C-178/0562005J01780003.000242101423223CJHOTĂRÂREA DIN 7.6.2007 — CAUZA C-178/05COMISIA / GRECIA<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20070607">7 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: greaca.</P></NOTE></P></TI>

În cauza C-178/05,

având ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la 18 aprilie 2005,

Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de domnul D. Triantafyllou, în calitate de agent, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,împotriva

Republicii Elene, reprezentată de doamnele S. Chala şi M. Tassopoulou, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,

pârâtă,

susţinută de:

Regatul Spaniei, reprezentat de doamna N. Díaz Abad, în calitate de agent, cu domiciliul ales în Luxemburg,

intervenient,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul P. Jann (raportor), preşedinte de cameră, domnii R. Schintgen, A. Tizzano, A. Borg Barthet şi M. Ilešič, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă,după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 15 februarie 2007,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Prin cererea introductivă, Comisia Comunităţilor Europene solicită Curţii să constate că, prin reglementarea sa referitoare la aplicarea unui impozit pe capital în caz de transfer al sediului social sau al sediului de administrare al unei societăţi, precum şi la scutirea de la acest impozit a tuturor organizaţiilor cooperative agricole şi a tuturor tipurilor de uniuni sau de grupări ale acestora din urmă şi a coproprietăţii asupra navelor, a grupărilor maritime şi a tuturor formelor de societăţi maritime, Republica Elenă nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul Directivei 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului (JO L 249, p. 25, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 9), astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985 (JO L 156, p. 23, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 75, denumită în continuare Directiva 69/335).<TI><P>Cadrul juridic</P></TI><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI>2Astfel cum rezultă din primul şi al doilea considerent, Directiva 69/335 are drept scop promovarea liberei circulaţii a capitalurilor, libertate fundamentală considerată esenţială în vederea creării unei pieţe interne. în acest sens, directiva are drept scop eliminarea obstacolelor fiscale în domeniul majorării de capital, în special în ceea ce priveşte contribuţia la capitalul societăţilor comerciale, şi anume aporturile efectuate de asociaţii sau de acţionarii societăţilor de capital3În acest sens, articolele 1-9 din Directiva 69/335 prevăd aplicarea unui impozit armonizat pe aporturile la capitalul societăţilor comerciale (denumit în continuare impozit pe capital).4În conformitate cu al şaselea considerent al directivei respective, acest impozit pe capital este prelevat o singură dată în Comunitatea Europeană, iar nivelul său trebuie să fie acelaşi în toate statele membre.5Astfel, articolul 1 din aceeaşi directivă prevede că statele membre aplică aporturilor la capitalul societăţilor de capital o taxă [a se citi impozit] [...].6Articolul 3 alineatele (1) şi (2) din Directiva 69/335 defineşte societăţile de capital vizate în aceasta astfel:

(1)În sensul prezentei directive, expresia societate de capital desemnează:

(a)societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei [...] elene [...]:

[...] Ανώνυμος Εταιρία [societăţi anonime] [...];

[...] Ετερόρρυθμος κατά μετοχάς Εταιρία [societăţi în comandită pe acţiuni]

[...];

[...] Εταιρία Περιωρισμένης Ευθύνης [societăţi cu răspundere limitată] [...];

[...]

(b)orice societate comercială, firmă, asociaţie sau persoană juridică care deţine acţiuni de capital sau de active care pot fi tranzacţionate la o bursă de valori;(c)orice societate comercială, firmă, asociaţie sau persoană juridică cu scop lucrativ ai cărei membri au dreptul să transfere acţiunile lor [a se citi părţile lor sociale] unor părţi terţe fără autorizaţie prealabilă şi care sunt responsabili pentru datoriile societăţii comerciale, firmei, asociaţiei sau persoanei juridice numai în limita numărului de părţi sociale deţinute.

(2)Orice altă societate comercială, firmă, asociaţie sau persoană juridică cu scop lucrativ este considerată societate de capital Cu toate acestea, un stat membru are dreptul să nu o considere ca atare în ceea ce priveşte aplicarea taxei pe majorarea de capital [a se citi impozitului pe capital].

7Articolul 4 din Directiva 69/335 stabileşte lista operaţiunilor cărora statele membre pot sau trebuie, după caz, să le aplice impozitul pe capital.8Astfel, articolul 4 alineatul (1) din directiva respectivă prevede că statele membre aplică impozitul pe capital la:

(a)înfiinţarea unei societăţi de capital;

[...]

(g)mutarea dintr-un stat membru într-un alt stat membru a sediului de administrare al unei societăţi comerciale, firme, asociaţii sau persoane juridice care este luată în evidenţă în statul membru unde a avut loc mutarea, în scopul aplicării impozitului pe capital, drept societate de capital, dar nu este considerată astfel în celălalt stat membru;(h)mutarea dintr-un stat membru într-un alt stat membru a sediului social al unei societăţi comerciale, firme, asociaţii sau persoane juridice al cărei sediu de administrare este situat într-o ţară terţă şi care este luată în evidenţă în statul membru în care a avut loc mutarea în scopul aplicării impozitului pe capital, drept societate de capital, dar nu este considerată astfel în celălalt stat membru.

9Articolul 4 alineatul (3) litera (b) din Directiva 69/335 precizează că nu constituie o înfiinţare a unei societăţi de capital, în sensul alineatului (1) litera (a) al aceluiaşi articol, mutarea dintr-un stat membru într-un alt stat membru a sediului de administrare sau a sediului social al unei societăţi comerciale, firme, asociaţii sau persoane juridice care este luată în evidenţă în ambele state membre în scopul aplicării impozitului pe capital, drept societate de capital.10Potrivit articolului 7 alineatul (2) din Directiva 69/335:

Statele membre pot fie să scutească de la plata taxei pe majorarea de capital [a se citi impozitului pe capital] toate operaţiunile, altele decât cele menţionate la alineatul (1), fie să le supună impozitării cu o cotă unică de cel mult 1 %.

11Articolul 8 din directiva respectivă autorizează statele membre să scutească de la taxa pe majorarea de capital [a se citi impozitul pe capital] operaţiunile menţionate la articolul 4 alineatele (1) şi (2) privind:

societăţi de capital care furnizează servicii publice, cum ar fi întreprinderile de transport public, autorităţile portuare sau întreprinderile furnizoare de apă, gaz sau curent electric, în cazurile în care statul sau autorităţile regionale sau locale deţin cel puţin jumătate din capitalul societăţii;

societăţi de capital care, în conformitate cu regulamentele lor şi în fapt, urmăresc exclusiv şi direct obiective culturale, caritabile, sociale sau educaţionale.

12Articolul 9 din aceeaşi directivă are următorul cuprins:

Anumite tipuri de operaţiuni sau de societăţi de capital pot fi supuse scutirilor, reducerilor sau creşterilor de rate pentru a se realiza o taxare corectă sau din considerente sociale sau pentru a permite unui stat membru să facă faţă unor situaţii speciale. Statul membru care propune aplicarea unei astfel de măsuri prezintă situaţia Comisiei în timp util, având în vedere aplicarea articolului [97] din tratat.

<TI><P>Reglementarea naţională</P></TI>13Articolul 17 din Legea 1676/86 din 24 decembrie 1986 de stabilire a cotelor taxei pe valoarea adăugată şi alte dispoziţii (FEK A 204) prevede că impozitarea majorării de capital se aplică, în esenţă, pe de o parte, societăţilor comerciale şi grupărilor profesionale, precum şi, pe de altă parte, organizaţiilor cooperative de orice nivel.14Articolul 18 din legea respectivă defineşte operaţiunile impozabile, iar alineatul (2) al aceluiaşi articol include printre acestea:

c)transferul în Grecia dintr-un [alt] stat membru [...] al sediului de administrare al unei persoane juridice căreia i se aplică articolul 17 şi care nu este supusă impozitului pe capital în [celălalt] stat membru [...];d)transferul în Grecia dintr-un [alt] stat membru [...] al sediului social al unei persoane juridice căreia i se aplică articolul 17 şi al cărei sediu de administrare se află într-o ţară terţă [...] şi care nu este luată în evidenţă în [celălalt] stat membru ca fiind supusă impozitului pe capital [...].

15Alineatul (4) litera (d) al respectivului articol 18 prevede că nu este impozabil, în măsura în care nu constituie o majorare de capital, transferul în Grecia dintr-un [alt] stat membru [...] al sediului de administrare sau al sediului social al unei persoane juridice, în sensul articolului 17, care este supusă impozitului în [celălalt] stat membru [...].16Articolul 22 alineatul (1) din Legea 1676/86 scuteşte de la impozitarea majorării de capital:

a)organizaţiile cooperative agricole de orice nivel şi toate tipurile de uniuni şi de grupări ale acestora din urmă;b)coproprietatea asupra navelor, grupările maritime şi toate formele de societăţi maritime.

<TI><P>Situaţia de fapt şi procedura precontencioasă</P></TI>17După ce a oferit Republicii Elene posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, Comisia i-a adresat, la 22 decembrie 2004, un aviz motivat prin care a subliniat că anumite aspecte ale regimului naţional privind impozitarea majorării de capital păreau incompatibile cu Directiva 69/335. Prin urmare, Comisia a invitat acest stat membru să se conformeze obligaţiilor care rezultă din dreptul comunitar într-un termen de două luni de la notificarea acestui aviz motivat.18Întrucât răspunsul dat de autorităţile elene prin scrisoarea din 28 februarie 2005 nu a fost satisfăcător, Comisia a decis să introducă prezenta acţiune.19Prin ordonanţa preşedintelui Curţii din 19 septembrie 2005, Regatul Spaniei a fost autorizat să intervină în susţinerea concluziilor Republicii Elene.<TI><P>Cu privire la acţiune</P></TI>20În susţinerea acţiunii sale, Comisia invocă un singur motiv, care, în esenţă, este împărţit în trei aspecte, şi anume:

transpunerea incorectă în dreptul intern a articolului 4 alineatul (1) literele (g) şi (h), precum şi a alineatului (3) litera (b) din Directiva 69/335 prin reglementarea naţională care prevede aplicarea impozitului pe capital la transferurile intracomunitare ale sediului social, în măsura în care societatea vizată nu este supusă impozitului pe capital în statul membru de origine (denumită în continuare reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie);

transpunerea incorectă în dreptul intern a articolelor 1 şi 3 din Directiva 69/335 prin reglementarea naţională care scuteşte de la aplicarea impozitului pe capital organizaţiile cooperative agricole şi toate tipurile de uniuni sau de grupări ale acestora (denumită în continuare scutirea cooperativelor agricole în discuţie) şi

transpunerea incorectă în dreptul naţional a articolelor 1 şi 3 din Directiva 69/335 prin reglementarea naţională care scuteşte de la aplicarea impozitului pe capital coproprietatea asupra navelor, grupările maritime şi toate formele de societăţi maritime (denumită în continuare scutirea societăţilor maritime în discuţie).

<TI><P>Cu privire la primul aspect al motivului referitor la reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie</P></TI><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI>21Comisia susţine că reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie, conform căreia transferurilor intracomunitare ale sediului social li se aplică impozitul pe capital, în măsura în care societatea vizată nu este supusă aceluiaşi impozit în statul membru de origine, constituie o transpunere incorectă a articolului 4 alineatul (1) literele (g) şi (h), precum şi a alineatului (3) litera (b) din Directiva 69/335.22Această reglementare ar permite, contrar cerinţelor directivei respective, impozitarea transferurilor sediului social al societăţilor care sunt luate în evidenţă în statul membru de origine, în scopul aplicării impozitului pe capital, ca fiind societăţi de capital.23Republica Elenă susţine, în schimb, că reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie nu se referă la impozitarea efectivă a societăţilor de capital în statul membru de origine, ci la supunerea acestora la plata impozitului în acest din urmă stat.24Dacă statul membru respectiv admite că această distincţie nu a fost făcută în mod clar până în prezent şi se poate să fi produs o anumită confuzie, acesta apreciază totuşi că principiul supunerii la plata impozitului este în concordanţă cu cel de societate de capital prevăzut prin Directiva 69/335 şi constituie, aşadar, o transpunere corectă a articolului 4 alineatul (1) literele (g) şi (h), precum şi a alineatului (3) litera (b) din aceeaşi directivă.<TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI>25Trebuie reamintit, în prealabil, că, în aplicarea articolului 10 primul paragraf CE, statele membre iau toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezentul tratat sau care rezultă din actele instituţiilor Comunităţii. între aceste acte se înscriu directivele care, conform articolului 249 al treilea paragraf CE, sunt obligatorii pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins. Această obligaţie o implică pe aceea de a adopta, în ordinea juridică internă, toate măsurile necesare pentru a asigura deplina eficacitate a directivei, conform obiectivului pe care aceasta îl urmăreşte (a se vedea în special hotărârea din 17 iunie 1999, Comisia/Italia, C-336/97, Rec, p. I-3771, punctul 19, şi hotărârea din 10 martie 2005, Comisia/Germania, C-531/03, nepublicată în Recueil, punctul 16).26Din articolul 4 alineatul (1) literele (g) şi (h) din Directiva 69/335 rezultă că este supusă impozitului pe capital mutarea dintr-un stat membru într-un alt stat membru a sediului (de administrare sau social) al societăţilor comerciale, al asociaţiilor sau al societăţilor comerciale care sunt luate în evidenţă în statul membru unde a avut loc mutarea, în scopul aplicării impozitului pe capital, ca fiind societăţi de capital, dar nu sunt considerate astfel în celălalt stat membru.27În consecinţă, dispoziţiile menţionate nu prevăd impozitul pe capital pentru transferurile sediului societăţilor, al asociaţiilor sau al persoanelor juridice care sunt luate în evidenţă în fiecare dintre cele două state membre vizate, în scopul aplicării impozitului pe capital, ca fiind societăţi de capital.28Articolul 4 alineatul (3) litera (b) din Directiva 69/335 precizează că asemenea transferuri nu pot fi supuse, nici ele, impozitului pe capital în temeiul alineatului (1) litera (a) al aceluiaşi articol 4.29Or, astfel cum recunoaşte chiar guvernul elen, criteriul supunerii la plata impozitului utilizat prin reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie poate avea drept consecinţă aplicarea, în Grecia, a unui impozit pe capital, chiar dacă societatea vizată este luată în evidenţă de asemenea în statul membru de origine drept societate de capital. Acesta este cazul în special când, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 69/335, acest din urmă stat scuteşte toate operaţiunile sau aplică o cotă de impozitare egală cu zero.30În consecinţă, criteriul supunerii la plata impozitului utilizat prin reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie nu corespunde criteriului societăţii de capital prevăzut la articolul 4 alineatul (1) literele (g) şi (h), precum şi la alineatul (3) litera (b) din Directiva 69/335. Dimpotrivă, acesta permite aplicarea unui impozit pe capital în cazuri în care Directiva 69/335 nu prevede acest impozit.31Din moment ce Directiva 69/335 armonizează exhaustiv cazurile în care statele membre pot să impună un impozit pe capital, reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie trebuie considerată, aşadar, ca fiind o transpunere incorectă a dispoziţiilor respective din articolul 4 din această directivă.32Această constatare nu ar putea fi infirmată de argumentul invocat de Regatul Spaniei, potrivit căruia criteriul supunerii la plata impozitului ar fi necesar pentru a lupta împotriva evaziunii fiscale. Într-adevăr, în măsura în care Directiva 69/335 armonizează exhaustiv cazurile în care statele membre pot impune un impozit pe capital şi în măsura în care această directivă nu conţine nicio dispoziţie explicită care autorizează statele membre să adopte măsuri generale pentru a lupta împotriva evaziunii fiscale, statele membre se pot opune aplicării dreptului comunitar doar în împrejurări specifice, care constituie o practică abuzivă sau frauduloasă. într-adevăr, aplicarea reglementării comunitare nu ar putea fi extinsă astfel încât să acopere practicile abuzive ale operatorilor economici, şi anume la operaţiunile care nu sunt realizate în cadrul tranzacţiilor comerciale normale, ci doar cu scopul de a beneficia în mod abuziv de avantaje prevăzute prin dreptul comunitar (a se vedea în acest sens, în special, hotărârea din 21 februarie 2006, Halifax şi alţii, C-255/02, Rec, p. I-1609, punctul 69 şi jurisprudenţa citată). Or, în speţă, pe de o parte, reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie nu se limitează să lupte împotriva unui abuz într-un caz particular. Pe de altă parte, exercitarea unui drept creat de dreptul comunitar, precum stabilirea unei societăţi într-un alt stat membru sau transferul sediului acesteia, nu ar putea justifica, prin el însuşi, o presupunere cu privire la un abuz.33De altfel, în măsura în care Republica Elenă admite că distincţia între impozitare efectivă şi supunere la plata impozitului nu a fost realizată clar prin reglementarea privind transferurile sediului social în discuţie şi se poate să fi produs o anumită confuzie, trebuie adăugat că, în orice împrejurare, o asemenea reglementare nu îndeplineşte cerinţele stabilite în jurisprudenţa în materia transpunerii directivelor. Într-adevăr, potrivit acestei jurisprudenţe, este foarte important, în vederea îndeplinirii cerinţei de respectare a securităţii juridice, ca persoanele fizice să beneficieze de o situaţie juridică clară şi precisă, care să le permită cunoaşterea tuturor drepturilor şi, dacă este cazul, exercitarea acestora în faţa instanţelor naţionale (a se vedea în acest sens, în special, hotărârea din 19 septembrie 1996, Comisia/Grecia, C-236/95, Rec, p. I-4459, punctul 13, şi hotărârea din 14 martie 2006, Comisia/Franţa, C-177/04, Rec, p. I-2461, punctul 48). Or, reglementarea menţionată nu ar putea fi considerată ca stabilind o asemenea situaţie juridică clară şi precisă.34În aceste condiţii, primul aspect al motivului invocat de către Comisie în susţinerea acţiunii sale este întemeiat.<TI><P>Cu privire la al doilea aspect al motivului privind scutirea cooperativelor agricole în discuţie</P></TI><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI>35Comisia susţine că, întrucât cooperativele agricole nu sunt o categorie specifică de societăţi căreia Directiva 69/335 îi rezervă un tratament special, în consecinţă, scutirea lor constituie o transpunere incorectă a articolelor 1 şi 3 din această directivă.36În schimb, Republica Elenă susţine că, având în vedere distincţia care se face în dreptul elen între patru categorii diferite de cooperative, şi anume cooperativele agricole, civile, liberale şi obligatorii, primele constituie, aşadar, o categorie distinctă de societăţi, a căror scutire de la impozitul pe capital ar fi autorizată în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 69/335.<TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI>37Articolul 1 din Directiva 69/335 prevede că statele membre aplică aporturilor la capitalul societăţilor de capital un impozit pe capital38Cu scopul de a preciza ce se înţelege prin societate de capital în sensul Directivei 69/335, articolul 3 alineatul (1) litera (a) din aceasta face trimitere la anumite categorii de societăţi aflate sub incidenţa dreptului naţional al statelor membre între care figurează, în dreptul elen, Ανώνυμος Εταιρία (societăţi anonime), Ετερόρρυθμος κατά μετοχάς Εταιρία (societăţi în comandită pe acţiuni) şi Εταιρία Περιωρισμένης Ευθύνης (societăţi cu răspundere limitată).39Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă vizează societăţile comerciale, asociaţiile sau persoanele juridice care deţin acţiuni de capital sau de active care pot fi tranzacţionate la o bursă de valori, iar alineatul (1) litera (c) al aceluiaşi articol face referire la societăţile comerciale, asociaţiile sau persoanele juridice cu scop lucrativ ale căror membri au dreptul să transfere părţile lor sociale unor părţi terţe fără autorizaţie prealabilă şi care sunt responsabili pentru datoriile societăţii comerciale, ale asociaţiei sau ale persoanei juridice numai în limita numărului de părţi sociale deţinute.40În plus, articolul 3 alineatul (2) din Directiva 69/335 asimilează, în principiu, societăţilor de capital orice altă societate comercială, asociaţie sau persoană juridică cu scop lucrativ.41În speţă, trebuie să se constate că cooperativele agricole în discuţie nu intră în sfera de aplicare a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 69/335. Într-adevăr, din dosar rezultă că, pe de o parte, părţile sociale ale unei cooperative agricole nu pot fi tranzacţionate la bursă. Pe de altă parte, membrii unei asemenea cooperative pot transfera părţile sociale pe care le deţin doar în urma unei decizii a consiliului de administraţie şi cu condiţia ca actele constitutive să autorizeze un asemenea transfer, transfer ce poate interveni doar în beneficiul celorlalţi membri ai acestei cooperative.42Cu toate acestea, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 60 din concluzii, cooperativele agricole în discuţie desfăşoară o activitate economică ce, fără a avea drept scop specific realizarea de câştiguri financiare, se presupune totuşi că trebuie să sporească dezvoltarea economică şi socială a membrilor lor. Aşadar, aceste cooperative urmăresc un scop lucrativ şi trebuie să fie considerate ca fiind societăţi de capital asimilate în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 69/335.43Această interpretare este confirmată de obiectivul acestei din urmă dispoziţii care constă în evitarea faptului ca alegerea unei anumite forme juridice să poată avea drept consecinţă un tratament fiscal diferit cu privire la operaţiuni care, din punct de vedere economic, sunt echivalente. Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 69/335 are drept scop să cuprindă, în vederea aplicării impozitului pe capital, societăţile comerciale, asociaţiile sau persoanele juridice care, având aceeaşi funcţie economică precum societăţile de capital propriu-zise, şi anume obţinerea unui beneficiu prin punerea în comun de capitaluri într-un patrimoniu separat, nu îndeplinesc criteriile noţiunii societate de capital, astfel cum este definită la alineatul (1) din acelaşi articol (a se vedea în acest sens hotărârea din 12 noiembrie 1987, Amro Aandelen Fonds, 112/86, Rec, p. 4453, punctele 10 şi 11).44Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 69/335 lasă, totodată, statelor membre opţiunea de a limita întinderea asimilării care este prevăzută în acesta, permitan-du-le să excludă de la aplicarea impozitului pe capital anumite categorii de societăţi de capital asimilate (a se vedea în acest sens hotărârea din 15 iulie 1982, Felicitas Rickmers-Linie, 270/81, Rec, p. 2771, punctul 3, şi hotărârea Amro Aandelen Fonds, citată anterior, punctul 12).45Astfel cum a subliniat avocatul general la punctele 64-67 din concluzii, această derogare trebuie înţeleasă ca referindu-se la forme de societăţi şi nu doar, pur şi simplu, la societăţi individuale sau la societăţi care operează într-un sector economic sau în altul46În speţă, din dosar rezultă că cooperativele agricole în discuţie constituie efectiv o formă autonomă de societăţi în dreptul elen. într-adevăr, acesta efectuează o distincţie între patru categorii diferite de cooperative, şi anume cooperativele agricole, civile, liberale şi obligatorii. Cooperativele agricole, astfel cum a observat avocatul general la punctele 68 şi 69 din concluzii, sunt supuse unui regim legislativ autonom care include reguli specifice privind structura, înfiinţarea şi organizarea acestora. Prin urmare, acestea nu sunt doar cooperative care operează într-un sector economic specific.47În consecinţă, Republica Elenă era îndreptăţită să scutească de la plata impozitului pe capital, astfel cum a procedat la articolul 22 alineatul (1) litera (a) din Legea 1676/86, cooperativele agricole, precum şi uniunile şi grupările acestora.48În aceste condiţii, al doilea aspect al motivului invocat de către Comisie în susţinerea acţiunii sale trebuie respins ca neîntemeiat.<TI><P>Cu privire la al treilea aspect al motivului privind scutirea societăţilor maritime în discuţie</P></TI><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI>49Comisia susţine că, întrucât scutirile prevăzute la articolul 3 alineatul (2), la articolul 7, la articolul 8 şi la articolul 9 din Directiva 69/335 nu sunt aplicabile societăţilor maritime, faptul că acestea au fost scutite de la plata impozitului pe capital constituie o transpunere incorectă a articolelor 1 şi 3 din Directiva 69/335.50În schimb, Republica Elenă susţine că, în absenţa unei decizii explicite a Consiliului Uniunii Europene, adoptată în temeiul articolului 80 alineatul (2) CE, Directiva 69/335 nu se aplică societăţilor de capital din sectorul maritim.51În plus, scutirea de la plata impozitului pe capital de care beneficiază societăţile maritime ar fi necesară pentru consolidarea unui sector nevralgic şi chiar pentru acest motiv ar fi încurajată prin Comunicarea C(2004) 43 a Comisiei - Linii directoare referitoare la ajutoarele de stat privind transportul maritim (JO 2004, C 13, p. 3). [traducere neoficială]<TI><P>Aprecierea Curţii</P></TI>52În prealabil, trebuie reamintit că articolul 80 alineatul (2) CE, fără a exclude aplicarea tratatului la transporturile maritime, prevede doar că dispoziţiile specifice ale acestuia referitoare la politica comună în domeniul transporturilor, care sunt incluse în partea a treia titlul V din acelaşi tratat, nu se vor aplica de plin drept acestui domeniu de activitate. Prin urmare, dacă, în temeiul acestei dispoziţii, transporturile maritime sunt, atât timp cât Consiliul nu a decis altfel, excluse de la aplicarea titlului V, acestea rămân, la fel ca şi alte mijloace de transport, supuse regulilor generale din tratat. Rezultă că aplicarea Directivei 69/335 la transporturile maritime nu constituie o opţiune pentru statele membre, ci o obligaţie (a se vedea hotărârea din 4 aprilie 1974, Comisia/Franţa, 167/73, Rec, p. 359, punctele 30-33). Contrar celor susţinute de Republica Elenă, Directiva 69/335 se aplică, aşadar, în egală măsură societăţilor de capital din sectorul maritim.53Astfel cum s-a precizat deja la punctele 37-39 din această hotărâre, articolul 1 din Directiva 69/335 prevede că statele membre aplică un impozit pe capital asupra aporturilor la societăţile de capital54Pentru a preciza ce trebuie înţeles prin societăţi de capital în sensul directivei menţionate, articolul 3 alineatul (1) din aceasta face trimitere, pe de o parte, la Ανώνυμος Εταιρία (societăţi anonime), la Ετερόρρυθμος κατά μετοχάς Εταιρία (societăţi în comandită pe acţiuni) şi la Εταιρία Περιωρισμένης Ευθύνης (societăţi cu răspundere limitată) şi, pe de altă parte, se referă la caracterul tranzacţionabil la bursă al părţilor sociale [articolul 3 alineatul (1) litera (b)], precum şi la transferul liber al acestora, atunci când acestea sunt titluri reprezentative pentru răspunderea asociatului [articolul 3 alineatul (1) litera (c)] (a se vedea în acest sens hotărârea Amro Aandelen Fonds, citată anterior, punctul 8).55În speţă, Republica Elenă nu contestă faptul că scutirea societăţilor maritime în discuţie priveşte, între altele, societăţile de capital menţionate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 69/335.56În consecinţă, aporturile la asemenea societăţi trebuie, în principiu, să fie supuse impozitului pe capital57Cu toate acestea, Directiva 69/335 prevede la articolele 8 şi 9 posibilitatea de a scuti anumite categorii de societăţi de capital58Astfel, conform articolului 8 menţionat, statele membre pot scuti aporturile privind societăţile de capital care furnizează servicii publice în cazurile în care statul sau autorităţile regionale sau locale deţin cel puţin jumătate din capitalul societăţii, precum şi societăţi de capital care urmăresc exclusiv şi direct obiective culturale, caritabile, sociale sau educaţionale.59În ceea ce priveşte articolul 9 menţionat, acesta prevede că statele membre pot, după notificarea în timp util a Comisiei, scuti anumite categorii de societăţi de capital pentru a se realiza o taxare corectă sau din considerente sociale ori pentru a face faţă unor situaţii speciale.60Or, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 74 din concluzii, condiţiile impuse la articolele 8 şi 9 din Directiva 69/335 pentru acordarea unei scutiri de la impozitul pe capital nu sunt îndeplinite în cauză. Pe de o parte, chiar dacă este posibil ca o societate maritimă sau alta să furnizeze efectiv servicii publice şi să fie deţinută în proporţie de 50 % de stat sau de alte autorităţi regionale ori locale, conform ipotezei prevăzute la articolul 8, nu este mai puţin adevărat că nu există niciun indiciu în dosar că acesta ar fi cazul tuturor societăţilor maritime vizate prin reglementarea naţională în discuţie. Pe de altă parte, Republica Elenă nu a respectat procedura de notificare prevăzută la articolul 9 menţionat.61Întrucât Directiva 69/335 nu prevede nicio altă posibilitate de scutire a unei societăţi de capital în sensul articolului 3 alineatul (1) din această directivă, Republica Elenă nu avea, aşadar, dreptul să scutească de la impozitul pe capital, astfel cum a procedat la articolul 22 alineatul (1) litera (b) din Legea 167/86, coproprietatea asupra navelor, grupările maritime şi toate formele de societăţi maritime.62Această constatare nu poate fi infirmată prin argumentul invocat în apărare de Republica Elenă, potrivit căruia scutirea de la impozitul pe capital de care beneficiază societăţile maritime ar fi necesară pentru a consolida un sector nevralgic şi chiar pentru acest motiv ar fi încurajată prin Comunicarea C(2004) 43. Într-adevăr, incompatibilitatea scutirii societăţilor maritime cu dispoziţiile Directivei 69/335 nu ar putea fi remediată prin eventuala compatibilitate a unei asemenea scutiri cu măsuri comunitare adoptate în alte domenii, precum cel al ajutoarelor de stat.63În aceste condiţii, al treilea aspect al motivului invocat de către Comisie în susţinerea acţiunii sale este întemeiat.64În consecinţă, trebuie să se constate că, prin reglementarea sa privind aplicarea unui impozit pe capital în cazul transferului sediului social sau al sediului de administrare al unei societăţi, precum şi scutirea de la acest impozit a coproprietăţii asupra navelor, a grupărilor maritime şi a tuturor formelor de societăţi maritime, Republica Elenă nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul Directivei 69/335.<TI><P>Cu privire la efectele în timp ale hotărârii Curţii</P></TI>65Atât Republica Elenă, cât şi Regatul Spaniei solicită ca, în măsura în care Curtea ar constata încălcarea care i se impută, efectele hotărârii să fie, în mod excepţional, limitate în timp.66În opinia statelor membre respective, solicitările de restituire, pe care această hotărâre le-ar putea implica, ar produce un prejudiciu economic grav Republicii Elene.67În această privinţă, presupunând chiar că hotărârile emise în temeiul articolului 226 CE au aceleaşi efecte precum cele emise în temeiul articolului 234 CE şi că, în consecinţă, consideraţii care privesc securitatea juridică ar putea face necesară limitarea efectelor lor în timp (a se vedea hotărârea din 12 septembrie 2000, Comisia/Regatul Unit, C-359/97, Rec, p. I-6355, punctul 92), din moment ce condiţiile stabilite prin jurisprudenţa Curţii referitoare la articolul 234 CE ar fi îndeplinite (a se vedea în special hotărârea din 10 ianuarie 2006, Skov şi Bilka, C-402/03, Rec, p. I-199, punctul 51), este suficient să se constate că, în cauză, Republica Elenă nu este întemeiată să pretindă că există un risc de repercusiuni economice grave în sensul jurisprudenţei respective.68Într-adevăr, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 86 din concluzii, Republica Elenă nu a invocat niciun argument de natură să stabilească un asemenea risc de repercusiuni economice grave. Aceasta şi-a însuşit doar argumentele dezvoltate în memoriul în intervenţie al Regatului Spaniei. Or, acesta din urmă s-a limitat să prezinte în mod generic prejudiciile economice care ar putea rezulta pentru statul membru vizat prin hotărârea Curţii prin care se constată încălcarea imputată.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>69Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenţii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară şi hotărăşte:

1)Prin reglementarea privind aplicarea unui impozit pe capital în caz de transfer al sediului social sau al sediului de administrare al unei societăţi, precum şi scutirea de la acest impozit a coproprietăţii asupra navelor, a grupărilor maritime şi a tuturor formelor de societăţi maritime, Republica Elenă nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul Directivei 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/3037/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985.2)Respinge acţiunea cu privire la restul motivelor,3)Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături