COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.10.2024

COM(2024) 471 final

ANEXĂ

la

Propunerea de DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte

ACORD DE PARTENERIAT
ȘI COOPERARE CONSOLIDAT
ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ, PE DE O PARTE,
ȘI REPUBLICA UZBEKISTAN, PE DE ALTĂ PARTE

PREAMBUL

UNIUNEA EUROPEANĂ,

   pe de o parte,

și

REPUBLICA UZBEKISTAN,

   pe de altă parte,

denumite în continuare împreună „părțile”,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile lor puternice și valorile lor comune,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a consolida cooperarea reciproc avantajoasă instituită prin Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, semnat la Florența la 21 iunie 1996,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a-și îmbunătăți relațiile pentru a reflecta noile realități politice și economice și progresul parteneriatului lor,

EXPRIMÂNDU-ȘI dorința comună de a-și consolida, aprofunda și diversifica cooperarea la toate nivelurile cu privire la aspecte bilaterale, regionale și internaționale de interes reciproc,

REAFIRMÂNDU-ȘI angajamentul de a consolida promovarea, protejarea și punerea în aplicare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectul pentru principiile democratice, pentru statul de drept și pentru buna guvernanță,

CONFIRMÂNDU-ȘI angajamentul față de principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite (denumită în continuare „Carta ONU”), ale Declarației universale a drepturilor omului, ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (denumită în continuare „OSCE”), în special Actul final de la Helsinki din 1975 al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (denumit în continuare „Actul final de la Helsinki al OSCE”), ale Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ale Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și față de alte principii universale și norme ale dreptului internațional,

REITERÂNDU-ȘI angajamentul de a promova în mod activ pacea și securitatea internațională, precum și de a se angaja într-un multilateralism eficace și în soluționarea pașnică a diferendelor, în special prin cooperarea în cadrul ONU și al OSCE,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a continua dezvoltarea dialogului politic periodic privind aspectele bilaterale și internaționale de interes reciproc,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor față de obligațiile internaționale de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă (denumite în continuare „ADM”) și a vectorilor purtători ai acestora,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a-și consolida cooperarea în domeniul justiției, libertății și securității, inclusiv în domeniul combaterii corupției,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a contribui, prin cooperarea lor, la dezvoltarea politică, socioeconomică și instituțională durabilă,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a-și consolida relațiile economice pe baza principiilor unei economii de piață libere și de a crea un climat favorabil extinderii relațiilor bilaterale în materie de comerț și de investiții, precum și a conectivității reciproc avantajoase,

SPRIJININD realizările și eforturile Republicii Uzbekistan în ceea ce privește îmbunătățirea climatului de afaceri, combaterea corupției, generarea de creștere economică și crearea de locuri de muncă,

ÎNCURAJÂND aderarea Republicii Uzbekistan la Organizația Mondială a Comerțului (denumită în continuare „OMC”), precum și punerea în aplicare în mod transparent și nediscriminatoriu a drepturilor și obligațiilor aferente OMC, și confirmând intenția Uniunii Europene de a acorda asistență tehnică în acest proces, inclusiv în domeniile certificării normelor și standardelor, legislației în materie de protecție a proprietății intelectuale și practicilor de asigurare a respectării legii,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a respecta principiul dezvoltării durabile și de a colabora în vederea atingerii obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a asigura durabilitatea și protecția mediului, inclusiv prin cooperare transfrontalieră și prin punerea în aplicare a acordurilor multilaterale de mediu la care sunt părți, precum și prin consolidarea cooperării în toate domeniile politicilor climatice, în concordanță cu Acordul de la Paris în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 12 decembrie 2015 (denumit în continuare „Acordul de la Paris privind schimbările climatice”),

RECUNOSCÂND că toate formele de cooperare în domeniul utilizării în scopuri pașnice a energiei nucleare între părțile la prezentul acord sunt reglementate de Acordul de cooperare în domeniul utilizărilor energiei nucleare în scopuri pașnice dintre Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și Guvernul Republicii Uzbekistan, semnat la Bruxelles la 6 octombrie 2003, și nu intră sub incidența prezentului acord,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a extinde cooperarea și schimburile în domeniile științei și tehnologiei, inovării și educației, culturii și sportului,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a promova cooperarea transfrontalieră și regională,

LUÂND ACT de faptul că poziția specială a Irlandei prevăzută în Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și poziția specială a Danemarcei prevăzută în Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la tratatele menționate anterior, vor fi reflectate în prezentul acord, atunci când va fi cazul,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

TITLUL I

OBIECTIVE ȘI PRINCIPII GENERALE

ARTICOLUL 1

Obiective

(1)    Prezentul acord stabilește un parteneriat și o cooperare consolidate între părți, bazate pe valori comune, pe interese comune și pe ambiția de a-și consolida relațiile în toate domeniile de aplicare a acordului, în beneficiul lor reciproc.

(2)    Acest parteneriat și această cooperare constituie un proces între părți care contribuie la dezvoltarea durabilă, pace, stabilitate și securitate, printr-o convergență sporită în ceea ce privește politica externă și de securitate, cooperarea politică și economică și multilateralismul eficace.

ARTICOLUL 2

Principii generale

(1)    Respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în special în Declarația universală a drepturilor omului, Carta ONU, Actul final de la Helsinki al OSCE și în alte instrumente internaționale relevante referitoare la drepturile omului la care participă părțile, reprezintă fundamentul politicilor interne și internaționale ale ambelor părți și constituie un element esențial al prezentului acord.

(2)    Părțile își reiterează angajamentul față de standardele internaționale în domeniul muncii în conformitate cu convențiile Organizației Internaționale a Muncii (denumită în continuare „OIM”) la care sunt sau pot deveni părți.

(3)    Părțile își reafirmă respectul față de principiile bunei guvernanțe, inclusiv combaterea corupției la toate nivelurile.

(4)    Părțile își reiterează angajamentul față de principiile economiei de piață, promovând dezvoltarea durabilă și combaterea schimbărilor climatice.

(5)    Părțile se angajează în favoarea combaterii diferitelor forme de criminalitate organizată transnațională și de terorism, a proliferării ADM și a vectorilor purtători ai acestora, precum și în favoarea multilateralismului eficace.

(6)    Părțile pun în aplicare prezentul acord pe baza valorilor comune, a principiilor dialogului de pe poziții egale, a încrederii, respectului și beneficiului reciproce, a cooperării regionale, a multilateralismului eficace și a respectării obligațiilor lor internaționale care decurg, în special, din calitatea lor de membri ai ONU și OSCE.

TITLUL II

DIALOGUL POLITIC ȘI REFORMA;
COOPERAREA ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE ȘI DE SECURITATE

ARTICOLUL 3

Obiectivele dialogului politic

Părțile dezvoltă un dialog politic eficace în toate domeniile de interes reciproc, inclusiv politica externă și de securitate și reforma internă. Obiectivele dialogului politic sunt:

(a)    sporirea eficacității cooperării politice și a convergenței în ceea ce privește politica externă și de securitate și promovarea, menținerea și consolidarea păcii și a stabilității și securității regionale și internaționale pe baza unui multilateralism eficace;

(b)    consolidarea dezvoltării politice, socioeconomice și instituționale durabile;

(c)    consolidarea respectării principiilor democratice, a statului de drept și a bunei guvernanțe, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și intensificarea cooperării în aceste domenii;

(d)    dezvoltarea dialogului și aprofundarea cooperării în domeniul securității și apărării;

(e)    promovarea soluționării pașnice a diferendelor și a principiilor integrității teritoriale, inviolabilității frontierelor, suveranității și independenței; și

(f)    îmbunătățirea în continuare a condițiilor de cooperare regională.

ARTICOLUL 4

Democrația și statul de drept

Părțile consolidează dialogul și cooperarea în scopul:

(a)    asigurării respectării principiilor democratice și a statului de drept și al consolidării în continuare a stabilității, eficacității și responsabilității instituțiilor democratice;

(b)    sprijinirii eforturilor de punere în aplicare a reformelor judiciare și juridice menite să asigure funcționarea eficace a instituțiilor în domeniul asigurării aplicării legii și justiției, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, independența, responsabilitatea și eficiența sistemului judiciar, precum și în scopul consolidării garanțiilor procedurale în materie penală și a drepturilor victimelor și ale martorilor;

(c)    promovării e-guvernării și continuării reformei administrației publice pentru a construi o guvernanță responsabilă, eficientă și transparentă la toate nivelurile;

(d)    sprijinirii consolidării proceselor electorale și a capacităților organismelor cu responsabilități în materie electorală; și

(e)    asigurării combaterii eficace a corupției la toate nivelurile.

ARTICOLUL 5

Drepturile omului și libertățile fundamentale

Părțile cooperează pentru promovarea și protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și consolidează dialogul și cooperarea în scopul:

(a)    asigurării și promovării respectării drepturilor omului și a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților etnice, religioase și lingvistice și grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele cu handicap, precum și al combaterii violenței și a tuturor formelor de discriminare;

(b)    asigurării și promovării protecției copiilor împotriva violenței, a exploatării și a abuzurilor;

(c)    asigurării protecției și promovării drepturilor omului și libertăților fundamentale, atât a drepturilor civile, cât și a celor politice, precum și a drepturilor economice, sociale și culturale, inclusiv a libertății de exprimare, a libertății mass-mediei, a libertății de întrunire pașnică și de asociere, a dreptului de a nu fi supus torturii și relelor tratamente, precum și a libertății de religie sau de convingere;

(d)    promovării drepturilor economice, sociale și culturale și în scopul asigurării respectării efective a standardelor în domeniul muncii în conformitate cu convențiile OIM la care sunt sau pot deveni părți;

(e)    eliminării violenței împotriva femeilor și a fetelor și asigurării egalității de gen și participării semnificative și capacitării femeilor și fetelor;

(f)    consolidării instituțiilor naționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv prin participarea semnificativă a acestora la procesele decizionale; și

(g)    consolidării cooperării în cadrul organismelor Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului și al procedurilor speciale aferente și în scopul punerii în aplicare efective a recomandărilor acestora.

ARTICOLUL 6

Societatea civilă

Părțile cooperează pentru a consolida un mediu favorabil societății civile și rolul acesteia în dezvoltarea economică, socială și politică a unei societăți democratice deschise, în special prin:

(a)    consolidarea capacității, a independenței și a responsabilității organizațiilor societății civile;

(b)    încurajarea implicării societății civile în procesele de legiferare și de elaborare a politicilor prin stabilirea unui dialog deschis, transparent și regulat între instituțiile publice, pe de o parte, și reprezentanții societății civile, pe de altă parte;

(c)    consolidarea contactelor și a schimbului de informații și de experiență între toate sectoarele societății civile din Uniunea Europeană și din Republica Uzbekistan; și

(d)    asigurarea implicării societății civile în relațiile dintre părți, inclusiv în punerea în aplicare a prezentului acord.

ARTICOLUL 7

Politica externă și de securitate

(1)    Părțile își reafirmă angajamentul față de principiile universale și normele de drept internațional, inclusiv cele consacrate în Carta ONU și în Actul final de la Helsinki al OSCE, și anume, printre altele, față de următoarele principii: egalitatea suverană și respectarea drepturilor inerente suveranității; nerecurgerea la forță sau la amenințarea cu forța; inviolabilitatea frontierelor; integritatea teritorială a statelor; soluționarea pașnică a diferendelor; neamestecul în treburile interne; respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de gândire, conștiință, religie sau convingere; egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele; cooperarea între state și îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.

(2)    Părțile își intensifică dialogul și cooperarea în domeniul politicii externe și de securitate, inclusiv în privința unor aspecte ale politicii de securitate și apărare, și abordează, în special, aspecte legate de prevenirea conflictelor și gestionarea consolidată și eficace a crizelor, reducerea riscurilor, securitatea cibernetică, funcționarea eficientă a sectorului de securitate, stabilitatea regională, dezarmare, neproliferare, controlul armelor și controlul exporturilor.

ARTICOLUL 8

Crimele grave care privesc comunitatea internațională

(1)    Părțile reafirmă faptul că cele mai grave crime care privesc ansamblul comunității internaționale nu trebuie să rămână nepedepsite și că trebuie asigurată urmărirea penală eficace a acestora prin adoptarea de măsuri la nivel național și prin consolidarea cooperării internaționale.

(2)    Părțile consideră că înființarea și funcționarea Curții Penale Internaționale și a altor structuri multilaterale contribuie la promovarea păcii și justiției internaționale. Părțile cooperează în această privință, inclusiv prin intermediul unui dialog.

(3)    Părțile cooperează prin desfășurarea unui dialog referitor la chestiuni precum genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război prin utilizarea cadrelor bilaterale și multilaterale aplicabile.

ARTICOLUL 9

Prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor

Părțile cooperează în ceea ce privește prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor pentru a crea un mediu de pace și stabilitate.

ARTICOLUL 10

Stabilitatea regională și soluționarea pașnică a conflictelor

(1)    Părțile își intensifică eforturile comune de îmbunătățire a condițiilor pentru continuarea cooperării regionale în domenii-cheie precum gestionarea durabilă a resurselor hidrice, minerale și energetice transfrontaliere, managementul frontierelor care facilitează fluxurile transfrontaliere legitime de persoane și mărfuri, conectivitatea durabilă, bunele relații de vecinătate și dezvoltarea democratică și durabilă, contribuind astfel la stabilitate și securitate în Asia Centrală, și depun eforturi în vederea soluționării pașnice a conflictelor.

(2)    Eforturile menționate la alineatul (1) urmăresc obiectivul de menținere a păcii și securității internaționale, astfel cum este consacrat în Carta ONU, în Actul final de la Helsinki al OSCE și în alte acte multilaterale relevante la care Uniunea Europeană și Republica Uzbekistan sunt părți.

ARTICOLUL 11

Combaterea proliferării ADM

(1)    Părțile consideră că proliferarea ADM și a vectorilor purtători ai acestora, atât către actorii statali, cât și către cei nestatali, reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa stabilității și securității internaționale.

(2)    Părțile cooperează și contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor purtători ai acestora prin respectarea în totalitate și prin punerea în aplicare a obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și al altor instrumente internaționale relevante la care sunt părți. Părțile convin că această dispoziție reprezintă un element esențial al prezentului acord.

(3)    Mai mult, părțile cooperează și contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor purtători ai acestora prin:

(a)    luarea de măsuri în vederea semnării sau a ratificării tuturor celorlalte instrumente internaționale relevante ori a aderării la acestea, după caz, și în vederea punerii în aplicare pe deplin a acestora;

(b)    instituirea unui sistem eficace de control al exporturilor naționale, care să controleze atât exporturile, cât și tranzitul mărfurilor legate de armele de distrugere în masă, inclusiv un control al utilizării finale a tehnologiilor cu dublă utilizare legată de armele de distrugere în masă, și care să prevadă sancțiuni eficace în cazul nerespectării controalelor exporturilor.

(4)    Părțile stabilesc un dialog periodic care să însoțească și să consolideze aceste elemente.

ARTICOLUL 12

Armele de calibru mic și armamentul ușor și controlul exporturilor de arme convenționale

(1)    Părțile recunosc că fabricarea, transferul și circulația ilicite de arme de calibru mic și armament ușor (denumite în continuare „SALW”), inclusiv muniția aferentă, precum și acumularea în exces a acestora, gestionarea lor necorespunzătoare, stocurile securizate în mod neadecvat și răspândirea necontrolată a acestor arme reprezintă în continuare o amenințare gravă la adresa păcii și securității internaționale.

(2)    Părțile respectă și pun în aplicare pe deplin obligațiile care le revin de a soluționa problema comerțului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum și angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul Programului de acțiune al ONU pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor sub toate aspectele sale și al tratatelor și acordurilor internaționale la care sunt părți.

(3)    Părțile recunosc importanța sistemelor de control intern pentru transferurile de arme convenționale, în concordanță cu standardele internaționale existente la care sunt părți. Părțile recunosc importanța aplicării acestor controale într-un mod responsabil, pentru a contribui astfel la pacea, securitatea și stabilitatea internațională și regională, la reducerea suferinței umane, precum și la prevenirea deturnării armelor convenționale.

(4)    Părțile încurajează cooperarea și coordonarea, complementaritatea și acțiunile comune în eforturile lor de reglementare sau de îmbunătățire a reglementării comerțului internațional cu arme convenționale, precum și de prevenire, combatere și eradicare a comerțului ilicit cu arme, inclusiv prin desfășurarea unui dialog periodic.

TITLUL III

JUSTIȚIE, LIBERTATE ȘI SECURITATE

ARTICOLUL 13

Protecția datelor cu caracter personal

(1)    Părțile recunosc importanța asigurării și promovării drepturilor fundamentale la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal.

(2)    Părțile cooperează pentru a asigura un nivel ridicat de protecție și aplicarea efectivă a drepturilor menționate la alineatul (1), inclusiv în contextul serviciilor de aplicare a legii cu scopul prevenirii și combaterii terorismului internațional și a altor infracțiuni transnaționale.

(3)    Părțile recunosc că asigurarea protecției datelor cu caracter personal este unul dintre factorii fundamentali pentru dezvoltarea în continuare a relațiilor economice și comerciale și pentru stabilirea încrederii cetățenilor în economia digitală.

(4)    Cooperarea părților cuprinde asistență practică în vederea armonizării legislației lor respective din domeniul protecției datelor cu caracter personal, ținând cont de instrumentele juridice și standardele de la nivelul Uniunii Europene și de la nivel internațional, inclusiv de Convenția Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal 1 , precum și cooperarea în vederea asigurării respectării normelor în materie de protecție a datelor.

ARTICOLUL 14

Cooperarea în domeniul migrației, al azilului și al managementului frontierelor

(1)    Părțile reafirmă importanța stabilirii unui dialog amplu cu privire la toate aspectele legate de migrație, inclusiv migrația legală în concordanță cu competențele Uniunii Europene și cu competențele naționale, cauzele profunde ale migrației ilegale, protecția internațională și prevenirea și combaterea migrației ilegale, ale introducerii ilegale de migranți și ale traficului de persoane.

(2)    Cooperarea se bazează pe o evaluare a nevoilor specifice, efectuată prin consultare reciprocă între părți, și este pusă în aplicare în conformitate cu legislația relevantă a părților. Aceasta se axează, în special, pe:

(a)    abordarea cauzelor profunde ale migrației ilegale;

(b)    elaborarea și punerea în aplicare a legislației și practicilor naționale în materie de protecție internațională în concordanță cu principiile și standardele universale, precum și asigurarea respectării principiului nereturnării;

(c)    recunoașterea relevanței Declarației de la New York pentru refugiați și migranți 2 și consolidarea cooperării internaționale și regionale în cadrul Națiunilor Unite și al forurilor regionale relevante;

(d)    normele în materie de admisie, drepturile și statutul persoanelor admise, tratamentul echitabil și integrarea persoanelor care nu au cetățenia statului-gazdă aflate în situație de ședere legală, educația, formarea și măsurile de combatere a rasismului și a xenofobiei;

(e)    instituirea unei politici preventive eficace împotriva migrației ilegale, a introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane în concordanță cu Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate 3 și cu protocoalele la aceasta care au intrat în vigoare pentru părți, care să includă mijloacele de combatere a rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți, de neutralizare a rețelelor infracționale implicate în traficul de persoane și de asigurare a protecției victimelor acestui tip de trafic;

(f)    aspecte cum ar fi organizarea, formarea, bunele practici și alte măsuri operaționale de abordare a provocărilor legate de migrație, în special a migrației ilegale, a securității documentelor, a politicii în domeniul vizelor cu scopul facilitării mobilității cetățenilor, precum și a sistemelor de management al frontierelor și a sistemelor de informații privind migrația; și

(g)    aspecte legate de activități în domeniul forței de muncă și protecția drepturilor migranților aflați în situație legală și ale membrilor familiilor acestora în conformitate cu normele internaționale.

ARTICOLUL 15

Readmisia și combaterea migrației ilegale

(1)    În cadrul cooperării lor care vizează prevenirea și combaterea migrației ilegale, părțile convin că:

(a)    Republica Uzbekistan readmite orice resortisant al său care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare privind intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, la cererea acestuia din urmă și fără întârzieri nejustificate;

(b)    fiecare stat membru al Uniunii Europene readmite orice resortisant al său care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare privind intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Republicii Uzbekistan, la cererea acesteia din urmă și fără întârzieri nejustificate; și

(c)    statele membre ale Uniunii Europene și Republica Uzbekistan furnizează resortisanților lor documente de călătorie corespunzătoare în acest scop în termen de 30 de zile de la data transmiterii de către partea solicitantă, inclusiv prin mijloace electronice, a cererii de readmisie redactate conform modelului din anexa [x] (incluzând, atunci când este posibil, documente care să ateste cetățenia).

Atunci când documentul de călătorie nu a fost eliberat în termenul menționat, părțile pot utiliza „documentul de călătorie al UE pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală” [Regulamentul (UE) 2016/1953 al Parlamentului European și al Consiliului] sau documentul de călătorie similar al Republicii Uzbekistan.

În cazul în care persoana care urmează a fi readmisă nu este în posesia niciunui document sau a unei alte dovezi a cetățeniei sale, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului membru al Uniunii Europene în cauză sau ale Republicii Uzbekistan, la cererea Republicii Uzbekistan sau a statului membru al Uniunii Europene în cauză, cooperează pe deplin în vederea stabilirii cetățeniei persoanei respective.

(2)    Părțile pot lua în considerare eventuala negociere a:

(a)    unui acord între Uniunea Europeană și Republica Uzbekistan, prin care să reglementeze procedurile și obligațiile specifice pentru statele membre ale Uniunii Europene și pentru Republica Uzbekistan în ceea ce privește readmisia;

(b)    unui acord privind facilitarea eliberării vizelor pentru cetățenii Uniunii Europene și ai Republicii Uzbekistan.

ARTICOLUL 16

Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului

(1)    Părțile cooperează în vederea prevenirii și a combaterii eficace a utilizării instituțiilor lor financiare și a întreprinderilor și profesiilor nefinanciare desemnate în scopuri de spălare de bani și de finanțare a terorismului.

(2)    În acest scop, părțile fac schimb de informații în cadrul legislației lor respective și cooperează pentru a asigura punerea în aplicare efectivă și deplină a recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (denumit în continuare „GAFI”) și a altor standarde adoptate de organismele internaționale relevante care își desfășoară activitatea în acest domeniu. Cooperarea respectivă poate include, printre altele, identificarea, depistarea, sechestrarea, confiscarea și recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obținute din infracțiuni. Pentru acest schimb de informații, părțile utilizează canale securizate și fiabile, cum ar fi cele prezentate în Carta și principiile pentru schimbul de informații ale Grupului Egmont al unităților de informații financiare.

ARTICOLUL 17

Drogurile ilicite

(1)    Părțile cooperează pentru a asigura o abordare echilibrată, bazată pe dovezi și integrată în ceea ce privește drogurile ilicite, precum și noile substanțe psihoactive.

(2)    Politicile și acțiunile în materie de droguri sunt menite să consolideze structurile de prevenire și combatere a drogurilor ilicite, să reducă furnizarea, traficul și cererea de droguri ilicite și să abordeze consecințele de ordin sanitar și social ale utilizării de droguri ilicite, în vederea reducerii efectelor nocive. Părțile cooperează pentru a preveni deturnarea precursorilor chimici utilizați la fabricarea ilicită a stupefiantelor și a substanțelor psihotrope, precum și a substanțelor psihoactive noi.

(3)    Părțile convin asupra metodelor de cooperare necesare pentru atingerea obiectivelor menționate la alineatul (1). Acțiunile se bazează pe principiile convenite de comun acord prevăzute în convențiile ONU privind controlul drogurilor și în alte acorduri internaționale la care părțile au aderat.

ARTICOLUL 18

Combaterea criminalității organizate și a corupției

(1)    Părțile cooperează în ceea ce privește prevenirea și combaterea activităților infracționale și ilegale, inclusiv a activităților transnaționale, organizate sau nu, cum ar fi:

(a)    introducerea ilegală de migranți;

(b)    traficul de persoane;

(c)    contrabanda și traficul de arme de foc, inclusiv de SALW;

(d)    contrabanda și traficul de droguri ilicite, de substanțe psihotrope și de precursori;

(e)    contrabanda și traficul de bunuri;

(f)    activitățile economice și financiare ilegale, cum ar fi contrafacerea, importurile paralele și încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, frauda fiscală și fraudele legate de achizițiile publice;

(g)    deturnarea de fonduri în cadrul unor proiecte finanțate de donatori internaționali;

(h)    toate formele de corupție, atât în sectorul privat, cât și în cel public;

(i)    falsificarea de documente și prezentarea de declarații false; și

(j)    criminalitatea informatică.

(2)    Părțile consolidează cooperarea bilaterală, regională și internațională între organismele de aplicare a legii. Părțile pun în aplicare în mod eficace standardele internaționale relevante, în special pe cele consacrate în Convenția ONU din 2000 împotriva criminalității transnaționale organizate și în protocoalele la aceasta la care sunt părți.

(3)    Părțile cooperează în vederea prevenirii și combaterii corupției în concordanță cu standardele internaționale relevante, în special cu cele consacrate în Convenția ONU împotriva corupției și cu recomandările care decurg din evaluările efectuate pe baza acestei convenții.

ARTICOLUL 19

Combaterea terorismului

(1)    Părțile reafirmă importanța luptei împotriva terorismului și a prevenirii acestuia și convin să colaboreze la nivel bilateral, regional și internațional pentru a preveni și a combate terorismul în toate formele și manifestările sale.

(2)    Părțile convin asupra faptului că este esențial ca lupta împotriva terorismului să se realizeze cu respectarea deplină a statului de drept și în conformitate strictă cu dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional umanitar, cu principiile Cartei ONU, precum și cu toate instrumentele internaționale relevante în materie de combatere a terorismului și de drepturi ale omului la care sunt părți.

(3)    Părțile subliniază importanța ratificării universale și a punerii în aplicare a tuturor tratatelor ONU relevante legate de combaterea terorismului. Părțile convin să promoveze dialogul cu privire la proiectul de convenție generală privind terorismul internațional și să coopereze în vederea punerii în aplicare a Strategiei globale a ONU de combatere a terorismului, precum și a tuturor rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU.

(4)    Părțile reafirmă importanța unei abordări judiciare și de asigurare a respectării legii în ceea ce privește lupta împotriva terorismului și convin să coopereze în domeniul prevenirii și al eradicării terorismului, în special prin:

(a)    schimbul de informații referitoare la grupurile teroriste, teroriști și rețelele lor de sprijin, în conformitate cu reglementările internaționale și naționale, printre altele în ceea ce privește protecția datelor și a vieții private;

(b)    schimbul de experiență în ceea ce privește prevenirea și eradicarea terorismului, mijloacele, metodele și aspectele tehnice ale acestora, precum și în ceea ce privește formarea, în conformitate cu legislația aplicabilă;

(c)    schimbul de opinii privind radicalizarea și recrutarea și privind modalitățile de combatere a radicalizării și de promovare a deradicalizării și a reabilitării;

(d)    schimbul de opinii și de experiență în ceea ce privește circulația și deplasările transfrontaliere ale unor persoane suspectate de terorism, precum și în ceea ce privește amenințările teroriste;

(e)    schimbul de bune practici în materie de protecție a drepturilor omului în lupta împotriva terorismului, în special în ceea ce privește procedurile penale;

(f)    asigurarea incriminării infracțiunilor de terorism și luarea de măsuri de combatere a finanțării terorismului; și

(g)    adoptarea unor măsuri împotriva amenințării pe care o reprezintă terorismul de natură chimică, biologică, radiologică și nucleară și întreprinderea măsurilor necesare pentru a preveni achiziția, transferul și utilizarea în scopuri teroriste a materialelor chimice, biologice, radiologice și nucleare, precum și pentru a preveni actele ilegale îndreptate împotriva instalațiilor chimice, biologice, radiologice și nucleare de mare risc.

(5)    Cooperarea se bazează pe evaluările disponibile relevante și se desfășoară prin consultarea reciprocă dintre părți.

ARTICOLUL 20

Cooperarea judiciară

(1)    Părțile consolidează cooperarea existentă privind asistența judiciară reciprocă și extrădarea pe baza acordurilor internaționale la care sunt părți. Părțile consolidează mecanismele existente și, după caz, iau în considerare dezvoltarea de noi mecanisme pentru a facilita cooperarea internațională în acest domeniu.

(2)    Părțile dezvoltă cooperarea judiciară privind asistența judiciară reciprocă în materie civilă, comercială și penală, în special în ceea ce privește negocierea, încheierea și punerea în aplicare a acordurilor bilaterale și a convențiilor multilaterale privind cooperarea judiciară în materie penală și a convențiilor multilaterale privind cooperarea judiciară în materie civilă, inclusiv a convențiilor Conferinței de la Haga de Drept Internațional Privat.

ARTICOLUL 21

Protecția consulară

Republica Uzbekistan acceptă ca autoritățile diplomatice și consulare ale oricărui stat membru al Uniunii Europene care are o reprezentanță permanentă în Republica Uzbekistan să acorde protecție oricărui resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene care nu are o reprezentanță permanentă în Republica Uzbekistan în măsură să ofere efectiv protecție consulară într-un anumit caz, în aceleași condiții ca în cazul resortisanților respectivului stat membru al Uniunii Europene.

TITLUL IV

COMERȚ ȘI ASPECTE LEGATE DE COMERȚ

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII ORIZONTALE

ARTICOLUL 22

Obiective

Obiectivele prezentului titlu sunt:

(a)    extinderea, diversificarea și facilitarea comerțului între părți, în special prin dispoziții privind facilitarea regimului vamal și a comerțului și reducerea barierelor tehnice în calea comerțului, precum și a celor legate de măsuri sanitare și fitosanitare, menținând, în același timp, dreptul fiecărei părți de a legifera în vederea atingerii obiectivelor de politică publică;

(b)    facilitarea comerțului cu servicii și a investițiilor între părți, inclusiv prin intermediul transferului liber al plăților curente și al facilitării fluxurilor de capital;

(c)    deschiderea efectivă și reciprocă a piețelor de achiziții publice ale părților;

(d)    promovarea inovării și a creativității prin asigurarea unei protecții adecvate și eficiente a tuturor drepturilor de proprietate intelectuală;

(e)    promovarea condițiilor care favorizează concurența nedenaturată în cadrul activităților economice ale părților, în special în ceea ce privește comerțul și investițiile dintre acestea;

(f)    dezvoltarea comerțului internațional într-un mod care să contribuie la dezvoltarea durabilă în dimensiunile sale economice, sociale și de mediu;

(g)    instituirea unui mecanism eficace, echitabil și previzibil de soluționare a litigiilor privind interpretarea și aplicarea prezentului titlu.

ARTICOLUL 23

Definiții

În sensul prezentului titlu:

(a)    „Acordul privind agricultura” înseamnă Acordul privind agricultura inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(b)    „Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import” înseamnă Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(c)    „Acordul antidumping” înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din GATT 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(d)    „zile” înseamnă zile calendaristice, inclusiv weekenduri și sărbători;

(e)    „Tratatul privind Carta energiei” înseamnă Tratatul privind Carta energiei, întocmit la Lisabona la 17 decembrie 1994;

(f)    „existent” înseamnă în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord;

(g)    „GATT 1994” înseamnă Acordul general pentru tarife și comerț din 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(h)    „GATS” înseamnă Acordul general privind comerțul cu servicii inclus în anexa 1B la Acordul OMC;

(i)    „măsură” include orice măsură sub formă de act cu putere de lege, de normă administrativă, de normă, de procedură, de decizie, de acțiune administrativă sau sub orice altă formă 4 ;

(j)    „măsuri luate de o parte” înseamnă orice măsuri adoptate sau menținute de 5 :

(i)    administrații sau autorități centrale, regionale sau locale; și

(ii)    organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor care le-au fost delegate de administrațiile sau autoritățile centrale, regionale sau locale;

(k)    „persoană” înseamnă o persoană fizică sau juridică;

(l)    „Convenția de la Kyoto revizuită” înseamnă Convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, încheiată la Kyoto la 18 mai 1973, astfel cum a fost modificată;

(m)    „Acordul privind măsurile de salvgardare” înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(n)    „Acordul SMC” înseamnă Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(o)    „Acordul SPS” înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(p)    „Acordul BTC” înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(q)    „țară terță” înseamnă o țară sau un teritoriu care se situează în afara domeniului geografic de aplicare a prezentului acord;

(r)    „Acordul privind facilitarea comerțului” înseamnă Acordul privind facilitarea comerțului inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(s)    „Acordul TRIPS” înseamnă Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală inclus în anexa 1C la Acordul OMC;

(t)    „Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor” înseamnă Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969;

(u)    „Declarația de la Arusha a Organizației Mondiale a Vămilor” înseamnă Declarația Consiliului de Cooperare Vamală privind integritatea vămilor, adoptată la Arusha, Tanzania, la 7 iulie 1993;

(v)    „Acordul OMC” înseamnă Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994;

(w)    „OMC” înseamnă Organizația Mondială a Comerțului.

ARTICOLUL 24

Relația cu alte acorduri internaționale

(1)    Părțile își afirmă drepturile și obligațiile pe care le au una față de alta în temeiul acordurilor internaționale la care ambele sunt părți.

(2)    Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca obligând-o pe vreuna dintre părți să acționeze într-un mod incompatibil cu obligațiile care îi revin în temeiul Acordului OMC.

ARTICOLUL 25

Trimiteri la acte cu putere de lege și norme administrative, precum și la alte acorduri

(1)    Orice trimitere din prezentul titlu la acte cu putere de lege și norme administrative, fie în general, fie prin trimitere la un anumit statut, la un anumit regulament sau la o anumită directivă, se interpretează ca trimitere la actele cu putere de lege și normele administrative modificate, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

(2)    Orice trimitere sau încorporare, prin intermediul unei trimiteri, în prezentul titlu, la alte acorduri sau instrumente juridice, în totalitate sau în parte, se interpretează, cu excepția cazului în care se prevede altfel, ca incluzând:

(a)    anexele, protocoalele, notele de subsol, notele interpretative și notele explicative aferente; și

(b)    acordurile succesoare la care părțile au aderat sau modificările care sunt obligatorii pentru părți, cu excepția cazului în care trimiterea se referă la drepturi existente.

ARTICOLUL 26

Dreptul de acțiune în temeiul dreptului intern

O parte nu prevede un drept de acțiune în conformitate cu dreptul său împotriva celeilalte părți, pe motiv că o măsură a celeilalte părți este incompatibilă cu prezentul acord.

ARTICOLUL 27

Sarcini specifice ale Consiliului de cooperare care acționează în configurația „Comerț”

(1)    Atunci când îndeplinește oricare dintre sarcinile care îi sunt conferite în legătură cu prezentul titlu, Consiliul de cooperare este compus din reprezentanți ai părților responsabili cu aspectele legate de comerț, în conformitate cu cadrele juridice respective ale părților, sau din persoane desemnate de aceștia.

(2)    Consiliul de cooperare care acționează în configurația „Comerț”:

(a)    are competența de a adopta decizii în vederea modificării următoarelor elemente, pe baza consimțământului reciproc și după finalizarea procedurilor interne ale părților, astfel cum se prevede în legislația lor:

(i)    anexele 5-A, 5-B, 5-C și 5-D;

(ii)    anexa 6;

(iii)    anexele 7-A, 7-B și 7-C;

(iv)    anexa 9-A;

(v)    anexele 14-A și 14-B;

(vi)    protocolul I;

(b)    poate adopta decizii în vederea interpretării prezentului titlu;

(c)    poate înființa subcomitete suplimentare față de cele prevăzute în prezentul titlu, compuse din reprezentanți ai părților, și le poate atribui acestora responsabilități care țin de competența sa, inclusiv modificarea funcțiilor atribuite sau dizolvarea subcomitetului înființat.

(3)    Modificările menționate la alineatul (2) litera (a) sunt confirmate de un schimb de note diplomatice între părți și intră în vigoare la data primirii ultimei note, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.

(4)    Consiliul de cooperare care acționează în configurația „Comerț” adoptă decizii și formulează recomandările corespunzătoare în urma finalizării procedurilor interne ale părților, astfel cum se prevede în legislația acestora.

(5)    În cazul în care nu sunt disponibile reuniuni ale Consiliului de cooperare, deciziile menționate la alineatul (2) pot fi adoptate prin procedură scrisă.

ARTICOLUL 28

Sarcini specifice ale Comitetului de cooperare care acționează în configurația „Comerț”

(1)    Atunci când îndeplinește oricare dintre sarcinile care îi sunt conferite prin prezentul titlu, Comitetul de cooperare este compus din reprezentanți ai părților responsabili cu aspectele legate de comerț sau din persoanele desemnate de aceștia.

(2)    Comitetul de cooperare care acționează în configurația „Comerț” are, în special, următoarele sarcini:

(a)    asistă Consiliul de cooperare în îndeplinirea sarcinilor sale referitoare la chestiuni legate de comerț;

(b)    monitorizează implementarea și aplicarea corespunzătoare a prezentului titlu; în acest sens și fără a aduce atingere drepturilor stabilite în capitolul 14, oricare dintre părți poate supune atenției Comitetului de cooperare orice chestiune legată de aplicarea sau interpretarea prezentului titlu;

(c)    supraveghează, după caz, elaborarea ulterioară a prezentului titlu și evaluează rezultatele obținute în urma aplicării sale;

(d)    caută modalități adecvate de prevenire și soluționare a problemelor care ar putea apărea în domeniile reglementate de prezentul titlu; și

(e)    supraveghează activitatea subcomitetelor înființate în temeiul prezentului titlu.

(3)    În îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul alineatului (2), Comitetul de cooperare poate prezenta propuneri de adoptare a modificărilor menționate la articolul 27 alineatul (2) litera (a) sau poate emite interpretări, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (2) litera (b), atunci când nu sunt disponibile reuniuni ale Consiliului de cooperare.

(4)    Comitetul de cooperare care acționează în configurația „Comerț” adoptă decizii și formulează recomandările corespunzătoare în urma finalizării procedurilor interne ale părților, astfel cum se prevede în legislația acestora.

ARTICOLUL 29

Coordonatori

(1)    Fiecare parte numește câte un coordonator pentru prezentul titlu în termen de șaizeci de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord și își notifică reciproc datele de contact ale acestor coordonatori.

(2)    Coordonatorii stabilesc în comun ordinea de zi pentru reuniunile Consiliului de cooperare și ale Comitetului de cooperare în conformitate cu prezentul capitol, efectuează toate celelalte pregătiri necesare și dau curs deciziilor acestor organisme, după caz.

ARTICOLUL 30

Subcomitete

(1)    Subcomitetele sunt alcătuite din reprezentanți ai Uniunii Europene, pe de o parte, și ai Republicii Uzbekistan, pe de altă parte.

(2)    Subcomitetele se reunesc în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord și, ulterior, o dată pe an sau la cererea unei părți sau a Comitetului de cooperare, la un nivel corespunzător. Reuniunile pot avea loc, de asemenea, prin orice mijloace tehnice de care dispun părțile. În cazul reuniunilor față în față, acestea au loc alternativ la Bruxelles sau la Tașkent.

(3)    Subcomitetele sunt coprezidate de reprezentanții ambelor părți.

CAPITOLUL 2

COMERȚUL CU MĂRFURI

ARTICOLUL 31

Domeniul de aplicare

Cu excepția cazului în care în prezentul acord se prevede altfel, prezentul capitol se aplică schimburilor comerciale cu mărfuri ale unei părți.

ARTICOLUL 32

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)     „tranzacții consulare” înseamnă procedura de obținere, din partea unui consul al părții importatoare pe teritoriul părții exportatoare sau pe teritoriul unui terț, a unei facturi consulare sau a unei vize consulare pentru o factură comercială, un certificat de origine, un manifest, o declarație de export a unui expeditor sau orice alt document vamal în legătură cu importul mărfurilor;

(b)     „taxă vamală” înseamnă o taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul unei mărfi sau în legătură cu acesta; aceasta nu include:

(i)    nicio impunere echivalentă unei taxe interne aplicate în conformitate cu articolul 34 din prezentul acord;

(ii)    nicio taxă antidumping, de salvgardare specială, compensatorie sau de salvgardare aplicată în conformitate cu GATT 1994, cu Acordul antidumping, cu Acordul privind agricultura, cu Acordul SMC și, respectiv, cu Acordul privind măsurile de salvgardare; și

(iii)    nicio taxă sau altă impunere la import sau în legătură cu acesta care este limitată ca valoare la costul aproximativ al serviciilor furnizate;

(c)     „procedură de acordare a licențelor de export” înseamnă o procedură administrativă care necesită depunerea unei cereri sau a altor documente (altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii) la organul (organele) administrativ(e) competent(e), ca o condiție prealabilă pentru exportul de pe teritoriul vamal al părții exportatoare;

(d)     „marfă a unei părți” înseamnă o marfă internă în înțelesul din GATT 1994;

(e)     „Sistemul armonizat” sau „SA” înseamnă Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv toate notele juridice și modificările acestuia, elaborat de Organizația Mondială a Vămilor;

(f)    „procedură de acordare a licențelor de import” înseamnă o procedură administrativă care necesită depunerea unei cereri sau a altor documente (altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii) la organul (organele) administrativ(e) competent(e), ca o condiție prealabilă pentru importul pe teritoriul vamal al părții importatoare;

(g)     „reparare” înseamnă orice operațiune de prelucrare efectuată asupra unei mărfi pentru a remedia defecte de funcționare sau defecte materiale și care implică restabilirea funcției inițiale a mărfii respective sau asigurarea conformității acesteia cu cerințele tehnice pentru utilizare, în absența cărora marfa nu mai poate fi utilizată în mod normal în scopul pentru care a fost destinată. Repararea mărfurilor include restaurarea și întreținerea, dar nu include o operațiune sau un proces de prelucrare care:

(i)    distruge caracteristicile esențiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;

(ii)    transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau

(iii)    se utilizează pentru îmbunătățirea sau sporirea performanței tehnice a mărfurilor.

ARTICOLUL 33

Clauza națiunii celei mai favorizate

(1)    Fiecare parte acordă clauza națiunii celei mai favorizate mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul I din GATT 1994, care este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)    Alineatul (1) nu se aplică în cazul tratamentului preferențial acordat de oricare dintre părți mărfurilor dintr-o țară terță în conformitate cu GATT 1994.

ARTICOLUL 34

Tratamentul național în materie de impozitare și reglementare internă

Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul III din GATT 1994 și notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

În ceea ce privește Republica Uzbekistan, pentru produsele din tutun, băuturile alcoolice și zahărul alb fără arome sau coloranți, prezentul articol se aplică după zece ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord sau de la data la care Republica Uzbekistan devine membră a OMC, oricare dintre acestea survine mai întâi.

ARTICOLUL 35

Restricții la import și la export

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține alte interdicții sau restricții la importul oricărei mărfi a celeilalte părți sau la exportul ori vânzarea oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părți, cu excepția celor în conformitate cu articolul XI din GATT 1994, inclusiv cu notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 și notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

ARTICOLUL 36

Taxe, impozite sau alte impuneri la export

(1)    În interesul dezvoltării parteneriatului lor comercial și în vederea facilitării în continuare a oportunităților lor comerciale, părțile depun eforturi să nu introducă nicio nouă taxă, niciun nou impozit și nicio altă nouă impunere de orice tip instituită pentru exportul unei mărfi către cealaltă parte sau în legătură cu exportul unei mărfi către cealaltă parte, nicio taxă internă sau altă impunere pentru o marfă exportată către cealaltă parte care să fie în plus față de taxa sau impunerea care s-ar aplica mărfurilor similare atunci când sunt destinate consumului intern și nicio altă măsură cu efect echivalent.

(2)    În cazul în care o parte acordă exporturilor sale către o altă parte terță un tratament mai favorabil în ceea ce privește taxele, impozitele sau alte impuneri la export, partea respectivă acordă același tratament exporturilor destinate celeilalte părți.

(2)    În circumstanțe excepționale, o parte poate aplica celeilalte părți o măsură menționată la prezentul articol alineatul (1). Partea care aplică o astfel de măsură publică pe site-ul său web oficial informații relevante cu 60 de zile înainte de intrarea în vigoare a măsurii, inclusiv durata preconizată de aplicare.

ARTICOLUL 37

Controalele exporturilor de produse cu dublă utilizare

Părțile convin să facă schimb de informații și de bune practici cu privire la controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare, în vederea promovării cooperării dintre Uniunea Europeană și Republica Uzbekistan în domeniul controlului exporturilor.

ARTICOLUL 38

Taxe și formalități

(1)    Taxele și alte impuneri aplicate de una dintre părți pentru importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părți sau în legătură cu respectivul import sau export sunt limitate, ca valoare, la costul aproximativ al serviciilor furnizate și nu constituie un mijloc indirect de protecție pentru mărfurile interne sau o impozitare cu caracter fiscal percepută pentru importuri sau exporturi.

(2)    Fiecare parte publică prompt toate taxele și impunerile pe care le aplică în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită guvernelor, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de ele.

(3)    Niciuna dintre părți nu prevede tranzacții consulare, deci nici taxe și impuneri conexe, în legătură cu importul oricărei mărfi a celeilalte părți.

ARTICOLUL 39

Mărfuri reparate

(1)    Niciuna dintre părți nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care reintră pe teritoriul vamal al părții după ce a fost exportată temporar de pe teritoriul său vamal către teritoriul vamal al celeilalte părți pentru reparații.

(2)    Alineatul (1) nu se aplică unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparații și nu este reimportată sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.

(3)    Niciuna dintre părți nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este importată temporar de pe teritoriul vamal al celeilalte părți pentru reparații.

ARTICOLUL 40

Admiterea temporară a mărfurilor

O parte acordă celeilalte părți o scutire de la plata impunerilor și a taxelor la import aferente mărfurilor admise temporar, în cazurile și în conformitate cu procedurile prevăzute în orice convenții internaționale privind admiterea temporară a mărfurilor pe care partea în cauză are obligația să le respecte. Această scutire se aplică în conformitate cu legislația fiecărei părți.

ARTICOLUL 41

Tranzit

Articolul V din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta.

Părțile iau toate măsurile necesare pentru a facilita tranzitul de produse energetice, în conformitate cu principiul libertății de tranzit și cu articolul 7 din Tratatul privind Carta energiei.

ARTICOLUL 42

Marcajul originii

(1)    În cazul în care solicită o marcă de origine pentru mărfurile importate din Uniunea Europeană, Republica Uzbekistan acceptă marcajul originii „Made in EU” („Fabricat în UE”) sau echivalentul acestuia într-o limbă prevăzută în cerințele din Republica Uzbekistan privind marcajul originii, în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele aplicate mărcilor de origine ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(2)    În sensul mărcii de origine „Made in EU”, Republica Uzbekistan tratează Uniunea Europeană ca un teritoriu unic.

ARTICOLUL 43

Proceduri de acordare a licențelor de import

(1)    Fiecare parte adoptă și administrează procedurile de acordare a licențelor de import în conformitate cu articolele 1-3 din Acordul OMC privind procedurile de acordare a licențelor de import. În acest scop, articolele 1-3 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)    O parte care instituie proceduri de acordare a licențelor sau modificări ale procedurilor existente de acordare a licențelor notifică acest lucru celeilalte părți în termen de 90 de zile de la publicare. Notificarea include informațiile specificate la articolul 5 alineatul (2) din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import. Se consideră că o parte respectă prezenta dispoziție dacă a notificat procedura relevantă de acordare a licențelor de import sau orice modificare a acesteia Comitetului pentru licențele de import prevăzut la articolul 4 din Acordul privind licențele de import, inclusiv informațiile specificate la articolul 5 alineatul (2) din acordul respectiv. În cazul Republicii Uzbekistan, obligația de notificare a Comitetului pentru licențele de import se aplică de la data la care Republica Uzbekistan devine membră a OMC.

(3)    La cererea unei părți, cealaltă parte furnizează cu promptitudine orice informații relevante, inclusiv informațiile specificate la articolul 5 alineatul (2) din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import, cu privire la orice procedură de acordare a licențelor de import pe care intenționează să o adopte, a adoptat-o sau o menține sau la modificările procedurilor existente de acordare a licențelor.

ARTICOLUL 44

Proceduri de acordare a licențelor de export 6

(1)    Fiecare parte publică orice nouă procedură de acordare a licențelor de export sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licențelor de export, astfel încât să permită guvernelor, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de ele. Această publicare are loc, ori de câte ori este posibil, cu cel puțin 45 de zile înainte de intrarea în vigoare a unei noi proceduri de acordare a licențelor de export sau a oricărei modificări a oricărei proceduri existente de acordare a licențelor de export și, în orice caz, nu mai târziu de data la care procedura sau modificarea respectivă intră în vigoare.

(2)    Publicarea procedurilor de acordare a licențelor de export conține următoarele informații:

(a)    textele procedurilor de acordare a licențelor de export sau orice modificări aduse acestora;

(b)    mărfurile care fac obiectul fiecărei proceduri de acordare a unei licențe de export;

(c)    pentru fiecare procedură, descrierea procesului de solicitare a unei licențe de export și a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un solicitant pentru a fi eligibil să solicite o licență de export, cum ar fi deținerea unei licențe de activitate, efectuarea ori menținerea unei investiții sau operarea într-o anumită formă de stabilire pe teritoriul unei părți;

(d)    punctul sau punctele de contact de unde persoanele interesate pot obține mai multe informații referitoare la condițiile pentru obținerea unei licențe de export;

(e)    organul sau organele administrative la care trebuie să se depună cererea sau alte documente pertinente;

(f)    o descriere a oricărei (oricăror) măsuri pe care procedura de acordare a licențelor de export este concepută să o (le) pună în aplicare;

(g)    perioada în care fiecare procedură de acordare a licențelor de export va fi în vigoare, cu excepția cazului în care procedura va rămâne în vigoare până la retragerea sau revizuirea sa printr-o nouă publicare;

(h)    dacă partea intenționează să utilizeze o procedură de acordare a licențelor de export pentru a administra un contingent la export, cantitatea totală și, dacă este cazul, valoarea contingentului și datele de deschidere și de închidere a acestuia; și

(i)    orice scutiri sau excepții de la cerința de a obține o licență de export, modul de solicitare sau utilizare a respectivelor scutiri sau excepții și criteriile de acordare a acestora.

(3)    În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte îi notifică celeilalte părți procedurile proprii existente de acordare a licențelor de export. O parte care adoptă o nouă procedură de acordare a licențelor de export sau modifică orice procedură existentă de acordare a licențelor de export notifică celeilalte părți procedura sau modificarea în termen de 90 de zile de la publicare. Notificarea include o trimitere la sursa (sursele) unde sunt publicate informațiile solicitate în temeiul alineatului (2) și include, după caz, adresa site-ului web oficial relevant.

ARTICOLUL 45

Comerțul cu materiale nucleare

Cooperarea în domeniul comerțului cu materiale nucleare este reglementată de Acordul de cooperare în domeniul utilizărilor energiei nucleare în scopuri pașnice dintre Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și Guvernul Republicii Uzbekistan din 6 octombrie 2003.

CAPITOLUL 3

MĂSURI DE APĂRARE COMERCIALĂ

ARTICOLUL 46

Dispoziții generale

(1)    Textele următoare sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis:

(a)    articolul XIX din GATT 1994;

(b)    Acordul privind măsurile de salvgardare;

(c)    articolul VI din GATT 1994;

(d)    Acordul antidumping; și

(e)    Acordul SMC.

(2)    Dispozițiile prezentului capitol nu fac obiectul capitolului 14 din titlul IV al prezentului acord.

ARTICOLUL 47

Transparența

Părțile utilizează instrumentele de apărare comercială (măsuri de salvgardare antidumping, antisubvenții și multilaterale) în deplină conformitate cu cerințele OMC relevante și pe baza unui sistem echitabil și transparent.

Măsuri de salvgardare multilaterale

(1)    Partea care inițiază o anchetă de salvgardare notifică măsura respectivă celeilalte părți, cu condiția ca aceasta din urmă să aibă un interes economic substanțial în această privință.

(2)    În sensul prezentului articol, se consideră că o parte are un interes economic substanțial atunci când se numără printre cei mai mari cinci furnizori ai produsului importat în perioada de trei ani anterioară datei la care a fost inițiată ancheta de salvgardare, fie ca volum absolut, fie ca valoare absolută.

(3)    Fără a se aduce atingere alineatelor (1), (2) și (4), la cererea celeilalte părți, partea care inițiază o anchetă de salvgardare și care intenționează să aplice măsuri de salvgardare:

(a)    transmite imediat celeilalte părți o notificare scrisă ad-hoc conținând toate informațiile pertinente care conduc la inițierea unei anchete de salvgardare și la impunerea unor măsuri de salvgardare, inclusiv, dacă este cazul, informații cu privire la inițierea unei anchete de salvgardare, la constatările provizorii și la constatările definitive ale anchetei;

(b)    și oferă celeilalte părți posibilitatea de a desfășura consultări.

(4)    La selectarea măsurilor prevăzute la prezentul articol, părțile depun eforturi pentru a acorda prioritate celor care perturbă cel mai puțin comerțul bilateral.

Măsuri antidumping și compensatorii

(5)    Părțile comunică, într-o manieră completă și elocventă, imediat după instituirea unor măsuri provizorii și înainte de luarea unei decizii finale, toate faptele și considerațiile esențiale care stau la baza deciziei de aplicare a măsurilor, fără a aduce atingere articolului 6.5 din Acordul antidumping și articolului 12.4 din Acordul SMC. Informațiile sunt comunicate în scris, iar părților interesate li se acordă suficient timp pentru a-și prezenta observațiile cu privire la respectivele fapte și considerații esențiale.

(6)    Fiecărei părți interesate i se oferă posibilitatea de a fi audiată pentru a-și exprima punctul de vedere în cursul anchetelor antidumping și antisubvenții, cu condiția ca acest lucru să nu întârzie în mod inutil desfășurarea anchetelor.

ARTICOLUL 48

Luarea în calcul a interesului public

În cursul investigațiilor antidumping sau antisubvenție, industria națională, consumatorii, utilizatorii și importatorii au dreptul de a prezenta informații și date relevante, care vor fi luate în considerare de autoritățile de investigare, în conformitate cu normele procedurale naționale relevante.

Regula taxei celei mai mici

În cazul în care una dintre părți decide să instituie o taxă antidumping, valoarea taxei nu depășește marja de dumping, dar poate fi, în principiu, mai mică decât această marjă, în cazul în care respectiva taxă mai mică ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei naționale.

CAPITOLUL 4

VAMĂ

ARTICOLUL 49

Cooperarea vamală

(1)    Părțile își consolidează cooperarea în domeniul vamal pentru a garanta un mediu comercial transparent, a facilita comerțul, a întări securitatea lanțului de aprovizionare, a promova siguranța consumatorilor, a împiedica fluxurile de mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală și a combate contrabanda și alte încălcări ale legislației vamale.

(2)    În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la prezentul articol alineatul (1) și în limita resurselor disponibile, părțile cooperează, printre altele, pentru:

(a)    a îmbunătăți legislația vamală și a armoniza și a simplifica procedurile vamale, în conformitate cu convențiile și standardele internaționale aplicabile în domeniul vamal și al facilitării comerțului, inclusiv cu cele elaborate de Uniunea Europeană (inclusiv orientările practice în domeniul vamal), de OMC și de Organizația Mondială a Vămilor (în special Convenția de la Kyoto revizuită);

(b)    a institui sisteme vamale moderne, inclusiv tehnologii moderne de vămuire, dispoziții privind operatorii economici autorizați, analize și controale automate bazate pe riscuri, proceduri simplificate pentru acordarea liberului de vamă, controale vamale ulterioare, transparența în determinarea valorii în vamă și dispoziții pentru parteneriatele dintre autoritățile vamale și întreprinderi;

(c)    a încuraja cele mai înalte standarde de integritate în domeniul vamal, în special la frontieră, prin aplicarea unor măsuri care să reflecte principiile stabilite în Declarația de la Arusha a Organizației Mondiale a Vămilor;

(d)    a face schimb de cele mai bune practici și a oferi formare și asistență tehnică pentru planificare și consolidarea capacităților pentru asigurarea celor mai înalte standarde de integritate;

(e)    a face schimb, după caz, de informații și date relevante, respectând în același timp normele părților privind confidențialitatea informațiilor și protecția datelor cu caracter personal;

(f)    a participa la acțiuni vamale coordonate între autoritățile lor vamale;

(g)    a institui, atunci când este relevant și adecvat, recunoașterea reciprocă a programelor și a controalelor vamale ale operatorilor economici autorizați, inclusiv a măsurilor echivalente de facilitare a comerțului;

(h)    a aprofunda, atunci când este relevant și adecvat, posibilitățile de asigurare a interconectivității regimurilor lor de tranzit vamal.

ARTICOLUL 50

Asistența administrativă reciprocă

Părțile își acordă reciproc asistență administrativă în domeniul vamal în conformitate cu Protocolul I.

ARTICOLUL 51

Determinarea valorii în vamă

Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerțului dintre părți se aplică Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994, care este inclus în anexa 1A la Acordul OMC, este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

CAPITOLUL 5

BARIERE TEHNICE ÎN CALEA COMERȚULUI

ARTICOLUL 52

Obiectiv

Prezentul capitol are ca obiectiv facilitarea comerțului cu mărfuri între părți prin prevenirea, identificarea și eliminarea barierelor tehnice inutile în calea comerțului.

ARTICOLUL 53

Domeniul de aplicare

(1)    Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării și aplicării tuturor standardelor, reglementărilor tehnice, precum și procedurilor de evaluare a conformității, astfel cum au fost definite în Acordul BTC, care pot avea un impact asupra schimburilor comerciale de mărfuri între părți.

(2)    În pofida alineatului (1), prezentul capitol nu se aplică:

(a)    specificațiilor pentru achiziții elaborate de organismele guvernamentale pentru nevoile de producție sau de consum ale acestor organisme; sau

(b)    măsurilor sanitare și fitosanitare, astfel cum au fost definite în anexa A la Acordul SPS, care intră sub incidența capitolului 6.

ARTICOLUL 54

Relația cu Acordul BTC

(1)    Articolele 2.1-2.8, 2.11, 2.12, 3.1, 3.4, 3.5, 4, 5.1-5.5, 5.8, 5.9, 6, 7.1, 7.4, 7.5, 8, 9 și anexele 1 și 3 la Acordul BTC sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta.

(2)    Republica Uzbekistan finalizează procesul de apropiere a sistemului său de standardizare de Acordul BTC, în special de Codul de bune practici, inclusiv caracterul voluntar al standardelor, astfel cum este definit de Acordul BTC, în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(3)    Trimiterile la „prezentul acord” din Acordul BTC, astfel cum este încorporat în prezentul acord, se interpretează, după caz, ca trimiteri la prezentul acord dintre Uniunea Europeană și Republica Uzbekistan.

(4)    Termenul „membri” din dispozițiile Acordului BTC care sunt încorporate în prezentul acord înseamnă părțile la prezentul acord.

ARTICOLUL 55

Reglementări tehnice

(1)    Fiecare parte efectuează, în conformitate cu normele și procedurile sale, o evaluare a impactului normativ al reglementărilor tehnice planificate.

(2)    Fiecare parte evaluează alternativele de reglementare și de altă natură disponibile la reglementarea tehnică propusă care pot îndeplini obiectivele legitime ale părții în conformitate cu articolul 2.2 din Acordul BTC.

(3)    Fiecare parte utilizează standardele internaționale relevante ca bază pentru reglementările sale tehnice, cu excepția cazului în care partea care elaborează reglementarea tehnică poate demonstra că respectivele standarde internaționale ar constitui mijloace ineficace sau inadecvate de îndeplinire a obiectivelor legitime urmărite.

(4)    Standardele internaționale elaborate de organizațiile enumerate în anexa 5-A sunt considerate a fi standardele internaționale relevante în sensul articolelor 2 și 5 și al anexei 3 la Acordul BTC, cu condiția ca, la elaborarea lor, aceste organizații să fi respectat principiile și procedurile stabilite în Decizia privind principiile aplicabile elaborării standardelor, orientărilor și recomandărilor internaționale în legătură cu articolele 2 și 5 și cu anexa 3 la Acordul BTC, adoptată de Comitetul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului.

(5)    La cererea oricăreia dintre părți, Comitetul de cooperare ia în considerare actualizarea listei din anexa 5-A.

(6)    În cazul în care nu a utilizat standardele internaționale ca bază pentru reglementările sale tehnice, o parte, la cererea celeilalte părți, identifică orice abatere substanțială de la standardul internațional relevant, explică motivele pentru care aceste standarde au fost considerate inadecvate sau ineficace pentru scopul urmărit și furnizează dovezile științifice sau tehnice pe care se bazează această evaluare.

(7)    În plus față de articolele 2.3 și 2.4 din Acordul BTC, fiecare parte își reexaminează reglementările tehnice pentru a spori convergența acestora cu standardele internaționale relevante, luând în considerare, printre altele, orice nouă evoluție a standardelor internaționale relevante sau orice modificare a împrejurărilor care au condus la divergențe față de respectivele standarde internaționale relevante.

(8)    Atunci când elaborează reglementări tehnice care pot avea un efect semnificativ asupra comerțului, fiecare parte se asigură, în conformitate cu normele și procedurile sale, că există proceduri care le permit persoanelor stabilite pe teritoriul părților să își aducă contribuția prin intermediul unui proces de consultare publică, cu excepția cazurilor în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, sănătate, protecție a mediului sau securitate națională. Fiecare parte le permite persoanelor celeilalte părți să participe la astfel de consultări în condiții nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor persoane și face publice rezultatele respectivelor consultări.

ARTICOLUL 56

Standarde

(1)    În vederea armonizării standardelor pe o bază cât mai largă posibil, fiecare parte încurajează organismele de standardizare de pe teritoriul său și organismele regionale de standardizare în care o parte sau organismele de standardizare de pe teritoriul său sunt membre:

(a)    să participe, în limita resurselor de care dispun, la elaborarea standardelor internaționale de către organismele internaționale de standardizare competente;

(b)    să utilizeze standardele internaționale relevante ca bază pentru standardele pe care le elaborează, exceptând cazurile în care aceste standarde internaționale sunt ineficace sau inadecvate, de exemplu, din cauza unui nivel de protecție insuficient a vieților omenești și a sănătății, a factorilor climatici sau geografici esențiali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;

(c)    să evite dublarea sau suprapunerea cu activitățile organismelor internaționale de standardizare;

(d)    să revizuiască, la intervale regulate, standardele naționale și regionale care nu au la bază standarde internaționale relevante, pentru a spori convergența lor cu aceste standarde internaționale;

(e)    să coopereze cu organismele de standardizare relevante ale celeilalte părți în ceea ce privește activitățile internaționale de standardizare. Această cooperare poate avea loc în cadrul organismelor internaționale de standardizare sau la nivel regional; și

(f)    să încurajeze cooperarea bilaterală între acestea și organismele de standardizare ale celeilalte părți.

(2)    Părțile ar trebui să facă schimb de informații cu privire la:

(a)    utilizarea standardelor în sprijinul reglementărilor tehnice;

(b)    procesele lor de standardizare și la gradul de utilizare a standardelor internaționale, regionale sau subregionale ca bază pentru standardele lor naționale.

(3)    În cazul în care anumite standarde devin obligatorii prin încorporarea sau menționarea lor în cadrul unui proiect de reglementare tehnică sau al unei proceduri de evaluare a conformității, se îndeplinesc obligațiile de transparență prevăzute la articolul 59 din prezentul acord.

ARTICOLUL 57

Evaluarea conformității

(1)    Dispozițiile prevăzute la articolul 55 cu privire la elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice se aplică mutatis mutandis procedurilor de evaluare a conformității.

(2)    În cazul în care o parte solicită evaluarea conformității ca garanție pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică, partea respectivă:

(a)    selectează proceduri de evaluare a conformității proporționale cu riscurile implicate, astfel cum au fost stabilite pe baza evaluării riscurilor;

(b)    ia în considerare utilizarea declarației de conformitate a furnizorului, și anume o declarație de conformitate emisă de producător pe răspunderea sa exclusivă și excluzând evaluarea obligatorie de către o parte terță, ca certificare a conformității printre opțiunile de demonstrare a conformității cu reglementările tehnice; și

(c)    la cerere, furnizează celeilalte părți informații cu privire la criteriile utilizate pentru selectarea procedurilor de evaluare a conformității pentru anumite produse.

(3)    În cazul în care o parte solicită evaluarea conformității de către o parte terță ca asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică și nu a rezervat această sarcină unei autorități guvernamentale, astfel cum se prevede la alineatul (5), partea respectivă:

(a)    utilizează în mod preferențial acreditarea pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității;

(b)    utilizează în mod optim standardele internaționale pentru acreditare și evaluarea conformității, precum și acordurile internaționale care implică organismele de acreditare ale părților, de exemplu prin intermediul mecanismelor Cooperării Internaționale pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC) și ale Forumului internațional de acreditare (IAF);

(c)    aderă la orice acorduri sau înțelegeri internaționale funcționale pentru armonizarea sau facilitarea acceptării rezultatelor evaluării conformității sau încurajează organismele sale de evaluare a conformității să adere la astfel de acorduri sau înțelegeri, după caz;

(d)    se asigură că operatorii economici au posibilitatea de a alege între organismele de evaluare a conformității desemnate de autoritățile unei părți pentru un anumit produs sau set de produse;

(e)    se asigură că organismele de evaluare a conformității sunt independente de producători, importatori și operatorii economici în general și că nu există conflicte de interese între organismele de acreditare și organismele de evaluare a conformității;

(f)    permite organismelor de evaluare a conformității să utilizeze subcontractanți pentru a efectua încercări sau inspecții în legătură cu evaluarea conformității, inclusiv subcontractanți situați pe teritoriul celeilalte părți. Nicio dispoziție a prezentei litere nu se interpretează ca interzicând unei părți să solicite subcontractanților să îndeplinească aceleași cerințe pe care organismul de evaluare a conformității cu care au încheiat un contract ar trebui să le îndeplinească pentru a efectua el însăși încercările sau inspecțiile care fac obiectul contractului; și

(g)    publică pe un site web unic o listă a organismelor pe care le-a desemnat să efectueze evaluarea conformității și informații relevante cu privire la domeniul de aplicare al desemnării fiecărui astfel de organism.

(4)    Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică una dintre părți să impună ca evaluarea conformității pentru anumite produse să fie efectuată de către autoritățile sale guvernamentale specificate. În astfel de cazuri, partea respectivă:

(a)    limitează taxele de evaluare a conformității la costul aproximativ al serviciilor furnizate și, la cererea solicitantului unei evaluări a conformității, explică modul în care taxele pe care le percepe pentru acea evaluare a conformității sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor furnizate și

(b)    face publice taxele de evaluare a conformității.

(5)    În pofida dispozițiilor alineatelor (2)-(4), părțile acceptă declarația de conformitate a furnizorului ca dovadă a conformității cu reglementările tehnice existente pentru domeniile și în conformitate cu modalitățile specificate în anexa 5-B.

ARTICOLUL 58

Cooperarea în domeniul barierelor tehnice în calea comerțului

(1)    Părțile își consolidează cooperarea în ceea ce privește standardele, reglementările tehnice, metrologia, supravegherea pieței, acreditarea și procedurile de evaluare a conformității, pentru îmbunătățirea înțelegerii reciproce a sistemelor lor și pentru facilitarea accesului la piețele lor. În acest scop, părțile urmăresc să identifice și să dezvolte mecanisme și inițiative de cooperare în materie de reglementare care să fie adecvate pentru anumite aspecte și sectoare și care pot include, printre altele:

(a)    schimbul de informații și de experiență privind elaborarea și aplicarea reglementărilor lor tehnice și a procedurilor lor de evaluare a conformității;

(b)    identificarea posibilităților de convergență sau de aliniere a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității;

(c)    încurajarea cooperării dintre organismele lor responsabile de metrologie, standardizare, evaluarea conformității și acreditare; și

(d)    schimbul de informații privind evoluțiile din cadrul forurilor regionale și multilaterale relevante în materie de standarde, reglementări tehnice, proceduri de evaluare a conformității și acreditare.

(2)    În vederea promovării schimburilor comerciale dintre ele, părțile:

(a)    încearcă să reducă diferențele care există între ele cu privire la reglementările tehnice, metrologie, standardizare, supravegherea pieței, acreditare și procedurile de evaluare a conformității, inclusiv prin încurajarea utilizării instrumentelor relevante convenite la nivel internațional;

(b)    promovează, în conformitate cu normele internaționale, utilizarea acreditării pentru a contribui la evaluarea competenței tehnice a organismelor de evaluare a conformității și a activităților acestora; și

(c)    promovează participarea și, dacă este posibil, aderarea Republicii Uzbekistan și a organismelor sale naționale relevante la organizațiile europene și internaționale a căror activitate este legată de standarde, evaluarea conformității, acreditare, metrologie și alte funcții conexe.

(3)    Părțile se angajează să stabilească și să mențină o procedură prin care să se poată realiza o apropiere progresivă a reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității existente în Republica Uzbekistan de cele ale Uniunii Europene.

(4)    Pentru domeniile în care alinierea a fost realizată, părțile pot lua în considerare negocierea de acorduri privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale.

ARTICOLUL 59

Transparența

(1)    Atunci când elaborează reglementări tehnice care pot avea un efect semnificativ asupra comerțului, fiecare parte acordă celeilalte părți un termen de cel puțin 60 de zile, după publicarea propunerilor de reglementări tehnice și de proceduri de evaluare a conformității, pentru a prezenta observații scrise, cu excepția cazurilor în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, sănătate, protecție a mediului sau securitate națională. O parte examinează pozitiv o cerere rezonabilă de a prelungi perioada pentru prezentarea de observații.

(2)    Dacă o parte primește de la cealaltă parte observații scrise privind o propunere de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformității, partea respectivă:

(a)    la cererea celeilalte părți, discută observațiile scrise cu participarea autorității sale de reglementare competente, într-un moment în care acestea pot fi luate în considerare și

(b)    răspunde în scris la observații până cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității.

(3)    Fiecare parte oferă, la cererea celeilalte părți, informații privind obiectivele, temeiul juridic și justificarea pentru o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformității pe care partea a adoptat-o sau își propune să o adopte.

(4)    Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității pe care le-a adoptat sunt publicate pe un site web, în mod gratuit.

(5)    Fiecare parte oferă informații referitoare la adoptarea și intrarea în vigoare a reglementării tehnice și a procedurii de evaluare a conformității și la textul final adoptat.

(6)    Fiecare parte prevede un interval rezonabil între publicarea reglementărilor tehnice și intrarea acestora în vigoare, pentru a le permite operatorilor economici ai celeilalte părți să se adapteze. Prin expresia „interval rezonabil” se înțelege o perioadă de cel puțin 6 luni, cu excepția cazurilor în care aceasta ar fi un mijloc ineficient de realizare a obiectivelor legitime urmărite.

ARTICOLUL 60

Marcare și etichetare

(1)    Fiecare parte afirmă că reglementările sale tehnice care includ sau vizează exclusiv marcarea sau etichetarea vor respecta principiile prevăzute la articolul 2.2 din Acordul BTC.

(2)    În cazul în care o parte solicită marcarea sau etichetarea obligatorie a produselor:

(a)    partea respectivă cere numai informațiile relevante pentru consumatorii sau utilizatorii produsului sau pentru indicarea conformității produsului cu cerințele tehnice obligatorii;

(b)    partea respectivă nu impune aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a etichetelor sau a marcajelor produselor și nici achitarea vreunei taxe drept condiție prealabilă pentru introducerea pe piața sa a unor produse care altminteri îndeplinesc cerințele sale tehnice obligatorii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar având în vedere obiectivele legitime menționate la articolul 2.2 din Acordul BTC;

(c)    în cazul în care impune operatorilor economici utilizarea unui număr unic de identificare, partea respectivă eliberează un astfel de număr operatorilor economici ai celeilalte părți fără întârzieri nejustificate și în mod nediscriminatoriu;

(d)    cu condiția ca elementele enumerate mai jos să nu inducă în eroare, să nu fie contradictorii sau generatoare de confuzii în legătură cu informațiile solicitate în partea care importă mărfurile, partea respectivă permite:

(i)    informații în alte limbi, pe lângă limba impusă de partea care importă mărfurile;

(ii)    nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice acceptate la nivel internațional; și

(iii)    informații suplimentare, pe lângă cele impuse de partea care importă mărfurile;

(e)    partea respectivă acceptă ca etichetarea suplimentară sau corecturile aduse etichetării să aibă loc în antrepozite vamale sau în alte zone desemnate din țara importatoare, cu excepția cazului în care o astfel de etichetare este impusă de legislația părților din motive de sănătate și siguranță publică; și

(f)    partea respectivă face tot posibilul să accepte etichete care pot fi aplicate pe etichetele existente ori informații de marcare sau etichetare în documentația însoțitoare, mai degrabă decât atașarea fizică pe produs.

(3)    Alineatul (2) litera (e) se aplică până la data aderării Republicii Uzbekistan la OMC.

ARTICOLUL 61

Cooperare privind supravegherea pieței și siguranța și conformitatea produselor nealimentare

(1)    Părțile recunosc importanța cooperării în ceea ce privește supravegherea pieței și siguranța și conformitatea produselor nealimentare pentru facilitarea comerțului și protecția consumatorilor și a altor utilizatori, precum și importanța consolidării încrederii reciproce pe baza schimbului de informații.

(2)    Pentru a garanta funcționarea independentă și imparțială a supravegherii pieței, părțile asigură:

(a)    separarea funcțiilor de supraveghere a pieței de funcțiile de evaluare a conformității; și

(b)    absența oricăror interese care ar afecta imparțialitatea autorităților de supraveghere a pieței în efectuarea controlului sau a supravegherii operatorilor economici.

(3)    Părțile pot coopera și pot face schimb de informații în domeniul supravegherii pieței și al siguranței și conformității produselor nealimentare, în special în ceea ce privește următoarele:

(a)    activități și măsuri de supraveghere a pieței și de asigurare a aplicării legii;

(b)    metode de evaluare a riscurilor și testarea produselor;

(c)    rechemări coordonate ale produselor sau alte măsuri similare;

(d)    chestiuni științifice, tehnice și de reglementare care vizează îmbunătățirea siguranței și conformității produselor nealimentare;

(e)    aspecte nou-apărute cu relevanță considerabilă pentru sănătate și siguranță;

(f)    activități legate de standardizare; și

(g)    schimburi de funcționari.

(4)    Uniunea Europeană poate furniza Republicii Uzbekistan informații selectate din sistemul său de alertă rapidă referitoare la produsele de consum, astfel cum sunt menționate în Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului 7 sau din sistemul care succedă acestuia, iar Republica Uzbekistan poate furniza Uniunii Europene informații relevante referitoare la siguranța produselor de consum nealimentare și la măsurile preventive, restrictive și corective luate cu privire la produsele de consum, astfel cum sunt menționate în legislația relevantă a Republicii Uzbekistan. Schimbul de informații poate lua forma:

(a)    unui schimb ad-hoc, în cazuri justificate în mod corespunzător, cu excepția datelor cu caracter personal; sau

(b)    a unui schimb sistematic, pe baza unui sistem care poate fi stabilit de Comitetul de cooperare în anexa 5-C.

(5)    Consiliul de cooperare poate stabili în anexa 5-D un sistem de schimb periodic de informații, care poate avea loc inclusiv prin mijloace electronice, cu privire la măsurile luate în legătură cu produsele nealimentare neconforme, altele decât cele care intră sub incidența alineatului (4).

(6)    Părțile utilizează informațiile obținute în temeiul alineatelor (3), (4) și (5) exclusiv în scopul protecției consumatorilor, a sănătății, a siguranței sau a mediului.

(7)    Fiecare parte tratează drept confidențiale informațiile obținute în temeiul alineatelor (3), (4) și (5).

(8)    În sistemele menționate la alineatele (4) și (5) se precizează tipul de informații care urmează să facă obiectul schimbului, modalitățile de efectuare a schimbului de informații și aplicarea normelor de confidențialitate și de protecție a datelor cu caracter personal. Consiliul de cooperare are competența de a adopta decizii în vederea stabilirii sau a modificării sistemelor prevăzute în anexele 5-C și 5-D.

(9)    În sensul prezentului capitol, „supravegherea pieței” înseamnă activitățile desfășurate și măsurile întreprinse de autoritățile publice, inclusiv în cooperare cu operatori economici, pe baza procedurilor uneia dintre părți, pentru a permite părții respective să monitorizeze sau să abordeze aspecte legate de siguranța produselor sau de conformitatea acestora cu cerințele prevăzute în actele cu putere de lege și normele sale administrative. În cazul Republicii Uzbekistan, operator economic înseamnă producător, reprezentant autorizat, importator sau vânzător.

ARTICOLUL 62

Discuții tehnice și consultări

(1)    Fiecare parte poate solicita o discuție cu privire la orice proiect sau propunere de reglementare tehnică sau procedură de evaluare a conformității a celeilalte părți cu privire la care partea respectivă consideră că ar putea afecta negativ în mod semnificativ comerțul dintre părți. Solicitarea se face în scris și identifică:

(a)    măsura în cauză;

(b)    dispozițiile prezentului capitol care suscită preocupările; și

(c)    motivele solicitării, inclusiv o descriere a preocupărilor părții solicitante cu privire la măsura în cauză.

(2)    Partea transmite solicitarea coordonatorului pentru capitolul privind BTC al celeilalte părți, desemnat în temeiul articolului 63.

(3)    La cererea oricăreia dintre părți, părțile se întrunesc pentru a discuta preocupările menționate în solicitare, față în față sau prin videoconferință sau teleconferință, în termen de 60 de zile de la data solicitării și depun eforturi pentru soluționarea cât mai rapidă a chestiunii. În cazul în care consideră că respectiva chestiune este urgentă, partea solicitantă poate cere ca întrunirea să aibă loc într-un termen mai scurt. În astfel de cazuri, partea solicitată examinează cererea într-un spirit pozitiv.

(4)    O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune referitoare la prezentul capitol, prin transmiterea unei cereri scrise către coordonatorul capitolului al celeilalte părți. Părțile depun toate eforturile pentru a soluționa problema într-un mod reciproc satisfăcător.

(5)    Prezentul articol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților prevăzute în capitolul 14.

ARTICOLUL 63

Coordonatorul pentru capitolul privind BTC

(1)    Fiecare parte numește câte un coordonator pentru capitolul privind BTC și notifică celeilalte părți datele de contact ale coordonatorului și eventualele modificări ale acestora. Coordonatorii pentru capitolul privind BTC lucrează în comun pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului capitol și cooperarea între părți în toate chestiunile legate de Acordul BTC.

(2)    Printre funcțiile fiecărui coordonator pentru capitolul privind BTC se numără:

(a)    monitorizarea punerii în aplicare și a administrării prezentului capitol, inclusiv orice aspect legat de elaborarea, adoptarea, aplicarea sau asigurarea respectării reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității;

(b)    comunicarea cu coordonatorul pentru capitolul privind BTC al celeilalte părți cu privire la inițiativele luate de părți pentru consolidarea cooperării în ceea ce privește elaborarea și îmbunătățirea standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității;

(c)    organizarea stabilirii de discuții tehnice, în funcție de necesități, în conformitate cu articolul 62; și

(d)    schimbul de informații privind evoluțiile din cadrul forurilor neguvernamentale, regionale și multilaterale în materie de standarde, reglementări tehnice și proceduri de evaluare a conformității.

(3)    Coordonatorii pentru capitolul privind BTC comunică între ei prin orice metodă convenită care este adecvată pentru îndeplinirea funcțiilor lor.

ARTICOLUL 64

Perioada de tranziție

În ceea ce privește Republica Uzbekistan, articolul 55 alineatele (3), (6) și (7), articolul 56 alineatul (1) literele (b) și (c), articolul 57 alineatul (3) literele (b) și (d), articolul 57 alineatul (5) și anexa 5-B se aplică după cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

CAPITOLUL 6

CHESTIUNI SANITARE ȘI FITOSANITARE

ARTICOLUL 65

Obiective

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili principiile aplicabile măsurilor sanitare și fitosanitare (denumite în continuare „SPS”), astfel cum sunt definite în Acordul SPS al OMC, inclusiv sănătății animalelor și a plantelor și siguranței alimentare, în cadrul schimburilor comerciale dintre părți, precum și cooperării cu privire la bunăstarea animalelor, rezistența la antimicrobiene și sistemele alimentare durabile. Principiile stabilite în prezentul capitol se aplică de către părți într-un mod care facilitează comerțul și evită crearea de bariere nejustificate în calea comerțului dintre ele, menținând în același timp nivelul fiecărei părți de protecție a vieții sau sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor.

ARTICOLUL 66

Principii

(1)    Părțile se asigură că măsurile SPS sunt elaborate și aplicate pe baza principiilor proporționalității, transparenței, nediscriminării și justificării științifice, ținând seama de standardele internaționale [Convenția internațională pentru protecția plantelor, semnată la Roma la 6 decembrie 1951 (denumită în continuare „CIPP”), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare „OIE”) și Comisia Codex Alimentarius (denumită în continuare „Codex Alimentarius”)].

(2)    Fiecare parte se asigură că măsurile sale SPS nu creează discriminări arbitrare sau nejustificate între teritoriul său și teritoriul celeilalte părți în măsura în care prevalează condiții identice sau similare. Măsurile SPS nu se aplică într-un mod care să constituie o restricție disimulată asupra comerțului dintre părți.

(3)    Fiecare parte se asigură că măsurile, procedurile sau controalele SPS sunt puse în aplicare în mod corespunzător, iar solicitările de informații primite din partea unei autorități competente a celeilalte părți sunt soluționate fără întârzieri nejustificate și într-un mod care nu este mai puțin favorabil pentru produsele importate decât pentru produsele interne similare.

ARTICOLUL 67

Cerințele de import și certificatele SPS oficiale

(1)    Cerințele de import ale fiecărei părți se bazează pe principiile Codex Alimentarius, OIE și CIPP și pe standardele relevante ale acestora, cu excepția cazului în care cerințele de import sunt susținute de o evaluare a riscurilor bazată pe date științifice, efectuată în conformitate cu normele internaționale aplicabile prevăzute în Acordul SPS.

(2)    Cerințele de import ale părții importatoare se aplică întregului teritoriu al părții exportatoare, la fel ca și certificatele SPS oficiale care pot fi necesare pentru comerțul între părți cu produse agricole, inclusiv plante și produse vegetale, sub rezerva articolului 69.

(3)    În sensul prezentului capitol, certificatele SPS oficiale sunt definite ca documente eliberate de partea exportatoare care garantează îndeplinirea cerințelor de import enumerate, definite de legislația părții importatoare în ceea ce privește produsele la care se referă.

ARTICOLUL 68

Echivalență

(1)    La cererea părții exportatoare și sub rezerva unei evaluări satisfăcătoare de către partea importatoare, părțile recunosc echivalența, în conformitate cu procedurile internaționale relevante, cu privire la o anumită măsură sau la un anumit grup de măsuri ori de sisteme aplicabile în general sau unui sector sau unei părți a unui sector.

(2)    Recunoașterea echivalenței se stabilește de către Comitetul de cooperare și se menționează în anexa 6.

ARTICOLUL 69

Măsuri legate de sănătatea animalelor și a plantelor

(1)    Părțile recunosc conceptul de zone indemne de dăunători sau boli și zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor în conformitate cu Acordul SPS și cu standardele, orientările sau recomandările relevante ale Codex, OIE și CIPP.

(2)    Atunci când stabilesc zonele indemne de dăunători sau boli și zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor, părțile iau în considerare factori cum ar fi situarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică și eficacitatea controalelor sanitare sau fitosanitare din aceste zone.

(3)    Partea importatoare își bazează măsurile sanitare și fitosanitare aplicate părții exportatoare al cărei teritoriu este afectat de un dăunător sau de o boală pe decizia de zonare luată de partea exportatoare, cu condiția ca partea importatoare să fie asigurată că va fi atins un nivel adecvat de protecție.

ARTICOLUL 70

Inspecții și audituri

(1)    Inspecțiile și auditurile efectuate de către partea importatoare pe teritoriul părții exportatoare pentru a evalua sistemele de inspecție și de certificare ale acesteia din urmă se efectuează în conformitate cu standardele, orientările și recomandările CIPP, OIE și Codex Alimentarius relevante. În orice moment pot fi direcționate către anumite unități exportatoare și către anumiți producători inspecții suplimentare care fac parte din auditul sistemelor de inspecție și de certificare.

(2)    Dacă este mulțumită de rezultatele inspecțiilor și auditurilor menționate anterior și menține o listă a unităților sau instalațiilor autorizate pentru importul de animale sau de produse de origine animală, partea importatoare autorizează unități situate pe teritoriul părții exportatoare fără inspecție prealabilă, dacă partea exportatoare a solicitat acest lucru și a furnizat garanțiile adecvate definite de partea importatoare.

(3)    Fiecare parte acceptă garanțiile pe baza:

(a)    evaluării autorității competente oficiale, precum și a capacității acesteia de a controla unitățile exportatoare;

(b)    garanției scrise a autorității competente cu privire la respectarea cerințelor minime ale părții importatoare.

(4)    Ori de câte ori este posibil, partea importatoare notifică celeilalte părți o marfă neconformă, motivul neconformității și îi furnizează toate informațiile relevante cu privire la motivele neconformității.

(5)    Costurile aferente inspecțiilor și auditurilor se suportă de către partea care efectuează auditurile și inspecțiile în conformitate cu procedurile sale interne.

ARTICOLUL 71

Controale și taxe la import

(1)    În cazul în care controalele la import indică existența unei neconformități cu cerințele relevante aplicabile importurilor, măsurile luate de partea importatoare trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor implicate și să nu fie mai restrictive pentru comerț decât este necesar pentru a atinge nivelul adecvat de protecție sanitară sau fitosanitară al părții importatoare.

(2)    Ori de câte ori este posibil, partea importatoare notifică importatorului unui transport neconform sau reprezentantului acestuia motivul neconformității și îi oferă posibilitatea de revizuire a deciziei. Partea importatoare examinează orice informații relevante prezentate pentru a facilita revizuirea.

(3)    O parte poate colecta taxe în scopul de a acoperi costurile suportate pentru a efectua controale la frontieră, fără ca acestea să depășească recuperarea costurilor.

ARTICOLUL 72

Schimbul de informații și cooperarea

(1)    Părțile discută și fac schimb de informații cu privire la măsurile SPS existente și la măsurile existente în materie de bunăstare a animalelor, precum și cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a acestora. În astfel de discuții și schimburi de informații se ține cont, după caz, de Acordul SPS și de standardele, orientările sau recomandările CIPP, OIE și Codex Alimentarius.

(2)    Părțile cooperează cu privire la aspecte legate de siguranța alimentară, sănătatea animalelor, bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și rezistența la antimicrobiene prin schimbul de informații, de cunoștințe de specialitate și de experiență în vederea consolidării capacităților în aceste domenii. O astfel de cooperare poate include asistență tehnică. Se va acorda o atenție deosebită detectării și controlului bolilor animalelor și plantelor și îmbunătățirii sistemelor de analiză a riscurilor. Comitetul de cooperare poate adopta un program de asistență tehnică în acest scop.

(3)    La cererea oricăreia dintre părți, părțile stabilesc în timp util un dialog pe teme SPS pentru a examina chestiuni legate de SPS și alte aspecte urgente reglementate de prezentul capitol. Comitetul de cooperare poate adopta norme pentru desfășurarea unor astfel de dialoguri.

(4)    Părțile desemnează și actualizează cu regularitate punctele de contact pentru comunicarea cu privire la chestiunile reglementate de prezentul capitol.

ARTICOLUL 73

Transparența

Fiecare parte:

(a)    urmărește transparența în ceea ce privește măsurile SPS aplicabile comerțului și, în mod special, în ceea ce privește cerințele SPS aplicate importurilor care provin de la cealaltă parte;

(b)    la cererea celeilalte părți și fără întârzieri nejustificate, comunică cerințele aplicabile importului de produse specifice și indică dacă este necesar să se efectueze o evaluare a riscurilor;

(c)    notifică punctului de contact al celeilalte părți, fără întârzieri nejustificate, prin poștă, fax sau e-mail, orice risc grav sau semnificativ pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, inclusiv orice urgențe alimentare legate de mărfurile comercializate între părți.

CAPITOLUL 7

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

SECȚIUNEA 1

DISPOZIȚII GENERALE

ARTICOLUL 74

Obiective

Obiectivele prezentului capitol sunt:

(a)    facilitarea producției și a comercializării de produse și servicii inovatoare și creative între părți, contribuind astfel la dezvoltarea unei economii mai durabile și mai favorabile incluziunii pentru părți;

(b)    facilitarea și reglementarea comerțului dintre părți, precum și reducerea denaturărilor și a obstacolelor din calea acestui comerț; și

(c)    atingerea unui nivel adecvat și efectiv de protecție și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

ARTICOLUL 75

Natura obligațiilor și domeniul de aplicare al acestora

(1)    Părțile pun în aplicare tratatele internaționale privind drepturile de proprietate intelectuală la care sunt părți. Acordul TRIPS inclus în anexa 1C la Acordul OMC este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis. Prezentul capitol completează și precizează drepturile și obligațiile care le revin părților în temeiul tratatelor internaționale în domeniul proprietății intelectuale la care sunt părți.

(2)    În sensul prezentului capitol, termenul „drepturi de proprietate intelectuală” înseamnă toate categoriile de proprietate intelectuală menționate la articolele 78-120 din prezentul capitol și la secțiunile 1-7 din partea a II-a a Acordului TRIPS.

(3)    Protecția drepturilor de proprietate intelectuală include protecția împotriva concurenței neloiale, astfel cum este menționată la articolul 10a din Convenția de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecția proprietății industriale, astfel cum a fost revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967 („Convenția de la Paris”).

(4)    Prezentul capitol nu împiedică nicio parte să aplice dispozițiile legislației sale care introduc standarde mai ridicate pentru protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu prezentul capitol.

ARTICOLUL 76

Epuizare

(1)    Fiecare parte prevede un regim de epuizare pe plan național sau regional a drepturilor de proprietate intelectuală.

(2)    În domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, epuizarea drepturilor se aplică numai în cazul distribuirii către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a originalului operelor sau a altor obiecte protejate sau a copiilor acestora.

ARTICOLUL 77

Tratamentul național

(1)    În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală reglementate de prezentul capitol, fiecare parte acordă resortisanților celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor resortisanți în ceea ce privește protecția 8 drepturilor de proprietate intelectuală, sub rezerva excepțiilor prevăzute deja în:

(a)    Convenția de la Paris;

(b)    Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (denumită în continuare „Convenția de la Berna”), revizuită la Paris la 24 iulie 1971 și modificată la 28 septembrie 1979;

(c)    Convenția internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961 (denumită în continuare „Convenția de la Roma”); sau

(d)    Tratatul asupra proprietății intelectuale în materie de circuite integrate, adoptat la Washington la 26 mai 1989.

În ceea ce privește artiștii interpreți sau executanți, producătorii de fonograme și organismele de radiodifuziune, obligația menționată la primul paragraf se aplică numai în ceea ce privește drepturile prevăzute în prezentul acord.

(2)    O parte se poate prevala de excepțiile permise în temeiul alineatului (1) în ceea ce privește procedurile sale judiciare și administrative, inclusiv de a solicita unui resortisant al celeilalte părți să desemneze un domiciliu pentru notificarea sau comunicarea pe teritoriul său sau să numească un agent pe teritoriul său, cu condiția ca aceste excepții:

(a)    să fie necesare pentru asigurarea respectării actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale părții care nu sunt incompatibile cu prezentul capitol; și

(b)    să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui o restricție disimulată asupra comerțului.

(3)    Alineatul (1) nu se aplică procedurilor prevăzute în acordurile multilaterale încheiate sub auspiciile Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumită în continuare „OMPI”) privind dobândirea sau menținerea drepturilor de proprietate intelectuală.

SECȚIUNEA 2

STANDARDE PRIVIND DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

SUBSECȚIUNEA 1

DREPTURILE DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE

ARTICOLUL 78

Acorduri internaționale

(1)    Fiecare parte respectă:

(a)    Tratatul OMPI privind dreptul de autor (TDA), adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;

(b)    Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996; și

(c)    Tratatul de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate, adoptat la Marrakesh la 28 iunie 2013.

(2)    Fiecare parte depune toate eforturile rezonabile pentru a ratifica Tratatul de la Beijing privind interpretările și execuțiile audiovizuale, adoptat la Beijing la 24 iunie 2012, sau pentru a adera la acesta.

ARTICOLUL 79

Autori

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:

(a)    reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a operelor lor;

(b)    orice formă de distribuție către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;

(c)    orice comunicare publică a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual; și

(d)    închirierea comercială către public a originalului sau a copiilor operelor lor.

ARTICOLUL 80

Artiști interpreți sau executanți

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiștilor interpreți sau executanți de a autoriza sau de a interzice:

(a)    fixarea 9 interpretărilor sau a execuțiilor lor;

(b)    reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă, a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor;

(c)    distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor;

(d)    punerea la dispoziția publicului a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual;

(e)    radiodifuzarea prin mijloace fără fir și comunicarea publică a interpretărilor sau a execuțiilor lor, cu excepția cazului în care interpretarea sau execuția este ea însăși deja o interpretare sau o execuție radiodifuzată sau efectuată pornind de la o fixare; și

(f)    închirierea comercială către public a fixării interpretărilor sau execuțiilor lor.

ARTICOLUL 81

Producătorii de fonograme

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:

(a)    reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a fonogramelor lor;

(b)    distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fonogramelor lor, inclusiv a copiilor acestora;

(c)    punerea la dispoziția publicului a fonogramelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual; și

(d)    închirierea comercială către public a fonogramelor lor.

ARTICOLUL 82

Organisme de radiodifuziune

Fiecare parte prevede pentru organismele de radiodifuziune dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:

(a)    fixarea emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;

(b)    reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc și sub orice formă, totală sau parțială, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;

(c)    punerea la dispoziția publicului, prin mijloace cu fir sau fără fir, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual;

(d)    distribuirea către public, prin vânzare sau în alt mod, a fixărilor emisiunilor lor, inclusiv a copiilor acestora, indiferent dacă emisiunile se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit; și

(e)    reluarea emisiunilor lor prin mijloace fără fir, precum și comunicarea publică a emisiunilor lor, dacă respectiva comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.

ARTICOLUL 83

Radiodifuzarea și comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale

(1)    Fiecare parte prevede un drept prin care să se asigure faptul că utilizatorul le plătește o remunerație echitabilă unică artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, în cazul în care o fonogramă publicată în scop comercial sau o reproducere a fonogramei respective este folosită pentru radiodifuzare sau pentru comunicare publică.

(2)    Fiecare parte se asigură că remunerația echitabilă unică prevăzută la alineatul (1) este repartizată între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme. În absența unui acord între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condițiile de repartizare a remunerației echitabile unice între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme.

ARTICOLUL 84

Durata protecției

(1)    În ceea ce privește Republica Uzbekistan, prezentul articol se aplică după trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2)    Drepturile unui autor asupra unei opere se aplică pe întreaga durată de viață a autorului și timp de 70 de ani după decesul autorului, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului.

(3)    Protecția unei compoziții muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul și compozitorul, cu condiția ca ambele contribuții să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziție muzicală cu text.

(4)    În cazul unei opere colective, durata menționată la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supraviețuitor dintre autori.

(5)    În cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecției este de 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identității sale sau în cazul în care autorul își dezvăluie identitatea în perioada menționată în prima teză, durata de protecție care se aplică este cea prevăzută la alineatul (1).

(6)    Durata de protecție a unei opere cinematografice sau audiovizuale încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori:

(a)    regizorul sau realizatorul principal;

(b)    autorul scenariului;

(c)    autorul dialogului; și

(d)    compozitorul muzicii create special pentru a fi utilizată în opera cinematografică sau audiovizuală.

(7)    Drepturile organismelor de radiodifuziune expiră după 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă emisiunea respectivă a fost difuzată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

(8)    Drepturile artiștilor interpreți sau executanți expiră după cel puțin 50 ani de la data fixării interpretării sau a execuției.

(9)    Drepturile producătorilor de fonograme expiră după cel puțin 50 de ani de la efectuarea fixării sau, în cazul în care în această perioadă fonograma face obiectul unei publicări legale, drepturile expiră după 70 ani de la publicarea respectivă. În cazul în care nu a avut loc o publicare legală, iar fonograma face obiectul unei comunicări publice legale în această perioadă, durata protecției este de 70 de ani de la comunicarea respectivă. Fiecare parte poate prevedea măsuri eficace pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecție ulteriori perioadei de 50 de ani este împărțit în mod echitabil între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme.

(10)    Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc evenimentul.

(11)    Fiecare parte poate stabili durate de protecție mai îndelungate decât cele prevăzute la prezentul articol.

ARTICOLUL 85

Dreptul de suită

(1)    Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă grafică sau plastică, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil la care nu se poate renunța, nici chiar anticipat, de a încasa o redevență pe baza prețului de vânzare obținut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.

(2)    Dreptul menționat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesioniști ai pieței obiectelor de artă, precum saloane, galerii de artă și, în general, orice comerciant de opere de artă.

(3)    Fiecare parte poate prevedea că dreptul menționat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziționat opera direct de la autorul acesteia cu mai puțin de trei ani înainte de data revânzării în cauză și dacă prețul de revânzare nu depășește o anumită sumă minimă.

(4)    Procedura de colectare a redevențelor și de stabilire a cuantumului acestora este prevăzută de legislația fiecărei părți.

ARTICOLUL 86

Gestiunea colectivă a drepturilor

(1)    Părțile promovează cooperarea între societățile lor de gestiune colectivă, pentru a stimula disponibilitatea operelor și a altor obiecte protejate pe teritoriile părților și transferul veniturilor provenite din drepturi între societățile lor de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate de acest fel.

(2)    Părțile promovează transparența societăților de gestiune colectivă, în special cu privire la veniturile provenite din drepturi pe care le colectează, deducerile pe care le aplică asupra veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, utilizarea veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, politica de repartizare și repertoriul lor.

(3)    Fiecare parte încurajează societățile de gestiune colectivă stabilite pe teritoriul său care reprezintă o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părți prin intermediul unui acord de reprezentare să achite cu exactitate, cu regularitate și cu diligență sumele datorate societăților de gestiune colectivă reprezentate și, în același timp, să furnizeze societății de gestiune colectivă pe care o reprezintă informații privind cuantumul veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează în numele acesteia și deducerile aplicate asupra acestor venituri provenite din drepturi.

ARTICOLUL 87

Excepții și limitări

Fiecare parte restrânge limitările sau excepțiile privind drepturile stabilite la articolele 79-82 la anumite cazuri speciale care nu aduc atingere exploatării normale a operei sau a altui obiect protejat și nici nu cauzează un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor de drepturi.

ARTICOLUL 88

Protecția măsurilor tehnologice

(1)    În ceea ce privește Republica Uzbekistan, prezentul articol se aplică după trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2)    Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună știință sau având motive întemeiate să știe că urmărește obiectivul în cauză.

(3)    Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva fabricării, a importului, a distribuirii, a vânzării, a închirierii, a publicității în scopul vânzării sau al închirierii ori împotriva posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, a produselor sau a componentelor ori împotriva furnizării de servicii care:

(a)    fac obiectul unei promovări, publicități sau comercializări în scopul eludării unei măsuri tehnologice eficace;

(b)    au numai un scop semnificativ limitat sau o utilizare semnificativă limitată din punct de vedere comercial, altul (alta) decât eludarea unei măsuri tehnologice eficace; sau

(c)    sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau de a facilita eludarea unei măsuri tehnologice eficace.

(4)    În sensul prezentei subsecțiuni, sintagma „măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcționării sale normale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce privește operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislației naționale. Măsurile tehnologice sunt considerate „eficace” dacă utilizarea unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui control al accesului sau a unui procedeu de protecție, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei ori ale altui obiect protejat, sau prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care îndeplinește obiectivul de protecție.

(5)    În pofida protecției juridice prevăzute la alineatul (1), în absența unor măsuri voluntare luate de titularii de drepturi, fiecare parte poate lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că protecția juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace prevăzută în conformitate cu prezentul articol nu îi împiedică pe beneficiarii excepțiilor sau limitărilor stabilite în conformitate cu articolul 87 să se bucure de respectivele excepții sau limitări.

ARTICOLUL 89

Obligații referitoare la informațiile privind regimul drepturilor

(1)    În ceea ce privește Republica Uzbekistan, prezentul articol se aplică după trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2)    Fiecare parte prevede o protecție juridică adecvată împotriva oricărei persoane care, în cunoștință de cauză, desfășoară fără autoritate oricare dintre următoarele acte, în cazul în care persoana respectivă știe sau are motive întemeiate să știe că, procedând astfel, provoacă, permite, facilitează sau ascunde o încălcare a unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute în legislația națională:

(a)    eliminarea sau modificarea oricăror informații în format electronic privind regimul drepturilor și

(b)    distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea, comunicarea publică sau punerea la dispoziția publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentei subsecțiuni, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizație informațiile privind regimul drepturilor în format electronic.

(3)    În sensul prezentului articol, sintagma „informații privind regimul drepturilor” înseamnă orice informație furnizată de titularii de drepturi care identifică opera sau alt obiect protejat menționat la prezentul articol, autorul sau orice alt titular al drepturilor sau informații despre clauzele și condițiile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum și orice număr sau cod care reprezintă astfel de informații.

(4)    Alineatul (2) se aplică atunci când oricare dintre aceste informații este asociată unei copii a unei opere sau a altui obiect protejat menționat la prezentul articol ori apare în legătură cu o comunicare publică a operei sau a obiectului protejat respectiv.

SUBSECȚIUNEA 2

MĂRCI

ARTICOLUL 90

Acorduri internaționale

(1)    Fiecare parte:

(a)    respectă Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1889, astfel cum a fost modificat la 3 octombrie 2006 și la 12 noiembrie 2007;

(b)    menține un sistem de clasificare a mărcilor compatibil cu Aranjamentul de la Nisa din 15 iunie 1957 privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, astfel cum a fost modificat la 28 septembrie 1979; și

(c)    depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, încheiat la Singapore la 27 martie 2006.

ARTICOLUL 91

Semne care pot să constituie o marcă

Pot constitui mărci toate semnele, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, sau desenele și modelele, literele, numerele, culorile, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiția ca astfel de semne:

(a)    să permită distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și

(b)    să poată fi reprezentate, în registrul mărcilor ținut de fiecare parte, într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului respectivei mărci.

ARTICOLUL 92

Drepturi conferite de o marcă

(1)    Marca înregistrată conferă titularului său drepturi exclusive. Titularul are dreptul să împiedice orice terț să utilizeze, fără acordul său, în cadrul operațiunilor comerciale orice semn:

(a)    identic cu marca înregistrată pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca;

(b)    în cazul căruia, întrucât este identic sau similar cu marca înregistrată și întrucât produsele sau serviciile acoperite de această marcă sunt identice sau similare cu cele acoperite de semn, există un risc de confuzie din partea publicului, care include riscul de asociere între semn și marca înregistrată.

(2)    Părțile inițiază un dialog în vederea stabilirii de către Republica Uzbekistan a măsurilor juridice, în concordanță cu legislația Uniunii, care să garanteze că titularul unei mărci înregistrate are dreptul de a împiedica toate părțile terțe să introducă produse, în cursul schimburilor comerciale, pe teritoriul părții în care marca este înregistrată, care nu sunt puse în liberă circulație pe teritoriul respectiv.

ARTICOLUL 93

Procedura de înregistrare

(1)    Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie negativă finală adoptată de autoritatea competentă în materie de mărci, inclusiv deciziile de refuz parțial, se motivează în mod corespunzător și se comunică în scris părții relevante, care are posibilitatea de a o contesta.

(2)    Fiecare parte oferă terților posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare a mărcilor sau, după caz, înregistrărilor de mărci. Aceste proceduri de opoziție sunt contradictorii.

(3)    Fiecare parte furnizează o bază de date electronică aflată la dispoziția publicului care conține cererile de înregistrare de mărci și înregistrările de mărci.

ARTICOLUL 94

Mărcile notorii

Pentru a pune în aplicare protecția mărcilor notorii, astfel cum este menționată la articolul 6a din Convenția de la Paris și la articolul 16 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS, fiecare parte aplică Recomandarea comună referitoare la dispozițiile privind protecția mărcilor notorii, adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru Protecția Proprietății Industriale și de Adunarea generală a OMPI în cadrul celei de a treizeci și patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc în perioada 20-29 septembrie 1999.

ARTICOLUL 95

Excepții de la drepturile conferite de o marcă

(1)    Fiecare parte prevede excepții limitate de la drepturile conferite de o marcă, precum utilizarea corectă a termenilor descriptivi, inclusiv a indicațiilor geografice, și poate prevedea alte excepții limitate, cu condiția ca aceste excepții să țină seama de interesele legitime ale titularului mărcii și ale terților.

(2)    O marcă nu îndreptățește titularul să interzică unui terț utilizarea, în cadrul operațiunilor comerciale, a următoarelor elemente, atâta timp cât acestea sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial:

(a)    numele sau adresa terțului, în cazul în care respectivul terț este o persoană fizică;

(b)    semnele sau indicațiile privind felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică sau data fabricației produsului ori a furnizării serviciului sau a altor caracteristici ale produsului ori serviciului; și

(c)    marca, atunci când se impune indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detașate.

(3)    Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terț utilizarea, în cadrul operațiunilor comerciale, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă acest drept este recunoscut prin legislația părții în cauză și în limita teritoriului în care este recunoscut.

ARTICOLUL 96

Cauze de decădere

(1)    Fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, pe o durată neîntreruptă de cel puțin trei ani, marca respectivă nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul relevant în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și dacă nu există motive întemeiate pentru neutilizare. Cu toate acestea, nimeni nu poate pretinde ca titularul mărcii să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea duratei de cel puțin trei ani și depunerea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv. Începerea sau reluarea utilizării făcută într-un interval de timp de trei luni înainte de prezentarea cererii de decădere, interval de timp care începe să curgă cel mai devreme la expirarea duratei neîntrerupte de cel puțin trei ani de neutilizare, nu este totuși luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin doar după ce titularul a luat la cunoștință de eventuala depunere a cererii de decădere.

(2)    Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale atunci când, după data înregistrării sale, marca:

(a)    a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, denumirea comercială obișnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată;

(b)    în urma utilizării de către titularul acesteia sau cu acordul titularului pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce privește natura, calitatea sau originea geografică a acestor produse sau servicii.

ARTICOLUL 97

Cereri formulate cu rea-credință

O marcă poate fi declarată nulă în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost făcută cu rea­credință de către solicitant. Fiecare parte poate să prevadă, de asemenea, că o astfel de marcă nu trebuie să fie înregistrată.

SUBSECȚIUNEA 3

DESENE ȘI MODELE

ARTICOLUL 98

Acorduri internaționale

Uniunea Europeană își respectă angajamentele față de Actul de la Geneva din 2 iulie 1999 al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale, iar Republica Uzbekistan depune toate eforturile rezonabile pentru a ratifica Actul de la Geneva sau a adera la acesta.

ARTICOLUL 99

Protecția desenelor sau modelelor înregistrate

(1)    Fiecare parte asigură protecția desenelor sau modelelor create în mod independent care sunt noi și originale. Această protecție este asigurată prin înregistrare și conferă titularilor drepturi exclusive în conformitate cu prezenta subsecțiune. În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.

(2)    Titularul unui desen sau model înregistrat are dreptul să împiedice terții care nu au consimțământul său cel puțin să fabrice, să ofere spre vânzare, să vândă, să importe, să dețină produse care conțin sau sunt însoțite de desenul sau modelul protejat ori să utilizeze articole care poartă sau încorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acțiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale.

(3)    Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou și original:

(a)    dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă în timpul unei utilizări normale a produsului; și

(b)    în măsura în care caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc, în sine, condițiile de noutate și de originalitate.

(4)    În sensul alineatului (3) litera (a), sintagma „utilizare normală” înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, excluzând lucrările de întreținere, de service sau de reparații.

ARTICOLUL 100

Durata protecției

Fiecare parte se asigură că un desen sau model este protejat pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data depunerii cererii și că titularul de drepturi are dreptul de a reînnoi durata protecției pentru una sau mai multe perioade de cinci ani, până la o durată totală de cel puțin 15 ani de la data depunerii.

ARTICOLUL 101

Excepții și excluderi

(1)    Fiecare parte poate să prevadă excepții limitate de la protecția desenelor sau modelelor, cu condiția ca aceste excepții să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate și să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ținând seama de interesele legitime ale terților.

(2)    Protecția desenelor sau modelelor nu se extinde la desene sau modele numai pe baza considerentelor lor tehnice sau funcționale. Un desen sau un model nu conferă drepturi asupra caracteristicilor aspectului unui produs care trebuie să fie reproduse obligatoriu în forma și dimensiunile lor exacte pentru ca produsul în care este încorporat sau căruia i se aplică desenul sau modelul să poată fi racordat mecanic la un alt produs, să poată fi plasat în interiorul sau în jurul unui alt produs sau pus în contact cu un alt produs, astfel încât fiecare dintre produse să își îndeplinească funcția proprie.

(3)    Dreptul pentru un desen sau model nu conferă drepturi asupra unui desen sau model care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

(4)    Prin derogare de la prezentul articol alineatul (2), în condițiile stabilite la articolul 99 alineatul (1), un desen sau un model conferă drepturi asupra unui desen sau model care are drept obiectiv să permită asamblarea sau conectarea multiplă a unor produse interschimbabile în interiorul unui sistem modular.

ARTICOLUL 102

Relația cu drepturile de autor

Fiecare parte se asigură că un desen sau model poate beneficia de protecție în temeiul legislației sale privind drepturile de autor începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Măsura și condițiile în care se poate conferi protecția în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar se stabilesc de către fiecare parte.

SUBSECȚIUNEA 4

INDICAȚII GEOGRAFICE

ARTICOLUL 103

Domeniul de aplicare

(1)    În sensul prezentei subsecțiuni, „indicație geografică” înseamnă o indicație astfel cum este menționată la articolul 22 alineatul (1) din Acordul TRIPS, înțeleasă ca incluzând și „denumirile de origine”.

(2)    Prezenta subsecțiune se aplică recunoașterii și protecției indicațiilor geografice originare din teritoriile părților.

(3)    Indicațiile geografice ale unei părți care trebuie să fie protejate de cealaltă parte intră sub incidența prezentei subsecțiuni numai dacă se încadrează în domeniul de aplicare al legislației menționate la articolul 104.

ARTICOLUL 104

Indicații geografice recunoscute

(1)    Actele legislative ale Republicii Uzbekistan enumerate în secțiunea A din anexa 7-A trebuie să conțină elementele pentru înregistrarea și controlul indicațiilor geografice prevăzute în secțiunea B din anexa 7-A cel târziu după cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2)    În urma examinării actelor legislative ale Uniunii Europene enumerate în secțiunea A din anexa 7-A, Republica Uzbekistan concluzionează că actele legislative respective conțin elementele pentru înregistrarea și controlul indicațiilor geografice prevăzute în secțiunea B din anexa 7-A.

(3)    După finalizarea unei proceduri de opoziție în conformitate cu criteriile stabilite în anexa 7-B și a unei examinări a indicațiilor geografice pentru produsele din Uniunea Europeană care urmează să fie protejate în Republica Uzbekistan, enumerate în secțiunea A din anexa 7-C, care au fost înregistrate de Uniunea Europeană în temeiul legislației menționate la alineatul (2), Republica Uzbekistan protejează indicațiile geografice respective în conformitate cu nivelul de protecție prevăzut în prezenta subsecțiune.

(4)    Alineatul (3) se aplică după cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. În această perioadă de tranziție de cinci ani, Republica Uzbekistan ia toate măsurile complementare necesare și protejează indicațiile geografice pentru produsele din Uniunea Europeană enumerate în secțiunea A din anexa 7-C la nivelul prevăzut de legislația sa națională. În perioada de tranziție, nivelul prevăzut de protecție nu se reduce.

(5)    După finalizarea unei proceduri de opoziție în conformitate cu criteriile stabilite în anexa 7-B și a unei examinări a indicațiilor geografice pentru produsele din Republica Uzbekistan enumerate în secțiunea B din anexa 7-C care au fost înregistrate de Republica Uzbekistan în temeiul legislației menționate la alineatul (1), Uniunea Europeană protejează indicațiile geografice respective în conformitate cu nivelul de protecție prevăzut în prezenta subsecțiune.

ARTICOLUL 105

Adăugarea de noi indicații geografice

Părțile pot modifica lista indicațiilor geografice care urmează să fie protejate din anexa 7-C, în conformitate cu articolul 136. Se adaugă noi indicații geografice după finalizarea procedurii de opoziție și după examinarea acestora, astfel cum se menționează la articolul 104 alineatul (3) sau (4).

ARTICOLUL 106

Domeniul de aplicare al protecției indicațiilor geografice

(1)    Indicațiile geografice enumerate în anexa 7-C și indicațiile geografice adăugate în conformitate cu articolul 105 sunt protejate împotriva:

(a)    oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:

(i)    pentru produse comparabile care nu sunt conforme caietului de sarcini al denumirii protejate; sau

(ii)    în măsura în care o astfel de utilizare exploatează reputația unei indicații geografice,

inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient;

(b)    utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă este indicată adevărata origine a produsului sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitație”, „gust”, „similar” sau altele asemănătoare, inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient;

(c)    oricărei indicații false sau înșelătoare privind originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul în cauză, precum și ambalarea produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia, inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient; și

(d)    oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(2)    Indicațiile geografice enumerate în anexa 7-C nu devin denumiri generice pe teritoriile părților.

(3)    Nicio dispoziție a prezentului acord nu obligă o parte să protejeze o indicație geografică a celeilalte părți care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată pe teritoriul de origine. Fiecare parte notifică celeilalte părți faptul că o indicație geografică a încetat să mai fie protejată pe teritoriul părții de origine respective. Notificarea respectivă se efectuează în conformitate cu articolul 136.

(4)    Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza, în cadrul operațiunilor comerciale, propriul nume sau numele predecesorului său în activitățile comerciale, cu excepția cazului în care numele respectiv este folosit astfel încât să inducă în eroare publicul.

ARTICOLUL 107

Dreptul de utilizare a indicațiilor geografice

(1)    O denumire protejată în temeiul prezentului acord poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs conform cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)    Odată ce o indicație geografică este protejată în temeiul prezentului acord, utilizarea acestei denumiri protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor și al niciunei alte taxe.

ARTICOLUL 108

Relația cu mărcile

(1)    În cazul în care o indicație geografică este protejată în temeiul prezentului acord, părțile refuză înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar fi contrară articolului 106 alineatul (1), cu condiția ca o cerere de înregistrare a mărcii să fie depusă după data depunerii cererii de protecție a indicației geografice pe teritoriul părții în cauză.

(2)    Mărcile înregistrate cu încălcarea alineatului (1) se invalidează.

(3)    În cazul indicațiilor geografice menționate la articolul 104, data depunerii cererii de protecție menționate la prezentul articol alineatul (1) este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecție a indicației geografice.

(4)    În cazul indicațiilor geografice menționate la articolul 105, data depunerii cererii de protecție menționate la prezentul articol alineatul (1) este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecție a indicației geografice.

(5)    Fără a aduce atingere prezentului articol alineatul (5), fiecare parte protejează indicațiile geografice și în cazul în care există o marcă prealabilă. O „marcă prealabilă” înseamnă o marcă a cărei utilizare este contrară articolului 106 alineatul (1) și care a făcut obiectul unei cereri, a fost înregistrată sau consacrată prin utilizare, dacă această posibilitate este prevăzută de legislația în cauză, cu bună-credință, pe teritoriul uneia dintre părți, anterior datei la care cererea de protecție a indicației geografice a fost depusă de cealaltă parte în temeiul prezentului acord.

(6)    O marcă prealabilă poate continua să fie utilizată și reînnoită în pofida protecției acordate indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii respective în legislația părții referitoare la mărci. În astfel de cazuri, se permite utilizarea indicației geografice protejate, precum și utilizarea mărcilor relevante.

(7)    O parte nu este obligată să protejeze o denumire ca indicație geografică în temeiul prezentului acord în cazul în care, având în vedere reputația și renumele unei mărci, precum și durata utilizării acesteia, denumirea respectivă este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate a produsului.

ARTICOLUL 109

Asigurarea respectării drepturilor aferente indicațiilor geografice

Părțile asigură respectarea protecției prevăzute la articolele 104-108 prin măsuri administrative și judiciare adecvate, inclusiv în cursul controlului vamal efectuat de autoritățile lor publice, pentru a preveni sau a opri utilizarea ilegală a unei denumiri de origine protejate și a unei indicații geografice protejate. Părțile asigură respectarea acestor drepturi și la cererea unei părți interesate.

ARTICOLUL 110

Norme generale

(1)    Prezentul acord se aplică fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor pe care le poate avea fiecare parte în temeiul Acordului OMC.

(2)    O parte nu este obligată să protejeze ca indicație geografică o denumire în temeiul prezentului acord în cazul în care denumirea respectivă este în contradicție cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale și, în consecință, poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului.

(3)    O denumire omonimă care induce consumatorii în eroare făcându-i să creadă că produsul provine dintr-un alt teritoriu nu este protejată, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul efectiv din care este originar produsul în cauză. Fără a aduce atingere articolului 23 din Acordul TRIPS, părțile decid de comun acord cu privire la condițiile practice de utilizare care vor permite diferențierea indicațiilor geografice omonime sau parțial omonime, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză și de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.

(4)    Atunci când una dintre părți, în contextul negocierilor cu un terț, propune protejarea unei indicații geografice a terțului care este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică a celeilalte părți protejată în temeiul prezentului acord, partea respectivă informează cealaltă parte în acest sens și îi acordă posibilitatea de a prezenta observații înainte ca indicația geografică a terțului să devină protejată.

(5)    Orice problemă care decurge din caietele de sarcini ale indicațiilor geografice protejate este tratată în cadrul Subcomitetului pentru drepturile de proprietate intelectuală menționat la articolul 136.

(6)    Protecția indicațiilor geografice protejate în temeiul prezentului acord poate fi anulată numai de către partea din care este originar produsul.

(7)    Un caiet de sarcini menționat în prezentul acord este cel aprobat, inclusiv orice modificare aprobată, la rândul ei, de către autoritățile părții de pe teritoriul căreia este originar produsul.

ARTICOLUL 111

Asistența tehnică

În scopul de a facilita punerea în aplicare a prezentei subsecțiuni în Republica Uzbekistan, Uniunea Europeană acordă Republicii Uzbekistan, sub rezerva cererii acesteia și în funcție de nevoile sale, asistență tehnică adecvată, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.

SUBSECȚIUNEA 5

BREVETE

ARTICOLUL 112

Acorduri internaționale

Fiecare parte se asigură că procedurile prevăzute în Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, încheiat la Washington la 19 iunie 1970, sunt disponibile pe teritoriul său.

ARTICOLUL 113

Brevetele și sănătatea publică

(1)    Părțile recunosc importanța Declarației privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la Doha la data de 14 noiembrie 2001 de Conferința ministerială a OMC („Declarația de la Doha”). În interpretarea și punerea în aplicare a drepturilor și obligațiilor care decurg din prezenta subsecțiune, fiecare parte asigură coerența cu Declarația de la Doha.

(2)    Fiecare parte pune în aplicare articolul 31a din Acordul TRIPS, precum și anexa la Acordul TRIPS și apendicele la anexa la Acordul TRIPS, care a intrat în vigoare la 23 ianuarie 2017.

ARTICOLUL 114

Prelungirea duratei de protecție conferite de un brevet în ceea ce privește
medicamentele și produsele de protecție a plantelor

(1)    Părțile recunosc că medicamentele și produsele de protecție a plantelor protejate de un brevet pe teritoriul lor respectiv pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe piețele lor. Părțile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet și prima autorizare de a introduce produsul pe piețele lor, astfel cum este definită în acest scop în legislația relevantă, poate să reducă durata de protecție efectivă conferită de brevet.

(2)    Fiecare parte prevede o durată suplimentară de protecție pentru un medicament sau un produs de protecție a plantelor care este protejat de un brevet și a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, pentru o perioadă egală cu perioada menționată la alineatul (1) a doua teză. Această perioadă poate fi redusă cu o perioadă de până la cinci ani.

(3) Durata suplimentară de protecție nu depășește cinci ani 10 .

SUBSECȚIUNEA 6

PROTECȚIA INFORMAȚIILOR NEDIVULGATE

ARTICOLUL 115

Domeniul de aplicare al protecției secretelor comerciale

(1)    Atunci când își îndeplinește obligația de respectare a Acordului TRIPS, în special a articolului 39 alineatele (1) și (2) din Acordul TRIPS, fiecare parte prevede proceduri judiciare și măsuri reparatorii adecvate în materie civilă pentru orice deținător de secrete comerciale, cu scopul de a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial și de a obține reparații pentru o astfel de acțiune ori de câte ori este efectuată într-un mod contrar practicilor comerciale loiale.

(2)    În sensul prezentei subsecțiuni, se aplică următoarele definiții:

(a)    „secret comercial” înseamnă informații care:

(i)    sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau ușor accesibile la nivel general persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză;

(ii)    au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; și

(iii)    au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra informațiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;

(b)    „deținătorul secretului comercial” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce deține în mod legal controlul asupra unui secret comercial.

(3)    În sensul prezentei subsecțiuni, cel puțin următoarele comportamente sunt considerate contrare practicilor comerciale loiale:

(a)    dobândirea unui secret comercial fără acordul deținătorului secretului comercial, ori de câte ori este săvârșită prin accesul neautorizat, însușirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanțe sau fișiere electronice care se află în mod legal sub controlul deținătorului secretului comercial și care conțin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;

(b)    utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori este săvârșită, fără acordul deținătorului secretului comercial, de o persoană despre care se constată că îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(i)    a dobândit secretul comercial într-un mod menționat la litera (a);

(ii)    încalcă un acord de confidențialitate sau orice altă obligație de a nu divulga secretul comercial; sau

(iii)    încalcă o obligație contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial; și

(c)    dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial, ori de câte ori este săvârșită de o persoană care, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării, avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, în circumstanțele date, de faptul că secretul comercial a fost obținut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în înțelesul literei (b).

(4)    Nicio dispoziție a prezentei subsecțiuni nu se interpretează în sensul că impune oricărei părți obligația de a considera oricare din următoarele comportamente ca fiind contrar practicilor comerciale loiale:

(a)    descoperirea sau crearea independentă;

(b)    ingineria inversă a unui produs de către o persoană care se află în mod legal în posesia acestuia și căreia nu i se aplică nicio obligație valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea informațiilor relevante;

(c)    dobândirea, utilizarea sau divulgarea de informații impusă sau permisă de legislația unei părți; și

(d)    limitarea utilizării de către angajați a experienței și a competențelor dobândite în mod onest ca urmare a desfășurării normale a activității lor profesionale.

(5)    Nicio dispoziție a prezentei subsecțiuni nu se interpretează în sensul unei îngrădiri a libertății de exprimare și de informare, inclusiv a libertății mass-mediei, astfel cum este protejată pe teritoriul aflat sub jurisdicția fiecăreia dintre părți.

ARTICOLUL 116

Procedurile judiciare și măsurile reparatorii în materie civilă pentru deținătorii de secrete comerciale

(1)    Fiecare parte se asigură că orice persoană care participă la procedurile judiciare în materie civilă menționate la articolul 115 sau care are acces la documente ce fac parte din aceste proceduri juridice nu are voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autoritățile judiciare competente, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părți interesate, le-au calificat drept confidențiale și de care au luat cunoștință în urma acestei participări sau a acestui acces.

(2)    În cadrul procedurilor judiciare în materie civilă menționate la articolul 115, fiecare parte prevede că autoritățile sale judiciare sunt abilitate cel puțin:

(a)    să dispună măsuri provizorii, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;

(b)    să dispună acțiuni în încetare pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;

(c)    să dispună, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, ca orice persoană care știa sau ar fi trebuit să știe că dobândește, utilizează sau divulgă un secret comercial într-un mod contrar practicilor comerciale loiale să plătească deținătorului secretului comercial daune-interese proporționale cu prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, a utilizării sau a divulgării în modul respectiv a secretului comercial;

(d)    să ia măsuri specifice pentru a proteja confidențialitatea oricărui secret comercial sau presupus secret comercial prezentat în cadrul procedurilor în materie civilă privind presupusa dobândire, utilizare și divulgare a unui secret comercial într-un mod contrar practicilor comerciale loiale. Aceste măsuri specifice pot include, în conformitate cu dreptul fiecărei părți, posibilitatea de:

(i)    a limita accesul la anumite documente, în întregime sau în parte;

(ii)    a restricționa accesul la ședințele de judecată și la înregistrările sau transcrierile aferente acestora; și

(iii)    a pune la dispoziție o versiune neconfidențială a hotărârii judecătorești, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele care conțin secrete comerciale; sau

(e)    să impună sancțiuni părților sau oricărei alte persoane care participă la procedurile judiciare și care nu respectă sau refuză să respecte hotărârile judecătorești privind protecția secretului comercial sau a presupusului secret comercial.

(3)    Părțile nu sunt obligate să prevadă procedurile judiciare și măsurile reparatorii în materie civilă menționate la articolul 115 în cazul în care faptele contrare practicilor comerciale loiale sunt săvârșite, în conformitate cu legislația relevantă a unei părți, cu scopul de a dezvălui abateri, fapte ilegale sau activități ilegale ori în scopul protejării unui interes legitim recunoscut prin legislația lor.

ARTICOLUL 117

Protecția datelor prezentate în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui medicament

(1)    Fiecare parte protejează informațiile comerciale confidențiale prezentate în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a medicamentelor („autorizație de introducere pe piață”) împotriva divulgării către terți, cu excepția cazului în care se iau măsuri pentru a se asigura că datele sunt protejate împotriva utilizării comerciale neloiale și cu excepția cazului în care divulgarea este necesară pentru un interes public superior.

(2)    Fiecare parte se asigură că, pentru o perioadă de cel puțin 6 ani de la data primei autorizații de introducere pe piață pe teritoriul părții în cauză („prima autorizație de introducere pe piață”), autoritatea responsabilă cu acordarea autorizației de introducere pe piață nu acceptă nicio cerere ulterioară de acordare a unei autorizații de introducere pe piață care se referă la rezultatele testelor preclinice sau ale studiilor clinice intervenționale prezentate în cererea privind prima autorizație de introducere pe piață fără consimțământul explicit al titularului primei autorizații de introducere pe piață, cu excepția cazului în care acordurile internaționale recunoscute de ambele părți cuprind dispoziții contrare. Această normă se aplică indiferent dacă informațiile menționate la alineatul (1) sau (2) au fost sau nu puse la dispoziția publicului.

(3)    Prezentul articol nu aduce atingere duratelor de protecție suplimentare pe care fiecare parte le poate prevedea în legislația sa.

(4)    În ceea ce privește Republica Uzbekistan, prezentul articol se aplică după doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

ARTICOLUL 118

Protecția datelor prezentate în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață
a unor produse de protecție a plantelor

(1)    Fiecare parte recunoaște un drept temporar al proprietarului unui raport de testare sau al unui raport de studiu prezentat pentru prima oară în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor. În această perioadă, raportul de testare sau de studiu nu se utilizează în favoarea unei alte persoane care dorește să obțină o autorizație de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor, cu excepția cazului în care s-a dovedit că primul proprietar și-a exprimat consimțământul explicit în acest sens. Acest drept este denumit în continuare „protecția datelor”.

(2)    Raportul de testare sau de studiu prezentat în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor ar trebui să îndeplinească următoarele condiții:

(a)    să fie necesar în scopul autorizării sau al modificării unei autorizații pentru a permite utilizarea pe alte culturi; și

(b)    să fie recunoscut ca fiind conform cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.

(3)    Durata de protecție a datelor este de cel puțin 10 ani de la data primei autorizații eliberate de autoritatea relevantă de pe teritoriul părții respective. În cazul produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut, durata poate fi prelungită până la 13 ani.

(4)    Durata de protecția a datelor se prelungește cu 3 luni pentru fiecare prelungire a autorizației pentru utilizări minore în cazul în care cererile de autorizare sunt prezentate de titularul autorizației după cel târziu 5 ani de la data primei autorizații. Durata totală de protecție a datelor nu poate depăși în niciun caz 13 ani. În cazul produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut, durata totală de protecție a datelor nu poate depăși în niciun caz 15 ani.

(5)    Un raport de testare sau de studiu este protejat, de asemenea, dacă este necesar pentru reînnoirea sau revizuirea unei autorizații. În aceste cazuri, durata de protecție a datelor este de 30 de luni.

(6)    În pofida alineatelor (3), (4) și (5), organismul public responsabil cu acordarea unei autorizații de introducere pe piață nu ia în considerare informațiile menționate la alineatele (1) și (2) pentru nicio autorizație de introducere pe piață ulterioară, indiferent dacă acestea au fost sau nu puse la dispoziția publicului.

(7)    Fiecare parte adoptă măsuri care să oblige solicitantul și titularii de autorizații anterioare stabiliți pe teritoriul său să facă schimb de informații proprietare, astfel încât să se evite repetarea testelor pe animale vertebrate.

(8)    În ceea ce privește Republica Uzbekistan, prezentul articol se aplică după doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

SUBSECȚIUNEA 7

SOIURI DE PLANTE

ARTICOLUL 119

Dispoziții generale

Fiecare parte protejează drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, în conformitate cu Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante („Convenția UPOV”), astfel cum a fost revizuită ultima dată la Geneva la 19 martie 1991, inclusiv excepțiile opționale de la dreptul amelioratorului prevăzute la articolul 15 alineatul (2) din Convenția UPOV. Părțile cooperează pentru a promova și a asigura respectarea drepturilor menționate.

SECȚIUNEA 3

ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

SUBSECȚIUNEA 1

PROCEDURI CIVILE ȘI ADMINISTRATIVE PENTRU ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR

ARTICOLUL 120

Obligații generale

(1)    Fiecare parte își reafirmă angajamentul de a respecta partea a III-a a Acordului TRIPS și prevede măsurile, procedurile și măsurile reparatorii necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

În sensul secțiunii 3, termenul „drepturi de proprietate intelectuală” nu include drepturile reglementate de secțiunea 2 subsecțiunea 6.

(2)    Măsurile, procedurile și măsurile reparatorii menționate la alineatul (1):

(a)    sunt corecte și echitabile;

(b)    nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate;

(c)    sunt eficace, proporționale și disuasive;

(d)    se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerțului legitim și să se prevadă garanții împotriva utilizării lor abuzive.

ARTICOLUL 121

Persoanele care au dreptul de a solicita aplicarea de măsuri, proceduri și măsuri reparatorii

Fiecare parte recunoaște ca persoane eligibile să solicite aplicarea măsurilor, a procedurilor și a măsurilor reparatorii menționate în prezenta subsecțiune și în partea a III-a a Acordului TRIPS:

(a)    titularii de drepturi de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislația aplicabilă;

(b)    toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licențe, în măsura în care acest lucru este permis și conform cu legislația aplicabilă;

(c)    organismele de gestiune colectivă a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis de legislația aplicabilă și conform cu aceasta;

(d)    organismele de apărare a intereselor profesionale care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis de legislația aplicabilă și conform cu aceasta.

ARTICOLUL 122

Elemente de probă

(1)    Fiecare parte se asigură că, încă înainte de demararea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, autoritățile judiciare competente pot să dispună, la cererea unei părți care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul cererii conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, adoptarea de măsuri provizorii prompte și eficiente pentru a păstra elementele de probă relevante în ceea ce privește presupusa încălcare, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale. Atunci când dispun măsuri tranzitorii sau provizorii, autoritățile judiciare iau în considerare interesele legitime ale presupusului autor al încălcării.

(2)    Aceste măsuri pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eșantioane, ori confiscarea mărfurilor care fac obiectul presupusei încălcări și, în cazurile adecvate, confiscarea materialelor și a echipamentelor utilizate pentru a produce sau a distribui aceste mărfuri, precum și a documentelor referitoare la acestea.

(3)    Fiecare parte ia măsurile care se impun, în cazul în care un drept de proprietate intelectuală este încălcat la nivel comercial, pentru a permite autorităților judiciare competente să dispună, după caz și la cererea unei părți, comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul părții adverse, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

ARTICOLUL 123

Dreptul la informare

(1)    Fiecare parte se asigură că, în cadrul unor proceduri în materie civilă având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate intelectuală și ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată și proporțională, autoritățile judiciare competente pot dispune ca autorul încălcării sau orice altă persoană care este parte la un litigiu sau martor la acesta să furnizeze informații privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală.

(2)    În sensul alineatului (1), expresia „orice altă persoană” înseamnă o persoană:

(a)    despre care s-a constatat că deține în scop comercial mărfuri care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;

(b)    despre care s-a constatat că folosește în scop comercial servicii care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;

(c)    despre care s-a constatat că furnizează în scop comercial servicii utilizate în cadrul unor activități care încalcă drepturi de proprietate intelectuală; sau

(d)    care a fost indicată, de către persoana menționată la prezentul alineat litera (a), (b) sau (c), ca fiind implicată în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.

(3)    Informațiile prevăzute la alineatul (1) includ, după caz:

(a)    numele și adresele producătorilor, ale fabricanților, ale distribuitorilor, ale furnizorilor și ale altor deținători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum și ale angrosiștilor și ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari; sau

(b)    informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.

(4)    Alineatele (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere altor acte legislative ale unei părți care:

(a)    acordă titularului de drepturi dreptul de a primi informații mai cuprinzătoare;

(b)    reglementează utilizarea în acțiunile civile a informațiilor comunicate în temeiul prezentului articol;

(c)    reglementează răspunderea pentru utilizarea abuzivă a dreptului la informație;

(d)    oferă posibilitatea de a refuza furnizarea de informații care ar constrânge persoana menționată la alineatul (1) să recunoască propria participare sau participarea rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală; sau

(e)    reglementează protejarea confidențialității surselor de informații sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

ARTICOLUL 124

Măsuri provizorii și asigurătorii

(1)    Fiecare parte se asigură că autoritățile judiciare pot, la cererea reclamantului, să emită împotriva presupusului autor al încălcării o ordonanță președințială cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală, de a interzice, cu titlu provizoriu și sub rezerva, dacă este cazul, a plății unei daune cominatorii atunci când legislația internă prevede acest lucru, ca prezumatele încălcări ale acestui drept să continue sau de a subordona continuarea lor constituirii unor garanții destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se poate emite o ordonanță președințială, în aceleași condiții, împotriva unui intermediar ale cărui servicii, inclusiv servicii de internet, sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(2)    De asemenea, se poate emite o ordonanță președințială în vederea confiscării sau predării mărfurilor asupra cărora există o suspiciune privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulația lor în circuitele comerciale.

(3)    În cazul unei presupuse încălcări săvârșite în scop comercial, fiecare parte se asigură că, în cazul în care reclamantul dovedește că există circumstanțe care ar pune în pericol acoperirea prejudiciului, autoritățile judiciare pot dispune sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale presupusului autor al încălcării, inclusiv blocarea conturilor sale bancare și a altor active. În acest scop, autoritățile competente pot dispune comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informațiile relevante.

ARTICOLUL 125

Măsuri reparatorii

(1)    Fiecare parte se asigură că, la cererea reclamantului și fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului de drepturi ca urmare a încălcării săvârșite, autoritățile judiciare pot dispune, fără nicio despăgubire, distrugerea sau cel puțin scoaterea definitivă din circuitele comerciale a mărfurilor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. Dacă este cazul, autoritățile judiciare pot, de asemenea, dispune distrugerea materialelor și a instrumentelor utilizate predominant la crearea sau fabricarea mărfurilor respective.

(2)    Autoritățile judiciare ale fiecărei părți au competența de a dispune ca măsurile reparatorii menționate la alineatul (1) să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepția cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.

(3)    Atunci când se examinează o cerere de măsuri reparatorii, se iau în considerare nevoia de proporționalitate între gravitatea încălcării și măsurile reparatorii dispuse, precum și interesele terților.

(4)    În ceea ce privește Republica Uzbekistan, alineatul (1) se aplică după trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

ARTICOLUL 126

Ordine în încetare

Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot să pronunțe împotriva autorului încălcării, precum și a unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru încălcarea unui drept de proprietate intelectuală un ordin în încetare prin care interzic continuarea încălcării.

ARTICOLUL 127

Măsuri alternative

Fiecare parte poate să prevadă că, în cazurile în care este necesar și la cererea persoanei susceptibile să facă subiectul măsurilor prevăzute la articolul 125 sau 126, autoritățile judiciare pot dispune plata unei despăgubiri bănești în favoarea părții vătămate în locul aplicării măsurilor prevăzute la articolele menționate, dacă persoana respectivă a acționat fără intenție și fără neglijență, dacă aplicarea măsurilor în chestiune ar cauza persoanei respective un prejudiciu disproporționat și dacă despăgubirile bănești acordate părții vătămate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

ARTICOLUL 128

Daune-interese

(1)    Fiecare parte se asigură că, la cererea părții vătămate, autoritățile judiciare obligă autorul unei încălcări care a acționat cu bună știință sau având motive rezonabile de a fi în cunoștință de cauză la plata către titularul dreptului a unor daune-interese proporționale cu prejudiciul real suferit de titularul de drepturi ca urmare a încălcării.

(2)    Fiecare parte se asigură că, la stabilirea daunelor-interese menționate la alineatul (1), autoritățile judiciare:

(a)    iau în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, inclusiv pierderea câștigurilor, suferite de partea vătămată, beneficiile realizate în mod neloial de către autorul încălcării și, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat de încălcarea respectivă titularului dreptului; sau

(b)    ca alternativă la litera (a), pot, atunci când este cazul, să stabilească o sumă forfetară pentru daune-interese, pe baza unor elemente cum ar fi, cel puțin, valoarea redevențelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă autorul încălcării ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.

(3)    În cazul în care autorul încălcării a săvârșit încălcarea nefiind în cunoștință de cauză sau neavând motive rezonabile de a fi în cunoștință de cauză, părțile pot să prevadă că autoritățile judiciare pot dispune în favoarea părții vătămate recuperarea câștigurilor sau plata unor daune­interese care pot fi prestabilite.

ARTICOLUL 129

Cheltuieli de judecată

Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată rezonabile și proporționale, precum și alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câștig de cauză, cu excepția situației în care principiile de echitate nu permit acest lucru.

ARTICOLUL 130

Publicarea hotărârilor judecătorești

Fiecare parte se asigură că, în cadrul acțiunilor în justiție inițiate în legătură cu încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare pot dispune, la cererea reclamantului și pe cheltuiala autorului încălcării, luarea de măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informațiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afișarea hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială.

ARTICOLUL 131

Prezumția calității de autor sau de titular al dreptului

Părțile recunosc că, în scopul aplicării măsurilor, procedurilor și măsurilor reparatorii prevăzute în prezenta secțiune 3:

(a)    pentru ca autorul unei opere literare sau artistice, până la proba contrară, să fie considerat ca atare și îndreptățit, prin urmare, să introducă o acțiune în constatarea încălcării drepturilor, este suficient ca numele său să fie menționat pe opera respectivă în modul obișnuit; și

(b)    dispoziția de la litera (a) se aplică mutatis mutandis titularilor drepturilor conexe dreptului de autor în ceea ce privește obiectul protejat de acestea.

ARTICOLUL 132

Proceduri administrative

În măsura în care orice acțiune corectivă civilă poate fi ordonată ca urmare a procedurilor administrative cu privire la fondul unui caz, aceste proceduri sunt conforme cu principii echivalente, pe fond, cu cele enunțate în dispozițiile relevante din prezenta secțiune.

SUBSECȚIUNEA 2

ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGII LA FRONTIERE

ARTICOLUL 133

Măsuri la frontieră

(1)    În ceea ce privește mărfurile supuse controlului vamal, fiecare parte adoptă sau menține proceduri prin care un titular de drepturi poate depune cereri prin care solicită autorităților vamale să rețină mărfurile suspectate că încalcă mărcile, drepturile de autor și drepturile conexe, indicațiile geografice, brevetele, modelele de utilitate, desenele și modelele industriale, topografiile circuitelor integrate și drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante (denumite în continuare „mărfuri suspectate”) sau să suspende acordarea liberului de vamă pentru astfel de mărfuri.

(2)    Fiecare parte dispune de sisteme electronice pentru gestionarea de către autoritățile sale vamale a cererilor aprobate sau înregistrate.

(3)    Atunci când o parte percepe o taxă pentru acoperirea costurilor administrative care rezultă din cerere sau înregistrare, taxa respectivă este proporțională cu serviciul furnizat și cu costurile suportate.

(4)    Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale decid într-un termen rezonabil cu privire la aprobarea sau înregistrarea unei cereri.

(5)    Fiecare parte poate prevedea ca cererile menționate la alineatul (1) să se aplice în cazul transporturilor multiple.

(6)    Fiecare parte se asigură că, în ceea ce privește mărfurile supuse controlului vamal, autoritățile sale vamale pot să acționeze din proprie inițiativă pentru a reține mărfurile suspectate sau a suspenda acordarea liberului de vamă pentru astfel de mărfuri.

(7)    Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale utilizează analiza riscurilor pentru a identifica mărfurile suspectate, pe lângă alte metode de identificare, în funcție de necesități.

(8)    O parte poate adopta sau menține proceduri prin care autoritățile sale competente pot determina, în cursul unei perioade de timp rezonabile de la inițierea procedurilor menționate la alineatele (1) și (5), dacă mărfurile suspectate fac obiectul unei încălcări. Într-un astfel de caz, autoritățile competente sunt abilitate să dispună distrugerea mărfurilor ca urmare a determinării faptului că mărfurile fac obiectul unei încălcări. O parte poate institui proceduri care să permită distrugerea mărfurilor suspectate fără a fi necesară determinarea oficială a încălcării, în cazul în care persoanele implicate sunt de acord cu distrugerea sau nu se opun acesteia.

(9)    Fiecare parte poate dispune de proceduri care permit distrugerea rapidă a mărcilor contrafăcute și a mărfurilor piratate transmise prin mesageria poștală sau prin serviciile de curierat.

(10)    Fiecare parte poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul importului de mărfuri introduse pe piață într-o altă țară de către titularii de drepturi sau cu consimțământul acestora. Părțile pot exclude de la aplicarea prezentului articol mărfurile cu caracter necomercial aflate în bagajele personale ale călătorilor.

(11)    Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale întrețin un dialog periodic și promovează cooperarea cu părțile interesate relevante și cu alte autorități cu atribuții în asigurarea aplicării legislației în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală.

(12)    Părțile convin să coopereze în ceea ce privește comerțul internațional cu mărfuri suspectate. În special, părțile convin să facă schimb de informații privind comerțul cu mărfuri suspectate care afectează cealaltă parte.

(13)    Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, în ceea ce privește încălcarea legislației în materie de drepturi de proprietate intelectuală a cărei asigurare a respectării este de competența autorităților vamale în conformitate cu prezentul articol se aplică Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

(14)    Subcomitetul menționat la articolul 136 este responsabil cu asigurarea funcționării și a punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol, în special în ceea ce privește cooperarea dintre părți.

(15)    În vederea punerii în aplicare a măsurilor la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, indiferent dacă acestea intră sau nu sub incidența prezentei subsecțiuni, părțile asigură coerența și conformitatea cu articolul V din GATT 1994 și cu articolul 41 și secțiunea 4 din partea a III-a a Acordului TRIPS.

SECȚIUNEA 4

DISPOZIȚII FINALE

ARTICOLUL 134

Cooperarea

(1)    Părțile convin să coopereze în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor și obligațiilor asumate în temeiul prezentului capitol. Părțile se bazează pe următoarele modalități, printre altele, în ceea ce privește cooperarea în materie de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și de asigurare a respectării acestora.

(2)    Domeniile de cooperare includ următoarele activități, fără a se limita la acestea:

(a)    schimbul de informații privind cadrul juridic referitor la drepturile de proprietate intelectuală și normele relevante în materie de protecție și de asigurare a respectării acestora;

(b)    schimbul de experiență între părți cu privire la progresul legislativ;

(c)    schimbul de experiență între părți cu privire la asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;

(d)    schimbul de experiență între părți privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală la nivel central și subcentral de către autoritățile vamale, polițienești, administrative și judiciare;

(e)    coordonarea pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv cu alte țări;

(f)    asistența tehnică, consolidarea capacităților; schimbul de personal și formarea personalului;

(g)    protejarea și apărarea drepturilor de proprietate intelectuală și difuzarea de informații în această privință, printre altele, către mediul de afaceri și societatea civilă;

(h)    sensibilizarea consumatorilor și a titularilor de drepturi; îmbunătățirea cooperării instituționale, în special între oficiile cu competență în materie de proprietate intelectuală;

(i)    sensibilizarea și educarea publicului larg cu privire la politicile privind protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;

(j)    promovarea protecției și a asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul colaborării dintre sectorul public și cel privat, cu implicarea IMM-urilor; și

(k)    elaborarea unor strategii eficiente în vederea identificării publicului și a programelor de comunicare pentru a sensibiliza consumatorii și mijloacele de informare în masă cu privire la impactul încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv riscul pentru sănătate și securitate și legătura cu criminalitatea organizată.

(3)    Fiecare parte poate face publice caietul de sarcini al produselor sau o fișă rezumat a acestuia, precum și punctele de contact relevante pentru controlul sau gestionarea indicațiilor geografice ale celeilalte părți, care sunt protejate în temeiul subsecțiunii 4.

(4)    Părțile păstrează legătura fie direct, fie prin intermediul subcomitetului menționat la articolul 136, cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare și funcționarea prezentei secțiuni.

ARTICOLUL 135

Inițiative voluntare ale părților interesate

Fiecare parte depune eforturi pentru a facilita inițiative voluntare ale părților interesate de reducere a încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv online și pe alte piețe, care să se axeze pe probleme concrete și să caute soluții practice realiste, echilibrate, proporționale și echitabile pentru toate părțile implicate, de exemplu în următoarele moduri:

(a)    fiecare parte depune eforturi pentru reunirea consensuală a părților interesate pe teritoriul său, cu scopul de a facilita inițiativele voluntare pentru găsirea de soluții și eliminarea diferențelor în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și reducerea încălcărilor;

(b)    părțile se străduiesc să facă schimb de informații cu privire la eforturile de facilitare a inițiativelor voluntare ale părților interesate pe teritoriile lor; și

(c)    părțile depun eforturi pentru a promova dialogul deschis și cooperarea între părțile interesate ale fiecăreia dintre ele și pentru a încuraja părțile interesate respective să caute soluții comune și să elimine împreună diferențele în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și reducerea încălcărilor.

ARTICOLUL 136

Dispoziții instituționale

(1)    Părțile înființează un Subcomitet pentru drepturile de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Subcomitetul pentru DPI”), format din reprezentanți ai Uniunii Europene și ai Republicii Uzbekistan și însărcinat să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului capitol și să intensifice cooperarea și dialogul dintre părți cu privire la drepturile de proprietate intelectuală.

(2)    Subcomitetul pentru DPI se întrunește la cererea oricăreia dintre părți, prin rotație, în Uniunea Europeană și în Republica Uzbekistan, la o dată, într-un loc și într-un mod, care poate include videoconferința, stabilite de comun acord de către părți, dar nu mai târziu de 90 de zile de la prezentarea cererii.

(3)    Subcomitetul pentru DPI facilitează punerea în aplicare a prezentului capitol și cooperarea între părți în toate chestiunile legate de proprietatea intelectuală. Mai precis, subcomitetul este responsabil cu modificarea:

(a)    secțiunii A din anexa 7-A în ceea ce privește trimiterile la legislația aplicabilă pe teritoriul părților;

(b)    secțiunii B din anexa 7-A în ceea ce privește elementele pentru înregistrarea și controlul indicațiilor geografice;

(c)    anexei 7-B în ceea ce privește criteriile care trebuie incluse în procedura de opoziție; și

(d)    anexa 7-C în ceea ce privește indicațiile geografice.

CAPITOLUL 8

CONCURENȚA ȘI ÎNTREPRINDERILE DEȚINUTE DE STAT

SECȚIUNEA A

CONCURENȚA

ARTICOLUL 137

Principii

Părțile recunosc importanța unei concurențe libere și nedenaturate în relațiile lor comerciale și în relațiile lor de investiții. Părțile recunosc faptul că practicile comerciale anticoncurențiale și intervențiile statului sunt susceptibile să denatureze buna funcționare a piețelor și să reducă avantajele liberalizării comerțului și a investițiilor.

ARTICOLUL 138

Neutralitatea concurențială

Fiecare parte aplică prezentul capitol tuturor întreprinderilor, publice sau private.

SUBSECȚIUNEA 1

COMPORTAMENTUL ANTICONCURENȚIAL ȘI CONTROLUL CONCENTRĂRILOR ECONOMICE

ARTICOLUL 139

Cadrul legislativ

Fiecare parte adoptă sau menține o legislație în domeniul concurenței care se aplică tuturor întreprinderilor, în toate sectoarele economiei 11 , și care abordează, în mod eficace, următoarele practici:

(a)    acordurile orizontale și verticale dintre întreprinderi, deciziile asociațiilor de întreprinderi și practicile concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricționarea sau denaturarea concurenței;

(b)    abuzul de poziție dominantă din partea uneia sau mai multor întreprinderi; și

(c)    concentrările dintre întreprinderi care ar împiedica în mod semnificativ concurența efectivă, în special în urma creării sau a consolidării unei poziții dominante.

ARTICOLUL 140

Sarcini de interes economic public

Aplicarea legislației în domeniul concurenței de către o parte nu ar trebui să împiedice, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor speciale de interes public care pot fi atribuite întreprinderilor. Derogările de la legislația în domeniul concurenței a unei părți ar trebui să fie limitate la sarcinile de interes public și la ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea obiectivului de politică publică urmărit și ar trebui să fie transparente.

ARTICOLUL 141

Punere în aplicare

(1)    Fiecare parte înființează și menține o autoritate independentă din punctul de vedere al funcționării care este responsabilă cu punerea integrală în aplicare și asigurarea eficace a respectării legislației sale în domeniul concurenței și care este dotată în mod corespunzător cu competențele și resursele necesare în acest scop.

(2)    Fiecare parte aplică legislația sa în domeniul concurenței într-un mod transparent, respectând principiile echității procedurale, inclusiv dreptul la apărare al întreprinderilor în cauză, în special dreptul de a fi audiat și dreptul la exercitarea unei căi de atac.

ARTICOLUL 142

Cooperarea

(1)    Părțile recunosc că este în interesul lor comun să promoveze cooperarea în ceea ce privește politica în domeniul concurenței și asigurarea respectării legislației.

(2)    Pentru a facilita o astfel de cooperare, autoritățile de concurență ale părților pot face schimb de informații, sub rezerva normelor de confidențialitate prevăzute în legislația părților.

(3)    Autoritățile de concurență ale părților se străduiesc să își coordoneze, în măsura posibilului și dacă este cazul, activitățile de asigurare a respectării legislației referitoare la comportamente sau cazuri similare sau conexe.

ARTICOLUL 143

Neaplicarea dispozițiilor privind soluționarea litigiilor

Capitolul 14 nu se aplică prezentei secțiuni.

SUBSECȚIUNEA 2

SUBVENȚII

ARTICOLUL 144

Definiție și domeniu de aplicare

(1)    În sensul prezentei secțiuni, „o subvenție” înseamnă o măsură care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 1 alineatul 1.1 din Acordul SMC, indiferent dacă este acordată unei întreprinderi care fabrică bunuri sau unei întreprinderi care furnizează servicii 12 .

(2)    Prezenta secțiune se aplică subvențiilor care sunt specifice în sensul articolului 2 din Acordul SMC. Orice subvenție care intră sub incidența dispozițiilor articolului 148 din prezentul acord este considerată ca fiind specifică.

(3)    Dispozițiile prezentei secțiuni nu se interpretează într-un mod care să împiedice, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor speciale de interes public care pot fi atribuite întreprinderilor. Derogările de la normele prevăzute în prezenta secțiune ar trebui să fie limitate la sarcinile de interes public și la ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea obiectivului de politică publică și ar trebui să fie transparente.

(4)    Articolul 146 din prezentul acord nu se aplică subvențiilor legate de comerțul cu mărfuri care intră sub incidența anexei 1 la Acordul privind agricultura.

(5)    Articolele 146 și 147 nu se aplică sectorului audiovizual și sectorului turismului.

ARTICOLUL 145

Transparența

(1)    În ceea ce privește o subvenție acordată sau menținută pe teritoriul său, fiecare parte face publice următoarele informații:

(a)    temeiul juridic și scopul subvenției;

(b)    forma subvenției;

(c)    dacă este posibil, cuantumul total sau cuantumul anual înscris în buget pentru subvenție și denumirea destinatarului subvenției.

(2)    O parte poate respecta alineatul (1) prin:

(a)    transmiterea unei notificări în temeiul articolului 25 din Acordul SMC, care este prezentată cel puțin o dată la doi ani;

(b)    transmiterea unei notificări în temeiul articolului 18 din Acordul privind agricultura; sau 13

(c)    asigurarea faptului că informațiile menționate la alineatul (1) sunt publicate de sine stătător sau în numele său pe un site web accesibil publicului până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor anului în care a fost acordată sau menținută subvenția.

ARTICOLUL 146

Consultări

(1)    În cazul în care o parte consideră că o subvenție afectează sau poate afecta în mod negativ interesele sale comerciale sau în materie de liberalizare a investițiilor, aceasta își poate exprima preocuparea în scris către cealaltă parte și poate solicita informații suplimentare cu privire la această chestiune.

(2)    Cererea menționată la alineatul (1) include o explicație a modului în care subvenția poate afecta în mod negativ interesele părții solicitante. Partea solicitantă poate solicita următoarele informații cu privire la subvenție:

(a)    temeiul juridic și scopul subvenției;

(b)    forma subvenției;

(c)    datele și durata subvenției și orice alte termene aferente subvenției;

(d)    cerințele de eligibilitate pentru subvenție;

(e)    dacă este posibil, cuantumul total sau cuantumul anual înscris în buget pentru subvenție și denumirea destinatarului subvenției;

(g)    orice alte informații care permit evaluarea efectelor potențial negative ale subvenției.

(3)    Partea solicitată furnizează informațiile în scris în termen de cel mult 60 de zile de la data transmiterii cererii. În cazul în care partea solicitată nu furnizează informațiile solicitate, partea respectivă explică absența acestor informații în răspunsul său scris.

(4)    După primirea informațiilor solicitate, partea solicitantă poate solicita consultări pe această temă. Consultările dintre părți pentru a discuta preocupările ridicate se desfășoară în termen de 60 de zile de la data cererii de consultări.

(5)    Fiecare parte depune eforturi pentru a ajunge la o soluție reciproc satisfăcătoare.

ARTICOLUL 147

Subvenții supuse condițiilor

(1)    În măsura în care o subvenție afectează în mod negativ comerțul sau investițiile celeilalte părți, fiecare parte depune eforturi pentru a aplica subvențiilor următoarele condiții:

(a)    sunt permise subvențiile prin intermediul cărora un guvern garantează datoriile sau pasivele anumitor întreprinderi, cu condiția ca valoarea acestor datorii și pasive sau durata unei astfel de garanții să fie limitată; și

(b)    sunt permise subvențiile acordate întreprinderilor insolvabile sau aflate în dificultate, cu condiția:

(i)    să existe un plan de restructurare credibil, bazat pe ipoteze realiste pentru a asigura restabilirea viabilității pe termen lung a întreprinderii insolvente sau aflate în dificultate într-un interval de timp rezonabil; sau

(ii)    ca întreprinderea să contribuie la costurile de restructurare; întreprinderile mici și mijlocii nu sunt obligate să contribuie la costurile de restructurare.

(2)    Alineatul (1) litera (b) nu se aplică subvențiilor acordate întreprinderilor ca sprijin temporar de lichiditate sub formă de garanții pentru împrumuturi sau împrumuturi în perioada necesară pentru pregătirea unui plan de restructurare. Un astfel de sprijin temporar de lichiditate se limitează la suma necesară pentru a menține întreprinderea în activitate.

(3)    Sunt permise subvențiile pentru a asigura ieșirea ordonată de pe piață a unei întreprinderi.

(4)    Prezentul articol nu se aplică subvențiilor ale căror valori sau bugete cumulate sunt mai mici de 500 000 EUR per întreprindere pe o perioadă de trei ani consecutivi.

ARTICOLUL 148

Subvenții interzise

De la aderarea Republicii Uzbekistan la OMC, cu excepția dispozițiilor Acordului privind agricultura, se interzic următoarele subvenții pentru produsele industriale:

(a)    subvențiile condiționate, în drept sau în fapt 14 , fie exclusiv, fie printre multe alte condiții, de rezultatele la export; și

(b)    subvențiile condiționate, fie exclusiv, fie printre multe alte condiții, de utilizarea produselor naționale în detrimentul produselor importate.

ARTICOLUL 149

Utilizarea subvențiilor

Fiecare parte se asigură că întreprinderile utilizează subvențiile doar în scopul în care au fost acordate.

SECȚIUNEA B

ÎNTREPRINDERI DEȚINUTE DE STAT,
ÎNTREPRINDERI CĂRORA LI S-AU CONFERIT DREPTURI SAU PRIVILEGII SPECIALE
ȘI MONOPOLURI DESEMNATE

ARTICOLUL 150

Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

1.    „acord” înseamnă Acordul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (denumită în continuare „OCDE”) privind creditele la export care beneficiază de susținere oficială sau un angajament ulterior, elaborat în cadrul sau în afara OCDE, care a fost adoptat de cel puțin 12 membri inițiali ai OMC care erau participanți la acord la 1 ianuarie 1979;

2.    „activități comerciale” înseamnă activități al căror rezultat final este producerea unui bun sau furnizarea unui serviciu, care va fi vândut în cantități și la prețuri stabilite de o întreprindere, și care sunt desfășurate cu intenția de a obține un profit 15 ;

3.    „considerente de ordin comercial” înseamnă preț, calitate, disponibilitate, vandabilitate, transport și alte clauze și condiții de achiziționare sau de vânzare ori alți factori care ar fi luați în considerare, în mod normal, în deciziile comerciale ale unei întreprinderi private care își desfășoară activitatea în conformitate cu principiile economiei de piață în ramura de activitate relevantă sau sectorul relevant;

4.    „a desemna” înseamnă a stabili sau a autoriza un monopol sau a extinde domeniul de aplicare al unui monopol astfel încât să acopere un bun sau un serviciu suplimentar;

5.    „monopol desemnat” înseamnă o entitate, inclusiv un consorțiu sau o agenție guvernamentală, care, pe o piață relevantă de pe teritoriul unei părți, este desemnată ca unic furnizor sau cumpărător al unui bun sau serviciu, fără a include o entitate căreia i s-a conferit un drept exclusiv de proprietate intelectuală, numai pentru motivul că i s-a conferit acest drept;

6.    „o întreprindere căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale” înseamnă o întreprindere, publică sau privată, căreia o parte i-a acordat, în drept sau în fapt, drepturi sau privilegii speciale prin desemnarea sau limitarea la două sau mai multe a numărului de întreprinderi autorizate să furnizeze un bun sau un serviciu, în funcție de alte criterii decât criteriile obiective, proporționale și nediscriminatorii, afectând astfel în mod substanțial capacitatea oricărei alte întreprinderi de a furniza același bun sau serviciu în aceeași zonă geografică în condiții în mod semnificativ echivalente;

7.    „serviciu furnizat în exercitarea autorității guvernamentale” înseamnă un serviciu furnizat în exercitarea autorității guvernamentale conform definiției din GATS, inclusiv, după caz, din anexa privind serviciile financiare la GATS; și

8.    „întreprindere deținută de stat” înseamnă o întreprindere în care una dintre părți:

(a)    deține direct peste 50 % din capitalul social;

(b)    controlează exercitarea a peste 50 % din drepturile de vot în mod direct sau exercită în alt mod un grad echivalent de control prin drepturi de vot;

(c)    are competența de a numi majoritatea membrilor consiliului de administrație sau ai oricărui alt organ de conducere echivalent; sau

(d)    are competența de a exercita controlul 16 asupra întreprinderii.

ARTICOLUL 151

Domeniul de aplicare

(1)    Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor deținute de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale și monopolurilor desemnate care desfășoară o activitate comercială. În cazul în care astfel de întreprinderi sau monopoluri desfășoară atât activități comerciale, cât și activități necomerciale, numai activitățile comerciale sunt reglementate de prezenta secțiune.

(2)    Prezenta secțiune se aplică întreprinderilor deținute de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale și monopolurilor desemnate la toate nivelurile de guvernare.

(3)    Prezenta secțiune nu se aplică întreprinderilor deținute de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori monopolurilor desemnate atunci când acționează în calitate de entități contractante care intră sub incidența anexelor fiecărei părți la apendicele I la Acordul privind achizițiile publice, încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994, care figurează în anexa 4 la Acordul OMC 17 sau sub incidența anexei 9-A la prezentul acord, atunci când achiziția este efectuată în scopuri guvernamentale, și nu în vederea revânzării comerciale a bunurilor sau serviciilor achiziționate sau în vederea utilizării bunurilor sau serviciilor achiziționate în furnizarea unui bun sau a unui serviciu în scopul vânzării comerciale.

(4)    Prezenta secțiune nu se aplică niciunui serviciu furnizat în exercitarea autorității guvernamentale.

(5)    Articolul 154 nu se aplică furnizării de servicii financiare de către o întreprindere deținută de stat în temeiul unui mandat guvernamental, dacă această furnizare de servicii financiare:

(a)    sprijină exporturile sau importurile, cu condiția ca serviciile respective:

(i)    să nu urmărească să se substituie finanțărilor comerciale; sau

(ii)    să nu fie oferite în condiții mai favorabile decât cele care ar putea fi obținute pentru servicii financiare comparabile pe piața comercială;

(b)    sprijină investițiile private în afara teritoriului părții, cu condiția ca serviciile:

(i)    să nu urmărească să se substituie finanțărilor comerciale; sau

(ii)    să nu fie oferite în condiții mai favorabile decât cele care ar putea fi obținute pentru servicii financiare comparabile pe piața comercială; sau

(c)    este oferită în condiții conforme cu acordul, cu condiția să intre sub incidența acordului.

(6)    Articolul 154 nu se aplică sectoarelor de servicii din afara domeniului de aplicare al prezentului acord, astfel cum se prevede în capitolul 12.

(7)    Fără a aduce atingere articolului 190, articolul 154 nu se aplică achizițiilor și vânzărilor de bunuri sau servicii de către o întreprindere de stat, o întreprindere căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori un monopol desemnat al unei părți în sectoarele vizate de rezervele menționate în anexa 12-D sau în listele de angajamente specifice ale Uniunii Europene din cadrul GATS și în anexele 12-A, 12-B și 12-C.

ARTICOLUL 152

Relația cu Acordul OMC

(1)    Articolul XVII alineatele (1)-(3) din GATT 1994, Înțelegerea privind interpretarea articolului XVII din GATT 1994 și articolul VIII alineatele (1), (2) și (5) din GATS sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)    Prezentul articol se aplică de la data aderării Republicii Uzbekistan la OMC sau după șase ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, oricare dintre acestea survine mai întâi.

ARTICOLUL 153

Dispoziții generale

(1)    Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor care îi revin fiecărei părți în temeiul prezentei secțiuni, nicio dispoziție a prezentei secțiuni nu împiedică o parte să stabilească sau să mențină întreprinderi deținute de stat, să acorde întreprinderilor drepturi sau privilegii speciale ori să desemneze sau să mențină monopoluri.

(2)    Părțile nu obligă și nu încurajează o întreprindere deținută de stat, o întreprindere căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori un monopol desemnat să acționeze într-o manieră incompatibilă cu prezenta secțiune.

ARTICOLUL 154

Tratament nediscriminatoriu și considerații de ordin comercial

(1)    Fiecare parte se asigură că întreprinderile sale deținute de stat, întreprinderile sale cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale sau monopolurile sale desemnate, atunci când desfășoară activități comerciale în achizițiile sau vânzările lor de bunuri sau servicii, acționează în conformitate cu considerente de ordin comercial, cu excepția cazurilor în care își îndeplinesc oricare dintre obligațiile aferente mandatului lor de serviciu public care nu sunt incompatibile cu alineatul (2).

(2)    Fiecare parte se asigură că întreprinderile deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale sau monopolurile desemnate, atunci când desfășoară activități comerciale:

(a)    la achiziționarea unui bun sau a unui serviciu:

(i)    acordă unui bun sau serviciu furnizat de o întreprindere a celeilalte părți un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă unui bun sau serviciu similar furnizat de întreprinderile sale;

(ii)    acordă unui bun sau serviciu furnizat de întreprinderi care sunt investiții ale investitorilor celeilalte părți un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă unui bun sau serviciu similar furnizat de întreprinderi care sunt investiții ale investitorilor părții respective pe piața sa relevantă; și

(b)    la vânzarea unui bun sau a unui serviciu:

(i)    acordă unei întreprinderi a celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor sale; și

(ii)    acordă întreprinderilor care sunt investiții ale investitorilor celeilalte părți un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor care sunt investiții ale investitorilor părții respective pe piața sa relevantă;

(3)    Alineatele (1) și (2) nu împiedică întreprinderile deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori monopolurile desemnate:

(a)    să achiziționeze sau să furnizeze bunuri ori servicii în condiții diferite, inclusiv privind prețul, cu condiția ca respectivele condiții diferite sau refuzul să fie conforme cu considerentele de ordin comercial; sau

(b)    să refuze să achiziționeze sau să furnizeze bunuri ori servicii, cu condiția ca respectivele condiții diferite sau refuzul să fie conforme cu considerentele de ordin comercial.

(4)    Prezentul articol se aplică după opt ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

ARTICOLUL 155

Cadrul de reglementare

(1)    Fiecare parte utilizează în mod optim standardele internaționale relevante, inclusiv Orientările OCDE privind guvernanța corporativă a întreprinderilor deținute de stat.

(2)    Fiecare parte se asigură că orice organism de reglementare sau orice alt organism exercitând o funcție de reglementare pe care îl înființează sau îl menține:

(a)    este independent de oricare dintre întreprinderile reglementate de organismul respectiv și nu răspunde în fața acestora; și

(b)    acționează imparțial 18 cu privire la toate întreprinderile reglementate de organismul respectiv, inclusiv întreprinderile deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale și monopolurile desemnate 19 .

(3)    Fără a aduce atingere rezervei sale prevăzute în [anexele Servicii/Investiții], fiecare parte aplică actele sale cu putere de lege și actele administrative întreprinderilor deținute de stat, întreprinderilor cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale și monopolurilor desemnate în mod consecvent și nediscriminatoriu.

ARTICOLUL 156

Schimbul de informații

(1)    O parte care consideră că interesele sale în temeiul prezentei secțiuni sunt afectate în mod negativ de activitățile comerciale ale unei întreprinderi deținute de stat, ale unei întreprinderi căreia i s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori ale unui monopol desemnat [denumit(ă) în continuare în cadrul prezentului articol „entitatea”] al celeilalte părți poate solicita celeilalte părți să furnizeze informații în scris cu privire la activitățile comerciale ale entității legate de punerea în aplicare a prezentei secțiuni, în conformitate cu alineatul (2).

(2)    Partea solicitată furnizează următoarele informații, cu condiția ca solicitarea să includă o explicație a modului în care activitățile entității pot aduce atingere intereselor părții solicitante în temeiul prezentei secțiuni și să precizeze care dintre următoarele informații trebuie furnizate:

(a)    proprietatea și structura de vot a entității, indicând procentul de acțiuni deținute cumulativ de partea solicitată, de întreprinderile sale deținute de stat, de întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori de monopolurile desemnate, precum și procentul de drepturi de vot pe care le dețin cumulativ, în cadrul entității;

(b)    o descriere a oricăror acțiuni preferențiale ori speciale, drepturi de vot speciale sau alte drepturi speciale pe care le dețin partea solicitată, întreprinderile sale deținute de stat, întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale ori monopolurile desemnate, în cazul în care aceste drepturi sunt diferite de cele aferente acțiunilor ordinare ale entității;

(c)    o descriere a structurii organizatorice a entității și componența consiliului de administrație sau a oricărui alt organism echivalent;

(d)    o descriere a departamentelor guvernamentale sau a organismelor publice care reglementează sau monitorizează entitatea, o descriere a cerințelor de raportare impuse acesteia de către departamentele sau organismele respective, precum și drepturile și practicile departamentelor sau organismelor respective în ceea ce privește numirea, revocarea sau remunerarea cadrelor superioare de conducere și a membrilor consiliului de administrație sau ai oricărui alt organ de conducere echivalent al entității;

(e)    venitul anual și activele totale ale entității pe parcursul celei mai recente perioade de trei ani pentru care există informații disponibile;

(f)    orice derogare, imunitate și măsură conexă de care beneficiază entitatea în temeiul actelor cu putere de lege și al normelor administrative ale părții solicitate; și

(g)    orice informații suplimentare cu privire la entitate care sunt disponibile publicului, inclusiv rapoartele financiare anuale și auditurile efectuate de părți terțe.

(3)    Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu obligă nicio parte să divulge informații confidențiale a căror divulgare ar fi incompatibilă cu actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului public într-un alt mod sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi.

(4)    În cazul în care partea solicitată nu dispune de informațiile solicitate, partea respectivă comunică motivele în scris părții care a solicitat informațiile.

(5)    Prezentul articol nu se aplică întreprinderilor mici și mijlocii.

CAPITOLUL 9

ACHIZIȚII PUBLICE

ARTICOLUL 157

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)    „bunuri și servicii comerciale” înseamnă bunuri și servicii de tipul celor care sunt în general vândute sau oferite spre vânzare în comerț altor cumpărători decât autoritățile publice, sunt cumpărate de regulă de aceștia și sunt utilizate în alte scopuri decât cele ale autorităților publice;

(b)    „serviciu de construcție” înseamnă un serviciu al cărui obiectiv este realizarea prin orice mijloc de lucrări civile sau de construcție, pe baza diviziunii 51 din Clasificarea centrală provizorie a produselor (CPC) a Organizației Națiunilor Unite;

(c)    „licitație electronică” înseamnă un proces repetitiv care implică utilizarea de mijloace electronice pentru prezentarea de către furnizori a unor prețuri noi și/sau a unor valori noi pentru elementele netarifare cuantificabile ale ofertei care au legătură cu criteriile de evaluare, ceea ce duce la o clasificare sau la o reclasificare a ofertelor;

(d)    „în scris” sau „scris(ă)” înseamnă orice expresie scrisă cu litere sau cu cifre care poate fi citită, reprodusă și comunicată ulterior. Aceasta poate include informațiile transmise și stocate prin mijloace electronice;

(e)    „licitație restrânsă” înseamnă o metodă de achiziții publice prin care entitatea contractantă contactează unul sau mai mulți furnizori aleși de aceasta;

(f)    „măsură” înseamnă orice act cu putere de lege, reglementare, procedură, orientare ori practică administrativă sau orice acțiune a unei entități contractante legată de achizițiile publice reglementate;

(g)    „listă multifuncțională” înseamnă o listă de furnizori cu privire la care o entitate contractantă a hotărât că îndeplinesc condițiile de înscriere pe lista în cauză, pe care entitatea contractantă intenționează să o utilizeze de mai multe ori;

(h)    „anunț de intenție” înseamnă un anunț publicat de o entitate contractantă prin care invită furnizorii interesați să depună o cerere de participare, o ofertă sau ambele;

(i)    „compensare” înseamnă orice condiție sau măsură care încurajează dezvoltarea locală sau îmbunătățește conturile balanței de plăți ale unei părți, precum utilizarea conținutului de origine națională, acordarea de licențe pentru tehnologie, investițiile, comercializarea în contrapartidă și măsuri sau cerințe similare;

(j)    „licitație deschisă” înseamnă o metodă de achiziții publice prin care toți furnizorii interesați pot depune o ofertă;

(k)    „entitate contractantă” înseamnă o entitate care intră sub incidența secțiunii 1, 2 sau 3 din anexa 9;

(l)    „furnizor calificat” înseamnă un furnizor care este recunoscut de o entitate contractantă ca îndeplinind condițiile de participare;

(m)    „licitație selectivă” înseamnă o metodă de achiziție prin care numai furnizorii calificați sunt invitați de entitatea contractantă să depună o ofertă;

(n)    „serviciile” includ serviciile de construcții, în absența unor dispoziții contrare;

(o)    „standard” înseamnă un document aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizare comună și repetată, norme, orientări sau caracteristici pentru bunuri sau servicii sau pentru procesele și metodele de producție aferente acestora, document a cărui respectare nu este obligatorie și care poate, de asemenea, să includă sau să se refere exclusiv la cerințe privind terminologia, simbolurile, ambalarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun, unui serviciu, unui proces sau unei metode de producție;

(p)    „furnizor” înseamnă o persoană sau un grup de persoane care furnizează sau ar putea furniza bunuri sau servicii; și

(q)    „specificație tehnică” înseamnă o cerință din cadrul licitației care:

(i)    prevede caracteristicile bunurilor sau ale serviciilor care fac obiectul achiziției publice, inclusiv calitatea, performanța, siguranța și dimensiunile acestora sau procesele și metodele de producție ori de furnizare a acestora; sau

(ii)    se referă la cerințe privind terminologia, simbolurile, ambalarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun sau serviciu.

ARTICOLUL 158

Domeniu de aplicare și incidență

Aplicarea acordului

(1)    Prezentul capitol se aplică după zece ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

(2)    Prezentul capitol se aplică oricărei măsuri în domeniul achizițiilor publice reglementate, fie că este efectuată sau nu, exclusiv sau parțial, prin mijloace electronice.

(3)    În sensul prezentului capitol, „achiziție publică reglementată” înseamnă o procedură de achiziție publică desfășurată în scopuri guvernamentale:

(a)    pentru un bun, un serviciu sau orice combinație a acestora:

(i)    astfel cum se specifică în anexa 9; și

(ii)    care nu sunt achiziționate pentru a fi comercializate sau revândute ori pentru a fi utilizate în producția sau furnizarea de bunuri sau servicii care se comercializează sau se revând;

(b)    prin orice mijloace contractuale, inclusiv cumpărare și închiriere sau cumpărare în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare;

(c)    a cărei valoare, estimată în conformitate cu alineatele (6)-(8), este egală sau mai mare decât cea a pragului relevant specificat în anexa 9, la momentul publicării unui anunț în conformitate cu articolul 162;

(d)    de către o entitate contractantă; și

(e)    care nu este exclusă în alt mod din domeniul de aplicare al alineatului (3) sau al anexei 9.

(4)    Cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în anexa 9, prezentul capitol nu se aplică:

(a)    achiziției sau închirierii de terenuri, de construcții existente sau de alte bunuri imobile sau a drepturilor asupra acestora;

(b)    acordurilor necontractuale sau oricărei forme de asistență pe care o acordă o parte, inclusiv acordurilor de cooperare, granturilor, împrumuturilor, infuziilor de capital, garanțiilor și stimulentelor fiscale;

(c)    achizițiilor sau cumpărării de servicii de consiliere fiscală sau de depozit, de servicii de lichidare și gestionare pentru instituții financiare reglementate sau de servicii legate de vânzarea, de amortizarea și de distribuirea datoriei publice, inclusiv de împrumuturi și de obligațiuni de stat, de bonuri de trezorerie și de alte titluri de valoare;

(d)    contractelor de ocupare a forței de muncă în sectorul public;

(e)    achizițiilor publice organizate:

(i)    cu scopul specific de a acorda asistență internațională, inclusiv ajutor pentru dezvoltare;

(ii)    în temeiul procedurii sau condiției specifice prevăzute într-un acord internațional referitor la staționarea trupelor sau la punerea în aplicare în comun a unui proiect de către țările semnatare; sau

(iii)    în cadrul procedurii sau condiției specifice a unei organizații internaționale sau finanțate prin granturi, împrumuturi sau alt tip de asistență internațională, în cazul în care procedura sau condiția aplicabilă nu ar fi conformă cu prezentul capitol.

(5)    Fiecare parte specifică următoarele informații în subsecțiunile sale din anexa 9:

(a)    în secțiunea 1, entitățile guvernamentale centrale ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

(b)    în secțiunea 2, entitățile guvernamentale subcentrale ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

(c)    în secțiunea 3, toate celelalte entități ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

(d)    în secțiunea 4, bunurile care sunt reglementate de prezentul capitol;

(e)    în partea 5, serviciile, altele decât cele de construcții, care sunt reglementate de prezentul capitol;

(f)    în secțiunea 6, serviciile de construcții care sunt reglementate de prezentul capitol; și

(g)    în secțiunea 7, eventualele note generale;

(h)    în secțiunea 8, mijloacele media în care fiecare parte își publică anunțurile de achiziții publice, anunțurile de atribuire a contractelor și alte informații legate de sistemul său de achiziții publice reglementate, astfel cum se prevede în prezentul capitol.

(6)    În cazul în care, în contextul unei achiziții publice reglementate, o entitate contractantă îi solicită unei persoane care nu intră sub incidența anexei 9 să organizeze proceduri de achiziții publice în conformitate cu anumite cerințe, articolul 160 se aplică mutatis mutandis unor astfel de cerințe.

Determinarea valorii

(7)    La estimarea valorii unei achiziții publice pentru a stabili dacă este o achiziție publică reglementată, o entitate contractantă:

(a)    nu o împarte în mai multe achiziții publice separate și nici nu selectează sau utilizează o anumită metodă de evaluare pentru a estima valoarea unei achiziții publice cu intenția de a o exclude total sau parțial din domeniul de aplicare al prezentului capitol; și

(b)    include valoarea totală maximă estimată a achiziției publice pe toată durata sa, indiferent dacă este atribuită unuia sau mai multor furnizori, luând în considerare toate formele de remunerare, inclusiv:

(i)    prime, taxe, comisioane și dobânzi; și

(ii)    în cazul în care achiziția publică oferă posibilitatea unor opțiuni, valoarea totală a acestor opțiuni.

(8)    În cazul în care o solicitare individuală de achiziție conduce la atribuirea a mai mult de un contract sau la atribuirea de contracte în părți separate („contracte recurente”), baza de calcul al valorii totale maxime estimate este:

(a)    valoarea contractelor recurente pentru același tip de bunuri sau servicii atribuite în decursul ultimelor 12 luni sau în ultimul exercițiu financiar al entității contractante, corectată, dacă este posibil, pentru a ține seama de modificările anticipate de cantitate sau de valoare a bunurilor ori a serviciilor contractate pentru următoarele 12 luni; sau

(b)    valoarea estimată a contractelor recurente pentru același tip de bunuri sau servicii care urmează a fi atribuite în decursul perioadei de 12 luni care urmează atribuirii contractului inițial sau exercițiului financiar al entității contractante.

(9)    În cazul achizițiilor prin închiriere sau cumpărare în rate de bunuri și servicii ori al achizițiilor pentru care nu se specifică un preț total, baza pentru determinarea valorii este:

(a)    pentru contractele cu durată determinată:

(i)    în cazul în care durata este egală sau mai mică de 12 luni, valoarea maximă totală estimată pentru întreaga durată a contractului; sau

(ii)    în cazul în care durata este mai mare de 12 luni, valoarea maximă totală estimată, care include orice valoare reziduală estimată;

(b)    pentru contractele pe perioadă nedeterminată, tranșa lunară estimată înmulțită cu 48; și

(c)    în cazul în care nu se poate stabili cu certitudine dacă durata contractului este determinată, se aplică litera (b).

ARTICOLUL 159

Securitate și excepții de ordin general

(1)    Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să ia orice măsură sau să nu divulge informații pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor sale esențiale de securitate în ceea ce privește achizițiile:

(a)    de arme, muniție sau material de război;

(b)    indispensabile pentru securitatea națională; sau

(c)    în scopul apărării naționale.

(2)    Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificabilă între părți în cazurile în care există aceleași condiții sau o restricție disimulată în calea comerțului internațional, nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să stabilească sau să aplice măsuri:

(a)    necesare pentru protejarea moralității, a ordinii sau a siguranței publice;

(b)    necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

(c)    necesare pentru protejarea proprietății intelectuale; sau

(d)    legate de bunuri sau servicii furnizate de persoane cu handicap, instituții filantropice sau prin munca deținuților.

ARTICOLUL 160

Principii generale

Nediscriminarea

(1)    În ceea ce privește orice măsură privind achizițiile publice reglementate, fiecare parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, acordă de îndată și necondiționat bunurilor și serviciilor celeilalte părți și furnizorilor celeilalte părți care oferă bunurile sau serviciile respective un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul pe care partea respectivă, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, îl acordă bunurilor, serviciilor și furnizorilor proprii.

(2)    În ceea ce privește orice măsură în domeniul achizițiilor publice reglementate, orice parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia:

(a)    nu acordă unui furnizor stabilit pe plan local un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat unui alt furnizor stabilit pe plan local, pe baza gradului de control străin sau de participare străină la capital; sau

(b)    nu discriminează un furnizor stabilit pe plan local pe baza faptului că bunurile sau serviciile oferite de furnizorul respectiv pentru o anumită achiziție publică sunt bunuri sau servicii ale celeilalte părți.

Utilizarea de mijloace electronice

(3)    Atunci când organizează prin mijloace electronice o procedură de achiziții publice reglementate, orice entitate contractantă:

(a)    se asigură că procedura de achiziții publice se desfășoară folosind sisteme și software de tehnologie a informațiilor, inclusiv cele legate de autentificarea și criptarea informațiilor, care sunt disponibile publicului larg și interoperabile cu alte sisteme și software de tehnologie a informațiilor disponibile publicului larg;

(b)    menține mecanisme care asigură integritatea cererilor de participare și a ofertelor, inclusiv stabilirea momentului primirii ofertei și prevenirea accesului necorespunzător; și

(c)    utilizează mijloace electronice de informare și comunicare pentru publicarea anunțurilor și a documentației de atribuire în cadrul procedurilor de achiziții publice și, în cea mai mare măsură posibilă, pentru depunerea ofertelor.

Desfășurarea achizițiilor publice

(4)    Orice entitate contractantă organizează procedurile de achiziții publice reglementate într-un mod transparent și imparțial care:

(a)    respectă dispozițiile prezentului capitol, utilizând metode precum licitația deschisă, licitația selectivă și licitația restrânsă;

(b)    evită conflictele de interese; și

(c)    împiedică practicile de corupție.

Regulile de origine

(5)    În scopul procedurilor de achiziții publice reglementate, nicio parte nu poate aplica bunurilor sau serviciilor importate din cealaltă parte sau furnizate de aceasta reguli de origine diferite de regulile de origine pe care partea respectivă le aplică în același timp, în cursul schimburilor comerciale obișnuite, importurilor sau furnizării acelorași bunuri sau servicii originare din cealaltă parte.

Compensări

(6)    În ceea ce privește achizițiile publice reglementate, nicio parte, inclusiv entitățile sale contractante, nu are în vedere, nu solicită și nici nu impune nicio operațiune de compensare.

Măsuri care nu sunt specifice achizițiilor publice

(7)    Alineatele (1) și (2) nu se aplică:

(a)    taxelor vamale și impunerilor de orice natură aplicate la import sau în legătură cu importul;

(b)    metodei de percepere a acestor taxe și impuneri; și

(c)    altor reglementări sau formalități de import și măsurilor care afectează comerțul cu servicii, altele decât măsurile care guvernează achizițiile publice reglementate.

Măsuri anticorupție

(8)    Fiecare parte se asigură că dispune de măsuri adecvate pentru a combate corupția în cadrul achizițiilor publice. Măsurile respective pot include proceduri prin care se asigură faptul că devin neeligibili pentru participarea la achizițiile publice ale părții, fie pe o perioadă nedeterminată, fie pentru o anumită perioadă de timp, furnizorii cu privire la care autoritățile judiciare ale părții respective au stabilit, printr-o hotărâre definitivă, că s-au angajat în acțiuni frauduloase sau în alte acțiuni ilegale în legătură cu achizițiile publice pe teritoriul părții respective. Fiecare parte se asigură, de asemenea, că dispune de politici și proceduri pentru a elimina, în măsura posibilului, sau pentru a gestiona orice potențial conflict de interese din partea celor implicați în achiziții publice sau care au influență asupra achizițiilor publice.

ARTICOLUL 161

Informații privind sistemul de achiziții publice

(1)    Fiecare parte:

(a)    publică prompt orice acte cu putere de lege, norme administrative, hotărâri judecătorești, hotărâri administrative cu aplicare generală și clauze contractuale standard care sunt obligatorii în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative și care sunt incluse ca referință în anunțuri, în documentația de atribuire și în procedura de achiziții privind achizițiile publice reglementate și orice modificări ale acestora, pe un suport electronic sau de hârtie desemnat oficial, care este difuzat pe scară largă și rămâne accesibil publicului; și

(b)    furnizează celeilalte părți, la cerere, o explicație în acest sens.

(2)    Fiecare parte enumeră în secțiunea 8 din anexa 9:

(a)    mijloacele electronice sau pe suport de hârtie folosite de partea respectivă pentru a publica informațiile descrise la alineatul (1);

(b)    mijloacele electronice sau pe suport de hârtie în care partea publică anunțurile prevăzute la articolele 162, 164 și 171; și

(c)    adresa sau adresele site-ului sau site-urilor web folosite de partea respectivă pentru a-și publica anunțurile referitoare la contractele atribuite în temeiul articolului 171 alineatul (2).

(3)    Fiecare parte notifică prompt Comitetului de cooperare care acționează în configurația „Comerț” orice modificare a mijloacelor de informare care figurează în secțiunea 8 din anexa 9.

ARTICOLUL 162

Anunțuri

Anunțul de intenție

(1)    Pentru fiecare achiziție reglementată, orice entitate contractantă publică un anunț de intenție, cu excepția situațiilor prevăzute la articolul 168.

Toate anunțurile (anunțul de intenție, anunțul succint și anunțul privind achizițiile publice planificate) trebuie să fie direct accesibile, prin mijloace electronice, în mod gratuit, prin intermediul unui punct unic de acces pe internet. În plus, anunțurile pot fi publicate, de asemenea, pe un suport de hârtie adecvat, care trebuie să fie difuzat pe scară largă și să rămână ușor accesibil publicului, cel puțin până la expirarea termenului indicat în anunț.

Fiecare parte menționează suportul electronic și suportul de hârtie adecvat în secțiunea 8 din anexa 9.

(2)    Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, fiecare anunț de intenție include:

(a)    denumirea și adresa entității contractante și alte informații necesare în vederea contactării entității contractante și a obținerii tuturor documentelor pertinente privind achiziția publică, inclusiv informații privind costurile și condițiile de plată, dacă este cazul;

(b)    o descriere a achiziției publice, inclusiv natura și cantitatea bunurilor sau serviciilor care urmează să facă obiectul achizițiilor publice sau, atunci când cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată;

(c)    în cazul contractelor recurente, dacă este posibil, o estimare a calendarului publicării următoarelor anunțuri de intenție;

(d)    o descriere a eventualelor opțiuni;

(e)    termenul prevăzut pentru livrarea bunurilor sau a serviciilor ori durata contractului;

(f)    metoda de achiziții publice care va fi utilizată și dacă aceasta va presupune negociere sau desfășurarea unei licitații electronice;

(g)    după caz, adresa și eventualul termen pentru depunerea cererilor de participare la procedura de achiziții publice;

(h)    adresa și termenul pentru depunerea ofertelor;

(i)    limba sau limbile în care pot fi depuse ofertele sau cererile de participare, dacă acestea pot fi depuse într-o altă limbă decât o limbă oficială a părții entității contractante;

(j)    o listă și o scurtă descriere a oricăror condiții privind participarea furnizorilor, inclusiv a oricăror cerințe privind documente sau certificări specifice care trebuie prezentate de furnizori în legătură cu o astfel de participare, cu excepția cazului în care aceste cerințe sunt incluse în documentația de atribuire care este pusă la dispoziția tuturor furnizorilor interesați odată cu anunțul de intenție;

(k)    în cazul în care, în temeiul articolului 164, o entitate contractantă intenționează să selecteze un număr limitat de furnizori calificați care să fie invitați să depună oferte, criteriile care vor fi utilizate pentru a-i selecta și, în cazurile aplicabile, orice limită privind numărul de furnizori cărora li se va permite să depună oferte; și

(l)    o mențiune cu privire la faptul că achiziția publică este reglementată de prezentul capitol.

Anunțul succint

(3)    Pentru fiecare achiziție publică preconizată, entitatea contractantă publică un anunț succint care este ușor accesibil, în același moment în care publică anunțul de intenție, în limba engleză. Anunțul succint conține cel puțin următoarele informații:

(a)    obiectul achiziției publice;

(b)    ultima zi în care se pot depune oferte sau, după caz, orice ultimă zi în care se pot depune cereri de participare la procedura de achiziții publice sau cereri de includere pe o listă multifuncțională; și

(c)    adresa de la care se pot solicita documentele referitoare la procedura de achiziții publice.

Anunțul privind achizițiile publice planificate

(4)    Entitățile contractante sunt încurajate să publice, cât mai devreme în fiecare exercițiu financiar, pe suportul electronic și, dacă este disponibil, pe suportul de hârtie adecvat menționat în secțiunea 8, un anunț privind planurile lor viitoare referitoare la procedurile de achiziții („anunțul privind achizițiile publice planificate”). Anunțul privind achizițiile publice planificate se publică, de asemenea, pe site-ul dedicat punctului unic de acces menționat în secțiunea 8. Anunțul privind achizițiile publice planificate ar trebui să includă obiectul achiziției publice și data sau perioada planificată pentru publicarea anunțului de intenție.

(5)    Orice entitate contractantă care intră sub incidența secțiunii 2 sau 3 poate utiliza un anunț privind achizițiile publice planificate ca anunț de intenție cu condiția ca acesta să includă cât mai multe din informațiile prevăzute la alineatul (3) de care dispune entitatea, precum și o declarație prin care furnizorii interesați ar trebui să își exprime față de entitatea contractantă interesul pentru respectiva procedură de achiziții publice.

Fiecare parte menționează suportul electronic și suportul de hârtie adecvat în secțiunea 8 din anexa 9.

ARTICOLUL 163

Condiții de participare

(1)    Orice entitate contractantă limitează condițiile de participare la o procedură de achiziții publice la condițiile esențiale pentru a asigura faptul că un furnizor dispune de capacitățile juridice și financiare și de abilitățile comerciale și tehnice pentru a se achita de obligațiile care îi revin în cazul în care este declarat câștigător al procedurii de achiziții publice respective.

(2)    Atunci când stabilește condițiile de participare, orice entitate contractantă:

(a)    nu impune condiția ca, pentru ca un furnizor să participe la o procedură de achiziții publice, acesta să fi câștigat anterior unul sau mai multe contracte atribuite de o entitate contractantă a unei anumite părți, dar poate solicita o experiență anterioară relevantă dacă aceasta este esențială pentru ca furnizorul să îndeplinească cerințele procedurii de achiziții publice; și

(b)    nu impune ca experiența anterioară pe teritoriul părții să fie o condiție a achiziției publice, dar poate, după caz, să solicite ofertantului să demonstreze experiență anterioară dobândită în condiții climatice sau topografice specifice.

(3)    Atunci când evaluează dacă un furnizor îndeplinește condițiile de participare, entitatea contractantă:

(a)    evaluează capacitatea financiară și abilitățile comerciale și tehnice ale furnizorului pe baza activităților economice ale furnizorului respectiv desfășurate atât pe teritoriul părții de care aparține entitatea contractantă, cât și în afara acestuia; și

(b)    își bazează evaluarea pe condițiile specificate în prealabil de ea însăși în anunțuri sau în documentația de atribuire.

(4)    În cazul în care există dovezi justificative, o parte, inclusiv entitățile sale contractante, poate exclude un furnizor din motive precum:

(a)    falimentul;

(b)    falsul în declarații;

(c)    deficiențe semnificative sau persistente în îndeplinirea oricărei cerințe sau obligații de fond în cadrul unuia sau mai multor contracte anterioare;

(d)    sentințe definitive privind comiterea unor infracțiuni grave sau a altor încălcări grave;

(e)    abateri profesionale sau fapte ori omisiuni care se reflectă negativ asupra integrității comerciale a furnizorului;

(f)    neplata impozitelor; sau

(g)    faptul că furnizorul a devenit neeligibil pentru participare în temeiul articolului 160 alineatul (9).

ARTICOLUL 164

Calificarea furnizorilor

Sisteme de înregistrare și proceduri de calificare

(1)    Orice parte, inclusiv entitățile sale contractante, poate menține un sistem de înregistrare în cadrul căruia furnizorii interesați sunt obligați să se înregistreze și să furnizeze anumite informații. În acest caz, partea se asigură că furnizorii interesați au acces la informațiile privind sistemul de înregistrare și că pot solicita înregistrarea în orice moment. Entitatea contractantă sau altă autoritate responsabilă cu sistemul de înregistrare îi informează pe furnizorii interesați într-un termen rezonabil cu privire la decizia de a le aproba sau de a le respinge cererea. În cazul în care cererea este respinsă, decizia este motivată în mod corespunzător.

(2)    Fiecare parte se asigură că:

(a)    entitățile sale contractante depun eforturi în vederea reducerii la minimum a diferențelor în ceea ce privește propriile proceduri de calificare; și

(b)    în cazul în care entitățile sale contractante mențin sisteme de înregistrare, entitățile depun eforturi în vederea reducerii la minimum a diferențelor în ceea ce privește propriile sisteme de înregistrare.

(3)    O parte, inclusiv entitățile sale contractante, nu adoptă și nici nu aplică un sistem de înregistrare sau o procedură de calificare care are drept scop sau efect crearea de obstacole inutile în calea participării furnizorilor celeilalte părți în cadrul procedurilor sale de achiziții publice.

Licitația selectivă

(4)    Atunci când intenționează să utilizeze licitația selectivă, entitatea:

(a)    include în anunțul de intenție cel puțin informațiile prevăzute la articolul 162 alineatul (3) literele (a), (b), (f), (g), (j), (k) și (l) și invită furnizorii să depună o cerere de participare; și

(b)    până la începerea perioadei de depunere a ofertelor, pune la dispoziția furnizorilor calificați cel puțin informațiile menționate la articolul 162 alineatul (3) literele (c), (d), (e), (h) și (i), cărora le notifică acest lucru în conformitate cu articolul 166 alineatul (3) litera (b).

(5)    Orice entitate contractantă permite tuturor furnizorilor calificați să participe la o anumită procedură de achiziții publice, exceptând situația în care entitatea contractantă menționează în anunțul de intenție o limitare a numărului de furnizori cărora li se va permite să depună oferte și criteriile de selecție a numărului limitat de furnizori. O invitație de a depune o ofertă se adresează numărului de furnizori necesar pentru a asigura o concurență efectivă.

(6)    În cazul în care documentația de atribuire nu este publicată de la data publicării anunțului menționat la alineatul (4), o entitate contractantă se asigură că documentele respective sunt concomitent puse la dispoziția tuturor furnizorilor calificați selectați în conformitate cu alineatul (5).

Listele multifuncționale

(7)    Orice entitate contractantă poate menține o listă multifuncțională de furnizori, cu condiția ca un anunț prin care furnizorii interesați sunt invitați să solicite includerea pe listă:

(a)    să fie publicat anual; și

(b)    în cazul în care este publicat prin mijloace electronice, să fie disponibil permanent

pe suportul adecvat menționat în secțiunea 8.

(8)    Anunțul prevăzut la alineatul (7) cuprinde:

(a)    o descriere a bunurilor sau a serviciilor ori a categoriilor acestora pentru care se poate folosi lista;

(b)    condițiile de participare care trebuie îndeplinite de către furnizori pentru a figura pe listă și metodele pe care entitatea contractantă le va utiliza pentru a verifica dacă un furnizor îndeplinește aceste condiții;

(c)    denumirea și adresa entității contractante și alte informații necesare în vederea contactării entității și obținerii tuturor documentelor pertinente privind lista;

(d)    perioada de valabilitate a listei și mijloacele de reînnoire sau de încetare a utilizării acesteia sau, în cazul în care nu se prevede perioada de valabilitate, o menționare a metodei prin care se va notifica încetarea utilizării listei; și

(e)    o mențiune conform căreia lista poate fi utilizată pentru achizițiile publice reglementate de prezentul capitol.

(9)    În pofida alineatului (7), atunci când valabilitatea unei liste multifuncționale este de trei ani sau mai puțin, o entitate contractantă poate publica anunțul menționat la alineatul (7) numai o dată, la începutul perioadei de valabilitate a listei, cu condiția ca:

(a)    anunțul să precizeze perioada de valabilitate și faptul că nu vor mai fi publicate anunțuri ulterioare; și

(b)    anunțul să fie publicat prin mijloace electronice și să fie disponibil permanent în perioada sa de valabilitate.

(10)    O entitate contractantă permite furnizorilor să solicite în orice moment să fie incluși pe o listă multifuncțională și îi include pe listă, într-un termen rezonabil de scurt, pe toți furnizorii calificați.

(11)    În cazul în care un furnizor care nu este inclus pe o listă multifuncțională depune o cerere de participare la o procedură de achiziții publice bazată pe o listă multifuncțională, împreună cu toate documentele necesare, în termenul prevăzut la articolul 166 alineatul (2), entitatea contractantă examinează cererea. Entitatea contractantă nu poate refuza să ia în calcul furnizorul respectiv pentru procedura de achiziții publice pe motiv că entitatea nu are suficient timp pentru a examina cererea, decât în cazuri excepționale când, având în vedere complexitatea achiziției, entitatea nu poate finaliza examinarea cererii în termenul prevăzut pentru prezentarea ofertelor.

Entitățile enumerate în secțiunile 2 și 3

(12)    Orice entitate contractantă care intră sub incidența secțiunilor 2 și 3 din anexa 9 poate utiliza ca anunț de intenție un anunț prin care furnizorii sunt invitați să solicite includerea pe o listă multifuncțională cu condiția ca:

(a)    anunțul să fie publicat în conformitate cu alineatul (7) și să includă informațiile prevăzute la alineatul (8), cât mai multe din informațiile cerute la articolul 162 alineatul (3), în măsura disponibilității acestora, și o declarație conform căreia acesta reprezintă un anunț de intenție sau că numai furnizorii de pe lista multifuncțională vor primi anunțurile de achiziție viitoare acoperite de lista multifuncțională; și

(b)    entitatea să furnizeze prompt furnizorilor care și-au exprimat față de entitate interesul pentru o anumită procedură de achiziții publice suficiente informații pentru a le permite să își evalueze interesul pentru procedura de achiziții publice respectivă, inclusiv toate celelalte informații necesare în temeiul articolului 162 alineatul (3), în măsura în care aceste informații sunt disponibile.

(13)    Orice entitate contractantă care intră sub incidența secțiunilor 2 și 3 din anexa 9 poate permite unui furnizor care a solicitat includerea pe o listă multifuncțională în conformitate cu alineatul (10) să depună o ofertă în cadrul unei anumite proceduri de achiziții publice atunci când entitatea contractantă are suficient timp pentru a analiza dacă furnizorul respectiv îndeplinește condițiile de participare.

(14)    Entitatea contractantă informează prompt orice furnizor care depune o cerere de participare la o procedură de achiziții publice sau o solicitare de includere pe o listă multifuncțională cu privire la decizia entității contractante referitoare la respectiva cerere sau solicitare.

(15)    În cazul în care o entitate contractantă respinge cererea unui furnizor de participare la o procedură de achiziții publice sau solicitarea acestuia de includere pe o listă multifuncțională, nu mai recunoaște un furnizor ca fiind calificat sau îl elimină de pe o listă multifuncțională, entitatea îl informează prompt pe furnizor și, la cererea acestuia, îi transmite o explicație în scris a motivelor deciziei sale.

ARTICOLUL 165

Specificații tehnice și documentația de atribuire

Specificații tehnice

(1)    Nicio entitate contractantă nu pregătește, nu adoptă și nu aplică nicio specificație tehnică și nu stabilește nicio procedură de evaluare a conformității care are drept scop sau efect crearea unor obstacole inutile în calea comerțului internațional.

(2)    Dacă este cazul, atunci când stabilește specificațiile tehnice pentru bunurile sau serviciile care fac obiectul procedurii de achiziții publice, entitatea contractantă:

(a)    definește specificațiile tehnice mai degrabă în termeni de performanță și cerințe funcționale decât de caracteristici de proiectare sau descriptive; și

(b)    fundamentează specificațiile tehnice pe standarde internaționale recunoscute de partea respectivă; în caz contrar, le fundamentează pe reglementări tehnice naționale, pe standarde naționale recunoscute sau pe coduri pentru construcții.

(3)    Atunci când în specificațiile tehnice se utilizează caracteristici de proiectare sau descriptive, entitatea contractantă ar trebui să indice, atunci când este cazul, că va lua în considerare ofertele de bunuri sau servicii echivalente care îndeplinesc, în mod demonstrabil, cerințele procedurii de achiziții publice, incluzând formulări precum „sau echivalent(ă)” în documentația de atribuire.

(4)    Entitatea contractantă nu stabilește specificații tehnice care necesită sau care fac trimitere la o anumită marcă sau denumire comercială, brevet, drept de autor, desen sau model, tip, origine specifică ori la un anumit producător sau furnizor, cu excepția cazului în care nu există o cale îndeajuns de precisă sau de inteligibilă pentru a descrie cerințele procedurii de achiziții publice respective și cu condiția includerii, în aceste cazuri, de către entitate, a unor formulări precum „sau echivalent(ă)” în documentația de atribuire.

(5)    Entitatea contractantă nu solicită și nici nu acceptă, într-o manieră care ar putea avea ca efect eliminarea concurenței, din partea unei persoane care poate avea un interes comercial în ceea ce privește achiziția respectivă, consiliere care poate fi folosită la elaborarea sau adoptarea specificațiilor tehnice pentru o anumită achiziție.

(6)    Pentru mai multă certitudine, orice parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, poate să pregătească, să adopte sau să aplice specificații tehnice pentru a promova conservarea resurselor naturale sau protejarea mediului, cu condiția să facă acest lucru în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

Orice parte poate:

(a)    să permită autorităților contractante să țină seama de considerentele de mediu și sociale pe tot parcursul procedurii de achiziții publice, cu condiția ca acestea să fie nediscriminatorii și să aibă legătură cu obiectul contractului; și

(b)    să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura respectarea obligațiilor care îi revin în domeniile dreptului mediului, dreptului social și dreptului muncii, inclusiv a obligațiilor din capitolul 10.

Documentația de atribuire

(7)    O entitate contractantă le pune la dispoziție furnizorilor documentația de atribuire, care include toate informațiile necesare pentru a le permite acestora să pregătească și să depună oferte admisibile. Cu excepția cazului în care aceste informații sunt prevăzute deja în anunțul de intenție, documentația de atribuire include o descriere completă privind:

(a)    achiziția publică, inclusiv natura și cantitatea bunurilor sau serviciilor care urmează a fi achiziționate sau, în cazul în care cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată și orice cerințe ce trebuie îndeplinite, inclusiv orice specificație tehnică, certificat de evaluare a conformității, planuri, desene sau materiale instructive;

(b)    toate condițiile de participare a furnizorilor, inclusiv o listă a informațiilor și a documentelor pe care furnizorii sunt obligați să le prezinte în ceea ce privește condițiile de participare;

(c)    toate criteriile de evaluare pe care entitatea le va aplica la atribuirea contractului și, exceptând cazul în care prețul este singurul criteriu, importanța relativă a criteriilor respective;

(d)    dacă entitatea contractantă va desfășura procedura de achiziție publică prin mijloace electronice, orice cerințe privind autentificarea și criptarea sau alte cerințe legate de transmiterea informațiilor prin mijloace electronice;

(e)    dacă entitatea contractantă va organiza o licitație electronică, regulile, inclusiv identificarea elementelor ofertei legate de criteriile de evaluare, pe baza cărora va fi desfășurată licitația;

(f)    dacă ofertele vor fi deschise în cadrul unei ședințe publice, data, ora și locul deschiderii și, după caz, persoanele autorizate să fie prezente;

(g)    orice alte clauze sau condiții, inclusiv condițiile de plată și orice limitare a mijloacelor prin care pot fi depuse ofertele, de exemplu pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice; și

(h)    orice date la care trebuie livrate bunurile sau furnizate serviciile.

(8)    La stabilirea datei de livrare a bunurilor sau de furnizare a serviciilor care fac obiectul procedurii de achiziții publice, entitatea contractantă ține seama de anumiți factori precum complexitatea procedurii de achiziții publice, măsura în care se anticipează că va fi necesară subcontractarea și intervalul de timp realist necesar pentru producția, scoaterea din stoc și transportul bunurilor de la punctul de livrare sau pentru furnizarea serviciilor.

(9)    Criteriile de evaluare specificate în anunțul de intenție sau în documentația de atribuire pot include, printre altele, prețul și alți factori de cost, calitatea, valoarea tehnică, caracteristicile de mediu și condițiile de livrare.

(10)    În cel mai scurt timp posibil, orice entitate contractantă:

(a)    pune la dispoziție documentația de atribuire, astfel încât furnizorii interesați să dispună de suficient timp pentru a depune oferte admisibile;

(b)    furnizează, la cerere, documentația de atribuire oricărui furnizor interesat; și

(c)    răspunde oricărei cereri rezonabile de informații relevante, adresată de orice furnizor interesat sau participant, cu condiția ca aceste informații să nu ofere respectivului furnizor un avantaj față de ceilalți furnizori.

Modificări

(11)    Atunci când o entitate contractantă modifică criteriile sau cerințele prevăzute în anunțul de intenție sau în documentația de atribuire pusă la dispoziția furnizorilor care participă la procedură ori modifică sau republică un anunț sau o documentație de atribuire, entitatea respectivă transmite în scris orice astfel de modificări sau anunțul ori documentația de atribuire modificată sau republicată:

(a)    tuturor furnizorilor care participă la procedură în momentul modificării, al amendării sau al republicării, dacă aceștia sunt cunoscuți de către entitate, și, în toate celelalte cazuri, în același mod în care au fost puse la dispoziție informațiile originale; și

(b)    într-un termen adecvat, care să le permită furnizorilor respectivi să își modifice ofertele și să le depună din nou, după caz.

ARTICOLUL 166

Perioade de timp

(1)    O entitate contractantă acordă furnizorilor, în funcție de propriile sale necesități rezonabile, suficient timp pentru a pregăti și a depune cereri de participare și oferte admisibile, ținând seama de factori precum:

(a)    natura și complexitatea procedurii de achiziții publice;

(b)    măsura în care se anticipează că va fi necesară subcontractarea; și

(c)    termenele necesare pentru a transmite oferte prin alte mijloace decât cele electronice, atât din străinătate, cât și din țara respectivă, în cazul în care nu sunt utilizate mijloace electronice.

Aceste perioade de timp, inclusiv orice prelungire a perioadelor de timp, sunt aceleași pentru toți furnizorii interesați sau participanți.

(2)    Orice entitate contractantă care utilizează licitația selectivă stabilește că termenul pentru depunerea cererilor de participare nu poate fi, în principiu, mai scurt de 25 de zile de la data publicării anunțului de intenție. În cazul în care respectarea unui astfel de termen nu este posibilă din cauza apariției unei situații urgente, justificate corespunzător de entitatea contractantă, termenul poate fi redus la nu mai puțin de zece zile.

(3)    Cu excepția alineatelor (4), (5), (7) și (8), o entitate contractantă stabilește că termenul de depunere a ofertelor nu poate fi mai scurt de 40 de zile de la data la care:

(a)    este publicat anunțul de intenție, în cazul unei licitații deschise; sau

(b)    entitatea contractantă le comunică furnizorilor că vor fi invitați să prezinte oferte, indiferent dacă folosește sau nu o listă multifuncțională, în cazul licitației selective.

(4)    Orice entitate contractantă poate reduce perioada de depunere a ofertelor la nu mai puțin de 20 zile în cazul în care:

(a)    entitatea contractantă a publicat un anunț privind achizițiile publice planificate, astfel cum se descrie la articolul 162 alineatul (4), cu cel puțin 40 de zile și cel mult 12 luni înainte de publicarea anunțului de intenție, iar anunțul privind achizițiile publice planificate conține:

(i)    o descriere a achiziției publice;

(ii)    termenele aproximative de depunere a ofertelor sau a cererilor de participare;

(iii)    o precizare a faptului că furnizorii interesați ar trebui să își exprime interesul cu privire la achiziție față de entitatea contractantă;

(iv)    adresa de la care se pot obține documentele referitoare la procedura de achiziții publice; și

(v)    cât mai multe din informațiile prevăzute a fi incluse în anunțul de intenție în conformitate cu articolul 162 alineatul (2), în măsura disponibilității acestora;

(b)    în cazul achizițiilor publice recurente, entitatea contractantă indică într-un anunț inițial de intenție faptul că în anunțurile ulterioare se vor preciza perioadele de depunere a ofertelor, în temeiul prezentului alineat; sau

(c)    respectarea termenului de depunere a ofertelor, stabilit în conformitate cu alineatul (3), nu este posibilă din cauza apariției unei situații urgente, justificate corespunzător de entitatea contractantă.

(5)    O entitate contractantă poate reduce cu cinci zile termenul de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) pentru fiecare dintre următoarele situații:

(a)    anunțul de intenție se publică prin mijloace electronice;

(b)    toată documentația de atribuire este pusă la dispoziție prin mijloace electronice la data publicării anunțului de intenție; și

(c)    entitatea acceptă depunerea de oferte prin mijloace electronice.

(6)    Utilizarea alineatului (5) coroborat cu alineatul (4) nu poate conduce în niciun caz la o reducere a termenului de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) la mai puțin de 10 zile de la data publicării anunțului de intenție.

(7)    În pofida oricărei alte dispoziții din prezentul articol, dacă o entitate contractantă achiziționează bunuri sau servicii comerciale ori o combinație a acestora, entitatea poate reduce termenul de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) la cel puțin 13 zile, cu condiția să publice simultan prin mijloace electronice atât anunțul de intenție, cât și documentația de atribuire. În plus, atunci când acceptă oferte de bunuri sau servicii comerciale prin mijloace electronice, entitatea poate reduce termenul de depunere a ofertelor stabilit în conformitate cu alineatul (3) la cel puțin 10 zile.

(8)    Dacă o entitate contractantă care intră sub incidența secțiunii 2 sau 3 din anexa 9 a selectat toți furnizorii calificați sau un număr limitat al acestora, termenul de depunere a ofertelor poate fi stabilit prin acord reciproc între entitatea contractantă și furnizorii selectați. În absența unui acord, termenul nu poate fi mai scurt de 10 zile.

ARTICOLUL 167

Negocierea

(1)    Orice parte poate prevedea ca entitățile sale contractante să desfășoare negocieri cu furnizorii:

(a)    dacă entitatea și-a manifestat intenția de a purta negocieri în anunțul de intenție prevăzut la articolul 162 alineatul (2); sau

(b)    dacă din evaluare rezultă că nicio ofertă nu este în mod clar cea mai avantajoasă în ceea ce privește criteriile specifice de evaluare stabilite în anunțul de intenție sau în documentația de atribuire.

(2)    Orice entitate contractantă:

(a)    se asigură că orice eliminare a furnizorilor care participă la negocieri se efectuează în conformitate cu criteriile de evaluare prevăzute în anunțul de intenție sau în documentația de atribuire; și

(b)    atunci când negocierile sunt încheiate, stabilește, pentru restul furnizorilor participanți, un termen comun de depunere a oricăror oferte noi sau revizuite.

ARTICOLUL 168

Licitația restrânsă

(1)    Cu condiția să nu aplice prezenta dispoziție în scopul evitării concurenței între furnizori sau într-o manieră care să creeze o discriminare față de furnizorii celeilalte părți ori o protecție în favoarea furnizorilor interni, orice entitate contractantă poate recurge la licitația restrânsă și poate opta să nu aplice articolele 162-164, articolul 165 alineatele (7)-(11) și articolele 166, 167, 169 și 170 în oricare dintre următoarele situații:

(a)    dacă:

(i)    nu a fost depusă nicio ofertă sau niciun furnizor nu a solicitat participarea;

(ii)    nu a fost depusă nicio ofertă care să îndeplinească cerințele esențiale prevăzute în documentația de atribuire;

(iii)    niciun furnizor nu a îndeplinit condițiile de participare; sau

(iv)    ofertele care au fost depuse au fost coluzive;

cu condiția ca cerințele din documentația de atribuire să nu fie modificate semnificativ;

(b)    dacă bunurile sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit furnizor și nu există bunuri sau servicii alternative sau substitutive rezonabile din oricare dintre următoarele motive:

(i)    cerințele vizează o operă de artă;

(ii)    protejarea brevetelor, a drepturilor de autor sau a altor drepturi exclusive; sau

(iii)    din cauza absența concurenței din motive tehnice;

(c)    pentru livrări suplimentare efectuate de către furnizorul inițial de bunuri sau servicii, care nu au fost incluse în procedura de achiziții publice inițială, dacă schimbarea furnizorului de astfel de bunuri sau servicii suplimentare:

(i)    nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice precum cerințe privind interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamentele, programele informatice, serviciile sau instalațiile existente achiziționate în cadrul procedurii de achiziții inițiale; și

(ii)    ar cauza entității contractante inconveniente substanțiale sau ar spori semnificativ costurile suportate de entitatea contractantă;

(d)    numai atunci când este strict necesar, dacă, din motive de extremă urgență apărute ca urmare a unor evenimente care nu au putut fi prevăzute de către entitatea contractantă, bunurile sau serviciile nu ar putea fi obținute la timp prin organizarea unei licitații deschise sau a unei licitații selective;

(e)    pentru bunuri achiziționate pe o piață de materii prime;

(f)    dacă o entitate contractantă achiziționează un prototip sau un bun sau un serviciu nou, care a fost dezvoltat la cererea sa și pentru aceasta, în cursul unui anumit contract de cercetare, de experimentare, de studiu sau de dezvoltare inițială. Dezvoltarea inițială a unui prototip sau a unui bun sau serviciu nou poate include producția sau furnizarea limitată pentru a încorpora rezultatele testelor de pe teren și pentru a demonstra că bunul sau serviciul este adecvat pentru producția sau furnizarea pe scară largă la standarde acceptabile de calitate, însă nu include producția sau furnizarea pe scară largă pentru a stabili viabilitatea comercială sau pentru a amortiza cheltuielile de cercetare și dezvoltare;

(g)    pentru achiziții efectuate în condiții extrem de avantajoase disponibile numai pentru o perioadă foarte scurtă de timp, în cadrul unor vânzări neobișnuite de bunuri, cum sunt cele care rezultă dintr-o lichidare, o administrare judiciară sau un faliment, și nu pentru achizițiile curente de la furnizori obișnuiți; sau

(h)    dacă un contract este atribuit câștigătorului unui concurs de proiectare, cu condiția ca:

(i)    modul în care a fost organizat concursul să respecte principiile prezentului capitol, în special cele referitoare la publicarea unui anunț de intenție; și

(ii)    participanții să fie evaluați de un juriu independent, în vederea atribuirii unui contract de proiectare unui câștigător.

(2)    Orice entitate contractantă întocmește un raport în scris cu privire la fiecare contract atribuit în conformitate cu alineatul (1). Raportul conține denumirea entității contractante, valoarea și tipul de bunuri sau servicii care fac obiectul procedurii de achiziții și o declarație în care se precizează circumstanțele și condițiile descrise la alineatul (1) care au justificat utilizarea licitației restrânse.

ARTICOLUL 169

Licitații electronice

Dacă o entitate contractantă intenționează să organizeze o procedură de achiziții publice reglementată prin intermediul unei licitații electronice, entitatea pune la dispoziția fiecărui participant, înainte de începerea licitației electronice:

(a)    metoda de evaluare automată, inclusiv formula matematică, care se bazează pe criteriile de evaluare prevăzute în documentația de atribuire și care va fi utilizată la clasificarea sau reclasificarea automată din timpul licitației;

(b)    rezultatele oricărei evaluări inițiale a elementelor ofertei sale atunci când contractul se atribuie pe baza criteriului ofertei celei mai avantajoase; și

(c)    orice alte informații relevante referitoare la modul de desfășurare a licitației.

ARTICOLUL 170

Tratarea ofertelor și atribuirea contractelor

Tratarea ofertelor

(1)    Orice entitate contractantă primește, deschide și tratează toate ofertele în cadrul unor proceduri care garantează echitatea și imparțialitatea procesului de achiziții publice, precum și confidențialitatea ofertelor.

(2)    Nicio entitate contractantă nu penalizează niciun furnizor a cărui ofertă este primită după termenul specificat pentru primirea ofertelor în cazul în care întârzierea se datorează exclusiv unei erori de tratare a ofertei de către entitatea contractantă.

(3)    Dacă o entitate contractantă oferă unui furnizor ocazia de a corecta erori neintenționate de formă în perioada dintre deschiderea ofertelor și atribuirea contractului, entitatea contractantă oferă aceeași ocazie tuturor furnizorilor participanți.

Atribuirea contractelor

(4)    Pentru a fi luată în considerare la atribuirea contractului, o ofertă trebuie să fie transmisă în scris și, în momentul deschiderii ofertelor, trebuie să îndeplinească cerințele esențiale prevăzute în anunțuri și în documentația de atribuire și să îi aparțină unui furnizor care îndeplinește condițiile de participare.

(5)    Cu excepția cazului în care entitatea contractantă constată că nu este în interesul public să atribuie un contract, entitatea atribuie contractul furnizorului cu privire la care entitatea a stabilit că are capacitatea de a duce la îndeplinire contractul și că, pe baza doar a criteriilor de evaluare precizate în anunțuri și în documentația de atribuire, a depus:

(a)    cea mai avantajoasă ofertă; sau

(b)    atunci când prețul este singurul criteriu, oferta care prevede cel mai mic preț.

(6)    Atunci când entitatea contractantă primește o ofertă care prevede un preț neobișnuit de scăzut față de prețurile prevăzute în celelalte oferte depuse, aceasta poate verifica cu furnizorul că îndeplinește condițiile de participare și poate duce la îndeplinire contractul. Entitatea contractantă poate verifica, de asemenea, dacă furnizorul a obținut subvenții. În acest caz, oferta poate fi respinsă numai din acest motiv, cu excepția cazului în care furnizorul este în măsură să dovedească, într-un termen suficient stabilit de entitatea contractantă, că subvenția a fost acordată în conformitate cu normele referitoare la subvenții stabilite în prezentul acord.

(7)    Nicio entitate contractantă nu utilizează opțiuni, nu anulează o procedură de achiziții publice și nu modifică contracte deja atribuite într-un mod care eludează obligațiile prevăzute în prezentul capitol.

(8)    Fiecare parte prevede, ca regulă generală, o perioadă de așteptare între atribuirea și încheierea unui contract, cu scopul de a acorda suficient timp ofertanților necâștigători pentru a reexamina și a contesta decizia de atribuire.

ARTICOLUL 171

Transparența informațiilor privind procedura de achiziții publice

Informațiile oferite furnizorilor

(1)    Entitatea contractantă informează prompt furnizorii participanți cu privire la deciziile entității referitoare la atribuirea contractului și, la cererea unui furnizor, transmite informațiile respective în scris. Sub rezerva articolului 172 alineatele (2) și (3), o entitate contractantă îi transmite, la cerere, unui furnizor a cărui ofertă nu a fost considerată câștigătoare, o explicație cu privire la motivele pentru care entitatea contractantă nu a selectat oferta sa și cu privire la avantajele relative ale ofertei declarate câștigătoare.

Publicarea informațiilor privind atribuirea contractelor

(2)    În termen de cel mult 72 de zile de la atribuirea fiecărui contract care intră sub incidența prezentului capitol, orice entitate contractantă publică un anunț pe suportul electronic sau pe suportul de hârtie adecvat menționat în secțiunea 8 din anexa 9. În cazul în care entitatea publică anunțul exclusiv pe suport electronic, informațiile trebuie să rămână ușor accesibile pentru o durată rezonabilă. Anunțul include cel puțin următoarele informații:

(a)    o descriere a bunurilor sau a serviciilor achiziționate;

(b)    denumirea și adresa entității contractante;

(c)    denumirea și adresa furnizorului declarat câștigător;

(d)    valoarea ofertei declarate câștigătoare sau a ofertelor cu cel mai mare și cel mai mic preț luate în considerare la atribuirea contractului;

(e)    data atribuirii contractului; și

(f)    tipul metodei de achiziționare utilizate și, în cazurile în care s-a utilizat licitația restrânsă în conformitate cu articolul 168, o descriere a circumstanțelor care justifică utilizarea licitației restrânse.

Păstrarea documentației și a rapoartelor și asigurarea trasabilității electronice

(3)    Pentru o perioadă de cel puțin trei ani de la data atribuirii unui contract, fiecare entitate contractantă păstrează:

(a)    documentația și rapoartele procedurilor de achiziții și ale contractelor atribuite referitoare la achizițiile publice reglementate, inclusiv rapoartele prevăzute la articolul 168; și

(b)    date care asigură trasabilitatea adecvată a desfășurării achizițiilor publice reglementate prin mijloace electronice.

ARTICOLUL 172

Divulgarea de informații

Informarea părților

(1)    La cererea celeilalte părți, orice parte furnizează prompt orice informații necesare pentru a stabili dacă procedura de achiziții publice s-a desfășurat în mod corect, imparțial și cu respectarea dispozițiilor din prezentul capitol, inclusiv informații privind caracteristicile și avantajele relative ale ofertei declarate câștigătoare. În cazurile în care divulgarea acestor informații ar aduce atingere concurenței în cadrul viitoarelor proceduri de achiziții publice, partea care primește informațiile nu le divulgă niciunui furnizor decât după consultarea și obținerea consimțământului părții care a furnizat informațiile.

Nedivulgarea de informații

(2)    În pofida oricărei alte dispoziții din prezentul capitol, nicio parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, nu pune la dispoziția niciunui furnizor informații care ar putea aduce atingere concurenței echitabile dintre furnizori.

(3)    Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca reprezentând o obligație pentru oricare dintre părți, inclusiv entitățile sale contractante, autoritățile sale și organismele sale de control, de a divulga informații confidențiale, în cazul în care divulgarea acestora:

(a)    ar obstrucționa aplicarea legii;

(b)    ar putea aduce atingere concurenței echitabile dintre furnizori;

(c)    ar prejudicia interesele comerciale legitime ale anumitor persoane, inclusiv protecția drepturilor de proprietate intelectuală; sau

(d)    ar contraveni în alt mod interesului public.

Schimbul de date statistice

(4)    Fiecare parte pune anual la dispoziția celeilalte părți date statistice privind achizițiile publice bilaterale.

ARTICOLUL 173

Procedurile de control

(1)    Fiecare parte prevede o procedură de control administrativ sau judiciar efectuată în timp util, eficace, transparentă și nediscriminatorie prin care un furnizor poate reclama:

(a)    o încălcare a prezentului capitol; sau

(b)    în cazul în care furnizorul nu are dreptul de a reclama direct o încălcare a prezentului capitol în temeiul legislației părții în cauză, o nerespectare a măsurilor luate de partea respectivă pentru punerea în aplicare a prezentului capitol

în contextul unei achiziții publice reglementate în care furnizorul are sau a avut un interes. Normele de procedură pentru toate contestațiile se prezintă în scris și sunt puse la dispoziția publicului larg.

(2)    În cazul în care un furnizor depune o reclamație în contextul unei achiziții publice reglementate în care furnizorul are sau a avut un interes, prin care invocă existența unei încălcări sau nerespectări, astfel cum este menționată la alineatul (1), partea în cauză își încurajează entitatea contractantă care se ocupă de procedura de achiziții publice și furnizorul să soluționeze plângerea prin desfășurarea de consultări. Entitatea analizează imparțial și în timp util orice astfel de reclamație într-un mod care nu aduce atingere participării furnizorului în cauză la proceduri de achiziții publice în curs sau viitoare ori dreptului acestuia de a cere măsuri corective în cadrul procedurii de control administrativ sau judiciar.

(3)    Fiecărui furnizor i se acordă un interval de timp suficient pentru a pregăti și a depune o contestație, interval care în niciun caz nu este mai scurt de zece zile de la data la care furnizorul a luat cunoștință de motivul contestației sau ar fi trebuit în mod rezonabil să ia cunoștință de acesta.

(4)    Fiecare parte stabilește sau desemnează cel puțin o autoritate administrativă sau judiciară imparțială, care este independentă de entitățile sale contractante, pentru a primi și a analiza o contestație depusă de către un furnizor în contextul unei achiziții publice reglementate.

(5)    În cazul în care un alt organism decât una dintre autoritățile menționate la alineatul (4) analizează inițial o contestație, partea respectivă se asigură că furnizorul poate ataca decizia inițială în fața unei autorități administrative sau judiciare imparțiale care este independentă de entitatea contractantă a cărei achiziție publică face obiectul contestației.

(6)    Fiecare parte se asigură că un organism de soluționare a contestațiilor care nu este o instanță supune decizia sa procedurii de control judiciar sau dispune de proceduri care prevăd că:

(a)    entitatea contractantă trebuie să răspundă în scris contestației și să divulge toate documentele relevante organismului de soluționare a contestațiilor;

(b)    participanții la proceduri („participanții”) au dreptul de a fi audiați înainte ca organismul de soluționare a contestațiilor să ia o hotărâre cu privire la contestație;

(c)    participanții au dreptul să fie reprezentați și însoțiți;

(d)    participanții au acces la toate procedurile;

(e)    participanții au dreptul de a solicita ca procedurile să se desfășoare în public și să fie prezenți martori; și

(f)    organismul de soluționare a contestațiilor trebuie să adopte hotărârile sau recomandările sale cu promptitudine, în scris, și să includă o explicație a motivelor care stau la baza fiecărei hotărâri sau recomandări.

(7)    Fiecare parte adoptă sau menține proceduri care prevăd:

(a)    măsuri interimare prompte pentru a menține posibilitatea furnizorului de a participa la procedura de achiziții publice. Astfel de măsuri interimare pot duce la suspendarea procesului de achiziții publice. Procedurile pot prevedea că, atunci când se decide dacă ar trebui aplicate astfel de măsuri, se poate ține cont de consecințele negative majore asupra intereselor vizate, inclusiv asupra interesului public. Justețea deciziei de a nu acționa se motivează în scris; și

(b)    în cazul în care un organism de soluționare a contestațiilor a stabilit că a avut loc o încălcare sau o nerespectare, astfel cum se menționează la alineatul (1), acțiuni corective sau despăgubiri pentru pierderea sau daunele suferite, care se pot limita fie la costurile de pregătire a ofertei, fie la costurile aferente contestației, fie la ambele.

ARTICOLUL 174

Modificări și rectificări ale domeniului de reglementare

(1)    Orice parte poate propune modificarea sau rectificarea clauzelor privind achizițiile sale publice reglementate prevăzute în anexa 9.

Modificări

(2)    O parte care intenționează să propună o modificare a anexei 9:

(a)    notifică acest lucru celeilalte părți în scris; și

(b)    include în notificare o propunere de ajustări compensatorii adecvate pentru cealaltă parte, în vederea menținerii unui nivel de reglementare comparabil celui existent anterior modificării.

(3)    În pofida alineatului (2) litera (b), nu este necesar ca o parte să furnizeze ajustări compensatorii dacă modificarea vizează o entitate contractantă asupra căreia partea a renunțat efectiv să exercite control sau influență.

(4)    Cealaltă parte trebuie să prezinte obiecții în scris în termen de 45 de zile de la data primirii notificării menționate la alineatul (2) litera (a), în cazul în care contestă faptul că:

(a)    o ajustare propusă în conformitate cu alineatul (2) litera (b) este adecvată pentru a menține un nivel comparabil de reglementare stabilită de comun acord; sau

(b)    modificarea vizează o entitate asupra căreia partea a renunțat efectiv să exercite control sau influență, în conformitate cu alineatul (3).

Dacă nu a prezentat obiecții în termenul prevăzut, se consideră că cealaltă parte a acceptat ajustarea sau modificarea.

Rectificări

(5)    Următoarele modificări ale anexei 9 sunt considerate a fi rectificări de natură pur formală, cu condiția ca acestea să nu aducă atingere nivelului de reglementare stabilit de comun acord prevăzut în prezentul capitol:

(a)    o modificare a denumirii unei entități contractante;

(b)    fuziunea a două sau mai multe entități contractante menționate în anexa 9; și

(c)    separarea unei entități contractante menționate în anexa 9 în două sau mai multe entități contractante care sunt toate adăugate entităților contractante menționate în aceeași anexă 9.

Partea care efectuează o astfel de rectificare de natură pur formală nu este obligată să prevadă ajustări compensatorii.

(6)    O dată la doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte notifică celeilalte părți propunerile de rectificări ale anexei 9.

(7)    O parte poate notifica celeilalte părți o obiecție la o rectificare propusă în termen de 45 de zile de la data la care a primit notificarea. O parte care depune o obiecție își prezintă motivele pentru care consideră că propunerea de rectificare nu este conformă cu alineatul (5) și descrie efectul propunerii de rectificare asupra nivelului de reglementare stabilit de comun acord prevăzut în prezentul acord. În cazul în care nicio astfel de obiecție nu este transmisă în scris în termen de 45 de zile de la primirea notificării, se consideră că cealaltă parte este de acord cu propunerea de rectificare. Cealaltă parte poate solicita în scris un termen suplimentar pentru analizarea rectificărilor propuse, în cazul în care modificările propuse necesită o verificare suplimentară a informațiilor sau clarificări suplimentare din partea părții care formulează propunerea.

Consultările și soluționarea litigiilor

(8)    În cazul în care cealaltă parte ridică obiecții cu privire la modificarea sau rectificarea propusă, părțile încearcă să soluționeze problema prin consultări. În cazul în care părțile nu ajung la niciun acord în termen de 60 de zile de la primirea obiecției, partea care dorește să modifice sau să rectifice anexa 9 poate deferi chestiunea procedurii de soluționare a litigiilor prevăzută în prezentul acord.

ARTICOLUL 175

Dispoziții instituționale

La cererea uneia dintre părți, Comitetul de cooperare, reunit în configurația „Comerț”, abordează aspecte legate de punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol, cum ar fi:

(a)    modificarea, rectificarea sau amendarea anexei 9;

(b)    aspecte legate de funcționarea prezentului capitol;

(c)    orice alte aspecte referitoare la achizițiile publice.

CAPITOLUL 10

COMERȚUL ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

ARTICOLUL 176

Context și obiective

(1)    Părțile reamintesc Agenda 21 a Conferinței ONU din 1992 privind mediul și dezvoltarea, Declarația OIM din 1998 privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, Declarația ministerială a Consiliului Economic și Social al ONU din 2006 privind ocuparea integrală a forței de muncă și munca decentă, Declarația OIM din 2008 privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă și Agenda 2030 a ONU din 2015 pentru dezvoltare durabilă, împreună cu obiectivele sale de dezvoltare durabilă (denumite în continuare „ODD”).

(2)    Părțile recunosc că dezvoltarea economică, dezvoltarea socială și protecția mediului sunt interdependente și sunt componente ale dezvoltării durabile care se consolidează reciproc. Părțile își afirmă angajamentul de a promova dezvoltarea comerțului sau a investițiilor internaționale astfel încât să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile, mai ales astfel cum este exprimat în angajamentele lor multilaterale în domeniile muncii și mediului.

ARTICOLUL 177

Dreptul de a reglementa și nivelurile de protecție

(1)    Părțile recunosc dreptul fiecărei părți de a-și defini propriile politici și priorități de dezvoltare durabilă, de a stabili nivelurile interne de protecție a mediului și a muncii pe care le consideră adecvate și de a adopta sau a modifica în consecință actele cu putere de lege și politicile sale relevante. Aceste niveluri, acte cu putere de lege și politici trebuie să fie conforme cu angajamentele fiecărei părți față de acordurile și standardele recunoscute la nivel internațional menționate la articolul 178.

(2)    Fiecare parte depune eforturi pentru a se asigura că actele cu putere de lege și politicile sale relevante prevăd și încurajează un nivel ridicat de protecție a mediului și a muncii.

(3)    Părțile recunosc că este inoportună încurajarea comerțului sau a investițiilor prin diminuarea sau reducerea nivelurilor de protecție prevăzute în legislația lor în domeniul mediului sau în standardele și legislația lor în domeniul muncii.

(4)    Niciuna dintre părți nu încearcă să încurajeze comerțul sau investițiile prin neaplicarea legislației sale în domeniile mediului și muncii sau prin derogarea de la aceasta ori prin acțiuni susținute sau repetate ori prin inacțiune, omițând să asigure respectarea legislației sale în domeniile mediului și muncii.

ARTICOLUL 178

Acorduri multilaterale în domeniul mediului și convenții în domeniul muncii

(1)    Părțile recunosc valoarea guvernanței și a acordurilor internaționale în materie de mediu ca răspuns al comunității internaționale la provocările legate de mediu la adresa dezvoltării durabile, precum și a ocupării integrale și productive a forței de muncă și a muncii decente pentru toți, ca elemente-cheie ale dezvoltării durabile.

(2)    În acest context și ținând seama de articolele 290, 291, 292, 293, 294 și 295, fiecare parte pune efectiv în aplicare acordurile multilaterale în domeniul mediului (AMM) pe care le-a ratificat, inclusiv Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climatice și Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, încheiată la New York la 9 mai 1992.

(3)    Ținând seama de articolul 314, fiecare parte pune efectiv în aplicare standardele fundamentale de muncă recunoscute la nivel internațional, astfel cum sunt definite în convențiile fundamentale ale OIM, precum și în celelalte convenții ale OIM pe care Republica Uzbekistan și, respectiv, statele membre ale Uniunii Europene le-au ratificat. Părțile vor depune eforturi în vederea ratificării altor convenții și protocoale clasificate de OIM ca fiind actualizate. Fiecare parte va adopta și va pune în aplicare măsuri și politici privind securitatea și sănătatea în muncă și va menține un sistem eficient de inspecție a muncii, conform cu convențiile relevante ale OIM la care este sau poate deveni parte.

ARTICOLUL 179

Comerțul și investițiile în sprijinul dezvoltării durabile

(1)    Părțile își reafirmă angajamentul de a consolida contribuția comerțului la obiectivul dezvoltării durabile. În consecință, părțile promovează responsabilitatea socială a întreprinderilor/practicile de conduită responsabilă în afaceri, comerțul și investițiile în bunuri și servicii de mediu, precum și utilizarea sistemelor de asigurare a durabilității, cum ar fi comerțul echitabil și etic și etichetarea ecologică.

(2)    Părțile fac schimb de informații și de experiență cu privire la acțiunile pe care le întreprind pentru a promova coerența și susținerea reciprocă dintre politicile comerciale, sociale și de mediu și consolidează dialogul și cooperarea pe marginea aspectelor de dezvoltare durabilă care pot apărea în contextul relațiilor comerciale.

(3)    Dialogul și cooperarea menționate implică părțile interesate relevante, în special partenerii sociali, precum și alte organizații ale societății civile, prin intermediul cooperării cu societatea civilă instituite în temeiul articolului 341.

ARTICOLUL 180

Soluționarea litigiilor

Articolele 250-254 cuprinse în prezentul titlu capitolul 14 nu se aplică în cazul litigiilor reglementate de prezentul capitol. Pentru orice astfel de litigiu, după ce comisia de arbitraj și-a prezentat raportul final în conformitate cu articolele 248 și 249, părțile, ținând seama de raportul respectiv, discută măsurile adecvate care trebuie puse în aplicare. Comitetul de cooperare monitorizează punerea în aplicare a unor astfel de măsuri și ține această chestiune sub observație, inclusiv prin intermediul mecanismului menționat la articolul 179 alineatul (3).

CAPITOLUL 11

TRANSPARENȚA

ARTICOLUL 181

Obiectiv

Recunoscând impactul pe care mediul lor de reglementare îl poate avea asupra schimburilor comerciale și a investițiilor dintre ele, părțile au drept obiectiv asigurarea unui mediu de reglementare previzibil și a unor proceduri eficiente pentru operatorii economici, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.

ARTICOLUL 182

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)    „decizie administrativă” înseamnă o decizie, un act sau o acțiune cu efect juridic care se aplică unei anumite persoane, unui anumit bun sau unui anumit serviciu într-un caz individual și se referă la neadoptarea unei decizii administrative, astfel cum se prevede în legislația unei părți;

(b)    „persoană interesată” înseamnă orice persoană care poate fi afectată de o măsură cu aplicare generală; și

(c)    „măsură cu aplicare generală” înseamnă acte cu putere de lege, norme administrative, proceduri, hotărâri administrative și hotărâri judecătorești cu aplicare generală legate de orice aspect care intră sub incidența prezentului titlu, astfel cum se prevede în legislația unei părți.

ARTICOLUL 183

Publicare

Fiecare parte se asigură că o măsură cu aplicare generală cu privire la orice aspect care intră sub incidența prezentului titlu:

(a)    este publicată cu promptitudine prin intermediul unui suport desemnat în mod oficial și, atunci când este fezabil, prin mijloace electronice sau este pusă la dispoziție în alt mod, de așa manieră încât să îi permită oricui să ia cunoștință de aceasta;

(b)    oferă o explicație a obiectivului și a temeiului acestei măsuri; și

(c)    prevede un interval de timp suficient între publicarea și intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a normelor administrative, cel puțin dacă se sporesc obligațiile operatorilor economici, cu excepția cazurilor când acest lucru nu este posibil din motive de urgență. Prezenta literă nu se aplică hotărârilor judecătorești sau administrative.

ARTICOLUL 184

Cereri de informații

(1)    Fiecare parte stabilește sau menține mecanisme adecvate pentru a răspunde cererilor de informații din partea oricărei persoane referitoare la orice acte cu putere de lege și norme administrative, cu privire la orice aspect care intră sub incidența prezentului titlu.

(2)    La cererea unei părți, cealaltă parte furnizează prompt informații și răspunde la întrebările referitoare la orice act cu putere de lege sau normă administrativă, în vigoare sau în stadiu de elaborare, cu privire la orice aspect care intră sub incidența prezentului titlu.

ARTICOLUL 185

Punerea în aplicare a măsurilor cu aplicare generală

(1)    Fiecare parte administrează în mod obiectiv, imparțial și rezonabil toate măsurile cu aplicare generală cu privire la orice aspect care intră sub incidența prezentului titlu.

(2)    La aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1) anumitor persoane, bunuri sau servicii ale celeilalte părți în cazuri individuale, fiecare parte:

(a)    se străduiește să transmită, atunci când se inițiază o procedură, un preaviz rezonabil, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele sale administrative, persoanelor care sunt direct afectate de procedura administrativă, inclusiv o descriere a naturii procedurii, o declarație a autorității juridice în temeiul căreia este inițiată procedura, precum și o descriere generală a aspectelor în litigiu; și

(b)    le acordă persoanelor o posibilitate rezonabilă de a prezenta faptele și argumentele în sprijinul pozițiilor lor înaintea oricărei decizii administrative definitive, în măsura în care timpul, natura procedurilor și interesul public o permit.

ARTICOLUL 186

Reexaminare și căi de atac

(1)    Fiecare parte stabilește sau menține instanțe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative în scopul de a asigura o reexaminare promptă și, dacă este cazul, corectarea unor decizii administrative cu privire la orice aspect care intră sub incidența prezentului titlu. Fiecare parte se asigură că procedurile sale de exercitare a căilor de atac sau de reexaminare sunt efectuate în mod nediscriminatoriu și imparțial de către instanțele sale. Aceste instanțe trebuie să fie imparțiale și independente de autoritatea însărcinată cu asigurarea respectării normelor administrative și să nu aibă niciun interes în ceea ce privește soluționarea problemei.

(2)    Fiecare parte se asigură că părțile la procedurile menționate la alineatul (1) au dreptul la:

(a)    o posibilitate rezonabilă de a-și susține sau apăra pozițiile respective; și

(b)    o decizie bazată pe probele și pe elementele depuse la dosar sau, în cazul în care acest lucru este impus de legislația sa, pe dosarul relevant constituit de autoritatea administrativă.

(3)    Decizia menționată la alineatul (2) litera (b) este pusă în aplicare, sub rezerva unei căi de atac sau a controlului de legalitate, astfel cum se prevede în legislația sa, de către autoritatea însărcinată cu asigurarea respectării normelor administrative.

ARTICOLUL 187

Relația cu alte capitole

Prezentul capitol nu aduce atingere niciunei norme specifice stabilite în alte capitole din prezentul titlu.

CAPITOLUL 12

INVESTIȚIILE ȘI COMERȚUL CU SERVICII

SECȚIUNEA 1

DISPOZIȚII GENERALE

ARTICOLUL 188

Domeniul de aplicare

(1)    Părțile, afirmându-și angajamentul de a crea un mediu mai bun pentru dezvoltarea investițiilor și a comerțului între ele, stabilesc prin prezentul acord dispozițiile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor reciproce în ceea ce privește investițiile și comerțul cu servicii.

(2)    Părțile își afirmă dreptul de reglementare și de introducere a unor noi reglementări pe teritoriile lor în vederea realizării unor obiective politice legitime incluzând protecția sănătății publice, serviciile sociale, educația publică, siguranța, mediul, inclusiv schimbările climatice, moralitatea publică, protecția socială sau a consumatorilor, protecția vieții private și a datelor sau promovarea și protejarea diversității culturale.

(3)    Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care vizează persoanele fizice ale unei părți care doresc să intre pe piața forței de muncă a celeilalte părți, nici măsurilor privind naționalitatea sau cetățenia, rezidența sau angajarea cu titlu permanent.

(4)    Prezentul capitol nu împiedică nicio parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsuri necesare pentru a proteja integritatea frontierelor sale și pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să reducă avantajele 20 ce decurg pentru cealaltă parte din prezentul capitol.

(5)    Prezentul capitol nu se aplică măsurilor luate de una dintre părți cu privire la achiziția publică a unui bun sau serviciu de către un guvern sau o agenție care a fost cumpărat în scopuri guvernamentale, nu în vederea revânzării comerciale sau a utilizării pentru furnizarea unui bun sau a unui serviciu destinat vânzării comerciale, indiferent dacă achiziția respectivă este sau nu o achiziție reglementată în înțelesul capitolului 9.

(6)    Prezentul capitol nu se aplică subvențiilor sau granturilor acordate de către părți, inclusiv împrumuturilor, garanțiilor și asigurărilor care beneficiază de sprijin guvernamental.

(7)    Prezentul capitol nu se aplică:

(a)    serviciilor aeriene sau serviciilor conexe în sprijinul serviciilor aeriene 21 , altele decât următoarele:

(i)    serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor;