<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0700619901.case.xml"><NO.CASE>C-119/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0119</NO.CELEX><NO.SEQ>0001.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>6204</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>6227</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>24</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GEELHOED — CAUZA C-119/05</LEFT><RIGHT>LUCCHINI</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">L. A. Geelhoed</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20060914">14 septembrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: olandeza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Este vorba despre o cauză în care problema intangibilităţii autorităţii de lucru judecat are, din nou, un rol crucial Decizia din prezenta speţă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, a fost pronunţată de o instanţă civilă italiană, care a apreciat că dreptul naţional obliga statul italian să plătească un ajutor de stat acordat sub anumite condiţii, în pofida unei decizii anterioare a Comisiei prin care ajutorul era declarat incompatibil cu piaţa comună. În cadrul procedurii declanşate ulterior pentru recuperarea ajutorului plătit cu încălcarea dreptului comunitar, beneficiarul ajutorului opune autorităţilor italiene autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea instanţei italiene. Principala problemă este, în esenţă, dacă o decizie a unei instanţe naţionale poate constitui un obstacol în calea exercitării competenţei exclusive a Comisiei de a aprecia compatibilitatea unui ajutor de stat cu dreptul comunitar şi, dacă este necesar, de a dispune recuperarea unui ajutor plătit în mod nelegal.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Dispoziţii relevante</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Articolul 4 litera (c) din Tratatul CECO interzice subvenţiile sau ajutoarele acordate de statele membre, sub orice formă, în sectoarele industriei cărbunelui şi a oţelului.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Începând din 1980, având în vedere criza accentuată pe care o traversa sectorul siderurgic în Europa, au fost adoptate o serie de măsuri excepţionale, care derogau de la această interdicţie absolută. Aceste măsuri sunt întemeiate pe articolul 95 primul şi al doilea paragraf CO.</TXT></NP><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Decizia nr. 2320/81/CECO<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Decizia Comisiei din <DATE ISO="19810807">7 august 1981</DATE> privind instituirea unor norme comunitare pentru ajutoarele acordate industriei siderurgice (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="228" DATE.PUB="1981" PAGE.FIRST="14">JO L 228, p. 14</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1018/85/CECO<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Decizia Comisiei din <DATE ISO="19850419">19 aprilie 1985</DATE> privind modificarea Deciziei nr. 2320/81 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="110" DATE.PUB="1985" PAGE.FIRST="5">JO L 110, p. 5</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>al doilea<?PAGE NO="I-6205"?> cod privind ajutoarele<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>), s-a aplicat începând cu al doilea semestru al anului 1981 şi până la sfârşitul anului 1985. Codul avea ca obiectiv să permită acordarea de ajutoare pentru redresarea sectorului şi reducerea capacităţii de producţie la nivelul cererii. Ajutoarele trebuiau să fie temporare şi aprobate în prealabil. Codul prevedea o procedură de aprobare.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 8 alineatul (1) din al doilea cod privind ajutoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Comisia este informată în timp util pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele [...]. [...] Statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate decât cu aprobarea Comisiei, conformându-se condiţiilor stabilite de către aceasta.<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Începând cu <DATE ISO="19860101">1 ianuarie 1986</DATE>, acest cod a fost înlocuit cu al treilea cod privind ajutoarele, instituit prin Decizia nr. 3484/85/CECO<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Decizia Comisiei din <DATE ISO="19851127">27 noiembrie 1985</DATE> privind instituirea unor norme comunitare pentru ajutoarele acordate industriei siderurgice (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="340" DATE.PUB="1985" PAGE.FIRST="1">JO L 340, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> şi care s-a aplicat între <DATE ISO="19860101">1 ianuarie 1986</DATE> şi <DATE ISO="19881231">31 decembrie 1988</DATE> inclusiv. Acest cod era mai restrictiv în ceea ce priveşte derogările de la interdicţia de a acorda ajutoare în acest sector. Potrivit articolului 3 din al treilea cod, puteau fi acordate ajutoare destinate adaptării instalaţiilor la noile norme legale în materia protecţiei mediului. Cuantumul acestor ajutoare nu putea depăşi 15 % din subvenţia netă pentru cheltuielile de investiţii direct legate de măsura respectivă de protecţie a mediului.</TXT></NP><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 1 alineatul (3) din al treilea cod privind ajutoarele preciza că ajutoarele nu puteau fi puse în aplicare decât în conformitate cu procedurile de la articolul 6 şi nu puteau determina nicio plată ulterioară datei de <DATE ISO="19881231">31 decembrie 1988</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 6 alineatele (1), (2) şi (4) aveau următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Comisia este informată în timp util pentru a-şi prezenta observaţiile cu privire la proiecte ce urmăresc să instituie sau să modifice ajutoare [...]. În aceleaşi condiţii, aceasta este informată cu privire la proiectele ce urmăresc să aplice în sectorul siderurgic scheme de ajutor în privinţa cărora Comisia s-a pronunţat deja în temeiul dispoziţiilor Tratatului CEE. Notificările către Comisie ale proiectelor de ajutoare prevăzute de prezentul articol trebuie efectuate cel mai târziu la <DATE ISO="19880630">30 iunie 1988</DATE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6206"?><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Comisia este informată în timp util şi cel mai târziu la <DATE ISO="19880630">30 iunie 1988</DATE>, pentru a-şi prezenta observaţiile, cu privire la orice proiect de intervenţii financiare al statelor membre, al colectivităţilor teritoriale sau al organismelor ce utilizează în acest scop resurse ale statului în beneficiul întreprinderilor siderurgice.</TXT><P>Comisia stabileşte dacă aceste intervenţii cuprind elemente de ajutoare potrivit articolului 1 alineatul (2) şi evaluează, dacă este cazul, compatibilitatea acestora cu dispoziţiile articolelor 2-5.</P></NP><P>[...]</P><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT>În cazul în care, după ce li s-a solicitat persoanelor interesate să îşi prezinte observaţiile, Comisia constată că un ajutor nu este compatibil cu dispoziţiile prezentei decizii, aceasta informează statul membru în cauză în legătură cu decizia sa. Comisia adoptă o astfel de decizie în cel mult trei luni de la primirea informaţiilor necesare pentru a-i permite să evalueze ajutorul respectiv. În cazul în care un stat membru nu se conformează deciziei menţionate, dispoziţiile articolului 88 din Tratatul CECO se aplică în mod corespunzător. Statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate prevăzute la alineatele (1) şi (2) decât cu aprobarea Comisiei, conformânduse condiţiilor stabilite de către aceasta.<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Al treilea cod privind ajutoarele a fost înlocuit cu Decizia nr. 322/89/CECO<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Decizia Comisiei din <DATE ISO="19890201">1 februarie 1989</DATE> privind instituirea unor norme comunitare pentru ajutoarele acordate industriei siderurgice (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="038" DATE.PUB="1989" PAGE.FIRST="8">JO L 38, p. 8</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, al patrulea cod privind ajutoarele. Al patrulea cod s-a aplicat între <DATE ISO="19890101">1 ianuarie 1989</DATE> şi <DATE ISO="19911231">31 decembrie 1991</DATE> inclusiv. Articolul 3 din acesta este identic cu articolul 3 din al treilea cod privind ajutoarele.</TXT></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>De la expirarea Tratatului CECO, la <DATE ISO="20020723">23 iulie 2002</DATE>, regimul ajutoarelor de stat prevăzut în Tratatul CE se aplică şi ajutoarelor acordate sectorului siderurgic.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Dreptul naţional</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Legea nr. 183 din <DATE ISO="19760502">2 mai 1976</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Legea nr. 183/1976<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>)<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Legea privind intervenţia extraordinară în Mezzogiorno (legge n° 183/1976 sulla disciplina dell'intervento straordinario nel Mezzogiorno, GURI nr. 121, din <DATE ISO="19760508">8 mai 1976</DATE>).</P></NOTE> prevede posibilitatea de a acorda un ajutor financiar direct, precum şi bonificaţii de dobândă în limita a 30 % din cuantumul investiţiilor pentru realizarea de proiecte industriale în Mezzogiorno.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6207"?><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 2909 din Codul civil italian (codice civile) conţine o normă potrivit căreia nimeni nu poate invoca motive asupra cărora s-a statuat printr-o decizie care se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce exclude, din punct de vedere procedural, orice posibilitate de a sesiza instanţa cu litigii asupra cărora s-a pronunţat deja cu titlu definitiv o altă instanţă. Potrivit instanţei de trimitere, acest principiu se aplică nu numai motivelor care au fost invocate în cursul procedurii anterioare, ci şi celor care ar fi putut fi invocate.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt, procedura şi întrebările preliminare</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Situaţia de fapt/cronologie</P></TI></TITLE><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Situaţia de fapt, astfel cum rezultă din dosar, poate fi rezumată după cum urmează (în ordine cronologică):</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>La <DATE ISO="19851106">6 noiembrie 1985</DATE>, predecesorul societăţii Lucchini Siderurgica SPA (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Lucchini<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>) a adresat o cerere de acordare a unui ajutor, în temeiul Legii nr. 183/1976. Pentru o investiţie globală de <FT TYPE="NUMBER">2550</FT> de milioane ITL în vederea modernizării anumitor instalaţii, Lucchini a solicitat să beneficieze de un împrumut de <FT TYPE="NUMBER">1020</FT> de milioane ITL cu bonificaţie de dobândă şi de o subvenţie din partea statului de 765 de milioane ITL (respectiv 30 % din cheltuieli).</P></ITEM><ITEM><P>Prin Decizia din <DATE ISO="19860611">11 iunie 1986</DATE>, institutul de credit însărcinat cu analizarea cererii privind finanţarea a acordat un împrumut de <FT TYPE="NUMBER">1020</FT> de milioane ITL pentru o durată de 10 ani, cu o dobândă bonificată de 4,25 %.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="19880420">20 aprilie 1988</DATE>, autorităţile italiene competente au notificat Comisiei, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din al treilea cod, un proiect de ajutor în favoarea Lucchini. Potrivit notificării, acest ajutor avea ca obiect o investiţie de <FT TYPE="NUMBER">2550</FT> de milioane ITL ce viza ameliorarea protecţiei mediului, pentru care trebuia să se acorde un împrumut cu bonificaţie de dobândă (în valoare de 367 de milioane ITL), precum şi o subvenţie (de 765 de milioane ITL).</P></ITEM><ITEM><P>Prin scrisoarea din <DATE ISO="19880622">22 iunie 1988</DATE>, Comisia a solicitat informaţii suplimentare cu privire la natura investiţiei care urma să beneficieze de aceste ajutoare, precum şi cu privire la condiţiile precise (nivel şi durată) ale împrumutului solicitat. Prin această scrisoare se solicita, în plus, autorităţilor competente să<?PAGE NO="I-6208"?> precizeze dacă ajutoarele erau acordate în conformitate cu o schemă generală în favoarea protecţiei mediului pentru a permite adaptarea instalaţiilor la noile norme în materie, cu indicarea normelor în cauză. Autorităţile italiene nu au răspuns la această scrisoare.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="19881116">16 noiembrie 1988</DATE>, prin Decizia nr. 7372, AGENSUD, devenită între timp autoritate competentă, a decis, având în vedere expirarea iminentă a termenului stabilit prin al treilea cod privind ajutoarele (şi anume la <DATE ISO="19881231">31 decembrie 1988</DATE>), să acorde cu titlu provizoriu în favoarea Lucchini un capital de 382,5 milioane ITL, respectiv 15 % din valoarea investiţiilor (în loc de 30 %, astfel cum era prevăzut în Legea nr. 183/76), ce urma a fi plătit înainte de <DATE ISO="19881231">31 decembrie 1988</DATE>, în conformitate cu al treilea cod. În schimb, bonificaţia de dobândă a fost refuzată, întrucât, prin acordarea acesteia, cuantumul global al ajutoarelor acordate ar fi depăşit limita de 15 % prevăzută în codul respectiv. În conformitate cu articolul 6 din al treilea cod, adoptarea măsurii finale de acordare a ajutorului a fost condiţionată de aprobarea de către Comisie şi nicio plată nu a fost efectuată de AGENSUD.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="19890113">13 ianuarie 1989</DATE>, întrucât, în lipsa informaţiilor solicitate autorităţilor italiene, Comisia nu a fost în măsură să evalueze compatibilitatea ajutoarelor preconizate cu piaţa comună, aceasta a declanşat împotriva acestor autorităţi procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (4) din al treilea cod privind ajutoarele. În <HT TYPE="ITALIC">Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene</HT> din <DATE ISO="19900323">23 martie 1990</DATE><NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="073" DATE.PUB="1990" PAGE.FIRST="5">JO C 73, p. 5</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE> a fost publicată o comunicare referitoare la această procedură.</P></ITEM><ITEM><P>Între timp, întrucât ajutorul nu îi fusese încă plătit, la <DATE ISO="19890406">6 aprilie 1989</DATE>, Lucchini a introdus o acţiune împotriva AGENSUD la o instanţă civilă [Tribunalul Civil şi Penal din Roma (Tribunale civile e penale di Roma)] pentru a se constata, în temeiul Legii nr. 183/1976, dreptul de a i se plăti sumele de 765 de milioane ITL (respectiv 30 % din cheltuielile de investiţii) şi de 367 de milioane de ITL (cu titlu de bonificaţie de dobândă).</P></ITEM><ITEM><P>Prin telexul din <DATE ISO="19890809">9 august 1989</DATE>, în cadrul procedurii declanşate de Comisie, autorităţile italiene au furnizat detalii suplimentare privind ajutorul în discuţie.</P></ITEM><ITEM><P>În cuprinsul unei scrisori din <DATE ISO="19891018">18 octombrie 1989</DATE>, Comisia a informat aceste autorităţi că răspunsul nu era satisfăcător, în măsura în care lipseau în continuare anumite detalii. În plus, Comisia indica faptul că, în cazul în care în<?PAGE NO="I-6209"?> termen de 15 zile lucrătoare nu se furniza un răspuns adecvat, se va considera îndreptăţită să adopte o decizie finală numai pe baza informaţiilor care i-au fost puse la dispoziţie. Nu s-a primit niciun răspuns la această scrisoare.</P></ITEM><ITEM><P>Prin Decizia 90/555/CECO a Comisiei din <DATE ISO="19900620">20 iunie 1990</DATE>, măsura a fost declarată în mod definitiv incompatibilă cu piaţa comună. Decizia a făcut obiectul unui comunicat de presă<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>IP(90) 498 din <DATE ISO="19900620">20 iunie 1990</DATE>.</P></NOTE>. În plus, Comisia a notificat decizia menţionată autorităţilor italiene prin scrisoarea din <DATE ISO="19900720">20 iulie 1990</DATE><NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Nota de transmitere SG(90) D/24789.</P></NOTE>. De asemenea, decizia a fost publicată în <HT TYPE="ITALIC">Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene</HT> din <DATE ISO="19901114">14 noiembrie 1990</DATE><NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="314" DATE.PUB="1990" PAGE.FIRST="17">JO L 314, p. 17</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>. Nici Lucchini şi nici guvernul italian nu au atacat această decizie.</P></ITEM><ITEM><P>Prin Hotărârea din <DATE ISO="19910724">24 iulie 1991</DATE>, instanţa italiană, pronunţându-se în primă instanţă, a statuat în favoarea Lucchini, în temeiul Legii nr. 183/1976.</P></ITEM><ITEM><P>Prin Hotărârea din <DATE ISO="19940506">6 mai 1994</DATE>, Corte d'appello di Roma (Curtea de Apel din Roma) a menţinut în apel hotărârea pronunţată de Tribunale civile e penale di Roma. Întrucât nu a fost atacată cu recurs, această hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat.</P></ITEM><ITEM><P>întrucât ajutorul a rămas neplătit, la <DATE ISO="19951120">20 noiembrie 1995</DATE>, Lucchini a solicitat o somaţie de plată, pe care a obţinut-o. La <DATE ISO="19951229">29 decembrie 1995</DATE>, somaţia respectivă a fost notificată autorităţii competente (în acel moment, Ministerul Industriei). În februarie 1996, ca urmare a neexecutării somaţiei, Lucchini a solicitat şi a obţinut sechestrarea parcului auto al Ministerului Industriei.</P></ITEM><ITEM><P>în consecinţă, la <DATE ISO="19960308">8 martie 1996</DATE>, în cadrul ministerului a fost adoptat Decretul nr. 17975, prin care, în executarea hotărârii pronunţate de Corte d'appello, a fost acordat un ajutor sub formă de capital în valoare de 765 de milioane ITL şi un ajutor de 367 milioane ITL sub forma unei bonificaţii de dobândă. Decretul conţinea însă şi o condiţie în sensul că aceste ajutoare vor fi revocate în tot sau în parte în cazul unei decizii comunitare defavorabile cu privire la validitatea acordării sau a plăţii ajutoarelor respective. Aceste ajutoare, majorate cu dobânda legală, au fost plătite la <DATE ISO="19960416">16 aprilie 1996</DATE>.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="19960715">15 iulie 1996</DATE>, Comisia a atras atenţia autorităţilor italiene asupra faptului că, în raport cu Decizia 90/555 şi cu al<?PAGE NO="I-6210"?> treilea cod privind ajutoarele, hotărârea pronunţată de Corte d'appello şi Decretul nr. 17975 erau contrare dreptului comunitar. Comisia a invitat guvernul italian să îşi prezinte observaţiile.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="19960726">26 iulie 1996</DATE>, Comisia a primit un răspuns, în cadrul căruia Ministerul Industriei a indicat faptul că ajutoarele fuseseră acordate sub rezerva dreptului de recuperare.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="19960916">16 septembrie 1996</DATE>, Comisia a invitat autorităţile italiene să recupereze ajutoarele în discuţie, în caz contrar urmând să declanşeze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor în temeiul articolului 88 CO.</P></ITEM><ITEM><P>Printr-un nou decret, cu numărul 20357, adoptat la <DATE ISO="19960920">20 septembrie 1996</DATE>, Ministerul Industriei a decis retragerea ajutoarelor şi a dispus rambursarea acestora.</P></ITEM><ITEM><P>Lucchini a atacat acest decret printr-o acţiune introdusă la <DATE ISO="19961116">16 noiembrie 1996</DATE> la o instanţă administrativă [şi anume Tribunale amministrativo regionale del Lazio (Tribunalul Administrativ Regional din Lazio)]. Instanţa respectivă a declarat, printre altele, că plata ajutoarelor nu mai putea fi contestată, întrucât hotărârea pronunţată de Corte d'appello dobândise autoritate de lucru judecat. Acţiunea introdusă de Lucchini a fost admisă la <DATE ISO="19990401">1 aprilie 1999</DATE>.</P></ITEM><ITEM><P>La <DATE ISO="19991102">2 noiembrie 1999</DATE>, Avvocatura Generale dello Stato, în numele ministerului, a declarat apel la Consiglio di Stato împotriva acestei decizii.</P></ITEM><ITEM><P>În vederea soluţionării conflictului dintre hotărârea pronunţată de Corte d'appello, care se bucură de autoritate de lucru judecat, şi Decizia 90/555, Consiglio di Stato a formulat o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare prin Decizia din <DATE ISO="20041022">22 octombrie 2004</DATE>.</P></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>întrebările preliminare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Consiglio di Stato, în exercitarea competenţei jurisdicţionale, a adresat Curţii următoarele întrebări:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>în conformitate cu principiul supremaţiei dreptului comunitar direct aplicabil, reprezentat în speţă de Decizia generală nr. 3484/85/CECO, de Decizia Comisiei<?PAGE NO="I-6211"?> din <DATE ISO="19900620">20 iunie 1990</DATE>, care a fost notificată la <DATE ISO="19900720">20 iulie 1990</DATE>, precum şi de Decizia nr. 5259 a Comisiei din <DATE ISO="19960916">16 septembrie 1996</DATE>, prin care se dispune recuperarea ajutorului, acte în temeiul cărora a fost adoptată decizia de recuperare atacată prin prezenta acţiune (şi anume Decretul nr. 20357 din <DATE ISO="19960920">20 septembrie 1996</DATE> privind revocarea Decretelor nr. 17975 din <DATE ISO="19960308">8 martie 1996</DATE> şi nr. 18337 din <DATE ISO="19960403">3 aprilie 1996</DATE>), este din punct de vedere juridic posibil şi întemeiat ca o administraţie naţională să recupereze un ajutor de la un beneficiar privat, în condiţiile în care o hotărâre pronunţată de o instanţă civilă de constatare a existenţei obligaţiei necondiţionate de plată a ajutorului în cauză a dobândit autoritate de lucru judecat?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Având în vedere principiul necontestat potrivit căruia decizia privind recuperarea ajutorului face parte din dreptul comunitar, dar punerea în aplicare a acesteia şi procedura de recuperare aferentă sunt, în lipsa unor dispoziţii comunitare în această privinţă, reglementate de dreptul naţional (Hotărârea din <DATE ISO="19830921">21 septembrie 1983</DATE>, Deutsche Milchkontor, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="205/82—215/82" YEAR="1983" PAGE.ECR="2633">205/82-215/82, Rec., p. 2633</REF.DOC.ECR>), procedura de recuperare este imposibilă din punct de vedere juridic în situaţia în care există o decizie judecătorească efectivă, care a dobândit autoritate de lucru judecat (articolul 2909 din Codul civil), care îşi produce efectele între un particular şi administraţie şi pe care administraţia este ţinută să o respecte?<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Procedura în faţa Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Lucchini, guvernele italian, ceh şi olandez, precum şi Comisia au depus observaţii scrise. Acestea şi-au precizat poziţiile în şedinţa din <DATE ISO="20060606">6 iunie 2006</DATE>.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Poziţiile pârtilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Considerăm că, în această cauză cu adevărat neobişnuită, în care Curtea trebuie să examineze şi să se pronunţe asupra raportului dintre una dintre dispoziţiilecheie ale dreptului comunitar, şi anume articolul 88 CO, şi principiul <HT TYPE="ITALIC">res iudicata,</HT> este utilă o prezentare mai detaliată decât cea efectuată în mod obişnuit a observaţiilor formulate de părţile din acţiunea principală, de statele membre şi de Comisie.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>În esenţă, Lucchini şi guvernul ceh susţin că o decizie judecătorească care a dobândit autoritate de lucru judecat prevalează faţă de interesul Comunităţii de a recupera un ajutor acordat cu încălcarea dreptului comunitar. Aceştia invocă, în<?PAGE NO="I-6212"?> această privinţă, Hotărârile Eco-Swiss<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19990601">1 iunie 1999</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-126/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-3055">C-126/97, Rec., p. I-3055</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Köbler<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20030930">30 septembrie 2003</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-224/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-10239">C-224/01, Rec., p. I-10239</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Kühne &amp; Heitz<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20040113">13 ianuarie 2004</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-453/00" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-837">C-453/00, Rec., p. I-837</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> şi Kapferer<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20060316">16 martie 2006</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-234/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-2585">C-234/04, Rec., p. I-2585</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Atât guvernul italian şi cel olandez, cât şi Comisia recunosc importanţa principiului <HT TYPE="ITALIC">res iudicata</HT> astfel cum a fost aplicat în această jurisprudenţă, însă consideră că acest principiu nu se aplică în speţă sau că trebuie să se facă o excepţie de la acesta.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Mai întâi, Lucchini contestă admisibilitatea deciziei de trimitere. Motivele pe care le invocă în acest sens se întemeiază pe inexistenţa unei norme comunitare care să fie interpretată, pe inexistenţa unui litigiu care să fie soluţionat şi pe faptul că întrebările adresate ar avea un caracter ipotetic. În continuare, în subsidiar, aceasta pune la îndoială validitatea Deciziei 90/555, care ar fi viciată de o serie de neregularităţi formale.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Pe fond, Lucchini se prevalează de o jurisprudenţă constantă potrivit căreia singura apărare pe care o poate invoca un stat în cadrul unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor introduse de Comisie în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE este imposibilitatea absolută de a executa în mod corect decizia Comisiei. Lucchini susţine că această imposibilitate rezultă din hotărârea irevocabilă şi necondiţionată pronunţată de Corte d'appello.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>Lucchini recunoaşte existenţa unui principiu potrivit căruia niciun ajutor de stat nu poate fi acordat în cazul în care, printr-o decizie a Comisiei, acest ajutor a fost declarat incompatibil cu dreptul comunitar. Cu toate acestea, există o normă de drept superioară acestui principiu, potrivit căreia orice operator economic poate să se considere protejat de principiul autorităţii de lucru judecat, care se întemeiază pe principiul fundamental al securităţii juridice.</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>În plus faţă de hotărârile menţionate mai sus, guvernul ceh invocă, precum Lucchini, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din <DATE ISO="19990322">22 martie 1999</DATE> de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="083" DATE.PUB="1999" PAGE.FIRST="1">JO L 83, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 41).</P></NOTE>. Potrivit acestei dispoziţii, Comisia nu poate solicita recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept comunitar, în opinia guvernului ceh, <HT TYPE="ITALIC">res iudicata</HT> este unul dintre aceste principii.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6213"?><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Guvernul italian susţine că principiul autorităţii de lucru judecat nu este aplicabil în speţă, întrucât presupune o decizie pronunţată în cadrul unei acţiuni între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi acelaşi temei<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Pentru a ilustra aceasta, guvernul italian citează Hotărârea din <DATE ISO="19850919">19 septembrie 1985</DATE>, Hoogovens Groep/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="172/83+226/83" YEAR="1985" PAGE.ECR="2831">172/83 şi 226/83, Rec., p. 2831, punctul 9</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Or, a treia dintre aceste condiţii nu ar fi îndeplinită în speţă, având în vedere, pe de o parte, diferenţele dintre procedura civilă care a determinat pronunţarea hotărârii de către Corte d'appello şi procedura de drept administrativ în curs la instanţa de trimitere şi, pe de altă parte, faptul că Corte d'appello nu s-a întemeiat pe al treilea cod privind ajutoarele şi nu a luat în considerare la pronunţare Decizia 90/555.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>În continuare, guvernul italian arată că Lucchini nu poate invoca protecţia încrederii legitime. Orice întreprindere ştie că nu are dreptul de a primi un ajutor de stat decât dacă a fost luată o decizie favorabilă în acest sens atât la nivel comunitar, cât şi naţional. Chiar dacă ar exista la nivel naţional o decizie judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat, aceasta tot nu ar înseamnă că întreprinderea poate primi ajutorul. Întreprinderea trebuie să aştepte şi adoptarea unei decizii de către Comisie. într-adevăr, Comisia nu este ţinută de soluţia instanţei naţionale. Nu poate fi, aşadar, vorba despre o încredere legitimă care merită să fie protejată împotriva tentativelor de recuperare a ajutorului. De asemenea, guvernul italian susţine că Lucchini ar fi putut să formuleze o acţiune împotriva deciziei Comisiei. în sfârşit, acesta afirmă că, în contextul regimului comunitar al ajutoarelor de stat, competenţa instanţei naţionale este limitată. Instanţa naţională nu se poate pronunţa asupra compatibilităţii ajutorului de stat, astfel încât autoritatea de lucru judecat este limitată în prezenta cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>Guvernul olandez consideră că este vorba despre o situaţie excepţională care justifică îndepărtarea de la principiile autorităţii de lucru judecat şi autonomiei procedurii naţionale. în opinia guvernului olandez, care citează Hotărârea Kapferer, citată anterior, trebuie să se pornească de la intangibilitatea autorităţii de lucru judecat. Contestarea în justiţie a unei decizii judecătoreşti care a devenit definitivă ar aduce atingere în mod grav principiului securităţii juridice, stabilităţii raporturilor juridice şi, până la urmă, însăşi autorităţii puterii judiciare. în al doilea rând, guvernul olandez evocă principiul autonomiei procedurale naţionale. în principiu, o decizie judecătorească care a dobândit autoritate de lucru judecat nu poate fi atacată pentru motivul că încalcă dreptul comunitar decât în cazul în care normele procedurale naţionale permit acest lucru.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6214"?><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, guvernul olandez consideră că, în speţă, având în vedere circumstanţele deosebit de grave, este vorba despre o situaţie de excepţie. În opinia acestuia, ar fi prezenţi următorii factori: 1) o decizie judecătorească în materie de ajutoare de stat, domeniu în care Comisia se bucură de competenţă exclusivă; 2) o decizie anterioară a Comisiei care permite să se concluzioneze fără ambiguitate că decizia judecătorească ulterioară este contrară dreptului comunitar - în această privinţă, guvernul subliniază că toate organele unui stat membru, inclusiv instanţele naţionale, sunt ţinute de o decizie a Comisiei în materie; 3) instanţa naţională şi părţile în procedura de fond ştiau sau ar fi trebuit să ştie că ajutorul fusese deja declarat incompatibil cu piaţa comună. În opinia guvernului olandez, dispoziţiile tratatului referitoare la ajutoarele de stat ar fi private de efectul util dacă, într-o situaţie excepţională precum cea din speţă, s-ar admite că nu ar fi posibilă nicio recuperare.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>La rândul său, Comisia consideră că este necesar să se facă deosebirea între autoritatea recunoscută deciziilor prin care, în urma unei proceduri contradictorii, se statuează asupra drepturilor de care părţile în litigiu pot dispune în mod liber şi autoritatea deciziilor instanţelor naţionale în materie de ajutoare de stat, domeniu în care interesele autorităţilor naţionale şi ale beneficiarilor sunt deseori aceleaşi şi în care problema — fundamentală pentru cele două părţi - a legalităţii ajutorului este reglementată de dispoziţii obligatorii de drept comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Comisia invocă în primul rând obligaţia, prevăzută de dreptul comunitar, de a i se notifica în prealabil ajutoarele. Această obligaţie de notificare prealabilă este asumată de statul membru ca atare, oricare ar fi organul care acordă ajutoarele. Aceasta se aplică, aşadar, şi instanţelor. Faptul că un ajutor este acordat în temeiul unei decizii în acest sens a unei instanţe naţionale nu dispensează statul membru de obligaţia de a notifica în prealabil ajutorul şi de a nu îl acorda înainte de fi autorizat de Comisie. În plus, raporturile dintre organul care acordă ajutorul şi cel care este responsabil cu notificarea acestuia reprezintă probleme de ordin intern care nu pot constitui obstacole în calea aplicării dreptului comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>În opinia Comisiei, argumentul potrivit căruia o hotărâre pronunţată de o instanţă civilă s-ar putea opune recuperării unui ajutor confundă două niveluri diferite: cel al procedurii naţionale (în special consecinţele hotărârii pronunţate de o instanţă civilă cu privire la competenţele administraţiei naţionale) şi cel al procedurii prevăzute pentru acordarea ajutoarelor de stat, care presupune nu numai îndeplinirea procedurii naţionale, ci şi respectarea constrângerilor care decurg din dreptul comunitar, până la momentul în care Comisia autorizează ajutorul notificat.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6215"?><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>În speţă, proiectul de ajutor a fost notificat Comisiei de autorităţile italiene în conformitate cu al treilea cod privind ajutoarele. Decizia autorităţilor respective privind cererea de acordare a ajutoarelor formulată de Lucchini conţinea o condiţie, şi anume autorizarea din partea Comisiei. Or, Comisia le-a declarat incompatibile cu piaţa comună. Decizia naţională nu a produs, aşadar, niciun efect.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>Numai mult mai târziu, instanţele italiene (mai întâi Tribunale civile e penale di Roma, ulterior Corte d'appello) au recunoscut dreptul subiectiv al Lucchini de a primi ajutorul respectiv. În temeiul acestor decizii, autorităţile italiene au acordat ajutorul, prin decret, însă şi decretul conţinea o condiţie.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Comisia elaborează două ipoteze. În una dintre acestea, ajutorul de stat acordat corespunde celui asupra căruia Comisia s-a pronunţat deja, şi anume cel interzis. În cealaltă, este vorba despre un ajutor diferit de cel care a făcut obiectul notificării şi al deciziei. În cele două ipoteze, jurisprudenţa indică foarte clar ceea ce trebuie să facă instanţa. În prima, instanţa este ţinută de decizia prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piaţa comună: aceasta trebuie să acţioneze în consecinţă. În a doua, clauza de standstill de la articolul 88 alineatul (3) CE, astfel cum a fost interpretată de Curte, se aplică în mod direct.</TXT></NP><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>Ne aflăm, de fapt, în prezenţa unei decizii comunitare devenite inatacabilă. Intangibilitatea unei asemenea decizii este expresia cerinţei de securitate juridică; decizia respectivă este, aşadar, obligatorie pentru toate organele statului italian. În plus, potrivit Comisiei, autoritatea de lucru judecat a deciziei instanţei italiene nu priveşte decât etapa naţională a procedurii de acordare şi nu are niciun efect la nivel comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>în continuare, Comisia se prevalează de o jurisprudenţă<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În această privinţă, Comisia menţionează Hotărârea din <DATE ISO="19900920">20 septembrie 1990</DATE>, Comisia/Germania, cunoscută sub numele <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>BUG-Alutechniek<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-5/89" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-3437">C-5/89, Rec., p. I-3437</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="19970320">20 martie 1997</DATE>, Alean Deutschland (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-24/95" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-1591">C-24/95, Rec., p. I-1591</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> potrivit căreia dispoziţiile de drept naţional trebuie aplicate astfel încât să nu facă practic imposibilă recuperarea impusă de dreptul comunitar şi să ţină pe deplin seama de interesul comunitar şi invocă de asemenea decizii<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În această privinţă, Comisia face referire, printre altele, la Hotărârea din <DATE ISO="20040107">7 ianuarie 2004</DATE>, Wells (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-201/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-723">C-201/02, Rec., p. I-723, punctul 64</REF.DOC.ECR> şi următoarele), la Hotărârea din <DATE ISO="20010628">28 iunie 2001</DATE>, Larsy (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-118/00" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-5063">C-118/00, Rec., p. I-5063, punctele 51-55</REF.DOC.ECR>), precum şi la Hotărârea Kühne &amp; Heitz, citată la nota de subsol 13, punctele 23-28.</P></NOTE> din care reiese că supremaţia dreptului comunitar implică în anumite cazuri o relativizare a securităţii juridice.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>în sfârşit, Comisia declară că supremaţia dreptului comunitar poate implica faptul că orice act naţional administrativ sau chiar de natură legislativă contrar dreptului comunitar trebuie să rămână fără efect. Comisia nu<?PAGE NO="I-6216"?> vede niciun motiv pentru ca acest principiu să nu se aplice şi unei decizii judecătoreşti contrare dreptului comunitar care s-ar bucura de autoritate de lucru judecat.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Analiza</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>Ordinile juridice naţionale ale tuturor statelor membre includ principiul <HT TYPE="ITALIC">res iudicata,</HT> al autorităţii de lucru judecat. Este în interesul securităţii juridice ca deciziile judecătoreşti care nu pot face obiectul unei căi de atac să dobândească un caracter inatacabil în raporturile sociale, cu alte cuvinte, să devină fapte juridice. Aceste fapte juridice trebuie respectate. Aceasta înseamnă că este exclusă introducerea unei noi acţiuni cu acelaşi obiect, între aceleaşi părţi şi având acelaşi temei.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Dintr-o analiză comparativă rezultă, cu toate acestea, că, în pofida importanţei majore a principiului autorităţii de lucru judecat, acesta nu se aplică în mod absolut, în diferitele ordini juridice naţionale pot exista şi excepţii de la regulă, chiar dacă sunt supuse unor condiţii stricte<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Pentru o analiză comparativă mai vastă, a se vedea <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>Nota de cercetare<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/> privind funcţionarea şi semnificaţia autorităţii de lucru judecat în statele membre (document intern), întocmită în cadrul prezentei cauze, la cererea Curţii, de Direcţia bibliotecă, cercetare şi documentare.</P></NOTE>. De exemplu, în cazul unei fraude sau atunci când decizia care a devenit inatacabilă conţine o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reiese că autoritatea de lucru judecat nu poate acoperi încălcări evidente ale drepturilor fundamentale (comunitare)<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, printre altele, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea Dangeville împotriva Franţei din <DATE ISO="20020412">12 aprilie 2002</DATE>, Recueil des arrêts et décisions, 2002-III.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>Principiul autorităţii de lucru judecat este respectat şi în ordinea juridică comunitară<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, de exemplu, Ordonanţa din <DATE ISO="19960711">11 iulie 1996</DATE>, Coussios/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-397/95 P" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-3873">C-397/95 P, Rec., p. I-3873</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="20060601">1 iunie 2006</DATE>, P&amp;O European Ferries (Vizcaya)/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-442/03 P+C-471/03 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-4845">C-442/03 P şi C-471/03 P, Rec., p. I-4845</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată în cadrul acesteia).</P></NOTE>. Consideraţiile care îl justifică sunt aceleaşi cu cele din ordinile juridice naţionale, în plus, importanţa acestui principiu este recunoscută şi în raportul dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional. Curtea a confirmat acest lucru în Hotărârile Eco Swiss, Köbler, Kühne &amp; Heitz şi Kapferer.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, trebuie precizat că niciuna dintre aceste cauze nu a privit exercitarea competenţelor comunitare ca atare.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>În cauza Köbler, instanţa naţională, pronunţându-se în primă instanţă, aplicase<?PAGE NO="I-6217"?> în mod incorect dreptul comunitar. Curtea a apreciat că acest lucru putea să dea naştere unei acţiuni în despăgubiri, în anumite condiţii. Cu toate acestea, decizia în litigiu nu a avut niciun efect direct asupra exercitării competenţelor comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>În cauza Kühne &amp; Heitz, de asemenea, instanţa naţională a aplicat în mod incorect dreptul comunitar. Din nou, decizia instanţei nu afecta exercitarea competenţelor comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Aceeaşi este situţia în cauzele Eco Swiss şi Kapferer. În plus, este vorba despre cauze în care se putea declara apel, însă părţile au lăsat să se scurgă termenul pentru introducerea acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>în cauza Eco Swiss, o hotărâre arbitrală intermediară având caracterul unei hotărâri finale nu fusese atacată cu acţiune în anulare în termenul prevăzut. Termenul pentru introducerea acţiunii în sine nu făcea excesiv de dificilă sau practic imposibilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică comunitară. În aceste împrejurări, dreptul comunitar nu impune instanţei naţionale obligaţia de a nu ţine seama de normele de procedură interne, chiar dacă astfel ar fi fost posibilă examinarea unei eventuale încălcări a dreptului comunitar<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În plus, Comisia sau autorităţile naţionale din domeniul concurenţei ar avea întotdeauna posibilitatea de acţiona pentru a <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>remedia<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/> o asemenea încălcare - în această cauză era vorba despre un contract susceptibil de a fi contrar articolului 81 CE. Chiar şi concurenţii care erau vătămaţi prin acest contract şi care nu erau afectaţi de autoritatea de lucru judecat puteau introduce o acţiune.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>în cauza Kapferer, fusese ridicată de la început, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="20001222">22 decembrie 2000</DATE> privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="012" DATE.PUB="2001" PAGE.FIRST="1">JO 2001, L 12, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74).</P></NOTE>, o excepţie de necompetenţă a instanţei sesizate. Excepţia a fost respinsă, însă instanţa sesizată a statuat pe fond în favoarea părţii adverse doamnei Kapferer, o societate de vânzări prin corespondenţă. În apelul declarat de doamna Kapferer, societatea respectivă nu a mai considerat necesar să ridice din nou excepţia de necompetenţă. Prin urmare, această parte a deciziei a dobândit autoritate de lucru judecat. Şi în această ipoteză, Curtea a decis că dreptul comunitar nu impunea unei instanţe naţionale obligaţia de a nu ţine seama de normele de procedură interne în temeiul cărora o decizie a dobândit autoritate de lucru judecat.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Cauzele Köbler şi Kühne &amp; Heitz, citate anterior, au în comun faptul că justiţiabilii epuizaseră în cadrul acestora toate căile de atac. În ambele cazuri, instanţa care se pronunţase în ultimă instanţă nu sesizase Curtea cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare şi, prin urmare, aplicase<?PAGE NO="I-6218"?> în mod greşit dreptul comunitar. În cauza Köbler, această încălcare a dreptului comunitar de către un organ care se pronunţa în ultimă instanţă putea fi compensată printr-o despăgubire. În cauza Kühne &amp; Heitz, o asemenea compensare era posibilă dacă se încălca principiul autorităţii de lucru judecat (prin decizia judecătorească, decizia autorităţii administrative respective dobândise autoritate de lucru judecat), transformând competenţa autorităţii administrative de a revizui o decizie anterioară într-o obligaţie de a proceda în acest mod în speţă.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>Din această jurisprudenţă reiese că părţile au propria lor responsabilitate de a revendica drepturi de care pot dispune în mod liber (cauza Kapferer) sau pe care le pot pretinde în temeiul dreptului comunitar (cauzele Köbler şi Kühne &amp; Heitz). Dacă lasă să se scurgă un termen<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Trebuie, bineînţeles, să fie vorba despre un termen rezonabil.</P></NOTE> sau dacă nu li se pare oportun să declare apel sau, mai mult, dacă nu declanşează nicio procedură, vor suporta consecinţele, cu alte cuvinte, nu vor putea invoca ulterior drepturi care le sunt conferite de dreptul comunitar. Dacă, în schimb, au făcut toate demersurile pentru a-şi apăra interesele şi au profitat de toate posibilităţile oferite de ordinea juridică naţională, acestea au dreptul de a exercita acţiunile pe care le prevede dreptul naţional pentru a obţine despăgubiri pentru actele ilicite ale autorităţilor publice, şi anume pentru a fi indemnízate ca urmare a unei acţiuni contrare dreptului comunitar a autorităţilor administrative sau judiciare naţionale respective (cauza Köbler) sau, dacă dreptul naţional oferă această posibilitate, pentru a solicita revizuirea deciziei administrative în litigiu (cauza Kühne &amp; Heitz). Este adevărat că această jurisprudenţă, în care respectarea autorităţii de lucru judecat are, între părţi, rolul de principiu juridic, pare că nu exclude orice derogare de la autoritatea de lucru judecat, însă excepţiile nu sunt admise decât în cazuri speciale, în care adagiul <HT TYPE="ITALIC"><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>res iudicatas pro veritate habetur<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>,</HT> aplicabil părţilor în litigiu, trebuie să cedeze în faţa unor interese juridice mai importante.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>În speţă, hotărârea pronunţată de Corte d'appello, care a dobândit autoritate de lucru judecat, nu are consecinţe numai la nivelul raporturilor juridice, potrivit dreptului italian, între întreprinderea care primeşte subvenţia şi statul italian. Această hotărâre încalcă şi competenţa exclusivă a Comisiei, reglementată de dreptul comunitar, de a examina compatibilitatea măsurii de ajutor respective cu piaţa comună şi nu respectă obligaţiile care îi revin statului italian în temeiul dreptului comunitar atunci când acesta acordă ajutoare de stat.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>În prezenta cauză nu este vorba despre un litigiu între o autoritate administrativă naţională şi o persoană privată care nu poate fi rezolvat decât în cadrul ordinii juridice naţionale, ci despre un litigiu care trebuie<?PAGE NO="I-6219"?> soluţionat, în primul rând, în lumina dreptului comunitar şi în care delimitarea domeniilor ordinii juridice naţionale şi, respectiv, comunitare - şi, prin urmare, a obligaţiilor instanţei naţionale în cele două ordini juridice - trebuie efectuată cu precizie.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Obligaţiile instanţelor naţionale</P></TI></TITLE><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>în lumina celor de mai sus, vom examina mai întâi obligaţiile care revin instanţelor naţionale în legătură cu aplicarea şi asigurarea respectării normelor de drept comunitar relevante.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Amintim în primul rând că, în cadrul aplicării regimului comunitar al ajutoarelor de stat, există o împărţire clară a misiunilor şi a competenţelor între Comisie, pe de o parte, şi instanţele naţionale, pe de altă parte.</P></TI></TITLE><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>Comisia, care este autoritatea administrativă responsabilă cu punerea în aplicare şi dezvoltarea politicii de concurenţă în interesul general al Comunităţii, este singura competentă pentru a examina compatibilitatea cu piaţa comună a tuturor măsurilor de ajutor care intră sub incidenţa articolului 87 alineatul (1) CE şi a codului privind ajutoarele în cadrul CECO, care ne interesează aici.<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, printre altele, Hotărârea din <DATE ISO="19911121">21 noiembrie 1991</DATE>, Federation Nationale du Commerce extérieur des produits alimentaires si alţii (cunoscută sub numele <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>FNCE si alţii<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>) (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-354/90" YEAR="1991" PAGE.ECR="I-5505">C-354/90, Rec, p. I-5505</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE></TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>Prin urmare, statele membre trebuie să notifice Comisiei ajutoarele de stat pe care intenţionează să le acorde (obligaţia de notificare) şi să aştepte decizia Comisiei pentru a le pune în aplicare (obligaţia de standstill). în cazul unei decizii <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>pozitive<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>, măsura poate fi aplicată. Dacă decizia este <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>negativă<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>, obligaţia de standstill devine, ca să spunem aşa, definitivă<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În ceea ce priveşte finalitatea şi întinderea acestor obligaţii, a se vedea, printre altele, Hotărârea din <DATE ISO="19731211">11 decembrie 1973</DATE>, Lorenz (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="120/73" YEAR="1973" PAGE.ECR="1471">120/73, Rec, p. 1471, punctele 3 şi 4</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="19770521">21 mai 1977</DATE>, Comisia/Regatul Unit (cauzele conexate <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="31/77 R+53/77 R" YEAR="1977" PAGE.ECR="921">31/77 R şi 53/77 R, Rec, p. 921, punctele 16-29</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="19841009">9 octombrie 1984</DATE>, Heineken (cauzele conexate <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="91/83+127/83" YEAR="1984" PAGE.ECR="3435">91/83 şi 127/83, Rec, p. 3435, punctul 20</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="19900214">14 februarie 1990</DATE>, Franţa/Comisia (cunoscută sub numele Boussac Saint Frères) (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-301/87" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-307">C-301/87, Rec, p. I-307, punctele 16 şi 17</REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea, de exemplu, Hotărârea din <DATE ISO="20030128">28 ianuarie 2003</DATE>, Germania/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-334/99" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-1139">C-334/99, Rec, p. I-1139, punctul 49</REF.DOC.ECR>), si Hotărârea din <DATE ISO="20040715">15 iulie 2004</DATE>, Spania/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-501/00" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-6717">C-501/00, Rec, p. I-6717, punctele 67-69</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Un ajutor plătit înaintea notificării sau în timpul procedurii de examinare trebuie recuperat. Regula principală poate fi rezumată după cum urmează: statele membre nu pot acorda ajutorul înainte de prezentarea unei opinii exprese a Comisiei cu privire la compatibilitatea ajutorului cu piaţa comună.</TXT></NP><?PAGE NO="I-6220"?><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>Instanţele naţionale nu au, aşadar, competenţa de a se pronunţa asupra compatibilităţii ajutoarelor de stat<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea Hotărârea FNCE şi alţii, citată la nota de subsol 25, punctul 12. A se vedea de asemenea Hotărârea din <DATE ISO="19960711">11 iulie 1996</DATE>, Syndicat français de l'Express international şi alţii (cunoscută sub numele <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>SFEI şi alţii<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>) (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-39/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-3547">C-39/94, Rec., p. I-3547, punctul 42</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="19990617">17 iunie 1999</DATE>, Piaggio (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-295/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-3735">C-295/97, Rec, p. I-3735, punctul 30</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. în schimb, acestea au un rol esenţial în ordinea juridică comunitară, asigurând respectarea normelor comunitare în materia ajutoarelor de stat, în special a principiului amintit mai sus potrivit căruia niciun ajutor nu poate fi acordat fără autorizarea expresă prealabilă a Comisiei, şi, de asemenea, aplicând şi asigurând respectarea deciziilor adoptate de Comisie în exercitarea competenţelor sale.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>Articolul 88 alineatul (3) CE este o dispoziţie obligatorie a tratatului, cu efect direct şi care interzice plata efectivă a oricărei forme de ajutor fără intervenţia şi autorizarea prealabilă a Comisiei. Articolul 6 din codul privind ajutoarele aplicabil în speţă conţine dispoziţii similare. Prin urmare, instanţele naţionale sesizate cu o cerere de examinare a unei măsuri naţionale prin care se acordă un ajutor de stat au obligaţia de a verifica în mod sistematic dacă au fost respectate articolul 88 alineatul (3) CE sau dispoziţiile echivalente din codul privind ajutoarele în cadrul CECO.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Aceste principii generale au fost dezvoltate într-o serie de hotărâri în care Curtea a statuat că instanţa naţională trebuie să protejeze drepturile justiţiabililor atunci când autorităţile naţionale încalcă principiul amintit mai sus şi trebuie să procedeze în consecinţă, conform dreptului naţional, atât în ceea ce priveşte validitatea actelor de punere în aplicare a măsurilor de ajutor, cât şi în ceea ce priveşte recuperarea ajutoarelor financiare acordate între timp<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în special Hotărârile Lorenz, citată la nota de subsol 26, punctul 8, FNCE şi alţii, citată la nota de subsol 25, punctul 12, SFEI şi alţii, citată la nota de subsol 27, punctul 40, Hotărârea din <DATE ISO="19921216">16 decembrie 1992</DATE>, Lornoy şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-17/91" YEAR="1992" PAGE.ECR="I-6523">C-17/91, Rec., p. I-6523, punctul 30</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20050113">13 ianuarie 2005</DATE>, Streekgewest (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-174/02" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-85">C-174/02, Rec., p. I-85, punctul 17</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="20060615">15 iunie 2006</DATE>, Air Liquide (cauzele conexate <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-393/04+C-41/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-5293">C-393/04 şi C-41/05, Rec., p. I-5293, punctul 42</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>în al doilea rând, acţiunea instanţei naţionale se întemeiază pe deciziile direct aplicabile adoptate de Comisie potrivit articolului 88 alineatul (2) CE. în cauza Capolongo<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19730619">19 iunie 1973</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="77/72" YEAR="1973" PAGE.ECR="611">77/72, Rec, p. 611, punctul 6</REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <DATE ISO="19770322">22 martie 1977</DATE>, Steinike &amp; Weinlig (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="78/76" YEAR="1977" PAGE.ECR="595">78/76, Rec., p. 595</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a indicat că deciziile adoptate de Comisie în urma procedurii de examinare prevăzute la articolul 88 alineatul (2) primul paragraf CE au efect direct. Trebuie, aşadar, ca instanţa naţională să acţioneze în consecinţă şi în cazul unei decizii negative, şi anume o decizie în cadrul căreia este concretizată interdicţia prevăzută la articolul 87 alineatul (1) CE<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Steinike &amp; Weinlig, citată la nota de subsol 29.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>în al treilea rând, instanţa naţională poate avea un rol în cazul în care Comisia dispune recuperarea unui ajutor. în temeiul articolului 249 CE coroborat cu articolul 10<?PAGE NO="I-6221"?> CE, asemenea decizii sunt obligatorii pentru toate organele statului membru destinatar, inclusiv instanţele judecătoreşti. Instanţa naţională va trebui, aşadar, să acţioneze în consecinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>în plus, aceste decizii impun statelor membre destinatare obligaţii exprese şi necondiţionate, de la care acestea nu se pot sustrage. Aceste obligaţii au repercusiuni şi asupra persoanelor private interesate. în primul rând, asupra celor cărora le-a fost plătit în mod nelegal ajutorul: acestea vor trebui să îl ramburseze. în al doilea rând, asupra terţilor interesaţi care pot solicita în faţa instanţelor naţionale executarea obligaţiei, dacă statul destinatar nu se conformează obligaţiei de recuperare în termenul prevăzut<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în special Hotărârea S treekgewest, citată la nota de subsol 28.</P></NOTE><NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în plus, chiar Comisia poate utiliza posibilitatea pe care o are în temeiul articolelor 88 şi 228 CE de a obliga un stat membru să execute o decizie de recuperare.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>Caracterul strict al acestei obligaţii de recuperare se explică prin faptul că normei fundamentale prevăzute la articolul 87 alineatul (1) CE, potrivit căreia concurenţa nu trebuie să fie denaturată prin măsuri naţionale de ajutor, i se conferă astfel efectele avute în vedere de semnatarii tratatului.</TXT></NP><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>Precizăm, în sfârşit, că recuperarea unui ajutor trebuie să fie efectuată conform normelor naţionale de procedură, cu condiţia ca acestea să nu facă practic imposibilă recuperarea impusă de dreptul comunitar (principiul efectivităţii)<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în special Hotărârea din <DATE ISO="19890202">2 februarie 1989</DATE>, Comisia/Germania (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="94/87" YEAR="1989" PAGE.ECR="I-175">C-94/87, Rec, p. 175, punctul 12</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="19900321">21 martie 1990</DATE>, Belgia/Comisia (cunoscută sub numele <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Tubemeuse<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>) (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-142/87" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-959">C-142/87, Rec, p. I-959, punctul 61</REF.DOC.ECR>), Hotărârea BUG-Alutechnik, citată la nota de subsol 17, punctul 12, Hotărârea Alean Deutschland, citată la nota de subsol 17, punctul 24, şi Hotărârea din <DATE ISO="20001012">12 octombrie 2000</DATE>, Spania/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-480/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-8717">C-480/98, Rec, p. I-8717, punctul 34</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>Din aceste consideraţii rezultă că o instanţă naţională care este sesizată cu examinarea, în lumina dreptului naţional, a acordării unui ajutor de stat, va trebui să verifice întotdeauna dacă au fost respectate obligaţiile ce rezultă din articolul 88 alineatul (3) CE sau, precum în speţă, obligaţiile echivalente prevăzute în codul privind ajutoarele în cadrul CECO şi dacă există decizii ale Comisiei care interzic plata ajutorului sau îl supun unor restricţii sau unor condiţii speciale, după caz.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Coexistenţa ordinilor juridice comunitară şi naţională presupune, aşadar, că instanţa naţională trebuie să verifice întotdeauna, atunci când aplică dreptul naţional în speţă, dacă au fost respectate cerinţele din dreptul comunitar şi dacă aplicarea dreptului naţional nu aduce atingere competenţelor atribuite Comisiei în vederea respectării regimului ajutoarelor de stat, în calitate de<?PAGE NO="I-6222"?> pilon al ordinii juridice comunitare. în această privinţă, facem trimitere la Hotărârea Eco Swiss<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 11, punctele 36 şi 39. în Concluziile prezentate în cauza ARAP şi alţii/Comisia (Hotărârea din <DATE ISO="20020516">16 mai 2002</DATE>, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-321/99 P" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-4287">C-321/99 P, Rec., p. I-4287</REF.DOC.ECR>), am indicat deja că articolele 87 CE şi 88 CE sunt de ordine publică (punctul 189 din aceste concluzii).</P></NOTE>, în care Curtea a precizat în mod expres că dispoziţiile tratatului care reglementează concurenţa sunt de ordine publică. Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte dispoziţiile în materie de concurenţă aplicabile în raporturile dintre Comunitate şi statele membre, şi anume, în speţă, articolele 87 CE şi 88 CE, precum şi articolul 4 CO.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>Menţionăm de asemenea faptul că, în procedura principală, statul italian a respectat sau a încercat să respecte obligaţiile care decurg din articolul 6 din codul privind ajutoarele. Acesta a notificat Comisiei decizia pe care o luase iniţial, potrivit căreia intenţiona să acorde un ajutor în favoarea Lucchini. Ulterior, acesta a refuzat să plătească ajutorul, în aşteptarea deciziei Comisiei, şi, chiar atunci când Corte d'appello a dispus să plătească ajutorul, nu a efectuat plata decât însoţită de o rezervă.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>La rândul său, Comisia a examinat proiectul de ajutor notificat. Aceasta a respectat toate normele de procedură aplicabile în acest cadru, şi anume a publicat notificarea, astfel încât însăşi persoana interesată, precum şi terţii au fost în măsură să îşi prezinte opiniile în această privinţă. De asemenea, decizia în cadrul căreia Comisia şi-a exprimat opinia nefavorabilă a fost notificată în mod corespunzător guvernului italian şi, ulterior, publicată.</TXT></NP><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>în aceste condiţii, trebuie să se concluzioneze că instanţele civile italiene, din ignoranţă sau din neglijenţă, au săvârşit erori grave, atât în primă instanţă, cât şi în apel.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>în primă instanţă, acestea nu şi-au îndeplinit obligaţiile menţionate mai sus, şi anume să verifice în mod sistematic dacă articolul 88 alineatul (3) CE sau articolul 6 din codul privind ajutoarele, după caz, au fost respectate şi dacă există o decizie prin care Comisia a aprobat în mod expres ajutorul. Mai grav, Corte d'appello nu a vrut să ţină seama de o decizie nefavorabilă adoptată între timp de Comisie. Ne vom limita la această constatare. Nu vom analiza motivele pentru care instanţa care a judecat apelul a considerat că trebuie să înlăture aplicarea dreptului comunitar. în prezenţa unei încălcări atât de flagrante, nu ni se pare adecvat să cedăm tentaţiei pedagogice de a explica de ce această motivare nu este susţinută din punct de vedere juridic.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Remarcăm că autorităţile italiene au comis o eroare. Este adevărat că, în apel, au atras instanţei atenţia asupra faptului că<?PAGE NO="I-6223"?> ajutorul în litigiu nu putea fi plătit înainte să fie declarat de Comisie, printr-o decizie expresă, compatibil cu piaţa comună, însă este evident că au uitat să semnaleze faptul că, între timp, Comisia adoptase o decizie prin care ajutorul solicitat era declarat incompatibil</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>în sfârşit, reclamanta din cauza aflată pe rolul instanţelor italiene, Lucchini, ştia sau ar fi trebuit să ştie - este vorba aici despre unul dintre cei mai importanţi producători de oţel din Italia şi care cunoştea foarte bine articolul 4 CO şi codul privind ajutoarele -că guvernul italian nu îi putea plăti ajutorul care îi era destinat decât după ce ar fi fost autorizat de Comisie. în plus, când Comisia a adoptat o decizie nefavorabilă, Lucchini nu a încercat să utilizeze căile de atac pe care dreptul comunitar i le punea la dispoziţie. Nu ne putem împiedica să suspectăm faptul că Lucchini a căutat veriga cea mai slabă din tot lanţul instanţelor susceptibile să se pronunţe asupra legalităţii ajutorului.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>Rezultatul tuturor acestor împrejurări a fost că ajutorul a fost plătit, iar condiţiile de concurenţă pe sectorul de piaţă corespunzător au fost denaturate. Poate şi mai grav decât acest rezultat concret - care constituie deja, în sine, o încălcare considerabilă a ordinii juridice comunitare -, aceste decizii au avut ca efect neutralizarea competenţelor exercitate de Comisie în interesul Comunităţii. Pronunţând o decizie care se bucură de autoritate de lucru judecat prin care dispunea plata ajutorului, Corte d'appello nu a respectat împărţirea competenţelor între Comunitate şi statele membre.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>Pentru a rezuma, întrebarea-cheie este dacă trebuie considerată inatacabilă o decizie ce se bucură de autoritate de lucru judecat, pronunţată în împrejurările descrise mai sus, care, astfel cum rezultă din consideraţiile precedente, poate avea consecinţe grave asupra împărţirii competenţelor între Comunitate şi statele membre, astfel cum rezultă aceasta chiar din tratat, şi care, în plus, ar face imposibilă exercitarea de către Comisie a competenţelor care i-au fost atribuite în domeniul care ne interesează.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>în opinia noastră, această întrebare trebuie să primească un răspuns negativ.</TXT></NP><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie să se ţină seama de următoarele consideraţii: aspectul decisiv este că o instanţă naţională, interpretând dreptul intern, nu poate să pronunţe o decizie prin care nu ţine seama de structura fundamentală în cadrul căreia competenţele, astfel cum rezultă acestea din tratate, sunt împărţite între Comunitate şi<?PAGE NO="I-6224"?> statele membre. în această situaţie se află şi deciziile care beneficiază de autoritate de lucru judecat.</TXT></NP><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>Această regulă este în mod special valabilă atunci când sunt avute în vedere dispoziţii ale tratatului şi aplicarea acestora, dispoziţii care concretizează principii fundamentale de drept comunitar material, cum este cazul, în speţă, al articolelor 87 CE şi [88] CE. Este în şi mai mare măsură valabilă în cazurile în care obligaţia care îi revine instanţei naţionale este prevăzută fără ambiguitate chiar în tratat şi confirmată de jurisprudenţa aferentă, cum este cazul, cu alte cuvinte, al articolului 88 alineatul (3) CE şi al jurisprudenţei constante descrise mai sus.</TXT></NP><NP><NO.P>74.</NO.P><TXT>în aceste cazuri, autoritatea de lucru judecat a unei decizii care nu se întemeiază decât pe interpretarea dreptului naţional şi în care aplicarea dreptului comunitar relevant a fost înlăturată în mod flagrant nu poate constitui un obstacol în calea exercitării de către Comisie a competenţelor care i-au fost atribuite prin dispoziţiile respective ale dreptului comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>75.</NO.P><TXT>Faptul că Lucchini nu se poate în niciun caz prevala, în speţă, de necesitatea de a-şi proteja încrederea legitimă este, în opinia noastră, un argument complet accesoriu.</TXT></NP><NP><NO.P>76.</NO.P><TXT>Considerăm că aprecierea noastră este susţinută fără ambiguitate de jurisprudenţa Curţii. Facem astfel din nou trimitere la Hotărârea Eco Swiss, în care Curtea a indicat că articolul 81 CE este o dispoziţie fundamentală indispensabilă pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate Comunităţii şi în special pentru funcţionarea pieţei interne. Se poate deduce de asemenea din această hotărâre că dreptul comunitar impune instanţei naţionale care urmează să se pronunţe asupra validităţii unei hotărâri arbitrale obligaţia de a determina din oficiu dacă articolul 81 CE este aplicabil.</TXT></NP><NP><NO.P>77.</NO.P><TXT>Putem de asemenea cita, prin analogie, Hotărârea Masterfoods şi HB<NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20001214">14 decembrie 2000</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-344/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-11369">C-344/98, Rec., p. I-11369</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. în această hotărâre, Curtea a statuat că, pentru a-şi îndeplini rolul care i-a fost atribuit prin tratat, Comisia nu poate fi ţinută de o decizie pronunţată de o instanţă naţională potrivit articolului 85 alineatul (1) şi articolului 86 din Tratatul CE. Curtea a concluzionat că în orice moment Comisia putea adopta decizii individuale în temeiul articolelor 85 şi 86 din Tratatul CE, chiar şi în cazul în care o practică sau un acord fac deja obiectul unei decizii a unei instanţe naţionale şi decizia preconizată de Comisie este în contradicţie cu decizia judecătorească menţionată.</TXT></NP><NP><NO.P>78.</NO.P><TXT>în aceeaşi hotărâre, Curtea a mai declarat că, în cazul în care instanţele naţionale se pronunţă asupra unor acorduri sau practici<?PAGE NO="I-6225"?> care fac deja obiectul unei decizii a Comisiei, acestea nu pot adopta decizii care să fie contrare celei a Comisiei, chiar dacă aceasta din urmă este contrară deciziei pronunţate de o instanţă naţională în primă instanţă, între timp, această jurisprudenţă a fost codificată în Regulamentul nr. 1/2003<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din <DATE ISO="20021216">16 decembrie 2002</DATE> privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="001" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="1">JO 2003, L 1, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 167). Facem trimitere la articolul 16 din acest regulament.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>79.</NO.P><TXT>Această jurisprudenţă este pertinentă şi în privinţa regimului comunitar al ajutoarelor de stat. Astfel cum Comisia nu poate fi ţinută de o decizie pronunţată de o instanţă naţională atunci când îşi exercită competenţele în materia normelor de concurenţă aplicabile persoanelor private, aceasta nu poate fi ţinută de o asemenea decizie nici în cazul în care este vorba despre norme de concurenţă aplicabile statelor membre, şi anume referitoare la ajutoarele de stat. Faptul că o instanţă naţională nu poate pronunţa o decizie incompatibilă reiese deja din faptul că o decizie a Comisiei se adresează statului membru, de care instanţa depinde, în calitate de organ al acestui stat<NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Remarcăm, pe de altă parte, că, în ipoteza în care două proceduri s-ar derula simultan, la nivel comunitar (aprecierea compatibilităţii ajutorului de stat) şi la nivel naţional (de exemplu, în cadrul încălcării obligaţiei de standstill), principiul cooperării loiale ar putea determina instanţa naţională să sesizeze fie Comisia, fie, printr-o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, Curtea, pentru a verifica, de exemplu, dacă o anumită măsură trebuie calificată ca ajutor de stat. A se vedea de asemenea, în această privinţă, Hotărârea Masterfoods şi HB, citată la nota de subsol 35, punctele 57 şi 58, precum şi Hotărârile SFEI, citată la nota de subsol 27, punctele 49-51, şi Piaggio, citată la nota de subsol 27, punctul 32.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>80.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, deciziile adoptate în temeiul articolelor 81 CE şi 82 CE şi cele pronunţate în contextul articolului 88 CE sau al codurilor privind ajutoarele în cadrul CECO se deosebesc în privinţa unui aspect important, şi anume cel al destinatarilor fiecăreia. O decizie a unei instanţe naţionale care se pronunţă asupra unui raport orizontal de drept privat, chiar dacă se bucură de autoritate de lucru judecat, nu poate aduce atingere competenţei decizionale a Comisiei, fapt valabil şi în cazul în care decizia priveşte un raport vertical între un stat membru şi un particular, în legătură cu acordarea unui ajutor de stat. Nici deciziile instanţei naţionale care privesc un asemenea raport nu pot aduce atingere competenţelor exclusive ale Comisiei.</TXT></NP><NP><NO.P>81.</NO.P><TXT>Remarcăm din nou, în această privinţă, că, deşi dreptul comunitar al ajutoarelor de stat se adresează în primul rând statelor membre, persoanele private interesate într-o cauză având ca obiect un ajutor de stat au posibilitatea de a-şi apăra interesele în procedurile respective. Această remarcă este valabilă şi în ceea ce priveşte etapa administrativă care precedă o decizie a Comisiei, în cursul căreia atât operatorii susceptibili să beneficieze de un ajutor, cât şi terţii interesaţi îşi pot exprima punctele de vedere<NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în special Regulamentul nr. 659/1999.</P></NOTE>. Aceasta este valabilă şi în ceea ce priveşte etapa ulterioară deciziei Comisiei. Beneficiarii potenţiali afectaţi de decizia respectivă pot, în principiu, să introducă o acţiune în<?PAGE NO="I-6226"?> anularea acesteia, în temeiul articolului 230 CE. Datorită interpretării largi date de Curte condiţiei restrictive potrivit căreia reclamanţii trebuie să fie <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>în mod direct<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/> vizaţi, pot beneficia de această cale de atac şi terţii interesaţi, aceştia fiind de fapt cei care o utilizează cel mai des<NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în special Hotărârea din <DATE ISO="19841114">14 noiembrie 1984</DATE>, Intermills (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="323/82" YEAR="1984" PAGE.ECR="3809">323/82, Rec., p. 3809</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="19930519">19 mai 1993</DATE>, Cook/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-198/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-2487">C-198/91, Rec., p. I-2487</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="19930615">15 iunie 1993</DATE>, Matra/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-225/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-3203">C-225/91, Rec., p. I-3203</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19961022">22 octombrie 1996</DATE>, Skibsværftsforeningen şi alţii/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-266/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="II-1399">T-266/94, Rec., p. II-1399</REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Regulamentul nr. 659/1999, citat la nota de subsol 15.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>82.</NO.P><TXT>Din cele de mai sus rezultă că beneficiarii potenţiali ai unei măsuri naţionale de ajutor nu sunt obligaţi, ca unică posibilitate, să sesizeze instanţele naţionale pentru că nu ar exista o cale de atac adecvată în ordinea juridică comunitară. Dimpotrivă, tocmai faptul că persoanele private au la dispoziţie o asemenea cale de atac împotriva deciziilor Comisiei este motivul pentru care Curtea s-a pronunţat în sensul că acestea nu mai pot contesta în faţa instanţelor naţionale validitatea deciziilor Comisiei dacă nu au utilizat posibilitatea de a sesiza instanţa comunitara<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19940309">9 martie 1994</DATE>, TWD (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-188/92" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-833">C-188/92, Rec., p. I-833</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>83.</NO.P><TXT>Prin analogie, se poate concluziona că nu este oportun să fie protejată o persoană interesată care nu profită de căile de atac pe care i le pune la dispoziţie dreptul comunitar şi sesizează instanţa naţională, care nu este competentă pentru a se pronunţa asupra legalităţii, potrivit dreptului comunitar, a măsurii de ajutor a cărei executare se solicită de către persoana interesată. împrejurarea că decizia instanţei naţionale obţinută astfel, care este în flagrantă contradicţie cu ordinea comunitară, după cum am arătat mai sus, a dobândit autoritate de lucru judecat conform dreptului naţional este lipsită de relevanţă.</TXT></NP><NP><NO.P>84.</NO.P><TXT>în consecinţă, faptul că, în contextul regimului comunitar al ajutoarelor de stat, executarea unei decizii a Comisiei prin care se dispune recuperarea unui ajutor are repercusiuni asupra raporturilor dintre statul membru şi beneficiar nu este un motiv pentru a fi mai puţin exigenţi în privinţa principiului potrivit căruia nu se poate impieta asupra competenţelor Comisiei.</TXT></NP><NP><NO.P>85.</NO.P><TXT>Deşi nu este decisiv în prezentul context, amintim jurisprudenţa potrivit căreia recuperarea unui ajutor de stat nu poate fi împiedicată invocând principiul securităţii juridice. Aceasta a fost decizia Curţii, de exemplu, în ipoteza în care dreptul naţional prevede că orice acţiune introdusă pentru a obţine retragerea unei măsuri naţionale de ajutor se prescrie la expirarea unui anumit termen<NOTE NOTE.ID="E0041" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea Hotărârile Alean Deutschland, citată la nota de subsol 17, punctele 34-37, şi BUG-Alutechniek, citată la nota de subsol 17, punctele 18 şi 19.</P></NOTE>. în măsura în care, atunci când Comisia adoptă o decizie prin care un ajutor este declarat incompatibil cu piaţa comună, rolul autorităţilor naţionale se limitează la executarea acestei decizii - autorităţile<?PAGE NO="I-6227"?> naţionale nu dispun, în această privinţă, de nicio marjă de apreciere -, operatorii economici nu se mai află într-o situaţie de incertitudine în ceea ce priveşte caracterul recuperabil al ajutorului plătit în mod nelegal Aşadar, nu se pot invoca termenele de prescripţie impuse în interesul securităţii juridice.</TXT></NP><NP><NO.P>86.</NO.P><TXT>Reiese din cele ce precedă că autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea pronunţată de Corte d'appello nu poate împiedica recuperarea ajutorului acordat cu încălcarea normelor comunitare relevante. Trebuie să se pună capăt încălcării dreptului comunitar produse prin această decizie.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>87.</NO.P><TXT>Având în vedere aceste consideraţii, propunem Curţii să răspundă la întrebările adresate de Consiglio di Stato după cum urmează:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P><QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>Autoritatea de lucru judecat dobândită de o decizie a unei instanţe civile naţionale prin care se dispune ca autorităţile naţionale să plătească un ajutor de stat pe care acestea l-au promis nu poate aduce atingere exercitării de către Comisie a competenţelor care îi revin în temeiul articolelor 87 CE şi 88 CE.</P></ITEM><ITEM><P>în consecinţă, în cazul în care se pronunţă asupra legalităţii unei măsuri luate de autorităţile naţionale pentru a executa o decizie a Comisiei prin care se dispune recuperarea unui ajutor plătit în mod nelegal, o instanţă naţională este obligată să nu ţină seama de normele de drept intern care reglementează efectele unei decizii judecătoreşti civile care a dobândit autoritate de lucru judecat dacă această decizie este contrară obligaţiilor ce decurg din articolele 87 CE şi 88 CE de a garanta pe deplin respectarea normelor comunitare în materia ajutoarelor de stat.<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/></P></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>