Jurnalul Oficial L 095 , 31/03/2004 p. 0056 - 0066
Regulamentul nr. 73 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Cerințe uniforme privind omologarea vehiculelor utilitare, a remorcilor și a semiremorcilor în ceea ce privește protecția lor laterală [*] 1. DOMENIUL DE APLICARE Prezentul regulament se aplică protecției laterale a vehiculelor complete din categoriile N2, N3, O3 și O4 [2]. Nu se aplică: - tractoarelor pentru semiremorci; - remorcilor concepute și construite pentru transportul de sarcini foarte lungi și indivizibile, precum trunchiuri de copaci, bare de oțel etc.; - vehiculelor concepute și construite pentru utilizări speciale, la care nu este posibilă, din motive practice, instalarea acestei protecții laterale. 2. OBIECT Vehiculele prevăzute în prezentul regulament trebuie să fie construite și/sau echipate în așa fel încât să ofere utilizatorilor de drumuri neprotejați o protecție eficientă împotriva riscului de a cădea sub o parte laterală a vehiculului și de a fi prinși sub roți [3]. 3. DEFINIȚII 3.1. În sensul prezentului regulament, se înțelege prin: 3.1.1. "omologarea vehiculului", omologarea unui tip de vehicul complet în ceea ce privește protecția laterală; 3.1.2. "tip de vehicul", vehicule care nu diferă între ele în privința caracteristicilor esențiale, cum ar fi lățimea axei spate, lățimea totală, dimensiunile, forma și materialele părții laterale a vehiculului (inclusiv cabina) și caracteristicile suspensiei, în măsura în care acestea au efect asupra cerințelor formulate la punctul 7 din prezentul regulament; 3.1.3. "masă maximă", masa maximă admisibilă din punct de vedere tehnic, declarată de către constructor (această masă poate fi mai mare decât "masa maximă" autorizată de către administrația națională); 3.1.4. "masa la gol", masa vehiculului gata de drum, neocupat și neîncărcat, dar cu combustibil, lubrifiant, lichid de răcire, scule și roată de rezervă, în cazul în care aceasta este furnizată de constructorul vehiculului ca echipament standard; 3.1.5. "utilizatori de drumuri neprotejați", pietonii, cicliștii și motocicliștii care se deplasează pe carosabil astfel încât riscă să cadă sub o parte laterală a vehiculului și să fie prinși sub roți. 4. CERERE DE OMOLOGARE 4.1. Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește protecția laterală este prezentată de către constructorul vehiculului sau de către reprezentantul său acreditat corespunzător. 4.2. Cererea trebuie să fie însoțită de documentele următoare, în trei exemplare, și de următoarele informații: 4.2.1. descrierea detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește structura, dimensiunile, forma și materialele din care este construit, în măsura în care aceste informații sunt necesare în sensul prezentului regulament; 4.2.2. desene ale vehiculului, reprezentând tipul de vehicul în vedere laterală și din spate și detalii de construcție ale părților laterale ale structurii; 4.2.3. descriere detaliată a dispozitivului special de protecție laterală: dimensiuni, formă, materiale din care este construit și poziție pe vehicul. 4.3. Un vehicul reprezentativ pentru tipul de omologat trebuie să fie prezentat serviciului tehnic însărcinat cu controlul specificațiilor tehnice. 4.3.1. Un vehicul care nu conține toate elementele tipului poate fi acceptat pentru omologare, cu condiția să se poată dovedi că absența elementelor respective nu are efect prejudiciabil asupra rezultatelor omologării în ceea ce privește cerințele enunțate în prezentul regulament. 4.3.2. Este responsabilitatea solicitantului omologării să dovedească că acceptarea variantelor prevăzute la punctul 4.3.1 este compatibilă cu conformitatea la cerințele prezentului regulament. 4.3.3. Autoritatea competentă trebuie să verifice existența dispozițiilor satisfăcătoare pentru asigurarea unui control eficient al calității conformității producției, înainte acordării omologării de tip. 5. OMOLOGARE 5.1. În cazul în care vehiculul prezentat la omologare în temeiul prezentului regulament îndeplinește cerințele punctelor 6 și 7, omologarea pentru acest tip de vehicul este acordată. 5.2. Fiecare omologare comportă atribuirea unui număr de omologare ale cărui prime două cifre (în prezent 00 pentru regulamentul în versiunea originală) indică seria de amendamente care înglobează cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la data emiterii omologării. O aceeași parte contractantă nu poate atribui acest număr unui alt tip de vehicul. 5.3. Omologarea, refuzul sau extinderea omologării unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament este comunicată părților la acord care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe care este conformă cu modelul prevăzut în anexa 1 la prezentul regulament. 5.4. Pe fiecare vehicul care este conform cu un tip de vehicul omologat în temeiul prezentului regulament se aplică în mod vizibil, într-un loc ușor accesibil și indicat în fișa de omologare, o marcă de omologare internațională compusă: 5.4.1. dintr-un cerc în interiorul căruia este plasată litera "E" urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat omologarea [4]; 5.4.2. din numărul prezentului regulament, urmat de litera "R", de o liniuță și de numărul de omologare, așezate la dreapta cercului prevăzut la punctul 5.4.1. 5.5. În cazul în care, în temeiul unuia sau al mai multor regulamente anexate la acord, vehiculul este conform cu un tip de vehicul omologat în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, nu este necesar să se repete simbolul prescris la punctul 5.4.1; în acest caz, numerele regulamentului și de omologare și simbolurile suplimentare pentru toate regulamentele pentru care a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament sunt înscrise unele sub altele la dreapta simbolului prescris la punctul 5.4.1. 5.6. Marca de omologare trebuie să fie lizibilă și de neșters. 5.7. Marca de omologare este plasată pe plăcuța constructorului aplicată pe vehicul de către constructor sau în apropierea acesteia. 5.8. Anexa 2 la prezentul regulament oferă exemple de mărci de omologare. 6. CERINȚE 6.1. Cerințe generale 6.1.1. Vehiculele din categoriile N2, N3, O3 și O4 trebuie să fie construite și echipate astfel încât să ofere, pe toată lungimea lor, o protecție eficientă utilizatorilor de drumuri neprotejați împotriva riscului de a cădea sub o parte laterală a vehiculului și de a fi prinși sub roți. Această condiție se consideră îndeplinită: 6.1.1.1. în cazul în care vehiculul este echipat cu un dispozitiv special de protecție laterală care este conform cu cerințele punctului 7; sau 6.1.1.2. în cazul în care vehiculul este conceput și/sau echipat pe lateral astfel încât, ținând seama de forma și de caracteristicile lor, elementele vehiculului să poată fi încorporate și/sau considerate ca înlocuind dispozitivul de protecție laterală. Elementele care, prin funcția lor combinată, îndeplinesc cerințele formulate la punctul 7 sunt considerate ca formând un dispozitiv de protecție laterală. 6.2. Poziția vehiculului în timpul încercărilor Pentru încercarea de conformitate cu specificațiile tehnice enunțate la punctul 7 de mai jos, vehiculul trebuie să fie plasat după cum urmează: - pe o suprafață orizontală și plană; - roțile comandate de volan, în poziție dreaptă; - neîncărcat; - semiremorcile pe suportul lor, într-o poziție cât mai apropiată de orizontală. 7. SPECIFICAȚII TEHNICE PENTRU DISPOZITIVELE DE PROTECȚIE LATERALĂ 7.1. Dispozitivele de protecție laterală nu trebuie să mărească lățimea totală a vehiculului iar partea principală a suprafeței exterioare nu trebuie să fie cu mai mult de 120 mm în interior față de planul cel mai exterior (lățimea maximă) al vehiculului. Extremitatea din față poate fi, pe anumite vehicule, curbată spre interior în conformitate cu punctele 7.4.3 și 7.4.4 de mai jos. Extremitatea spate nu trebuie să fie cu mai mult de 30 mm în interior față de flancul pneurilor din spate situat cel mai exterior (excluzând orice umflare a pneurilor din apropierea solului) pe o distanță de la capăt de cel puțin 250 mm. 7.2. Suprafața exterioară a dispozitivului trebuie să fie netedă și, pe cât posibil, continuă din față către spate; părțile adiacente pot, cu toate acestea, să se suprapună, cu condiția ca linia de suprapunere să fie îndreptată spre spate sau în jos, sau se poate admite un spațiu liber de cel mult 25 mm lungime, cu condiția ca partea spate să nu iasă în afara părții din față; capetele rotunjite ale buloanelor sau ale niturilor nu trebuie să iasă în afară cu mai mult de 10 mm față de suprafață; și alte suprafețe pot fi ieșite în afară în aceeași limită cu condiția de a fi netede și rotunjite în mod egal; toate marginile și colțurile exterioare trebuie să fie rotunjite cu o rază de cel puțin 2,5 mm; 7.3. Dispozitivul poate fi constituit dintr-o suprafață plană continuă sau din unul sau mai multe lonjeroane orizontale, sau dintr-o combinație dintre acestea două; atunci când sunt utilizate lonjeroane, acestea nu trebuie să fie distanțate la mai mult de 300 mm și trebuie să aibă o înălțime minimă de: - 50 mm pentru categoriile de vehicule N2 și O3; - 100 mm și să fie cât mai plane pentru categoriile de vehicule N3 și O4; combinațiile suprafețe/lonjeroane trebuie să constituie o protecție laterală practic continuă, cu toate acestea, sub rezerva dispozițiilor punctului 7.2. 7.4. Marginea față a dispozitivului de protecție lateral trebuie să fie construită după cum urmează: 7.4.1. poziția acesteia trebuie să fie: 7.4.1.1. pe un autovehicul: la cel mult 300 mm în spatele planului vertical perpendicular pe planul longitudinal al vehiculului și tangent la suprafața exterioară a pneului roții situate imediat în fața dispozitivului; 7.4.1.2. pe o remorcă cu proțap: la cel mult 500 mm în spatele planului definit la punctul 7.4.1.1; 7.4.1.3. pe o semiremorcă: la cel mult 250 mm în spatele planului transversal median al suportului, în cazul în care există, dar în nici un caz distanța dintre marginea față și planul transversal care trece prin axa pivotului de cuplare în poziția sa cea mai din spate nu trebuie să depășească 2,7 m. 7.4.2. Atunci când marginea din față se află într-un spațiu liber, aceasta constă într-un element vertical continuu care să acopere toată înălțimea protecției laterale; fețele exterioare și din față ale acestui element trebuie să măsoare, spre înapoi, cel puțin: - 50 mm pentru categoriile de vehicule N2 și O3; - 100 mm pentru categoriile de vehicule N3 și O4; și să fie curbate cu 100 mm spre interior. 7.4.3. Pe un autovehicul la care cota de 300 mm definită la punctul 7.4.1.1 se află în planul cabinei, protecția laterală trebuie construită în așa fel încât spațiul gol între partea față și panourile cabinei să nu depășească 100 mm și, în cazul în care este necesar, să fie curbată spre interior urmând un unghi care să nu depășească 45°. În acest caz nu sunt aplicabile cerințele punctului 7.4.2. 7.4.4. Pe un autovehicul la care cota de 300 mm definită la punctul 7.4.1.1 se află în spatele cabinei și la care protecția laterală este la latitudinea constructorului, prelungită spre față astfel încât să se găsească la cel puțin 100 mm de cabină, trebuie îndeplinite cerințele de la punctul 7.4.3. 7.5. Marginea spate a protecției laterale nu trebuie să se afle la mai mult de 300 mm în fața planului vertical, perpendicular pe planul longitudinal al vehiculului și tangent la suprafața exterioară a pneului roții situate imediat în spate; nu este necesar un element vertical continuu pentru marginea spate. 7.6. Marginea inferioară a protecției laterale nu trebuie să se afle, în nici un punct, la mai mult de 550 mm deasupra solului. 7.7. Marginea superioară a protecției laterale nu trebuie să fie situată la mai mult de 350 mm sub partea structurii vehiculului pe unde trece un plan vertical tangent la suprafața exterioară a pneurilor, excluzând orice umflare din apropierea solului, cu excepția următoarelor cazuri: 7.7.1. Atunci când planul specificat la punctul 7.7 nu intersectează structura vehiculului, marginea superioară trebuie să se afle la nivelul suprafeței platformei de încărcare sau la 950 mm de sol, în cazul în care această distanță este mai mică. 7.7.2. Atunci când planul specificat la punctul 7.7 intersectează structura vehiculului la un nivel mai mare de 1,3 m deasupra solului, marginea superioară a protecției laterale trebuie să se afle la cel puțin 950 mm deasupra solului. 7.7.3. Pe un vehicul conceput și construit în mod special, nu doar adaptat, pentru transportul unui container sau al unei caroserii demontabile, marginea superioară a protecției laterale poate fi stabilită în conformitate cu punctele 7.7.1 și 7.7.2 de mai sus, containerul sau caroseria fiind considerate ca făcând parte din vehicul. 7.8. Protecția laterală trebuie să fie absolut rigidă, fixată solid (nu trebuie să fie susceptibilă de a se desface din cauza vibrațiilor produse de utilizarea normală a vehiculului) și, exceptând elementele enumerate la punctul 7.9, fabricată din metal sau din alt material corespunzător. Protecția laterală este considerată corespunzătoare în cazul în care poate suporta o forță statică orizontală de 1 kN, aplicată perpendicular pe oricare parte a suprafeței sale exterioare de centrul unui berbec a cărui suprafață este circulară și plată, cu un diametru de 220 mm ± 10 mm și în cazul în care deformarea dispozitivului de protecție sub sarcină nu depășește: - 30 mm pe cei 250 mm cei mai din spate ai protecției; și - 150 mm pe restul protecției. Respectarea acestei cerințe se poate verifica prin calcul. 7.9. Elementele fixate definitiv pe vehicul, de exemplu, roțile de rezervă, compartimentul bateriilor de acumulatori, rezervoarele de aer, rezervoarele de combustibil, lămpile, dispozitivele reflectorizante și trusele de scule, pot fi integrate protecției laterale cu condiția să corespundă dimensiunilor prescrise în prezentul regulament. Dispozițiile de la punctul 7.2 se aplică spațiilor libere dintre dispozitivele de protecție și elementele fixate permanent. 7.10. Protecția nu poate fi folosită pentru fixarea conductelor circuitului de frânare, a conductelor de aer sau hidraulice. 8. DEROGĂRI 8.1. Prin derogare de la cerințele de mai sus, vehiculele de tipurile indicate în continuare nu trebuie să îndeplinească decât cerințele indicate în fiecare caz: 8.1.1. O remorcă extensibilă trebuie să îndeplinească toate cerințele de la punctul 7 atunci când aceasta are lungimea minimă; totuși, atunci când remorca este extinsă, protecția laterală trebuie să fie conformă cu dispozițiile punctelor 7.6, 7.7 și 7.8 și cu cele de la punctul 7.4 și 7.5, dar nu în mod necesar cu dispozițiile de la ambele puncte; extinderea remorcii nu trebuie să creeze spații libere pe lungimea dispozitivelor de protecție laterală. 8.1.2. O autocisternă, adică un vehicul conceput doar pentru transportul unui fluid într-o cisternă închisă, fixată permanent pe vehicul și prevăzută cu țevi sau racorduri pentru încărcare sau descărcare, trebuie dotată cu o protecție laterală care să satisfacă, pe cât posibil, toate cerințele de la punctul 7; nu se poate deroga de la respectarea strictă a acestor dispoziții decât atunci când condițiile de utilizare impun acest lucru. 8.1.3. Pe un vehicul prevăzut cu suporturi extensibile destinate obținerii unei mai mari stabilități în cursul încărcării, al descărcării sau al altor operații pentru care a fost conceput, pot fi prevăzute spații libere suplimentare în protecția laterală atunci când sunt necesare pentru a permite extinderea suporturilor. 8.1.4. Pe un vehicul echipat cu puncte de ancorare pentru transportul ro-ro, spații libere vor trebui să permită trecerea și tensionarea cablurilor de fixare. 8.2. În cazul în care părțile laterale ale vehiculului sunt concepute și/sau echipate astfel încât, datorită formei și caracteristicilor, ansamblul elementelor lor constitutive îndeplinește cerințele de la punctul 7, acestea pot fi considerate ca înlocuind protecția laterală. 9. MODIFICĂRI ALE TIPULUI DE VEHICUL ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII 9.1. Orice modificare a tipului de vehicul este adusă la cunoștința serviciului administrativ care a acordat omologarea pentru acest tip de vehicul. Acest serviciu poate: 9.1.1. fie să considere că modificările aduse nu riscă să aibă consecințe defavorabile notabile și că, în orice caz, acest vehicul îndeplinește încă cerințele; 9.1.2. fie să ceară un nou raport serviciului tehnic însărcinat cu încercările. 9.2. Confirmarea sau refuzul omologării, cu indicarea modificărilor, sunt notificate părților la acord care aplică prezentul regulament prin procedura indicată la punctul 5.3 de mai sus. 9.3. Autoritatea competentă care a emis extinderea omologării atribuie un număr de serie fiecărei fișe de comunicare întocmite pentru extinderea menționată anterior. 10. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI 10.1. Vehiculele omologate în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie construite în așa fel încât să fie conforme cu tipul omologat, îndeplinind cerințele stabilite la punctul 6 de mai sus. 10.2. Pentru a verifica respectarea condițiilor de la punctul 7, se procedează la controale corespunzătoare ale producției. Prin controale corespunzătoare, se înțelege verificarea dimensiunilor produsului, precum și existența mijloacelor de asigurare a controlului efectiv al calității produselor. 10.3. Deținătorul omologării trebuie, în mod special: 10.3.1. să aibă acces la aparatele necesare pentru a controla conformitatea fiecărui tip omologat; 10.3.2. să se asigure că datele privind rezultatele încercărilor sunt înregistrate și că documentele anexate rămân disponibile pentru o perioadă care va fi stabilită împreună cu serviciul administrativ; 10.3.3. să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare pentru a verifica și a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, ținând seama de variațiile care apar în producția industrială. 10.4. Autoritatea competentă care a acordat omologarea pentru tipul de vehicul poate verifica, în orice moment, metodele de control ale conformității aplicabile fiecărei unități de producție. 10.5. În mod normal, autoritatea competentă autorizează o inspecție la doi ani. În cazul în care, în cursul uneia dintre aceste inspecții, se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă trebuie să se asigure că sunt luate toate măsurile pentru a restabili cât mai rapid posibil conformitatea producției. 11. SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI 11.1. Omologarea acordată pentru un tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care nu sunt respectate cerințele stabilite la punctele 6 și 7. 11.2. În cazul în care o parte la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare pe care a acordat-o anterior, aceasta informează de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei copii a fișei de omologare având la sfârșit, cu litere mari, mențiunea "OMOLOGARE RETRASĂ", semnată și datată. 12. OPRIREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI În cazul în care deținătorul unei omologări încetează definitiv fabricarea unui tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta informează autoritatea care a acordat omologarea, care, la rândul său, informează celelalte părți la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei copii a fișei de omologare având la sfârșit, cu litere mari, mențiunea "PRODUCȚIE OPRITĂ", semnată și datată. 13. DENUMIRI ȘI ADRESE ALE SERVICIILOR TEHNICE ÎNSĂRCINATE CU ÎNCERCĂRILE DE OMOLOGARE ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE Părțile la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice însărcinate cu încercările de omologare și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise fișele de omologare, de extindere, de refuzare sau de retragere a omologării emise în celelalte țări. [*] Publicare în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din Decizia 97/836/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1997 (JO L 346, 17.12.1997, p. 78). [2] A se vedea anexa 3: clasificarea vehiculelor. [3] Prezentul regulament nu împiedică nici o țară să aplice alte cerințe pentru părțile vehiculului din fața roților față și din spatele roților spate. [4] 1 pentru Republica Federală Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru Ungaria, 8 pentru Cehoslovacia, 9 pentru Spania, 10 pentru Iugoslavia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13 pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 pentru Republica Democrată Germană, 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19 pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia și 22 pentru Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. Numerele următoare vor fi atribuite celorlalte țări în ordinea cronologică a ratificării Acordului privind adoptarea de condiții uniforme de omologare și recunoașterea reciprocă a omologării echipamentelor și pieselor vehiculelor cu motor sau a aderării lor la acest acord; numerele astfel atribuite sunt comunicate părților contractante la acord de către secretarul general al Organizației Națiunilor Unite. -------------------------------------------------- ANEXA 1 [Format maxim: A4 (210 × 297 mm)] +++++ TIFF +++++ [1] … … … Comunicare privind: - omologarea - refuzul omologării - extinderea omologării - retragerea omologării - oprirea definitivă a producției [2] unui tip de vehicul în ceea ce privește protecția sa laterală, în temeiul Regulamentului nr. 73 Nr. de omologare … Nr. de extindere … 1. Marcă sau denumire comercială a vehiculului: … 2. Tipul vehiculului: … 3. Numele și adresa constructorului: … 4. După caz, numele și adresa reprezentantului constructorului: … 5. Descrierea sumară a tipului de vehicul în ceea ce privește structura, dimensiunile, forma și materialele componente: … 6. Descrierea sumară a dispozitivelor de protecție în ceea ce privește dimensiunile, forma și materialele componente: … 7. Masa maximă: … 8. Valoarea forței aplicate în timpul încercării (a se vedea punctul 7.8) măsurată sau calculată: … 9. Vehiculul prezentat la omologare la data de: … 10. Serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare: … 11. Data raportului emis de acest serviciu: … 12. Numărul raportului emis de acest serviciu: … 13. Omologare acordată/refuzată/extinsă/retrasă [2] 14. Amplasarea pe vehicul a mărcii de omologare: … 15. Loc: … 16. Data: … 17. Semnătura: … 18. Următoarele documente, purtând numărul de omologare indicat mai sus, pot fi obținute la cerere: … … … [1] Numele administrației. [2] A se tăia mențiunile inutile. -------------------------------------------------- ANEXA 2 EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE Model A (a se vedea punctul 5.4 din prezentul regulament) +++++ TIFF +++++ Marca de omologare de mai sus, aplicată pe un vehicul, arată că acest tip de vehicul a fost omologat în Țările de Jos (E 4), în ceea ce privește protecția laterală, în temeiul Regulamentului nr. 73 și sub numărul de omologare 002439. Primele două cifre ale numărului de omologare arată că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 73 în forma sa originală. Model B (a se vedea punctul 5.5 din prezentul regulament) +++++ TIFF +++++ Marca de omologare de mai sus, aplicată pe un vehicul, arată că acest tip de vehicul a fost omologat în Țările de Jos (E 4) în temeiul Regulamentelor nr. 73 și nr. 31 [1]. Primele două cifre ale numărului de omologare arată că, la datele la care au fost acordate respectivele omologări, Regulamentul nr. 73 nu fusese încă modificat, în vreme ce Regulamentul nr. 31 cuprindea deja seria 01 de amendamente. [1] Al doilea număr este dat doar cu titlu de exemplu. -------------------------------------------------- ANEXA 3 CLASIFICAREA VEHICULELOR [1] 1. Categoria N: Autovehicule destinate transportului de mărfuri și având cel puțin patru roți sau trei roți și o masă maximă mai mare de 1 tonă 1.1. Categoria N2: Vehicule destinate transportului de mărfuri, având o masă maximă mai mare de 3,5 tone, dar mai mică de 12 tone. 1.2. Categoria N3: Vehicule destinate transportului de mărfuri, având o masă maximă mai mare de 12 tone. 2. Categoria O: Remorci (inclusiv semiremorci) 2.1. Categoria O3: Remorci având o masă maximă mai mare de 3,5 tone, dar mai mică de 10 tone. 2.2. Categoria O4: Remorci având o masă maximă mai mare de 10 tone. 3. Observații 3.1. În ceea ce privește categoria N 3.1.1. Sunt asimilate mărfurilor, în sensul punctului 1 de mai sus, echipamentele și instalațiile de pe anumite vehicule speciale care nu sunt destinate transportului de persoane (vehicule macara, vehicule atelier, vehicule publicitare etc.). 3.2. În ceea ce privește categoria O 3.2.1. În cazul unei semiremorci, masa maximă de care trebuie să se țină seama pentru clasificarea vehiculului este masa transmisă solului de axa sau axele semiremorcii atunci când aceasta este cuplată la tractor și având sarcina sa maximă. [1] În conformitate cu punctul 5.2 din Regulamentul nr. 13. --------------------------------------------------