării sale de origine</HT><QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>, nu oferă nicio informație cu privire la acesta din urmă, motiv pentru care ne vom limita la analiza sistemului kafalah, care este singurul mecanism de încredințare la care se face referire în prezenta cauză.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Problema descrisă mai sus nu permite să se dea un răspuns generalizat, în abstract. Kafalah este o instituție de dreptul familiei din anumite țări islamice, care nu este reglementată în mod uniform în toate aceste țări. Pentru a stabili dacă un makful (copilul) poate fi considerat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0068" ID="QS0068"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/> al kafilului sau al kafilei (adulții cărora le este încredințat), este necesar:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>în primul rând, să se respecte legislația civilă a țării de origine a copilului (cu alte cuvinte, a țării care a permis încredințarea sa);</P></ITEM><ITEM><P>să se stabilească dacă, în temeiul legislației respective, kafalah poate îmbrăca forme juridice diferite și, în caz afirmativ, să se analizeze efectele juridice pe care le produce forma aleasă de kafil sau de kafila în vederea îngrijirii copilului, și</P></ITEM><ITEM><P>să se verifice dacă, printre efectele juridice respective, figurează nașterea unei legături părintești reale (relație părinte‑copil) între kafil sau kafila și makful, alta decât legătura specifică raporturilor de tutelă. În caz negativ, ar trebui să se analizeze dacă relația dintre kafil sau kafila și makful poate fi asimilată, din punct de vedere funcțional, unei adopții.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Luând în considerare această schemă, vom începe cu examinarea sistemului kafalah astfel cum este prevăzut de dreptul algerian și în textele internaționale și astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0069" ID="QS0069"/>Curtea EDO<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/>), în special din perspectiva legăturii sale cu adopția. În continuare, vom analiza dacă un copil încredințat în temeiul kafalah poate, conform normelor care reglementează statutul său juridic, să fie considerat descendent direct al persoanelor cărora le‑a fost încredințat, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38. În acest scop, este necesar să analizăm interpretările acestei din urmă norme.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Regimul juridic al kafalah</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Kafalah în dreptul algerian</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Astfel cum am subliniat deja, kafalah oferă diverse alternative, în funcție de sistemul juridic luat ca referință. Totuși, pare să existe un consens privind faptul că acest sistem are ca element comun rădăcini islamice, în temeiul cărora numai musulmanii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Articolul 118 din CFA.</P></NOTE> care se angajează să ofere makfulului o educație islamică pot avea calitatea de kafil<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Astfel cum se arată în actul prin care a fost dispusă încredințarea lui SM (punctul 12 din decizia de trimitere).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>În Algeria, prin această formă de încredințare, kafilul sau kafila se ocupă de îngrijirea, de educația și de protecția makfulului la fel cum s‑ar ocupa un părinte de copilul său<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Articolul 116 din CFA.</P></NOTE>. Kafilul sau kafila își asumă tutela legală a copilului respectiv, fără ca această metodă de încredințare să creeze legături părintești sau să fie asimilată unei adopții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Sistemele juridice islamice au la bază principiul menținerii legăturilor de sânge și excluderea adopției, care este interzisă în majoritatea țărilor musulmane (nu în toate). Observațiile scrise ale Aire Centre și ale SM reflectă diferențele legislative dintre diversele țări (punctele 51 și, respectiv, 65).</P></NOTE>, care este interzisă în mod expres în țara respectivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Articolul 46 din CFA.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Makfulul nu dobândește, în Algeria, calitatea de moștenitor al persoanelor care îl iau în plasament, cu toate că aceștia au posibilitatea să îi transmită prin donație sau prin legat bunuri care să nu depășească o treime din valoarea patrimoniului lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Articolul 123 din CFA.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>În plus, sistemul kafalah are caracter temporar (doar un minor poate avea calitatea de makful) și revocabil, fie la cererea părinților biologici, dacă aceștia există, fie la cererea kafilului sau a kafilei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Articolele 124 și 125 din CFA.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În ceea ce privește garanțiile procedurale privind acordarea kafalah, există, în afară de kafalah privată, care este dispusă de un notar <HT TYPE="ITALIC">adul</HT> și care nu este supusă unor reguli foarte stricte, și kafalah judiciară, care este dispusă sau autorizată de o instanță competentă, cu intervenția Ministerului Public, în urma unei declarații privind abandonul copilului. În cauza principală s‑a urmat cea de a doua procedură.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Kafalah în textele internaționale</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Convenția cu privire la drepturile copului menționează explicit kafalah la articolul 20, împreună cu alte măsuri de protecție a copiilor lipsiți de mediul lor familial în mod temporar sau permanent, care, pentru protejarea interesului lor superior, nu pot fi lăsați în această situație.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>În opinia anumitor părți care au intervenit în procedură<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Aire Centre, SM și Choram Children Legal Centre.</P></NOTE>, mențiunea respectivă implică o recunoaștere a echivalenței dintre kafalah și adopție, întrucât cele două figurează în aceeași dispoziție. Cu toate acestea, considerăm că articolul 20 din Convenția cu privire la drepturile copilului enumeră o serie de metode de protecție a copilului care nu sunt în mod necesar comparabile. Pe baza acestui raționament, kafalah ar putea fi asimilată plasamentului în orfelinate sau în instituții tutelare. În plus, atenția specială pe care articolul 21 o acordă adopției relevă caracteristicile speciale ale acestei instituții în raport cu celelalte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>În observațiile sale, SM invocă Orientările privind îngrijirea alternativă a copiilor (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0070" ID="QS0070"/>orientările<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, a 64‑a perioadă de sesiuni din <DATE ISO="20100224">24 februarie 2010</DATE> (A/RES/64/142). Acestea au ca obiect promovarea punerii în aplicare a Convenției cu privire la drepturile copilului (punctul 1).</P></NOTE>, ca text complementar al convenției, în susținerea tezei sale privind echivalența dintre adopție și kafalah care ar putea fi dedusă din cuprinsul punctului 2 din acestea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Aceasta consideră că scopul lor este de a <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0071" ID="QS0071"/>susține eforturile depuse pentru a asigura rămânerea copilului sub protecția propriei sale familii sau reintegrarea acestuia în ea sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, găsirea altei soluții adecvate și permanente, inclusiv adopția și kafalah prevăzută de dreptul islamic<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Considerăm totuși că lecturarea integrală a orientărilor nu permite nici să se concluzioneze că acestea pun kafalah pe același plan cu adopția. Este vorba despre aceeași situație precum cea subliniată anterior în legătură cu articolul 20 din Convenția cu privire la drepturile copilului: aceasta și orientările se limitează să enumere, ca instrumente adecvate pentru asigurarea plasării copilului într‑un mediu familial stabil, diverse tipuri de măsuri de protecție, nu neapărat identice din perspectiva efectelor juridice produse<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Conform punctului 122 din orientări, inclus în secțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0072" ID="QS0072"/>Plasamentul de tip rezidențial<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/>, este vorba despre asigurarea îngrijirii stabile a copilului într‑un mediu familial alternativ. Punctul 151, referitor la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0073" ID="QS0073"/>plasamentul unui copil care se află deja în străinătate<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/>, asimilează kafalah încredințării în vederea adopției. Punctul 160, care face referire la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0074" ID="QS0074"/>plasamentul în situații de urgență<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/> și la situațiile în care reintegrarea în familie este imposibilă, propune identificarea altor <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0075" ID="QS0075"/>soluții stabile și definitive, precum adopția sau kafalah prevăzută de dreptul islamic<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/>, însă adaugă și alte <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0076" ID="QS0076"/>opțiuni pe termen lung, cum ar fi plasamentul în familii substitutive sau plasamentul de tip rezidențial corespunzător, inclusiv în locuințe colective și alte aranjamente de trai supravegheat<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/>.</P></NOTE>. Este logic să fie așa, întrucât cele două documente sunt legate între ele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Astfel cum am menționat deja, Convenția de la Haga din 1993 nu face referire la kafalah. Motivul lipsei acestei referiri în cuprinsul unui instrument internațional care are ca obiect reglementarea adopției trebuie căutat chiar în cadrul diferențelor dintre instituția respectivă și kafalah.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În ședință, una dintre părți a insistat asupra faptului că efectele kafalah ar putea fi asimilate celor ale adopției simple<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>În țările care acceptă adopția simplă sau cu efecte restrânse, este permisă în mod normal menținerea legăturii de filiație cu familia anterioară, fără a se aduce atingere relațiilor de această natură dintre adoptator și adoptat.</P></NOTE>, deoarece legăturile de rudenie firești ale copilului rămân nealterate în ambele situații. Este adevărat că Convenția de la Haga din 1993 prevede posibilitatea de a nu rupe legătura de filiație preexistentă [articolul 26 alineatul (1) litera c)], însă este la fel de adevărat – iar acest aspect este determinant – că alineatul respectiv prevede, fără nicio nuanță, că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0077" ID="QS0077"/>recunoașterea adopției implică recunoașterea: a) legăturii de filiație între copil și părinții săi adoptivi<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În schimb, Convenția de la Haga din 1996 prevede alte măsuri decât adopția în favoarea copiilor sau a bunurilor lor, printre care enumeră plasarea copilului într‑o familie gazdă sau într‑o instituție sau protecția legală a acestuia prin intermediul kafalah sau al unei instituții similare. Articolul 4 exclude din domeniul de aplicare al convenției, printre altele, aspectele privind stabilirea filiației și decizia privind adopția.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Lecturarea celor două Convenții de la Haga confirmă, pe de o parte, că adopția este unica instituție de protecție care a meritat să facă obiectul specific al unui instrument internațional și, pe de altă parte, că regimul său, în cazul adopțiilor internaționale, este diferit de cel aplicabil celorlalte măsuri de protecție, precum kafalah, dreptul de încredințare, tutela, curatela, plasamentul și dreptul de administrare, de conservare sau de dispoziție cu privire la bunurile copilului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În raportul explicativ privind Convenția de la Haga din 1996 (Raportul Lagarde)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Text adoptat în cadrul celei de a 18‑a sesiuni a Conferinței de la Haga de drept internațional privat, Paris, <DATE ISO="19970115">15 ianuarie 1997</DATE>.</P></NOTE> se află indicații adecvate pentru o mai bună înțelegere a acesteia.</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>Potrivit acestuia, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0078" ID="QS0078"/>Convenția din <DATE ISO="19611005">5 octombrie 1961</DATE> privind competența autorităților și legea aplicabilă în materia protecției minorilor[<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>https://www.hcch.net/es/instruments/conventions/full-text/?cid= 39</P></NOTE>] [utiliza] noțiunea <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0079" ID="QS0079"/>măsuri de protecție<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="00BB" ID="QE0079"/> fără să o definească. Delegațiile statelor care nu sunt parte la convenție au solicitat, dacă nu o definiție, măcar o enumerare a domeniilor la care se referă măsurile respective. Având în vedere că acestea diferă în funcție de legislație, enumerarea de la articolul respectiv nu poate fi decât cu titlu de exemplu<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/>.</P></ITEM><ITEM><P>În ceea ce privește în special articolul 3 litera e), raportul subliniază că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0080" ID="QS0080"/>măsurile de plasare a copilului într‑o familie substitutivă sau într‑o instituție constituie […] prototipurile măsurilor de protecție și sunt reglementate în mod evident de convenție<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/>.</P></ITEM><ITEM><P>Conform raportului respectiv, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0081" ID="QS0081"/>kafalah nu este o adopție, care este interzisă de dreptul islamic, și nu are niciun efect asupra filiației. Copilul care beneficiază de măsura respectivă nu devine membru al familiei kafilului și acesta este motivul pentru care kafalah nu este reglementată de Convenția privind adopția din <DATE ISO="19930529">29 mai 1993</DATE>. Însă aceasta este în mod indiscutabil o măsură de protecție care, sub această denumire, trebuie să intre în domeniul de aplicare al unei convenții privind protecția copiilor<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/>.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Kafalah (în raport cu adopția) în jurisprudența Curții EDO</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Curtea EDO a abordat în două hotărâri problemele pe care le ridică kafalah, în raport cu adopția, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0082" ID="QS0082"/>CEDO<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În prima hotărâre, bazându‑se pe analiza sa de drept comparat, Curtea EDO a subliniat că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0083" ID="QS0083"/>niciun stat nu asimilează kafalah unei adopții, însă, în statul respectiv [Franța] și în altele, aceasta are efecte similare cu cele ale tutelei, ale curatelei sau ale încredințării în vederea adopției<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Curtea EDO, Hotărârea din <DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE>, Harroudj împotriva Franței (CE:ECHR:2012:1004JUD004363109), § 48, în care sunt reiterate aspectele prezentate la punctul 21: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0084" ID="QS0084"/>În cele 22 de state contractante care au făcut obiectul unui studiu de drept comparat […], niciunul nu asimilează kafalah stabilită în străinătate unei adopții. Atunci când instanțele naționale au recunoscut efectele unei kafalah dispuse în străinătate, acestea le‑au asimilat întotdeauna unei tutele, unei curatele sau unei încredințări în vederea adopției<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Curtea EDO a reamintit, în aceeași hotărâre, că articolul 8 din CEDO nu garantează dreptul la întemeierea unei familii și nici dreptul de a adopta, ceea ce nu înseamnă că, în cazul în care există o relație de familie cu un copil, statele care sunt parte la convenție nu se pot afla în situații în care să aibă obligația pozitivă de a permite formarea și consolidarea legăturilor de familie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, § 41.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, Curtea EDO a considerat că refuzul de a asimila kafalah adopției totale nu încalcă dreptul la viața de familie, deoarece legislația (franceză) este flexibilă în ceea ce privește interzicerea adopției în dreptul algerian, eliminând în mod gradual interdicția respectivă în funcție de semnele obiective de integrare a copilului în societatea franceză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, § 46-52.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>În cea de a doua hotărâre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20141216">16 decembrie 2014</DATE>, Chbihi Loudoudi împotriva Belgiei (CE:ECHR:2014:1216JUD005226510).</P></NOTE>, Curtea EDO a analizat din nou dreptul la viața de familie prevăzut la articolul 8 din CEDO, amintind că existența unor <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0085" ID="QS0085"/>legături de familie <HT TYPE="ITALIC">de facto</HT><QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/> determină aplicabilitatea dispoziției respective. În situația concretă cu privire la care a trebuit să se pronunțe, a apreciat că existența unei legături bazate pe kafalah nu este diferită de viața de familie în accepțiunea sa obișnuită, fără ca menținerea legăturilor de familie originare să elimine posibilitatea unei vieți de familie cu alte persoane<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, § 78 și 79.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, Curtea EDO a considerat că refuzul autorităților belgiene de a asimila kafalah adopției nu priva reclamanții de dreptul de a li se recunoaște legătura care îi unea prin alte metode (în cauza respectivă, prin intermediul instituției belgiene a tutelei neoficiale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, § 101 și 102.</P></NOTE>).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">4.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Kafalah și recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în dreptul Uniunii Europene</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În pofida paralelismului său cu Convenția de la Haga din 1996, Regulamentul privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, în cadrul Uniunii Europene<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="338" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2003">JO 2003, L 338, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183).</P></NOTE>, nu face referire la kafalah<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>În cadrul definirii domeniului său de aplicare, regulamentul respectiv menționează, la articolul 1, răspunderea părintească prin referire la: încredințare și dreptul de vizită; tutelă, curatelă și instituțiile similare; desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau oricărui organism însărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile copilului, să îl reprezinte sau să îl asiste; plasarea copilului într‑o familie substitutivă sau într‑un centru de plasament; măsurile de protecție a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziția cu privire la bunurile copilului. În continuare, acesta exclude din domeniul său de aplicare, asemenea Convenției de la Haga din 1996, aspectele privind filiația și adopția.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În pofida acestei tăceri a legislației, împărtășim opinia avocatului general Kokott potrivit căreia dispozițiile Regulamentului nr. 2201/2003 pot fi interpretate în lumina dispozițiilor Convenției de la Haga din 1996, explicațiile conținute în Raportul Lagarde, la care am făcut referire anterior, furnizând îndrumări utile în acest sens<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Luarea de poziție prezentată în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Health Service Executive</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑92/12 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:177">EU:C:2012:177</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>): <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0086" ID="QS0086"/>În cadrul interpretării istorice și sistematice a Regulamentului nr. 2201/2003, [Raportul Lagarde] poate avea valoare de indiciu pentru interpretarea dispozițiilor corespunzătoare ale regulamentului, întrucât dispozițiile acestuia cu privire la încredințare se întemeiază pe lucrările pregătitoare ale Convenției privind protecția copiilor și corespund acestora în cea mai mare parte, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile referitoare la domeniul de aplicare care trebuie interpretate în speță. De aceea, dispozițiile regulamentului și dispozițiile corespunzătoare ale convenției trebuie, în măsura în care este posibil, interpretate în același mod, pentru a evita rezultate diferite după cum este vorba despre un alt stat membru, respectiv despre o țară terță<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Plecând de la această premisă, s‑ar putea admite posibilitatea ca o kafalah recunoscută de autoritatea judiciară a unui stat membru să își extindă efectele în alt stat membru, în conformitate cu Regulamentul nr. 2201/2003, care, la articolul 1 alineatul (2), face referire la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0087" ID="QS0087"/>încredințarea și dreptul de vizită, tutela, curatela și [alte] instituții similare; desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau oricărui organism însărcinat să se ocupe de copil sau de bunurile copilului, să îl reprezinte sau să îl asiste<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/>. Nu se poate aplica însă același raționament și în ceea ce privește adopția, deoarece sunt excluse din domeniul de aplicare al regulamentului respectiv <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0088" ID="QS0088"/>hotărârile privind adopția și măsurile premergătoare acesteia<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/> [articolul 1 alineatul (3) litera (b)].</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="14"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Noțiunea de descendent direct din Directiva 2004/38 (prima întrebare preliminară)</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Interpretarea autonomă a noțiunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Sintagma <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0089" ID="QS0089"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/> utilizată la articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38 are o semnificație autonomă în dreptul Uniunii? Acesta este unul dintre motivele de dezacord între părțile din litigiu<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>În timp ce guvernul polonez și cel al Regatului Unit susțin că statele au competență exclusivă în ceea ce privește definirea sa, ceilalți intervenienți sunt în favoarea unei interpretări autonome pe tot teritoriul Uniunii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0090" ID="QS0090"/>rezultă atât din cerința aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și din cea a principiului egalității că termenii unei dispoziții a dreptului Uniunii care nu conține nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161018">18 octombrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Nikiforidis</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑135/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:774">EU:C:2016:774</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). Guvernul polonez subliniază utilizarea expresiei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0091" ID="QS0091"/>în mod normal<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/> în jurisprudența respectivă, dar nu explică motivul pentru care în prezenta cauză, în pofida faptului că dispoziția citată din Directiva 2004/38 nu face trimitere în mod expres la dreptul național, ar trebui să se excludă aplicarea normei generale.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Curtea a subliniat că această interpretare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0092" ID="QS0092"/>trebuie stabilită ținând seama nu numai de formularea dispoziției respective, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte<QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170927">27 septembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Nintendo</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑24/16 și C‑25/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:724">EU:C:2017:724</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). La aceste orientări fac trimitere, în ceea ce privește Directiva 2004/38, avocații generali Bot și, respectiv, Wathelet în concluziile lor prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Rahman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑83/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:174">EU:C:2012:174</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) și, respectiv, în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:2">EU:C:2018:2</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Contextul în care Directiva 2004/38 utilizează expresia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0093" ID="QS0093"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="201D" ID="QE0093"/>, ca o subcategorie specială a <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0094" ID="QS0094"/>membrilor de familie<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/>, ne determină să susținem autonomia conceptuală a acestei noțiuni în dreptul Uniunii. De fapt, considerăm că aceasta trebuie să fie regula atunci când o dispoziție specială prevede, precum în prezenta cauză, că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0095" ID="QS0095"/>în sensul prezentei directive […], se înțelege […]<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Definițiile care urmează după această introducere sunt concepute, prin urmare, să enunțe ce <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0096" ID="QS0096"/>se înțelege<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/>, într‑un cadru juridic bine delimitat al dreptului Uniunii (în prezenta cauză, Directiva 2004/38), prin termenul respectiv. Cu excepția cazului în care în definiție se face trimitere la dreptul statelor membre, este necesar, pentru a stabili limitele instituției descrise prin termenul respectiv, să se analizeze sensul propriu al acesteia conform dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>La articolul 2 din Directiva 2004/38 există un exemplu în care se face trimitere explicită la dreptul statelor membre: alături de soț [punctul 2 litera (a)] este menționat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0097" ID="QS0097"/>partenerul cu care cetățeanul Uniunii a contractat un parteneriat înregistrat, în temeiul legislației unui stat membru<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/> [punctul 2 litera (b)]. Astfel cum am arătat, în afară de această din urmă situație, noțiunile menționate la articolul respectiv nu trebuie interpretate prin raportare la drepturile naționale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Hotărârea din <DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, pronunțată de Curte cu privire la noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0098" ID="QS0098"/>soț<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>Cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> prevăzută la articolul 2 din Directiva 2004/38, poate oferi anumite clarificări cu privire la interpretarea autonomă a acestei noțiuni, care, din punct de vedere metodologic, se poate extinde și la noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0099" ID="QS0099"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Cu toate că hotărârea menționată nu face referire la interpretarea autonomă (spre deosebire de concluzii, în care avocatul general era în favoarea sa)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>Concluziile avocatului general Whatelet prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE> <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:174">EU:C:2012:174</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea, în mod cert, a ajuns la același rezultat: noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0100" ID="QS0100"/>soț<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/> în sensul Directivei 2004/38 are propriile caracteristici<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180605">5 iunie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Coman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑673/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:385">EU:C:2018:385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>): <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0101" ID="QS0101"/>[…] trebuie subliniat, mai întâi, că noțiunea <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0102" ID="QS0102"/>soț<QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="00BB" ID="QE0102"/>, în sensul Directivei 2004/38, este neutră din punctul de vedere al genului și este, așadar, susceptibilă să înglobeze soțul de același sex al cetățeanului Uniunii în cauză<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/>.</P></NOTE>, în raport cu care <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0103" ID="QS0103"/>un stat membru nu poate invoca dreptul său național<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 36.</P></NOTE> pentru a se opune recunoașterii unui drept de ședere protejat de directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Utilizarea unei categorii juridice prevăzute de dreptul Uniunii nu presupune însă că aceasta este în mod necesar deconectată de categoriile echivalente din dreptul statelor membre. Prin urmare, trebuie să avem în vedere codurile sau legile care reglementează dreptul familiei în fiecare stat membru (care este competent în această privință), cu scopul de a determina dacă instituțiile sale corespund, în sensul unei anumite directive, celor definite în aceasta din urmă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Noțiunea de descendent direct din Directiva 2004/38</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Importanța stabilirii caracteristicilor acestei noțiuni prevăzute de Directiva 2004/38 rezultă din examinarea consecințelor sale asupra intrării și șederii copiilor care, deși fac parte din familia (extinsă) a unor cetățeni ai Uniunii, nu figurează în categoria respectivă:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0104" ID="QS0104"/>[D]escendenții direcți în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreținere<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/> obțin în mod <HT TYPE="ITALIC">automat</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Calificativul <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0105" ID="QS0105"/>automat<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/> trebuie nuanțat, întrucât, în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2004/38, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0106" ID="QS0106"/>[d]reptul de ședere al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru se confirmă prin eliberarea unui document intitulat <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0107" ID="QS0107"/>Permis de ședere de membru de familie pentru un cetățean al Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="00BB" ID="QE0107"/><QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/>. Eliberarea actului este condiționată de depunerea, printre altele, a unui document care să ateste <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0108" ID="QS0108"/>existența unei relații de familie sau a unui parteneriat înregistrat<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/> și, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0109" ID="QS0109"/>în cazurile prevăzute la articolul 2 punctul 2 literele (c) [descendenți direcți] și (d), [a unor] documente care să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta dispoziție<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="201D" ID="QE0109"/>.</P></NOTE> dreptul de intrare și de ședere în statul membru în care au reședința ascendenții lor, cetățeni ai Uniunii.</P></ITEM><ITEM><P>Ceilalți membri ai familiei extinse enumerați la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38, inclusiv copiii, trebuie să fie supuși, cu condiția să îndeplinească anumite condiții prealabile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Printre care figurează condiția ca aceștia să se afle în întreținerea sau să fie membri ai gospodăriei cetățeanului Uniunii care beneficiază de dreptul de ședere, situație care se regăsește în prezenta cauză.</P></NOTE>, unei evaluări de către autoritățile statului membru gazdă. Acestea din urmă, pe baza evaluării respective: i) facilitează, în conformitate cu legislația lor internă, intrarea și șederea acestora<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>Articolul 3 alineatul (2) ultimul paragraf din Directiva 2004/38. Resortisanții unor state terțe care aparțin familiei extinse beneficiază, așadar, de un avantaj care rezultă din relația lor de familie cu cetățenii Uniunii, statele membre având obligația (deși nu în mod necondiționat) să faciliteze intrarea și șederea lor.</P></NOTE>, ii) întreprind o examinare amănunțită a situației lor personale și iii) justifică refuzul acordării dreptului de intrare sau de ședere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Articolul 3 alineatul (2) ultimul paragraf din Directiva 2004/38.</P></NOTE>.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Astfel cum am menționat deja, instanța de trimitere nu are îndoieli că situația SM se încadrează în cea de a doua categorie. Mai mult, atrage atenția autorităților Regatului Unit responsabile pentru efectuarea evaluării că dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0110" ID="QS0110"/>Chiar dacă […] articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38 nu obligă statele membre să acorde un drept de intrare și de ședere persoanelor care sunt membri de familie, în sens larg, aflați în întreținerea unui cetățean al Uniunii, nu este mai puțin adevărat, astfel cum reiese din folosirea în cadrul articolului 3 alineatul (2) menționat a indicativului prezent <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0111" ID="QS0111"/>facilitează<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="00BB" ID="QE0111"/>, că această dispoziție stabilește în sarcina statelor membre o obligație de a conferi un anumit avantaj cererilor formulate de persoane care se află într‑o relație de dependență specială față de un cetățean al Uniunii, în raport cu cererile de intrare și de ședere ale altor resortisanți ai unor state terțe.<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/> Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120905">5 septembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Rahman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑83/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:519">EU:C:2012:519</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> le obligă să <HT TYPE="ITALIC">faciliteze</HT> intrarea copilului în Regatul Unit. Ea le atrage în special atenția asupra faptului că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0112" ID="QS0112"/>[î]n evaluarea lor, factorii de decizie, indiferent că fac parte din Home Office [Ministerul de Interne] sau din sistemul judiciar, trebuie să aibă în vedere că<?PAGE NO="16"?> scopul Directivei 2004/38 este de a simplifica și de a consolida dreptul de liberă circulație și de ședere pentru toți cetățenii Uniunii, libera circulație a persoanelor constituind una dintre libertățile fundamentale ale pieței interne. Separarea de membrii familiei în sensul restrâns sau în sensul mai larg al noțiunii poate avea un puternic efect disuasiv în exercitarea acestei libertăți<QUOT.END REF.START="QS0112" CODE="201D" ID="QE0112"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>Punctul 21 din decizia de trimitere.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Considerând însă nesatisfăcătoare această posibilitate, instanța de trimitere ridică problema dacă relația stabilită în temeiul kafalah ar putea fi asimilată, în cazul SM, filiației din adopție. În caz afirmativ, SM ar beneficia de statutul prevăzut la articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38, care implică un grad mai ridicat de protecție a vieții de familie și garantează apărarea interesului superior al copilului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Plecăm de la premisa (asupra căreia nu avem îndoieli) că noțiunea de descendenți direcți utilizată de Directiva 2004/38 include atât copiii biologici, cât și pe cei adoptați. Din punct de vedere legal, adopția este considerată filiație sub toate aspectele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Lecturarea normelor de dreptul Uniunii aflate cel mai aproape de obiectul litigiului principal confirmă această afirmație. Astfel, Directiva 2003/86/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>Directiva Consiliului din <DATE ISO="20030922">22 septembrie 2003</DATE> privind dreptul la reîntregirea familiei (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="251" PAGE.FIRST="12" DATE.PUB="2003">JO 2003, L 251, p. 12</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 6 p. 164).</P></NOTE>, atunci când stabilește <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0113" ID="QS0113"/>condițiile în care se exercită dreptul la reîntregirea familiei pe care îl au resortisanții țărilor terțe<QUOT.END REF.START="QS0113" CODE="201D" ID="QE0113"/>, extinde dreptul respectiv, care este supus anumitor condiții, la:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P>„–</NO.P><TXT>copiii minori ai susținătorului reîntregirii și ai soțului acestuia, <HT TYPE="ITALIC">inclusiv copiii adoptați</HT> în conformitate cu o decizie luată de autoritatea competentă a statului membru în cauză […];</TXT></NP></ITEM></LIST><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P><HT TYPE="ITALIC">copiii minori, inclusiv copiii adoptați</HT>, ai susținătorului reîntregirii, atunci când acesta exercită drepturile părintești asupra copiilor și aceștia se află în întreținerea sa […];</P></ITEM><ITEM><P>copiii minori, <HT TYPE="ITALIC">inclusiv copiii adoptați</HT>, ai soțului, atunci când soțul exercită drepturile părintești asupra copiilor și aceștia se află în întreținerea sa. […]”<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Directiva 2003/86 (sublinierea noastră).</P></NOTE></P></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>În același mod, Directiva 2011/95/UE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20111213">13 decembrie 2011</DATE> privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="337" PAGE.FIRST="9" DATE.PUB="2011">JO 2011, L 337, p. 9</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> califică, la articolul 2 litera (j), drept membri de familie ai solicitantului de protecție internațională „<HT TYPE="ITALIC">copiii</HT> cuplurilor menționate la prima liniuță sau ai beneficiarului de protecție internațională, cu condiția să nu fie căsătoriți, fără a se ține seama de faptul că sunt legitimi, născuți în afara căsătoriei sau <HT TYPE="ITALIC">adoptați în conformitate cu prevederile legislației interne</HT>. Această definiție este preluată la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20130626">26 iunie 2013</DATE> de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="180" PAGE.FIRST="31" DATE.PUB="2013">JO 2013, L 180, p. 31</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Referirea la descendenții direcți în alte norme de drept al Uniunii se face prin trimitere fie la Directiva 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>A se vedea Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20061220">20 decembrie 2006</DATE> de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de modificare a dispozițiilor Convenției Schengen (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="405" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2006">JO 2006, L 405, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 140), articolul 3 punctul 4 subpunctul (i), Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20160309">9 martie 2016</DATE> cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="077" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2016">JO 2016, L 77, p. 1</REF.DOC.OJ>), articolul 2 alineatul (5) litera (a), Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20160511">11 mai 2016</DATE> privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="132" PAGE.FIRST="21" DATE.PUB="2016">JO 2016, L 132, p. 21</REF.DOC.OJ>), articolul 3 punctul 24.</P></NOTE>, fie la legislația statului în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P>Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind coordonarea sistemelor de securitate socială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="166" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 166, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82), articolul 1 litera (i).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Plecând de la această premisă, în cazul în care kafalah ar putea fi considerată o formă de adopție, makfulul ar putea deveni, cu titlu de copil adoptiv, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0114" ID="QS0114"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0114" CODE="201D" ID="QE0114"/> al persoanelor cărora le‑a fost încredințat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>În favoarea acestei asimilări, instanța de trimitere invocă, susținută de anumite părți din procedura preliminară<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>Aire Centre, Choram Children Legal Centre, SM și Comisia însăși.</P></NOTE>, comunicarea Comisiei menționată anterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>Punctul 28.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Punctul 2.1.2 din comunicarea respectivă, referitor la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0115" ID="QS0115"/>membrii de familie în linie directă<QUOT.END REF.START="QS0115" CODE="201D" ID="QE0115"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0116" ID="QS0116"/>Fără a se aduce atingere aspectelor legate de recunoașterea deciziilor autorităților naționale, noțiunea de rude directe în linie descendentă sau ascendentă se extinde la <HT TYPE="ITALIC">relațiile din adopție sau la minorii aflați în custodia unui tutore legal permanent</HT>. Copiii vitregi și părinții vitregi care dețin în mod temporar custodia asupra acestora pot avea drepturi întemeiate pe directivă, depinzând de cât de strânse sunt legăturile în fiecare caz. Nu există restricții în ceea ce privește gradul de rudenie. Autoritățile naționale pot solicita dovezi care să susțină relația de familie pretinsă.<QUOT.END REF.START="QS0116" CODE="201D" ID="QE0116"/> (sublinierea noastră)</P></NOTE>, echivalează în realitate filiațiile din adopție cu cele ale copiilor care au un tutore legal permanent. Dacă se optează pentru acest raționament, SM, în calitate de copil aflat sub tutela legală a soților cărora le‑a fost încredințată, ar putea fi considerată fiica adoptivă a acestora.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Considerăm însă că echivalarea respectivă nu este conformă cu interpretarea corectă a articolului 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38. În rest, este aproape inutil să amintim că comunicarea nu are caracter normativ.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>În opinia noastră, existența <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0117" ID="QS0117"/>unui tutore legal permanent<QUOT.END REF.START="QS0117" CODE="201D" ID="QE0117"/> nu transformă copilul aflat sub tutelă în descendent direct (prin adopție) al tutorelui său. Există mai multe motive care se opun acestei echivalări, atât în abstract, cât și în situația specifică a SM, căreia i se aplică sistemul kafalah reglementat de dreptul algerian.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Din punct de vedere abstract, relația tutelară nu poate fi asimilată legăturii de filiație. Mai mult, filiația (biologică sau prin adopție) și tutela, atribuită unei alte persoane decât părinții (biologici sau adoptivi), pot coexista. Astfel cum susține guvernul german, această echivalență poate exista numai în cazul unei identități juridice complete.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Dacă am privi problema din perspectiva menținerii legăturii, chiar făcând abstracție de conținutul său, tutela (și, <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT>, kafalah) este o instituție cu caracter temporar, nepermanent, deoarece este valabilă numai atât timp cât copilul aflat sub tutelă este minor. Dimpotrivă, filiația, chiar dacă are la bază o adopție simplă, are caracter permanent.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>În plus, în ultima teză a punctului 2.1.2 din Comunicarea Comisiei se arată că autoritățile naționale pot solicita dovezi privind relația de familie pretinsă, ceea ce se poate face numai în cadrul examinării prealabile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38. Procedura respectivă nu se extinde însă la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0118" ID="QS0118"/>descendenții direcți<QUOT.END REF.START="QS0118" CODE="201D" ID="QE0118"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Prin urmare, lăsând deoparte Comunicarea Comisiei, considerăm că elementul esențial care diferențiază adopția de kafalah este tocmai legătura de filiație. În timp ce kafalah nu creează astfel de legături, adopția le creează întotdeauna, inclusiv în forma sa cea mai elementară, de adopție simplă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Același rezultat se obține și dacă se examinează diferitele instrumente internaționale menționate anterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>Punctele 39-47 din prezentele concluzii.</P></NOTE> care reglementează, pe de o parte, adopția și, pe de altă parte, metodele de protecție a copilului, precum kafalah, fără să le echivaleze în niciun moment.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În plus, trebuie să se țină seama de faptul că mecanismele riguroase de control privind adopțiile internaționale, prevăzute de Convenția de la Haga din 1993 pentru garantarea interesului superior al copilului, ar putea fi ocolite cu ușurință<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>În acest sens s‑au pronunțat guvernul Regatului Unit (punctul 52 și următoarele din observațiile sale) și guvernul german (punctul 32 și următoarele din observațiile sale).</P></NOTE> dacă s‑ar recunoaște drept adopție o formă de tutelă legală care, tocmai pentru că nu are aceleași efecte ca adopția, este precedată de o procedură națională care nu oferă aceleași garanții (respectiv, în cazul kafalah dispuse de un notar adul, care nu necesită nici măcar intervenția autorităților publice).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Acest argument este foarte relevant dacă se ține seama de faptul că Algeria nu a semnat niciuna dintre cele două convenții de la Haga, astfel încât aceasta nu este ținută să respecte normele internaționale care instituie mecanisme de control și de garantare privind măsurile de protecție a copiilor, indiferent dacă acestea constau în încredințarea prin sistemul kafalah sau prin orice alt sistem echivalent.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Trebuie amintit că dreptul algerian, în temeiul căruia SM a fost încredințată conform sistemului kafalah, prin faptul că permite această formă de încredințare și interzice în același timp adopția makfulului, se opune echivalării dorite. Iar această interdicție este aplicabilă nu numai în cazul în care copilul, având o filiație cunoscută, menține legătura părinte‑copil cu ascendenții săi, ci și în celelalte cazuri. Kafilul sau kafila obțin doar tutela legală a makfulului, dar kafalah nu îl transformă pe acesta din urmă în descendent direct al primilor. Prin urmare, oricât ne‑am dori, nu putem propune ca SM să fie considerată descendent direct, în calitate de copil adoptiv, al persoanelor cărora le‑a fost încredințată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>La punctul 56 din observațiile sale scrise, SM însăși (cu alte cuvinte, reprezentanții săi în procedură) susține că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0119" ID="QS0119"/>ar fi de neconceput pentru domnul și doamna M să nu își respecte (sau să se aștepte din partea lor să nu își respecte) promisiunea făcută în fața instanței algeriene – și anume că îi vor oferi lui SM o educație islamică – și să o adopte în temeiul Convenției de la Haga [din 1993], ceea ce este interzis de legislația algeriană<QUOT.END REF.START="QS0119" CODE="201D" ID="QE0119"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Considerațiile anterioare nu exclud ca, în urma constituirii kafalah, kafilul sau kafila să decidă, în cazul în care consideră oportun și dacă sistemul juridic al țării respective permite acest lucru, să îl adopte pe makful. Aceasta este soluția care a fost implementată în anumite state membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>În cazul Franței, Curtea EDO a apreciat că norma de conflict prevăzută la articolul 370-3 din Codul civil (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0120" ID="QS0120"/>adopția unui copil străin nu poate fi dispusă dacă legea țării sale interzice această instituție, cu excepția cazului în care copilul s‑a născut și are reședința obișnuită în Franța<QUOT.END REF.START="QS0120" CODE="201D" ID="QE0120"/>), a cărei aplicare în privința makfulilor algerieni interzicea adoptarea lor în Franța, având în vedere interdicția aplicabilă în Algeria, ar putea crea posibilitatea adoptării copilului după obținerea de către acesta a cetățeniei franceze. A se vedea Hotărârea din <DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE>, Harroudj împotriva Franței (CE:ECHR:2012:1004JUD004363109, § 51).</P></NOTE> și, în opinia noastră, ea permite ca un makful adoptat ulterior (și anume prin adopție internațională reglementată de Convenția de la Haga din 1993) să aibă calitatea de descendent direct al părinților adoptivi, precum și dreptul de intrare și de ședere, în această calitate, pe teritoriul statului membru unde aceștia din urmă au domiciliul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Analiza diverselor instrumente normative ale Uniunii, evocate anterior, în care se utilizează expresia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0121" ID="QS0121"/>membri de familie<QUOT.END REF.START="QS0121" CODE="201D" ID="QE0121"/> și se menționează copiii confirmă faptul că noțiunea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0122" ID="QS0122"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0122" CODE="201D" ID="QE0122"/> nu se poate extinde, dincolo de copiii adoptați, pentru a‑i include pe cei aflați sub tutela legală a tutorilor.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Efectele dreptului la viața de familie și ale interesului superior al copilului asupra interpretării noțiunii de descendent direct utilizate în Directiva 2004/38</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Concluzia (intermediară) la care am ajuns la punctele anterioare trebuie să treacă de filtrul drepturilor și al principiilor protejate de cartă. S‑ar putea considera astfel că interpretarea pe care o propunem este extrem de formalistă și că obligația ca dreptul la viața de familie și interesul superior al copilului să fie <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0123" ID="QS0123"/>considerat[e] primordial[e]<QUOT.END REF.START="QS0123" CODE="201D" ID="QE0123"/> [articolul 7 și, respectiv, articolul 24 alineatul (2) din cartă] presupune echivalarea kafalah cu adopția.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>În cadrul acestei analize, este oportun să facem trimitere din nou la două hotărâri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE>, Harroudj împotriva Franței (CE:ECHR:2012:1004JUD004363109), și Hotărârea din <DATE ISO="20141216">16 decembrie 2014</DATE>, Chbihi și alții împotriva Belgiei (CE:ECHR:2014:1216JUD005226510).</P></NOTE> în care Curtea EDO a interpretat articolul 8 din CEDO (referitor la dreptul la viața de familie) în legătură cu refuzul autorităților din diverse state semnatare ale convenției de a asimila relația născută prin kafalah celei rezultate prin adopție.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Kafalah și protecția vieții de familie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Directiva 2004/38 stabilește două metode prin care un copil care nu este cetățean al Uniunii poate beneficia de dreptul de intrare și de ședere pe teritoriul unui stat membru alături de persoana cu care are o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0124" ID="QS0124"/>viață de familie<QUOT.END REF.START="QS0124" CODE="201D" ID="QE0124"/>. Diferența constă în faptul că, în timp ce articolul 2 punctul 2 litera (c) (descendenți direcți) presupune un caracter automat al continuității vieții de familie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>Cu nuanța indicată la nota de subsol 48.</P></NOTE>, articolul 3 alineatul (2) prevede o examinare prealabilă a împrejurărilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, SM a solicitat autorităților Regatului Unit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0125" ID="QS0125"/>acordarea dreptului de a intra pe teritoriu în calitate de copil adoptat al unui cetățean al SEE<QUOT.END REF.START="QS0125" CODE="201D" ID="QE0125"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>Punctul 13 din decizia de trimitere.</P></NOTE>. Cu toate acestea, făcând abstracție de actul de adopție, cererea de intrare și de ședere poate fi admisă prin metoda prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38 pentru alți <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0126" ID="QS0126"/>membri de familie<QUOT.END REF.START="QS0126" CODE="201D" ID="QE0126"/>, astfel cum arată instanța de trimitere. Mai mult, argumentele acestei instanțe, transcrise anterior, nu oferă o marjă de manevră prea mare autorităților Regatului Unit pentru a refuza să îi acorde lui SM dreptul de intrare și de ședere în Regatul Unit pentru a beneficia de viața de familie alături de cetățenii Uniunii cărora le‑a fost încredințată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Prin urmare, nu înțelegem de ce respingerea unei metode (cea a descendenților direcți) ar implica un obstacol în calea consolidării vieții de familie, din moment ce alternativa sa (acordarea permisului de ședere în urma unui control în care se verifică dacă SM se află în întreținerea sau este membru al gospodăriei unui cetățean al Uniunii care beneficiază de drept de ședere) nu îl împiedică pe copil să obțină o protecție juridică reală a aceleiași vieți de familie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Desigur, recunoașterea automată prevăzută la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2004/38 ar implica mai puține dificultăți. Totuși, din perspectiva prezentei cauze, dacă recunoașterea respectivă se distanțează în speță de dificultățile hermeneutice (insurmontabile, în opinia noastră) pe care le‑am semnalat și, în același timp, copilului i se pune la dispoziție un mecanism precum cel prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din directiva menționată, reiterăm opinia că dreptul la viața de familie este respectat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Curtea EDO a ajuns la o concluzie similară în cauzele menționate anterior. În Hotărârea Chbihi și alții împotriva Belgiei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20141216">16 decembrie 2014</DATE> (CE:ECHR:2014:1216JUD005226510, § 89).</P></NOTE>, care face trimitere la Hotărârea Harroudj împotriva Franței<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE> (CE:ECHR:2012:1004JUD004363109).</P></NOTE>, Curtea EDO a statuat că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0127" ID="QS0127"/>dispozițiile articolului 8 nu garantează nici dreptul la întemeierea unei familii, nici dreptul de a adopta […]. Totuși, acest lucru nu exclude că statele părți la convenție pot avea, în anumite împrejurări, obligația pozitivă de a permite formarea și consolidarea legăturilor de familie<QUOT.END REF.START="QS0127" CODE="201D" ID="QE0127"/>. Aceasta a adăugat că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0128" ID="QS0128"/>conform principiilor care rezultă din jurisprudența Curții, atunci când se constată existența unei legături de familie cu un copil, statul trebuie să ia măsuri pentru a permite consolidarea legăturii respective și pentru a oferi protecția legală necesară pentru a asigura integrarea copilului în familie<QUOT.END REF.START="QS0128" CODE="201D" ID="QE0128"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>În cauza respectivă, care prezintă similitudini incontestabile cu prezenta cauză, s‑a acceptat că o kafalah realizată în mod corespunzător (în Maroc) creează o relație juridică între kafili și makful. Întrucât instituția respectivă nu există în Belgia, adopția solicitată în această țară constituia o situație juridică nouă. Curtea EDO a apreciat că este <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0129" ID="QS0129"/>necesar să se asigure un echilibru just între interesele concurente ale individului și ale societății în ansamblul său<QUOT.END REF.START="QS0129" CODE="201D" ID="QE0129"/> și că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0130" ID="QS0130"/>statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere<QUOT.END REF.START="QS0130" CODE="201D" ID="QE0130"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20141216">16 decembrie 2014</DATE> (CE:ECHR:2014:1216JUD005226510, § 92).</P></NOTE>. În acest scop, statului îi revine <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0131" ID="QS0131"/>în principal sarcina de a verifica dacă hotărârile instanțelor belgiene de respingere a cererii de adopție au împiedicat consolidarea corespunzătoarea a legăturilor de familie dintre minor și persoanele cărora acesta le‑a fost încredințat în temeiul kafalah<QUOT.END REF.START="QS0131" CODE="201D" ID="QE0131"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, § 93.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Curtea EDO a concluzionat că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0132" ID="QS0132"/>respingerea cererii de adopție nu priva reclamanții de dreptul de a li se recunoaște legătura care îi unea. De fapt, legislația belgiană oferea reclamanților o altă posibilitate de a asigura protecția juridică a vieții lor de familie. Este vorba despre procedura de tutelă neoficială, care are un scop similar cu cel al kafalah<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P>Curtea EDO face trimitere la punctele 64 și 65 din hotărârea sa, în care descrie regimul de tutelă neoficială prin citarea articolului 475 <HT TYPE="ITALIC">bis</HT> din Codul civil belgian: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0133" ID="QS0133"/>Atunci când o persoană cu vârsta minimă de 25 de ani se obligă să îngrijească un copil neemancipat, să îl educe și să îl aducă în stadiul în care este capabil să se întrețină singur, aceasta poate deveni tutorele său neoficial prin intermediul unui acord între cei care trebuie să consimtă la adopția copiilor<QUOT.END REF.START="QS0133" CODE="201D" ID="QE0133"/>.</P></NOTE> […] și care permite adulților să beneficieze de recunoașterea angajamentului privind îngrijirea și educarea unui copil<QUOT.END REF.START="QS0132" CODE="201D" ID="QE0132"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 102.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Kafalah și interesul superior al copilului</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Protecția interesului superior al copilului trebuie să fie, conform articolului 24 alineatul (2) din cartă, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0134" ID="QS0134"/>considerat[ă] primordial[ă]<QUOT.END REF.START="QS0134" CODE="201D" ID="QE0134"/> atunci când autoritățile publice sau instituțiile private adoptă decizii privind copilul în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Atunci când, precum în prezenta cauză, actele privind protecția copilului care a fost abandonat de părinții săi biologici sunt întocmite inițial într‑un stat terț (Algeria) și se urmărește ca acestea să producă efecte într‑un stat membru al Uniunii (Regatul Unit), controlul exercitat de autoritățile statului de origine și al celui gazdă trebuie să se concentreze pe interesul superior al copilului respectiv, fără să se ignore însă normele de drept al Uniunii care permit aprecierea acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Aprecierea interesului superior are două fațete: cea privind fondul (și care depinde, în mod evident, de împrejurările privind situația copilului) și cea referitoare la procedurile prin care este evaluat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>În ceea ce privește fondul, plasamentul familial îndeplinește cerințele privind protecția interesului superior a copilului, conform interpretării Curții: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0135" ID="QS0135"/>integrarea, continuă și pe termen lung, în căminul și în familia unui asistent maternal, a unor copii care, din cauza situației lor familiale dificile, prezintă o vulnerabilitate deosebită constituie o măsură adecvată pentru a proteja interesul superior al copilului, astfel cum este consacrat la articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene<QUOT.END REF.START="QS0135" CODE="201D" ID="QE0135"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181120">20 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Sindicatul Familia Constanța și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑147/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:926">EU:C:2018:926</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0071">71</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În cauza respectivă este vorba despre o instituție română care <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0136" ID="QS0136"/>urmărește integrarea copilului încredințat unui asistent maternal, în mod continuu și pe termen lung, în căminul și în familia acestuia<QUOT.END REF.START="QS0136" CODE="201D" ID="QE0136"/> (punctul 62). Acest tip de plasament este asemănător sistemului kafalah în ceea ce privește îngrijirea copilului.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Referitor la aspectele procedurale, ne vom limita să amintim că, în instrumentele convenționale privind recunoașterea relațiilor de adopție și parentale – atunci când există elemente de legătură internaționale – și chiar și în dreptul Uniunii se menționează aspectele esențiale ale acestor proceduri de evaluare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="21"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>În ceea ce privește aceste instrumente convenționale, este oportun să subliniem că, tocmai pentru a garanta că interesul superior al copilului este avut în vedere:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>Convenția de la Haga din 1993, atunci când reglementează adopția internațională, instituie o procedură de control dublă, în care intervin atât autoritățile din statul de origine, cât și cele din statul gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P>Articolele 4 și 5, precum și articolul 14 și următoarele.</P></NOTE>;</P></ITEM><ITEM><P>articolul 33 din Convenția de la Haga din 1996 instituie de asemenea un mecanism dual, astfel încât, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0137" ID="QS0137"/>[d]acă autoritatea competentă potrivit articolelor 5-10 are în vedere plasamentul copilului într‑o familie substitutivă sau într‑o instituție, ori măsuri de ocrotire prin <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0138" ID="QS0138"/>kafalah<QUOT.END REF.START="QS0138" CODE="00BB" ID="QE0138"/> sau o instituție similară și dacă un asemenea plasament ori asemenea măsuri de ocrotire au loc în alt stat contractant, trebuie în prealabil să se consulte cu autoritatea centrală sau cu altă autoritate competentă din cel din urmă stat<QUOT.END REF.START="QS0137" CODE="201D" ID="QE0137"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P>Articolul 33 alineatul (2) adaugă că <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0139" ID="QS0139"/>[d]ecizia privind plasamentul sau măsurile de ocrotire poate fi luată în statul solicitant numai dacă autoritatea centrală sau altă autoritate competentă a statului solicitat a consimțit la plasament sau la măsurile de ocrotire, ținând seama de interesul superior al copilului<QUOT.END REF.START="QS0139" CODE="201D" ID="QE0139"/>. Cooperarea dintre autoritățile diferitor state este de importanță majoră, deoarece, în ceea ce privește regula generală privind recunoașterea de plin drept a măsurilor adoptate de autoritățile unui stat contractant, se permite refuzarea acesteia, printre altele, în cazul nerespectării procedurii prevăzute la articolul 33 (în acest sens, articolul 23 din Convenția de la Haga din 1996).</P></NOTE>.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Dintr‑o perspectivă similară, dar circumscrisă dispozițiilor din dreptul Uniunii referitoare la momentul de la care plasamentul realizat într‑un stat membru poate produce efecte în alt stat membru, articolul 56 din Regulamentul nr. 2201/2003 prevede o procedură de control la care trebuie să participe ambele state<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0140" ID="QS0140"/>Articolul 56 alineatul (2) din regulament vizează să permită, pe de o parte, autorităților competente din statul solicitat să aprobe sau să nu aprobe plasarea eventuală într-o familie substitutivă a copilului în cauză și, pe de altă parte, instanțelor din statul solicitant să se asigure, înainte de pronunțarea unei hotărâri de plasare a unui copil într‑un centru de plasament, că vor fi luate măsuri în statul membru solicitat pentru plasarea în acest stat. […] Caracterul obligatoriu al aprobării este subliniat de faptul că articolul 23 litera (g) din regulament prevede că o hotărâre judecătorească pronunțată în materia răspunderii părintești nu este recunoscută în cazul în care nu a fost respectată procedura prevăzută la articolul 56.<QUOT.END REF.START="QS0140" CODE="201D" ID="QE0140"/> Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120426">26 aprilie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Health Service Executive</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑92/12 PPU</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:255">EU:C:2012:255</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0081">81</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Facem referire la dispozițiile respective pentru a sublinia o caracteristică specifică protecției interesului superior al copilului în situații similare cu cea în litigiu, și anume că evaluarea sa revine în sarcina autorităților celor două state membre care intervin în procedură, cărora li se încredințează exercitarea unui control prealabil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>Or, în ceea ce privește domeniul de aplicare al Directivei 2004/38, garanția respectivă poate fi menținută numai dacă se aplică metoda prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din aceasta, dispoziție care oferă un cadru juridic adecvat pentru asigurarea protecției efective a copilului pe teritoriul Uniunii, stabilind în același timp un echilibru între obiectivele care stau la baza instituirii tutelei (kafalah) și dreptul la viața de familie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, dacă se acceptă recunoașterea automată prevăzută la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2004/38, ar fi posibil numai un control <HT TYPE="ITALIC">a posteriori</HT>, cu un rezultat paradoxal: încredințarea prin sistemul kafalah, dispusă într‑un stat precum Algeria, care nu a semnat Convenția de la Haga din 1996, ar produce efecte imediate (fără ca autoritățile din statul gazdă să poată evalua în prealabil interesul superior al copilului), în timp ce deciziile statelor semnatare ale convenției ar trebui să fie supuse aprobării autorităților statului de origine.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>În concluzie, faptul că interesul copilului trebuie să fie <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0141" ID="QS0141"/>considerat primordial<QUOT.END REF.START="QS0141" CODE="201D" ID="QE0141"/> impune, în împrejurări precum cele din prezenta cauză, ca aprecierea sa <HT TYPE="ITALIC">ad casum</HT> să fie efectuată în cadrul unei proceduri de evaluare prealabile diferite de cea aplicabilă în cazul descendenților direcți<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P>În cazul în care aceștia din urmă sunt adoptați, verificarea interesului minorului a fost efectuată deja, cu respectarea normelor procedurale privind validitatea adopției, în conformitate cu dreptul național al țării în cauză (sau, după caz, dacă adopția este internațională, cu Convenția de la Haga din 1993).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="22"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">D.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a doua întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere trebuie să stabilească dacă Directiva 2004/38, în special articolele 27 și 35 din aceasta, permite refuzarea acordării dreptului de intrare copiilor încredințați prin sistemul kafalah în cazul în care aceștia sunt victime ale exploatării, ale abuzului sau ale traficului de persoane sau sunt supuși unui astfel de risc.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>Articolul 27 din Directiva 2004/38 permite limitarea libertății de circulație și de ședere a unui membru de familie al unui cetățean al Uniunii, sau chiar a acestuia din urmă, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0142" ID="QS0142"/>pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică<QUOT.END REF.START="QS0142" CODE="201D" ID="QE0142"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>În cazul în care, în prezenta cauză, SM, în calitate de makful, poate fi considerată membru al familiei extinse a soților (cetățeni ai Uniunii) cărora le‑a fost încredințată, nu există în principiu niciun impediment pentru a aplica articolul 27. Același lucru ar fi valabil și în cazul soților respectivi, cetățeni ai Uniunii, a căror libertate de circulație și de ședere poate fi limitată pentru motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>În mod logic, această limitare a libertății de circulație și de ședere este posibilă doar sub rezerva respectării cerințelor stricte stabilite de jurisprudența Curții.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>Trimiterea preliminară nu conține totuși nicio informație din care să reiasă că în prezenta cauză pot fi invocate motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>Aceasta nu înseamnă că întrebarea preliminară este inadmisibilă, astfel cum au sugerat anumite părți, deoarece numai instanța de trimitere este în măsură să stabilească dacă situația de fapt din litigiu are legătură cu obiectul întrebării respective.</P></NOTE>. Instanța de trimitere face referire la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0143" ID="QS0143"/>copiii care sunt sau pot deveni victime ale exploatării, ale abuzului sau ale traficului de persoane<QUOT.END REF.START="QS0143" CODE="201D" ID="QE0143"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>Punctul 30 din ordonanța de trimitere.</P></NOTE>, însă, dacă ar exista aceste motive, cei cărora li s‑ar putea limita dreptul de circulație și de ședere în Regatul Unit ar fi autorii acestor comportamente grave (iar nu victimele lor, atunci când este vorba despre copii precum SM)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0084"><P>Considerentul (23) al Directivei 2004/38 apelează la principiul proporționalității pentru a aplica măsura expulzării, impunând obligația <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0144" ID="QS0144"/>de a se ține seama de gradul de integrare al persoanelor în cauză, de durata șederii acestora în statul membru gazdă, de vârsta, de starea lor de sănătate, de situația lor familială și economică, precum și de legăturile lor cu țara de origine<QUOT.END REF.START="QS0144" CODE="201D" ID="QE0144"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 35 din Directiva 2004/38, statele membre pot <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0145" ID="QS0145"/>refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin prezenta directivă, în caz de abuz de drept sau fraudă […]<QUOT.END REF.START="QS0145" CODE="201D" ID="QE0145"/>. Această autorizare are un domeniu de aplicare foarte larg: include atât măsurile <HT TYPE="ITALIC">ex ante</HT> (refuzul acordării dreptului), cât și măsurile <HT TYPE="ITALIC">ex post</HT> (anularea și retragerea drepturilor acordate). Pentru oricare dintre ele, este suficient să existe un abuz de drept sau o fraudă, cu condiția ca ele să fie dovedite anterior examinării individualizate a fiecărui caz<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0085"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141218">18 decembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>McCarthy</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑202/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2450">EU:C:2014:2450</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), cu privire la garanțiile și la limitele aplicării articolului 35 din Directiva 2004/38.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>Chiar dacă dispoziția respectivă oferă drept exemplu concret de abuz sau de fraudă <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0146" ID="QS0146"/>căsătoriile de conveniență<QUOT.END REF.START="QS0146" CODE="201D" ID="QE0146"/>, ea nu exclude alte ipoteze. De fapt, considerentul (28) al Directivei 2004/38 asimilează aceste căsătorii fictive <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0147" ID="QS0147"/>altor forme de uniune contractate exclusiv în scopul de a beneficia de libertatea de circulație și ședere<QUOT.END REF.START="QS0147" CODE="201D" ID="QE0147"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>În categoria abuzurilor ar putea intra, astfel cum observă Aire Centre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0086"><P>Punctele 76 și 77 din observațiile sale.</P></NOTE>, comportamentele de exploatare a copiilor la care face referire Directiva 2011/36<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0087"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20110405">5 aprilie 2011</DATE> privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei‑cadru 2002/629/JAI a Consiliului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="101" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2011">JO 2011, L 101, p. 1</REF.DOC.OJ>,)</P></NOTE>. Fenomenul de trafic de persoane acoperă diverse forme de exploatare, unele dintre ele – în cazul în care sunt implicați copii – putând fi facilitate prin adopțiile ilegale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0088"><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0148" ID="QS0148"/>Adopția ilegală sau căsătoria forțată<QUOT.END REF.START="QS0148" CODE="201D" ID="QE0148"/> sunt menționate în considerentul (11) al Directivei 2011/36.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="23"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>Încredințarea copilului ar fi <HT TYPE="ITALIC">frauduloasă</HT> dacă adevăratul său scop, acoperit de forma juridică a kafalah, ar fi de a‑l transporta pe acesta dintr‑o țară în alta pentru a‑l supune unor acte precum <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0149" ID="QS0149"/>exploatare[a] sexuală, munca sau serviciul forțat, inclusiv cerșitul, sclavia sau practicile similare sclaviei, aservirea, exploatarea activităților infracționale sau prelevarea de organe<QUOT.END REF.START="QS0149" CODE="201D" ID="QE0149"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0089"><P>Acestea sunt modalitățile neexhaustive de exploatare la care face referire articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2011/36.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>În acest context, autoritățile statului gazdă au competența să intervină împotriva abuzului sau a fraudei luând <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0150" ID="QS0150"/>măsurile necesare<QUOT.END REF.START="QS0150" CODE="201D" ID="QE0150"/> prevăzute la articolul 35 din Directiva 2004/38. La fel ca în cazul articolului 27 din directiva respectivă, în decizia de trimitere nu există niciun element care să justifice luarea acestor măsuri în ceea ce o privește pe SM.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">E.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Controlul efectuat de statul membru cu privire la procedura prin care copilul a fost pus sub tutelă sau a fost încredințat</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere solicită să se stabilească în esență dacă, înainte de a recunoaște <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0151" ID="QS0151"/>ca descendent direct în sensul articolului 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38<QUOT.END REF.START="QS0151" CODE="201D" ID="QE0151"/> un copil aflat în situația SM, autoritățile din Regatul Unit pot investiga sau examina (<QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0152" ID="QS0152"/>enquire<QUOT.END REF.START="QS0152" CODE="201D" ID="QE0152"/>) dacă, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0153" ID="QS0153"/>în procedurile în urma cărora copilul a fost pus sub tutel[ă] […] sau a fost încredințat […], interesul superior al acestuia a fost luat în considerare în mod suficient<QUOT.END REF.START="QS0153" CODE="201D" ID="QE0153"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Având în vedere că, în opinia noastră, premisa de la care pleacă întrebarea respectivă nu există în cazul SM, care nu poate fi considerată descendent direct în sensul dispoziției respective, nu este necesar să răspundem la această întrebare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>Mai mult, dacă s‑ar accepta că SM are calitatea de descendent direct în temeiul legăturilor de familie inerente sistemului kafalah și că, prin urmare, intrarea sa într‑un stat membru trebuie să beneficieze de recunoașterea <HT TYPE="ITALIC">automată</HT> aplicabilă descendenților respectivi, în conformitate cu articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38, nu s‑ar putea efectua <HT TYPE="ITALIC">examinarea</HT> întrebării instanței de trimitere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>În schimb, această examinare este posibilă dacă se aplică modalitatea prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38 pentru a facilita intrarea și șederea copilului în Regatul Unit, permițându‑i să beneficieze de viața de familie alături de cetățenii Uniunii cărora le‑a fost încredințat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>Astfel, atunci când <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0154" ID="QS0154"/>întreprind o examinare amănunțită a situației personale<QUOT.END REF.START="QS0154" CODE="201D" ID="QE0154"/> a membrilor de familie, după cum prevede teza finală a articolului respectiv, autoritățile competente din Regatul Unit trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, care este <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0155" ID="QS0155"/>considerat primordial<QUOT.END REF.START="QS0155" CODE="201D" ID="QE0155"/>. Fără a fi necesar să repetăm considerațiile prezentate în acest sens în cadrul analizei primei întrebări preliminare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0090"><P>Punctele 58-108 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, această evaluare trebuie să includă, printre altele, examinarea împrejurărilor de fond și procedurale în care copilul a fost încredințat.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VII.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>În temeiul considerațiilor anterioare, propunem Curții să răspundă Supreme Court of the United Kingdom (Curtea Supremă a Regatului Unit) după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0156" ID="QS0156"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE,<?PAGE NO="24"?> 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că nu poate fi considerat <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0157" ID="QS0157"/>descendent direct<QUOT.END REF.START="QS0157" CODE="00BB" ID="QE0157"/> al unui cetățean al Uniunii un copil care se află doar sub tutelă legală, conform instituției <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0158" ID="QS0158"/>recueil legal<QUOT.END REF.START="QS0158" CODE="00BB" ID="QE0158"/> (kafalah) aplicabile în Republica Algeria.</TXT><P>Copilul respectiv poate fi considerat însă <QUOT.START CODE="00AB" REF.END="QE0159" ID="QS0159"/>alt membru de familie<QUOT.END REF.START="QS0159" CODE="00BB" ID="QE0159"/> dacă sunt întrunite celelalte condiții și în urma procedurii prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38, statul membru gazdă fiind obligat să faciliteze, în conformitate cu legislația sa națională, intrarea și șederea copilului în statul respectiv, în urma unei evaluări privind protecția dreptului la viața de familie și a interesului superior al copilului.</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolele 27 și 35 din Directiva 2004/38 sunt aplicabile în oricare dintre situațiile la care face referire directiva menționată, în cazul în care există motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, precum și în cazul abuzului de drept sau al fraudei.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38, autoritățile din statul membru gazdă pot examina dacă, în procedura prin care copilul a fost pus sub tutelă sau a fost încredințat, interesul superior al acestuia a fost luat în considerare în mod suficient.<QUOT.END REF.START="QS0156" CODE="201D" ID="QE0156"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>