1.

Prin această trimitere preliminară se solicită interpretarea articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 ( 2 ), referitor la etichetarea produselor cosmetice.

2.

Se dezbat în esență două chestiuni:

3.

Până în prezent, Curtea a avut ocazia să se pronunțe ( 3 ) asupra altor articole din Regulamentul nr. 1223/2009, însă, dacă nu ne înșelăm, nu și cu privire la cerințele specifice prevăzute la articolul 19 alineatele (1) și (2) din acesta.

4.

Or, Regulamentul nr. 1223/2009 a reformat directivele care, până la momentul respectiv, reglementau acest domeniu ( 4 ). Jurisprudența privind regulile de etichetare pe care le conțineau acele directive ( 5 ) oferă anumite indicii utile pentru soluționarea acestei cereri de decizie preliminară.

5.

Articolul 1 („Domeniu de aplicare și obiectiv”) prevede:

„Prezentul regulament stabilește reguli care trebuie să fie respectate de orice produs cosmetic pus la dispoziție pe piață, pentru a garanta funcționarea pieței interne și a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane.”

6.

Articolul 2 („Definiții”) alineatul (1) stabilește:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]”

7.

Articolul 3 („Siguranță”) stipulează:

„Un produs cosmetic pus pe piață trebuie să fie sigur pentru sănătatea umană atunci când este utilizat în condiții de folosire normale sau rațional previzibile, ținând seama, în special, de următoarele elemente:

[…]”

8.

Articolul 19 („Etichetare”) arată:

„(1)   Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentului articol, produsele cosmetice sunt puse la dispoziție pe piață doar dacă pe recipientul și pe ambalajul produselor cosmetice sunt inscripționate următoarele informații cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile:

[…]

[…]

[…]

(2)   În cazul în care, din motive practice, este imposibilă specificarea pe etichetă a informațiilor menționate la alineatul (1) literele (d) și (g), se aplică următoarele:

[…]

(5)   Limba în care sunt redactate informațiile menționate la alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (f) și la alineatele (2), (3) și (4) este stabilită de legislația statelor membre în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final.

[…]”

9.

Articolul 20 („Declarații referitoare la produs”) indică:

„(1)   La etichetare, la punerea la dispoziție pe piață și în reclamele pentru produsele cosmetice nu se folosesc texte, nume, mărci, poze și semne figurative sau alte semne care sugerează faptul că aceste produse au caracteristici sau funcții pe care nu le posedă.

[…]”

10.

În anexa VII („Simboluri utilizate pe ambalaj/recipient”) se menționează:

„1. Trimitere la informații incluse sau atașate la produsul cosmetic:

[…]”

11.

Diferitele alineate ale articolului 6 conțin următoarele prevederi:

12.

A.M., proprietara unui salon de frumusețe, se află în relații comerciale cu E.M., care distribuie produse cosmetice ale unui producător american.

13.

În cursul relațiilor comerciale respective, A.M. a primit o formare, acordată de E.M., cu privire la acele produse, care conținea și o instruire privind etichetarea lor ( 6 ).

14.

Ca urmare a acestei formări, la 28 și 29 ianuarie 2016, A.M. a achiziționat de la E.M. 40 de unități de fluturași pentru vânzarea cu amănuntul, 10 cataloage și diverse produse (creme, măști faciale și pudre) ( 7 ).

15.

Pe ambalajul produselor cosmetice achiziționate apăreau informații privind entitatea responsabilă, denumirea originală a produsului, compoziția sa, termenul său de valabilitate și numărul său de serie, precum și semnul figurativ („o mână cu o carte”), care face trimitere la catalog.

16.

A.M. a solicitat Sąd Rejonowy dla m. st. Warszawy w Warszawie (Tribunalul Districtual al Orașului Varșovia, Polonia) să rezilieze contractul de vânzare‑cumpărare, ca urmare a unor vicii ale produselor vândute. Aceasta a susținut că ambalajul nu conținea informații în limba polonă privind funcția produsului, ceea ce împiedica identificarea sa și cunoașterea efectelor sale, și că informațiile respective nu rezultau clar din prezentare. Se încălcau astfel normele aplicabile în Polonia în ceea ce privește comerțul cu produse cosmetice, care coincid cu cele prevăzute la articolul 19 din Regulamentul nr. 1223/2009.

17.

E.M., opunându‑se cererii, a susținut că produsele au fost etichetate în conformitate cu dispozițiile naționale în vigoare, deoarece pe acestea figura un semn („o mână cu o carte”) care făcea trimitere la un catalog oferit pentru fiecare produs. Acest catalog oferea, în limba polonă, o prezentare completă a produselor și a funcțiilor lor și menționa contraindicațiile, modul de aplicare și ingredientele acestora. Prin urmare, articolul 19 din Regulamentul nr. 1223/2009 fusese respectat.

18.

Sąd Rejonowy dla m. st. Warszawy w Warszawie (Tribunalul Districtual al Orașului Varșovia) a respins acțiunea, aplicând articolele din Codul civil polonez ( 8 ) referitoare la garanția pentru produse defectuoase ( 9 ).

19.

A.M. a formulat apel împotriva hotărârii la Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia, Polonia). Aceasta a invocat faptul că instanța de prim grad de jurisdicție a apreciat în mod incorect elementele de probă referitoare la informațiile furnizate și a subliniat că pe ambalaje nu era menționată în limba polonă funcția produselor cosmetice. Trimiterea la catalog (care trebuia achiziționat contra cost) era insuficientă, având în vedere că nu era imposibil ca aceste informații să fie menționate pe fiecare produs.

20.

Instanța care trebuie să soluționeze apelul solicită să se stabilească în primul rând domeniul de aplicare al articolului 19 alineatul (1) litera (f) coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1223/2009. Îndoielile sale se referă la gradul de precizie al etichetei care trebuie să figureze pe recipientul și pe ambalajul produselor cosmetice, la funcția acestora și la obligația de a menționa în limba consumatorului informațiile privind funcția produselor importate.

21.

În al doilea rând, instanța solicită interpretarea articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009 coroborat cu considerentul (46) al acestuia. În special, ea urmărește să se stabilească dacă, pentru a respecta cerințele privind anumite mențiuni care trebuie să apară pe recipientul și pe ambalajul produselor, se poate include un simbol grafic, în conformitate cu punctul 1 din anexa VII la același regulament, și dacă este suficient ca informațiile respective să figureze în cataloagele producătorului, care nu se oferă împreună cu produsul.

22.

În acest context, Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia) adresează Curții următoarele întrebări preliminare:

23.

Decizia de trimitere a fost înregistrată la grefa Curții la 1 septembrie 2019.

24.

Au formulat observații scrise A.M., guvernele Belgiei, Danemarcei, Greciei, Lituaniei, Țărilor de Jos și Poloniei, precum și Comisia Europeană. S‑a considerat că nu este necesar să se organizeze o ședință.

25.

Dezbaterea se concentrează pe stabilirea aspectului dacă articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat în sensul că mențiunea obligatorie a „funcției” produselor cosmetice, care trebuie să figureze pe recipientele ( 10 ) sau pe ambalajele ( 11 ) acestora:

26.

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009, produsele cosmetice „sunt puse la dispoziție pe piață doar dacă pe recipientul și pe ambalajul produselor cosmetice sunt inscripționate următoarele informații cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile: […] funcția produsului cosmetic, în cazul în care aceasta nu reiese clar din prezentarea sa” ( 13 ).

27.

Dispoziția nu definește sintagma „funcția produsului”; nici articolul 2 din Regulamentul nr. 1223/2009 nu o face. Alineatul (1) litera (a) al acestui din urmă articol, atunci când explică ce înseamnă un „produs cosmetic”, face referire, în termeni generali, la „scopul” său.

28.

Scopul figurează printre elementele pe care jurisprudența le utilizează pentru delimitarea noțiunii de „produs cosmetic”. Curtea a descompus conținutul său și a extras „trei criterii cumulative, mai concret, în primul rând, natura produsului în cauză (substanță sau amestec), în al doilea rând, partea corpului uman cu care acest produs este destinat să fie pus în contact și, în al treilea rând, scopul urmărit prin utilizarea produsului respectiv” ( 14 ).

29.

Lipsa unei definiții exacte a noțiunii de „funcție a produsului” determină instanța de trimitere să propună o echivalență între „scopul produsului” și „funcția produsului” ( 15 ).

30.

Cu toate acestea, având în vedere că modul de redactare a articolului 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009 nu este concludent, este necesar să privim dincolo de conținutul său literal pentru a‑i cerceta contextul, precum și obiectivele legislației în care este inclus ( 16 ).

31.

În Regulamentul nr. 1223/2009, articolul 19 se află la începutul capitolului VI, referitor la „Informarea consumatorilor”, și reunește normele în materia etichetării care trebuie respectate de toate produsele cosmetice care sunt puse la dispoziție pe piață în Uniune, cu scopul de a asigura că cei care le achiziționează au la dispoziție informațiile necesare.

32.

Din interpretarea articolului 1 din Regulamentul nr. 1223/2009 coroborat cu considerentele (3) și (4) ale acestuia rezultă că, la fel ca în legislația anterioară, se urmărește armonizarea exhaustivă a regulilor în vigoare în Uniune pentru a realiza o piață internă a produselor cosmetice, asigurând în același timp un nivel înalt de protecție a sănătății umane ( 17 ).

33.

Protecția sănătății umane face obiectul articolului 3 din Regulamentul nr. 1223/2009. Primul alineat [literele (a) și (b)] al acestuia se referă la prezentarea și la etichetarea unui produs cosmetic, în contextul siguranței pentru sănătatea umană.

34.

Prin urmare, există o legătură între obiectivul de garantare a siguranței utilizării acestor produse și cerințele privind prezentarea și etichetarea sa.

35.

Articolul 19 din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat din această dublă perspectivă. Normele privind ambalajul și etichetarea produselor cosmetice:

36.

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1223/2009 urmărește un obiectiv diferit atunci când se referă la scopurile (generale) ale produselor cosmetice. Procedează astfel, pentru a stabili limitele lor în raport cu alte produse mai mult sau mai puțin similare (medicamente, dispozitive medicale) care nu sunt incluse în domeniul său de aplicare. Considerentul (6) este explicit în acest sens ( 19 ).

37.

Comisia, a cărei opinie în această privință o împărtășim, subliniază în observațiile sale că exemplele menționate în considerentul (7) al Regulamentului nr. 1223/2009 ( 20 ) au scopul de a defini noțiunea de produse cosmetice, prin diferențierea lor de altele care nu au această natură.

38.

Prin urmare, scopurile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1223/2009 nu trebuie să se identifice cu „funcția produsului” la care face referire articolul 19 alineatul (1) litera (f) din regulamentul respectiv. Fiecare dintre aceste articole urmărește obiective proprii și diferite.

39.

În opinia noastră, acest raționament este confirmat de analiza genezei articolului 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009.

40.

Modul de redactare inițial al Directivei 76/768 nu prevedea obligația de a indica funcția produsului cosmetic pe ambalaje sau pe recipiente. Această cerință a fost stabilită pentru prima dată de Directiva 93/35, prin adăugarea literei (f) la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 76/768, care impunea obligația de a menționa pe recipientul și pe ambalajul produsului cosmetic funcția sa, în cazul în care aceasta nu reiese clar din prezentarea produsului.

41.

În expunerea de motive a Directivei 93/35 se arată că, „pentru o mai bună informare a consumatorului, este necesară o mai mare transparență […și] o astfel de transparență se realizează prin indicarea pe ambalajul produsului cosmetic a funcției produsului”.

42.

Prin urmare, obiectivul inovării legislative nu era axat pe modul în care un produs este definit drept cosmetic (care s‑a bazat de la bun început pe scopurile sale), ci pe informațiile detaliate care trebuiau furnizate consumatorului ( 21 ).

43.

Din altă perspectivă, ar trebui să se ridice problema dacă „funcția produsului” în sensul articolului 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009 ar putea fi asociată cu „declarațiile referitoare la produs”, prevăzute la articolul 20 din același regulament ( 22 ).

44.

Conform articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009, Comisia trebuia să adopte „o listă de criterii comune pentru declarații, care pot fi utilizate în cazul produselor cosmetice, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 32 alineatul (3) din prezentul regulament, luând în considerare dispozițiile Directivei 2005/29/CE”.

45.

În prezent, aceste declarații dispun de o reglementare proprie în Regulamentul (UE) nr. 655/2013 ( 23 ). Conform considerentului (2) al acestuia, „[d]eclarațiile referitoare la produsele cosmetice servesc în principal la informarea utilizatorilor finali cu privire la caracteristicile și calitățile produselor. Aceste declarații reprezintă mijloace esențiale de diferențiere a produselor. Ele contribuie, de asemenea, la stimularea inovării și la încurajarea concurenței”.

46.

Articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 acoperă un domeniu foarte larg:

47.

„Declarațiile” prevăzute la articolul 20 furnizează un volum mai mare de informații („caracteristici și funcții”), astfel încât acestea nu se identifică neapărat cu „funcția produsului” (la singular) la care face referire articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009.

48.

În opinia noastră, ceea ce urmărește articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 1223/2009 este ca pe recipient și pe ambalaj să se indice „funcția” cea mai specifică a produsului, și anume cea care permite consumatorului să știe la prima vedere pentru ce este utilizat concret, fără să îi pună în pericol sănătatea.

49.

Această interpretare este susținută de faptul că descrierea funcției produsului cosmetic poate fi omisă atunci când „reiese clar din prezentarea sa”. În cazul în care, în mod evident, prin simpla prezentare a produsului, consumatorul știe care este funcția sa specifică, nu mai este necesară indicarea acesteia pe recipient sau pe ambalaj ( 24 ).

50.

Interpretată astfel, „funcția” s‑ar situa într‑un punct intermediar între simplele scopuri prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1223/2009 și declarațiile mai ample menționate la articolul 20 din acesta:

51.

A indica pe recipient sau pe ambalaj „funcția produsului”, în sensul articolului 19 alineatul (1) litera (f) din regulament, înseamnă, astfel cum am menționat, a prezenta caracteristica sau caracteristicile‑cheie care permit consumatorului să cunoască utilitatea sa principală. Astfel, acesta va putea alege în deplină cunoștință de cauză, dintr‑o gamă largă de produse cosmetice, pe cel care se potrivește cel mai bine nevoilor sale, fără să fie indus în eroare și fără ca alegerea respectivă să aibă efecte negative asupra sănătății sale.

52.

Astfel cum s‑a arătat deja, articolul 19 din regulament prevede că pe recipientul și pe ambalajul produselor cosmetice trebuie inscripționat un grup mare de informații, cu caractere vizibile, de neșters și ușor lizibile [alineatul (1)]. Acesta admite totuși că, având în vedere complexitatea lor, o parte dintre acestea [cele menționate la alineatul (1) literele (d) și (g), referitoare la precauțiile speciale care trebuie respectate la utilizare și la lista ingredientelor] pot fi indicate prin alte mijloace [alineatul (2)].

53.

Este semnificativ faptul că informațiile privind „funcția” nu figurează printre mențiunile care pot fi omise chiar de pe recipient și de pe ambalaj ( 25 ). Includerea pe acestea este obligatorie (cu excepția situației descrise anterior) în orice caz.

54.

Marea varietate de produse cosmetice incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1223/2009 nu permite să se stabilească a priori modul de indicare a funcției pe recipient și pe ambalaj. Fiecare producător este liber să aleagă modalitățile de menționare cele mai adecvate strategiei sale comerciale.

55.

Cu toate acestea, considerăm că, prin indicarea „funcției” pe recipient și pe ambalaj, trebuie să se asigure, din motive practice și pentru a facilita atingerea obiectivului articolului 19 din Regulamentul nr. 1223/2009, că descrierea sa este simplă, astfel încât, la prima vedere, consumatorul să poată cunoaște cu ușurință natura produsului.

56.

Trebuie să se aibă în vedere de asemenea așteptările consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat ( 26 ). Percepția consumatorului respectiv este bazată pe „condiții de folosire normale sau rațional previzibile”, astfel cum prevede articolul 3 din Regulamentul nr. 1223/2009 atunci când se referă la punerea pe piață sigură pentru sănătatea umană.

57.

Caracteristicile și proprietățile fiecărui produs trebuie determinate de la caz la caz, pentru a asigura că utilizatorul știe exact ce cumpără. Dacă se permite, în mod excepțional, ca recipientele și ambalajele să nu indice funcția produsului atunci când aceasta reiese clar din prezentarea sa ( 27 ), trebuie subliniat că, în celelalte situații, această mențiune este obligatorie.

58.

În definitiv, totul depinde de aptitudinea mai mare sau mai mică a producătorului de a condensa în câteva cuvinte funcția caracteristică a produsului, astfel încât persoana care îl achiziționează să nu fie supusă riscului de confuzie sau să își compromită sănătatea prin aplicarea (sau chiar prin ingerarea) unor produse cosmetice a căror natură nu îi este cunoscută.

59.

Adăugăm că articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1223/2009 face referire la limba utilizată la etichetare. Scopul său este ca consumatorul din statul membru în care este pus la dispoziție pe piață produsul să primească informații inteligibile privind funcția sa.

60.

Este cert că cerințele lingvistice și necesitatea subsecventă de a adapta mențiunile incluse pe recipient și pe ambalaj se transformă într‑un „obstacol în calea comerțului intracomunitar”. Totuși, acest obstacol „se justifică […] prin obiectivul de interes general pe care îl reprezintă protecția sănătății publice” ( 28 ).

61.

Prin urmare, „funcția produsului” trebuie să figureze, pe recipient și pe ambalaj, în limba prevăzută de legislația statului membru în care este pus la dispoziție pe piață, costurile și dificultățile pe care le implică traducerile sau reetichetarea produselor cosmetice importate nefiind relevante în acest scop.

62.

Astfel cum am menționat deja, articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 prevede că informațiile la care face referire ( 29 ) trebuie să figureze, în principiu, pe recipient și pe ambalaj.

63.

În acord cu considerentul (46) ( 30 ), articolul 19 alineatul (2) permite totuși, cu titlu de excepție ( 31 ), ca informațiile privind ingredientele și anumite precauții speciale care trebuie respectate la utilizare [alineatul (1) literele (d) și (g)] să fie menționate altundeva decât pe recipient sau pe ambalaj.

64.

În aceste două situații ( 32 ), informațiile corespunzătoare trebuie menționate pe „un fluturaș, etichetă, marcaj, bandă sau card inclus sau atașat produsului” ( 33 ).

65.

Premisa pentru aplicarea acestei excepții constă în faptul că, „din motive practice, este imposibilă specificarea pe etichetă a informațiilor menționate la alineatul (1) literele (d) și (g)”. În această situație, dispoziția permite ca informațiile respective să fie incluse pe unul dintre celelalte suporturi menționate anterior ( 34 ).

66.

În procedura principală, instanței de trimitere îi revine sarcina de a determina, după stabilirea aspectelor de fapt pe care ea este cea mai în măsură să le aprecieze, dacă includerea informațiilor într‑un catalog redactat în limba polonă ar respecta normele menționate anterior.

67.

În ceea ce ne privește, împărtășim opinia guvernelor care au intervenit în procedură, precum și a lui A.M. și a Comisiei, potrivit cărora toate indiciile arată că acel catalog nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009.

68.

Există mai multe argumente în favoarea acestei abordări.

69.

În primul rând, potrivit Curții, „imposibilitatea practică” rezultă dintr‑o dificultate tehnică insurmontabilă, legată, de exemplu, de dimensiunile recipientelor sau ale ambalajelor ( 35 ). Dimpotrivă, instanța de trimitere califică dificultățile din prezenta cauză drept probleme de natură organizatorică sau financiară, care rezultă din faptul că produsele cosmetice sunt importate, referitoare la traducerea informațiilor și la operațiunile de reetichetare.

70.

O dovadă în plus că această imposibilitate nu există este faptul că, astfel cum subliniază guvernul danez, informațiile necesare erau inscripționate în mod corespunzător pe ambalaj și pe recipient, cu toate că în limba engleză, iar nu în limba polonă, conform deciziei de trimitere.

71.

În al doilea rând, presupunând (quod non) că ar exista această imposibilitate în practică, catalogul este prezentat ca un element care este oferit separat, astfel încât nici măcar nu s‑ar putea considera că este un document „inclus sau atașat” produsului vândut ( 36 ).

72.

În al treilea rând, catalogul conține, aparent, o descriere a produselor din gama oferită de producător și, prin urmare, nu este asociat în mod exclusiv cu unul dintre ele. În aceste împrejurări, consultarea sa de către consumator ar putea implica riscul unei alegeri greșite, prin confundarea produselor.

73.

În concluzie, cu toate că revine instanței de trimitere sarcina de a se pronunța cu privire la aspectele de fapt relevante, considerăm că trimiterea la „catalogul întreprinderii” în împrejurările din acest litigiu nu este conformă cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1223/2009.

74.

Având în vedere considerațiile anterioare, propunem să se răspundă la întrebările preliminare adresate de Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia, Polonia) după cum urmează: