<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0600514901.case.xml"><NO.CASE>C-231/06</NO.CASE><NO.CASE>C-232/06</NO.CASE><NO.CASE>C-233/06</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62006J0231</NO.CELEX><NO.SEQ>0011.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>5172</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>5188</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>17</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070621">21.6.2007</DATE> — CAUZELE CONEXATE C-231/06-C-233/06</LEFT><RIGHT>JONKMAN ŞI ALŢII</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20070621">21 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: franceza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauzele conexate C-231/06-C-233/06,</P><P>având ca obiect cereri de pronunţare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 234 CE de cour du travail din Bruxelles (Belgia), prin deciziile din <DATE ISO="20060510">10 mai 2006</DATE>, primite de Curte la <DATE ISO="20060522">22 mai 2006</DATE>, în procedurile</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P>Office national des pensions</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Emilienne Jonkman</HT> (C-231/06),</P><P><HT TYPE="BOLD">Hélène Vercheval</HT> (C-232/06)</P></DEFENDANTS><P>şi</P><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Noëlle Permesaen</HT> (C-233/06)</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P>Office national des pensions,</P></DEFENDANTS></PARTIES><?PAGE NO="I-5173"?><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera întâi),</P><P>compusă din domnul P. Jann, preşedinte de cameră, domnii R. Schintgen, A. Borg Barthet, M. Ilešič (raportor) şi E. Levits, judecători,</P><P>avocat general: doamna J. Kokott,</P><P>grefier: doamna C Strömholm, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20070301">1 martie 2007</DATE>,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru doamnele Jonkman, Vercheval şi Permesaen, de J. Heynderickx, avocat;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Office national des pensions, de R. Dupont şi M. Willemet, avocats;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul W. Ferrante, avvocato dello Stato;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnii G. Rozet şi M. van Beek, în calitate de agenţi,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20070329">29 martie 2007</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="I-5174"?><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererile de pronunţare a unor hotărâri preliminare privesc interpretarea Directivei 79/7/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19781219">19 decembrie 1978</DATE> privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="006" DATE.PUB="1979" PAGE.FIRST="24">JO 1979, L 6, p. 24</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 192).</TXT></NP><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Aceste cereri au fost prezentate în cadrul unor litigii între doamnele Jonkman, Vercheval şi Permesaen, pe de o parte, şi Office national des pensions (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>ONP<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>), pe de altă parte.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Acţiunile principale şi întrebările preliminare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Doamnele Jonkman, Vercheval şi Permesaen, după ce au lucrat ca stewardese la Sabena SA, Société anonyme belge de navigation aérienne, au introdus o cerere de pensie pentru limită de vârstă ca personal navigant al aviaţiei civile. Aceste cereri au fost introduse în cursul anilor 1992, 1995 şi, respectiv, 1996, pentru a beneficia de drepturile de pensie de la <DATE ISO="19930301">1 martie 1993</DATE>, de la <DATE ISO="19960701">1 iulie 1996</DATE> şi, respectiv, de la <DATE ISO="19970201">1 februarie 1997</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>ONP le-a acordat o pensie. Cu toate acestea, doamnele Jonkman, Vercheval şi Permesaen au contestat deciziile ONP în faţa tribunal du travail (Tribunalul pentru<?PAGE NO="I-5175"?> Litigii de Muncă) din Bruxelles, în ceea ce o priveşte pe prima, şi din Nivelles, în ceea ce le priveşte pe următoarele două, arătând că pensiile le-au fost calculate pe baza unor dispoziţii discriminatorii şi că trebuiau să primească o pensie calculată după aceleaşi reguli ca acelea aplicate personalului de cabină de sex masculin.</TXT></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Mai precis, dintr-o comparaţie a notelor de calcul al pensiilor persoanelor interesate rezultă faptul că aceste cuantumuri ale remuneraţiei luate în considerare de ONP erau, pentru perioada <DATE ISO="19640101">1 ianuarie 1964</DATE>-<DATE ISO="19801231">31 decembrie 1980</DATE>, net mai scăzute pentru stewardese decât pentru însoţitorii de zbor, în pofida faptului că remuneraţiile de bază ale acestora erau egale.</TXT></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Acest lucru se explică printr-o diferenţă de tratament în perioada sus-menţionată între stewardese, pe de o parte, şi ceilalţi membri ai personalului de cabină, pe de altă parte. într-adevăr, prin Decretul regal din <DATE ISO="19640110">10 ianuarie 1964</DATE> privind stabilirea cotizaţiilor destinate finanţării sistemului de pensii pentru limită de vârstă şi de urmaş pentru personalul navigant al aviaţiei civile, precum şi a modalităţilor de plată a acestora <HT TYPE="ITALIC">(Moniteur belge</HT> din <DATE ISO="19640117">17 ianuarie 1964</DATE>, p. 464), intrat în vigoare la <DATE ISO="19640101">1 ianuarie 1964</DATE>, s-a instituit un sistem special de pensii pentru limită de vârstă în beneficiul personalului navigant al aviaţiei civile din care erau excluse totuşi stewardesele. Acestea din urmă rămâneau supuse sistemului general de pensii pentru limită de vârstă al angajaţilor, care se caracteriza prin luarea în considerare, pentru încasarea cotizaţiilor şi pentru calculul pensiei, a unei părţi mai mici din remuneraţie decât cea care era folosită drept bază de calcul în sistemul special al personalului navigant al aviaţiei civile.</TXT></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Motivul excluderii stewardeselor de la beneficiul acestui sistem special de pensii pentru limită de vârstă se întemeia pe imposibilitatea acestora, în acea perioadă, de a-şi continua cariera ca membre ale personalului navigant după vârsta de 40 de ani. Ca urmare, acestea nu puteau avea o carieră completă. Din acest motiv, Regatul Belgiei a decis să nu le integreze în sistemul special instituit.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5176"?><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Problematica privind cariera la Sabena SA şi sistemul de pensie al stewardeselor a făcut obiectul mai multor litigii în faţa instanţelor belgiene, dintre care unele au fost soluţionate în temeiul unei hotărâri a Curţii pronunţate în urma unei trimiteri preliminare (hotărârea din <DATE ISO="19710525">25 mai 1971</DATE>, Defrenne, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="80/70" YEAR="1971" PAGE.ECR="445">80/70, Rec., p. 445</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="19760408">8 aprilie 1976</DATE>, Defrenne, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="43/75" YEAR="1976" PAGE.ECR="455">43/75, Rec., p. 455</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="19780615">15 iunie 1978</DATE>, Defrenne, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="149/77" YEAR="1978" PAGE.ECR="1365">149/77, Rec., p. 1365</REF.DOC.ECR>). Prin Decretul regal din <DATE ISO="19800627">27 iunie 1980</DATE> de modificare a Decretului regal din <DATE ISO="19691103">3 noiembrie 1969</DATE> privind stabilirea, pentru personalul navigant al aviaţiei civile, a regulilor speciale pentru acordarea dreptului la pensie şi a modalităţilor speciale de aplicare a Decretului regal nr. 50 din <DATE ISO="19671024">24 octombrie 1967</DATE> privind pensia pentru limită de vârstă şi de urmaş a lucrătorilor salariaţi <HT TYPE="ITALIC">(Moniteur belge</HT> din <DATE ISO="19800823">23 august 1980</DATE>, p. 9700), intrat în vigoare la <DATE ISO="19810101">1 ianuarie 1981</DATE>, stewardesele au fost integrate în cele din urmă în sistemul special al personalului navigant al aviaţiei civile. Ulterior, prin Decretul regal din <DATE ISO="19840328">28 martie 1984</DATE> cu acelaşi titlu ca şi cel anterior <HT TYPE="ITALIC">(Moniteur belge</HT> din <DATE ISO="19840403">3 aprilie 1984</DATE>, p. 4100), legiuitorul belgian a instituit o regularizare în beneficiul stewardeselor pentru perioada <DATE ISO="19640101">1 ianuarie 1964</DATE>-<DATE ISO="19801231">31 decembrie 1980</DATE>. întrucât acest decret regal a fost anulat prin hotărârea Conseil d'État (Consiliul de Stat) din <DATE ISO="19870907">7 septembrie 1987</DATE>, la <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE>, a fost adoptat un nou decret regal cu acelaşi titlu <HT TYPE="ITALIC">(Moniteur belge</HT> din <DATE ISO="19970731">31 iulie 1997</DATE>, p. 19635, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Decretul regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE><QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), pentru a remedia diferenţa de tratament între stewardese şi însoţitorii de zbor în perioada <DATE ISO="19640101">1 ianuarie 1964</DATE>-<DATE ISO="19801231">31 decembrie 1980</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Conform decretului regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE>, stewardesele care au exercitat această profesie în perioada <DATE ISO="19640101">1 ianuarie 1964</DATE>-<DATE ISO="19801231">31 decembrie 1980</DATE> dobândesc pe viitor dreptul la o pensie pentru limită de vârstă calculată conform aceloraşi modalităţi ca acelea aplicate însoţitorilor de zbor, cu condiţia de a plăti cotizaţii de regularizare într-o singură tranşă, la care se adaugă o dobândă de 10 % pe an. Respectivele cotizaţii de regularizare sunt constituite în principal din diferenţa dintre cotizaţiile plătite de stewardese în perioada <DATE ISO="19640101">1 ianuarie 1964</DATE>-<DATE ISO="19801231">31 decembrie 1980</DATE> şi cotizaţiile mai mari plătite de însoţitorii de zbor pentru aceeaşi perioadă.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Doamnele Jonkman, Vercheval şi Permesaen consideră că regularizarea prevăzută prin Decretul regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE> nu permite eliminarea tuturor discriminărilor între stewardese şi însoţitorii de zbor.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5177"?><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Prin hotărârile din <DATE ISO="19971117">17 noiembrie 1997</DATE> şi din <DATE ISO="19980109">9 ianuarie 1998</DATE>, pronunţate de tribunal du travail din Bruxelles şi de cel din Nivelles, acţiunile doamnelor Jonkman şi Vercheval au fost admise, cu motivarea că modul de calcul al pensiilor acestora este discriminatoriu.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>În cazul doamnei Permesaen, tribunal du travail din Nivelles, prin hotărârea din <DATE ISO="20031226">26 decembrie 2003</DATE>, a admis parţial argumentele ONP. Tribunalul a constatat că nu constituie discriminare acordarea unei pensii identice cu cea a lucrătorilor de sex masculin, cu condiţia plăţii unor cotizaţii care ar fi trebuit plătite dacă lucrătoarea ar fi fost afiliată la acest sistem în timpul carierei sale profesionale. în schimb, acesta a calificat ca discriminatorii dobânzile cu rata anuală de 10 %.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>ONP a formulat apel împotriva hotărârilor din <DATE ISO="19971117">17 noiembrie 1997</DATE> şi din <DATE ISO="19980109">9 ianuarie 1998</DATE> în faţa cour du travail (Curtea pentru Litigii de Muncă) din Bruxelles. Aceeaşi instanţă a fost sesizată şi de doamna Permesaen cu apelul formulat împotriva hotărârii din <DATE ISO="20031226">26 decembrie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Cour du travail din Bruxelles consideră că modalităţile practice ale sistemului de regularizare introdus prin Decretul regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE> sunt susceptibile de a fi discriminatorii. Aceasta observă în această privinţă că plata într-o singură tranşă a unei sume foarte mari reprezintă pentru o persoană pensionată un obstacol care nu poate fi neglijat. Cour du travail subliniază de asemenea aspectul fiscal al acestui sistem de regularizare, în sensul că, în acea perioadă, cotizaţiile erau deductibile fiscal pentru însoţitorii de zbor, ceea ce nu se întâmpla în cazul stewardeselor. Aceasta arată în cele din urmă că rata dobânzii aplicate este mai mare decât rata legală a dobânzii moratorii şi compensatorii, precum şi decât rata bancară.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5178"?><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Cour du travail din Bruxelles consideră că soluţia litigiilor din acţiunea principală depinde de interpretarea Directivei 79/7. Prin urmare, aceasta a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Directiva 79/7 trebuie interpretată în sensul că autorizează un stat membru să adopte o reglementare care urmăreşte să permită unei categorii de persoane de un anumit sex, iniţial discriminată, să beneficieze de un sistem de pensii aplicabil categoriei de persoane de celălalt sex, cu condiţia plăţii retroactive a unor cotizaţii (plată într-o singură tranşă a unei sume foarte mari) care, în temeiul legislaţiei aplicabile în acest stat, sunt prevăzute în favoarea acestei ultime categorii de persoane?</TXT><P>în cazul unui răspuns afirmativ, Directiva 79/7 nu trebuie interpretată în sensul că impune ca un stat membru să adapteze legislaţia contrară acestei dispoziţii de îndată ce o hotărâre a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene constată acest conflict de norme şi aceasta cel puţin în termenul de prescripţie care se aplică acelei creanţe a cotizaţiilor născute din adoptarea acestei reglementări?</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Directiva 79/7 trebuie interpretată în sensul că autorizează un stat membru să adopte o reglementare care urmăreşte să permită unei categorii de persoane de un anumit sex, iniţial discriminată, să beneficieze de sistemul de pensii aplicabil categoriei de persoane de celălalt sex, cu condiţia plăţii unor dobânzi de întârziere importante care, în temeiul legislaţiei aplicabile în acest stat, sunt prevăzute în beneficiul acestei ultime categorii de persoane?</TXT><P>în cazul unui răspuns afirmativ, Directiva 79/7 nu trebuie interpretată în sensul că impune ca un stat membru să adapteze legislaţia contrară acestei dispoziţii de îndată ce o hotărâre a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene constată acest conflict de norme şi aceasta cel puţin în termenul de prescripţie care se aplică acelor dobânzi de întârziere născute din adoptarea acestei reglementări?<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5179"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Consideraţii introductive</P></TI></TITLE><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Trebuie constatat de la bun început că părţile din acţiunea principală nu au contestat că excluderea iniţială a stewardeselor de la sistemul special de pensii al personalului navigant al aviaţiei civile a fost discriminatorie.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Tot cu titlu introductiv, trebuie să se arate că articolul 141 alineatele (1) şi (2) CE privind principiul egalităţii de remunerare între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin nu este aplicabil în speţă, dat fiind că respectivul articol se aplică numai sistemelor de pensii profesionale, nu şi sistemelor de pensii legale (hotărârea din <DATE ISO="19710525">25 mai 1971</DATE>, Defrenne, citată anterior, punctele 10-13, hotărârea din <DATE ISO="19931006">6 octombrie 1993</DATE>, Ten Oever, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-109/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-4879">C-109/91, Rec., p. I-4879</REF.DOC.ECR>, punctul 9, şi hotărârea din <DATE ISO="20050721">21 iulie 2005</DATE>, Vergani, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-207/04" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-7453">C-207/04, Rec., p. I-7453</REF.DOC.ECR>, punctele 22 şi 23).</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Ca urmare, în mod întemeiat instanţa de trimitere a adresat întrebările cu privire la Directiva 79/7, care se aplică sistemelor legale în materie de securitate socială, inclusiv sistemelor legale de pensii (hotărârea din <DATE ISO="19930701">1 iulie 1993</DATE>, Van Cant, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-154/92" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-3811">C-154/92, Rec., p. I-3811</REF.DOC.ECR>, punctele 10 şi 11).</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (1) din această directivă interzice <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>orice discriminare pe criterii de sex [...], îndeosebi în ceea ce priveşte [...] domeniul de aplicare al regimurilor şi condiţiile de acces [...]; obligaţia de a cotiza şi calculul cotizaţiilor; [precum şi] calculul prestaţiilor<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>. Această dispoziţie poate fi invocată de justiţiabili în faţa instanţelor naţionale pentru a le determina pe acestea să îndepărteze orice reglementare naţională neconformă (hotărârea din <DATE ISO="19891213">13 decembrie 1989</DATE>, RuziusWilbrink, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-102/88" YEAR="1989" PAGE.ECR="4311">C-102/88, Rec., p. 4311</REF.DOC.ECR>, punctul 19, şi hotărârea din <DATE ISO="19931027">27 octombrie 1993</DATE>, van Gemert-Derks, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-337/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-5435">C-337/91, Rec., p. I-5435, punctul 31</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5180"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la condiţia plaţii unor cotizaţii de regularizare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Prin prima parte a întrebărilor, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă Directiva 79/7 se opune ca un stat membru, atunci când adoptă o reglementare care urmăreşte să permită persoanelor de un anumit sex, discriminate iniţial, să beneficieze de sistemul de pensii aplicabil persoanelor de celălalt sex, să condiţioneze o astfel de afiliere de plata unor cotizaţii de regularizare, într-o singură tranşă şi majorate cu o dobândă de 10 % pe an, care reprezintă diferenţa dintre cotizaţiile plătite de persoanele discriminate iniţial în perioada în care a avut loc discriminarea şi cotizaţiile mai mari plătite de cealaltă categorie de persoane în aceeaşi perioadă.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Din observaţiile depuse în faţa Curţii rezultă că atât părţile din acţiunea principală, cât şi Comisia Comunităţilor Europene şi guvernul italian consideră că principala condiţie impusă stewardeselor prin Decretul regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE> pentru ca activitatea profesională a acestora din perioada <DATE ISO="19640101">1 ianuarie 1964</DATE>-<DATE ISO="19801231">31 decembrie 1980</DATE> să fie luată în considerare în acelaşi mod ca şi cea a însoţitorilor de zbor, şi anume plata unei sume care reprezintă diferenţa dintre cotizaţiile plătite de acestea în respectiva perioadă şi cotizaţiile mai mari plătite de însoţitorii de zbor în aceeaşi perioadă, nu este discriminatorie prin ea însăşi.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Acest punct de vedere este corect. Astfel cum a hotărât deja Curtea în cadrul unor litigii privitoare la sistemele de pensii profesionale, faptul de a putea pretinde afilierea retroactivă la un astfel de sistem nu îi permite unui lucrător să se sustragă de la plata cotizaţiilor aferente perioadei de afiliere respective (hotărârea din <DATE ISO="19940928">28 septembrie 1994</DATE>, Fisscher, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-128/93" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-4583">C-128/93, Rec., p. I-4583, punctul 37</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="19961024">24 octombrie 1996</DATE>, Dietz, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-435/93" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-5223">C-435/93, Rec., p. I-5223, punctul 34</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20000516">16 mai 2000</DATE>, Preston şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-78/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-3201">C-78/98, Rec., p. I-3201, punctul 39</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-5181"?><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>Într-adevăr, în cazul în care a existat o discriminare, restabilirea egalităţii de tratament trebuie să îl repună pe lucrătorul discriminat în aceeaşi situaţie ca aceea a lucrătorilor de celălalt sex. Ca urmare, respectivul lucrător nu poate cere, în special din punct de vedere financiar, un tratament mai favorabil decât cel pe care l-ar fi avut dacă ar fi fost afiliat în mod corespunzător (hotărârile citate anterior Fisscher, punctele 35 şi 36, precum şi Preston şi alţii, punctul 38).</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Trebuie să se constate că această jurisprudenţă este aplicabilă, prin analogie, unor cazuri de afiliere la un sistem legal de pensii. Ca urmare, atunci când adoptă o reglementare care permite persoanelor de un anumit sex, iniţial discriminate, să beneficieze de sistemul de pensii aplicabil persoanelor de celălalt sex, un stat membru poate alege să restabilească egalitatea de tratament prin solicitarea plăţii unei sume care reprezintă diferenţa dintre cotizaţiile plătite de persoanele discriminate iniţial în perioada în care a avut loc discriminarea şi cotizaţiile mai mari plătite de cealaltă categorie de persoane în aceeaşi perioadă. Faptul că această din urmă categorie de persoane beneficiază între timp de prescripţia acţiunii în plata cotizaţiilor nu ar putea împiedica o regularizare ca aceea descrisă mai sus, cu condiţia totuşi, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 70 din concluzii, să fie stabilit un termen de prescripţie similar pentru noii afiliaţi.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>În plus, pentru a evita orice discriminare inversă, cotizaţiile de regularizare pot fi majorate cu dobânzi care urmăresc să compenseze deprecierea monetară. într-adevăr, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 38 din concluzii şi sub rezerva formulată la punctul 39 din acestea, majorarea garantează că, în realitate, cotizaţiile plătite de noii afiliaţi nu sunt mai mici decât cele plătite de lucrătorii afiliaţi de la instituirea sistemului de pensii.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>Pentru motivele prezentate de avocatul general la punctele 64 şi 65 din concluzii, consideraţiile precedente se limitează la ipoteza în care regularizarea drepturilor de pensie produce efecte de la data pensionării. într-adevăr, o regularizare oferită unor persoane care sunt deja pensionate, cu solicitarea plăţii unei sume care reprezintă<?PAGE NO="I-5182"?> diferenţa dintre cotizaţiile plătite de acestea în cursul perioadei în care au fost discriminate şi cotizaţiile mai mari plătite de cealaltă categorie de persoane în aceeaşi perioadă, nu pune capăt tratamentului inegal decât dacă duce la acelaşi mod de calcul al pensiei pentru întreaga durată a pensiei fiecăruia dintre cei interesaţi.</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Din cele de mai sus rezultă că Directiva 79/7 nu se opune ca un stat membru, atunci când adoptă o reglementare care urmăreşte să permită persoanelor de un anumit sex, iniţial discriminate, să beneficieze pe întreaga durată a pensiei de sistemul de pensii aplicabil persoanelor de celălalt sex, să condiţioneze o astfel de afiliere de plata unor cotizaţii de regularizare constituite din diferenţa dintre cotizaţiile plătite de persoanele discriminate iniţial în perioada în care a avut loc discriminarea şi cotizaţiile mai mari plătite de cealaltă categorie de persoane în aceeaşi perioadă, majorate cu dobânzile care compensează deprecierea monetară.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la modalităţile de plata a cotizaţiilor de regularizare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>În măsura în care instanţa de trimitere doreşte să ştie dacă statul membru poate impune ca plata cotizaţiilor de regularizare să fie efectuată într-o singură tranşă şi să fie majorată cu o dobândă de 10 % pe an, trebuie să se arate că orice măsură luată de un stat membru pentru a se conforma normelor de drept comunitar, cum este principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei, trebuie să fie efectivă (a se vedea în acest sens hotărârea Fisscher, citată anterior, punctul 31, hotărârea Preston şi alţii, citată anterior, punctele 40-42, hotărârea din <DATE ISO="20030320">20 martie 2003</DATE>, Kutz-Bauer, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-187/00" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-2741">Ć-187/00, Rec., p. I-2741, punctul 57</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20060704">4 iulie 2006</DATE>, Adeneler şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-212/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-6057">C-212/04, Rec., p. I-6057, punctul 95</REF.DOC.ECR>). în consecinţă, legiuitorului belgian îi revenea obligaţia, atunci când a adoptat Decretul regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE> pentru a repune stewardesele în aceeaşi situaţie ca şi cea a însoţitorilor de zbor, să stabilească modalităţile de regularizare astfel încât aceasta să nu fie practic imposibilă sau excesiv de dificilă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5183"?><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>Or, din observaţiile depuse în faţa Curţii rezultă că, ţinând seama de durata lungă a perioadei de discriminare, între <DATE ISO="19640101">1 ianuarie 1964</DATE> şi <DATE ISO="19801231">31 decembrie 1980</DATE>, şi de numărul mare de ani care au trecut între sfârşitul acestei perioade şi adoptarea decretului regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE> care a instituit o regularizare (1981-1997), cotizaţiile de regularizare reprezintă o sumă deosebit de ridicată. Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 49 din concluzii, respectiva sumă ar putea chiar să depăşească pensia anuală a persoanelor cărora li se propune regularizarea. Astfel cum au subliniat doamnele Jonkman, Vercheval şi Permesaen, fără a fi contrazise cu privire la acest punct de către ONP, plata, într-o singură tranşă, a unei astfel de sume se poate dovedi imposibilă sau poate necesita un împrumut la un organism financiar care, la rândul său, ar solicita plata de dobânzi.</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>În plus, Decretul regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE> prevede, în situaţii excepţionale, neaplicabile în cazul de faţă, eşalonarea plăţii cotizaţiilor de regularizare, sub forma unei plăţi prin anuităţi.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Având în vedere împrejurările prezentate mai sus, trebuie să se considere că obligaţia impusă celor interesaţi, în sensul plăţii cotizaţiilor de regularizare într-o singură tranşă, a avut ca efect creşterea excesivă a dificultăţii regularizării drepturilor de pensie pentru stewardese.</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte rata dobânzii de 10 % pe an, părţile din acţiunea principală, Comisia şi guvernul italian au declarat sau au admis că această rată este deosebit de ridicată. întrebat despre această chestiune în timpul şedinţei, ONP nu a putut preciza motivul pentru care Decretul regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE> a stabilit o rată a dobânzii mai mare decât rata inflaţiei.</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>Oricare ar fi situaţia, este clar că stabilirea unei rate a dobânzii mai mare decât cea necesară pentru a compensa deprecierea monetară are ca rezultat faptul că aceste<?PAGE NO="I-5184"?> cotizaţii plătite de noii afiliaţi sunt în realitate mai mari decât cele plătite de lucrătorii afiliaţi de la instituirea sistemului de pensie. Drept urmare, această rată a dobânzii nu numai că nu a repus stewardesele în aceeaşi situaţie ca şi cea a însoţitorilor de zbor, dar a şi contribuit la continuarea tratamentului inegal al celor dintâi.</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Îi revine totuşi instanţei de trimitere, singura care cunoaşte dreptul naţional în întregime, obligaţia de a determina în ce măsură rata dobânzii de 10 % pe an prevăzută prin Decretul regal din <DATE ISO="19970625">25 iunie 1997</DATE> ar putea conţine un procent de dobândă care urmăreşte compensarea deprecierii monetare.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Din totalitatea acestor consideraţii rezultă că Directiva 79/7 se opune ca un stat membru, atunci când adoptă o reglementare care urmăreşte să permită persoanelor de un anumit sex, discriminate iniţial, să beneficieze de sistemul de pensie aplicabil persoanelor de celălalt sex, să impună ca plata cotizaţiilor de regularizare să fie majorată cu alte dobânzi decât cele care urmăresc să compenseze deprecierea monetară. Această directivă se opune de asemenea să se impună ca plata respectivă să fie efectuată într-o singură tranşă, atunci când această condiţie face practic imposibilă sau excesiv de dificilă regularizarea vizată. Acesta este cazul în special când suma care trebuie plătită depăşeşte pensia anuală a persoanei interesate.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la obligaţiile unui stat membru care decurg dintr-o hotărâre pronunţată ca urmare a unei trimiteri preliminare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Prin cea de a doua parte a întrebărilor, citită în contextul litigiilor din acţiunile principale, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă un stat membru are obligaţia de a-şi adapta legislaţia ca urmare a unei hotărâri pronunţate de Curte cu privire la o trimitere preliminară din care decurge incompatibilitatea respectivei reglementări cu dreptul comunitar.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5185"?><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>În această privinţă, trebuie să se amintească faptul că, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 10 CE, statele membre sunt ţinute să elimine consecinţele ilicite ale unei încălcări a dreptului comunitar (hotărârea din <DATE ISO="20040107">7 ianuarie 2004</DATE>, Wells, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-201/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-723">C-201/02, Rec., p. I-723, punctul 64</REF.DOC.ECR>, precum şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Aşadar, ca urmare a unei hotărâri pronunţate cu privire la o trimitere preliminară din care decurge incompatibilitatea unei reglementări naţionale cu dreptul comunitar, autorităţilor statului membru vizat le revine obligaţia de a lua măsurile generale sau specifice adecvate care pot asigura respectarea dreptului comunitar pe teritoriul lor (a se vedea în acest sens hotărârea Wells, citată anterior, punctele 64 şi 65, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20040325">25 martie 2004</DATE>, Azienda Agricola Giorgio, Giovanni şi Luciano Visentin şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-495/00" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-2993">C-495/00, Rec., p. I-2993, punctul 39</REF.DOC.ECR>). Păstrându-şi dreptul de a alege măsurile care trebuie luate, respectivele autorităţi trebuie să se asigure că, în cel mai scurt timp, dreptul naţional se aliniază dreptului comunitar şi drepturile pe care justiţiabilii le au în temeiul dreptului comunitar dobândesc efecte depline.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Pe de altă parte, astfel cum a hotărât Curtea în repetate rânduri în cazurile de discriminare contrare dreptului comunitar, atât timp cât nu au fost adoptate măsuri de restabilire a egalităţii de tratament, respectarea principiului egalităţii nu poate fi asigurată decât prin acordarea către persoanele din categoria defavorizată a aceloraşi avantaje ca şi cele de care beneficiază persoanele din categoria privilegiată. într-o astfel de ipoteză, instanţa naţională este ţinută să înlăture orice dispoziţie naţională discriminatorie, fără a trebui să solicite sau să aştepte eliminarea prealabilă a acesteia de către legiuitor şi să aplice membrilor grupului defavorizat acelaşi sistem ca şi cel de care beneficiază persoanele din cealaltă categorie (hotărârea din <DATE ISO="19940928">28 septembrie 1994</DATE>, Avdel Systems, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-408/92" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-4435">C-408/92, Rec., p. I-4435, punctele 16 şi 17</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20021212">12 decembrie 2002</DATE>, Rodríguez Caballero, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-442/00" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-11915">C-442/00, Rec., p. I-11915, punctele 42 şi 43</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20060907">7 septembrie 2006</DATE>, Cordero Alonso, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-81/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-7569">C-81/05, Rec., p. I-7569, punctele 45 şi 46</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-5186"?><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>În fond, un stat membru este ţinut să repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcarea dreptului comunitar. în ipoteza în care condiţiile unei astfel de obligaţii sunt îndeplinite, instanţei naţionale îi revine obligaţia de a acţiona în conformitate cu acest principiu (a se vedea hotărârea din <DATE ISO="19970422">22 aprilie 1997</DATE>, Sutton, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-66/95" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-2163">C-66/95, Rec, p. I-2163, punctul 35</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20030930">30 septembrie 2003</DATE>, Köbler, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-224/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-10239">C-224/01, Rec., p. I-10239, punctele 51 şi 52</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua parte a întrebărilor preliminare că, în urma unei hotărâri pronunţate cu privire la o trimitere preliminară din care decurge incompatibilitatea unei reglementări naţionale cu dreptul comunitar, autorităţilor statului membru vizat le revine obligaţia de a lua măsurile generale sau specifice adecvate care pot asigura respectarea dreptului comunitar, asigurându-se în special că, în cel mai scurt timp, dreptul naţional se aliniază dreptului comunitar şi drepturile pe care justiţiabilii le au în temeiul dreptului comunitar dobândesc efecte depline. în cazul în care a fost constatată o discriminare contrară dreptului comunitar, atât timp cât nu au fost adoptate măsuri de restabilire a egalităţii de tratament, instanţa naţională este ţinută să înlăture orice dispoziţie naţională discriminatorie, fără a trebui să solicite sau să aştepte eliminarea prealabilă a acesteia de către legiuitor şi să aplice membrilor grupului defavorizat acelaşi sistem ca şi cel de care beneficiază persoanele din cealaltă categorie.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5187"?><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>În cazul în care un stat membru adoptă o reglementare care urmăreşte să permită persoanelor de un anumit sex, iniţial discriminate, să beneficieze pe întreaga durată a pensiei de sistemul de pensii aplicabil persoanelor de celălalt sex, Directiva 79/7/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19781219">19 decembrie 1978</DATE> privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale,</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>nu se opune ca respectivul stat să condiţioneze o astfel de afiliere de plata unor cotizaţii de regularizare constituite din diferenţa dintre cotizaţiile plătite de persoanele discriminate iniţial în perioada în care a avut loc discriminarea şi cotizaţiile mai mari plătite de cealaltă categorie de persoane în aceeaşi perioadă, majorate cu dobânzile care compensează deprecierea monetară;</P></ITEM><ITEM><P>se opune, în schimb, ca statul respectiv să impună ca plata cotizaţiilor de regularizare să fie majorată cu alte dobânzi decât cele care urmăresc să compenseze deprecierea monetară;</P></ITEM><ITEM><P>se opune de asemenea să se impună ca plata respectivă să fie efectuată într-o singură tranşă, atunci când această condiţie face practic imposibilă sau excesiv de dificilă regularizarea vizată. Acesta este cazul în special când suma de plată depăşeşte pensia anuală a persoanei interesate.</P></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><?PAGE NO="I-5188"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Ca urmare a unei hotărâri pronunţate cu privire la o trimitere preliminară din care decurge incompatibilitatea unei reglementări naţionale cu dreptul comunitar, autorităţilor statului membru vizat le revine obligaţia de a lua măsurile generale sau specifice adecvate care pot asigura respectarea dreptului comunitar, asigurându-se în special că, în cel mai scurt timp, dreptul naţional se aliniază dreptului comunitar şi drepturile pe care justiţiabilii le au în temeiul dreptului comunitar dobândesc efecte depline,</TXT><P>În cazul în care a fost constatată o discriminare contrară dreptului comunitar, atât timp cât nu au fost adoptate măsuri de restabilire a egalităţii de tratament, instanţa naţională este ţinută să înlăture orice dispoziţie naţională discriminatorie, fără a trebui să solicite sau să aştepte eliminarea prealabilă a acesteia de către legiuitor şi să aplice membrilor grupului defavorizat acelaşi sistem ca şi cel de care beneficiază persoanele din cealaltă categorie.</P></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>