<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-276/18</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62018CC0276</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:81">EU:C:2020:81</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>25</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>25</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile doamnei Sharpston – Cauza C‑276/18</HT></P><P><HT TYPE="SC">KrakVet Marek Batko</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Doamna Eleanor Sharpston</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20200206">6 februarie 2020</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P>Cauza C‑276/18</P><P>KrakVet Marek Batko sp. K.</P><P>împotriva</P><P>Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de<BR/>Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság<BR/>(Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta, Ungaria)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2006/112/CE</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 33</KEYWORD><KEYWORD>Stabilirea locului efectuării operațiunilor taxabile</KEYWORD><KEYWORD>Bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia</KEYWORD><KEYWORD>Practică abuzivă</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (UE) nr. 904/2010</KEYWORD><KEYWORD>Articolele 7, 13 și 28-30</KEYWORD><KEYWORD>Cooperare administrativă</KEYWORD><KEYWORD>Dublă impozitare</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezenta cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta, Ungaria) privește interpretarea a diferite dispoziții ale Directivei 2006/112/CE (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>Directiva TVA<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva Consiliului din <DATE ISO="20061128">28 noiembrie 2006</DATE> privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="347" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2006">JO 2006, L 347, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7). Această directivă, la data faptelor din cauza principală, fusese modificată prin Directiva 2006/138/CE a Consiliului din <DATE ISO="20061219">19 decembrie 2006</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="384" PAGE.FIRST="92" DATE.PUB="2006">JO 2006, L 384, p. 92</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 134); Directiva 2007/75/CE a Consiliului din <DATE ISO="20071220">20 decembrie 2007</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="346" PAGE.FIRST="13" DATE.PUB="2007">JO 2007, L 346, p. 13</REF.DOC.OJ>); Directiva 2008/8/CE a Consiliului din <DATE ISO="20080212">12 februarie 2008</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="044" PAGE.FIRST="11" DATE.PUB="2008">JO 2008, L 44, p. 11</REF.DOC.OJ>); Directiva 2008/117/CE a Consiliului din <DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="014" PAGE.FIRST="7" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 14, p. 7</REF.DOC.OJ>); Directiva 2009/47/CE a Consiliului din <DATE ISO="20090505">5 mai 2009</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="116" PAGE.FIRST="18" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 116, p. 18</REF.DOC.OJ>); Directiva 2009/69/CE a Consiliului din <DATE ISO="20090625">25 iunie 2009</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="175" PAGE.FIRST="12" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 175, p. 12</REF.DOC.OJ>); Directiva 2009/162/UE a Consiliului din <DATE ISO="20091222">22 decembrie 2009</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="010" PAGE.FIRST="14" DATE.PUB="2010">JO 2010, L 10, p. 14</REF.DOC.OJ>); Directiva 2010/23/UE a Consiliului din <DATE ISO="20100316">16 martie 2010</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="072" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2010">JO 2010, L 72, p. 1</REF.DOC.OJ>); Directiva 2010/45/UE a Consiliului din <DATE ISO="20100713">13 iulie 2010</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="189" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2010">JO 2010, L 189, p. 1</REF.DOC.OJ>); Directiva 2010/88/UE a Consiliului din <DATE ISO="20101207">7 decembrie 2010</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="326" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2010">JO 2010, L 326, p. 1</REF.DOC.OJ>). O versiune consolidată a textului este disponibilă pe EUR‑Lex (document CELEX) sub numărul 02006L0112-<DATE ISO="20130101">20130101</DATE>.</P></NOTE> și ale Regulamentului (UE) nr. 904/2010 (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>Regulamentul privind combaterea fraudei în domeniul TVA<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="20101007">7 octombrie 2010</DATE> privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="268" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2010">JO 2010, L 268, p. 1</REF.DOC.OJ>). La data faptelor din cauza principală, acest regulament nu făcuse obiectul unor modificări.</P></NOTE>. În ce situație pot fi niște bunuri calificate în mod corespunzător drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> în sensul articolului 33 din Directiva TVA? În ce situație practica constantă a comerciantului adoptată în temeiul acestei dispoziții trebuie considerată abuzivă? Și în ce constă, în acest context, cooperarea administrativă impusă autorităților fiscale din diferite state membre în scopul stabilirii locului efectuării operațiunilor taxabile, în vederea evitării dublei impozitări, în temeiul articolelor 7, 13 și 28-30 din Regulamentul privind combaterea fraudei în domeniul TVA?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere a formulat cinci întrebări referitoare la aceste aspecte. Curtea ne‑a solicitat să analizăm, în cadrul prezentelor concluzii, numai a patra și a cincea întrebare preliminară. Acestea se referă la semnificația expresiei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>, care figurează la articolul 33 alineatul (1) din Directiva TVA și, respectiv, la noțiunea de practică abuzivă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Directiva TVA</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Directiva TVA stabilește un cadru global pentru aplicarea uniformă a TVA‑ului în întreaga Uniune Europeană.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Considerentul (9) precizează că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>[e]ste esențial a se prevedea o perioadă de tranziție care să permită adaptarea treptată a legislațiilor naționale în domeniile menționate<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Considerentul (10) precizează că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>[î]n respectiva perioadă de tranziție, operațiunile intracomunitare[<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Legislația Uniunii în materie de TVA a păstrat termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>intracomunitare<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/> (în locul, de exemplu, al expresiilor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>în interiorul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/> sau <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>intra‑Uniune<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>). A se vedea van Doesum, A., van Kesteren, H., van Norden, G.-J., <HT TYPE="ITALIC">Fundamentals of EU VAT Law</HT>, Wolters Kluwer, Alphen aan den Rijn, 2016, p. 436.</P></NOTE>] efectuate de persoane impozabile, altele decât persoanele scutite de la plata impozitului, sunt impozitate în statul membru de destinație, în conformitate cu respectivele cote și în condițiile stabilite de către statul membru respectiv<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Considerentul (11) adaugă că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>[d]e asemenea, este necesar ca, în perioada de tranziție respectivă […] anumite vânzări intracomunitare la distanță[<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>Vânzările la distanță<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/> în contextul regimului TVA au fost definite pentru prima dată în Directiva (UE) 2017/2455 a Consiliului din <DATE ISO="20171205">5 decembrie 2017</DATE> de modificare a Directivei 2006/112/CE și a Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="348" PAGE.FIRST="7" DATE.PUB="2017">JO 2017, L 348, p. 7</REF.DOC.OJ>). A se vedea de asemenea punctul 44 și următoarele de mai jos.</P></NOTE>] […] să fie impozitate în statul membru de destinație, în conformitate cu respectivele cote și în condițiile stabilite de către statul membru respectiv, în măsura în care operațiunile respective pot cauza, în absența unor dispoziții speciale, denaturări semnificative ale concurenței între statele membre<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Considerentul (17) amintește că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>[s]tabilirea locului efectuării operațiunilor taxabile poate conduce la conflicte între statele membre privind jurisdicția […] Deși locul unde se desfășoară o prestare de servicii este considerat în principiu ca fiind locul unde prestatorul și‑a stabilit locul de desfășurare a activității sale economice, acesta este definit ca aflându‑se în statul membru al clientului, în special în cazul anumitor servicii prestate între persoane impozabile al căror cost este inclus în prețul bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Considerentul (61) coroborat cu considerentul (62) precizează că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>[e]ste esențial a se asigura aplicarea uniformă a sistemului privind TVA<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>, că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>este necesar să se adopte măsuri de punere în aplicare pentru realizarea acestui obiectiv<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/> și că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>[e]ste necesar ca măsurile respective să abordeze, în special, problema dublei impozitări a operațiunilor transfrontaliere care poate apărea ca urmare a divergențelor dintre statele membre în aplicarea normelor care reglementează locul efectuării operațiunilor taxabile<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>În cadrul titlului I (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>Obiect și sferă de aplicare<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>), articolul 2 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="002.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Următoarele operațiuni sunt supuse TVA:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către o persoană impozabilă care acționează ca atare;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="3"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>achiziția intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>o persoană impozabilă care acționează ca atare sau o persoană juridică neimpozabilă, în cazul în care vânzătorul este o persoană impozabilă care acționează ca atare și care nu poate beneficia de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolele 282-292 și care nu este reglementată de articolul 33 sau 36;<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 9, cu care începe titlul III (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>Persoane impozabile<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>), prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>(1) <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>Persoană impozabilă<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="00BB" ID="QE0020"/> înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective. […]<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Titlul IV se referă la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>operațiuni taxabile<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> și se împarte în patru capitole: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>Livrarea de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/> (articolele 14-19), <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>Achiziția intracomunitară de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> (articolele 20-23), <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>Prestarea de servicii<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> (articolele 24-29) și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>Importul de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> (articolul 30). Articolul 14 alineatul (1) conține definiția a ceea ce, în cele mai simple împrejurări, constituie livrarea de bunuri: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/><QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>Livrare de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="00BB" ID="QE0027"/> înseamnă transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar.<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> Articolul 20 prevede definiția de bază a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>achiziției intracomunitare de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>, și anume <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate către persoana care achiziționează aceste bunuri, de către furnizor sau de către persoana care achiziționează bunurile sau în numele acestora, într‑un alt stat membru decât cel în care a început expedierea sau transportul bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Titlul V (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>Locul operațiunilor taxabile<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>) reglementează, la capitolul 1 secțiunea 2, livrarea de bunuri cu transport. Articolul 32 cuprinde următoarea regulă generală: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>Atunci când bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau de client sau de o terță persoană, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul bunurilor către client. […]<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 33 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="033.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Prin derogare de la articolul 32, locul livrării de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia dintr‑un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor este considerat a fi locul unde se află bunurile la momentul la care se încheie expedierea sau transportul bunurilor la client, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei achiziții intracomunitare de bunuri nu sunt supuse TVA în temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice altă persoană neimpozabilă;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate după asamblare sau instalare, cu sau fără funcționare de probă, de către furnizor sau în numele acestuia</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Articolul 34 condiționează aplicarea articolului 33 de un prag cantitativ minim. Astfel, articolul 34 alineatul (1) prevede că articolul 33 nu se aplică în cazul în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>[v]aloarea totală, fără TVA, a livrărilor respective efectuate în condițiile stabilite la articolul 33 în statul membru în cauză nu depășește în niciun an calendaristic <FT TYPE="NUMBER">100000</FT> EUR sau echivalentul acestei sume în moneda națională<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>. Potrivit articolului 34 alineatul (2), <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>[s]tatul membru pe teritoriul căruia se află bunurile în momentul la care se încheie expedierea sau transportul acestora la client poate limita plafonul prevăzut la alineatul (1) la <FT TYPE="NUMBER">35000</FT> EUR […]<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Articolul 138 face parte din titlul IX, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>Scutiri<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>, capitolul 4 (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>Scutiri pentru operațiunile intracomunitare<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>), secțiunea 1 (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>Scutiri legate de livrarea de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>). Acesta prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>(1) Statele membre scutesc livrarea de bunuri expediate sau transportate către o destinație aflată în afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul Comunității, de către vânzător sau persoana care achiziționează bunurile sau în numele acestora, pentru o altă persoană impozabilă sau pentru o persoană juridică neimpozabilă care acționează ca atare într‑un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Titlul XIV (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>Dispoziții diverse<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>) conține, în capitolul 2, un articol unic care se referă la comitetul consultativ privind taxa pe valoare adăugată (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>Comitetul TVA<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>). Articolul 398 alineatul (1) instituie Comitetul TVA, în timp ce articolul 398 alineatul (4) conferă acestui comitet următoarea competență: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>în afară de punctele care fac obiectul consultării în temeiul prezentei directive [Comitetul TVA] examinează problemele semnalate de președinte, din proprie inițiativă sau la cererea reprezentantului unui stat membru, care se referă la aplicarea dispozițiilor comunitare privind TVA<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul privind combaterea fraudei în domeniul TVA‑ului</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Regulamentul privind combaterea fraudei în domeniul TVA‑ului se referă la cooperarea administrativă dintre autoritățile statelor membre competente pentru combaterea fraudei aferente TVA‑ului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Considerentul (5) precizează că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>[m]ăsurile de armonizare fiscală luate în vederea realizării pieței interne trebuie să includă instituirea unui sistem comun de cooperare între statele membre, în special în ceea ce privește schimbul de informații, prin care autoritățile competente ale statelor membre urmează să se sprijine reciproc și să coopereze cu Comisia pentru a asigura aplicarea corectă a TVA la livrările de bunuri și prestările de servicii, achiziția intracomunitară de bunuri și importul de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Considerentul (6) arată însă că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>[c]ooperarea administrativă nu ar trebui să determine un transfer nejustificat al sarcinilor administrative între statele membre<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Considerentul (7) precizează că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>[î]n vederea colectării taxei datorate, statele membre ar trebui să coopereze pentru a contribui la garantarea faptului că TVA este stabilită corect. Prin urmare, statele membre trebuie nu numai să controleze aplicarea corectă a taxei datorate pe propriul teritoriu, ci ar trebui, în egală măsură, să furnizeze asistență altor state membre pentru garantarea aplicării corecte a taxei datorate în alt stat membru ca urmare a unei activități desfășurate pe teritoriul propriu<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Considerentul (8) stabilește că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>[c]ontrolul aplicării corecte a TVA operațiunilor transfrontaliere impozabile într‑un stat membru diferit de cel în care este stabilit furnizorul depinde în multe situații de informațiile care sunt deținute de statul membru de stabilire sau care pot fi obținute cu mult mai multă ușurință de acesta din urmă. Prin urmare, supravegherea eficace a unor astfel de operațiuni presupune ca statul membru de stabilire să colecteze sau să fie în măsură să colecteze informațiile în cauză<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Potrivit considerentului (13), <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>[î]n vederea combaterii fraudei în mod eficient, este necesar să se prevadă un schimb de informații fără solicitare prealabilă. Pentru a facilita schimbul de informații, ar trebui specificate categoriile pentru care este necesară stabilirea unui schimb automat<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf prevede că regulamentul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>[s]tabilește norme și proceduri care să permită autorităților competente ale statelor membre să coopereze și să schimbe reciproc orice informații care ar putea ajuta la efectuarea unei determinări corecte a TVA, la controlul aplicării corecte a TVA, mai ales în cazul tranzacțiilor intracomunitare, și la combaterea fraudei în domeniul TVA<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Articolul 7 se află la începutul capitolului II (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>Schimbul de informații la cerere<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/>). Acesta prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="007.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>La cererea unei autorități solicitante, autoritatea solicitată comunică informațiile menționate la articolul 1, inclusiv orice informații cu privire la unul sau mai multe cazuri specifice.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="007.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>În scopul comunicării informațiilor menționate la alineatul (1), autoritatea solicitată asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru obținerea acestor informații.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="007.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Până la <DATE ISO="20141231">31 decembrie 2014</DATE>, cererea menționată la alineatul (1) poate conține o cerere motivată pentru o anchetă administrativă. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nicio anchetă administrativă nu este necesară, acesta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="007.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA><P>Începând cu <DATE ISO="20150101">1 ianuarie 2015</DATE>, cererea menționată la alineatul (1) poate conține o cerere motivată pentru o anchetă administrativă specifică. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nicio anchetă administrativă nu este necesară, aceasta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.</P><P>Prin derogare de la primul paragraf, [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>o anchetă privind sumele<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="00BB" ID="QE0050"/>] declarate de o persoană impozabilă în legătură cu livrările de bunuri sau prestările de servicii enumerate în anexa I, realizate de o persoană impozabilă stabilită în statul membru al autorității solicitate și care sunt taxabile în statul membru al autorității solicitante, [a se citi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>poate fi refuzată<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="00BB" ID="QE0051"/>] numai:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>pentru motivele prevăzute la articolul 54 alineatul (1), evaluate de autoritatea solicitată în conformitate cu o declarație privind cele mai bune practici referitoare la interacțiunea între prezentul alineat și articolul 54 alineatul (1) care urmează să fie adoptată conform procedurii prevăzute la articolul 58 alineatul (2);</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>pentru motivele prevăzute la articolul 54 alineatele (2), (3) și (4) sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>pe motivul că autoritatea solicitată a furnizat deja autorității solicitante informații privind aceeași persoană impozabilă, ca urmare a unei anchete administrative efectuate cu mai puțin de doi ani înainte.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>În cazul în care autoritatea solicitată refuză o anchetă administrativă menționată la al doilea paragraf din motivele prevăzute la litera (a) sau (b), autoritatea solicitată pune totuși la dispoziția autorității solicitante datele și valorile tuturor livrărilor și prestărilor relevante efectuate de către persoana impozabilă în statul membru al autorității solicitante în cursul celor doi ani precedenți.<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Articolul 13 se află la începutul capitolului III (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>Schimbul de informații fără cerere prealabilă<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>). Articolul 13 alineatul (1) prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>[a]utoritatea competentă a fiecărui stat membru transmite autorității competente a oricărui alt stat membru în cauză, fără cerere prealabilă, informațiile menționate la articolul 1, în următoarele cazuri: (a) atunci când se consideră că impozitarea are loc în statul membru de destinație, iar informațiile furnizate de statul membru de origine sunt necesare pentru eficacitatea sistemului de control al statului membru de destinație; […]<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/></TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Articolul 14 cuprinde modalități detaliate pentru schimbul automat de informații. În continuare, articolul 15 se referă la schimbul spontan de informații și prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>[a]utoritățile competente […] comunică prin schimb spontan […] informațiile menționate la articolul 13 alineatul (1), care nu au fost comunicate în baza schimbului automat menționat la articolul 14, pe care le dețin și despre care consideră că pot fi utile celorlalte autorități competente<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Articolul 28 (singura dispoziție care figurează în capitolul VII: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>Prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/>) prevede modalități specifice care permit funcționarilor unei autorități competente dintr‑un stat membru care solicită informații să fie prezenți, ca observatori, în timp ce funcționarii din celălalt stat membru efectuează anchete administrative, precum și să aibă acces la informațiile astfel obținute.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Articolul 29 (cu care începe capitolul VIII, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>Controale simultane<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>) prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>[s]tatele membre pot conveni să efectueze controale simultane de fiecare dată când consideră că astfel de controale sunt mai eficace decât controalele realizate de un singur stat membru<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>În continuare, articolul 30 enunță modalitățile necesare în ceea ce privește desfășurarea unor astfel de controale.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Considerentul (17) al Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Regulamentul de punere în aplicare al Consiliului din <DATE ISO="20110315">15 martie 2011</DATE> de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="077" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2011">JO 2011, L 77, p. 1</REF.DOC.OJ>). Acest regulament nu făcuse obiectul niciunor modificări la data faptelor din cauza principală.</P></NOTE> precizează că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>[î]n cazul achiziției intracomunitare de bunuri, dreptul statului membru de achiziție de a impozita achiziția ar trebui să rămână neafectat de regimul TVA din statul membru de origine aplicat operațiunii<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Articolul 16 primul paragraf prevede că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>[î]n cazul în care a avut loc o achiziție intracomunitară de bunuri în înțelesul articolului 20 din [Directiva TVA], statul membru în care se încheie expediția sau transportul își exercită competența de impozitare, indiferent de regimul TVA aplicat operațiunii în statul membru în care a început expediția sau transportul<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 16 al doilea paragraf, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>[o]rice cerere a unui furnizor de bunuri de corectare a TVA facturate de acesta și declarate de acesta statului membru în care a început expediția sau transportul bunurilor este tratată de statul membru respectiv în conformitate cu propria legislație națională<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Documentul de lucru al Comitetului TVA</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20150505">5 mai 2015</DATE>, Comitetul TVA a emis Documentul de lucru nr. 855 privind aplicarea dispozițiilor în materie de TVA pentru vânzările la distanță (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>documentul de lucru<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Document taxud.c.1(2015)2158321.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Punctul 2 din documentul de lucru explică faptul că administrațiile fiscale din Belgia și din Regatul Unit au <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>[o]bservat că au fost instituite anumite modalități de desfășurare a activităților pentru a separa furnizarea bunurilor de transportul și de livrarea acestora pentru a evita declararea și achitarea TVA‑ului în statul membru de destinație a bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>La punctul 3 din documentul de lucru, Comisia susține că textul articolului 33 alineatul (1) din Directiva TVA se pretează atât la o interpretare literală, cât și la o interpretare mai largă, în măsura în care acesta poate fi înțeles ca reglementând doar situațiile în care furnizorul este direct implicat în organizarea transportului sau ca extinzându‑se și la situațiile în care implicarea furnizorului este doar indirectă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Comisia a arătat că interpretarea literală <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>[p]rezintă avantajul de a fi foarte simplă dacă se iau în considerare exclusiv situația juridică și raporturile contractuale, dar implică și că dispoziția ar fi destul de ușor de eludat<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/>. Comisia sugerează că o astfel de eludare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>[a]r putea fi înlăturată prin intermediul criteriului privind <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>abuzul de drept<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="00BB" ID="QE0065"/><QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/>, astfel cum a fost stabilit de Curte în Hotărârea Halifax<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060221">21 februarie 2006</DATE> (<NO.CASE>C‑255/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:121">EU:C:2006:121</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ceea ce ar presupune analizarea aspectului <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>dacă aceste modalități conduc la un rezultat contrar obiectivului urmărit de dispozițiile Directivei TVA; și dacă modalitățile respective au ca scop principal atingerea acestui rezultat, orice alte motive <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>economice<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="00BB" ID="QE0067"/> fiind inexistente sau reziduale<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/>. În continuare, Comisia face trimitere, în această privință, la Hotărârea Part Service<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080221">21 februarie 2008</DATE> (<NO.CASE>C‑425/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:108">EU:C:2008:108</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În ceea ce privește interpretarea mai largă, Comisia susține că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>în vederea aplicării normelor privind vânzările la distanță, trebuie luate în considerare nu numai elementele stabilite între furnizor, transportator și client, ci și, mai ales, realitatea economică<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>. În plus, Comisia arată că, într‑o declarație comună cuprinsă în procesul‑verbal întocmit cu ocazia adoptării Directivei 91/680/CEE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Directiva Consiliului din <DATE ISO="19911216">16 decembrie 1991</DATE> de completare a sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată și de modificare a Directivei 77/388/CEE în vederea eliminării frontierelor fiscale (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="376" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1991">JO 1991, L 376, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 110). A se vedea punctul 89 de mai jos.</P></NOTE> (care a introdus dispoziții în materie de vânzări la distanță)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>În ceea ce privește valoarea juridică a unei astfel de declarații comune cuprinse în procesul‑verbal al unei reuniuni a Consiliului, a se vedea punctul 89 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, Consiliul și Comisia au precizat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>regimul special al vânzărilor la distanță va fi aplicabil în toate cazurile în care bunurile sunt expediate sau transportate, fie indirect, fie direct, de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>În acest context, în documentul de lucru, delegațiile au fost invitate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>să își prezinte punctul de vedere cu privire la întrebările adresate de Regatul Unit și de Belgia, precum și cu privire la observațiile formulate de serviciile Comisiei. Acestea sunt invitate, printre altele, să își exprime opinia cu privire la cele două abordări examinate.<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/></TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Orientările Comitetului TVA</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Cu ocazia ședinței 104 care a avut loc în perioada <DATE ISO="20150604">4</DATE>-<DATE ISO="20150605">5 iunie 2015</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Document C – taxud.c.1(2015)4820441‐876.</P></NOTE>, comitetul TVA a adoptat orientări privind vânzările la distanță<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Astfel cum precizează însuși Comitetul TVA cu titlu introductiv în cadrul publicației sale <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>Orientări adoptate ca urmare a ședințelor Comitetului TVA organizate până la <DATE ISO="20191212">12 decembrie 2019</DATE><QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/>, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>[î]ntrucât nu este decât un comitet consultativ și întrucât nu i s‑a atribuit nicio competență normativă, Comitetul TVA nu poate adopta decizii obligatorii din punct de vedere juridic. Acesta poate oferi orientări cu privire la aplicarea directivei, care însă nu sunt în niciun fel obligatorii pentru Comisia Europeană sau pentru statele membre.<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/> Textul complet este disponibil la adresa ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/guidelines‑vat‑committee‑meetings_en.pdf. A se vedea punctul 91 de mai jos.</P></NOTE> în care se arată că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>cu aproape unanimitate de voturi, comitetul TVA[<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0074" REF.END="QE0074"/>cu aproape unanimitate de voturi<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/> este utilizată în acest context pentru a descrie un acord între 24 și 27 de state membre din totalul de 28 de state membre. A se vedea <HT TYPE="ITALIC">Orientări adoptate ca urmare a ședințelor Comitetului TVA organizate până la <DATE ISO="20191212">12 decembrie 2019</DATE></HT>.</P></NOTE>] convine că, în sensul articolului 33 din Directiva TVA, bunurile sunt considerate <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0075" REF.END="QE0075"/>expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="00BB" ID="QE0075"/> în toate cazurile în care furnizorul intervine în mod direct sau indirect în transportul sau [în] expedierea bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Orientările precizează în continuare că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0076" REF.END="QE0076"/>comitetul TVA convine în unanimitate asupra faptului că se consideră că furnizorul a intervenit în mod indirect în transportul sau în expedierea bunurilor în oricare dintre următoarele cazuri: […] (iii) în cazul în care furnizorul facturează și încasează contravaloarea transportului de la client și ulterior o remite unui terț care asigură expedierea sau transportul bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>În sfârșit, orientările precizează că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0077" REF.END="QE0077"/>în plus, comitetul TVA convine, cu aproape unanimitate de voturi, că în alte cazuri de intervenție, în special atunci când furnizorul, în relația cu clientul, promovează în mod activ serviciile de livrare ale unui terț, pune clientul în contact cu terțul și furnizează terțului informațiile necesare pentru livrarea mărfurilor, se consideră de asemenea că acesta a intervenit în mod indirect în transportul sau în expedierea bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2017/2455</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20161201">1 decembrie 2016</DATE>, Comisia a prezentat o propunere de modificare a Directivei TVA<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Propunere de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE și a Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță [COM(2016) 757 final].</P></NOTE>. Expunerea de motive anexată la aceasta arată, în secțiunea 5, articolul 2 punctul 2, că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0078" REF.END="QE0078"/>[p]ropunerea clarifică de asemenea articolul 33 alineatul (1) în conformitate cu orientările Comitetului TVA<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Această propunere a condus la adoptarea Directivei 2017/2455. Considerentul (9) al acestei directive explică, în ceea ce privește vânzările intracomunitare de bunuri la distanță, că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0079" REF.END="QE0079"/>[p]entru a asigura securitatea juridică pentru astfel de întreprinderi, definiția furnizărilor respective de bunuri ar trebui să indice în mod clar faptul că se aplică și atunci când bunurile sunt transportate sau expediate în contul furnizorului, inclusiv când furnizorul intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Articolul 2 prevede că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0080" REF.END="QE0080"/>[c]u efect de la <DATE ISO="20210101">1 ianuarie 2021</DATE>, [Directiva TVA] se modifică după cum urmează: 1. La articolul 14, se adaugă următorul alineat: <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0081" REF.END="QE0081"/>(4) În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0082" REF.END="QE0082"/>vânzări intracomunitare de bunuri la distanță<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/> înseamnă livrări de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în contul acestuia, inclusiv în cazul în care furnizorul intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor, dintr‑un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) livrarea de bunuri este efectuată […] pentru orice altă persoană neimpozabilă<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="00BB" ID="QE0081"/> […]<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Articolul 2 punctul 3 prevede că articolul 33 din Directiva TVA se înlocuiește cu următorul text: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0083" REF.END="QE0083"/>Prin derogare de la articolul 32: (a) locul livrării în cazul vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanță este considerat a fi locul în care se află bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client; […]<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/></TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul național</HT></HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Legea privind TVA‑ul</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Articolul 2 litera (a) din Általános forgalmi adóról szóló 2007. évi CXXVII. törvény (Legea nr. CXXVII din 2007 privind taxa pe valoarea adăugată, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0084" REF.END="QE0084"/>Legea privind TVA‑ul<QUOT.END REF.START="QS0084" CODE="201D" ID="QE0084"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>În versiunea aplicabilă la data faptelor din cauza principală.</P></NOTE> prevede că aceasta reglementează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0085" REF.END="QE0085"/>livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul țării de către o persoană impozabilă care acționează ca atare<QUOT.END REF.START="QS0085" CODE="201D" ID="QE0085"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Articolul 25 precizează: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0086" REF.END="QE0086"/>În cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care este efectuată livrarea.<QUOT.END REF.START="QS0086" CODE="201D" ID="QE0086"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Articolul 29 alineatul (1) prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0087" REF.END="QE0087"/>Prin derogare de la articolele 26 și 28, în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia, iar ca urmare a livrării, bunurile ajung într‑un alt stat membru al Comunității decât cel din care au fost expediate sau transportate, locul livrării este considerat a fi locul unde se află bunurile la momentul la care se încheie expedierea sau transportul bunurilor la client, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) livrarea de bunuri: (aa) este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă ale cărei achiziții intracomunitare de bunuri nu sunt supuse TVA‑ului în temeiul articolului 20 alineatul (1) literele (a) și (d) sau (ab) pentru o persoană sau un organism neimpozitabile; […]<QUOT.END REF.START="QS0087" CODE="201D" ID="QE0087"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Articolul 82 alineatul (1) prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0088" REF.END="QE0088"/>Valoarea taxei este egală cu 27 % din baza impozabilă<QUOT.END REF.START="QS0088" CODE="201D" ID="QE0088"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Codul de procedură fiscală</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul (1) din Adózás rendjéről szóló 2003. évi XCII. törvény (Legea nr. XCII din 2003 privind Codul de procedură fiscală, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0089" REF.END="QE0089"/>Codul de procedură fiscală<QUOT.END REF.START="QS0089" CODE="201D" ID="QE0089"/>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>În versiunea aplicabilă la data faptelor din cauza principală.</P></NOTE> prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0090" REF.END="QE0090"/>În scopuri fiscale, toate drepturile în cadrul raporturilor juridice se exercită în conformitate cu scopul lor. În temeiul legislației fiscale, încheierea de contracte sau realizarea altor operațiuni al căror scop constă în eludarea dispozițiilor legislației fiscale nu pot fi considerate drept exercitare a drepturilor în conformitate cu scopul lor.<QUOT.END REF.START="QS0090" CODE="201D" ID="QE0090"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Articolul 86 alineatul (1) prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0091" REF.END="QE0091"/>Pentru a preveni erodarea veniturilor fiscale, precum și cererile inadecvate de sprijin bugetar și de rambursări a impozitelor, administrația fiscală are obligația de a verifica în mod regulat persoanele impozabile și alte persoane care participă la sistemul fiscal. Scopul verificărilor este de a stabili dacă obligațiile impuse de legislația fiscală și de alte reglementări au fost respectate sau încălcate. În cadrul realizării unei verificări, administrația fiscală dezvăluie și demonstrează faptele, împrejurările sau informațiile care trebuie să servească drept temei pentru constatarea unei încălcări sau a unui abuz de drept, precum și pentru procedura administrativă inițiată ca urmare a respectivei încălcări sau a respectivului abuz de drept.<QUOT.END REF.START="QS0091" CODE="201D" ID="QE0091"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Articolul 95 alineatul (1) prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0092" REF.END="QE0092"/>Administrația fiscală realizează verificarea prin examinarea înscrisurilor, a documentelor justificative, a documentelor contabile și a registrelor necesare pentru a stabili sumele care servesc drept bază pentru ajutorul fiscal sau bugetar, inclusiv datele electronice, programele informatice și sistemele informatice utilizate de persoanele impozabile, precum și calculele și celelalte elemente de fapt, informații și împrejurări legate de gestionarea conturilor și a evidențelor contabile și de procesarea documentelor justificative.<QUOT.END REF.START="QS0092" CODE="201D" ID="QE0092"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Articolul 108 alineatul (1) prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0093" REF.END="QE0093"/>Estimarea constituie un mijloc de probă care stabilește în mod plauzibil baza reală, conform legii, a impozitelor și a ajutoarelor bugetare.<QUOT.END REF.START="QS0093" CODE="201D" ID="QE0093"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Articolul 170 alineatul (1) are următorul conținut: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0094" REF.END="QE0094"/>În cazul unei plăți insuficiente a impozitului, se plătește o amendă fiscală. Cu excepția unei dispoziții contrare a prezentei legi, cuantumul amenzii se ridică la 50 % din suma neplătită. Cuantumul amenzii se ridică la 200 % din suma neplătită dacă diferența în raport cu suma care trebuie plătită este legată de disimularea veniturilor sau de falsificarea ori de distrugerea unor elemente de probă, a registrelor contabile sau a înregistrărilor.<QUOT.END REF.START="QS0094" CODE="201D" ID="QE0094"/></TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Articolul 172 alineatul (1) prevede: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0095" REF.END="QE0095"/>Sub rezerva alineatului (2), se poate aplica o amendă de până la [<FT TYPE="NUMBER">200000</FT> de forinți ungurești [(HUF)] în cazul persoanelor fizice și de până la <FT TYPE="NUMBER">500000</FT> HUF în cazul altor persoane impozabile, în cazul în care acestea nu respectă obligația de a se înregistra (înregistrarea inițială și comunicarea oricărei modificări), de a furniza date, de a deschide un cont curent sau de a depune declarații fiscale<QUOT.END REF.START="QS0095" CODE="201D" ID="QE0095"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Aceste sume corespund unui cuantum de aproximativ 645,35 euro și, respectiv, de <FT TYPE="DECIMAL">1613,37</FT> euro.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt, procedura și întrebările preliminare</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În descrierea care urmează, am reunit informațiile disponibile în ordonanța de trimitere, în observațiile scrise și în răspunsurile detaliate la întrebările adresate de Curte în ședință. Subliniem totuși că doar informațiile cuprinse în ordonanța de trimitere constituie constatări de fapt.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>KrakVet Marek Batko sp. K. (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0096" REF.END="QE0096"/>KrakVet<QUOT.END REF.START="QS0096" CODE="201D" ID="QE0096"/>) este o societate înregistrată și cu sediul în Polonia. Aceasta nu deține în Ungaria nicio unitate și niciun birou sau depozit. KrakVet vinde produse destinate animalelor, în principal hrană pentru câini și pentru pisici, în statele membre vecine, în special prin intermediul diferitelor sale site‑uri internet <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0097" REF.END="QE0097"/>zoofast<QUOT.END REF.START="QS0097" CODE="201D" ID="QE0097"/>. Aceasta are numeroși clienți în Ungaria care efectuează achiziții prin intermediul www.zoofast.hu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Cauza principală privește evenimente care au avut loc în cursul exercițiului fiscal 2012. La momentul respectiv, KrakVet oferea clienților, pe site‑ul său internet, o opțiune care le permitea să încheie un contract cu Krzysztof Batko Global Trade (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0098" REF.END="QE0098"/>KBGT<QUOT.END REF.START="QS0098" CODE="201D" ID="QE0098"/>) pentru transportul bunurilor achiziționate de la sediul KrakVet din Polonia la adresa de livrare dorită. Alternativ, clientul putea recurge la serviciile oricărui alt transportator. Oferta KrakVet nu cuprindea posibilitatea ca ea însăși să efectueze transportul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Pentru achizițiile mai mici de <FT TYPE="NUMBER">8990</FT> HUF (aproximativ 30,79 euro)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Pentru a converti HUF în EUR am utilizat cursul mediu de schimb al Băncii Centrale Europene pentru anul 2012.</P></NOTE>, transportul efectuat de KBGT costa <FT TYPE="NUMBER">1600</FT> HUF (aproximativ 5,54 euro). Pentru achizițiile care depășeau acest prag, transportul prin intermediul KBGT putea fi efectuat la prețul de numai 70 HUF (aproximativ 0,24 euro), KrakVet acordând în acest sens o reducere de <FT TYPE="NUMBER">1530</FT> HUF din prețul bunurilor achiziționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>KBGT este și ea o societate înregistrată și cu sediul în Polonia. Aceasta este deținută de Krzysztof Batko, fratele lui Marek Batko, care deține KrakVet. KBGT asigura ea însăși transportul din Polonia în Ungaria, apoi subcontracta transportul în Ungaria la adresa clientului în favoarea a două societăți de curierat (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0099" REF.END="QE0099"/>societățile de curierat din Ungaria<QUOT.END REF.START="QS0099" CODE="201D" ID="QE0099"/>): Sprinter Futárszolgálat Kft. (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0100" REF.END="QE0100"/>Sprinter<QUOT.END REF.START="QS0100" CODE="201D" ID="QE0100"/>) și GLS General Logistics Systems Hungary Kft. (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0101" REF.END="QE0101"/>GLS Hungary<QUOT.END REF.START="QS0101" CODE="201D" ID="QE0101"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Clienții efectuau o plată unică ce acoperea atât contravaloarea bunurilor, cât și contravaloarea transportului. Această plată era efectuată, în mod aproximativ egal, fie la livrarea mărfurilor către Sprinter și către GLS Hungary, fie prin virament bancar într‑un cont deschis la CIB Bank Zrt. în Ungaria (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0102" REF.END="QE0102"/>contul bancar CIB<QUOT.END REF.START="QS0102" CODE="201D" ID="QE0102"/>) pe numele proprietarului KBGT.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Societățile de curierat maghiare transferau plățile încasate la momentul livrării în contul bancar CIB. KBGT dispunea ulterior transferul fondurilor din contul bancar CIB către KrakVet. Curtea a fost informată în ședință că, atunci când fondurile erau transferate către KrakVet, KBGT își reținea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0103" REF.END="QE0103"/>partea<QUOT.END REF.START="QS0103" CODE="201D" ID="QE0103"/> sa. Nu a fost explicat însă dacă această <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0104" REF.END="QE0104"/>parte<QUOT.END REF.START="QS0104" CODE="201D" ID="QE0104"/> corespundea costurilor de transport contractuale sau unui alt cuantum.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>KrakVet a solicitat administrației fiscale poloneze o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0105" REF.END="QE0105"/>decizie fiscală anticipată<QUOT.END REF.START="QS0105" CODE="201D" ID="QE0105"/>, aceasta răspunzând că TVA‑ul era datorat în Polonia. Potrivit KrakVet, o astfel de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0106" REF.END="QE0106"/>decizie fiscală anticipată<QUOT.END REF.START="QS0106" CODE="201D" ID="QE0106"/> este obligatorie pentru societatea care formulează cererea, pentru administrația fiscală poloneză și pentru instanțele poloneze. Pe baza acestei solicitări și a răspunsului primit, KrakVet a plătit în Polonia o cotă de TVA de 8 %, iar nu o cotă de 27% în Ungaria.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>În 2013, Nemzeti Adó – és Vámhivatal Kiemelt Adózók Adóigazgatósága Különös Hatásköri Ellenőrzési Főosztálya (administrația fiscală maghiară) a efectuat o inspecție la sediul KrakVet pentru exercițiul fiscal 2012 și, cu această ocazie, a atribuit KrakVet un număr de înregistrare în scopuri de TVA la <DATE ISO="20130814">14 august 2013</DATE>. Administrația fiscală maghiară a efectuat de asemenea verificări în legătură cu operațiunile celor două societăți de curierat maghiare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>În anul 2014, administrația fiscală poloneză a efectuat și ea o inspecție la sediul KrakVet pentru exercițiul fiscal 2012. În urma acesteia, a confirmat decizia fiscală anticipată pe care o emisese anterior. La <DATE ISO="20151123">23 noiembrie 2015</DATE>, KrakVet a prezentat administrației fiscale maghiare o traducere neoficială a documentelor primite de la administrația fiscală poloneză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160128">28 ianuarie 2016</DATE>, KrakVet a prezentat, în plus, administrației fiscale maghiare o copie a condițiilor sale generale și a propus ca directorul general să garanteze pentru autenticitatea acestei versiuni, din moment ce versiunea din 2012 de pe site‑ul său internet nu mai era disponibilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Se pare că administrația fiscală maghiară, prin intermediul Nemzeti Adó- és Vámhivatal Informatikai Ellenőrzési Főosztály (divizia principală de control informatic a Administrației taxelor și impozitelor, Ungaria) a efectuat o căutare a acestei versiuni pe paginile de internet arhivate, însă Curtea nu a fost informată cu privire la rezultatul acestei căutări.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Administrația fiscală maghiară a solicitat administrației fiscale poloneze informații suplimentare cu privire la KrakVet. Aceasta a fost informată că, deși KBGT era cea care ambala și eticheta bunurile pentru a fi transportate la depozitul KrakVet, la momentul respectiv bunurile erau deja proprietatea KrakVet.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Pe baza acestor elemente, administrația fiscală maghiară a concluzionat că Sprinter a efectuat în cursul exercițiului fiscal 2012 livrări în numele KBGT și pentru KrakVet în valoare de <FT TYPE="NUMBER">217087988</FT> HUF (aproximativ <FT TYPE="DECIMAL">751039,57</FT> euro), mărfurile fiind primite la depozitul central al Sprinter din Budapesta. De asemenea, administrația fiscală maghiară a concluzionat că, în aceeași perioadă, GLS Hungary a furnizat, în numele GLS General Logistics Systems Slovakia s.r.o., servicii de coletărie în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">64011046</FT> HUF (<FT TYPE="DECIMAL">211453,19</FT> euro), cuantum care îi fusese rambursat pe seama KrakVet și a KBGT.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160525">25 mai 2016</DATE>, administrația fiscală maghiară a notificat concluziile sale societății KrakVet. Aceasta și‑a prezentat observațiile în acest sens la <DATE ISO="20160608">8 iunie 2016</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160816">16 august 2016</DATE>, administrația fiscală maghiară a stabilit că KrakVet depășise pragul cantitativ de <FT TYPE="NUMBER">35000</FT> de euro prevăzut la articolul 34 din Directiva TVA<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea punctul 14 de mai sus.</P></NOTE> și că, prin urmare, ar fi trebuit să achite în Ungaria un cuantum total de TVA de <FT TYPE="NUMBER">58910000</FT> HUF (aproximativ <FT TYPE="NUMBER">190087</FT> de euro)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Pentru aceste conversii din HUF în EUR a fost utilizat cursul mediu de schimb al Băncii Centrale Europene din <DATE ISO="20160816">16 august 2016</DATE>.</P></NOTE>. Prin urmare, administrația fiscală maghiară a aplicat o sancțiune în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">117820000</FT> HUF (aproximativ <FT TYPE="NUMBER">380175</FT> de euro), la care s‑au adăugat penalități de întârziere în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">10535000</FT> HUF (aproximativ <FT TYPE="NUMBER">36446</FT> de euro), precum și o amendă în cuantum de <FT TYPE="NUMBER">500000</FT> HUF (aproximativ <FT TYPE="NUMBER">1730</FT> de euro) pentru nerespectarea obligației de declarare a TVA‑ului.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>KrakVet a contestat decizia administrației fiscale maghiare la Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága (Direcția pentru contestații din cadrul Administrației Naționale Fiscale și Vamale, Ungaria) (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0107" REF.END="QE0107"/>Direcția pentru contestații<QUOT.END REF.START="QS0107" CODE="201D" ID="QE0107"/>). Prin decizia din <DATE ISO="20170123">23 ianuarie 2017</DATE>, Direcția pentru contestații a confirmat decizia administrației fiscale maghiare. În aceste condiții, KrakVet a sesizat Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta), care a adresat Curții următoarele cinci întrebări preliminare.</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0108" REF.END="QE0108"/>1)</NO.P><TXT>Obiectivele [Directivei TVA], în special cerințele privind prevenirea conflictelor între statele membre privind jurisdicția și evitarea dublei impozitări, menționate în cuprinsul considerentelor (17) și (62), și [Regulamentul privind combaterea fraudei în domeniul TVA], în special considerentele (5), (7) și (8) și articolele 7, 13 și 28-30, trebuie interpretate în sensul că se opun practicii unei autorități fiscale dintr‑un stat membru care, atribuind unei operațiuni o calificare ce diferă atât de interpretarea juridică privind operațiunea respectivă și situația de fapt realizată de administrația fiscală dintr‑un alt stat membru, cât și de răspunsul dat de aceasta din urmă pe baza interpretării respective, la o cerere de eliberare a unei decizii fiscale anticipate, precum și de concluzia la care ajunge autoritatea respectivă în cadrul inspecției fiscale efectuate, care le confirmă pe amândouă, dă naștere unei duble impozitări a persoanei impozabile?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul în care din răspunsul dat la prima întrebare preliminară rezultă că o astfel de practică nu este contrară dreptului Uniunii, având în vedere [Directiva TVA] și dreptul Uniunii, administrația fiscală dintr‑un stat membru poate stabili în mod unilateral obligația fiscală, fără să ia în considerare faptul că administrația fiscală dintr‑un alt stat membru a confirmat deja în mai multe ocazii, inițial la cererea persoanei impozabile, iar ulterior în deciziile sale adoptate ca urmare a unei inspecții, conformitatea legală a modului în care a acționat persoana impozabilă respectivă?</TXT><P>Sau autoritățile fiscale din cele două state membre trebuie să coopereze și să ajungă la un acord pentru a asigura respectarea principiului neutralității fiscale și prevenirea dublei impozitări, astfel încât persoana impozabilă să plătească [TVA] numai în una dintre aceste țări?</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul în care din răspunsul dat la a doua întrebare preliminară rezultă că administrația fiscală dintr‑un stat membru poate schimba în mod unilateral calificarea fiscală, dispozițiile [Directivei TVA] trebuie interpretate în sensul că administrația fiscală dintr‑un alt stat membru are obligația să restituie persoanei impozabile obligate la plata TVA‑ului taxa stabilită de aceasta în decizia fiscală anticipată și achitată pentru o perioadă care s‑a finalizat printr‑o inspecție, pentru a asigura astfel atât prevenirea dublei impozitări, cât și respectarea principiului neutralității fiscale?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Cum trebuie interpretată expresia care figurează la articolul 33 alineatul (1) prima teza din [Directiva TVA], conform căreia transportul este efectuat <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0109" REF.END="QE0109"/>de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0109" CODE="00BB" ID="QE0109"/>? Expresia respectivă include situația în care persoana impozabilă oferă, în calitate de vânzător, pe o platformă de cumpărături online, posibilitatea ca cumpărătorul să încheie un contract cu o întreprindere de logistică cu care vânzătorul respectiv colaborează pentru alte operațiuni decât vânzarea, în cazul în care cumpărătorul poate alege de asemenea, în mod liber, alt transportator decât cel propus, iar contractul de transport este încheiat între cumpărător și transportator, fără intervenția vânzătorului?</TXT><P>Este relevant în vederea interpretării – luând în considerare în special principiul securității juridice – faptul că, până în anul 2021, statele membre trebuie să modifice reglementarea care transpune dispoziția menționată din [Directiva TVA astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/2455], astfel încât articolul 33 alineatul (1) din directiva respectivă trebuie aplicat de asemenea în cazul colaborării indirecte pentru alegerea transportatorului?</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5)</NO.P><TXT>Dreptul Uniunii, mai concret [Directiva TVA], trebuie interpretat în sensul că situația de fapt menționată în continuare, în tot sau în parte, este relevantă pentru a verifica dacă persoana impozabilă a stabilit raporturi juridice cu anumite întreprinderi independente care efectuează<?PAGE NO="13"?> livrarea, expedierea sau transportul de produse, prin care să profite de faptul că cota de impozitare este mai mică în alt stat membru, cu scopul de a eluda articolul 33 din [Directiva TVA] și de a săvârși astfel un abuz de drept:</TXT><P><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P>5.1)</NO.P><TXT>întreprinderea de logistică ce efectuează transportul are o relație contractuală cu persoana impozabilă și prestează în favoarea acesteia alte servicii decât transportul,</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5.2)</NO.P><TXT>în același timp, clientul poate în orice moment să refuze opțiunea propusă de persoana impozabilă, și anume de a încredința transportul întreprinderii de logistică cu care are o relație contractuală, și să încredințeze transportul unui alt transportator sau să ridice personal produsele?<QUOT.END REF.START="QS0108" CODE="201D" ID="QE0108"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Au depus observații scrise KrakVet, Republica Cehă, Ungaria, Italia, Republica Polonă și Comisia Europeană. În ședință, KrakVet, Irlanda, Ungaria, Regatul Unit, precum și Comisia au prezentat observații orale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Astfel cum am menționat la începutul prezentelor concluzii, ne vom limita la examinarea celei de a patra și a celei de a cincea întrebări preliminare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la a patra și la a cincea întrebare preliminară</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Cea de patra și cea de a cincea întrebare ridică trei aspecte referitoare la interpretarea articolului 33 alineatul (1) din Directiva TVA. În primul rând, ce se înțelege prin sintagma <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0110" REF.END="QE0110"/>bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0110" CODE="201D" ID="QE0110"/>, care figura la articolul 33 alineatul (1) din Directiva TVA înainte de modificarea sa prin Directiva 2017/2455? [Ne vom referi la această dispoziție utilizând sintagma <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0111" REF.END="QE0111"/>versiunea originală a articolului 33 alineatul (1)<QUOT.END REF.START="QS0111" CODE="201D" ID="QE0111"/>.] În al doilea rând, modificarea adusă acestei dispoziții prin Directiva 2017/2455, care a generat noua versiune a articolului 33 alineatul (1), corespunde unei modificări sau pur și simplu unei confirmări a situației juridice anterioare? În al treilea rând, având în vedere versiunea originală a articolului 33 alineatul (1), tipul de operațiune descris în decizia de trimitere trebuie considerat o practică abuzivă?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, ar trebui să analizăm dacă există o diferență pertinentă între termenii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0112" REF.END="QE0112"/>expediat<QUOT.END REF.START="QS0112" CODE="201D" ID="QE0112"/> și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0113" REF.END="QE0113"/>transportat<QUOT.END REF.START="QS0113" CODE="201D" ID="QE0113"/>. Or, trebuie să se constate că legiuitorul Uniunii a ales să utilizeze două verbe în loc de unul. Este la fel de evident că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0114" REF.END="QE0114"/>expedierea<QUOT.END REF.START="QS0114" CODE="201D" ID="QE0114"/> bunurilor precedă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0115" REF.END="QE0115"/>transportul<QUOT.END REF.START="QS0115" CODE="201D" ID="QE0115"/> acestora. Acesta este însă punctul la care – cel puțin în versiunea originală a articolului 33 alineatul (1) – lucrurile nu mai sunt evidente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Observăm, oarecum cu regret, că modificările introduse prin articolul 2 din Directiva 2017/2455 nu abordează această problemă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Potrivit unei interpretări foarte largi a acestei dispoziții, <HT TYPE="ITALIC">orice</HT> act întreprins <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0116" REF.END="QE0116"/><HT TYPE="ITALIC">de</HT><QUOT.END REF.START="QS0116" CODE="201D" ID="QE0116"/> furnizor pentru a demara procesul de transfer al bunurilor comandate de un client într‑un alt stat membru către destinația lor (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0117" REF.END="QE0117"/>expedierea<QUOT.END REF.START="QS0117" CODE="201D" ID="QE0117"/> acestora) ar fi suficient să determine aplicarea articolului 33 alineatul (1) din directivă. Poate fi luată în considerare și transmiterea coletelor prin poștă? Dar apelul telefonic primit de transportatorul ales de client și transmiterea către acesta a unor instrucțiuni din partea furnizorului pentru a se deplasa la o anumită adresă la un anumit moment în vederea preluării pachetului care trebuie transportat? Pare puțin probabil ca intenția legiuitorului să fi fost aceea de a dea o interpretare atât de largă articolului 33 alineatul (1), cu atât mai mult cu cât o asemenea interpretare ar genera o confuzie, dat fiind că <HT TYPE="ITALIC">norma generală</HT> cuprinsă la articolul 32 utilizează exact aceiași termeni <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0118" REF.END="QE0118"/>de furnizor<QUOT.END REF.START="QS0118" CODE="201D" ID="QE0118"/> (a se vedea punctele 82-80). Dar unde trebuie trasă linia?</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>În opinia noastră, trebuie adoptată o abordare dictată de bunul simț care, odată tradusă în limbajul juridic, ar conduce mai mult sau mai puțin la interpretarea potrivit căreia, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0119" REF.END="QE0119"/>în cazul în care furnizorul, din inițiativa și la alegerea sa, efectuează totalitatea sau majoritatea demersurilor esențiale necesare în vederea pregătirii bunurilor pentru transport, organizează ridicarea acestora și prima parte a transportului și renunță la posesia și la controlul asupra bunurilor, atunci <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0120" REF.END="QE0120"/>transportul<QUOT.END REF.START="QS0120" CODE="00BB" ID="QE0120"/> este efectuat de furnizor<QUOT.END REF.START="QS0119" CODE="201D" ID="QE0119"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Transportul efectuat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0121" REF.END="QE0121"/><HT TYPE="ITALIC">de</HT><QUOT.END REF.START="QS0121" CODE="201D" ID="QE0121"/> furnizor este probabil mai puțin problematic, în sensul că, potrivit sensului firesc al sintagmei, furnizorul, fie el însuși, fie prin intermediul agentului său, realizează efectiv operațiunea de transport sau deține ori controlează entitatea juridică ce efectuează respectiva operațiune.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul (1) din Directiva TVA prevede că TVA‑ul este datorat în statul membru în care are loc livrarea. Prin urmare, mărfurile furnizate în statul membru respectiv devin astfel supuse cotelor de TVA aplicate de acest stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>În acest sens, articolul 32 primul paragraf formulează următoarea regulă generală: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0122" REF.END="QE0122"/>atunci când bunurile sunt expediate sau transportate <HT TYPE="ITALIC">de furnizor</HT> sau <HT TYPE="ITALIC">de client</HT> sau <HT TYPE="ITALIC">de o terță persoană</HT>, locul livrării este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul bunurilor către client […]<QUOT.END REF.START="QS0122" CODE="201D" ID="QE0122"/> (sublinierea noastră). Nu se face nicio distincție între diferiții actori care pot fi însărcinați cu expedierea sau cu transportul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, articolul 33 alineatul (1) conține o derogare de la această regulă generală. Acesta prevede că, în anumite împrejurări specifice în care bunurile sunt <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0123" REF.END="QE0123"/>expediate sau transportate <HT TYPE="ITALIC">de furnizor sau în numele acestuia</HT><QUOT.END REF.START="QS0123" CODE="201D" ID="QE0123"/> (sublinierea noastră) între state membre, locul livrării este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0124" REF.END="QE0124"/>considerat a fi locul unde se află bunurile la momentul la care se încheie expedierea sau transportul bunurilor la client<QUOT.END REF.START="QS0124" CODE="201D" ID="QE0124"/>. Printre aceste împrejurări specifice se numără situația în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0125" REF.END="QE0125"/>(a) livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă […] sau pentru orice altă persoană neimpozabilă<QUOT.END REF.START="QS0125" CODE="201D" ID="QE0125"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Astfel cum se poate observa, articolul 32 (regula generală) și articolul 33 (excepția de la această regulă) utilizează termeni foarte similari pentru a ajunge la rezultate opuse. Articolul 32 cuprinde sintagma <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0126" REF.END="QE0126"/>bunurile […] expediate sau transportate de furnizor […]<QUOT.END REF.START="QS0126" CODE="201D" ID="QE0126"/>. Articolul 33 inserează în această sintagmă termenii suplimentari (sublinierea noastră): <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0127" REF.END="QE0127"/>bunuri expediate sau transportate de furnizor <HT TYPE="ITALIC">sau în numele acestuia</HT> […]<QUOT.END REF.START="QS0127" CODE="201D" ID="QE0127"/>. Este ca și cum articolul 32 ar cuprinde mențiunea (invizibilă) <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0128" REF.END="QE0128"/><HT TYPE="ITALIC">în numele clientului</HT><QUOT.END REF.START="QS0128" CODE="201D" ID="QE0128"/>. În acest caz, diferența dintre cele două dispoziții devine evidentă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Este întotdeauna mai ușor de criticat modul de redactare al altcuiva decât a pune personal în practică cu succes un astfel de exercițiu. În mod ideal, s‑ar putea probabil [înlocui expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0129" REF.END="QE0129"/>de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0129" CODE="201D" ID="QE0129"/> cu expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0130" REF.END="QE0130"/>în numele furnizorului<QUOT.END REF.START="QS0130" CODE="201D" ID="QE0130"/>] de la articolul 33 alineatul (1) pentru ca distincția dintre regulă și excepție să fie foarte clară.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Din acest motiv, considerăm că această distincție poate fi ilustrată în modul prezentat în continuare. Dacă un client stabilit pe teritoriul Ungariei comandă bunuri pe internet de la o societate cu sediul în Polonia, nu contează, în principiu, dacă clientul însuși se deplasează la depozitul din Polonia pentru a prelua aceste bunuri sau dacă altcineva (furnizorul sau un terț) se ocupă de partea logistică în numele clientului. În cele trei cazuri, <HT TYPE="ITALIC">cu condiția ca acțiunile să fie întreprinse în numele clientului</HT>, livrarea are loc în Polonia, iar TVA‑ul este datorat în această țară la cotele aplicate de autoritățile poloneze. Dacă, cu toate acestea, acțiunile sunt întreprinse <HT TYPE="ITALIC">în numele furnizorului</HT>, livrarea are loc la locul de destinație (în Ungaria), iar TVA‑ul este datorat în această țară la cotele stabilite de autoritățile maghiare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Articolul 138 alineatul (1) din Directiva 2006/112 precizează în mod explicit consecințele în materie de TVA atunci când clientul este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă. În ambele cazuri, statele membre de origine <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0131" REF.END="QE0131"/>scutesc livrarea de bunuri expediate sau transportate către o destinație aflată în afara [teritoriului lor], dar în cadrul Comunității, de către vânzător sau persoana care achiziționează bunurile sau în numele acestora […]<QUOT.END REF.START="QS0131" CODE="201D" ID="QE0131"/>. (Observăm că <HT TYPE="ITALIC">nu se face nicio distincție</HT> aici între cazurile în care expedierea sau transportul sunt efectuate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0132" REF.END="QE0132"/>de către vânzător […] sau în numele acestora<QUOT.END REF.START="QS0132" CODE="201D" ID="QE0132"/> și cazurile în care aceste operațiuni sunt efectuate pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0133" REF.END="QE0133"/>persoana care achiziționează bunurile<QUOT.END REF.START="QS0133" CODE="201D" ID="QE0133"/>.) Dat fiind că, în temeiul articolului 33 din această directivă, locul de livrare este considerat locul unde se găsesc bunurile la momentul la care se încheie expedierea sau transportul bunurilor, TVA‑ul este datorat în statul membru de destinație. În schimb, nu există nicio dispoziție echivalentă care să impună în mod clar statului membru de origine, în condiții de egalitate, să scutească de la aplicarea cotei (sale) de TVA livrarea de bunuri intracomunitară atunci când această livrare este efectuată pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0134" REF.END="QE0134"/><HT TYPE="ITALIC">orice altă persoană neimpozabilă</HT><QUOT.END REF.START="QS0134" CODE="201D" ID="QE0134"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Considerentele (9)-(11) ale Directivei 2006/112 indică faptul că impozitarea în statul membru de destinație (astfel cum este materializată, printre altele, prin articolele 33 și 138) ar fi trebuit să fie aplicabilă numai pe parcursul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0135" REF.END="QE0135"/>perioadei de tranziție<QUOT.END REF.START="QS0135" CODE="201D" ID="QE0135"/>. Aceste articole au rămas însă parte a legislației Uniunii în materie de TVA și, după caz, pun accentul pe impozitarea la locul de consum<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161208">8 decembrie 2016</DATE>, <NAME.CASE>A și B</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑453/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:933">EU:C:2016:933</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170629">29 iunie 2017</DATE>, <NAME.CASE>L. Č.</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑288/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:502">EU:C:2017:502</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181108">8 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Cartrans Spedition</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑495/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:887">EU:C:2018:887</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Trebuie menționat că toate cele trei cauze priveau scutirea prevăzută la articolul 146 alineatul (1) din Directiva 2006/112 și prestarea de <HT TYPE="ITALIC">servicii</HT>.</P></NOTE>. Acestea fiind spuse, trebuie amintit că ele <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> sunt menite să reprezinte poziția implicită. Regula generală privind locul de livrare unde sunt expediate sau transportate bunurile (fie de furnizor, de client sau de un terț) rămâne cea prevăzută la articolul 32 din Directiva TVA. Potrivit acestei reguli, locul livrării <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0136" REF.END="QE0136"/>este considerat a fi locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul bunurilor către client<QUOT.END REF.START="QS0136" CODE="201D" ID="QE0136"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, clienții KrakVet erau consumatori situați în Ungaria (respectiv persoane neimpozabile), care făceau cumpărături prin intermediul site‑ului internet al KrakVet. KBGT asigura transportul între depozitul din Polonia și frontiera maghiară. Pe teritoriul Ungariei, transportul era efectuat de societățile de curierat maghiare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>În opinia noastră, se poate considera pe bună dreptate că clienții KrakVet erau și sunt interesați în principal de achiziționarea de hrană pentru animalele de companie. Serviciul de transport necesar pentru transportul hranei respective de la depozitul KrakVet din Polonia la adresa de livrare a clienților din Ungaria constituie un element esențial al tranzacției, dar este improbabil ca acesta să se afle, ca atare, în prim‑planul interesului clienților. Probabil, componentele esențiale care au determinat alegerea modalității de transport de către aceștia au fost comoditatea și costul<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>În opinia noastră, costul real al transportului de la depozit la consumatori a bunurilor comandate trebuie să fi depășit în mod semnificativ sumele facturate clienților care au ales să utilizeze KBGT în calitate de transportator (a se vedea punctul 61 de mai sus). Astfel, în plus față de costurile proprii ale KBGT, ar fi existat de asemenea costurile societăților maghiare de curierat pentru segmentul de transport efectuat în Ungaria, iar nu în Polonia. Din fericire, Curtea nu trebuie să analizeze în ce a constat exact economia operațiunii. Este suficient să se constate că diferența de cotă de TVA (8 % în Polonia, 27 % în Ungaria) trebuie să fi jucat un rol important în rentabilitatea exercițiului pentru KrakVet și/sau KBGT. Această împrejurare <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> face, în sine, ca acțiunile întreprinse să aibă un caracter fraudulos sau nelegal.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>În acest context, KrakVet, Italia și Polonia susțin că, în vederea interpretării versiunii originale a articolului 33 alineatul (1) (respectiv versiunea în vigoare atât la data faptelor din cauza principală, cât și astăzi), ar trebui utilizată numai formularea sa actuală<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>WebMindLicenses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑419/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:832">EU:C:2015:832</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20070329">29 martie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Aktiebolaget NN</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑111/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:195">EU:C:2007:195</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, pentru a respecta principiile securității juridice și protecției încrederii legitime<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131219">19 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>BDV Hungary Trading</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑563/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:854">EU:C:2013:854</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170706">6 iulie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Glencore Agriculture Hungary</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑254/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:522">EU:C:2017:522</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Republica Cehă, Irlanda, Ungaria, Regatul Unit și Comisia susțin că articolul 33 alineatul (1) trebuie interpretat în sensul că reglementează deja situația în care<?PAGE NO="16"?> furnizorul intervine în mod indirect în organizarea transportului. Acestea susțin că interpretarea spre care tind respectă realitatea economică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130620">20 iunie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Newey</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑653/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:409">EU:C:2013:409</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181122">22 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>MEO – Serviços de Comunicações e Multimédia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑295/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:942">EU:C:2018:942</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, din moment ce posibilitatea ca, în împrejurări precum cele din speță, clientul să aleagă un alt transportator decât cel care i‑a fost propus pe site‑ul de internet de către furnizorul bunurilor este, în cel mai bun caz, redusă și cel mai probabil pur ipotetică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Comisia face trimitere, astfel cum a procedat deja în documentul său de lucru<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>A se vedea punctul 37 de mai sus.</P></NOTE>, și la declarația care figurează în procesul‑verbal al Consiliului întocmit cu ocazia reuniunii la care s‑a adoptat Directiva 91/680, în sensul că regimul special al vânzărilor la distanță trebuie să se aplice în toate cazurile în care bunurile sunt expediate sau transportate, indirect sau direct, de furnizor sau în numele acestuia. [Trebuie precizat că Directiva 91/680, una dintre directivele de modificare a celei de A șasea directive TVA<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="145" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1977">JO 1977, L 145, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, a introdus, printre altele, un nou articol 28b detaliat (intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0137" REF.END="QE0137"/>Locul tranzacțiilor<QUOT.END REF.START="QS0137" CODE="201D" ID="QE0137"/>), compus din cinci secțiuni. Primul paragraf al secțiunii A, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0138" REF.END="QE0138"/>Locul achiziției intracomunitare de bunuri<QUOT.END REF.START="QS0138" CODE="201D" ID="QE0138"/>, precizează: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0139" REF.END="QE0139"/>(1) Locul achiziției intracomunitare de bunuri este considerat a fi locul în care se află bunurile în momentul sosirii expediției sau a transportului la achizitor<QUOT.END REF.START="QS0139" CODE="201D" ID="QE0139"/>. Primul paragraf al secțiunii B, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0140" REF.END="QE0140"/>Locul livrării bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0140" CODE="201D" ID="QE0140"/>, conținea dispoziția care a precedat versiunea inițială a articolului 33 alineatul (1) din Directiva TVA<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0141" REF.END="QE0141"/>(1) Prin derogare de la articolul 8 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (2), locul livrării bunurilor expediate sau transportate de către sau în numele furnizorului dintr‑un alt stat membru decât cel de sosire a expediției sau a transportului este considerat a fi locul în care se află bunurile în momentul sosirii expediției sau a transportului la achizitor, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: – livrarea de bunuri este efectuată pentru o persoană impozabilă eligibilă pentru derogarea prevăzută la articolul 28a alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf, pentru o persoană juridică neimpozabilă care este eligibilă pentru aceeași derogare sau pentru orice altă persoană neimpozabilă […]<QUOT.END REF.START="QS0141" CODE="201D" ID="QE0141"/> Articolul 32 din Directiva 2006/112 corespunde în esență articolului 8 alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă TVA.</P></NOTE>.]</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>În aceste condiții, argumentul formulat de Comisie poate fi respins cu ușurință. În Hotărârea Antonissen, Curtea a statuat în mod clar că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0142" REF.END="QE0142"/>o astfel de declarație nu poate fi reținută pentru interpretarea unei dispoziții de drept derivat în cazul în care, precum în prezenta cauză, conținutul acesteia nu este deloc exprimat în textul dispoziției respective și, în consecință, nu are valoare juridică<QUOT.END REF.START="QS0142" CODE="201D" ID="QE0142"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19910226">26 februarie 1991</DATE> (<NO.CASE>C‑292/89</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:80">EU:C:1991:80</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Sunt citate de asemenea orientările emise de Comitetul TVA, potrivit cărora <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0143" REF.END="QE0143"/>se consideră că bunurile au fost <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0144" REF.END="QE0144"/>expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0144" CODE="00BB" ID="QE0144"/> în cazul în care furnizorul intervine în mod direct sau indirect în transportul sau în expedierea bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0143" CODE="201D" ID="QE0143"/>. Cu toate acestea, respectiva poziție a fost adoptată de Comitetul TVA la trei ani de la efectuarea operațiunilor aflate la originea prezentei cauze, iar orientările înseși precizează în mod explicit, în partea de jos a fiecărei pagini, lipsa forței obligatorii a acestora<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0145" REF.END="QE0145"/>Orientările emise de Comitetul TVA nu reprezintă decât opinii ale unui comitet consultativ. Ele nu constituie o interpretare oficială a dreptului Uniunii și nu sunt în mod necesar avizate de Comisia Europeană. Ele nu sunt obligatorii pentru Comisia Europeană sau pentru statele membre care sunt libere să nu le respecte. Reproducerea acestui document este condiționată de includerea acestei mențiuni.<QUOT.END REF.START="QS0145" CODE="201D" ID="QE0145"/></P></QUOT.S></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>În acest context și aplicând principiile de interpretare obișnuite în cazul versiunii originale a articolului 33 alineatul (1), nu găsim niciun temei pentru a concluziona, astfel cum susțin Republica Cehă, Irlanda, Ungaria, Regatul Unit și Comisia, că această dispoziție reglementează și cazurile în care furnizorul intervine <HT TYPE="ITALIC">în mod</HT> <HT TYPE="ITALIC">indirect</HT>, ca răspuns la o instrucțiune dată de client, în expedierea sau în transportul bunurilor către o persoană neimpozabilă situată într‑un alt stat membru.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Totuși, Curtea a fost invitată să examineze dacă modificările aduse prin Directiva 2017/2455, care au constat în adăugarea unui al patrulea alineat la articolul 14 din Directiva TVA, precum și noua versiune a articolului 33 alineatul (1) corespund unei modificări sau unei simple confirmări a situației juridice anterioare. Dacă modificările aduse în 2017 ar fi considerate simple <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0146" REF.END="QE0146"/>clarificări<QUOT.END REF.START="QS0146" CODE="201D" ID="QE0146"/> ale situației juridice anterioare, acest lucru ar putea avea o incidență asupra interpretării care trebuie furnizată instanței de trimitere în vederea aplicării sale în prezenta cauză.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Modificările aduse Directivei TVA</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Articolul 2 punctul 1 din Directiva 2017/2455 precizează că la articolul 14 din Directiva TVA <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0147" REF.END="QE0147"/>se adaugă<QUOT.END REF.START="QS0147" CODE="201D" ID="QE0147"/> un nou alineat (4). Prin această adăugare, s‑a introdus o <HT TYPE="ITALIC">nouă definiție</HT> a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0148" REF.END="QE0148"/>vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanță<QUOT.END REF.START="QS0148" CODE="201D" ID="QE0148"/>. Potrivit acestei noi definiții, noțiunea respectivă include anumite cazuri specifice de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0149" REF.END="QE0149"/>livrări de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în contul acestuia, <HT TYPE="ITALIC">inclusiv în cazul în care furnizorul intervine în mod indirect în transportul sau expedierea bunurilor</HT>, dintr‑un alt stat membru decât cel în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către client<QUOT.END REF.START="QS0149" CODE="201D" ID="QE0149"/> (sublinierea noastră). Printre situațiile prevăzute se află și cea în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0150" REF.END="QE0150"/>(a) livrarea de bunuri este efectuată […] pentru orice altă persoană neimpozabilă<QUOT.END REF.START="QS0150" CODE="201D" ID="QE0150"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Nici considerentele, nici dispozițiile materiale ale Directivei 2017/2455 nu explică mai departe sfera de aplicabilitate a (noii) noțiuni de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0151" REF.END="QE0151"/>intervenție indirectă<QUOT.END REF.START="QS0151" CODE="201D" ID="QE0151"/> din partea furnizorului sau motivele care au stat la baza introducerii sale. Astfel, expunerea de motive a Comisiei se limitează la o trimitere, fără alte detalii, la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0152" REF.END="QE0152"/>orientările Comitetului TVA<QUOT.END REF.START="QS0152" CODE="201D" ID="QE0152"/>. În acest context, trebuie amintit că, deși orientările Comitetului TVA din <DATE ISO="20150604">4</DATE>-<DATE ISO="20150605">5 iunie 2015</DATE> prezintă anumite informații cu privire la ceea ce, în opinia comitetului respectiv, ar constitui o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0153" REF.END="QE0153"/>intervenție indirectă<QUOT.END REF.START="QS0153" CODE="201D" ID="QE0153"/> a furnizorului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea punctele 42-44 de mai sus.</P></NOTE>, documentul de lucru care a precedat orientările menționate, din data de <DATE ISO="20150505">5 mai 2015</DATE>, a lăsat complet neclarificat aspectul dacă această noțiune trebuia interpretată în mod literal sau extins. Detaliile stabilite în orientări nu au fost preluate în noul text.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Republica Cehă face trimitere la Hotărârea Welmory<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141016">16 octombrie 2014</DATE> (<NO.CASE>C‑605/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2298">EU:C:2014:2298</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În această hotărâre, Curtea a statuat că din considerentele regulamentului în cauză reiese că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0154" REF.END="QE0154"/>voința legiuitorului Uniunii a fost de a preciza anumite concepte necesare pentru a stabili criterii referitoare la locul operațiunilor impozabile, luând totodată în considerare jurisprudența Curții în materie<QUOT.END REF.START="QS0154" CODE="201D" ID="QE0154"/> și că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0155" REF.END="QE0155"/>în această măsură, deși regulamentul menționat nu era încă în vigoare la data faptelor din cauza principală, acesta trebuie totuși să fie avut în vedere<QUOT.END REF.START="QS0155" CODE="201D" ID="QE0155"/>. Or, astfel cum tocmai am arătat, nu există indicații echivalente care să decurgă în acest caz din considerentele Directivei 2017/2455, iar <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0156" REF.END="QE0156"/>jurisprudența Curții în materie<QUOT.END REF.START="QS0156" CODE="201D" ID="QE0156"/> urmează să fie elaborată în cadrul prezentei proceduri. (Ar trebui să fie clar, în lumina celor afirmate, că, în opinia noastră, modificările respective nu permit neapărat să se rezolve problematica subiacentă. Însă, din fericire, nici Curtea, nici noi nu trebuie să ne pronunțăm în mod definitiv cu privire la acest aspect cu această ocazie.)</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>În aceeași ordine de idei, Regatul Unit a invocat Hotărârea Mensing<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181129">29 noiembrie 2018</DATE> (<NO.CASE>C‑264/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:968">EU:C:2018:968</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în care Curtea a statuat că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0157" REF.END="QE0157"/>conform unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție<QUOT.END REF.START="QS0157" CODE="201D" ID="QE0157"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Acest principiu rezumă într‑adevăr o jurisprudență constantă și nu se pretează la nicio controversă. Cu toate acestea, atunci când îl aplicăm în situația actuală, constatăm că articolul 2 punctul 1 din Directiva 2017/2455 precizează <HT TYPE="ITALIC">în mod explicit</HT> că noua definiție care figurează la articolul 14 alineatul (4), precum și noul articol 33 litera (a) care înlocuiește textul existent al articolului 33 din Directiva TVA urmează să se aplice <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0158" REF.END="QE0158"/>cu efect de la <DATE ISO="20210101">1 ianuarie 2021</DATE><QUOT.END REF.START="QS0158" CODE="201D" ID="QE0158"/>: astfel, <HT TYPE="ITALIC">se stabilește amânarea efectului lor juridic</HT> cu doi ani comparativ cu diferite alte modificări introduse prin Directiva 2017/2455.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>Această amânare intenționată a efectului juridic a dispozițiilor menționate nu poate fi, în opinia noastră, în acord cu afirmația care figurează în expunerea de motive, potrivit căreia propunerea doar <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0159" REF.END="QE0159"/>clarifică […] articolul 33 alineatul (1)<QUOT.END REF.START="QS0159" CODE="201D" ID="QE0159"/>. Dacă propunerea doar clarifică ceea ce a constituit dintotdeauna adevăratul sens juridic al articolului 33 alineatul (1) din această directivă, nu ar avea sens să se amâne aplicarea sa. Așadar, din motive logice, trebuie să se concluzioneze că textul introdus corespunde într‑adevăr unei modificări, iar nu interpretării care ar trebui dată în orice caz textului existent.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Trebuie amintit, în această privință, că discuția reflectată în documentul de lucru a avut loc la trei ani <HT TYPE="ITALIC">de la</HT> operațiunile vizate de prezenta cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>A se vedea punctul 1 de mai sus.</P></NOTE>. În mod firesc, trebuie luat în considerare principiul securității juridice în cadrul interpretării articolului 33 alineatul (1) din Directiva TVA<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131219">19 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>BDV Hungary Trading</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑563/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:854">EU:C:2013:854</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, considerentele Directivei 2017/2455 face trimitere în mod expres la acest principiu, precizând că noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0160" REF.END="QE0160"/>de furnizor sau în contul acestuia<QUOT.END REF.START="QS0160" CODE="201D" ID="QE0160"/> trebuie definită în Directiva TVA astfel încât să includă și o intervenție indirectă a furnizorului, tocmai pentru a asigura securitatea juridică. Introducerea implicită a termenilor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0161" REF.END="QE0161"/>în mod direct sau indirect<QUOT.END REF.START="QS0161" CODE="201D" ID="QE0161"/> în versiunea originală a articolului 33 alineatul (1) din Directiva TVA în condițiile în care acest articol nu cuprinde acești termeni contravine în mod direct acestui principiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>Concluzionăm, așadar, că, până la intrarea în vigoare a modificărilor introduse prin Directiva 2017/2455, la <DATE ISO="20210101">1 ianuarie 2021</DATE>, articolul 33 alineatul (1) din Directiva TVA trebuie interpretat în mod literal. Prin urmare, el <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> trebuie interpretat în lumina noii definiții a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0162" REF.END="QE0162"/>vânzărilor intracomunitare de bunuri la distanță<QUOT.END REF.START="QS0162" CODE="201D" ID="QE0162"/>, care conține expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0163" REF.END="QE0163"/>inclusiv în cazul în care furnizorul intervine <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0164" REF.END="QE0164"/>în mod indirect<QUOT.END REF.START="QS0164" CODE="00BB" ID="QE0164"/> în transportul sau expedierea bunurilor<QUOT.END REF.START="QS0163" CODE="201D" ID="QE0163"/> sau ca și cum ar fi deja înlocuit cu articolul 33 litera (a), care formulează această nouă definiție.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Interpretarea literală a articolului 33 alineatul (1) din Directiva TVA: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0165" REF.END="QE0165"/>bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0165" CODE="201D" ID="QE0165"/></HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Am sugerat deja, la punctele 76-78 de mai sus, o definiție practică a termenilor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0166" REF.END="QE0166"/>expediere<QUOT.END REF.START="QS0166" CODE="201D" ID="QE0166"/> și, respectiv, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0167" REF.END="QE0167"/>transport<QUOT.END REF.START="QS0167" CODE="201D" ID="QE0167"/> efectuate de furnizor. Adăugăm acum o propunere de definiție practică pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0168" REF.END="QE0168"/>în numele<QUOT.END REF.START="QS0168" CODE="201D" ID="QE0168"/>. În opinia noastră, expedierea sau transportul bunurilor se efectuează <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0169" REF.END="QE0169"/>în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0169" CODE="201D" ID="QE0169"/>, dacă furnizorul, iar nu clientul, ia efectiv deciziile care reglementează expedierea sau transportul acestor bunuri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Revine instanței naționale, în calitate de unică instanță care se poate pronunța asupra fondului cauzei, sarcina de a verifica dacă, pe baza elementelor de fapt deja expuse în decizia de trimitere și a altor eventuale elemente pe care părțile decid să i le prezinte, bunurile vizate de prezenta procedură au fost în realitate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0170" REF.END="QE0170"/>expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia<QUOT.END REF.START="QS0170" CODE="201D" ID="QE0170"/>. La adoptarea concluziei sale, instanța de trimitere ar trebui să țină seama de faptul că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0171" REF.END="QE0171"/>luarea în considerare a realității economice și comerciale constituie un criteriu fundamental pentru aplicarea sistemului comun al TVA‑ului<QUOT.END REF.START="QS0171" CODE="201D" ID="QE0171"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130620">20 iunie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Newey</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑653/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:409">EU:C:2013:409</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>În această privință, în opinia noastră, următoarele elemente (neexhaustive) sunt relevante în mod direct sau indirect: (i) gama de potențiale opțiuni de transport oferite de furnizor clienților pe site‑ul său internet, (ii) gradul de conexiune (dacă este cazul) dintre furnizor și societățile care oferă fiecare dintre aceste opțiuni, (iii) împrejurarea dacă achiziționarea bunurilor și achiziționarea serviciilor de transport erau reglementate printr‑un singur contract sau prin contracte separate, (iv) momentul la care a luat naștere obligația de a plăti bunurile, (v) momentul și locul în care au fost transferate proprietatea și riscul legat de bunurile în cauză, (vi) care erau modalitățile de plată a bunurilor și a serviciilor de transport utilizate. În final, instanța națională va trebui să decidă, pe baza tuturor elementelor de care dispune, dacă KrakVet (sau o societate deținută ori controlată de aceasta) a adoptat, în practică, deciziile referitoare la expedierea sau la transportul bunurilor sau dacă aceste decizii au fost luate de clienții individuali ai KrakVet.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, nu toate elementele de fapt cunoscute conduc la aceeași concluzie și nu există suficiente informații cu privire la elementele pertinente ale cauzei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea punctele 58-62 de mai sus.</P></NOTE>. Subliniem că numai informațiile conținute în decizia de trimitere constituie constatări de fapt. Celelalte elemente prezentate Curții (fie în observațiile scrise, fie oral în ședință) constituie elemente pe care instanța națională are competența de a le analiza în continuare și de a le verifica la momentul la care va trebui să se pronunțe în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>În primul rând, rezultă că KrakVet a propus pe site‑ul său internet o singură societate de transport potențială, lăsându‑le în același timp potențialilor clienți posibilitatea de a încheia acorduri separate. Aceasta nu oferea linkuri care să permită clienților să se adreseze unei serii de societăți de transport potențiale. (Astfel, subliniem că, în cauza Kraket II<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>Cauza C‑108/19, KrakVet (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0172" REF.END="QE0172"/>KrakVet II<QUOT.END REF.START="QS0172" CODE="201D" ID="QE0172"/>), care face obiectul cererii de decizie preliminară formulate de Curtea de Apel București (România), aflată pe rolul Curții.</P></NOTE>, decizia de trimitere precizează că pe site‑ul internet <HT TYPE="ITALIC">erau într‑adevăr</HT> <HT TYPE="ITALIC">propuse</HT> serviciile a diferite societăți de transport și că respectivii clienți încheiau contracte distincte pentru produse și pentru transportul produselor respective.) KrakVet nu oferea ea însăși servicii de transport. În al doilea rând, KrakVet și KBGT sunt deținute de doi frați<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>În această privință, subliniem că articolul 80 alineatul (1) din Directiva 2006/112 permite să se ia în considerare legăturile strânse de familie pentru a garanta că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0173" REF.END="QE0173"/>baza de impozitare este considerată valoarea de piață<QUOT.END REF.START="QS0173" CODE="201D" ID="QE0173"/>.</P></NOTE>; există, așadar, legături familiale strânse între cele două societăți. În al treilea rând, se pare că au existat contracte distincte care au reglementat achiziționarea de bunuri și furnizarea de servicii de transport. În al patrulea rând, instanța de trimitere nu a efectuat nicio constatare de fapt pentru a stabili cu precizie momentul la care a luat naștere obligația de a plăti bunurile. În al cincilea rând, situația este aceeași și în ceea ce privește data și locul transferului de la furnizor la client al proprietății bunurilor și al riscului în caz de deteriorare sau de pierdere parțială sau totală a acestora. (Ne permitem să remarcăm în această privință că, în cadrul ședinței, KrakVet a declarat că își vinde produsele <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0174" REF.END="QE0174"/>ex works<QUOT.END REF.START="QS0174" CODE="201D" ID="QE0174"/>. Astfel, clientul rămânea ținut la plata prețului în caz de prejudicii, de distrugere, de pierdere sau de furt al bunurilor în timpul transportului.) În al șaselea rând, se pare că, atunci când bunurile erau transportate de KBGT, clienții plăteau societății KrakVet în avans atât contravaloarea bunurilor, cât și a transportului, plata fiind transferată ulterior de societatea maghiară de curierat în contul bancar CIB deschis pe numele proprietarului KBGT, iar ulterior distribuită între KrakVet și KBGT. Dacă, în cazul achizițiilor cu o valoare mai mică de <FT TYPE="NUMBER">8990</FT> HUF, costul transportului asigurat de KBGT era de <FT TYPE="NUMBER">1600</FT> HUF, peste acest prag valoric KBGT asigura transportul în schimbul sumei de 70 HUF (sumă care pare atât de mică încât este pur simbolică), sub forma unei reduceri de <FT TYPE="NUMBER">1530</FT> HUF acordate de KrakVet din prețul bunurilor achiziționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>Pe baza acestor elemente și a oricărui alt element prezentat în fața sa, instanța de trimitere va trebui să se pronunțe cu privire la aspectul dacă deciziile individuale cu privire la expedierea sau la transportul bunurilor au fost luate în realitate de KrakVet (sau de o societate deținută sau controlată de aceasta) sau de clienții maghiari individuali ai KrakVet.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>În consecință, propunem Curții să răspundă la a patra întrebare preliminară după cum urmează:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0175" REF.END="QE0175"/>Articolul 33 alineatul (1) din Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că vizează doar situațiile în care bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia. El nu vizează situațiile în care furnizorul intervine doar indirect în expedierea sau în transportul bunurilor.</P><P>În cazul în care furnizorul, din proprie inițiativă și la alegerea sa, efectuează totalitatea sau majoritatea demersurilor esențiale necesare în vederea pregătirii bunurilor pentru transport, organizează ridicarea acestora și prima parte a transportului și renunță la posesia și la controlul asupra bunurilor, atunci <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0176" REF.END="QE0176"/>transportul<QUOT.END REF.START="QS0176" CODE="00BB" ID="QE0176"/> este efectuat de furnizor.</P><P>În cazul în care furnizorul, fie el însuși, fie prin intermediul agentului său, realizează efectiv operațiunea de transport sau deține ori controlează entitatea juridică care efectuează respectiva operațiune, <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0177" REF.END="QE0177"/>transportul<QUOT.END REF.START="QS0177" CODE="00BB" ID="QE0177"/> este efectuat de furnizor.</P><P>Bunurile sunt expediate sau transportate <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0178" REF.END="QE0178"/>în numele<QUOT.END REF.START="QS0178" CODE="00BB" ID="QE0178"/> furnizorului dacă furnizorul, iar nu clientul, ia efectiv decizia privind modul de expediere sau de transport al acestor bunuri.<QUOT.END REF.START="QS0175" CODE="201D" ID="QE0175"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Noțiunea de practică abuzivă</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere evidențiază două elemente de fapt în cauza cu care este sesizată: (1) KBGT <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0179" REF.END="QE0179"/>are o relație contractuală<QUOT.END REF.START="QS0179" CODE="201D" ID="QE0179"/> cu KrakVet (în opinia noastră, instanța de trimitere se referă la faptul că cele două societăți sunt deținute de frați) și prestează alte servicii decât transportul (în opinia noastră, ambalarea bunurilor care trebuie expediate); însă (2) clientul este liber să aleagă alte opțiuni pentru transportul bunurilor pe care le achiziționează. Instanța de trimitere ridică problema dacă aceste două elemente de fapt specifice sunt pertinente pentru a stabili dacă comportamentul KrakVet constituie o practică abuzivă în sensul dreptului Uniunii în materie de TVA, justificând astfel impunerea unor sancțiuni pecuniare severe în privința KrakVet.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>În ipoteza în care instanța de trimitere ar ajunge la concluzia că expedierea și/sau transportul au fost efectuate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0180" REF.END="QE0180"/>în numele<QUOT.END REF.START="QS0180" CODE="201D" ID="QE0180"/> furnizorului, respectiv KrakVet, iar nu în numele clientului, îi va reveni ulterior sarcina de a examina dacă plata TVA‑ului în statul membru de origine (Polonia), iar nu în statul membru de destinație (Ungaria) ar trebui să fie considerată nu numai eronată, ci și abuzivă. Amintim că, în Hotărârea Part Service<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080221">21 februarie 2008</DATE> (<NO.CASE>C‑425/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:108">EU:C:2008:108</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a precizat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0181" REF.END="QE0181"/>este de competența instanței de trimitere să determine, în lumina elementelor de interpretare furnizate prin prezenta hotărâre, dacă, în scopul aplicării TVA‑ului, se poate considera că operațiuni precum cele în cauză în acțiunea principală reprezintă o practică abuzivă<QUOT.END REF.START="QS0181" CODE="201D" ID="QE0181"/>. Astfel, pentru a răspunde la a cincea întrebare, considerăm necesar să ne referim în sens mai larg la împrejurările speței.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>Astfel cum vom arăta în continuare, un element esențial în speță este acela că KrakVet a solicitat <HT TYPE="ITALIC">îndrumări autorității poloneze competente</HT>, sub forma unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0182" REF.END="QE0182"/>decizii fiscale anticipate<QUOT.END REF.START="QS0182" CODE="201D" ID="QE0182"/>, cu privire la aspectul dacă TVA‑ul este datorat în statul membru de origine sau în statul membru de destinație<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea punctele 63 și 65 de mai sus.</P></NOTE>. În cursul procedurii în fața Curții, susținerea KrakVet potrivit căreia această decizie fiscală anticipată era obligatorie din punct de vedere juridic atât pentru KrakVet, cât și pentru administrația fiscală poloneză nu a fost contestat. KrakVet a fost informată de autoritatea poloneză competentă că TVA‑ul era datorat în Polonia – cu alte cuvinte, că era aplicabilă norma generală care figurează la articolul 32<?PAGE NO="21"?> din Directiva TVA, iar nu derogarea prevăzută la articolul 33 din această directivă. Este cert că KrakVet a declarat și a achitat în mod corespunzător TVA‑ul în Polonia în perioada relevantă. Administrația fiscală poloneză a efectuat, în cursul anului 2014, o inspecție la sediul KrakVet în urma căreia a confirmat răspunsul pe care îl dăduse anterior societății KrakVet.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>KrakVet și Polonia susțin, citând Hotărârea WebMindLicenes<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE> (<NO.CASE>C‑419/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:832">EU:C:2015:832</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, că o persoană impozabilă are dreptul să obțină profit din diferențele dintre cotele naționale de TVA. Acestea subliniază că persoanele impozabile sunt în general libere să aleagă structurile organizatorice și modalitățile operaționale pe care le apreciază ca fiind cele mai adecvate pentru activitățile lor economice și în vederea limitării sarcinilor lor fiscale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101222">22 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>RBS Deutschland Holdings</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑277/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:810">EU:C:2010:810</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>SEB bankas</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑532/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:1019">EU:C:2017:1019</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în care colegul nostru sugerează că autoritățile fiscale competente sunt obligate să urmărească în fiecare situație în parte un echilibru corect între necesitatea aplicării uniforme a legii și împrejurările concrete care ar fi putut genera o încredere legitimă pentru persoana impozabilă (punctele 83 și 84 din concluziile menționate).</P></NOTE>, precum și structurile comerciale pe care le apreciază ca fiind cele mai adecvate pentru activitățile lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101222">22 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>RBS Deutschland Holdings</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑277/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:810">EU:C:2010:810</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>SEB bankas</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑532/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:1019">EU:C:2017:1019</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0083">83</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Italia susține că persoanele impozabile nu au dreptul să se prevaleze de normele dreptului Uniunii în mod abuziv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Citând Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980512">12 mai 1998</DATE>, <NAME.CASE>Kefalas și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑367/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:222">EU:C:1998:222</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000323">23 martie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Diamantis</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑373/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:150">EU:C:2000:150</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050303">3 martie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Fini H</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑32/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:128">EU:C:2005:128</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în timp ce Republica Cehă, Irlanda, Ungaria și Comisia susțin că practica comercială a KrakVet constituie un abuz, întrucât scopul constă în obținerea de avantaje din diferența dintre cotele de TVA ale statelor membre care denaturează concurența<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>Citând Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060221">21 februarie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Halifax și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑255/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:121">EU:C:2006:121</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0074">74</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>WebMindLicenses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑419/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:832">EU:C:2015:832</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171122">22 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Cussens</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑251/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:881">EU:C:2017:881</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Regatul Unit nu a făcut referire la acest aspect.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>Amintim că, în Hotărârea Halifax<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060221">21 februarie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Halifax și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑255/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:121">EU:C:2006:121</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0075">75</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a precizat că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0183" REF.END="QE0183"/>în cazul în care persoana impozabilă poate să aleagă între două operațiuni, [Directiva TVA] nu îi impune să o aleagă pe cea care implică plata valorii celei mai mari a TVA‑ului. Dimpotrivă, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 85 din concluziile sale, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0184" REF.END="QE0184"/>persoana impozabilă are dreptul să aleagă structura activității sale astfel încât să își limiteze datoria fiscală<QUOT.END REF.START="QS0184" CODE="201D" ID="QE0184"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>Concluziile avocatului general Poiares Maduro prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Halifax și alții</NAME.CASE> (cauzele conexate <NO.CASE>C‑255/02, C‑419/02 și C‑223/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:200">EU:C:2005:200</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În consecință, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0185" REF.END="QE0185"/>pentru constatarea unei practici abuzive în domeniul TVA‑ului, este necesar, pe de o parte, ca, în pofida aplicării formale a condițiilor prevăzute de dispozițiile relevante ale [Directivei TVA] și ale legislației naționale de transpunere a acestei directive, operațiunile în cauză să aibă ca rezultat <HT TYPE="ITALIC">obținerea unui avantaj fiscal a cărui acordare ar fi contrară obiectivului urmărit prin aceste dispoziții</HT><QUOT.END REF.START="QS0185" CODE="201D" ID="QE0185"/>. Pe de altă parte, trebuie să rezulte de asemenea dintr‑un ansamblu de elemente obiective că <HT TYPE="ITALIC">scopul esențial al operațiunilor în cauză este obținerea unui avantaj fiscal</HT><QUOT.END REF.START="QS0183" CODE="201D" ID="QE0183"/> (sublinierea noastră). Aceste condiții (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0186" REF.END="QE0186"/>criteriile Halifax<QUOT.END REF.START="QS0186" CODE="201D" ID="QE0186"/>) sunt cumulative<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>Aceste criterii au făcut obiectul multor discuții la nivel doctrinar. A se vedea Vanistendael, F., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0187" REF.END="QE0187"/>Halifax and Cadbury Schweppes: one single European theory of abuse in tax law?<QUOT.END REF.START="QS0187" CODE="201D" ID="QE0187"/> în <HT TYPE="ITALIC">EC Tax and Review</HT>, vol. 15, 2006, nr. G, p. 192-195, Pistone, P., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0188" REF.END="QE0188"/>Abuse of Law in the Context of Indirect Taxation: From (before) Emsland‑stärke 1 to Halifax (and beyond)<QUOT.END REF.START="QS0188" CODE="201D" ID="QE0188"/> în <HT TYPE="ITALIC">Prohibition of abuse of Law: A new German principle of EU Law</HT>?, prima ediție, 2011, Hart Publishing, Studies of the Oxford Institute of European and Comparative Studies, Oxford, De la Feria, R., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0189" REF.END="QE0189"/>Giving themselves extra VAT? The ECJ ruling in Halifax<QUOT.END REF.START="QS0189" CODE="201D" ID="QE0189"/> în <HT TYPE="ITALIC">British Tax Review</HT>, nr. 2, 2006, p. 119-123, De la Feria, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0190" REF.END="QE0190"/>Prohibition of abuse of (community) law: the creation of a new general principle of EC law through tax<QUOT.END REF.START="QS0190" CODE="201D" ID="QE0190"/> în <HT TYPE="ITALIC">Common Market Law Review</HT>, vol. 45, 2008, nr. 2, p. 395-441.</P></NOTE>. În Hotărârea Part Service<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080221">21 februarie 2008</DATE> (<NO.CASE>C‑425/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:108">EU:C:2008:108</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a precizat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0191" REF.END="QE0191"/>poate fi constatată o practică abuzivă în cazul în care urmărirea unui avantaj fiscal constituie <HT TYPE="ITALIC">scopul esențial</HT> al operațiunii sau al operațiunilor în cauză<QUOT.END REF.START="QS0191" CODE="201D" ID="QE0191"/> (sublinierea noastră). Această jurisprudență este menționată de asemenea în documentul de lucru al Comitetului TVA.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="22"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>În speță, trebuie să se constate că operațiunea principală constă în vânzarea de hrană pentru animale. În aceasta constă activitatea desfășurată de KrakVet, care constituie obiectul interesului clienților săi. În raport cu această operațiune principală, achiziționarea serviciilor de transport necesare pentru transportul hranei pentru animale de la depozitul KrakVet din Polonia la adresa de livrare a clientului din Ungaria este secundară (accesorie). Prin urmare, împrejurările cauzei nu au legătură cu măsurile pur artificiale prin care o întreprindere își structurează activitățile cu unicul scop de a‑și minimiza obligațiile fiscale, ceea ce constituie cazul clasic de abuz în domeniul TVA.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, trebuie să se constate că KrakVet a obținut un important avantaj financiar din diferența dintre cotele de TVA din Polonia (8 %) și Ungaria (27 %). Lucrurile stau astfel independent de aspectul dacă avantajul ia forma unei creșteri a profitului sau a unei cote de piață crescute ca urmare a posibilității de a oferi prețuri mai scăzute consumatorului final.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>În considerațiile care urmează, exprimăm <HT TYPE="ITALIC">opinia</HT> potrivit căreia, atunci când instanța de trimitere va trebui să se pronunțe în cauză, aceasta va concluziona că operațiunile în discuție intră în domeniul de aplicare al articolului 33 din Directiva TVA, iar nu al articolului 32 din această directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>În această ipoteză, TVA‑ul pentru operațiunile respective, care avea o valoare ce depășea cu mult pragul cantitativ prevăzut la articolul 34, ar fi fost datorat în Ungaria. Ar fi vorba despre o eroare de drept săvârșită atât de persoana impozabilă (KrakVet), cât și de administrația fiscală poloneză în cadrul deciziei fiscale anticipate emise la cererea KrakVet.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Prima și a doua întrebare preliminară se referă la aspectul dacă statul membru de destinație este legat de aprecierea situației fiscale efectuată de statul membru de origine. Considerăm că, în cadrul unei asemenea aprecieri, trebuie ca statul membru de origine să ia în considerare în mod necesar, poate implicit, aspectul dacă modalitățile propuse constituiau un comportament abuziv, concluzia fiind că <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> aceasta era situația, ci că acestea intrau în mod legitim în sfera de aplicare a articolului 32 din Directiva TVA. Dat fiind că prezentele concluzii se limitează la examinarea celei de a patra și a celei de a cincea întrebări preliminare, nu ne vom pronunța cu privire la posibilele răspunsuri la prima și la a doua întrebare. În considerațiile care urmează pornim de la premisa potrivit căreia statul membru de destinație <HT TYPE="ITALIC">este</HT> liber să stabilească dacă să sancționeze comportamentul în cauză drept abuz de drept în sensul criteriilor Halifax.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>Subliniem, cu titlu introductiv, că Regulamentul nr. 904/2010 nu conține dispoziții care să reglementeze deciziile fiscale anticipate la cererea furnizorilor. Acesta nu stabilește nici modul în care trebuie considerate de autoritățile fiscale ale unui alt stat membru deciziile fiscale anticipate obligatorii eliberate de autoritățile fiscale ale unui stat membru sau rezultatul controalelor efectuate de autoritățile fiscale respective.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>În schimb, acest regulament subliniază în mai multe rânduri importanța cooperării dintre autoritățile fiscale ale statelor membre. Această cooperare, considerată esențială pentru corecta aplicare a legislației în materie de TVA și pentru combaterea fraudei, reiese în special din considerentele (7) și (13), din articolul 1 alineatul (1) (care enunță aplicabilitatea generală a cooperării), din articolul 7 alineatul (3) (care permite statului membru de destinație să solicite statului membru de origine să deschidă o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0192" REF.END="QE0192"/>anchetă administrativă<QUOT.END REF.START="QS0192" CODE="201D" ID="QE0192"/>), din articolul 13 alineatul (1) (care obligă statul membru de destinație să furnizeze informații fără o cerere prealabilă) și din modalitățile de control simultan cuprinse la articolele 29 și 30 din Regulamentul nr. 904/2010. Așadar, acest regulament poate fi considerat o punere în aplicare practică a obligației de cooperare loială consacrate la articolul 4 alineatul (3) TUE, în temeiul căruia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0193" REF.END="QE0193"/>statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate<QUOT.END REF.START="QS0193" CODE="201D" ID="QE0193"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>WebMindLicenses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑419/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:832">EU:C:2015:832</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="23"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>Considerăm că posibilitatea autorităților competente ale unui alt stat membru ca, <HT TYPE="ITALIC">pe lângă</HT> aplicarea eventualelor rectificări permise pentru TVA‑ul datorat și a dobânzilor aferente acestuia, să poată sancționa sever ca abuz de drept (în sensul criteriilor Halifax) însuși comportamentul considerat a fi legitim printr‑o apreciere obligatorie din punct de vedere juridic a colegilor lor din statul membru în care persoana impozabilă s‑a înregistrat în scopuri de TVA ar contraveni în mod direct acestui principiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>Avem de asemenea îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea unei astfel de posibilități cu principiul protecției încrederii legitime.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0124"><NO.P>124.</NO.P><TXT>În Hotărârea Kreuzmayr<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180221">21 februarie 2018</DATE> (<NO.CASE>C‑628/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:84">EU:C:2018:84</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a statuat că dreptul de a se prevala de principiul protecției încrederii legitime <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0194" REF.END="QE0194"/>aparține oricărui justițiabil pe care o autoritate administrativă l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate prin furnizarea unor asigurări precise<QUOT.END REF.START="QS0194" CODE="201D" ID="QE0194"/>. În opinia noastră, o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0195" REF.END="QE0195"/>decizie fiscală anticipată<QUOT.END REF.START="QS0195" CODE="201D" ID="QE0195"/> (respectiv o decizie care, pentru mai multă precizie, obligă atât persoana impozabilă, cât și autoritățile competente) constituie o astfel de asigurare precisă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0125"><NO.P>125.</NO.P><TXT>Insistăm asupra faptului că KrakVet <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> ar fi putut să nutrească speranța legitimă ca decizia fiscală anticipată eliberată la cererea sa de administrația fiscală poloneză să constituie o descriere exactă și inatacabilă a realității juridice efective. Exista mereu posibilitatea ca autoritățile competente ale unui alt stat membru să adopte o poziție diferită și, astfel cum s‑a întâmplat în mod efectiv în speță, ca litigiul să fie deferit instanțelor naționale, iar Curții să i se solicite să pronunțe o hotărâre care să tranșeze acest aspect.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0126"><NO.P>126.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, considerăm că KrakVet <HT TYPE="ITALIC">era</HT> îndreptățită să se bazeze pe faptul că, dacă și‑ar fi desfășurat activitatea în strictă conformitate cu propunerea pe care a prezentat‑o administrației fiscale în cererea sa privind decizia fiscală anticipată, nu ar fi fost expusă riscului unor sancțiuni severe pentru un abuz de drept în ipoteza în care respectiva decizie obligatorie s‑ar fi dovedit în final eronată din punct de vedere juridic.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0127"><NO.P>127.</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0196" REF.END="QE0196"/>Abuzul de drept<QUOT.END REF.START="QS0196" CODE="201D" ID="QE0196"/> constituie o faptă gravă. În cazul în care este dovedit, el atrage în mod întemeiat sancțiuni severe. Prin urmare, acesta nu ar trebui devalorizat și denaturat prin extinderea sa la o situație în care persoana impozabilă a solicitat în mod prudent orientări cu privire la calificarea juridică corectă, din punctul de vedere al TVA‑ului, a conduitei pe care urma să o adopte, nu unui consilier comercial privat, ci unei autorități competente a statului membru în care s‑a înregistrat în scopuri de TVA.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0128"><NO.P>128.</NO.P><TXT>În ipoteza în care Curtea nu va împărtăși opinia noastră cu privire la această chestiune de principiu, facem următoarele două observații suplimentare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0129"><NO.P>129.</NO.P><TXT>În primul rând, considerăm că autoritățile competente din statul membru de destinație (Ungaria) ar fi obligate să furnizeze KrakVet cel puțin o motivare detaliată în care să explice de ce, <HT TYPE="ITALIC">în pofida</HT> deciziei fiscale anticipate eliberate de administrația fiscală poloneză la cererea KrakVet, acestea au considerat că comportamentul adoptat de KrakVet în temeiul acestui răspuns constituia un abuz de drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>LS Customs Services</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑46/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:839">EU:C:2017:839</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a statuat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0197" REF.END="QE0197"/>obligația de motivare a deciziilor adoptate de autoritățile naționale are o importanță deosebită, întrucât permite destinatarului lor să își apere drepturile în cele mai bune condiții posibile și să decidă în deplină cunoștință de cauză dacă este util să formuleze o acțiune împotriva acestora. Aceasta este de asemenea necesară pentru a permite instanțelor să își exercite controlul asupra legalității deciziilor menționate<QUOT.END REF.START="QS0197" CODE="201D" ID="QE0197"/> (punctul 40).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="24"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0130"><NO.P>130.</NO.P><TXT>În al doilea rând, amintim că, în Hotărârea Farkas<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170426">26 aprilie 2017</DATE> (<NO.CASE>C‑564/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:302">EU:C:2017:302</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a statuat că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0198" REF.END="QE0198"/>în lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație [legislația în materie de TVA], statele membre rămân competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Ele sunt însă obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității<QUOT.END REF.START="QS0198" CODE="201D" ID="QE0198"/>. În consecință, faptul că KrakVet a acționat prevalându‑se de decizia fiscală obligatorie eliberată de administrația fiscală poloneză este un factor care ar permite administrației fiscale maghiare să stabilească dacă este necesar să impună o sancțiune KrakVet, iar în cazul unui răspuns afirmativ, nivelul adecvat al sancțiunii respective.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0131"><NO.P>131.</NO.P><TXT>Prin urmare, propunem Curții să răspundă la a cincea întrebare preliminară după cum urmează:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0199" REF.END="QE0199"/>În cazul în care o persoană impozabilă solicită autorităților competente din statul membru în care este înregistrată în scopuri de TVA să se pronunțe cu privire la calificarea juridică corectă, în scopuri de TVA, a liniei de conduită pe care urmează să o adopte (prezentând în detaliu măsurile pe care dorește să le instituie) și primește un răspuns care este obligatoriu din punct de vedere juridic atât pentru persoana în cauză, cât și pentru administrația fiscală, iar ulterior își desfășoară activitatea în strictă conformitate cu această decizie fiscală anticipată (aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale), principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și principiul protecției încrederii legitime se opun posibilității ca autoritățile competente dintr‑un alt stat membru să trateze acțiunile sale drept abuz de drept în temeiul criteriilor stabilite în Hotărârea Halifax și să sancționeze în consecință comportamentul respectiv.<QUOT.END REF.START="QS0199" CODE="201D" ID="QE0199"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0132"><NO.P>132.</NO.P><TXT>Fără a aduce atingere răspunsurilor Curții la prima, la a doua și la a treia întrebare preliminară adresate de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta, Ungaria), propunem Curții să răspundă la a patra și la a cincea întrebare preliminară după cum urmează:</TXT><P>Întrebarea 4:</P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0200" REF.END="QE0200"/>Articolul 33 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din <DATE ISO="20061128">28 noiembrie 2006</DATE> privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că vizează doar situațiile în care bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia. El nu vizează situațiile în care furnizorul intervine doar indirect în expedierea sau în transportul bunurilor.</P><P>În cazul în care furnizorul, din inițiativa și la alegerea sa, efectuează totalitatea sau majoritatea demersurilor esențiale necesare în vederea pregătirii bunurilor pentru transport, organizează ridicarea acestora și prima parte a transportului și renunță la posesia și la controlul asupra bunurilor, atunci <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0201" REF.END="QE0201"/>transportul<QUOT.END REF.START="QS0201" CODE="00BB" ID="QE0201"/> este efectuat <HT TYPE="ITALIC">de</HT> furnizor.</P><P>În cazul în care furnizorul, fie el însuși, fie prin intermediul agentului său, realizează efectiv operațiunea de transport sau deține ori controlează entitatea juridică ce efectuează respectiva operațiune, <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0202" REF.END="QE0202"/>transportul<QUOT.END REF.START="QS0202" CODE="00BB" ID="QE0202"/> este efectuat de furnizor.</P><P>Bunurile sunt expediate sau transportate <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0203" REF.END="QE0203"/>în numele<QUOT.END REF.START="QS0203" CODE="00BB" ID="QE0203"/> furnizorului dacă furnizorul, iar nu clientul, ia efectiv deciziile privind modul de expediere sau de transport al acestor bunuri.<QUOT.END REF.START="QS0200" CODE="201D" ID="QE0200"/></P></QUOT.S><?PAGE NO="25"?><P>Întrebarea 5:</P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0204" REF.END="QE0204"/>În cazul în care o persoană impozabilă solicită autorităților competente din statul membru în care este înregistrată pentru plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) să se pronunțe cu privire la calificarea juridică corectă, în scopuri de TVA, a liniei de conduită pe care urmează să o adopte (prezentând în detaliu măsurile pe care dorește să le instituie) și primește un răspuns care este obligatoriu din punct de vedere juridic atât pentru persoana în cauză, cât și pentru administrația fiscală, iar ulterior își desfășoară activitatea în strictă conformitate cu propunerea pe care a prezentat‑o administrației fiscale în cererea sa privind decizia fiscală anticipată (aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale), principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE, precum și principiul protecției încrederii legitime se opun posibilității ca autoritățile competente dintr‑un alt stat membru să trateze acțiunile sale drept abuz de drept în temeiul criteriilor stabilite în Hotărârea Halifax și să sancționeze în consecință comportamentul respectiv.<QUOT.END REF.START="QS0204" CODE="201D" ID="QE0204"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>