Ediție provizorie
CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
DOMNUL ANDREA BIONDI
prezentate la 8 octombrie 2026(1)
Cauza C‑390/25
HUS‑yhtymä
cu participarea:
Cloudia OY,
SC Software OY
[cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda)]
„ Trimitere preliminară – Achiziții publice – Directiva 2014/24/UE – Articolul 30 – Dialog competitiv – Articolul 67 alineatul (5) – Ponderea relativă a criteriilor de atribuire – Exprimarea ponderii pe baza unui interval – Precizarea ponderii relative în invitația finală de participare la procedura de ofertare – Utilizarea în anunțul de participare a unor intervale din a căror întindere nu rezultă ordinea finală a criteriilor de atribuire ”
I. Introducere
1. Prezenta cerere de decizie preliminară formulată de Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda), instanța de trimitere, privește două aspecte importante în materia achizițiilor publice.
2. Pe de o parte, aceasta oferă Curții ocazia de a interpreta pentru prima dată dispozițiile Directivei 2014/24/UE(2) care reglementează dialogul competitiv, o procedură specială de atribuire care se desfășoară în mai multe etape, utilizată de regulă pentru contracte caracterizate prin complexitate tehnică, juridică sau financiară. Pe de altă parte, ea permite de asemenea Curții să furnizeze clarificări cu privire la obligația, prevăzută la articolul 67 alineatul (5) din această directivă în sarcina autorităților contractante, de a indica ponderea relativă acordată fiecărui criteriu de atribuire a contractului, în special în cazul în care o astfel de indicare se face prin utilizarea unor intervale. Interacțiunea dintre aceste două aspecte ale reglementării achizițiilor publice prevăzute de Directiva 2014/24 se află în centrul prezentei cauze.
3. Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu având ca obiect o procedură de atribuire prin dialog competitiv a unui contract, organizată de Asociația Municipală a Districtelor de Îngrijiri Medicale din Helsinki și Uusimaa (devenită ulterior HUS‑yhtymä), autoritatea contractantă. Contractul în discuție avea ca obiect achiziția unui sistem integrat de gestionare a achizițiilor publice și a serviciilor de expertiză conexe.
4. Din anunțul de participare reieșea că autoritatea contractantă urma să atribuie contractul pe baza criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic. În descrierea procedurii anexată la anunțul de participare se indica de asemenea faptul că compararea ofertelor se face în modul descris în invitația finală de participare la procedura de ofertare. În același document se arăta de asemenea că criteriile de atribuire provizorii și intervalele de ponderare aferente erau următoarele:
– prețul: 30 %-70 %;
– caracteristicile funcționale: 15 %-35 %;
– capacitatea echipei de experți: 15 %-35 %.
5. La încheierea dialogului desfășurat cu patru candidați selectați dintre cei care depuseseră cereri de participare, HUS‑yhtymä a transmis acestor candidați o invitație finală de participare la procedura de ofertare. Din invitația menționată reieșea că ponderea finală a raportului preț‑calitate și a criteriilor de atribuire era următoarea:
„– prețul: 30 %;
– calitatea: 70 %;
– funcționalitățile suplimentare (35 de puncte);
– întreținerea (35 puncte)”.
6. Prin decizia de atribuire și prin decizia ulterioară de rectificare, HUS‑yhtymä a atribuit contractul în favoarea SC Software Oy și a desemnat Cloudia Oy drept furnizor alternativ.
7. Împotriva deciziei de atribuire a contractului, Cloudia Oy a introdus o acțiune la instanța de prim grad de jurisdicție, susținând că intervalul cuprins între 30 % și 70 % pentru ponderarea criteriilor de atribuire, stabilit de autoritatea contractantă în anunțul de participare, nu era corespunzător din cauza întinderii sale. Instanța de prim grad de jurisdicție a admis acțiunea și a anulat atribuirea contractului. Prin urmare, HUS‑yhtymä a declarat recurs împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere.
8. În cadrul cauzei pendinte în fața sa, instanța de trimitere ridică două probleme de interpretare. Prin urmare, aceasta a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele două întrebări preliminare:
„1) În cadrul unui dialog competitiv în sensul articolului 30 din Directiva 2014/24/UE, autoritatea contractantă trebuie să evalueze ofertele depuse pe baza criteriilor de atribuire și a ponderii aferente acestora astfel cum sunt stabilite în anunțul de participare sau în documentul descriptiv ori această autoritate are dreptul să precizeze, în cadrul invitației finale de participare la procedura de ofertare care trebuie să fie trimisă ofertanților după negocieri, ponderea relativă a criteriilor de atribuire indicate în anunțul de participare sau în documentul descriptiv în special atunci când această pondere a fost indicată în anunțul de participare sau în documentul descriptiv pe baza unei întinderi a intervalului în sensul articolului 67 alineatul (5) al doilea paragraf din această directivă?
2) În cazul în care, în cadrul unui dialog competitiv, autoritatea contractantă are dreptul să precizeze, la momentul redactării invitației de participare la procedura de ofertare, ponderea indicată în anunțul de participare sau în documentul descriptiv pe baza unei întinderi a intervalului în sensul articolului 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24/UE, întinderea intervalului de ponderare utilizată în speță de autoritatea contractantă în etapa anunțului de participare poate fi considerată compatibilă cu articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 dacă se ia în considerare, pe de o parte, faptul că din întinderea intervalului utilizată de autoritatea contractantă nu rezultă ordinea finală a criteriilor de atribuire privind prețul și calitatea și, pe de altă parte, faptul că criteriile de atribuire și ponderea lor relativă din invitația finală de participare la procedura de ofertare sunt indicate în cadrul intervalului cu întinderea comunicată în etapa anunțului de participare?”
II. Analiză
9. Ambele întrebări preliminare formulate de instanța de trimitere privesc aplicarea articolului 67 alineatul (5) din Directiva 2014/24 în cadrul specific al procedurii dialogului competitiv, prevăzută la articolul 30 din aceeași directivă.
10. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 67 din Directiva 2014/24 prevede normele generale privind criteriile de atribuire a contractelor. Alineatul (5) al acestui articol privește obligația autorităților contractante de a indica ponderea relativă a criteriilor respective. Alineatul (5) menționat cuprinde trei paragrafe.
11. Primul paragraf prevede că „[a]utoritatea contractantă precizează, în documentele achiziției, ponderea relativă pe care o acordă fiecărui criteriu ales pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, cu excepția cazului în care aceasta este stabilită exclusiv pe baza prețului”.
12. Al doilea paragraf prevede că „[a]ceastă pondere poate fi exprimată ca un interval a cărui întindere maximă trebuie să fie corespunzătoare”.
13. Al treilea paragraf prevede că, „[î]n cazul în care ponderarea nu este posibilă din motive obiective, autoritatea contractantă indică criteriile în ordinea descrescătoare a importanței”.
14. Ambele întrebări preliminare privesc articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24, în ceea ce privește intervalele utilizate de HUS‑yhtymä pentru a exprima ponderea relativă a criteriilor de atribuire pe care intenționa să le utilizeze. Prima întrebare privește în esență momentul, în cadrul procedurii dialogului competitiv, în care autoritatea contractantă poate să stabilească în mod definitiv ponderea relativă exprimată în anunțul de participare pe baza unor intervale; a doua întrebare privește, în schimb, caracterul „corespunzător” al întinderii intervalelor utilizate de HUS‑yhtymä în cadrul achiziției specifice în discuție.
15. Pentru a răspunde la aceste două întrebări preliminare este oportun, cu titlu introductiv, să prezentăm pe scurt caracteristicile esențiale ale procedurii dialogului competitiv, astfel cum sunt reglementate de Directiva 2014/24.
A. Prezentare pe scurt a procedurii dialogului competitiv
16. Dialogul competitiv este o procedură flexibilă, concepută pentru atribuirea unor contracte deosebit de complexe. Procedura este utilă în cazurile în care autoritățile contractante sunt în imposibilitatea de a defini mijloacele ideale pentru a‑și satisface necesitățile sau pentru a evalua soluțiile pe care le poate oferi piața pe plan tehnic, financiar sau juridic(3). Aceasta poate fi situația, de exemplu, pentru proiecte inovatoare sau pentru produse ori servicii care necesită adaptare sau eforturi de proiectare, precum în cazul achizițiilor complexe, cum ar fi produsele sofisticate, serviciile intelectuale, ca de exemplu unele servicii de consultanță(4). Obiectivul fundamental al procedurii dialogului competitiv este acela de a permite autorității contractante, prin intermediul unui dialog cu candidații admiși, să identifice și să definească mijloacele cele mai potrivite pentru a răspunde necesităților lor, înainte de a solicita ofertele finale.
17. Dialogul competitiv a fost introdus pentru prima dată în dreptul Uniunii prin Directiva 2004/18(5), tocmai pentru a prevedea o procedură flexibilă care să ofere autorităților contractante o cale legală și transparentă de dialog cu piața, atunci când este necesar în special ca urmare a complexității contractului. Directiva 2014/24 a menținut logica inițială a procedurii, incluzând‑o însă într‑un cadru juridic actualizat.
18. Procedura dialogului competitiv nu este accesibilă în mod liber autorităților contractante, ci este condiționată de îndeplinirea anumitor condiții de utilizare, prevăzute la articolul 26 alineatul (4) din Directiva 2014/24. Astfel, o autoritate contractantă poate recurge la dialogul competitiv numai în cazul în care există una sau mai multe dintre următoarele situații: necesitățile acesteia nu pot fi îndeplinite fără adaptarea soluțiilor deja disponibile; lucrările, produsele sau serviciile care fac obiectul contractului includ soluții de proiectare sau soluții inovatoare; contractul nu poate fi atribuit fără negocieri prealabile din cauza circumstanțelor specifice legate de natura, complexitatea sau structura juridică și financiară a obiectului contractului sau specificațiile tehnice nu pot fi definite cu suficientă precizie.
19. Procedura dialogului competitiv este reglementată la articolul 30 din Directiva 2014/24 și cuprinde în esență patru etape.
20. Prima etapă constă în inițierea procedurii, prin publicarea de către autoritatea contractantă a unui anunț de participare. În acest anunț de participare sau într‑un document descriptiv sunt indicate și definite necesitățile autorității contractante, cerințele și criteriile de atribuire alese(6). Orice operator economic interesat care îndeplinește criteriile de selecție poate depune o cerere de participare la procedura dialogului competitiv(7).
21. A doua etapă este cea a dialogului propriu‑zis, care constituie esența procedurii. Mai întâi, autoritatea contractantă trimite simultan și în scris operatorilor selectați invitații de a participa la dialog(8), al căror conținut este precizat în anexa IX la Directiva 2014/24.
22. În continuare, autoritatea contractantă deschide, cu candidații selectați, un dialog al cărui obiectiv este de a identifica și de a defini mijloacele cele mai potrivite pentru a răspunde necesităților ei. Acest dialog poate privi toate aspectele achiziției. Dialogul se poate desfășura în etape succesive pentru a reduce numărul de soluții printr‑un fel de selectare treptată, aplicând însă și în orice caz criteriile de atribuire prevăzute în anunțul de participare sau în documentul descriptiv(9).
23. În cadrul dialogului, autoritățile contractante asigură egalitatea de tratament pentru toți participanții, în special fără a furniza, în mod discriminatoriu, informații care îi pot avantaja pe anumiți participanți în raport cu ceilalți(10). În cadrul dialogului se aplică de asemenea principiul confidențialității: autoritățile contractante nu dezvăluie celorlalți participanți soluțiile propuse sau alte informații confidențiale comunicate de un candidat, fără acordul acestuia(11). Autoritatea contractantă continuă dialogul până când este în măsură să identifice soluția sau soluțiile care pot răspunde necesităților sale(12).
24. În a treia etapă, după declararea încheierii etapei de dialog, autoritatea contractantă trimite participanților rămași invitația de a‑și depune ofertele finale pe baza soluțiilor definite în etapa dialogului(13).
25. În sfârșit, a patra etapă constă în evaluarea ofertelor primite pe baza criteriilor de atribuire prevăzute în anunțul de participare sau în documentul descriptiv(14) și, ulterior, în atribuirea finală a contractului.
B. Cu privire la prima întrebare preliminară
26. Prin intermediul primei întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 30 și articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul unei proceduri de dialog competitiv, o autoritate contractantă care a exprimat ponderea relativă a criteriilor de atribuire în anunțul de participare sau în documentul descriptiv pe baza unor intervale are posibilitatea de a preciza în mod definitiv această pondere relativă în invitația finală de participare la procedura de ofertare care trebuie trimisă participanților în urma dialogului desfășurat cu aceștia.
27. După cum s‑a văzut, articolul 67 alineatul (5) primul și al doilea paragraf din Directiva 2014/24 permite să se indice în documentele aferente procedurii de dialog ponderea relativă a criteriilor de atribuire pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, utilizând intervale a căror întindere maximă trebuie să fie corespunzătoare.
28. Însăși natura dialogului competitiv face ca utilizarea intervalelor să fie deosebit de indicată în acest tip de procedură. Astfel, după cum s‑a arătat, dialogul competitiv presupune în mod intrinsec recunoașterea unui grad important de flexibilitate în beneficiul autorităților contractante ca urmare a împrejurării că ele recurg la acest tip de procedură atunci când nu au încă posibilitatea de a defini cu precizie mijloacele cele mai potrivite pentru a răspunde necesităților lor.
29. În acest context, posibilitatea de a recurge la intervale de valori a căror întindere maximă să fie corespunzătoare, fără a prestabili, așadar, în mod strict ponderile relative, conferă autorităților contractante o marjă importantă de apreciere și de flexibilitate în ceea ce privește modalitățile de aplicare a criteriilor de atribuire a contractului. Intervalele, dacă sunt corespunzătoare, oferă în același timp participanților un cadru suficient de precis pentru a putea înțelege elementele esențiale ale evaluării care va conduce la atribuirea contractului.
30. În ceea ce privește termenul pentru indicarea ponderii relative prin intermediul unor intervale, din anexa IX la Directiva 2014/24 și în special din cuprinsul punctului 1 litera (e) din aceasta coroborat cu articolul 30 alineatul (2) ultima teză și cu articolul 54 din aceeași directivă reiese în mod explicit că ponderea relativă a criteriilor de atribuire trebuie să figureze în anunțul de participare sau, alternativ, în invitația pentru confirmarea interesului, în specificațiile tehnice sau în documentul descriptiv.
31. De altfel, aceste cerințe sunt conforme cu jurisprudența Curții potrivit căreia obligația autorităților contractante de a indica, în anunțul de participare sau în caietul de sarcini, „ponderea relativă” a fiecăruia dintre criteriile de atribuire presupune ca regulile de ponderare să fie clar definite de la începutul procedurii de atribuire, astfel încât o autoritate contractantă nu poate, în principiu, să aplice reguli de ponderare pe care nu le‑a adus în prealabil la cunoștința ofertanților(15).
32. Prin urmare, este clar că indicarea ponderii relative prin intervale trebuie efectuată, în conformitate cu principiile transparenței și egalității de tratament, la începutul procedurii dialogului competitiv.
33. Totuși, în cazul în care autoritatea contractantă decide să utilizeze intervalele, Directiva 2014/24 nu precizează în ce etapă a procedurii de atribuire și în special în ce etapă a procedurii complexe a dialogului competitiv trebuie stabilită în mod definitiv această pondere relativă.
34. În cauza pendinte în fața instanței de trimitere, o astfel de stabilire definitivă a fost efectuată după încheierea dialogului cu participanții selectați, în invitația finală de participare la procedura de ofertare.
35. În această privință, obiectivul etapei de dialog este de a identifica și de a defini mijloacele cele mai potrivite pentru a răspunde necesităților autorității contractante. În acest context, autoritățile contractante poartă discuții structurate cu participanții selectați, care pot avea ca obiect toate aspectele achiziției și prin care se urmărește să se specifice, pe măsură ce dialogul respectiv se desfășoară, informațiile referitoare la această achiziție. Numai atunci când acest dialog se încheie deoarece autoritatea contractantă a identificat soluția sau soluțiile care pot răspunde necesităților sale, participanții își prezintă ofertele finale.
36. Rezultă că, atât timp cât dialogul competitiv nu s‑a încheiat, întrucât soluțiile corespunzătoare nu au fost încă găsite, autoritatea contractantă trebuie să poată păstra flexibilitatea pe care i‑o oferă procedura dialogului competitiv pentru a defini astfel de soluții. În această etapă, așadar, nu este strict necesar ca ponderea relativă a criteriilor de atribuire exprimată prin intervale să fie stabilită în mod definitiv. Pe de altă parte, a obliga autoritatea contractantă să stabilească în mod definitiv o astfel de pondere înainte de încheierea etapei de dialog ar risca să limiteze sau chiar să golească de conținut flexibilitatea oferită în mod specific de această procedură.
37. Totuși, după încheierea dialogului competitiv și, așadar, după clarificarea în mod definitiv a soluției sau a soluțiilor posibile, autoritatea contractantă poate stabili ponderile relative finale ale criteriilor de atribuire, în limitele intervalelor indicate în prealabil, astfel încât participanții la dialog rămași să poată ține seama de acestea la elaborarea ofertelor lor finale.
38. O interpretare în acest sens a dispozițiilor relevante asigură, de altfel, respectarea atât a principiului egalității de tratament(16), cât și a obligației de transparență care decurge din acesta(17).
39. Din considerațiile care precedă reiese, în opinia noastră, că trebuie să se răspundă la prima întrebare preliminară după cum urmează: articolul 30 și articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca, în cadrul unei proceduri de dialog competitiv, o autoritate contractantă care a exprimat ponderea relativă a criteriilor de atribuire în anunțul de participare sau în documentul descriptiv pe baza unui interval să aibă posibilitatea de a preciza în mod definitiv această pondere relativă în invitația finală de participare la procedura de ofertare care trebuie trimisă participanților în urma dialogului desfășurat cu aceștia.
C. Cu privire la a doua întrebare preliminară
40. Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 30 din aceeași directivă trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei proceduri de dialog competitiv, o autoritate contractantă poate utiliza în anunțul de participare intervale pentru ponderea relativă a criteriilor de atribuire a contractului din a căror întindere nu rezultă ordinea finală a acestor criterii, ținând seama de faptul că criteriile de atribuire și ponderea lor relativă, indicate în invitația finală de participare la procedura de ofertare, se încadrează în intervalul cu întinderea comunicată în anunțul de participare.
41. Instanța de trimitere adresează această întrebare preliminară într‑un context în care, așa cum reiese din cuprinsul punctului 4 de mai sus, în cadrul procedurii de achiziție în discuție în cauza pendinte în fața sa, intervalele utilizate de autoritatea contractantă pentru a indica ponderea relativă a criteriilor de atribuire a contractului prevedeau: pentru preț, un interval de 30 %-70 %, iar pentru calitate, două intervale, de 15 %-35 % pentru caracteristicile funcționale și, respectiv, de 15 %-35 % pentru capacitatea echipei de experți.
42. Utilizarea acestor intervale nu permitea, așadar, să se stabilească, la momentul publicării anunțului de participare, care era ordinea importanței criteriilor de atribuire și, în mod specific, care criteriu, cel privind prețul sau cele două criterii referitoare la calitate, ar fi avut un rol preponderent pentru atribuirea finală a contractului. Astfel, prin utilizarea unor asemenea intervale, putea exista un număr nelimitat de posibilități în două situații‑limită: o situație în care, odată stabilite ponderile relative finale, prețul ar fi avut un impact de 70 %, iar calitatea, de 30 % sau, invers – așa cum a fost cazul ulterior –, o situație în care calitatea ar fi avut un impact de 70 %, iar prețul, doar de 30 %.
43. În acest context, pentru a verifica dacă, așa cum se solicită în a doua întrebare preliminară, în cadrul unei proceduri de dialog competitiv, utilizarea unor astfel de intervale este compatibilă cu articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24, considerăm că, mai întâi, este necesar să se procedeze la interpretarea dispoziției menționate pentru a stabili dacă aceasta permite, în general, utilizarea unor intervale pentru ponderea relativă a criteriilor de atribuire a contractului din a căror întindere nu rezultă ordinea finală a criteriilor de atribuire. În continuare, va trebui să se verifice dacă, în cadrul special al procedurii de atribuire prin dialog competitiv, se justifică sau nu o abordare specifică în considerarea caracteristicilor particulare ale acestei proceduri.
1. Cu privire la interpretarea articolului 67 alineatul (5) al doilea paragraf
44. Dintr‑o jurisprudență constantă reiese că, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte(18), precum și, dacă este cazul, de geneza acestei reglementări(19).
45. Din punct de vedere textual, articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 prevede că ponderea relativă a criteriilor de atribuire poate fi exprimată prin prevederea unui interval a cărui întindere maximă trebuie să fie corespunzătoare(20).
46. Analiza literală a dispoziției menționate nu permite să se clarifice în mod definitiv aspectul dacă indicarea ponderii relative a criteriilor de atribuire prin intermediul unor intervale trebuie sau nu să indice ordinea finală a acestor criterii.
47. Astfel, pe de o parte, noțiunea de „pondere relativă” ca atare nu presupune în mod necesar stabilirea unei ordini finale a factorilor luați în considerare.
48. Din punct de vedere terminologic, în statistică, ponderarea constituie o operațiune (numită și atribuire de ponderi) prin care, la calcularea unei medii, fiecărui termen i se atribuie un coeficient (numit pondere) care exprimă importanța relativă a termenului respectiv în raport cu ceilalți. Fiind „relativă”, este clar că ponderea trebuie să permită identificarea unui raport în funcție de importanță între toate elementele luate în considerare. Totuși, în cazul în care ponderea este exprimată prin utilizarea unor intervale, deși implică, în general, cel puțin identificarea unei ordini parțiale a importanței elementelor, aceasta nu determină întotdeauna și în mod necesar o ordine completă și univocă. Depinde de modul în care sunt definite intervalele.
49. Astfel, în ipoteza în care intervalele nu se suprapun (de exemplu: A = 40 %-50 %, B = 25 %-35 %, C = 15 %-20 %), ordinea finală a importanței diferiților factori va fi încorporată în intervale. Totuși, în ipoteza în care, așa cum este cazul intervalelor din anunțul de participare în discuție, intervalele, în schimb, se suprapun (de exemplu: A = 30 %-50 %, B = 25 %-45 %, C = 10 %-30 %), nu va fi posibil să se deducă cu certitudine ordinea finală a factorilor înainte ca valorile finale exprimate în cadrul intervalelor să fie stabilite în mod definitiv.
50. Pe de altă parte, articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 prevede că întinderea maximă a intervalului trebuie să fie „corespunzătoare”. Totuși, Directiva 2014/24 nu specifică – în opinia noastră, în mod intenționat – ce trebuie să se înțeleagă prin întindere „corespunzătoare”, lăsând astfel autorului interpretării și, în final, Curții sarcina de a stabili, de la caz la caz, sfera de aplicare a acestei noțiuni.
51. În acest context, trebuie, așadar, să se efectueze analiza sistematică și teleologică a articolului 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 pentru a stabili dacă dispoziția menționată permite să se indice ponderea relativă a criteriilor de atribuire pe baza unor intervale care nu definesc în prealabil ordinea finală a unor astfel de criterii potrivit dispoziției amintite.
52. În această privință, din punct de vedere sistematic, dispoziția în discuție se înscrie în cadrul articolului 67 alineatul (5) din Directiva 2014/24, care, după cum s‑a amintit la punctele 10-13 de mai sus, este constituit din trei paragrafe. Primul paragraf prevede, mai întâi, obligația de principiu a autorităților contractante de a preciza ponderea relativă a criteriilor de atribuire a contractului.
53. Din considerentul (90), precum și din jurisprudența Curții reiese că obligația menționată răspunde cerinței de a asigura respectarea principiului egalității de tratament și a obligației de transparență care decurge din acesta. Astfel, obligația amintită urmărește să permită oricărui operator care participă la procedura de achiziții publice să fie informat în mod rezonabil cu privire la criteriile și la modalitățile ce urmează să fie aplicate în vederea identificării ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic. Ea exprimă obligația autorităților contractante prevăzută la articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24, potrivit căruia acestea trebuie să trateze operatorii economici în mod egal și fără discriminare și să acționeze în mod transparent(21).
54. Al doilea paragraf al alineatului (5) menționat, și anume dispoziția care este interpretată, oferă autorităților contractante posibilitatea de a indica ponderea relativă prin utilizarea unor intervale, asigurându‑le astfel o marjă de flexibilitate. Această posibilitate nu este supusă niciunei condiții de oportunitate. Autoritatea contractantă poate utiliza intervalele atunci când consideră că este cel mai bine, cu respectarea singurei condiții ca „întinderea maximă să fie corespunzătoare”. Deși, după cum s‑a văzut, Directiva 2014/24 nu precizează semnificația expresiei „întindere corespunzătoare”, este clar că aceasta trebuie să se refere la obiectivul obligației de a indica ponderea relativă care, după cum s‑a arătat la punctul precedent, privește cerința de a asigura respectarea principiului egalității de tratament și a obligației de transparență care decurge din acesta.
55. Al treilea paragraf, interpretat în lumina considerentului (90), prevede că singurul caz în care autoritățile contractante pot deroga de la obligația de a indica ponderea relativă a criteriilor de atribuire este cel în care ponderea menționată nu poate fi stabilită în prealabil, în special din cauza complexității contractului. Această derogare de la obligația indicării prealabile a ponderii trebuie totuși să fie justificată și motivată în mod corespunzător. Într‑un astfel de caz este însă necesar ca, în orice caz, autoritățile contractante respective să indice criteriile de atribuire în ordinea descrescătoare a importanței.
56. Indicarea ordinii descrescătoare a importanței criteriilor de atribuire a contractului apare, așadar, în economia articolului 67 alineatul (5) din Directiva 2014/24, ca fiind limita insurmontabilă necesară pentru a asigura pragul minim al respectării principiilor egalității de tratament și transparenței pentru candidați în ceea ce privește necesitatea de a cunoaște în prealabil importanța criteriilor de atribuire a contractului. În cazul în care, din motive obiective și justificate, nu este posibil să se indice ponderea relativă a acestor criterii, Directiva 2014/24 prevede că trebuie să se indice cel puțin ordinea descrescătoare a importanței acestor criterii.
57. Totuși, deși indicarea ordinii descrescătoare a importanței criteriilor de atribuire constituie limita insurmontabilă a marjei de apreciere lăsate autorităților contractante pentru a‑și îndeplini obligația de a aduce în prealabil la cunoștința candidaților importanța specifică a criteriilor de atribuire, rezultă în mod necesar că această limită trebuie respectată și în ceea ce privește indicarea ponderii relative a acestor criterii prin intermediul unor intervale. De altfel, în acest context, ar fi, în opinia noastră, ilogic ca posibilitatea de derogare prevăzută cu titlu excepțional și subsidiar la al treilea paragraf – pentru care este prevăzută în mod expres o obligație de justificare și de motivare – să constituie o reglementare mai restrictivă și mai limitativă a marjei de apreciere a autorităților contractante decât o normă cu caracter mai general precum cea prevăzută la al doilea paragraf. Pe de altă parte, obligația de a prevedea intervale a căror întindere să fie „corespunzătoare” urmărește tocmai să împiedice autoritățile contractante să definească ponderi atât de vagi încât să nu permită participanților să înțeleagă încă de la început importanța relativă a fiecărui criteriu de atribuire.
58. O astfel de interpretare a dispoziției în discuție apare, de altfel, ca fiind confirmată de geneza normei. În această privință, dispoziția prevăzută în prezent la articolul 67 alineatul (5) din Directiva 2014/24 a fost introdusă în dreptul Uniunii în materie de achiziții publice prin articolul 53 alineatul (2) din Directiva 2004/18. Din lucrările pregătitoare ale directivei(22) menționate reiese că obligația de a indica ponderea relativă a criteriilor de atribuire a fost introdusă tocmai pentru a limita marja de apreciere, considerată excesivă, lăsată autorităților contractante de simpla lor obligație, existentă înainte de intrarea în vigoare a acestei dispoziții, de a indica în caietul de sarcini sau în anunțul de participare criteriile de atribuire a căror aplicare o prevedeau, „dacă este posibil, în ordinea descrescătoare a importanței care le este atribuită”(23). Aceasta confirmă că dispoziția de la al treilea paragraf nu poate fi mai restrictivă, în ceea ce privește limitarea marjei de apreciere a autorităților contractante, decât cea prevăzută la al doilea paragraf.
59. Pe de altă parte, din punct de vedere pur teleologic, considerăm că admiterea posibilității autorităților contractante de a utiliza în anunțul de participare intervale care permit ulterior modificarea stabilirii ordinii importanței criteriilor de atribuire ar determina o încălcare a principiilor egalității de tratament și transparenței pe care autoritățile contractante, potrivit articolului 18 din Directiva 2014/24, trebuie să le respecte pe tot parcursul procedurii de atribuire a contractului(24), iar articolul 67 alineatul (5) din directivă, după cum s‑a arătat la punctul 55 de mai sus, urmărește tocmai să garanteze respectarea acestora.
60. Astfel, prin admiterea utilizării unor intervale care nu permit să se înțeleagă ordinea relativă a importanței s‑ar rezerva autorităților contractante posibilitatea de a acorda criteriilor de atribuire, la momentul evaluării ofertelor, o pondere determinată și, așadar, o valoare relativă necunoscută ofertanților. Aceasta ar permite autorităților contractante să acorde o importanță neprevizibilă unuia sau mai multor criterii, chiar și după deschiderea ofertelor, permițând astfel acestora să privilegieze una sau alta dintre oferte(25).
61. De altfel, din jurisprudența Curții reiese în mod clar nu numai că ponderea relativă a fiecăruia dintre criteriile de atribuire trebuie să fie clar definită de la începutul procedurii de atribuire a contractului, permițând astfel ofertanților să stabilească în mod obiectiv importanța efectivă acordată unui criteriu de atribuire în raport cu un altul în cadrul evaluării lor ulterioare de către autoritatea contractantă, ci și că, de asemenea, ponderea relativă a fiecăruia dintre criteriile de atribuire nu poate fi modificată în cursul procedurii(26).
62. Curtea a admis o singură excepție de la această abordare restrictivă, în ceea ce privește subcriteriile de atribuire, cu condiția respectării cerințelor privind protecția egalității de tratament și obligația de transparență care decurge din aceasta(27).
63. Din considerațiile care precedă rezultă, în opinia noastră, că articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 nu permite indicarea ponderii relative a criteriilor de atribuire pe baza unor intervale care nu definesc în prealabil ordinea finală a acestor criterii. Astfel de intervale nu pot fi, așadar, considerate „corespunzătoare” în sensul acestei dispoziții.
2. Cu privire la aplicarea articolului 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 în cadrul specific al dialogului competitiv
64. Totuși, trebuie să se verifice dacă, ținând seama de caracteristicile și de particularitățile specifice ale procedurii dialogului competitiv, așa cum au fost evidențiate la punctele 16-25 de mai sus, se justifică sau nu o abordare specială în ceea ce privește aplicarea articolului 67 alineatul (5) al doilea paragraf în cadrul acestei proceduri de atribuire.
65. După cum reiese din cuprinsul punctelor menționate, având în vedere obiectivul său specific, și anume de a permite autorității contractante, prin intermediul unui dialog cu candidații admiși, să identifice și să definească mijloacele cele mai potrivite pentru a răspunde necesităților lor, înainte de a solicita ofertele finale, procedura de atribuire prin dialog competitiv implică recunoașterea unei marje de apreciere accentuate în favoarea autorității contractante comparativ cu alte proceduri de atribuire.
66. Astfel, după cum am observat deja, autoritățile contractante au interesul de a utiliza această formă procedurală atunci când se află în incapacitatea de a defini mijloacele potrivite pentru a răspunde necesităților lor sau de a evalua soluțiile pe care piața le poate oferi pentru cerințele lor din punct de vedere tehnic, financiar sau juridic. În special în cadrul dialogului prin care se caracterizează dialogul competitiv, autoritatea contractantă ia în considerare funcționalitățile de care intenționează să beneficieze sau prestațiile pe care intenționează să le realizeze. În aceste împrejurări, nu este exclus ca imposibilitatea unei autorități contractante de a prefigura încă de la început în mod concret mijloacele care răspund necesităților sale să o pună în incapacitatea de a pondera inițial cu precizie criteriile de atribuire a contractului.
67. În acest context, se pune problema întinderii marjei de apreciere care trebuie recunoscută autorității contractante în ceea ce privește o astfel de ponderare.
68. Desigur, prin faptul că oferă posibilitatea de a exprima ponderea respectivă pe baza unor intervale, articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf permite să nu se prestabilească în mod precis ponderea și, prin urmare, lasă deja o marjă de apreciere importantă. După cum s‑a văzut deja, noțiunea de întindere „corespunzătoare” trebuie interpretată în sens larg în cadrul dialogului competitiv. Totuși, această marjă de apreciere nu se poate extinde până la a permite autorităților contractante să nu indice, prin derogare de la cele prevăzute la al treilea paragraf al aceleiași dispoziții, ordinea descrescătoare a importanței criteriilor de atribuire.
69. În această privință, arătăm, în primul rând, că nicio dispoziție specifică din Directiva 2014/24 nu prevede o derogare sau o aplicare diferențiată ori specială a dispozițiilor articolului 67 alineatul (5) din aceeași directivă în cadrul specific al procedurii de atribuire prin dialog competitiv. Articolul 67 alineatul (5) din Directiva 2014/24 are caracter general și se aplică în ansamblul său tuturor procedurilor de achiziții prevăzute de această directivă.
70. În al doilea rând, din articolul 30 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 reiese în mod explicit că, în cadrul dialogului competitiv, autoritatea contractantă este obligată să respecte principiile egalității de tratament și transparenței pe parcursul întregii proceduri.
71. Deși aceste principii trebuie luate în considerare și aplicate ținând seama de particularitățile procedurii de atribuire prin dialog competitiv, care presupune în mod intrinsec o marjă largă de apreciere, din cuprinsul punctelor 59-61 de mai sus reiese totuși că faptul de a oferi autorităților contractante posibilitatea de a modifica ordinea importanței criteriilor de atribuire într‑un moment în care au avut cunoștință de soluțiile propuse de diferiții participanți ar implica în mod potențial o încălcare a principiului egalității de tratament între concurenți, iar aceasta și în contextul dialogului competitiv.
72. Rezultă, în opinia noastră, că, în pofida marjei largi de apreciere recunoscute autorităților contractante în cadrul procedurii dialogului competitiv, articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24, astfel cum a fost interpretat la punctul 63 de mai sus, trebuie să se aplice pe deplin și acestei proceduri de atribuire.
73. În sfârșit, trebuie arătat că ultima teză a celei de a doua întrebări preliminare, referitoare la faptul că criteriile de atribuire și ponderea lor relativă, indicate în invitația finală de participare la procedura de ofertare din speță, se încadrau în intervalul comunicat în anunțul de participare, este irelevantă pentru răspunsul la această întrebare. Astfel, o eventuală indicare în invitația finală de participare la procedura de ofertare a unor criterii de atribuire sau a valorilor finale ale ponderii lor relative care nu ar fi conforme cu indicațiile și cu intervalele care figurează în anunțul de participare ar constitui o încălcare a principiilor egalității de tratament și transparenței, precum și o încălcare a articolului 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24.
74. În concluzie, din considerațiile care precedă reiese, în opinia noastră, că la a doua întrebare preliminară trebuie să se răspundă după cum urmează: articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 30 din aceeași directivă trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei proceduri de dialog competitiv, o autoritate contractantă nu poate să utilizeze în anunțul de participare intervale pentru ponderea relativă a criteriilor de atribuire a contractului din care nu rezultă ordinea finală a acestor criterii.
III. Concluzie
75. Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda) după cum urmează:
1) Articolul 30 și articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24/UE trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca, în cadrul unei proceduri de dialog competitiv, o autoritate contractantă care a exprimat ponderea relativă a criteriilor de atribuire în anunțul de participare sau în documentul descriptiv pe baza unui interval să aibă posibilitatea de a preciza în mod definitiv această pondere relativă în invitația finală de participare la procedura de ofertare care trebuie trimisă participanților în urma dialogului desfășurat cu aceștia.
2) Articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 30 din aceeași directivă trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei proceduri de dialog competitiv, o autoritate contractantă nu poate să utilizeze în anunțul de participare intervale pentru ponderea relativă a criteriilor de atribuire a contractului din care nu rezultă ordinea finală a acestor criterii.
1 Limba originală: italiana.
2 Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).
3 A se vedea considerentul (42) al Directivei 2014/24.
4 A se vedea considerentele (42) și (43) ale Directivei 2014/24.
5 Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116). A se vedea în special articolul 29 din această directivă.
6 A se vedea articolul 30 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Directiva 2014/24.
7 A se vedea articolul 30 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/24.
8 A se vedea articolul 30 alineatul (1) al treilea paragraf și articolul 54 din Directiva 2014/24.
9 Articolul 30 alineatul (4) din Directiva 2014/24.
10 Articolul 30 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2014/24.
11 Articolul 30 alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 2014/24.
12 Articolul 30 alineatul (5) din Directiva 2014/24.
13 Articolul 30 alineatul (6) din Directiva 2014/24.
14 Articolul 30 alineatul (7) din Directiva 2014/24.
15 A se vedea în acest sens, în ceea ce privește articolul 53 alineatul (2) din Directiva 2004/18, Hotărârea din 14 iulie 2016, TNS Dimarso (C‑6/15, EU:C:2016:555, punctele 24 și 25 și jurisprudența citată).
16 Dintr‑o jurisprudență constantă reiese că acest principiu impune ca toți ofertanții să dispună de aceleași șanse în formularea termenilor ofertelor lor și implică, așadar, ca acestea să fie supuse acelorași condiții pentru toți concurenții. A se vedea printre altele Hotărârea din 11 iulie 2019, Telecom Italia (C‑697/17, EU:C:2019:599, punctul 33 și jurisprudența citată).
17 Potrivit unei jurisprudențe constante, această obligație are în esență ca scop să asigure posibilitatea oricărui operator interesat de a decide să depună o ofertă în cadrul unor cereri de ofertă pe baza tuturor informațiilor relevante și să garanteze lipsa riscului de favoritism și de comportament arbitrar din partea autorității contractante. A se vedea printre altele Hotărârea din 4 aprilie 2019, Allianz Vorsorgekasse (C‑699/17, EU:C:2019:290, punctul 62 și jurisprudența citată).
18 A se vedea, ex multis, Hotărârea din 15 ianuarie 2026, AVR-Afvalverwerking (C‑692/23, EU:C:2026:4, punctul 37 și jurisprudența citată).
19 A se vedea, ex multis, Hotărârea din 22 aprilie 2015, Drukarnia Multipress (C‑357/13, EU:C:2015:253, punctul 22 și jurisprudența citată).
20 A se vedea punctul 12 de mai sus.
21 A se vedea, în ceea ce privește articolul 53 alineatul (2) din Directiva 2004/18, Hotărârea din 14 iulie 2016, TNS Dimarso (C‑6/15, EU:C:2016:555, punctul 21).
22 A se vedea Expunerea de motive la Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri, de servicii și de lucrări [COM(2000) 275 final] (JO 2001, E 29 din 30 ianuarie 2001 p. 11). A se vedea în special punctele 6.2 și 6.3.
23 A se vedea în această privință Concluziile avocatului general Mengozzi prezentate în cauza TNS Dimarso (C‑6/15, EU:C:2016:160, punctul 22).
24 În această privință, a se vedea, ex multis, cel mai recent Hotărârea din 5 martie 2026, AESTE (C‑210/24, EU:C:2026:145, punctul 52 și jurisprudența citată).
25 În această privință, a se vedea de asemenea, pe de o parte, Expunerea de motive la Propunerea de directivă (COM/2000/275 final), citată anterior, punctul 6.2, și, pe de altă parte, Nota explicativă a Comisiei Europene privind dialogul competitiv (Documentul CC/2005/04, p. 7, ultimul paragraf).
26 A se vedea, în ceea ce privește articolul 53 alineatul (2) din Directiva 2004/18, Hotărârea din 14 iulie 2016, TNS Dimarso (C‑6/15, EU:C:2016:555, punctul 25).
27 Curtea a admis că este posibil ca o autoritate contractantă să determine, după expirarea termenului de prezentare a ofertelor, coeficienți de ponderare pentru subcriteriile care corespund în esență criteriilor aduse în prealabil la cunoștința ofertanților, cu trei condiții, și anume ca această determinare ex post, în primul rând, să nu modifice criteriile de atribuire a contractului definite în caietul de sarcini sau în anunțul de participare, în al doilea rând, să nu conțină elemente care, dacă ar fi fost cunoscute la momentul pregătirii ofertelor, ar fi putut influența această pregătire și, în al treilea rând, să nu fi fost adoptată pe baza unor elemente susceptibile să aibă un efect discriminatoriu față de unul dintre ofertanți. A se vedea Hotărârea din 14 iulie 2016, TNS Dimarso (C‑6/15, EU:C:2016:555, punctul 26 și jurisprudența citată).