<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0200151901.case.xml"><NO.CASE>C-292/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0292</NO.CELEX><NO.SEQ>0009.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1540</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>1558</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>19</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070215">15.2.2007</DATE> — CAUZA C-292/05</LEFT><RIGHT>LECHOURITOU ŞI ALŢII</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a doua)</P><P><DATE ISO="20070215">15 februarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: greaca.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C-292/05,</P><P>având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul Protocolului din <DATE ISO="19710603">3 iunie 1971</DATE> privind interpretarea de către Curtea de Justiţie a Convenţiei din <DATE ISO="19680927">27 septembrie 1968</DATE> privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială de Efeteio Patron (Grecia), prin decizia din <DATE ISO="20050608">8 iunie 2005</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20050720">20 iulie 2005</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P>Eirini Lechouritou,</P><P>Vasileios Karkoulias,</P><P>Georgios Pavlopoulos,</P><P>Panagiotis Brátsikas,</P><P>Dimitrios Sotiropoulos,</P><P>Georgios Dimopoulos</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P>Dimosio tis Omospondiakis Dimokratias tis Germanias,</P></DEFENDANTS></PARTIES><?PAGE NO="I-1541"?><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a doua),</P><P>compusă din domnul C. W. A. Timmermans, preşedinte de cameră, domnii R. Schintgen (raportor), J. Klučka, doamna R. Silva de Lapuerta şi domnul J. Makarczyk, judecători,</P><P>avocat general: domnul D. Ruiz-Jarabo Colomer,</P><P>grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20060928">28 septembrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru doamna Lechouritou, precum şi pentru domnii Karkoulias, Pavlopoulos, Brátsikas, Sotiropoulos şi Dimopoulos, de I. Stamoulis, dikigoros, şi J. Lau, Rechtsanwalt;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul german, de domnul R. Wagner, în calitate de agent, asistat de domnul B. Heß, professeur;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul G. Aiello, avvocato dello Stato;</P></ITEM><?PAGE NO="I-1542"?><ITEM><P>pentru guvernul olandez, de doamna H. G. Sevenster şi de domnul M. de Grave, în calitate de agenţi;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul polonez, de domnul T. Nowakowski, în calitate de agent;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de doamnele M. Condou-Durande şi A.-M. Rouchaud-Joët, în calitate de agenţi,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20061108">8 noiembrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 1 din Convenţia din <DATE ISO="19680927">27 septembrie 1968</DATE> privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="299" DATE.PUB="1972" PAGE.FIRST="32">JO 1972, L 299, p. 32</REF.DOC.OJ>), astfel cum a fost modificată prin Convenţia din <DATE ISO="19781009">9 octombrie 1978</DATE> privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="304" DATE.PUB="1978" PAGE.FIRST="1">JO L 304, p. 1</REF.DOC.OJ> şi - text modificat - p. 77), prin Convenţia din <DATE ISO="19821025">25 octombrie 1982</DATE> privind aderarea Republicii Elene (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="388" DATE.PUB="1982" PAGE.FIRST="1">JO L 388, p. 1</REF.DOC.OJ>) şi prin Convenţia din <DATE ISO="19890526">26 mai 1989</DATE> privind aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="285" DATE.PUB="1989" PAGE.FIRST="1">JO L 285, p. 1</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>Convenţia de la Bruxelles<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-1543"?><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Lechouritou şi domnii Karkoulias, Pavlopoulos, Brátsikas, Sotiropoulos şi Dimopoulos, resortisanţi greci cu domiciliul în Grecia, reclamanţi în acţiunea principală, pe de o parte, şi Republica Federală Germania, pe de altă parte, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral suferit de reclamanţi, ai căror părinţi au fost victimele acţiunilor forţelor armate germane în timpul ocupării Greciei în perioada celui de al Doilea Război Mondial</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 1 din Convenţia de la Bruxelles, care constituie titlul I al acesteia, intitulat <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Domeniul de aplicare<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Prezenta convenţie se aplică în materie civilă şi comercială indiferent de natura instanţei. Ea nu se aplică în special în materie fiscală, vamală sau administrativă.</P><P>Sunt excluse de la aplicarea convenţiei:</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>starea şi capacitatea persoanelor fizice, raporturile patrimoniale dintre soţi, testamentele şi succesiunile;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>reorganizarea judiciară şi falimentul, concordatele şi alte proceduri similare;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-1544"?><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>securitatea socială;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>arbitrajul<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Normele de competenţă stabilite de Convenţia de la Bruxelles sunt prevăzute la articolele 2-24, care constituie titlul II al acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 2, care face parte din secţiunea 1, intitulată <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Dispoziţii generale<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>, a titlului II, enunţă în primul paragraf norma de principiu a Convenţiei de la Bruxelles în termenii următori:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat contractant sunt acţionate în judecată, indiferent de cetăţenia sau naţionalitatea acestora, în faţa instanţelor statului respectiv.<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 3 primul paragraf din Convenţia de la Bruxelles, care figurează în aceeaşi secţiune 1, este formulat după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat contractant pot fi acţionate în justiţie în faţa instanţelor altui stat contractant numai în temeiul normelor enunţate în secţiunile 2-6 din prezentul titlu.<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-1545"?><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Articolele 5-18 din Convenţia de la Bruxelles, care formează secţiunile 2-6 din titlul II al acesteia, enunţă normele de competenţă specială, imperativă sau exclusivă.</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Potrivit articolului 5, care figurează în secţiunea 2, intitulată <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Competenţe speciale<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>, a titlului II din Convenţia de la Bruxelles:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>Pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat contractant poate fi acţionat în justiţie, într-un alt stat contractant:</P><P>[...]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>în materie delictuală sau cvasidelictuală, în faţa instanţei din locul în care s-a produs faptul prejudiciabil;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>dacă este vorba de o acţiune pentru repararea prejudiciului sau de o acţiune în restituire ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, în faţa instanţei sesizate prin acţiunea publică, în măsura în care această instanţă, conform legii, poate judeca acţiuni civile;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[...]<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1546"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Din dosarul transmis Curţii de instanţa de trimitere rezultă că litigiul din acţiunea principală îşi are originea în masacrul civililor comis de soldaţi ai forţelor armate germane la <DATE ISO="19431213">13 decembrie 1943</DATE>, în urma căruia au rezultat 676 de victime din rândul locuitorilor din localitatea Kalavrita (Grecia).</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>în cursul anului 1995, reclamanţii din acţiunea principală au introdus o acţiune la Polymeles Protodikeio Kalavriton, cu scopul de a obţine obligarea Republicii Federale Germania la repararea prejudiciilor materiale, precum şi a prejudiciului moral şi a suferinţelor psihice care le-au fost cauzate de acţiunile forţelor armate germane.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>în 1998, Polymeles Protodikeio Kalavriton, în faţa căreia Republica Federală Germania nu a compărut, a respins acţiunea pentru motivul că instanţele greceşti nu sunt competente să se pronunţe asupra acesteia, dat fiind că statul pârât, care este un stat suveran, beneficiază de privilegiul imunităţii în conformitate cu articolul 3 alineatul 2 din Codul de procedură civilă grec.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>în ianuarie 1999, reclamanţii din acţiunea principală au declarat apel împotriva acestei hotărâri de respingere la Efeteio Patron, care, după ce a hotărât în cursul anului 2001 că apelul este admisibil din punct de vedere formal, a suspendat judecarea cauzei până când Anotato Eidiko Dikastirio (curte supremă specială) se va fi pronunţat într-o cauză paralelă cu privire la interpretarea regulilor de drept internaţional în materia imunităţii de jurisdicţie a statului suveran şi la calificarea acestora drept reguli general admise de comunitatea internaţională. Mai exact, respectiva cauză purta, pe de o parte, asupra faptului dacă articolul 11 din Convenţia europeană privind imunitatea statelor - semnată la Basel la <DATE ISO="19720516">16 mai 1972</DATE>, dar la care<?PAGE NO="I-1547"?> Republica Elenă nu este parte contractantă - trebuie considerat ca fiind o normă de drept internaţional general recunoscută. Potrivit articolului 11 din Convenţia europeană privind imunitatea statelor, <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>[u]n stat contractant nu poate invoca imunitatea de jurisdicţie în faţa unei instanţe a unui alt stat contractant dacă procesul se referă la repararea unui prejudiciu adus persoanei sau unui bun, dacă faptele care au cauzat prejudiciul sunt comise pe teritoriul statului forului şi dacă făptuitorul se afla pe teritoriul statului respectiv atunci când a comis faptele<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/> [traducere neoficială]. Pe de altă parte, în aceeaşi cauză a fost pusă şi întrebarea dacă această excepţie privind imunitatea statelor contractante acoperă, conform cutumei internaţionale, cererile de despăgubire pentru actele delictuale comise în timpul unui conflict armat, dar care au afectat persoane ce aparţin unui anumit grup sau dintr-o anumită localitate, care nu erau implicate în conflictul armat şi nu participau la operaţiunile de război.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>În cursul anului 2002, Anotato Eidiko Dikastirio s-a pronunţat în această privinţă în cauza cu care era sesizată la acea vreme în sensul că <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>în stadiul actual al evoluţiei dreptului internaţional, continuă să se aplice regula general admisă a acestui drept conform căreia un stat nu poate fi în mod valabil chemat în faţa unei instanţe a unui alt stat pentru obţinerea de despăgubiri în legătură cu o faptă cauzatoare de prejudicii de orice natură care a fost comisă pe teritoriul statului forului şi în care sunt implicate sub orice formă forţele armate ale statului pârât, fie pe timp de război, fie pe timp de pace<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>, astfel încât statul pârât se bucură în acest caz de imunitate.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Conform articolului 100 alineatul 4 din Constituţia elenă, hotărârile pronunţate de Anotato Eidiko Dikastirio sunt <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>irevocabile<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>. Mai mult, conform articolului 54 alineatul 1 din codul referitor la această instanţă, o hotărâre în care aceasta se pronunţă asupra faptului dacă o regulă de drept internaţional trebuie considerată ca fiind general admisă <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>este obligatorie <HT TYPE="ITALIC">erga omnes<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>.</HT> în consecinţă, o hotărâre pronunţată de Anotato Eidiko Dikastirio care a clarificat un aspect referitor la<?PAGE NO="I-1548"?> întrebarea dacă o anumită regulă de drept internaţional trebuie considerată ca fiind general admisă şi aprecierea formulată în această privinţă într-o astfel de hotărâre sunt obligatorii nu numai pentru instanţa care a adresat întrebarea către Anotato Eidiko Dikastirio sau pentru părţile care au introdus acţiunea ce se află la originea acelei hotărâri, ci şi pentru orice instanţă sau orice organ al Republicii Elene în faţa căruia se ridică aceeaşi problemă.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>După ce reclamanţii din acţiunea principală au invocat Convenţia de la Bruxelles, mai precis articolul 5 punctele 3 şi 4 din aceasta, care, în opinia lor, a abrogat privilegiul imunităţii statelor în toate cazurile de delicte comise pe teritoriul statului de care aparţine instanţa sesizată, instanţa de trimitere are totuşi îndoieli cu privire la faptul dacă acţiunea care se află pe rolul său intră în domeniul de aplicare a respectivei convenţii, arătând în această privinţă că existenţa unui privilegiu de imunitate în beneficiul statului pârât şi, în consecinţă, lipsa competenţei instanţelor greceşti de soluţionare a cauzei cu care aceasta este sesizată depind de răspunsul la chestiuni de drept contestate.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Acesta este contextul în care Efeteio Patron a decis să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Intră în domeniul de aplicare material al Convenţiei de la Bruxelles, în conformitate cu articolul 1 din aceasta, acţiunile în despăgubire introduse de persoane fizice împotriva statului pârât în calitatea acestuia de parte responsabilă civilmente pentru actele sau omisiunile forţelor sale armate survenite în timpul ocupaţiei militare a statului în care reclamanţii îşi au reşedinţa, în urma unui război de agresiune iniţiat de către pârât, în vădită contradicţie cu dreptul războiului şi care pot fi, de asemenea, considerate crime împotriva umanităţii?</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-1549"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Este compatibilă cu sistemul Convenţiei de la Bruxelles invocarea de către un stat pârât a excepţiei de imunitate, astfel încât, în cazul unui răspuns afirmativ, Convenţia încetează automat să mai fie aplicabilă în privinţa actelor şi a omisiunilor forţelor armate ale pârâtului care au avut loc înainte de intrarea în vigoare a respectivei convenţii, şi anume în cursul anilor 1941-1944?<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la procedura în faţa Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Prin scrisoarea depusă la grefa Curţii la <DATE ISO="20061128">28 noiembrie 2006</DATE>, reclamanţii din acţiunea principală au formulat observaţii cu privire la concluziile avocatului general şi au cerut Curţii să <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>declare că această cauză prezintă o <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="00AB"/>importanţă excepţională<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="00BB"/> şi [să] o trimită spre judecare în şedinţă plenară sau Marii Camere, în conformitate cu articolul 16 din Statutul Curţii<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>În această privinţă, este important să se amintească de la bun început că nici Statutul Curţii, nici Regulamentul de procedură al acesteia nu prevăd posibilitatea ca părţile să depună observaţii ca răspuns la concluziile prezentate de avocatul general De asemenea, potrivit jurisprudenţei, o cerere formulată în acest sens trebuie să fie respinsă (a se vedea în special ordonanţa din <DATE ISO="20000204">4 februarie 2000</DATE>, Emesa Sugar, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-17/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-665">C-17/98, p. I-665, punctele 2 şi 19</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>De asemenea, trebuie arătat că, în temeiul articolului 16 al treilea paragraf din Statutul Curţii, <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>[aceasta] se întruneşte în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituţii a Comunităţilor, care este parte într-un proces<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1550"?><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Or, pe de o parte, rezultă chiar din formularea articolului 16 menţionat anterior că particularii nu au calitatea de a prezenta o astfel de cerere şi, pe de altă parte, că cererea de trimitere a cauzei spre judecare Marii Camere nu a fost formulată, în cazul de faţă, de către un stat membru sau de o instituţie a Comunităţilor care este parte în proces.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Mai mult, în afara cazurilor enumerate în al patrulea paragraf al aceluiaşi articol 16, numai Curtea, în temeiul celui de al cincilea paragraf al acestuia, dispune de posibilitatea de a decide, după ascultarea avocatului general, să trimită o cauză spre judecare în şedinţă plenară, în cazul în care consideră că această cauză are o importanţă excepţională.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>În prezenta cauză, Curtea consideră că nu este necesar să dispună o astfel de trimitere.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>În aceste condiţii, cererea descrisă la punctul 17 din prezenta hotărâre trebuie respinsă.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Trebuie adăugat că aceeaşi concluzie s-ar impune şi în ipoteza în care cererea reclamanţilor din acţiunea principală ar fi considerată ca urmărind să obţină redeschiderea procedurii.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1551"?><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie amintit că, din oficiu, la propunerea avocatului general sau chiar la cererea părţilor, Curtea poate dispune redeschiderea procedurii orale, în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul său de procedură, în cazul în care consideră că nu este suficient lămurită sau că trebuie să soluţioneze cauza în temeiul unui argument care nu a fost dezbătut de părţi (a se vedea în special hotărârea din <DATE ISO="20020219">19 februarie 2002</DATE>, Wouters şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-309/99" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-1577">C-309/99, Rec, p. I-1577, punctul 42</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20041214">14 decembrie 2004</DATE>, Radlberger Getränkegesellschaft şi S. Spitz, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-309/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-11763">C-309/02, Rec, p. I-11763, punctul 22</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20060629">29 iunie 2006</DATE>, SGL Carbon/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-308/04 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-5977">C-308/04 P, Rec, p. I-5977, punctul 15</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>Cu toate acestea, Curtea, după ascultarea avocatului general, consideră că, în cazul de faţă, dispune de toate elementele necesare pentru a răspunde la întrebările adresate de instanţa de trimitere şi că aceste elemente au făcut obiectul dezbaterilor desfăşurate în faţa sa.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la prima întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă articolul 1 primul paragraf prima teză din Convenţia de la Bruxelles trebuie interpretat în sensul că o acţiune în justiţie introdusă de persoane fizice într-un stat contractant împotriva unui alt stat contractant şi care urmăreşte obţinerea de despăgubiri pentru prejudiciile suferite de către avânzii-cauză ai victimelor acţiunilor întreprinse de forţe armate în cadrul unor operaţiuni de război pe teritoriul primului stat aparţine <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>materiei civile<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/> în înţelesul acestei dispoziţii.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1552"?><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Trebuie constatat de la bun început că, deşi, conform articolului 1 primul paragraf prima teză, Convenţia de la Bruxelles stabileşte principiul conform căruia domeniul său de aplicare este limitat la <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>materia civilă şi comercială<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>, această convenţie nu defineşte nici conţinutul, nici întinderea acestei noţiuni.</TXT></NP><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>În această privinţă, este important să se amintească faptul că, pentru a asigura, în măsura posibilului, egalitatea şi uniformitatea drepturilor şi obligaţiilor care decurg din Convenţia de la Bruxelles pentru statele contractante şi pentru persoanele interesate, termenii respectivei dispoziţii nu trebuie interpretaţi ca reprezentând o simplă trimitere la dreptul intern al unuia sau al altuia dintre aceste state. Astfel, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă a Curţii că noţiunea <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>materie civilă şi comercială<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/> trebuie considerată ca fiind o noţiune autonomă, ce trebuie interpretată prin referire, pe de o parte, la obiectivele şi la sistemul Convenţiei de la Bruxelles şi, pe de altă parte, la principiile generale care reies din ansamblul sistemelor juridice naţionale (a se vedea în special hotărârea din <DATE ISO="19761014">14 octombrie 1976</DATE>, LTU, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="29/76" YEAR="1976" PAGE.ECR="1541">29/76, Rec, p. 1541, punctele 3</REF.DOC.ECR> şi 5, hotărârea din <DATE ISO="19801216">16 decembrie 1980</DATE>, Rüffer, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="814/79" YEAR="1980" PAGE.ECR="3807">814/79, Rec, p. 3807, punctul 7</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20021114">14 noiembrie 2002</DATE>, Baten, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-271/00" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-10489">C-271/00, Rec, p. I-10489, punctul 28</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20030515">15 mai 2003</DATE>, Préservatrice foncière TIARD, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-266/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-4867">C-266/01, Rec, p. I-4867, punctul 20</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20060518">18 mai 2006</DATE>, ČEZ, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-343/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-4557">C-343/04, Rec, p. I-4557, punctul 22</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Potrivit Curţii, această interpretare conduce la excluderea anumitor acţiuni în justiţie sau decizii judecătoreşti din domeniul de aplicare a Convenţiei de la Bruxelles datorită elementelor care caracterizează natura raporturilor juridice dintre părţile din litigiu sau obiectul acestuia (a se vedea hotărârile citate anterior LTU, punctul 4, Rüffer, punctul 14, Baten, punctul 29, Préservatrice foncière TIARD, punctul 21, ČEZ, punctul 22, şi hotărârea din <DATE ISO="20021001">1 octombrie 2002</DATE>, Henkel, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-167/00" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-8111">C-167/00, Rec, p. I-8111, punctul 29</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-1553"?><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Astfel, Curtea a considerat că dacă anumite litigii dintre o autoritate publică şi o persoană de drept privat pot intra în domeniul de aplicare a Convenţiei de la Bruxelles, situaţia este diferită atunci când autoritatea publică acţionează în exercitarea puterii publice (a se vedea hotărârile citate anterior LTU, punctul 4, Rüffer, punctul 8, Henkel, punctul 26, Baten, punctul 30, Préservatrice foncière TIARD, punctul 22, şi hotărârea din <DATE ISO="19930421">21 aprilie 1993</DATE>, Sonntag, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-172/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-1963">C-172/91, Rec, p. I-1963, punctul 20</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Acesta este principiul în temeiul căruia Curtea s-a pronunţat în sensul că un organism naţional sau internaţional de drept public care urmăreşte recuperarea taxelor datorate de o persoană de drept privat pentru utilizarea instalaţiilor şi serviciilor acestuia acţionează în exercitarea puterii publice, în special atunci când această utilizare este obligatorie şi exclusivă, iar cuantumul taxelor, metodele de calcul, precum şi procedurile de încasare sunt stabilite unilateral faţă de utilizatori (hotărârea LTU, citată anterior, punctul 4).</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>De asemenea, Curtea a considerat că noţiunea <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>materie civilă şi comercială<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>, în înţelesul articolului 1 primul paragraf prima teză din Convenţia de la Bruxelles, nu include o acţiune introdusă de către stat în calitatea acestuia de administrator al cursurilor de apă publice împotriva persoanei responsabile din punct de vedere legal pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu deplasarea unei epave în executarea unei obligaţii internaţionale pe care administratorul respectiv a efectuat-o în exercitarea autorităţii publice (hotărârea Rüffer, citată anterior, punctele 9 şi 16).</TXT></NP><?PAGE NO="I-1554"?><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Într-adevăr, contestaţiile de această natură îşi au originea în manifestarea prerogativelor de autoritate publică de către una dintre părţile din litigiu, ca urmare a exercitării de către aceasta a unor puteri exorbitante în raport cu normele de drept comun aplicabile în relaţiile dintre particulari (a se vedea în acest sens hotărârile citate anterior Sonntag, punctul 22, Henkel, punctul 30, Préservatrice foncière TIARD, punctul 30, şi hotărârea din <DATE ISO="20040205">5 februarie 2004</DATE>, Frahuil, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-265/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-1543">C-265/02, Rec, p. I-1543, punctul 21</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Or, o astfel de apreciere se impune cu atât mai mult într-un litigiu precum cel din acţiunea principală.</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Într-adevăr, acţiunea în despăgubire introdusă de reclamanţii din acţiunea principală împotriva Republicii Federale Germania îşi are originea în operaţiuni ale unor forţe armate din timpul celui de al Doilea Război Mondial</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Astfel cum a arătat avocatul general la punctele 54-56 din concluziile sale, nu există niciun dubiu asupra faptului că operaţiunile desfăşurate de forţe armate reprezintă una dintre manifestările caracteristice ale suveranităţii statului, în special datorită faptului că acestea sunt decise în mod unilateral şi cu caracter obligatoriu de către autorităţile publice competente şi sunt legate în mod indisociabil de politica externă şi de apărare a statelor.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1555"?><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Rezultă de aici că acte precum cele care se află la originea prejudiciului invocat de reclamanţii din acţiunea principală şi, prin urmare, a acţiunii în despăgubire introduse de aceştia la instanţele elene trebuie considerate ca rezultând dintr-o manifestare a autorităţii publice din partea statului în cauză la data la care aceste acte au fost comise.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Având în vedere jurisprudenţa amintită la punctul 30 din prezenta hotărâre, o acţiune în justiţie precum cea introdusă la instanţa de trimitere nu intră în domeniul de aplicare material al Convenţiei de la Bruxelles, astfel cum este definit la articolul 1 primul paragraf prima teză din aceasta.</TXT></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>O astfel de interpretare nu poate fi repusă în discuţie de argumentul, dezvoltat în special de reclamanţii din acţiunea principală, conform căruia, pe de o parte, acţiunea introdusă de aceştia la instanţele elene împotriva Republicii Federale Germania reprezintă o acţiune în răspundere civilă, care ar intra în cele din urmă în domeniul de aplicare a articolului 5 punctele 3 şi 4 din Convenţia de la Bruxelles, şi, pe de altă parte, actele <HT TYPE="ITALIC">iure imperii</HT> nu includ acţiunile ilegale sau ilicite.</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Mai întâi, Curtea s-a pronunţat deja în sensul că este suficient ca reclamantul să acţioneze pe baza unei pretenţii care îşi are originea într-un act de autoritate publică pentru a considera că acţiunea acestuia, oricare ar fi natura procedurii recunoscute în acest sens de dreptul naţional, este exclusă din domeniul de aplicare a Convenţiei de la Bruxelles (a se vedea hotărârea Rüffer, citată anterior, punctele 13 şi 15). împrejurarea că acţiunea introdusă la instanţa de trimitere este prezentată ca având un caracter civil, în măsura în care urmăreşte să obţină compensarea bănească a prejudiciului material şi moral cauzat reclamanţilor din acţiunea principală, este, în consecinţă, lipsit de orice relevanţă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1556"?><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>Apoi, trimiterea făcută la normele de competenţă enunţate în special la articolul 5 punctele 3 şi 4 din Convenţia de la Bruxelles este inoperantă, întrucât faptul de a şti dacă aceasta se aplică acţiunii principale constituie în mod logic o chestiune prealabilă care, în cazul unui răspuns negativ precum în situaţia de faţă, scuteşte instanţa sesizată de orice analiză a normelor de fond prevăzute de această convenţie.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>În sfârşit, problema caracterului legal sau ilegal al actelor de autoritate publică care constituie fundamentul acţiunii principale priveşte natura acestor acte, iar nu materia în care acestea se încadrează. Din moment ce această materie în sine trebuie considerată ca neintrând în domeniul de aplicare a Convenţiei de la Bruxelles, caracterul ilegal al unor astfel de acte nu poate justifica o interpretare diferită.</TXT></NP><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>În plus, teza apărată în această privinţă de către reclamanţii din acţiunea principală, dacă ar fi fost admisă, ar ridica probleme de fond prealabile chiar înainte ca domeniul de aplicare a Convenţiei de la Bruxelles să poată fi determinat cu certitudine. Or, astfel de dificultăţi ar fi cu siguranţă incompatibile cu sistemul şi cu scopul urmărit de această convenţie, care - astfel cum rezultă din preambulul acesteia, precum şi din raportul domnului Jenard referitor la Convenţia de la Bruxelles (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="059" DATE.PUB="1979" PAGE.FIRST="1">JO 1979, C 59, p. 1</REF.DOC.OJ>) - se întemeiază pe încrederea reciprocă a statelor contractante în sistemele lor juridice, precum şi în instituţiile lor judiciare şi urmăreşte să asigure securitatea juridică, prevăzând norme uniforme în materia conflictelor de competenţă în domeniul civil şi comercial, precum şi simplificarea formalităţilor în vederea recunoaşterii şi a executării rapide a hotărârilor judecătoreşti care provin din statele contractante.</TXT></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în acelaşi domeniu al cooperării judiciare în materie civilă, Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din <DATE ISO="20040421">21 aprilie 2004</DATE> privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="143" DATE.PUB="2004" PAGE.FIRST="15">JO L 143, p. 15</REF.DOC.OJ>), care, la articolul 2 alineatul (1), prevede, printre altele, că se aplică <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>în materie civilă şi comercială<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>, precizează în chiar aceeaşi dispoziţie că <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>nu reglementează [...] răspunderea statului pentru acte sau omisiuni comise în exercitarea autorităţii publice <HT TYPE="ITALIC">(<QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="00AB"/>acta iure imperii<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="00BB"/>)<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>,</HT> fără să facă, în<?PAGE NO="I-1557"?> această privinţă, o distincţie în funcţie de natura legală sau ilegală a respectivelor acte sau omisiuni. Acelaşi lucru este valabil pentru articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din <DATE ISO="20061212">12 decembrie 2006</DATE> de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="399" DATE.PUB="2006" PAGE.FIRST="1">JO L 399, p. 1</REF.DOC.OJ>).</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>Având în vedere toate considerentele care precedă, trebuie răspuns la prima întrebare că articolul 1 primul paragraf prima teză din Convenţia de la Bruxelles trebuie interpretat în sensul că nu aparţine <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>materiei civile<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>, în înţelesul acestei dispoziţii, o acţiune în justiţie introdusă de persoane fizice într-un stat contractant împotriva unui alt stat contractant şi care urmăreşte obţinerea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de către avânzii-cauză ai victimelor acţiunilor întreprinse de forţe armate în cadrul unor operaţiuni de război pe teritoriul primului stat</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la a doua întrebare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>Ţinând seama de răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1558"?><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:</P></INTRO><P>Articolul 1 primul paragraf prima teză din Convenţia din <DATE ISO="19680927">27 septembrie 1968</DATE> privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială, astfel cum a fost modificată prin Convenţia din <DATE ISO="19781009">9 octombrie 1978</DATE> privind aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, prin Convenţia din <DATE ISO="19821025">25 octombrie 1982</DATE> privind aderarea Republicii Elene şi prin Convenţia din <DATE ISO="19890526">26 mai 1989</DATE> privind aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze, trebuie interpretat în sensul că o acţiune în justiţie introdusă de persoane fizice într-un stat contractant împotriva unui alt stat contractant şi care urmăreşte obţinerea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de către avânzii-cauză ai victimelor acţiunilor întreprinse de forţe armate în cadrul unor operaţiuni de război pe teritoriul primului stat nu aparţine <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>materiei civile<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/> în înţelesul acestei dispoziţii.</P></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>