<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>T-618/15</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62015TJ0618</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2017:821">EU:T:2017:821</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>18</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>18</PAGE.TOTAL><AUTHOR>T</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>Hotărârea din <DATE ISO="20171120">20.11.2017</DATE> – Cauza T‑618/15</P><P>Voigt/Parlamentul</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera a patra)</P><P><DATE ISO="20171120">20 noiembrie 2017</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Membru al Parlamentului European</KEYWORD><KEYWORD>Refuz de punere la dispoziție a localurilor Parlamentului</KEYWORD><KEYWORD>Resortisanți ai unui stat terț</KEYWORD><KEYWORD>Refuz de acces în clădirile Parlamentului</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale</KEYWORD><KEYWORD>Discriminare întemeiată pe originea etnică</KEYWORD><KEYWORD>Discriminare întemeiată pe cetățenie</KEYWORD><KEYWORD>Admisibilitate a unui motiv</KEYWORD><KEYWORD>Discriminare întemeiată pe opiniile politice</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza T‑618/15,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Udo Voigt</HT>, cu domiciliul în Bruxelles (Belgia), reprezentat de P. Richter, avocat,</P><PARTY.STATUS>reclamant,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Parlamentului European</HT>, reprezentat de N. Görlitz, de S. Seyr și de M. Windisch, în calitate de agenți,</P><PARTY.STATUS>pârât,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS></PARTIES><P>având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de o parte, a deciziei Parlamentului din <DATE ISO="20150609">9 iunie 2015</DATE> prin care s‑a refuzat punerea la dispoziția reclamantului a unei săli pentru a găzdui o conferință de presă la <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE> și, pe de altă parte, a deciziei Parlamentului din <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE> prin care s‑a refuzat unor resortisanți ruși accesul în localurile sale,</P><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>TRIBUNALUL (Camera a patra),</P><P>compus din domnii H. Kanninen, președinte, și L. Calvo‑Sotelo Ibáñez‑Martín (raportor) și doamna I. Reine, judecători,</P><P>grefier: doamna S. Bukšek Tomac, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din <DATE ISO="20170124">24 ianuarie 2017</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL>pronunță prezenta</PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><?PAGE NO="2"?><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT>Istoricul cauzei</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1</NO.P><TXT>La alegerile din <DATE ISO="20140525">25 mai 2014</DATE>, reclamantul, domnul Udo Voigt, a fost ales deputat în Parlamentul European pe lista unui partid german, Nationaldemokratische Partei Deutschlands (NPD). De atunci, el își desfășoară activitatea în Parlament ca deputat neafiliat unui grup politic.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150322">22 martie 2015</DATE>, s‑a ținut la Sankt Petersburg (Rusia) un forum politic intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>Forumul național rusesc<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>, la care reclamantul a fost invitat de partidul rusesc Rodina și la care au luat parte domnii Andrei Petrov, Fedor Biryukov și Alexander Sotnichenko, reclamanți în cauza înregistrată la grefa Tribunalului sub numărul T‑452/15.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3</NO.P><TXT>În continuarea acestui forum, un asistent al domnului Voigt, printr‑un e‑mail din <DATE ISO="20150603">3 iunie 2015</DATE>, a informat serviciul de presă al Parlamentului cu privire la intenția deputatului menționat de a organiza, la <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE>, o conferință de presă intitulată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>Acțiunile noastre pentru evitarea unui război rece și aprins în Europa<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>conferința de presă<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>). Această conferință de presă trebuia să se desfășoare în prezența a șase participanți, și anume reclamantul, un deputat grec, doi foști deputați – unul italian, iar celălalt britanic –, precum și domnii Petrov și Biryukov, ambii resortisanți ruși și membri ai partidului rusesc Rodina. Asistentul reclamantului a solicitat ca, în acest scop, să i se pună acestuia la dispoziție o sală a Parlamentului și infrastructura de interpretare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4</NO.P><TXT>Tot în continuarea forumului intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Forumul național rusesc<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>, la <DATE ISO="20150609">9 iunie 2015</DATE>, asistentul reclamantului a solicitat Direcției Generale (DG) Securitate a Parlamentului, responsabilă în materie de acreditare, eliberarea unor titluri de acces pentru 21 de persoane, dintre care 5 resortisanți ruși (denumiți în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>invitații ruși<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>), și anume domnii Petrov, Biryukov și Sotnichenko, precum și doamna E. N. și doamna P. E., pentru o a doua manifestație preconizată, respectiv o reuniune de lucru intitulată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Întâlnire pe tema cooperării europene<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>, planificată tot pentru <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>reuniunea de lucru<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5</NO.P><TXT>La aceeași dată, respectiv <DATE ISO="20150609">9 iunie 2015</DATE>, DG Securitate a confirmat, prin e‑mail, primirea cererii de acreditare. Această confirmare de primire cuprindea un număr de referință care permitea retragerea titlurilor de acces la <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE> și era însoțită de o anexă care confirma că manifestația era compatibilă cu exigențele în materie de securitate, însă specifica totodată că organizatorul nu era scutit de procedura obișnuită de autorizare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6</NO.P><TXT>Tot la <DATE ISO="20150609">9 iunie 2015</DATE>, serviciul de presă l‑a informat, prin e‑mail, pe asistentul reclamantului că conducerea sa politică îi dăduse instrucțiuni în sensul de a nu pune la dispoziția acestuia echipamentele solicitate pentru conferința de presă (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>e‑mailul serviciului de presă<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>). Acest e‑mail făcea referire la restricțiile de acces impuse de instituție politicienilor și diplomaților ruși și la riscul ca prezența domnilor Petrov și Biryukov să perturbe activitățile instituției.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150610">10 iunie 2015</DATE>, Parlamentul a adoptat o rezoluție cu privire la situația relațiilor între Uniunea Europeană și Rusia [2015/2001 (INI)] (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="407" PAGE.FIRST="35" DATE.PUB="2016">JO 2016, C 407, p. 35</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>rezoluția din <DATE ISO="20150610">10 iunie 2015</DATE><QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>), în discuție din <DATE ISO="20150115">15 ianuarie 2015</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE>, asistentul reclamantului a retras titlurile de acces destinate invitaților acestuia la reuniunea de lucru. În cursul dimineții însă, Unitatea Acreditare a DG Securitate l‑a informat pe acesta din urmă, prin e‑mail, cu privire la faptul că, având în vedere lista de participanți la această ședință și în virtutea instrucțiunilor primite de la cabinetul președintelui Parlamentului, accesul în localurile instituției era refuzat celor cinci invitați ruși.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="3"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT>Procedura și concluziile părților</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la <DATE ISO="20150731">31 iulie 2015</DATE>, reclamantul a introdus prezenta acțiune împotriva Parlamentului și a președintelui său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10</NO.P><TXT>Prin Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151029">29 octombrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Voigt/Președintele Parlamentului și Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑425/15</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:741">EU:C:2015:741</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a considerat că era vădit necompetentă să judece cauza și a trimis‑o spre judecare la Tribunal în temeiul articolului 54 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, cererea privind cheltuielile de judecată urmând să fie soluționată odată cu fondul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11</NO.P><TXT>Prin Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160204">4 februarie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Voigt/Parlamentul și președintele Parlamentului</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑618/15</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2016:72">EU:T:2016:72</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Tribunalul a respins acțiunea în măsura în care era îndreptată împotriva președintelui Parlamentului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160523">23 mai 2016</DATE>, reclamantul a depus o replică, iar la <DATE ISO="20160704">4 iulie 2016</DATE>, Parlamentul a depus o duplică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13</NO.P><TXT>În sfârșit, prin scrisoarea din <DATE ISO="20161206">6 decembrie 2016</DATE>, Tribunalul a notificat Parlamentului unele măsuri de organizare a procedurii, la care acesta a răspuns la <DATE ISO="20161221">21 decembrie 2016</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14</NO.P><TXT>Reclamantul solicită Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>anularea, pe de o parte, a deciziei Parlamentului din <DATE ISO="20150609">9 iunie 2015</DATE> prin care i s‑a refuzat punerea la dispoziție a unei săli pentru a găzdui o conferință de presă la <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE> (a se vedea punctul 6 de mai sus) și, pe de altă parte, a deciziei Parlamentului din <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE> prin care s‑a refuzat invitaților săi ruși accesul în clădirile sale (a se vedea punctul 8 de mai sus) (denumite în continuare, împreună, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>deciziile atacate<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>);</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15</NO.P><TXT>În cererea introductivă, reclamantul solicită, în plus, Tribunalului să îi indice dacă consideră necesar ca el să prezinte argumente sau probe suplimentare în susținerea acțiunii formulate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16</NO.P><TXT>Parlamentul solicită Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>respingerea acțiunii ca vădit inadmisibilă;</P></ITEM><ITEM><P>în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată;</P></ITEM><ITEM><P>cu titlu încă mai subsidiar, respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT>În drept</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">A.</HT></NO.P><TXT>Cu privire la admisibilitate</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantului</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17</NO.P><TXT>În actul său de sesizare a instanței, reclamantul expune că acțiunea sa trebuie privită ca fiind introdusă, cu titlu principal, în temeiul articolului 263 al treilea paragraf TFUE și, în subsidiar, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Astfel, obiectivul articolului 263 al treilea paragraf TFUE ar<?PAGE NO="4"?> fi de a permite Curții de Conturi a Uniunii Europene, Băncii Centrale Europene (BCE) și Comitetului Regiunilor să își valorifice drepturile împotriva actelor celorlalte instituții, iar o asemenea posibilitate ar trebui <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT> să fie recunoscută parlamentarilor, care ar beneficia de o legitimitate democratică superioară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18</NO.P><TXT>Întrebat în ședință dacă își menține pretenția ca litigiul să fie judecat în temeiul articolului 263 al treilea paragraf TFUE, reclamantul a răspuns că Curtea soluționase această chestiune prin Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151029">29 octombrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Voigt/Președintele Parlamentului și Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑425/15</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:741">EU:C:2015:741</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și că accepta această decizie. Prin urmare, este necesar să se considere că reclamantul a renunțat să se prevaleze de dispoziția menționată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19</NO.P><TXT>În orice caz, reclamantul are calitate procesuală activă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, astfel cum admite și Parlamentul.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la admisibilitatea cererii introductive</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20</NO.P><TXT>Parlamentul consideră că cererea introductivă nu este conformă cu articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Reclamantul ar da două obiecte acțiunii sale, și anume refuzul de a i se pune la dispoziție o sală pentru o conferință de presă și interdicția opusă invitaților săi ruși de a intra în clădirile Parlamentului. Cu toate acestea, dezvoltările cererii introductive ar fi ambigue, întrucât legătura motivelor cu una sau cu cealaltă dintre aceste decizii ar fi incertă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21</NO.P><TXT>În speță, reiese din concluziile cererii introductive că aceasta are ca obiect anularea a două decizii, și anume deciziile atacate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22</NO.P><TXT>Pe de altă parte, sub titlul I, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>Încălcarea tratatelor<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>, din cererea introductivă, reclamantul a efectuat o distincție între o primă parte, consacrată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>refuzului punerii la dispoziție a unei săli<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, și o a doua parte, consacrată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>interzicerii accesului opuse [invitaților] ruși<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23</NO.P><TXT>Astfel cum arată Parlamentul, dezvoltările care figurează în prima parte menționată mai sus fac aluzie atât la conferința de presă, cât și la reuniunea de lucru, în condițiile în care reiese din cele două decizii atacate că refuzul Parlamentului de a pune o sală la dispoziția reclamantului a privit numai conferința de presă și că utilizarea localurilor instituției pentru reuniunea de lucru nu a fost refuzată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24</NO.P><TXT>Trebuie amintit însă că un motiv poate fi interpretat prin raportare la conținutul său și poate fi admisibil dacă se degajă din cererea introductivă cu suficientă claritate (a se vedea în acest sens Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110920">20 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Land Wien/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑267/10</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2011:499">EU:T:2011:499</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25</NO.P><TXT>Or, faptul că prima parte din titlul I referitoare la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>refuzul punerii la dispoziție a unei săli<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/> de conferințe face aluzie la reuniunea de lucru se poate înțelege prin împrejurarea că, în a doua parte, consacrată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>interzicerii accesului opuse [invitaților] ruși<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/> care privește reuniunea respectivă, reclamantul face trimitere tocmai la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>observațiile prezentate în [prima parte]<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>, astfel încât criticile care figurează în această primă parte sunt în fapt comune pentru cele două decizii atacate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26</NO.P><TXT>Parlamentul arată, pe de altă parte, că, în titlul II, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>Abuz de putere<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>, din cererea introductivă, reclamantul nu a efectuat nicio distincție între deciziile atacate. Parlamentul consideră că acest titlu este ambiguu, întrucât reclamantul denunță în cuprinsul său caracterul șicanator al refuzului de acces și se referă la e‑mailul serviciului de presă care nu privește decât refuzul de a pune o sală la dispoziția sa pentru a‑și ține conferința de presă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27</NO.P><TXT>Reiese însă din dezvoltările care figurează în titlul II, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>Abuz de putere<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>, că reclamantul înțelege să critice cele două decizii atacate, ceea ce justifică faptul că nu a operat în cuprinsul acestuia nicio distincție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28</NO.P><TXT>Având în vedere cele de mai sus, cererea introductivă nu poate fi considerată confuză și, prin urmare, inadmisibilă în ansamblul său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29</NO.P><TXT>În sfârșit, Parlamentul susține, în subsidiar, că, în cazul în care Tribunalul ar considera că acțiunea este admisibilă ca atare, anumite critici formulate de reclamant în cadrul motivelor sale sunt inadmisibile. Admisibilitatea acestor argumente va fi apreciată în cadrul examinării motivelor respective.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la admisibilitatea replicii</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30</NO.P><TXT>În duplică, Parlamentul a exprimat îndoieli cu privire la admisibilitatea replicii. El pretinde că aceasta trebuie în mod normal să permită reclamantului să își precizeze poziția sau să își detalieze argumentația cu privire la o problemă importantă și de a răspunde la elementele noi apărute în memoriul în apărare. Or, în speță, în replică, reclamantul, pe de o parte, ar repeta elementele deja expuse în cererea sa introductivă și, pe de altă parte, ar formula argumente noi care nu au nicio legătură cu aceasta sau cu argumentele expuse în memoriul în apărare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31</NO.P><TXT>În această privință, în temeiul articolului 83 din Regulamentul de procedură, cererea introductivă poate fi completată cu o replică. În plus, din cuprinsul punctului 142 din Dispozițiile practice de punere în aplicare a regulamentului menționat reiese că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>[î]ntrucât cadrul și motivele sau criticile aflate în centrul litigiului au fost expuse […] în mod aprofundat în cererea introductivă […], finalitatea replicii […] este să permită reclamantului […] să își precizeze poziția sau să își detalieze argumentația cu privire la o problemă importantă și să răspundă la elementele noi apărute în memoriul în apărare<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32</NO.P><TXT>În speță, contrar celor susținute de Parlament, trebuie constatat că replica precizează, având în vedere memoriul în apărare, unele argumente prezentate în cererea introductivă. În plus, eventuala prezență, în replică, a unor critici noi lipsite de legătură cu actele de procedură anterioare nu poate conduce la inadmisibilitatea acestei replici în ansamblul său, ci ar putea cel mult să conducă la îndepărtarea criticilor respective, ceea ce va trebui verificat în cadrul examinării motivelor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se considere că replica este admisibilă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT>Cu privire la cererea reclamantului prin care solicită Tribunalului să îl invite, dacă este necesar, să prezinte argumente sau probe suplimentare</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34</NO.P><TXT>Trebuie amintit că, în temeiul articolului 76 literele (d) și (f) din Regulamentul de procedură, reclamantul are obligația să furnizeze o expunere a situației de fapt și a mijloacelor și să prezinte probele sau propunerea de probe încă de la depunerea cererii introductive. În plus, potrivit articolului 85 alineatele (2) și (3) din același regulament, părțile principale nu mai pot depune sau propune probe în sprijinul argumentației lor după primul schimb de memorii decât cu condiția ca întârzierea în depunerea sau în propunerea acestora să fie justificată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35</NO.P><TXT>Pe de altă parte, articolul 89 alineatul (3) din Regulamentul de procedură permite Tribunalului, prin intermediul măsurilor de organizare a procedurii, să solicite părților să se pronunțe mai în detaliu cu privire la anumite aspecte ale litigiului sau să prezinte orice înscrisuri sau mijloace materiale de probă referitoare la cauză. Cu toate acestea, decizia de a adopta asemenea măsuri ține de libera apreciere a Tribunalului (a se vedea în acest sens Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20041029">29 octombrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Ripa di Meana/Parlamentul</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑360/02 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:690">EU:C:2004:690</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36</NO.P><TXT>Rezultă din aceste dispoziții că reclamantul nu are posibilitatea de a solicita de manieră generală Tribunalului să îl invite să prezinte argumente sau probe în susținerea acțiunii sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37</NO.P><TXT>În orice caz, trebuie arătat că, în temeiul unor măsuri de organizare a procedurii, reclamantul a fost informat, prin scrisoarea din <DATE ISO="20161206">6 decembrie 2016</DATE>, că urma să fie invitat să reacționeze în ședință la argumentele pe care Parlamentul le va fi dezvoltat în răspuns la criticile întemeiate pe încălcarea principiului proporționalității, pe încălcarea principiului nediscriminării întemeiate pe opiniile politice și pe încălcarea principiului general al egalității.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">C.</HT></NO.P><TXT>Cu privire la fond</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></HT></NO.P><TXT>Observații introductive</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la motivul întemeiat pe încălcarea drepturilor reclamantului</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38</NO.P><TXT>Reclamantul susține, în introducerea părții din cererea introductivă consacrate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>temeiniciei acțiunii<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>, că deciziile atacate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>încalcă drepturile<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> de care dispune în calitate de deputat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39</NO.P><TXT>Presupunând că această afirmație constituie un motiv autonom, el trebuie declarat inadmisibil, astfel cum susține Parlamentul. Prin urmare, reclamantul nu a susținut un asemenea motiv în cererea introductivă, deși, în temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 76 litera (d) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să cuprindă, printre altele, o expunere sumară a motivelor invocate și trebuie deci să menționeze cel puțin sumar, dar suficient de clar principiile de drept care, în opinia reclamantului, au fost încălcate, precum și principalele elemente de fapt pe care se întemeiază criticile sale (a se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19991215">15 decembrie 1999</DATE>, <NAME.CASE>Latino/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑300/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:1999:328">EU:T:1999:328</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Astfel, doar enunțarea abstractă a unei critici nu răspunde cerințelor Statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene și Regulamentului de procedură (a se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19990311">11 martie 1999</DATE>, <NAME.CASE>Herold/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑257/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:1999:55">EU:T:1999:55</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0068">68</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140911">11 septembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑443/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2014:774">EU:T:2014:774</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0066">66</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40</NO.P><TXT>În orice ipoteză, în măsura în care afirmația în discuție nu ar constitui un motiv autonom, ci o observație preliminară care anunță motivul întemeiat pe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>încălcarea tratatelor<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>, ea trebuie să fie considerată că se confundă cu acesta și se face trimitere la examinarea lui.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la motivele întemeiate pe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>încălcarea tratatelor<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> și pe un abuz de putere</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41</NO.P><TXT>În cererea introductivă, reclamantul invocă două motive, întemeiate, primul, pe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>încălcarea tratatelor<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>, iar al doilea, pe un abuz de putere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42</NO.P><TXT>În temeiul articolului 263 al doilea paragraf TFUE, citit în lumina articolului 256 alineatul (1) primul paragraf din același tratat, Tribunalul este efectiv competent să se pronunțe asupra acțiunilor pentru încălcarea tratatelor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43</NO.P><TXT>Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură prevede însă că cererea de sesizare a instanței trebuie să cuprindă o expunere sumară a motivelor invocate. Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, printre altele, ca elementele esențiale de drept să reiasă cel puțin sumar, însă în mod coerent și comprehensibil, din textul cererii introductive înseși [Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160929">29 septembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Bach Flower Remedies/EUIPO – Durapharma (RESCUE</NAME.CASE>), <NO.CASE>T‑337/15</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2016:578">EU:T:2016:578</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>]. De asemenea, deși reclamantul nu este ținut să indice explicit norma de drept specifică pe care își întemeiază critica,<?PAGE NO="7"?> această afirmație este valabilă cu condiția ca argumentația sa să fie suficient de clară pentru ca partea adversă și instanța Uniunii Europene să poată identifica fără dificultate această normă (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060510">10 mai 2006</DATE>, <NAME.CASE>Galileo International Technology și alții/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑279/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2006:121">EU:T:2006:121</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081113">13 noiembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>SPM/Consiliul și Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑128/05</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2008:494">EU:T:2008:494</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0065">65</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44</NO.P><TXT>Decurge din dispozițiile menționate mai sus că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>încălcarea tratatelor<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> nu constituie decât un caz generic de posibilitate a formulării unei acțiuni în anulare pe care Tribunalul o poate judeca, însă ea nu poate constitui identificarea temeiului juridic al unui motiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19971127">27 noiembrie 1997</DATE>, <NAME.CASE>Tremblay și alții/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑224/95</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:1997:187">EU:T:1997:187</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0081">81</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45</NO.P><TXT>Este necesar deci să se analizeze dacă primul motiv se întemeiază pe un temei juridic mai precis decât simpla invocare a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>încălcării tratatelor<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46</NO.P><TXT>În speță, din cuprinsul cererii introductive și al rezumatului anexat la aceasta, care poate fi luat în considerare pentru interpretarea cererii introductive (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071025">25 octombrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Komninou și alții/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑167/06 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:633">EU:C:2007:633</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160412">12 aprilie 2016</DATE>, <NAME.CASE>CP/Parlamentul</NAME.CASE>, <NO.CASE>F‑98/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2016:76">EU:F:2016:76</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), reiese că reclamantul își întemeiază în realitate primul motiv pe articolul 4 din Regulamentul privind reuniunile grupurilor politice, adoptată de Biroul Parlamentului la <DATE ISO="20050704">4 iulie 2005</DATE> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>regulamentul privind reuniunile grupurilor politice<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>), precum și pe încălcarea articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>). În ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea articolului 21 din cartă, el invocă mai precis o discriminare întemeiată pe originea etnică a invitaților săi ruși, precum și o încălcare a interdicției discriminării întemeiate pe cetățenia lor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47</NO.P><TXT>În replică, reclamantul pretinde în plus că refuzul de a‑i lăsa pe invitații săi ruși să intre în Parlament a constituit o discriminare întemeiată pe opiniile lor politice. Tot în replică, el susține de asemenea că acest refuz este afectat de o încălcare a principiului general al egalității, întrucât persoanele respective ar fi fost tratate diferit față de alți vizitatori și invitați ai Parlamentului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48</NO.P><TXT>În sfârșit, atât cererea introductivă, cât și replica conțin aluzii la caracterul disproporționat al deciziei atacate, cu privire la care este necesar să se determine de la bun început dacă este sau nu este vorba despre un motiv autonom.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49</NO.P><TXT>În această privință și contrar a ceea ce sugerează Parlamentul, deși principiul proporționalității are o existență autonomă, el poate în egală măsură să facă parte integrantă din principiile egalității de tratament și nediscriminării. Astfel, s‑a statuat că principiile egalității de tratament și nediscriminării impun ca o diferență de tratament să fie justificată pe baza unui criteriu obiectiv și rezonabil, cu alte cuvinte ca ea să aibă legătură cu un scop admisibil din punct de vedere legal și ca această diferență să fie proporțională cu scopul urmărit prin tratamentul vizat (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131017">17 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Schaible</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑101/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:661">EU:C:2013:661</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940323">23 martie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Huet/Curtea de Conturi</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑8/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:1994:35">EU:T:1994:35</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030130">30 ianuarie 2003</DATE>, <NAME.CASE>C/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑307/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2003:21">EU:T:2003:21</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50</NO.P><TXT>În speță, în cererea introductivă, reclamantul și‑a formulat afirmația cu privire la caracterul disproporționat al deciziei de refuz de punere la dispoziția sa a unei săli pentru conferința sa de presă ca fiind consecința criticii întemeiate pe încălcarea articolului 4 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice. În ședință, reclamantul a confirmat că cele două critici erau legate între ele. Tot în cererea introductivă, reclamantul a evocat caracterul disproporționat al deciziei de refuz de lăsare a invitaților săi ruși să intre în Parlament în prelungirea criticii sale întemeiate pe încălcarea interdicției oricărei discriminări întemeiate pe originea lor etnică sau pe cetățenia lor. În sfârșit, în replică, reclamantul s‑a referit la principiul proporționalității în cadrul argumentației sale referitoare la<?PAGE NO="8"?> încălcarea interdicției discriminării întemeiate pe opiniile politice și la încălcarea principiului general al egalității. Trebuie să se considere deci că afirmația cu privire la caracterul disproporționat al deciziilor atacate nu constituie un motiv distinct.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51</NO.P><TXT>Având în vedere tot ceea ce precedă, este necesar prin urmare să se examineze:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>în primul rând, în ceea ce privește refuzul de a se pune la dispoziția reclamantului o sală pentru organizarea unei conferințe de presă, motivul întemeiat pe încălcarea articolului 4 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice;</P></ITEM><ITEM><P>în al doilea rând, în ceea ce privește refuzul de a lăsa invitații ruși să intre în Parlament:</P><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>trimiterea la motivul întemeiat pe încălcarea articolului 4 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice;</P></ITEM><ITEM><P>motivul întemeiat pe încălcarea articolului 21 din cartă, întrucât acest refuz ar fi afectat de o discriminare întemeiată pe originea etnică a persoanelor interesate sau pe cetățenia lor;</P></ITEM><ITEM><P>motivul întemeiat, pe de o parte, pe articolul 21 alineatul (1) din cartă, întrucât acest refuz ar fi afectat de o discriminare întemeiată pe opiniile politice ale invitaților ruși și, pe de altă parte, pe încălcarea principiului general al egalității;</P></ITEM></LIST></P></ITEM><ITEM><P>în al treilea rând și în ceea ce privește ambele decizii atacate, motivul întemeiat pe un abuz de putere.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la motivul îndreptat exclusiv împotriva refuzului de a se pune la dispoziția reclamantului o sală pentru organizarea unei conferințe de presă</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52</NO.P><TXT>Reclamantul pretinde că, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice, deputații neafiliați au dreptul de a utiliza localurile instituției pentru organizarea de conferințe de presă în limita capacităților disponibile și în măsura în care punerea la dispoziție a acestor localuri nu prezintă un risc pentru desfășurarea normală a lucrărilor adunării. Pe de altă parte, articolul 8 din același regulament ar permite în mod expres deputaților să invite terți, precum jurnaliști, la reuniunile lor. Or, Parlamentul nu ar susține că, la <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE>, capacitățile de primire ar fi fost epuizate. În plus, ar fi exclus ca o conferință de presă să fie de natură să perturbe activitatea parlamentară, iar aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul organizase deja evenimente similare fără ca ele să pună probleme. În sfârșit, nu ar reieși că prezența domnilor Petrov și Biryukov ar fi putut afecta funcționarea Parlamentului, astfel cum a susținut acesta în e‑mailul serviciului de presă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53</NO.P><TXT>Reclamantul susține, în consecință, că, în absența unui motiv obiectiv susceptibil să justifice refuzul de a i se pune la dispoziție o sală, acest refuz ar fi disproporționat și ar încălca drepturile pe care le deține în calitate de deputat, întrucât nu a putut să comunice în legătură cu activitatea sa parlamentară și, în special, să explice cetățenilor europeni motivul pentru care rezoluția din <DATE ISO="20150610">10 iunie 2015</DATE> ar fi prezentat în mod greșit forumul intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>Forumul național rusesc<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>, organizat la Sankt Petersburg la <DATE ISO="20150322">22 martie 2015</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54</NO.P><TXT>Parlamentul contestă aceste argumente și susține că motivul nu este întemeiat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55</NO.P><TXT>Din economia regulamentului privind reuniunile grupurilor politice, astfel cum rezultă din titlul său și din articolul 1 alineatul (1) din acesta, reiese că acest regulament reglementează modul în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>[s]ecretariatul general al [Parlamentului] își aduce concursul la organizarea reuniunilor grupurilor<?PAGE NO="9"?> politice și contribuie la buna desfășurare a acestora<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>. Astfel, regulamentul menționat stabilește, printre altele, modalitățile de utilizare a sălilor Parlamentului de către grupurile politice și de către organele lor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56</NO.P><TXT>Articolul 8 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice prevede în esență că grupurile politice au posibilitatea de a invita terți la reuniunile lor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57</NO.P><TXT>În temeiul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>[î]n cadrul activității lor parlamentare, deputații neafiliați pot beneficia<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/> de asemenea de sălile Parlamentului. Având în vedere această dispoziție și posibilitatea deputaților neafiliați de a se reuni, deși nu constituie un grup parlamentar, acest regulament reglementează și modul în care Secretariatul General al Parlamentului își aduce concursul la organizarea reuniunilor în care se întrunesc aceștia. Potrivit articolului 4 alineatul (2) din regulamentul menționat, cererile deputaților neafiliați prin care solicită să dispună de o sală de ședințe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>trebuie să fie introduse de organul coordonator al deputaților neafiliați<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>, care este un dispozitiv administrativ prin intermediul căruia acești deputați pot accede la anumite facilități care sunt în principiu rezervate grupurilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58</NO.P><TXT>Pe de altă parte, din răspunsurile Parlamentului la măsurile de organizare a procedurii pe care Tribunalul i le‑a adresat reiese că conferințele de presă organizate de deputați fac obiectul unei reglementări distincte, și anume <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>regulamentul privind buna utilizare a sălii de conferințe de presă a Parlamentului European<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>, adoptată de Biroul Parlamentului la <DATE ISO="20071022">22 octombrie 2007</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59</NO.P><TXT>Decurge din ceea ce precedă că, chiar dacă regulamentul privind reuniunile grupurilor politice permite acestor grupuri să invite terți la reuniunile lor, ea nu are ca obiect să reglementeze punerea la dispoziție a sălilor pentru organizarea de conferințe de presă, <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT> la inițiativa individuală a unui deputat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60</NO.P><TXT>Această interpretare este confirmată de faptul că reclamantul însuși nu și‑a introdus cererea de punere la dispoziție a unei săli pentru organizarea conferinței sale de presă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice, întrucât a adresat direct această cerere Unității Presă a Parlamentului fără să treacă prin intermediul organului coordonator al deputaților neafiliați.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61</NO.P><TXT>Prin urmare, critica întemeiată pe articolul 4 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice trebuie să fie respinsă fără să fie necesar să se analizeze dacă, în cadrul aplicării acestei dispoziții, refuzul Parlamentului se putea justifica prin lipsa de disponibilități sau prin riscul de perturbare a lucrărilor instituției sau dacă acest refuz era disproporționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62</NO.P><TXT>În orice caz, chiar dacă, contrar celor constatate la punctul 50 de mai sus, critica întemeiată pe caracterul disproporționat al refuzului de punere a unei săli la dispoziția reclamantului pentru organizarea unei conferințe de presă ar trebui citită în sensul că este distinctă de motivul întemeiat pe articolul 4 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice, această critică ar trebui oricum respinsă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63</NO.P><TXT>Astfel, în e‑mailul serviciului de presă, Parlamentul a justificat refuzul de a pune o sală la dispoziția reclamantului pentru a‑și organiza conferința de presă având în vedere, printre altele, riscul ca prezența domnilor Petrov și Biryukov să perturbe activitățile instituției. Or, reclamantul se limitează să conteste existența unui asemenea risc fără a furniza un argument convingător. În această privință, împrejurarea că reclamantul ar fi organizat deja, în trecut, conferințe de presă și reuniuni de lucru este lipsită de relevanță în condițiile în care el nu pretinde că aceste manifestații s‑au desfășurat, după autorizarea Parlamentului, cu participarea unor invitați ruși și în circumstanțe comparabile cu cele din speță. În plus, din cuprinsul punctelor 119-122 de mai jos reiese că Parlamentul nu a încălcat principiul proporționalității în speță.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="10"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la motivele îndreptate exclusiv împotriva refuzului de a lăsa invitații ruși să intre în Parlament</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></HT></NO.P><TXT>Asupra motivului întemeiat pe trimiterea la motivul întemeiat pe încălcarea articolului 4 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64</NO.P><TXT>Reclamantul arată că refuzul de a lăsa invitații ruși să intre în Parlament <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>se dovedește incompatibil cu dreptul primar<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/> pentru motivele deja enunțate împotriva refuzului de punere la dispoziția sa a unei săli de conferințe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65</NO.P><TXT>Parlamentul contestă admisibilitatea acestei critici pentru motivul că reclamantul nu precizează în ce ar consta această încălcare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66</NO.P><TXT>La lectura cererii introductive, trebuie să se înțeleagă afirmația reclamantului în sensul că argumentele, formulate împotriva refuzului de punere la dispoziția sa a unei săli de conferințe de presă, întemeiate pe încălcarea articolului 4 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice și, dacă este cazul, pe caracterul disproporționat al acestei măsuri ar fi pertinente și împotriva refuzului de a lăsa invitații ruși să intre în Parlament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67</NO.P><TXT>Această critică, chiar dacă s‑ar presupune că ar fi admisibilă, trebuie oricum să fie respinsă pentru motivele expuse la punctele 55-63 de mai sus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68</NO.P><TXT>Respingerea criticii întemeiate pe articolul 4 din regulamentul privind reuniunile grupurilor politice se impune cu atât mai mult în acest caz cu cât, chiar dacă s‑ar presupune că această dispoziție este aplicabilă, utilizarea sălilor Parlamentului pentru organizarea reuniunii de lucru nu a fost refuzată ca atare reclamantului, doar accesul invitaților ruși în clădirile instituției fiind aici în discuție.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></HT></NO.P><TXT>Asupra motivului întemeiat pe încălcarea articolului 21 din cartă, întrucât refuzul de a lăsa invitații ruși să intre în Parlament ar fi afectat de o discriminare întemeiată pe originea lor etnică sau pe cetățenia lor</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69</NO.P><TXT>Reclamantul pretinde că invitații săi ruși nu prezentau niciun risc pentru desfășurarea normală a activității Parlamentului sau pentru securitatea acestuia. În absența unui motiv obiectiv, refuzul de a‑i lăsa să intre în clădirile instituției ar fi afectat de o discriminare întemeiată pe cetățenia lor sau pe originea lor etnică și ar încălca, în consecință, articolul 21 din cartă. În plus, chiar dacă s‑ar presupune că anumiți resortisanți ruși ar fi prezentat efectiv un risc pentru buna funcționare a Parlamentului, ar fi fost suficient ca interdicția de acces să se limiteze la aceștia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70</NO.P><TXT>Parlamentul contestă că reclamantul poate invoca o încălcare a interdicției discriminării întemeiate pe originea etnică sau pe cetățenie ale cărei victime ar fi fost terți, și anume invitații săi ruși, și consideră în orice caz că motivul este lipsit de temei.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT>Cu privire la admisibilitatea motivului</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71</NO.P><TXT>Rezultă din jurisprudență că un reclamant nu este abilitat să acționeze în interesul legii sau al instituțiilor și că el nu poate invoca, în susținerea unei acțiuni în anulare, decât critici care îi sunt proprii (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19830630">30 iunie 1983</DATE>, <NAME.CASE>Schloh/Consiliul</NAME.CASE>, <NO.CASE>85/82</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1983:179">EU:C:1983:179</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Această cerință nu poate fi însă înțeleasă în sensul că instanța Uniunii nu recunoaște admisibilitatea unei critici decât cu condiția ca aceasta să aibă legătură cu situația personală a reclamantului. În realitate, criticile reclamantului sunt admisibile dacă sunt susceptibile să întemeieze o anulare de care ar putea beneficia (a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20070711">11 iulie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Wils/Parlamentul</NAME.CASE>, <NO.CASE>F‑105/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2007:128">EU:F:2007:128</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72</NO.P><TXT>Or, în speță, pretinsa discriminare a invitaților ruși din cauza cetățeniei lor sau a originii lor etnice a putut, prin ipoteză, să dăuneze și reclamantului, întrucât el se afla la originea invitării lor și a fost împiedicat să țină cu aceștia, la Parlament, reuniunea de lucru pe care o organizase.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73</NO.P><TXT>De asemenea, în împrejurările din speță, reclamantul, în calitatea sa de organizator al unei reuniuni în localurile Parlamentului în care invitații ruși nu au putut intra, are un interes să invoce critica întemeiată pe faptul că aceștia au făcut obiectul unei discriminări întemeiate pe cetățenie sau pe originea etnică.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT>Cu privire la temeinicia motivului</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74</NO.P><TXT>În temeiul articolului 21 alineatul (1) din cartă, este interzisă discriminarea de orice fel bazată, printre altele, pe originea etnică. Conform alineatului (2) al aceluiași articol, în domeniul de aplicare al tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale acestora, orice discriminare pe motiv de cetățenie este de asemenea interzisă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75</NO.P><TXT>Întrucât reclamantul nu distinge cu claritate cele două tipuri de discriminare pe care le invocă, este necesar să se amintească faptul că, atunci când un text cu aplicabilitate generală utilizează doi termeni distincți, considerente de coerență și de securitate juridică se opun ca acestora să li se atribuie același conținut. Există <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT> o asemenea situație atunci când, precum în speță, acești termeni acoperă sensuri diferite în limbajul curent (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130925">25 septembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Marques/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>F‑158/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2013:135">EU:F:2013:135</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140514">14 mai 2014</DATE>, <NAME.CASE>Cocco/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>F‑17/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:F:2014:92">EU:F:2014:92</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76</NO.P><TXT>Astfel, în timp ce cetățenia este o legătură juridică și politică ce există între un individ și un stat suveran, noțiunea de origine etnică provine din ideea că grupurile sociale împărtășesc sentimentul de apartenență la aceeași națiune sau împărtășesc o comunitate de credință religioasă, de limbă, de origine culturală și tradițională și de mediu de viață (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150716">16 iulie 2015</DATE>, <NAME.CASE>CHEZ Razpredelenie Bulgaria</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑83/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:480">EU:C:2015:480</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77</NO.P><TXT>În ceea ce privește interdicția discriminării întemeiate pe originea etnică, reclamantul se limitează să sublinieze cetățenia rusă a invitaților săi și nu precizează că ar face parte dintr‑un grup etnic specific. <HT TYPE="ITALIC">A fortiori</HT> el nu a stabilit nicidecum că decizia de a refuza accesul invitaților săi ruși în Parlament ar fi fost adoptată din cauza unei apartenențe etnice precise.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78</NO.P><TXT>În consecință, reclamantul nu demonstrează îndeplinirea condițiilor de aplicare a articolului 21 alineatul (1) din cartă și nu poate astfel să pretindă că invitații săi ruși au fost discriminați din cauza unei origini etnice specifice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79</NO.P><TXT>În ceea ce privește interdicția discriminării întemeiate pe cetățenie, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf TUE și cu articolul 52 alineatul (7) din cartă, explicațiile cu privire la aceasta (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="17" DATE.PUB="2007">JO 2007, C 303, p. 17</REF.DOC.OJ>) trebuie să fie luate în considerare în vederea interpretării sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80</NO.P><TXT>Potrivit explicațiilor cu privire la cartă, articolul 21 alineatul (2) din cartă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>corespunde articolului 18 alineatul (1) [TFUE] și trebuie aplicat în conformitate cu acesta<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>. În plus, în temeiul articolului 52 alineatul (2) din cartă, drepturile recunoscute prin aceasta, care fac obiectul unor dispoziții prevăzute de tratate, se exercită în condițiile și cu respectarea limitelor stabilite de acestea. Rezultă că articolul 21 alineatul (2) din cartă trebuie considerat ca având aceeași întindere ca articolul 18 primul paragraf TFUE.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81</NO.P><TXT>Articolul 18 primul paragraf TFUE prevede că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>în domeniul de aplicare al tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevede, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>. Această dispoziție figurează în partea a doua a acestui tratat, intitulată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>Nediscriminarea și cetățenia Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>. Ea vizează situațiile care fac parte din domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în care un resortisant al unui stat membru este suspus unui tratament discriminatoriu față de resortisanții altui stat membru exclusiv pe motiv de cetățenie. Prin urmare, acest articol nu are vocația de a se aplica în cazul unei eventuale diferențe de tratament între resortisanții statelor membre și cei ai statelor terțe (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090604">4 iunie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Vatsouras și Koupatantze</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑22/08 și C‑23/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:344">EU:C:2009:344</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110407">7 aprilie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Francesco Guarnieri &amp; Cie</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑291/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:217">EU:C:2011:217</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82</NO.P><TXT>Prin urmare, reclamantul nu se poate prevala de încălcarea, față de invitații săi ruși, a articolului 21 alineatul (2) din cartă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83</NO.P><TXT>Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se respingă motivul întemeiat pe încălcarea articolului 21 din cartă în măsura în care refuzul de a lăsa invitații ruși să intre în Parlament ar fi afectat de o discriminare întemeiată pe originea lor etnică sau pe cetățenia lor. În orice ipoteză, în ceea ce privește caracterul pretins disproporționat al acestui refuz, care nu ar fi făcut diferența între invitații ruși în funcție de riscul pe care îl prezentau, se face trimitere la punctele 119-122 de mai jos.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">c)</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la motivul întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea articolului 21 alineatul (1) din cartă, în măsura în care refuzul de a lăsa invitații ruși să intre în Parlament ar fi afectat de o discriminare întemeiată pe opiniile lor politice și, pe de altă parte, pe încălcarea principiului general al egalității</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84</NO.P><TXT>În replică, reclamantul afirmă că refuzul de a‑i lăsa pe invitații săi ruși să intre în Parlament ar fi constituit un tratament discriminatoriu întemeiat pe opiniile lor politice. El expune de asemenea că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>în definitiv, […] interdicția de acces trebuie să fie în orice caz apreciată din perspectiva principiului general al egalității<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>. Astfel, din cauza acestui refuz, invitații ruși ar fi fost tratați diferit față de alți vizitatori și invitați ai Parlamentului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85</NO.P><TXT>Parlamentul contestă admisibilitatea acestor critici pentru motivul că ar fi vorba despre motive invocate pentru prima dată – și tardiv – în replică. În plus, critica întemeiată pe încălcarea principiului general al egalității ar fi ambiguu și dificil de înțeles.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86</NO.P><TXT>Reclamantul susține însă că a luat cunoștință de temeiul politic al discriminării al cărei obiect au fost invitații săi ruși abia la lectura memoriului în apărare depus în cauza Petrov și alții/Parlamentul (T‑452/15).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87</NO.P><TXT>În temeiul articolului 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii. Cu toate acestea, un motiv care constituie dezvoltarea unui motiv enunțat anterior, explicit sau implicit, în cererea introductivă și care prezintă o legătură strânsă cu acesta trebuie declarat admisibil. Pentru a putea fi privit ca o dezvoltare a unui motiv sau a unei critici enunțate anterior, un nou argument trebuie să prezinte o legătură suficient de strânsă cu motivele sau cu criticile expuse inițial în cererea introductivă, pentru a putea fi considerat că rezultă din evoluția normală a dezbaterii în cadrul unei proceduri contencioase (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111116">16 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Groupe Gascogne/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑72/06</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2011:671">EU:T:2011:671</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88</NO.P><TXT>În primul rând, în ceea ce privește interdicția oricărei discriminări întemeiate pe opiniile politice, această interdicție figurează la articolul 21 alineatul (1) din cartă, pe care reclamantul l‑a invocat în cadrul motivului său întemeiat, în cererea introductivă, pe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>încălcarea tratatelor<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>. Cu toate acestea, în<?PAGE NO="13"?> această cerere introductivă, reclamantul și‑a limitat argumentația întemeiată pe această dispoziție la o pretinsă încălcare a interdicției oricărei discriminări întemeiate pe originea etnică. În plus, el a invocat o discriminare întemeiată pe cetățenie, bazându‑se pe articolul 21 alineatul (2) din cartă. La niciun moment el nu a evocat, în actul său de sesizare a instanței, o încălcare a interdicției discriminării întemeiate pe opiniile politice ale invitaților săi ruși.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89</NO.P><TXT>Faptul că reclamantul nu a invocat, în cererea introductivă, o asemenea discriminare prezintă în speță o semnificație particulară. Astfel, refuzul de a lăsa invitații ruși să intre în Parlament nu poate fi izolat de contextul său. În special, reiese din dosar că, la introducerea acțiunii, reclamantul se afla în posesia e‑mailului serviciului de presă prin care Parlamentul refuzase să pună la dispoziția sa echipamentele necesare conferinței de presă prevăzute tot la <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE>. Or, acest refuz se întemeiază pe două motive. <HT TYPE="ITALIC">Primo</HT>, e‑mailul serviciului de presă amintește restricțiile de acces impuse de instituție, pe de o parte, diplomaților ruși și, pe de altă parte, politicienilor ruși, și anume, mai precis, membrilor Gosudarstvennaya Duma Federal’nogo Sobrania Rossiskoï Federatsii (Duma de Stat a Adunării Federale a Federației Ruse) și ai Soviet Federatsii Federal’nogo Sobrania Rossiskoï Federatsii (Consiliul Federației Adunării Federale a Federației Ruse), astfel cum rezultă din răspunsurile Parlamentului la măsurile de organizare a procedurii menționate la punctul 13 de mai sus. <HT TYPE="ITALIC">Secundo</HT>, același e‑mail menționează riscul ca prezența domnilor Petrov și Biryukov să perturbe activitățile instituției. În plus, refuzul în litigiu avea ca obiect să interzică invitaților ruși să intre în clădirile Parlamentului, instanță politică, pentru a participa, la invitația reclamantului, acționând în calitatea sa de deputat, la o reuniune pe o temă politică, și anume <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>cooperarea europeană<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>. Apoi, domnii Petrov și Biryukov sunt învestiți cu responsabilități importante în cadrul partidului politic rusesc Rodina, iar domnul Sotnichenko este prezentat ca profesor universitar de relații internaționale. Mai mult, reuniunea în discuție se dorea o prelungire a unui forum politic, și anume <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>Forumul național rusesc<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>, la care cele trei persoane menționate mai sus participaseră și pe care Parlamentul tocmai îl criticase în rezoluția din <DATE ISO="20150610">10 iunie 2015</DATE>. În sfârșit, în ședință, reclamantul a confirmat că manifestațiile din <DATE ISO="20150616">16 iunie 2015</DATE> la care fuseseră invitate persoanele interesate aveau ca obiect să le permită să își expună opinia politică cu privire la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>cooperarea europeană<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/> pentru, pe de o parte, a aduce o clarificare cu privire la forumul intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>Forumul național rusesc<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>, opusă celei din rezoluția din <DATE ISO="20150610">10 iunie 2015</DATE>, și, pe de altă parte, pentru a continua lucrările care fuseseră începute acolo. În aceste condiții, un reclamant familiarizat cu politica și normal diligent trebuia să fie atent la contextul politic care înconjura refuzul de acces în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90</NO.P><TXT>În plus, dintr‑un punct de vedere procedural, reclamantul nu poate invoca faptul că ar fi descoperit temeiul politic al discriminării al cărei obiect au fost invitații săi ruși la lectura memoriului în apărare depus în cauza Petrov și alții/Parlamentul (T‑452/15).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că fiecare cauză introdusă în fața Tribunalului dispune de propriul dosar, care conține printre altele înscrisurile și mijloacele de probă, precum și actele de procedură depuse de părțile în cauza respectivă și că fiecare dintre aceste dosare este pe deplin autonom. Acest lucru este ilustrat de punctul 25 din Dispozițiile practice de punere în aplicare a Regulamentului de procedură, potrivit căruia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>[u]n act de procedură și anexele sale depuse într‑o cauză, atașate la dosarul acesteia din urmă, nu se pot folosi în vederea soluționării unei alte cauze<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> (a se vedea prin analogie Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20091015">15 octombrie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Hangzhou Duralamp Electronics/Consiliul</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑459/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2009:403">EU:T:2009:403</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151118">18 noiembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Einhell Germany și alții/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑73/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:865">EU:T:2015:865</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92</NO.P><TXT>Este adevărat că, potrivit unei jurisprudențe constante, în afara unor cazuri excepționale în care divulgarea unui document ar putea aduce atingere bunei administrări a justiției, părțile la o procedură sunt libere să divulge propriile memorii unui terț față de procedura respectivă. În același sens, o parte la o procedură ar putea, cu aceeași rezervă, să consimtă ca un memoriu pe care l‑a prezentat în cadrul acelei proceduri să fie utilizat de o altă parte la aceasta în cadrul altei proceduri (Ordonanța din<?PAGE NO="14"?> <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20091015">15 octombrie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Hangzhou Duralamp Electronics/Consiliul</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑459/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2009:403">EU:T:2009:403</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151118">18 noiembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Einhell Germany și alții/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑73/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2015:865">EU:T:2015:865</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93</NO.P><TXT>În speță însă, nu s‑a dovedit că reclamantul a solicitat Parlamentului autorizația de a utiliza în cadrul prezentei cauze memoriul în apărare pe care Parlamentul l‑a depus în cauza T‑452/15.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94</NO.P><TXT>De asemenea, este necesar să se constate că invocarea, în replică, a unei încălcări a interdicției discriminării întemeiate pe opiniile politice ale invitaților ruși nu este o dezvoltare a unui motiv care figurează în cererea introductivă care rezultă din evoluția normală a dezbaterii în cadrul unei proceduri contencioase, ci un motiv nou. În consecință, acest motiv trebuie considerat inadmisibil, întrucât nu se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95</NO.P><TXT>În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat, tot în replică, pe încălcarea principiului general al egalității, Parlamentul consideră că acesta este dificil de înțeles, întrucât pune în discuție tratamentul aplicat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>reclamanților<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> în raport cu acela rezervat celorlalți vizitatori și invitați ai Parlamentului, în condițiile în care, în calitatea sa de deputat, reclamantul nu se află într‑o situație comparabilă cu aceștia. Această referire la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>reclamanți<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> este însă evident o greșeală de redactare. Parlamentul nu se mai află, de altfel, în eroare în continuarea înscrisurilor sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96</NO.P><TXT>În ceea ce privește, pe de altă parte, caracterul pretins tardiv al argumentului întemeiat pe încălcarea principiului general al egalității, trebuie observat că, în cadrul motivului consacrat unui abuz de putere, reclamantul a susținut, printre altele, în cererea introductivă că deciziile atacate erau <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>totalmente arbitrar[e] și diametral opus[e] interdicției discriminării din dreptul primar<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>. Această afirmație se referea însă la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>motivele expuse mai sus<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/>, adică la dezvoltările consacrate pretinselor discriminări întemeiate pe cetățenie sau pe originea etnică. Reclamantul nu a invocat, ca atare, la niciun moment, la introducerea acțiunii sale, încălcarea principiului general al egalității față de tratamentul acordat tuturor celorlalți vizitatori și invitați ai Parlamentului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97</NO.P><TXT>Prin urmare, deși reclamantul a încercat să extindă, în replică, întinderea motivului întemeiat pe încălcarea interdicției oricărei discriminări întemeiate pe cetățenie sau pe originea etnică a invitaților săi ruși, invocând de manieră generică principiul general al egalității față de tratamentul acordat celorlalți vizitatori și invitați ai Parlamentului, motivul întemeiat pe încălcarea principiului menționat trebuie să fie privit ca fiind un motiv nou care nu rezultă din evoluția normală a dezbaterilor contencioase. În această măsură și având în vedere că nu se întemeiază pe elemente de drept și de fapt care să fi apărut în cursul procedurii, acest motiv trebuie să fie considerat de asemenea inadmisibil.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98</NO.P><TXT>Trebuie adăugat că articolul 21 din cartă, care servește drept temei pentru motivul întemeiat pe interdicția discriminării întemeiate pe cetățenie sau pe originea etnică, este o expresie specifică a principiului egalității de tratament (a se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150429">29 aprilie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Léger</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑528/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:288">EU:C:2015:288</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>) și că atât acest principiu, cât și interdicția oricărei discriminări sunt două expresii ale aceluiași principiu general de drept, care interzice, pe de o parte, tratarea în mod diferit a unor situații similare și, pe de altă parte, tratarea în mod similar a unor situații diferite, cu excepția cazului în care motive obiective justifică un asemenea tratament [Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050127">27 ianuarie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Europe Chemi‑Con (Deutschland)/Consiliul</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑422/02 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:56">EU:C:2005:56</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>].</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99</NO.P><TXT>De asemenea, în măsura în care, având în vedere această jurisprudență, invocarea, în replică, a principiului general al egalității ar trebui privită ca fiind expresia, sub o altă terminologie, a motivului din cererea introductivă întemeiat pe interdicția oricărei discriminări întemeiate pe cetățenie sau pe originea etnică, critica în discuție ar trebui respinsă ca neîntemeiată pentru motivele expuse deja la punctul 74 și următoarele de mai sus.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100</NO.P><TXT>În orice caz, motivul întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea articolului 21 alineatul (1) din cartă, întrucât refuzul de a‑i lăsa pe invitații ruși ai reclamantului să intre în localurile Parlamentului ar fi afectat de o discriminare întemeiată pe opiniile lor politice și, pe de altă parte, pe încălcarea principiului general al egalității, este lipsit de temei, întrucât din cuprinsul punctelor 108-122 de mai jos rezultă că deciziile atacate se întemeiază pe un motiv obiectiv și rezonabil, aflat în raport cu un scop admisibil din punct de vedere legal, și sunt proporționale scopului urmărit.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">4.</HT></HT></NO.P><TXT>Cu privire la motivul îndreptat împotriva celor două decizii atacate și întemeiat pe un abuz de putere</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101</NO.P><TXT>Reclamantul susține că deciziile atacate sunt afectate de un abuz de putere, critică contestată de Parlament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de abuz de putere are un conținut precis care se referă la exercitarea de către o autoritate administrativă a competenței sale într‑un alt scop decât cel în vederea căruia i‑a fost conferită. O decizie reprezintă un abuz de putere numai dacă rezultă din indicii obiective, pertinente și concordante că a fost adoptată în scopul de a atinge alte obiective decât cele declarate. În această privință, nu este suficient să se invoce anumite fapte în susținerea unor afirmații, ci trebuie să se furnizeze indicii precise, obiective și concordante de natură să susțină veridicitatea lor sau cel puțin verosimilitatea lor. În caz contrar, exactitatea materială a afirmațiilor instituției vizate nu poate fi repusă în discuție. Astfel, aprecierea globală a indiciilor unui abuz de putere nu se poate baza pe simple susțineri ori pe indicii insuficient de precise sau care nu sunt nici obiective, nici pertinente (a se vedea Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131219">19 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>da Silva Tenreiro/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑32/13 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2013:721">EU:T:2013:721</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103</NO.P><TXT>În primul rând, reclamantul arată că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>pentru motivele expuse mai sus<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>, deciziile atacate sunt afectate de un abuz de putere, întrucât ele sunt <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>totalmente arbitrar[e] și diametral opus[e] interdicției discriminării<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în măsura în care reclamantul se întemeiază pe pretinse neregularități denunțate în motivele întemeiate pe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>încălcarea tratatelor<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/>, trebuie amintit că, întrucât acestea au fost respinse mai sus, această trimitere nu poate fi admisă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105</NO.P><TXT>În al doilea rând, reclamantul admite că securitatea și buna funcționare a Parlamentului constituie scopuri admisibile din punct de vedere legal, susceptibile să justifice deciziile atacate. În schimb, el contestă că acestea au fost obiectivele efectiv urmărite prin deciziile atacate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106</NO.P><TXT>Reclamantul pretinde, astfel, că invitații săi ruși nu constituiau un pericol pentru securitatea și pentru buna funcționare a Parlamentului. Deși acesta este un loc de dezbateri politice, scopul refuzului de a‑i lăsa să intre în Parlament ar fi fost în realitate de a‑i ține la distanță din cauza convingerilor lor politice și a apartenenței lor partizane, care nu erau pe placul majorității adunării.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107</NO.P><TXT>Trebuie arătat că, prin intermediul acestui argument, reclamantul înțelege să deducă dovada unui abuz de putere din inexactitatea motivelor care justifică deciziile atacate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108</NO.P><TXT>În această privință, trebuie arătat că din cuprinsul punctului 89 de mai sus reiese că, deși invitații ruși ai reclamantului nu au fost membri ai Dumei de Stat a Adunării Federale a Federației Ruse sau ai Consiliului Federației Adunării Federale a Federației Ruse, deciziile atacate erau motivate prin faptul că prezența acestora în cadrul Parlamentului putea să dăuneze ordinii și securității instituției, precum și bunei sale funcționări în contextul general al evenimentelor aflate la originea restricțiilor de acces respective.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109</NO.P><TXT>Mai precis, Parlamentul a subliniat, în lumina rezoluției din <DATE ISO="20150610">10 iunie 2015</DATE>, contextul particular al relațiilor politice dintre Federația Rusă și Uniune la momentul faptelor. El a făcut astfel referire la situația din Ucraina și la publicarea de către Federația Rusă a unei liste negre cuprinzând numele unor actuali și foști deputați ai Parlamentului și ale unor funcționari ai Uniunii care l‑au condus la decizia de a restrânge accesul politicienilor și al diplomaților ruși în infrastructurile sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110</NO.P><TXT>În lumina contextului particular ce caracteriza la acea dată relațiile dintre Federația Rusă și Uniune, pe de o parte, și având în vedere intensificarea, potrivit Parlamentului, a relațiilor dintre partidele europene calificate drept populiste și forțe rusești descrise drept naționaliste, pe de altă parte, Parlamentul a subliniat că domnii Petrov, Biryukov și Sotnichenko participaseră la forumul intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>Forumul național rusesc<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>, care fusese recent foarte sever condamnat de adunare. Parlamentul a subliniat totodată că domnii Petrov și Biryukov erau membri activi ai unui partid rusesc considerat ca fiind naționalist. El a adăugat că domnii Petrov, Biryukov și Sotnichenko erau în definitiv protagoniști invitați, pe de o parte, să exprime, în incinta instituției, un punct de vedere diferit de cel din rezoluția din <DATE ISO="20150610">10 iunie 2015</DATE> cu privire la forumul intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>Forumul național rusesc<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> și, pe de altă parte, să continue acolo lucrările care fuseseră începute cu ocazia acestui forum, ceea ce reclamantul a confirmat în ședință (a se vedea punctul 89 de mai sus).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111</NO.P><TXT>Reclamantul arată însă că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>dreptul de stăpân al casei<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> al președintelui Parlamentului, invocat de Parlament, nu poate fi utilizat pentru împiedicarea reuniunilor al căror subiect contrariază majoritatea, întrucât parlamentele sunt tocmai locuri de dezbateri politice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112</NO.P><TXT>Cu toate acestea, articolul 22 din Regulamentul de procedură al Parlamentului conferă președintelui instituției competența necesară pentru asigurarea securității generale în localurile Parlamentului, pentru prevenirea și pentru încetarea oricărei perturbări a bunei desfășurări a activităților parlamentare, precum și pentru protejarea demnității instituției. În plus, Parlamentul susține în mod întemeiat că el nu este ținut să favorizeze în localurile sale activitățile politice ale unui partid dintr‑o țară terță. Prin urmare, Parlamentul nu este obligat să primească membri sau simpatizanți ai unui astfel de partid pentru ca ei să se poată exprima în localurile sale. Mai general, din articolul 14 TUE reiese că dreptul de a lua parte la funcțiile legislativă, bugetară, de control politic și consultativă în clădirile Parlamentului este rezervat reprezentanților cetățenilor Uniunii aleși prin vot universal, direct, liber și secret, în timp ce dispoziții speciale, precum articolul 15 alineatul (6) litera (d) TUE și articolul 230 primul paragraf TFUE, au garantat, în mod specific, un drept de a fi ascultați în clădirile Parlamentului președintelui Consiliului European și Comisiei Europene. Mai mult, deși articolul 115 din Regulamentul de procedură al Parlamentului prevede că dezbaterile sunt publice și că reuniunile comisiilor sunt și ele în mod normal publice, articolul 157 din regulamentul menționat precizează că publicul admis în tribune trebuie să rămână așezat și să păstreze liniștea. De asemenea, economia tratatelor și a textelor adoptate pentru punerea în aplicare a acestora, precum și necesitatea garantării liberei exercitări a puterilor conferite Parlamentului au drept consecință că acesta nu este un loc în care orice public ar avea de plin drept posibilitatea de a se exprima.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113</NO.P><TXT>Reclamantul mai susține și că invitaților săi ruși le fuseseră eliberate titluri de acces, lăsându‑l astfel să creadă că, în lipsa unei conferințe de presă, reuniunea de lucru ar fi putut avea loc în localurile instituției cu participarea lor. Eliberarea acestor titluri ar demonstra că ei nu prezentau un risc particular, în timp ce revirimentul de atitudine al Parlamentului ar scoate în evidență caracterul șicanator al deciziilor atacate și complicarea inutilă a activității sale de deputat care decurge din acestea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114</NO.P><TXT>Cu toate acestea, deși este exact că Parlamentul a confirmat primirea cererii de acreditare pentru reuniunea de lucru prin e‑mailul DG Securitate din <DATE ISO="20150609">9 iunie 2015</DATE> și că acest e‑mail avea un număr de referință care permitea să se retragă titlurile de acces destinate invitaților ruși ai reclamantului, trebuie amintit că acest e‑mail provenea de la DG Securitate, în timp ce decizia de refuzare a accesului invitaților ruși ai reclamantului în clădiri se întemeia pe o apreciere a contextului politic, care depășea competențele serviciilor administrative ale Parlamentului și aparținea doar autorităților politice ale<?PAGE NO="17"?> instituției. Mai mult, e‑mailul DG Securitate din <DATE ISO="20150609">9 iunie 2015</DATE> cuprindea o anexă care preciza că organizatorul evenimentului nu era scutit de procedura uzuală de autorizare în vigoare în cadrul instituției. Astfel, aparenta contradicție care decurge din eliberarea unui număr de referință care permitea retragerea titlurilor de acces și din refuzul de a lăsa în cele din urmă invitații ruși ai reclamantului să intre în Parlament se explică prin rolul diferit atribuit serviciilor administrative și autorităților politice. În consecință, nu se poate susține că Parlamentul ar fi lăsat să se creadă, dintr‑un pur spirit de șicană, că reuniunea în litigiu ar fi putut să se țină în infrastructurile sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115</NO.P><TXT>Având în vedere ceea ce precedă, din moment ce adoptarea unor măsuri, precum refuzul de a lăsa anumite persoane să intre în Parlament pentru a preveni orice perturbare a lucrărilor sale, presupune o evaluare prospectivă a riscurilor prin raportare la datele disponibile care implică în mod necesar o marjă de incertitudine, nu reiese că obiectivul de asigurare a securității și a bunei funcționări a Parlamentului nu s‑a aflat într‑un raport rezonabil cu motivele invocate de acesta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116</NO.P><TXT>În sfârșit, reclamantul pretinde că identifică un indiciu al abuzului de putere în faptul că refuzul de acces în Parlament depășea, în orice ipoteză, ceea ce era necesar. El arată astfel că președintele Parlamentului are la dispoziția sa un serviciu de securitate capabil să îngrădească orice forme de provocare. În plus, faptul că refuzul de acces în Parlament s‑a aplicat tuturor resortisanților ruși invitați, în condițiile în care, potrivit e‑mailului serviciului de presă, numai domnii Petrov și Biryukov prezentau un risc pentru securitatea și pentru buna funcționare a instituției, ar demonstra că acest refuz constituia un fel de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>sancțiune colectivă<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117</NO.P><TXT>Trebuie amintit însă că reclamantul nici nu a demonstrat, nici măcar nu a pretins că orice persoană ar dispune de un acces necondiționat în clădirile Parlamentului în scopuri de propagandă politică sau pentru a discuta orientările politice ale adunării. Dimpotrivă, astfel cum s‑a arătat la punctul 112 de mai sus, Parlamentul a expus, fără să fie contrazis, că dreptul Uniunii nu conferă publicului de plin drept posibilitatea de a intra în clădirile sale și de a le utiliza pentru a‑și manifesta acolo opiniile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118</NO.P><TXT>În aceste condiții, împrejurarea că președintele Parlamentului a împiedicat invitații ruși ai reclamantului să intre în localurile instituției pentru a se exprima acolo cu ocazia unei reuniuni politice în loc să conteze mai degrabă pe capacitatea de intervenție a serviciilor de securitate nu poate fi considerată, în contextul internațional amintit la punctele 109 și 110 de mai sus, un indiciu al unui abuz de putere. Aceasta este situația cu atât mai mult cu cât Parlamentul a confirmat, în ședință, că, întrucât refuzul de acces în litigiu era legat de contextul în discuție, el nu avea decât un caracter temporar.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119</NO.P><TXT>Reclamantul nu se poate prevala nici de faptul că refuzul de acces a privit <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>ansamblul grupului de vizitatori ruși<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>, cu alte cuvinte și pe doamnele E. N. și P. E., pentru a demonstra că acest refuz constituia în fapt o sancțiune colectivă și disproporționată. Astfel, refuzul de a lăsa aceste două persoane să intre în Parlament se explică prin faptul că ele erau însoțitoare, una în calitate de soție a domnului Biryukov, iar cealaltă în calitate de interpret, astfel cum reiese din dezbaterile din ședință.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120</NO.P><TXT>În sfârșit, reclamantul contestă, tot fără temei, caracterul colectiv al refuzului de a‑i lăsa pe invitații săi ruși să intre în Parlament întemeindu‑se pe faptul că reiese <HT TYPE="ITALIC">a contrario</HT> din e‑mailul serviciului de presă că, pentru Parlament în sine, domnul Sotnichenko nu constituia un risc particular.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121</NO.P><TXT>Nu se poate însă deduce un argument din împrejurarea că, în e‑mailul serviciului de presă prin care se refuză să se pună o sală la dispoziția reclamantului pentru a‑și organiza conferința de presă, Parlamentul a considerat că prezența domnilor Petrov și Biryukov constituia un risc pentru buna funcționare a instituției fără să se evoce cazul domnului Sotnichenko. Astfel, din e‑mailul adresat la <DATE ISO="20150603">3 iunie 2015</DATE> de asistentul reclamantului serviciului de presă al Parlamentului în legătură cu organizarea acestei conferințe reiese că persoana respectivă nu trebuia să participe la aceasta.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122</NO.P><TXT>În plus, Parlamentul a expus că domnul Sotnichenko participase la forumul intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>Forumul național rusesc<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>, la fel ca domnii Petrov și Biryukov, ceea ce nu este contestat, și că tocmai această participare justificase ca accesul în clădirile instituției pentru a lua parte la reuniunea de lucru să îi fie și lui refuzat în contextul descris la punctele 109 și 110 de mai sus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123</NO.P><TXT>Reiese din tot ceea ce precedă că reclamantul nu furnizează indicii suficient de precise, obiective și concordante care să conducă la concluzia că securitatea și buna funcționare a Parlamentului nu ar fi fost obiectivul efectiv urmărit de președintele său atunci când acesta a adoptat deciziile atacate. Prin urmare, motivul întemeiat pe un abuz de putere trebuie să fie respins.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0124"><NO.P>124</NO.P><TXT>Întrucât niciunul dintre motive nu este întemeiat, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT>Cu privire la cheltuielile de judecată</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0125"><NO.P>125</NO.P><TXT>Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0126"><NO.P>126</NO.P><TXT>Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, iar Parlamentul a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea sa la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv cele aferente procedurii în fața Curții.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive,</P><P>TRIBUNALUL (Camera a patra)</P><P>declară și hotărăște:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Respinge acțiunea.</HT></TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Domnul Udo Voigt suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Parlamentul European, inclusiv cele aferente procedurii în fața Curții.</HT></TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><SIGNATORY><P>Kanninen</P></SIGNATORY><SIGNATORY><P>Calvo‑Sotelo Ibáñez‑Martín</P></SIGNATORY><SIGNATORY><P>Reine</P></SIGNATORY><P>Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la <DATE ISO="20171120">20 noiembrie 2017</DATE>.</P><SIGNATORY><P>Semnături</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>