<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0400311501.case.xml"><NO.CASE>C-381/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0381</NO.CELEX><NO.SEQ>0008.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>3119</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>3151</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>33</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MENGOZZI — CAUZA C-381/05</LEFT><RIGHT>DE LANDTSHEER EMMANUEL</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Paolo Mengozzi</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20061130">30 noiembrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: italiana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin intermediul prezentei cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare, cour d'appel de Bruxelles (Curtea de Apel din Bruxelles) adresează Curţii o serie de întrebări referitoare la interpretarea anumitor dispoziţii relative la publicitatea comparativă conţinute în Directiva 84/450/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19840910">10 septembrie 1984</DATE> privind publicitatea înşelătoare şi comparativă<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="250" DATE.PUB="1984" PAGE.FIRST="17">JO L 250, p. 17</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 15/vol. 1, p. 153.</P></NOTE>, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="19971006">6 octombrie 1997</DATE><NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="290" DATE.PUB="1997" PAGE.FIRST="18">JO L 290, p. 18</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 15/vol. 4, p. 196.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aceste întrebări au fost formulate în cadrul unui litigiu între Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne (Comitetul Interprofesional al Vinului din Champagne, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>CIVC<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>) şi societatea Veuve Clicquot Ponsardin SA (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Veuve Clicquot<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), pe de o parte, şi societatea De Landtsheer Emmanuel SA (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>De Landtsheer<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>), pe de altă parte, referitor la practicile publicitare utilizate de aceasta din urmă pentru comercializarea berii denumite <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Malheur Brut Reserve<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic de referinţă</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Reglementarea comunitara</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Directiva 97/55 a introdus în cadrul Directivei 84/450, care iniţial privea doar publicitatea înşelătoare, o serie de dispoziţii în materie de publicitate comparativă.</TXT></NP><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 2 punctul 2a din Directiva 84/450, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55 (denumită în continuare<?PAGE NO="I-3120"?> <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Directiva 84/450<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>)<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva 84/450 a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="20050511">11 mai 2005</DATE> privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori (<QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Directiva privind practicile comerciale neloiale<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="149" DATE.PUB="2005" PAGE.FIRST="22">JO L 149, p. 22</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 15 /voi. 14, p. 260). Unele dintre modificările aduse prin Directiva 2005/29 privesc dispoziţii ale Directivei 84/450 referitoare la publicitatea comparativă, printre care articolul 3a, însă sub aspecte nerelevante în prezenta cauză. în plus, Directiva 2005/29 impune adoptarea dispoziţiilor interne necesare transpunerii sale până la <DATE ISO="20071212">12 decembrie 2007</DATE>. în cadrul prezentelor concluzii, vom ţine cont de versiunea Directivei 84/450 astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55, şi nu de aceea care rezultă din modificările aduse prin Directiva 2005/29.</P></NOTE>, defineşte <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>publicitatea comparativă<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/> ca fiind, în sensul aceleiaşi directive, <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>orice formă de publicitate care identifică în mod explicit sau implicit un concurent sau bunuri ori servicii oferite de un concurent<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 3a din Directiva 84/450 prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Se permite publicitatea comparativă, în ceea ce priveşte comparaţia, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>nu este înşelătoare, în conformitate cu articolul 2 [punctul] 2, articolul 3 şi articolul 7 alineatul (1);</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>compară bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi sau sunt destinate aceloraşi scopuri;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici materiale, relevante, verificabile şi reprezentative ale acelor bunuri sau servicii, care pot include şi preţul;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(d)</NO.P><TXT>nu creează confuzie pe piaţă între persoana care publică reclama şi un concurent sau între mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale persoanei care publică reclama şi cele ale unui concurent;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(e)</NO.P><TXT>nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi sau situaţia unui concurent;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(f)</NO.P><TXT>în cazul produselor cu denumire de origine, se referă în fiecare caz la produse cu aceeaşi denumire;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(g)</NO.P><TXT>nu profită în mod neloial de reputaţia unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-3121"?><ITEM><NP><NO.P>(h)</NO.P><TXT>nu prezintă bunuri sau servicii ca imitaţii sau reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marcă protejată sau o denumire comercială protejată.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP><P>[...]<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Reglementarea naţionala</P></TI></TITLE><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Dispoziţiile prin care Regatul Belgiei a transpus Directivele 84/450 şi 97/55 sunt conţinute de legea privind practicile comerciale şi informarea şi protecţia consumatorului (loi sur les pratiques du commerce et sur l'information et la protection du consommateur, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>LPCC<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>) din <DATE ISO="19910714">14 iulie 1991</DATE>, în redactarea în vigoare la momentul faptelor.</TXT></NP><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 23 punctul 1 din LPCC consacră interdicţia publicităţii înşelătoare.</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 22 din LPCC defineşte publicitatea comparativă ca <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>orice formă de publicitate care identifică în mod explicit sau implicit un concurent sau bunuri şi servicii oferite de un concurent<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>, în timp ce articolul 23 bis din LPCC stabileşte condiţiile caracterului licit al comparaţiei, reproducând textual<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Excepţie făcând adaptarea adusă literei (a), care în LPCC, în ceea ce priveşte noţiunea de publicitate înşelătoare, face trimitere la articolul 23 alineatele I-5 din aceeaşi lege.</P></NOTE>, la punctul 1, conţinutul articolului 3a alineatul (1) din Directiva 84/450, şi interzice în mod expres, la punctul 3, orice publicitate comparativă care nu respectă acele condiţii.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Faptele aflate la originea acţiunii principale, astfel cum acestea rezultă din decizia de trimitere, pot fi rezumate după cum urmează.</TXT></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>De Landtsheer, societate pe acţiuni cu sediul în Belgia, produce şi comercializează mai multe tipuri de bere sub marca <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>MALHEUR<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>, în 2001, aceasta a lansat pe piaţă, sub denumirea <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>Malheur Brut Réserve<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>, o bere al cărei proces de elaborare este inspirat din metoda de producere a vinurilor spumoaşe<?PAGE NO="I-3122"?> şi căreia a urmărit să îi imprime caracterul de produs excepţional, rezer-vându-i o imagine diferită de aceea obişnuită a berii ca băutură populară. în cursul anului 2002, un asemenea produs era vândut cu preţul de aproximativ 8 euro pentru sticla de 750 ml</TXT></NP><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Pe sticlă, pe pliantul prins pe gâtul sticlei şi pe ambalajul din carton al acesteia apăreau, printre altele, menţiunile BRUT RESERVE, La premiere bière BRUT au monde (Prima bere BRUT din lume), Bière blonde à la méthode traditionnelle (Bere blondă conform metodei tradiţionale) şi Reims-France&#x201D;, precum şi o referire la viticultorii din Reims şi Épernay.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>în plus, în contextul prezentării produsului, administratorul De Landtsheer a utilizat expresia <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Champagnebier<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>, pentru a sublinia că era într-adevăr vorba de o bere, dar care fusese produsă urmând metoda champenoise.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>în sfârşit, De Landtsheer a lăudat şi cu alte ocazii originalitatea berii sale, evocând caracteristicile vinului spumos şi mai ales pe cele ale şampaniei, ca, de exemplu, în cadrul unui interviu acordat unui cotidian (<QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Marea originalitate a acestei beri constă în gustul său acid care aminteşte în mod clar de şampanie<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>; <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Spre deosebire de vinurile spumoase, îşi păstrează spuma timp îndelungat<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>) sau în cadrul anumitor emisiuni televizate (<QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>Este produsă în acelaşi mod ca şi şampania, dar este totuşi o bere<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20020508">8 mai 2002</DATE>, CIVC şi Veuve Clicquot au formulat o acţiune împotriva De Landtsheer la tribunal de commerce de Nivelles (Tribunalul Comercial din Nivelles), solicitând să se constate în special că, prin utilizarea menţiunilor arătate anterior în privinţa unei beri, societatea în cauză ar fi încălcat articolul 23 punctul 1 şi articolul 23 bis punctul 3 din LPCC referitoare la publicitatea înşelătoare, respectiv la publicitatea comparativă, precum şi să se dispună interzicerea utilizării în continuare a acestor menţiuni.</TXT></NP><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Prin hotărârea din <DATE ISO="20020726">26 iulie 2002</DATE>, tribunalul menţionat a obligat De Landtsheer să înceteze orice utilizare a indicaţiei de provenienţă <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>Reims-France<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>, a denumirii de origine <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>Champagne<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>, a menţiunii <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>méthode traditionnelle<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>, precum şi a oricărei referiri la producători, la gustul sau la metoda de producere a şampaniei. Cererea formulată de CIVC şi Veuve Clicquot a fost respinsă în ceea ce priveşte utilizarea menţiunilor BRUT, RESERVE, BRUT RESERVE şi La premiere bière BRUT au monde&#x201D;.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3123"?><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20020913">13 septembrie 2002</DATE>, De Landtsheer a formulat apel împotriva acestei hotărâri la cour d'appel de Bruxelles, cu excluderea acelei părţi din hotărâre prin care i se interzicea utilizarea denumirii de origine <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>Champagne<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/> în expresia <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>Champagnebier<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>. La rândul lor, CI VC şi Veuve Clicquot au declarat un apel incidental cu privire la respingerea în parte a cererii formulate.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>în decizia de trimitere se precizează, pe de altă parte, că De Landtsheer a declarat că renunţă definitiv la utilizarea, pentru berea pe care o produce, a indicaţiei de provenienţă <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>Reims-France<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cu toate acestea, cour d'appel de Bruxelles, observând că De Landtsheer contestă caracterul ilicit al utilizării, pentru berea sa, a indicaţiei <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>Reims-France<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>, a calificat indicaţia menţionată drept înşelătoare în privinţa originii geografice a produsului în cauză, care este fabricat în Belgia, şi a confirmat dispoziţia de încetare a folosirii acesteia pronunţată în primă instanţă.</P></NOTE>, precum şi la referirea la viticultorii din Reims şi Épernay.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>în faţa cour d'appel de Bruxelles, CIVC şi Veuve Clicquot au susţinut că utilizarea, pentru berea produsă de De Landtsheer, a menţiunilor <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>BRUT<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>, <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>RÉSERVE<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/>, <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>BRUT RÉSERVE<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/>, <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>La première bière BRUT au monde<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>méthode traditionnelle<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/>, precum şi evocarea, în cadrul comunicărilor menite să promoveze vânzarea berii respective, a vinului spumos şi a şampaniei, a gustului sau a metodei de producere a acesteia din urmă, în afară de faptul că reprezintă o încălcare a interdicţiei publicităţii înşelătoare în sensul articolului 23 punctul 1 din LPCC, configurează o publicitate comparativă ilicită în sensul articolelor 22 şi 23 bis din LPCC. De Landtsheer a contestat în schimb atât caracterul înşelător, cât şi caracterul comparativ al unor asemenea practici.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>în scopul soluţionării litigiului, cour d'appel de Bruxelles a apreciat ca necesar să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare, toate purtând asupra interpretării dispoziţiilor Directivei 84/450 privind publicitatea comparativă:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Definiţia publicităţii comparative include mesajele publicitare în care persoana care publică reclama face referire numai la un tip de produs, în sensul că ar fi necesar să se considere, în această ipoteză, că un asemenea mesaj face referire la toate întreprinderile care oferă acest tip de produs şi că fiecare dintre acestea poate pretinde că a fost identificată?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Pentru a determina existenţa unui raport de concurenţă între persoana care publică reclama şi întreprinderea la care se face referire în sensul articolului [2 punctul] 2a din Directiva 84/450:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Trebuie considerat, în special prin compararea articolului [2 punctul]<?PAGE NO="I-3124"?> 2a cu litera (b) a articolului 3a [alineatul (1)], că este concurent, în sensul acestei dispoziţii, orice întreprindere care poate fi identificată în cadrul publicităţii, oricare ar fi produsele sau serviciile oferite de aceasta?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>în ipoteza în care răspunsul la întrebarea anterioară este negativ şi sunt necesare alte condiţii pentru a stabili un raport de concurenţă, este necesar să fie avute în vedere starea actuală a pieţei şi obiceiurile de consum din cadrul Comunităţii sau trebuie să fie avute în vedere în egală măsură şi posibilităţile de evoluţie a acestor obiceiuri?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Trebuie limitată examinarea la partea din teritoriul comunitar în care este difuzată publicitatea?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>d)</NO.P><TXT>Este necesar să fie apreciat raportul de concurenţă prin raportare la tipurile de produse care fac obiectul comparaţiei şi la modul în care aceste tipuri de produse sunt percepute în general sau, pentru a aprecia gradul de substituire posibilă, este necesar să se ţină seama în egală măsură de caracteristicile particulare ale produsului pe care persoana care publică reclama urmăreşte să îl promoveze în publicitatea în litigiu şi de imaginea pe care urmăreşte să i-o imprime?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>e)</NO.P><TXT>Criteriile care permit stabilirea existenţei unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a şi criteriile care permit să se verifice dacă comparaţia îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 3a [alineatul (1)] litera (b) sunt identice?</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Rezultă din compararea articolului 2 punctul 2a din directivă [...], pe de o parte, şi a articolului 3a din această directivă, pe de altă parte:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>fie că este ilicită orice publicitate comparativă care permite identificarea unui tip de produse, în ipoteza în care menţiunea nu permite identificarea unui concurent sau a bunurilor pe care le oferă,</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>fie că trebuie examinat caracterul licit al comparaţiei numai în lumina dispoziţiilor naţionale, altele decât cele care transpun dispoziţiile directivei privind publicitatea comparativă, ceea ce ar putea conduce la o protecţie mai redusă a consumatorului sau a întreprinderilor care oferă tipul de produs la care se raportează produsul oferit de persoana care publică reclama?</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><?PAGE NO="I-3125"?><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>în ipoteza în care ar trebui să se concluzioneze că există publicitate comparativă, în sensul articolului 2 punctul 2a, [este] necesar să se deducă de la articolul 3a [alineatul (1)] litera (f) din directivă că este ilicită orice comparaţie care, pentru produse fără denumire de origine, se referă la produse cu denumire de origine[?]<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Procedura în faţa Curţii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>în temeiul articolului 23 din Statutul Curţii, au depus observaţii scrise în cadrul procedurii aflate pe rolul Curţii De Landtsheer, CIVC, Veuve Clicquot, guvernul belgian şi Comisia.</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>în cadrul şedinţei, care a avut loc la <DATE ISO="20060921">21 septembrie 2006</DATE>, au expus observaţii orale reprezentanţii De Landtsheer, CIVC, Veuve Clicquot, ai guvernului francez, precum şi cei ai Comisiei.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Analiza juridică</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la prima întrebare preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări formulate, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă articolul 2 punctul 2a din Directiva 84/450 trebuie interpretat în sensul că poate fi considerată ca fiind publicitate comparativă referirea într-un mesaj publicitar la un tip de produs, iar nu la o întreprindere sau la un produs determinat oferit în mod special de către aceasta din urmă. Instanţa menţionată întreabă Curtea dacă se poate reţine, prin urmare, că referirea la un tip de produs echivalează cu identificarea cu ansamblul întreprinderilor care îl oferă a fiecăreia dintre aceste întreprinderi sau a produselor acestora.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Constatăm în primul rând că, astfel cum rezultă din decizia de trimitere, litigiul aflat pe rolul instanţei naţionale poartă asupra unei pluralităţi de comunicări care pot fi atribuite societăţii De Landtsheer, conţinute în modul de ambalare a produsului acestei societăţi (eticheta, pliantul prins pe gâtul sticlei şi ambalajul din carton al acesteia)<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Este vorba de menţiunile şi expresiile <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>BRUT RÉSERVE<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/>, <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>La première bière BRUT au monde<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/>, <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>Bière blonde à la méthode traditionnelle<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/>, <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>Reims-France<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/> şi referirea la viticultorii din Reims şi Épernay.</P></NOTE> sau efectuate în alte împrejurări, cum ar fi o<?PAGE NO="I-3126"?> <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>prezentare<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/> (fără mai multe precizări) a aceluiaşi produs<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Este vorba de expresia <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>Champagnebier<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/>.</P></NOTE>, un interviu acordat unui cotidian şi câteva emisiuni televizate<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Este vorba de anumite referiri la vinul spumos sau la şampanie şi la gustul ori la metoda de fabricaţie a acesteia din urmă.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere, care nu contestă natura publicitară a unor asemenea comunicări, pune în schimb problema caracterului lor comparativ în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450, în lumina anumitor menţiuni sau expresii conţinute de acestea.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>în mod particular, astfel cum a subliniat Comisia în cadrul şedinţei, unele dintre menţiunile şi expresiile arătate sunt interpretate de instanţa de trimitere drept referiri la vinul spumos<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ne referim în special la menţiunile <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>BRUT<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/> <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>RÉSERVE<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>méthode traditionnelle<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/>: a se vedea decizia de trimitere, punctul 21.</P></NOTE>, altele drept referiri la şampanie<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea decizia de trimitere, punctul 24.</P></NOTE>. Această distincţie este contestată de CIVC şi de Veuve Clicquot, care o apreciază ca fiind artificială, subliniind în special că menţiunile care evocă vinul spumos evocă în mod necesar şi vinul (spumos) din Champagne.</TXT></NP><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nu este necesar, pentru a răspunde întrebărilor preliminare adresate de cour d'appel de Bruxelles, să se examineze corectitudinea unor asemenea aprecieri, care sunt de competenţa instanţei naţionale. într-adevăr, Curtea nu este chemată să se pronunţe asupra caracterului comparativ sau asupra caracterului licit al mesajelor publicitare care fac obiectul litigiului principal, ci doar să ofere instanţei de trimitere colaborarea necesară interpretării dispoziţiilor Directivei 84/450 pe care prevederile cuprinse în LPCC invocate în faţa acestei instanţe le reproduc în mod fidel.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>Va fi suficient, în special pentru a răspunde la prima întrebare preliminară, să se ia act de faptul că instanţa de trimitere interpretează mesajele respective drept mesaje care conţin referiri la un tip de produs.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Curtea, în hotărârea Toshiba Europe<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20011025">25 octombrie 2001</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-112/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-7945">C-112/99, Rec., p. I-7945, punctele 29-31</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, a reţinut că elementul impus la articolul 2 punctul 2a din Directiva 84/450 pentru a fi în prezenţa publicităţii comparative este identificarea, explicită sau implicită, a unui concurent ori a bunurilor sau serviciilor oferite de către un concurent. Aceasta a relevat că, şi în cazul acestui element, definita dată de<?PAGE NO="I-3127"?> legiuitorul comunitar este largă, subliniind că, potrivit considerentului (6) al Directivei 97/55<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Considerentul menţionat precizează că <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>este preferabilă elaborarea unui concept larg de publicitate comparativă care să includă toate tipurile de publicitate comparativă<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/>.</P></NOTE>, legiuitorul comunitar a considerat oportun să definească un concept general care să includă toate formele de publicitate comparativă. Prin urmare, Curtea a concluzionat că, pentru a exista publicitate comparativă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450, este suficient să existe o comunicare în orice formă care să facă referire, chiar implicit, la un concurent sau la bunuri ori servicii oferite<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în acest sens hotărârea Curţii din <DATE ISO="20030408">8 aprilie 2003</DATE>, Pippig Augenoptik (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-44/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-3095">C-44/01, Rec., p. I-3095, punctul 35</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> de acesta. Potrivit Curţii, faptul că există o comparaţie între bunurile şi serviciile oferite de persoana care publică reclama şi acelea ale concurentului este puţin relevant în această privinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>CI VC, Veuve Clicquot şi guvernul belgian au considerat că pot să deducă din această poziţie a Curţii elemente în susţinerea unei interpretări a conceptului de publicitate comparativă în sensul articolului 2 punctul 2a suficient de largi pentru a acoperi şi ipoteza referirii în cadrul mesajului publicitar la un tip de produs mai curând decât la una sau mai multe întreprinderi determinate ori la bunurile sau serviciile acestora.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Din punctul nostru de vedere, caracterul larg al definiţiei publicităţii comparative conferite prin dispoziţia în discuţie nu este prin el însuşi dirimant în privinţa răspunsului ce urmează a fi dat întrebării adresate de instanţa de trimitere.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>înainte de toate, considerentul (6) al Directivei 97/55 se concentrează, în esenţă, asupra <HT TYPE="ITALIC">oportunităţii</HT> de a defini un concept general al publicităţii comparative. Este adevărat că acest considerent prevede şi că un asemenea concept trebuie să includă <HT TYPE="ITALIC">toate tipurile</HT> de publicitate comparativă, prin aceasta creând impresia că ar impune o definiţie largă a conceptului general menţionat. Cu toate acestea, nu se poate ignora viciul tautologic care afectează acelaşi considerent, care pare să semnifice, în ultimă analiză, că trebuie considerată comparativă orice publicitate comparativă. Motiv pentru care acest considerent se dovedeşte a fi un ajutor insuficient în examinarea primei întrebări preliminare.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în cazul în care, astfel cum a relevat Curtea în hotărârea Toshiba Europe, elementul impus la articolul 2 punctul 2a din Directiva 84/450 pentru a fi în prezenţa publicităţii comparative este identificarea, explicită sau implicită, a unui concurent ori a bunurilor sau serviciilor oferite de către un concurent, referirea la considerentul (6) al Directivei 97/55 poate semnifica, se pare, că vizează toate formele multiple sub care această identificare poate avea loc, fără ca prin aceasta să se explice totuşi ce trebuie înţeles prin identificare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3128"?><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>Pare oarecum dificil să se deducă din textul Directivei 97/95 dacă intenţia legiuitorului a fost aceea de a reglementa, prin intermediul acestei directive, fenomenul comparării cu un concurent determinat sau determinabil sau cu produsele ori serviciile acestuia (sau, în orice caz, fenomenul evocării acestora), oricare ar fi formele în care această comparaţie (ori evocare) poate fi efectuată, sau dacă s-a avut în schimb în vedere să se reglementeze în mod unitar şi alte forme de publicitate, precum, de exemplu, comparaţia cu un concurent imaginar sau neidentificabil, comparaţia cu totalitatea concurenţilor (de exemplu, prin intermediul aşa-numitei publicităţi superlative) ori comparaţia între sisteme de producţie sau de distribuţie.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>Prin urmare, ceea ce ni se pare cuprinzătoare în speţă, mai mult chiar decât conceptul de publicitate comparativă consacrat de Directiva 97/55, este marja de incertitudine interpretativă a unui asemenea concept, precum şi a altor aspecte din aceeaşi directivă, a cărei aprobare a intervenit, de altfel, la capătul unui proces legislativ dificil şi îndelungat, determinat de puternica eterogenitate în materie care caracteriza în trecut sistemele de drept ale statelor membre<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Prima propunere a Comisiei referitoare la o directivă privind publicitatea comparativă şi care să modifice Directiva 84/450 datează din 1991 (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="180" DATE.PUB="1991" PAGE.FIRST="14">JO C 180, p. 14</REF.DOC.OJ>). O propunere modificată, ca urmare a avizului Comitetului Economic şi Social European şi al celui al Parlamentului European, a fost prezentată de către Comisie în 1994 (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="136" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="4">JO C 136, p. 4</REF.DOC.OJ>) şi aprobată cu amendamente, la capătul unei complicate proceduri de codecizie, abia în luna octombrie 1997.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>Astfel fiind, având în vedere utilizarea în special a termenilor <QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="201E"/>identifică<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="201E"/>unui concurent<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="201D"/> (aşadar, forma de singular), ni se pare că sensul literal al articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 înclină mai curând către excluderea din definiţia în cauză a publicităţii care se referă la un tip de produs şi care nu permite individualizarea, nici măcar într-o formă pur implicită, <HT TYPE="ITALIC">prin diferenţierea faţa de ansamblul concurenţilor,</HT> a unuia sau mai multor concurenţi <HT TYPE="ITALIC">determinaţi</HT> (sau a produsului acestora).</TXT></NP><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>în schimb, în ceea ce priveşte scopul urmărit prin Directiva 97/55, putem observa că s-a intenţionat să se uniformizeze <QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="201E"/>dispoziţiile fundamentale care reglementează forma şi conţinutul publicităţii comparative<QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="201D"/> şi să se armonizeze <QUOT.START ID="QS0044" REF.END="QE0044" CODE="201E"/>condiţiile pentru utilizarea publicităţii comparative în statele membre<QUOT.END ID="QE0044" REF.START="QS0044" CODE="201D"/> [considerentul (2)], în special stabilindu-se <QUOT.START ID="QS0045" REF.END="QE0045" CODE="201E"/>condiţiile în care publicitatea comparativă este permisă<QUOT.END ID="QE0045" REF.START="QS0045" CODE="201D"/> [considerentul (18)].</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Sub acest ultim aspect, introducând articolul 3a în Directiva 84/450, directiva menţionată precizează condiţiile caracterului licit al publicităţii comparative<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea articolul 1 din Directiva 84/450, potrivit căruia <QUOT.START ID="QS0046" REF.END="QE0046" CODE="201E"/>scopul prezentei directive este de a proteja consumatorii, persoanele ce desfăşoară o activitate comercială sau industrială sau practică o meserie ori profesie şi interesele populaţiei, în general, împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor neloiale ale acesteia şi de a stabili condiţiile în care este permisă publicitatea comparativa <QUOT.END ID="QE0046" REF.START="QS0046" CODE="201D"/>(sublinierea noastră).</P></NOTE>, prin intermediul<?PAGE NO="I-3129"?> cărora, astfel cum rezultă din considerentul (7) al Directivei 97/55, se creează posibilitatea <QUOT.START ID="QS0047" REF.END="QE0047" CODE="201E"/>determinării acelor practici legate de publicitatea comparativă care pot denatura concurenţa, pot fi în detrimentul concurenţilor şi pot avea un efect negativ asupra alegerii consumatorului<QUOT.END ID="QE0047" REF.START="QS0047" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>Aceasta înseamnă că articolul 3a din Directiva 84/450 nu se limitează la a impune statelor membre să considere licită publicitatea comparativă - potrivit definiţiei, a cărei întindere este pusă în discuţie, date la articolul 2 punctul 2a din aceeaşi directivă -care îndeplineşte condiţiile enumerate de acesta. în acest caz, statele membre ar rămâne libere să adopte reglementări referitoare la publicitatea comparativă care nu ar îndeplini aceste condiţii. în schimb, articolul 3a are drept efect şi interdicţia, aplicabilă statelor membre, de a autoriza publicitatea comparativă care nu îndeplineşte acele condiţii.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>Prin urmare, se dovedeşte că diferitele forme de publicitate supuse reglementării, mai curând riguroase, conţinute în articolul 3a sunt mai numeroase pe măsură ce definiţia publicităţii comparative în sensul Directivei 84/450 devine mai cuprinzătoare. Această reglementare impune, de exemplu, la alineatul (1) litera (c) al articolului 3a, ca publicitatea comparativă care conţine o comparaţie <QUOT.START ID="QS0048" REF.END="QE0048" CODE="201E"/>să compare, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici materiale, relevante, verificabile şi reprezentative<QUOT.END ID="QE0048" REF.START="QS0048" CODE="201D"/> ale bunurilor sau serviciilor la care se referă.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Considerentul (11) al Directivei 97/55 precizează: <QUOT.START ID="QS0049" REF.END="QE0049" CODE="201E"/>condiţiile publicităţii comparative trebuie să fie cumulative şi respectate în totalitatea lor<QUOT.END ID="QE0049" REF.START="QS0049" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Caracterul cumulativ al condiţiilor înscrise la articolul 3a alineatul (1) din Directiva 84/450 este subliniat de Curte în hotărârea Pippig Augenoptik, citată anterior, punctul 54.</P></NOTE>. Se impune a deduce din aceasta că <HT TYPE="ITALIC">orice</HT> publicitate comparativă trebuie să respecte, <QUOT.START ID="QS0050" REF.END="QE0050" CODE="201E"/>în ceea ce priveşte comparaţia<QUOT.END ID="QE0050" REF.START="QS0050" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Expresia <QUOT.START ID="QS0051" REF.END="QE0051" CODE="201E"/>în ceea ce priveşte comparaţia<QUOT.END ID="QE0051" REF.START="QS0051" CODE="201D"/> se regăseşte în mai multe pasaje ale Directivei 97/55. A se vedea considerentul (7), alineatul (1) al articolului 3a, inserat în Directiva 84/450 prin Directiva 97/55, şi alineatul (2) al articolului 7 din Directiva 84/450, astfel cum a fost înlocuit prin Directiva 97/55.</P></NOTE>, <HT TYPE="ITALIC">toate</HT> condiţiile enumerate la articolul 3a, astfel încât, în ipoteza în care conţine o comparaţie, aceasta trebuie în special să prezinte caracteristicile menţionate la alineatul (1) litera (c).</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>în lumina celor ce precedă, a da un răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, astfel cum doresc CIVC, Veuve Clicquot şi guvernul belgian, ar însemna mai ales a sancţiona ca ilicite, contrar articolului 3a alineatul (1) litera (c), forme de publicitate mai puţin agresive, cum ar fi afirmaţiile sau pretenţiile <HT TYPE="ITALIC">generice</HT><NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Sau fără referire la împrejurări specifice.</P></NOTE> de superioritate, leadership, unicitate sau exclusivitate făcute în<?PAGE NO="I-3130"?> considerarea ansamblului concurenţilor (cel mai adesea făcute prin recurgerea la superlativul relativ, de exemplu: cel mai bun, cel mai solicitat), care, în perioada adoptării Directivei 97/55, erau general considerate licite în cadrul sistemelor interne de drept ale statelor membre<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Inclusiv, potrivit constatărilor noastre, în ţări precum Germania, Italia şi Luxemburg, în care există regimuri extrem de restrictive în materie de publicitate comparativă.</P></NOTE>, în calitate de laude (<QUOT.START ID="QS0052" REF.END="QE0052" CODE="201E"/>puffery<QUOT.END ID="QE0052" REF.START="QS0052" CODE="201D"/>) inofensive, cu condiţia de a nu conţine referiri defăimătoare pentru concurenţi.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>în acest moment, înclinăm a considera că, dacă legiuitorul comunitar ar fi vrut să impună statelor membre interzicerea unor asemenea forme de publicitate, în general tolerate în sistemele de drept ale acestora, ar fi evidenţiat acest lucru cu mai mare claritate în textul Directivei 97/55. Din considerentele Directivei 97/55 transpare mai curând ideea că obiectivul legiuitorului comunitar era, în esenţă, acela de a liberaliza, însă supunân-du-le unor condiţii precise pentru caracterizarea ca licite, forme de publicitate apte să informeze consumatorii şi, cu toate acestea, încă interzise de legislaţia diferitelor state membre<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în special considerentul (5) al acestei directive, care menţionează, printre altele, că <QUOT.START ID="QS0053" REF.END="QE0053" CODE="201E"/>publicitatea comparativă, atunci când compară caracteristici materiale, relevante, verificabile şi reprezentative şi nu este înşelătoare, poate reprezenta un mijloc legitim de informare a consumatorilor în avantajul acestora<QUOT.END ID="QE0053" REF.START="QS0053" CODE="201D"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>O interpretare a conceptului de publicitate comparativă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450, care sfârşeşte prin a supune directivei înseşi şi, prin urmare, condiţiilor privind caracterul licit prevăzute de aceasta, cu efectul interzicerii acestora, chiar formele mai banale ale aşa-numitei publicităţi superlative, ni se pare cu atât mai inadecvată dacă ne reamintim că Directiva 84/450 conferă importanţă aşteptărilor unui consumator mediu, normal informat, suficient de atent şi de avizat<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Pippig Augenoptik, citată anterior, punctul 55, şi hotărârea din <DATE ISO="20060919">19 septembrie 2006</DATE>, Lidl Belgium (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-356/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-8501">C-356/04, Rec., p. I-8501, punctul 78</REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea, cu referire la alte norme de drept comunitar care urmăresc să protejeze consumatorul împotriva indicaţiilor înşelătoare, norme conţinute de Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului din <DATE ISO="19900626">26 iunie 1990</DATE> privind unele standarde de comercializare a ouălor (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="173" DATE.PUB="1990" PAGE.FIRST="5">JO L 173, p. 5</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 03/vol. 72, p. 3) şi de Directiva 76/768/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19760727">27 iulie 1976</DATE> privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="262" DATE.PUB="1976" PAGE.FIRST="169">JO L 262, p. 169</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 13/vol. 3, p. 101), hotărârea din <DATE ISO="19980716">16 iulie 1998</DATE>, Gut Springenheide şi Tusky (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-210/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-4657">C-210/98, Rec, p. I-4657, punctul 37</REF.DOC.ECR>), pe de o parte, precum şi, pe de altă parte, hotărârea din <DATE ISO="20000113">13 ianuarie 2000</DATE>, Estéé Lauder (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-220/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-117">C-220/98, Rec., p. I-117, punctele 27-30</REF.DOC.ECR>), si hotărârea din <DATE ISO="20021024">24 octombrie 2002</DATE>, Linhart şi Biffl (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-99/01" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-9375">C-99/01, Rec., p. I-9375, punctul 31</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, dotat, aşadar, cu suficientă capacitate critică pentru a distinge, înainte de a alege obiectul achiziţiei, un mesaj laudativ generic de un mesaj având conţinut informativ.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>De altfel, a admite interpretarea potrivit căreia noţiunea de publicitate comparativă în sensul Directivei 84/450 nu presupune identificarea unuia sau a mai multor concurenţi <HT TYPE="ITALIC">determinaţi</HT> sau a unor bunuri ori servicii oferite de aceştia ar însemna ca Directiva 97/55 să producă un efect de puternică restricţionare, inclusiv în ceea ce priveşte formele de publicitate care operează o comparaţie având caracter negeneric cu ansamblul producătorilor concurenţi sau cu un concurent neidentificabil (<QUOT.START ID="QS0054" REF.END="QE0054" CODE="201E"/>brandul X<QUOT.END ID="QE0054" REF.START="QS0054" CODE="201D"/>).</TXT><?PAGE NO="I-3131"?><P>într-adevăr, dat fiind caracterul nedeterminat al termenului de comparaţie folosit într-o asemenea ipoteză, aceste forme de publicitate par să îndeplinească doar cu dificultate condiţia caracterului <HT TYPE="ITALIC">verificabil</HT> impusă la articolul 3a alineatul (1) litera (c).</P></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, nu pare posibil a se considera că formele de publicitate pe care le-am evocat la punctele 41 şi 44 de mai sus ar trebui să fie încadrate în noţiunea de publicitate comparativă în sensul Directivei 84/450, întrucât sunt oricum fondate pe o comparaţie, cel puţin implicită. Se impune a reaminti în această privinţă că, potrivit hotărârii Toshiba Europe<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată anterior, punctele 29 şi 31.</P></NOTE>, elementul necesar pentru a exista publicitate comparativă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 nu este comparaţia, <HT TYPE="ITALIC">care, mai curând, poate chiar sã lipsească,</HT> ci referirea, fie şi implicită, la un concurent sau la bunuri ori servicii oferite de acesta.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>în lumina consideraţiilor ce precedă, ţinând seama şi de conţinutul literal al articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450, considerăm că dispoziţia menţionată trebuie interpretată în sensul că, pentru a exista publicitate comparativă, este necesar ca mesajul să se refere, fie şi în mod implicit, la unul sau mai mulţi concurenţi <HT TYPE="ITALIC">determinaţi</HT> sau la bunuri ori servicii oferite de aceştia.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Considerăm util a preciza că posibilitatea de identificare într-un mesaj publicitar a unuia sau mai multor concurenţi <HT TYPE="ITALIC">determinaţi</HT> sau a unor bunuri ori servicii oferite de aceştia trebuie să fie evaluată din punctul de vedere al consumatorului, mai exact al consumatorului mediu, normal informat, suficient de atent şi de avizat, iar nu din punctul de vedere al concurentului. Ceea ce interesează este a aprecia dacă, în percepţia unui astfel de consumator, confruntat cu mesajul publicitar, acesta din urmă ar produce reprezentarea unuia sau mai multor concurenţi <HT TYPE="ITALIC">determinaţi</HT> ai persoanei care publică reclama (sau a unor bunuri ori servicii oferite de aceştia). Nu are relevanţă, prin urmare, faptul că un anumit concurent se simte vizat în mod individual de mesajul publicitar.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>Formele de identificare a concurentului (sau a unor bunuri ori servicii oferite de acesta) pot fi multiple: pe lângă formele de identificare explicită (referiri la denumirea comercială a concurentului sau la mărcile sau la semnele sale distinctive), se pot imagina diferite forme de identificare implicită, care să se realizeze, de exemplu, prin referirea la circumstanţe de fapt privind întreprinderea sa, comunicarea sa (de exemplu reclame de tip <HT TYPE="ITALIC">slogan</HT> sau <HT TYPE="ITALIC">testimonial),</HT> poziţia acestuia pe piaţă (de exemplu, <HT TYPE="ITALIC">leader),</HT> caracteristicile particulare ale produselor sau serviciilor sale sau orice alt element pe care consumatorul l-ar putea percepe drept o aluzie la acel concurent <HT TYPE="ITALIC">determinat</HT> sau la bunuri ori servicii oferite de acesta.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3132"?><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Nimic nu interzice, desigur, ca referirea în mesajul publicitar la un tip de produs, în anumite împrejurări, să poată produce, în percepţia consumatorului menţionat, reprezentarea unuia sau mai multor concurenţi <HT TYPE="ITALIC">determinaţi</HT> sau a bunurilor sau serviciilor oferite de aceştia.</TXT></NP><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>Astfel se va întâmpla, de exemplu, atunci când tipul de produs la care face referire mesajul este oferit, pe lângă persoana care publică reclama, doar de încă un alt concurent (duopol) sau atunci când mesajul se referă la un tip de produs diferit de cel oferit de persoana care publică reclama, furnizat de o singură întreprindere, concurentă totuşi a acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>Admitem totodată că, astfel cum sugerează Comisia, referirea la un tip de produs poate echivala, în funcţie de împrejurări, cu identificarea implicită a unui număr mai mare de concurenţi (doi sau mai mulţi), cu condiţia ca aceştia să se prezinte în percepţia consumatorului <HT TYPE="ITALIC">în individualitatea lor.</HT> în special, nu se poate exclude faptul că referirea la un tip de produs oferit în situaţia unui oligopol de întreprinderi binecunoscute publicului permite consumatorului să aibă reprezentarea fiecăreia dintre acestea în individualitatea sa.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>în schimb, nu împărtăşim punctul de vedere exprimat de CIVC şi Veuve Clicquot, care pare a fi fost adoptat cu ocazia şedinţei şi de către guvernul francez, potrivit căruia referirea la un produs care are o denumire de origine este, în sine, suficientă pentru a permite identificarea impusă la articolul 2 punctul 2a din Directiva 84/450.</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>Este prea puţin relevantă întrebarea dacă o asemenea referire se poate interpreta drept o referire la un tip de produs sau, dimpotrivă, astfel cum susţin CIVC şi Veuve Clicquot, la <QUOT.START ID="QS0055" REF.END="QE0055" CODE="201E"/>produse bine determinate<QUOT.END ID="QE0055" REF.START="QS0055" CODE="201D"/>, având caracteristici precise legate de o anume provenienţă geografică. Este adevărat că, astfel cum observă părţile menţionate şi guvernul francez, identificarea impusă prin dispoziţia în discuţie nu trebuie să aibă în mod necesar drept obiect un <HT TYPE="ITALIC">concurent,</HT> putând să privească în schimb chiar <HT TYPE="ITALIC">bunurile sau serviciile</HT> unui concurent. Cu toate acestea, în măsura în care dispoziţia se referă oricum la bunurile sau serviciile <HT TYPE="ITALIC">unui concurent</HT> şi dat fiind că, astfel cum am arătat anterior, prin noţiunea <QUOT.START ID="QS0056" REF.END="QE0056" CODE="201E"/>un concurent<QUOT.END ID="QE0056" REF.START="QS0056" CODE="201D"/> trebuie să se înţeleagă un concurent <HT TYPE="ITALIC">determinat,</HT> adică perceput în individualitatea sa de către consumator, argumentarea prezentată de CIVC, de Veuve Clicquot şi de guvernul francez apare ca inutilă.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>Aceeaşi este soluţia şi în ceea ce priveşte argumentul pe care CIVC şi Veuve Clicquot<?PAGE NO="I-3133"?> îl deduc din numărul de operatori economici autorizaţi să folosească o denumire de origine. Faptul că aceştia pot constitui un cerc închis şi că, prin urmare, ar fi teoretic posibil să fie individualizaţi în mod precis nu înseamnă că, odată confruntat cu mesajul publicitar care evocă denumirea de origine, consumatorul mediu va avea în mod necesar reprezentarea fiecăruia dintre aceşti operatori în individualitatea sa.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Va reveni, aşadar, instanţei de trimitere competenţa de a aprecia dacă menţiunile şi expresiile folosite de către De Landtsheer, evaluate în contextul global al mesajului publicitar în cadrul căruia sunt inserate<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Rezultă din hotărârea Toshiba Europe, citată anterior, punctele 57 şi 58, că, pentru a evalua efectul pe care îl poate crea în conştiinţa publicului ţintă o menţiune care apare într-o publicitate, trebuie să se ia în considerare prezentarea globală a acestei publicităţi. A se vedea de asemenea hotărârea Lidl Belgium, citată anterior, punctul 79.</P></NOTE> şi, prin urmare, în lumina celorlalte elemente, mai ales de natură grafică sau decorativă, care compun mesajul respectiv, ţinând seama de informaţiile despre piaţă de care poate dispune consumatorul mediu, normal informat, suficient de atent şi de avizat, sunt de natură să permită acestuia din urmă să identifice una sau mai multe întreprinderi <HT TYPE="ITALIC">determinate</HT> sau bunuri sau servicii oferite de acestea.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>Prin urmare, sugerăm următorul răspuns la prima întrebare preliminară adresată Curţii:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0057" REF.END="QE0057" CODE="201E"/>Referirea într-un mesaj publicitar la un tip de produs nu îndeplineşte, în sine, cerinţa privind identificarea prevăzută la articolul 2 punctul 2a din Directiva 84/450, în sensul că aceasta ar echivala cu identificarea fiecărei întreprinderi care oferă acel tip de produs sau acele bunuri. O referire similară va putea fi considerată identificare implicită a unui concurent sau a bunurilor oferite de acesta, în sensul dispoziţiei amintite, numai în cazul în care aceasta, având în vedere toate împrejurările speţei, permite unui consumator mediu, normal informat, suficient de atent şi de avizat să identifice una sau mai multe întreprinderi determinate ori bunuri sau servicii oferite de acestea.<QUOT.END ID="QE0057" REF.START="QS0057" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cea de a doua întrebare preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>Cea de a doua întrebare preliminară, care este constituită din mai multe aspecte, priveşte în primul rând stabilirea existenţei unui raport de concurenţă, în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450, între persoana care publică reclama şi cealaltă întreprindere care este identificată (sau ale cărei produse sau servicii sunt identificate) prin mesajul publicitar. Prin urmare, şi această întrebare vizează precizarea sferei de aplicare a reglementării introduse prin Directiva 97/55. în plus, întrebarea preliminară necesită de asemenea interpretarea<?PAGE NO="I-3134"?> întinderii condiţiei caracterului licit, astfel cum este prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (b) din Directiva 84/450.</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere solicită să se stabilească, înainte de toate, dacă se impune a considera, prin compararea textului articolului 2 punctul 2a cu acela al articolului 3a alineatul (1) litera (b) din Directiva 84/450, că este <QUOT.START ID="QS0058" REF.END="QE0058" CODE="201E"/>concurent<QUOT.END ID="QE0058" REF.START="QS0058" CODE="201D"/>, în sensul primei dispoziţii, orice întreprindere care poate fi identificată prin mesajul publicitar, oricare ar fi produsele sau serviciile oferite de aceasta [a doua întrebare litera a)].</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>în cazul unui răspuns negativ la această întrebare, instanţa de trimitere întreabă Curtea cu privire la criteriile de apreciere a existenţei raportului de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 [a doua întrebare literele b), c) şi d)].</TXT></NP><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>în sfârşit, instanţa de trimitere întreabă dacă asemenea criterii sunt identice cu acelea care trebuie folosite pentru a se stabili dacă o comparaţie îndeplineşte condiţia caracterului licit prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (b) [a doua întrebare litera e)].</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>în opinia noastră, la a doua întrebare litera a) trebuie să se răspundă negativ. Astfel cum subliniază De Landtsheer şi Comisia, textul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 nu lasă loc niciunei îndoieli: pentru ca o publicitate să fie comparativă, este necesar ca aceasta să permită identificarea unei întreprinderi <HT TYPE="ITALIC">concurente</HT> (sau a bunurilor ori serviciilor acesteia), şi nu a unei întreprinderi oarecare (sau a bunurilor ori serviciilor acesteia). Prin urmare, este esenţial să se aibă în vedere produsele şi serviciile oferite de întreprinderea identificată, precum şi acelea oferite de persoana care publică reclama pentru a verifica dacă publicitatea respectivă se referă la un concurent şi este astfel comparativă în sensul acestei dispoziţii.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Faptul, care pare a crea oarecare îndoieli instanţei de trimitere, că este necesar un raport de concurenţă între produsele care fac obiectul comparaţiei publicitare ca o condiţie a caracterului licit al publicităţii în temeiul articolului 3a alineatul (1) litera (b) nu implică nicidecum o interpretare a articolului 2 punctul 2a care să se îndepărteze într-un mod atât de flagrant de sensul său literal.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>Ni se pare potrivit să precizăm că definiţia legală a publicităţii comparative nu<?PAGE NO="I-3135"?> impune existenţa concurenţei între produsele care fac, eventual, obiectul comparaţiei publicitare. Ceea ce contează este că între persoana care publică reclama şi cealaltă întreprindere (sau produsul acesteia) identificată de publicitate există o concurenţă <HT TYPE="ITALIC">pentru o parte oarecare din gama</HT> de produse sau servicii oferite de acestea.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>Că existenţa unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a nu trebuie apreciată doar în raport cu bunurile sau serviciile la care face referire reclama rezultă din faptul că această dispoziţie impune identificarea nu a unor bunuri ori servicii <HT TYPE="ITALIC">concurente,</HT> ci a unor <QUOT.START ID="QS0059" REF.END="QE0059" CODE="201E"/>bunuri sau servicii oferite de un concurent<QUOT.END ID="QE0059" REF.START="QS0059" CODE="201D"/> ori, alternativ, a persoanei sau a situaţiei <QUOT.START ID="QS0060" REF.END="QE0060" CODE="201E"/>unui concurent<QUOT.END ID="QE0060" REF.START="QS0060" CODE="201D"/> (publicitate instituţională sau personală). în această din urmă ipoteză, evident, lipsind identificarea unui bun sau serviciu anume, nu ar fi posibilă aprecierea existenţei unui raport de concurenţă în raport cu produsele sau serviciile care fac obiectul publicităţii.</TXT></NP><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Achiesăm la susţinerile guvernului belgian şi ale Comisiei cu privire la necesitatea de a interpreta în mod extensiv raportul de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a. Verificarea existenţei în concret a unui asemenea raport nu trebuie în mod special să se conformeze <HT TYPE="ITALIC">în totalitate</HT> criteriilor de definire a pieţei relevante expuse în Comunicarea Comisiei privind definirea pieţei relevante în sensul dreptului comunitar al concurenţei (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0061" REF.END="QE0061" CODE="201E"/>comunicarea privind piaţa relevantă<QUOT.END ID="QE0061" REF.START="QS0061" CODE="201D"/>)<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="372" DATE.PUB="1997" PAGE.FIRST="5">JO 1997, C 372, p. 5</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>, la care s-a făcut referire în observaţiile scrise.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>După cum se ştie, scopul principal al definiţiei pieţei relevante în cadrul aplicării normelor privind concurenţa este acela de identificare a constrângerilor concurenţiale cu care se confruntă întreprinderile în cauză, permiţând astfel evaluarea puterii de piaţă a fiecăreia dintre acestea<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în acest sens comunicarea privind piaţa relevantă, punctul 2.</P></NOTE>. în cadrul unei asemenea analize, prezintă relevanţă, în primul rând, caracterul substituibil al produselor din punctul de vedere al cererii, în alţi termeni, măsura în care produsele sunt considerate interschimbabile de către consumator. Un asemenea caracter substituibil va depinde în mod evident de aptitudinea produselor de a satisface nevoi identice ale consumatorului.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, întrucât scopul definiţiei pieţei relevante în sensul dreptului concurenţei este acela de a identifica întreprinderile care reprezintă o constrângere concurenţială efectivă pentru întreprinderile în cauză sau care sunt capabile să condiţioneze comportamentul acestora din urmă şi în<?PAGE NO="I-3136"?> special deciziile acestora în materie de preţuri, analiza, în acel context, se concentrează asupra căutării, mai ales prin intermediul observării elasticităţii încrucişate în raport cu preţurile cererii produselor în cauză, a unui grad de substituibilitate semnificativ între aceleaşi produse. Astfel cum s-a subliniat în comunicarea privind piaţa relevantă<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 15.</P></NOTE>, din motive operaţionale şi practice, definirea pieţei se axează pe substituţia la nivelul cererii care ar putea fi cauzată de variaţii mici, dar durabile, ale preţurilor relative. în special, se consideră că produsul unei alte întreprinderi influenţează suficient preţul produselor întreprinderii în cauză pe termen scurt dacă, confruntată cu o creştere ipotetică redusă, cu caracter permanent, a preţului menţionat în zona avută în vedere, rata de substituţie dintre cele două produse ar fi de aşa natură încât să facă neprofitabilă creşterea eventuală a preţului<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Comunicarea privind piaţa relevantă, punctele 16-18.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>Aplicarea unor asemenea criterii în scopul verificării existenţei unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 ni se pare inadecvată. în acest din urmă context, este necesară o perspectivă foarte diferită.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>Scopul esenţial al publicităţii este tocmai acela de a influenţa alegerile făcute de consumatori în procesul de achiziţie în vederea creşterii cererii produsului promovat, iar acela al publicităţii comparative în special constă, în general, în determinarea transferului cererii referitoare la un produs al unei alte întreprinderi la produsul persoanei care publică reclama. Publicitatea comparativă este privită favorabil de către legiuitorul comunitar în măsura în care, în anumite condiţii, poate informa consumatorii şi poate stimula concurenţa între furnizorii de bunuri şi servicii în interesul consumatorilor<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea considerentele (2) şi (5) ale Directivei 97/55.</P></NOTE>. Totuşi, publicitatea comparativă este supusă de legiuitorul comunitar unei serii de condiţii pentru a evita în special ca aceasta să denatureze concurenţa, să fie în detrimentul concurenţilor şi să aibă un efect negativ asupra alegerii consumatorilor<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea considerentul (7) al Directivei 97/55.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>Rezultă de aici că raportul de concurenţă care trebuie căutat în temeiul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 nu este acela care reprezintă o constrângere concurenţială efectivă a independenţei comportamentului comercial al întreprinderii în cauză, ci acela care poate constitui un teren fertil, pe de o parte, pentru o extindere a alegerilor făcute de consumatori în procesul de achiziţie şi, pe de altă parte, pentru un interes către şi, prin urmare, pentru riscul de comportament publicitar incorect.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3137"?><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>Din această perspectivă, ni se pare că trebuie reţinut că articolul 2 punctul 2a din Directiva 84/450 nu impune, din punctul de vedere al raportului de concurenţă vizat, un grad de substituibilitate semnificativ între produsele întreprinderilor în cauză, astfel cum este în mod normal necesar pentru ca, în dreptul concurenţei, să se poată conchide în sensul apartenenţei unor asemenea produse la aceeaşi piaţă relevantă.</TXT></NP><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>Astfel cum a sugerat Comisia, un anumit grad de substituibilitate între produsele întreprinderilor în cauză va fi suficient. Prin urmare, acesta va putea fi chiar limitat. în alţi termeni, se va putea reţine existenţa raportului de concurenţă chiar dacă un efect semnificativ de substituire s-ar verifica numai în prezenţa unei puternice fluctuaţii a preţului relativ al produselor şi, considerăm noi, chiar dacă o puternică fluctuaţie a unui asemenea preţ ar determina numai un efect de substituire limitat.</TXT></NP><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>Prin urmare, nu trebuie considerate concurente în sensul articolului 2 punctul 2a numai întreprinderile care ar fi incluse, în cadrul aplicării normelor privind concurenţa, în aceeaşi piaţă relevantă, după cum susţine, în schimb, De Landtsheer.</TXT></NP><NP><NO.P>74.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, având în vedere riscul ca întreprinderea identificată în publicitate să sufere un prejudiciu concret din cauza comparaţiei publicitare (sau chiar numai din cauza identificării ca atare, neînsoţite de comparaţie), nu ni se pare că trebuie să se excludă posibilitatea de a recunoaşte un raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 şi în cazurile în care persoana care publică reclama nu oferă în prezent produse substituibile, la nivelul cererii, cu acelea ale întreprinderii respective sau, mai curând, deşi le oferă, este totuşi activă pe o piaţă geografică diferită. Persoana care publică reclama ar putea să constituie un concurent potenţial al întreprinderii identificate în publicitate şi să aibă un interes în discreditarea imaginii acestei întreprinderi în vederea pregătirii terenului pentru pătrunderea sa ulterioară pe piaţa pe care aceasta este activă.</TXT></NP><NP><NO.P>75.</NO.P><TXT>Pentru aceasta, achiesăm la susţinerile guvernului belgian şi ale Comisiei în sensul de a ţine seama şi de simpla concurenţă potenţială<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Amintim în schimb că, în dreptul concurenţei, concurenţa potenţială, cu excepţia, poate, a aceleia care decurge dintr-o puternică substituibilitate la nivelul ofertei, nu este luată în considerare pentru definirea pieţei relevante, ci, eventual, într-un stadiu ulterior, precum acela al verificării existenţei pe această piaţă a unei poziţii dominante în sensul articolului 82 CE ori al evaluării impactului unei anumite operaţiuni de concentrare asupra concurenţei. A se vedea comunicarea privind piaţa relevantă, punctele 14 şi 24.</P></NOTE> în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450.</TXT></NP><NP><NO.P>76.</NO.P><TXT>O situaţie de concurenţă potenţială poate exista în special în cazul unei<?PAGE NO="I-3138"?> substituibilităţi puternice la nivelul ofertei. După cum se ştie, substituibilitatea la nivelul ofertei prezintă importanţă în scopul definirii pieţei relevante în cadrul aplicării normelor privind concurenţa în măsura în care ar reprezenta o constrângere concurenţială efectivă pentru întreprinderile în cauză, într-adevăr, pentru a stabili politica sa comercială, o întreprindere trebuie să ţină seama de capacitatea de care pot dispune anumite întreprinderi - care nu produc în prezent acelaşi produs (sau tip de produs), ci un alt produs (sau tip de produs), care nu este substituibil cu acesta din punctul de vedere al consumatorilor - de a-şi modifica procesele de producţie pe termen scurt şi fără atragerea unor costuri suplimentare semnificative sau a unor riscuri excesive pentru a oferi la rândul lor produsul (sau tipul de produs) respectiv ca urmare a unor variaţii reduse, dar permanente, ale preţului acestuia. în cazul în care o asemenea capacitate este semnificativă, piaţa produsului, în sensul normelor privind concurenţa, va cuprinde nu numai toate produsele substituibile la nivelul cererii, ci şi pe acelea care nu sunt substituibile decât la nivelul ofertei<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea comunicarea privind piaţa relevantă, punctele 20-23.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>77.</NO.P><TXT>însă există şi alte aspecte de relevat. Se constată adesea că publicitatea urmăreşte, printre altele, să consolideze fidelitatea faţă de marcă şi să reducă elasticitatea cererii produsului care face obiectul publicităţii şi, prin urmare, caracterul fungibil al acestuia. Remarcăm, cu toate acestea, că publicitatea tinde, dimpotrivă, şi să sugereze consumatorului noi posibilităţi de a substitui produsul consumat cu bunuri succedanee şi, prin urmare, să atenueze caracterul nefungibil al produsului.</TXT></NP><NP><NO.P>78.</NO.P><TXT>Prin urmare, se impune să se reţină că publicitatea poate urmări nu doar transferul unor cote de piaţă, ci şi deplasarea cererii de la o piaţă la alta (în special către un alt tip de produs), şi că astfel poate urmări să influenţeze chiar mărimea pieţelor.</TXT></NP><NP><NO.P>79.</NO.P><TXT>Natura însăşi a instrumentului utilizat pare să impună, în consecinţă, o interpretare a raportului de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 fondată pe o viziune dinamică a pieţelor.</TXT></NP><NP><NO.P>80.</NO.P><TXT>Rezultă de aici, şi prin aceasta ne exprimăm punctul de vedere cu privire la aspectul enunţat în cadrul celei de a doua întrebări litera b), că, pentru a aprecia existenţa raportului de concurenţă menţionat, este necesar a lua în considerare nu numai starea actuală a pieţelor şi obiceiurile de consum, ci şi posibilitatea de evoluţie a acestora din urmă şi, prin urmare, a pieţelor în sine. în alţi termeni, s-ar impune să se<?PAGE NO="I-3139"?> stabilească dacă există între produsele sau serviciile oferite de către persoana care publică reclama şi acelea oferite de întreprinderea la care se referă publicitatea raporturi apte a lăsa să se întrevadă, într-un viitor apropiat, un transfer potenţial al cererii, fie chiar parţial şi limitat, de la unii către ceilalţi, chiar dacă aceste produse sau servicii nu sunt încă substituibile din punctul de vedere al consumatorilor.</TXT></NP><NP><NO.P>81.</NO.P><TXT>în plus, şi prin aceasta ajungem la cea de a doua întrebare litera d), în cazul în care produsul oferit de către persoana care publică reclama şi acela al întreprinderii la care se referă publicitatea aparţin unor tipuri diferite de mărfuri<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ceea ce s-ar verifica în speţă potrivit constatărilor instanţei de trimitere, care interpretează mesajele publicitare controversate ca presupunând o referire la un tip de produs (după caz, vin spumos sau şampanie) diferit de tipul de produs (bere) oferit de De Landtsheer.</P></NOTE>, pe de o parte, nu ar trebui să ne limităm la a evalua substituibilitatea în abstract între cele două tipuri de produse, ci substituibilitatea între produsele specifice respective în lumina caracteristicilor concrete ale acestora. într-adevăr, este evident că, în special în ceea ce priveşte tipurile de mărfuri caracterizate printr-o puternică diferenţiere a produsului, va fi posibilă identificarea <QUOT.START ID="QS0062" REF.END="QE0062" CODE="201E"/>zonelor de graniţă<QUOT.END ID="QE0062" REF.START="QS0062" CODE="201D"/> în care produse specifice, aparţinând unor tipuri de mărfuri în abstract nefungibile, s-ar putea afla în realitate în concurenţă.</TXT></NP><NP><NO.P>82.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, ţinând seama de aptitudinea publicităţii comparative de a influenţa, astfel cum am arătat, caracterul fungibil al produselor la nivelul cererii, nu ar trebui ignorat nici chiar modul în care persoana care publică reclama îşi poziţionează produsul prin intermediul publicităţii şi imaginea pe care înţelege să i-o imprime. Dacă persoana care publică reclama prezintă ea însăşi produsul său ca fiind o alternativă viabilă în raport cu acela al celeilalte întreprinderi la care se referă publicitatea, chiar dacă, prin ipoteză, acesta aparţine unui tip de mărfuri diferit, ar trebui, în opinia noastră, să se prezume existenţa unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a, cel puţin în măsura în care nu s-ar putea exclude în mod rezonabil, în lumina în special a naturii, caracteristicilor, destinaţiei şi preţului relativ al produselor, orice risc de transfer al clientelei în favoarea produsului promovat.</TXT></NP><NP><NO.P>83.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte cea de a doua întrebare litera c), ca şi celelalte părţi care participă în prezenta cauză, considerăm că verificarea existenţei, între persoana care publică reclama şi cealaltă întreprindere la care se referă publicitatea, a unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 trebuie să se efectueze în raport cu partea teritoriului comunitar în care este difuzată publicitatea.</TXT></NP><NP><NO.P>84.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, considerăm necesară formularea a două observaţii în această privinţă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3140"?><NP><NO.P>85.</NO.P><TXT>Mai întâi, amintim că autoritatea naţională (judiciară sau administrativă) învestită, potrivit articolului 4 alineatul (1) din Directiva 84/450, cu controlul publicităţii comparative este competentă numai în ceea ce priveşte publicitatea difuzată pe teritoriul supus jurisdicţiei sale. Rezultă de aici că faptul că domeniul de difuzare a publicităţii respective acoperă, prin ipoteză, şi teritoriul altor state membre nu ar putea îndritui autoritatea menţionată să reţină existenţa raportului de concurenţă impus la articolul 2 punctul 2a atunci când acesta nu se manifestă şi pe teritoriul supus jurisdicţiei sale, ci doar pe acela al altor state membre.</TXT></NP><NP><NO.P>86.</NO.P><TXT>Astfel, de exemplu, în speţă, cour d'appel de Bruxelles nu ar putea considera că mesajele publicitare în litigiu se referă la un concurent sau la produsele unui concurent în sensul articolului 22 din LPCC şi al articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 dacă se confirmă că un raport de concurenţă între De Landtsheer, pe de o parte, şi producătorii de vin spumos sau de şampanie care ar trebui să fie identificaţi prin mesajele menţionate, pe de altă parte, există nu în Belgia, ci într-o altă parte a teritoriului comunitar, în care sunt difuzate aceste mesaje<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Trebuie reţinut că unele dintre mesajele publicitare asupra cărora poartă litigiul aflat pe rolul instanţei naţionale se găsesc pe ambalajul produsului. Eventuala comercializare a acestui produs, cu acelaşi ambalaj, şi în alte state membre, ar implica, în acelaşi timp, difuzarea mesajelor menţionate.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>87.</NO.P><TXT>Evident, existenţa unui raport de concurenţă actual între bunurile în discuţie în litigiul principal într-o altă parte a teritoriului comunitar va putea fi luată în considerare în cadrul unei analize a posibilelor evoluţii ale obiceiurilor de consum pe teritoriul belgian.</TXT></NP><NP><NO.P>88.</NO.P><TXT>în al doilea rând, subliniem că limitarea verificării existenţei raportului de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 la teritoriul pe care se difuzează publicitatea are drept consecinţă faptul că aceeaşi publicitate, în cazul în care este difuzată în mai multe state membre, poate fi considerată ca fiind comparativă în sensul dispoziţiei citate într-un stat membru, în timp ce în alt stat membru s-ar putea să nu fie privită astfel, în funcţie de obiceiurile de consum şi de structura pieţei existente în fiecare dintre aceste state.</TXT></NP><NP><NO.P>89.</NO.P><TXT>Astfel, chiar dacă această consecinţă ar putea părea în contradicţie cu unul dintre obiectivele Directivei 97/55, şi anume acela de a favoriza <QUOT.START ID="QS0063" REF.END="QE0063" CODE="201E"/>libera circulaţie a publicităţii<QUOT.END ID="QE0063" REF.START="QS0063" CODE="201D"/> pe piaţa interna<NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea considerentul (3) al Directivei 97/55.</P></NOTE>, pare, cu toate acestea, inevitabilă, întrucât nu ar avea niciun sens să se impună în mod sistematic autorităţii de control să efectueze o verificare a existenţei raportului de concurenţă la nivel european, independent de dimensiunile geografice reale ale pieţelor.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3141"?><NP><NO.P>90.</NO.P><TXT>în orice caz, problema pare relativizată nu numai de tendinţa actuală de expansiune geografică a pieţelor şi de dezvoltarea progresivă a pieţei interne, ci şi de importanţa indiciului constituit de jocul concurenţial care poate fi observat în alte zone ale Comunităţii în scopul unei evaluări din punct de vedere dinamic a existenţei raportului de concurenţă în discuţie pe teritoriul pe care este difuzată publicitatea, supus jurisdicţiei autorităţii de control</TXT></NP><NP><NO.P>91.</NO.P><TXT>Referindu-ne, în sfârşit, la cea de a doua întrebare litera e), prin intermediul căreia instanţa de trimitere urmăreşte să afle dacă sunt identice criteriile care permit stabilirea existenţei unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a şi criteriile care permit să se verifice dacă o comparaţie îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (b) din Directiva 84/450, reamintim faptul că această condiţie, descrisă adesea drept o condiţie de <QUOT.START ID="QS0064" REF.END="QE0064" CODE="201E"/>omogenitate<QUOT.END ID="QE0064" REF.START="QS0064" CODE="201D"/> a comparaţiei, impune, pentru ca o publicitate comparativă care conţine o comparaţie să fie licită, ca aceasta să <QUOT.START ID="QS0065" REF.END="QE0065" CODE="201E"/>compare bunuri sau servicii care răspund aceloraşi nevoi sau sunt destinate aceloraşi scopuri<QUOT.END ID="QE0065" REF.START="QS0065" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>92.</NO.P><TXT>Ar părea că, punând o astfel de întrebare, care implică şi o interpretare a articolului 3a alineatul (1) litera (b) din Directiva 84/450, instanţa de trimitere consideră, în mod implicit, pentru cazul în care s-ar impune să se concluzioneze în sensul caracterului comparativ al mesajelor publicitare care fac obiectul litigiului principal, că mesajele respective conţin o comparaţie şi că, pentru acest motiv, trebuie să îndeplinească, pentru a avea caracter licit, condiţiile enumerate la articolul 3a. în orice caz, instanţa de trimitere nu solicită Curţii precizări referitoare la noţiunea de comparaţie sau la sfera de aplicare a articolului 3a ca atare. Prin urmare, nu este necesar a examina asemenea aspecte în cadrul prezentei proceduri preliminare.</TXT></NP><NP><NO.P>93.</NO.P><TXT>Achiesăm la punctul de vedere al Comisiei în sensul că nu există identitate între criteriile care permit stabilirea existenţei unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a şi criteriile care permit să se verifice dacă o comparaţie îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (b) din Directiva 84/450. într-adevăr, este clar că, dacă aceste criterii ar fi identice, articolul 3a alineatul (1) litera (b) ar fi lipsit de orice efect util, astfel încât orice publicitate susceptibilă de a fi comparativă în sensul articolului 2 punctul 2a nu ar mai putea niciodată să constituie o încălcare a condiţiei caracterului licit în discuţie.</TXT></NP><NP><NO.P>94.</NO.P><TXT>Prin urmare, sfera de aplicare a criteriilor folosite de cele două dispoziţii este în mod necesar diferită. Noţiunea de concurenţă vizată la articolul 2 punctul 2a ar trebui să<?PAGE NO="I-3142"?> acopere un număr mai mare de cazuri decât condiţia caracterului licit vizată la articolul 3a alineatul (1) litera (b), astfel încât să poată exista cazuri de publicitate comparativă care să nu îndeplinească o asemenea condiţie.</TXT></NP><NP><NO.P>95.</NO.P><TXT>Constatăm în primul rând în acest sens că articolul 3a alineatul (1) litera (b) priveşte un raport care trebuie să existe între produsele sau serviciile care fac obiectul comparaţiei publicitare, în timp ce, astfel cum am subliniat anterior, raportul de concurenţă relevant în sensul articolului 2 punctul 2a nu trebuie să fie în mod necesar constatat între produsele sau serviciile menţionate, ci poate exista cu privire la toată gama de produse sau servicii oferite de către persoana care publică reclama şi de către întreprinderea la care se referă mesajul<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în acest sens, pare relevant exemplul dat de Comisie, referitor la cei doi fabricanţi <QUOT.START ID="QS0066" REF.END="QE0066" CODE="201E"/>generalişti<QUOT.END ID="QE0066" REF.START="QS0066" CODE="201D"/> de automobile care ar fi concurenţi în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 în cazul în care gamele lor de produse s-ar suprapune cel puţin în parte. Publicitatea aceluia dintre fabricanţi care l-ar identifica pe celălalt ar fi, prin urmare, comparativă, potrivit Comisiei, dar şi ilicită, nerespectând condiţia vizată de articolul 3a alineatul (1) litera (b), în ipoteza în care ar compara vehiculul monovolum al unuia dintre fabricanţi cu autoturismul coupé sport al celuilalt, cu alte cuvinte, produse care nu ar răspunde aceloraşi nevoi.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>96.</NO.P><TXT>Mai mult, este irelevantă în sensul articolului 3a alineatul (1) litera (b) orice evaluare referitoare la substituibilitatea produselor sau a serviciilor la nivelul ofertei, care însă s-ar putea dovedi pertinentă (a se vedea punctele 75 şi 76 de mai sus) sub aspectul articolului 2 punctul 2a. Astfel, dacă două produse nu sunt substituibile la nivelul cererii, mesajul publicitar care le compară nu ar îndeplini condiţia vizată la articolul 3a alineatul (1) litera (b).</TXT></NP><NP><NO.P>97.</NO.P><TXT>Această din urmă observaţie îşi găseşte confirmarea în hotărârea Lidl Belgium<NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată anterior, punctele 25-27.</P></NOTE>, pronunţată recent, în cuprinsul căreia Curtea a precizat că această condiţie a caracterului licit enunţată în articolul 3a alineatul (1) litera (b) semnifică faptul că bunurile care fac obiectul comparaţiei trebuie să prezinte un <QUOT.START ID="QS0067" REF.END="QE0067" CODE="201E"/>grad suficient de interschimbabilitate pentru consumator<QUOT.END ID="QE0067" REF.START="QS0067" CODE="201D"/>. Curtea a reţinut că dispoziţia menţionată prevede cerinţa comparabilităţii produselor evidenţiată în considerentele (2) şi (9) ale Directivei 97/55, din care rezultă că această cerinţă urmăreşte în special să permită ca publicitatea comparativă să furnizeze consumatorului informaţii utile în alegerile făcute de acesta în procesul de achiziţie şi să evite ca aceasta să fie utilizată într-un mod neloial şi negativ pentru concurenţă.</TXT></NP><NP><NO.P>98.</NO.P><TXT>Articolul 3a alineatul (1) litera (b) nu impune, prin urmare, ca produsele sau serviciile comparate să aibă o natură identică ori asemănătoare sau să aparţină aceleiaşi<?PAGE NO="I-3143"?> categorii de mărfuri, ci face trimitere la interschimbabilitatea bunurilor din punctul de vedere al consumatorului.</TXT></NP><NP><NO.P>99.</NO.P><TXT>De altfel, nu ni se pare că referirea Curţii la un grad <HT TYPE="ITALIC">suficient</HT> de interschimbabilitate pentru consumator trebuie interpretată în sensul că, în cadrul verificării respectării articolului 3a alineatul (1) litera (b), este necesar ca între bunurile care fac obiectul comparaţiei să existe un grad de substituibilitate la nivelul cererii superior celui care ar fi suficient pentru a crea, între furnizorii implicaţi, un raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a.</TXT></NP><NP><NO.P>100.</NO.P><TXT>în mod cert, din moment ce articolul 3a alineatul (1) litera (b) prevede o condiţie a caracterului licit al publicităţii comparative, se poate concepe aplicarea în cadrul său a unor criterii de verificare a substituibilităţii la nivelul cererii mai restrictive decât acelea aplicabile în temeiul articolului 2 punctul 2a.</TXT></NP><NP><NO.P>101.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, pe de o parte, impunându-se, ca urmare a unei jurisprudenţe de acum constante, interpretarea condiţiei caracterului licit prevăzute în privinţa publicităţii comparative în sensul cel mai favorabil acesteia<NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Toshiba Europe, citată anterior, punctul 37, hotărârea Pippig Augenoptik, citată anterior, punctul 42, hotărârea din <DATE ISO="20060223">23 februarie 2006</DATE>, Siemens (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-59/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-2147">C-59/05, Rec., p. I-2147, punctele 22-24</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea Lidl Belgium, citată anterior, punctele 22 şi 32.</P></NOTE> şi ţinând seama de faptul că sugerarea unor noi posibile succedanee poate constitui o informaţie utilă pentru consumatori şi poate stimula concurenţa între furnizorii de produse sau servicii în interesul consumatorilor, ceea ce corespunde obiectivelor Directivei 97/55, nu vedem niciun motiv care să determine o înăsprire, în contextul analizat, a criteriilor de verificare a substituibilităţii la nivelul cererii în raport cu acelea care rezultă de la articolul 2 punctul 2a. Aceasta cu atât mai mult cu cât condiţia caracterului licit prevăzută la articolul 3a alineatul (1) literele (a) şi (c) contribuie la garantarea unei comparaţii loiale şi utile pentru consumatori între bunurile prezentate drept succedanee.</TXT></NP><NP><NO.P>102.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, aspectele evidenţiate la punctele 95 şi 96 de mai sus apar ca fiind suficiente pentru a distinge sfera de aplicare a condiţiei raportului de concurenţă vizate la articolul 2 punctul 2a de aceea prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (b) şi pentru a asigura astfel efectul util al acesteia din urmă.</TXT></NP><NP><NO.P>103.</NO.P><TXT>Prin urmare, suntem de părere că aspectele expuse la punctele 80-90 de mai<?PAGE NO="I-3144"?> sus privind elementele de evaluare evocate de către instanţa de trimitere în cadrul celei de a doua întrebări preliminare literele b), c) şi d) sunt în egală măsură relevante pentru aplicarea condiţiei prevăzute la articolul 3a alineatul (1) litera (b).</TXT></NP><NP><NO.P>104.</NO.P><TXT>Cel mult, s-ar putea admite că, în cazurile în care mesajul publicitar prezintă drept substituibile produse sau servicii care încă nu sunt considerate ca atare de către consumatori, evaluarea previzională referitoare la posibilităţile de evoluţie a obiceiurilor de consum trebuie să aibă loc cu mai multă rigoare în ceea ce priveşte aplicarea articolului 3a alineatul (1) litera (b). S-ar putea considera în special că nu este suficient ca persoana care publică reclama să prezinte bunurile care fac obiectul comparaţiei în mod explicit sau aluziv ca fiind succedanee pentru a prezuma ca fiind îndeplinită condiţia în discuţie şi că, în schimb, se impune verificarea aptitudinii efective a publicităţii de a deturna către bunul oferit de persoana care publică reclama cel puţin o parte a clientelei celeilalte întreprinderi la care se referă publicitatea.</TXT></NP><NP><NO.P>105.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte problema substitui-bilităţii, în plan concret, pe teritoriul belgian, pe care se difuzează publicitatea, între bere şi vin spumos sau şampanie şi în special între berea fabricată de De Landtsheer şi vinul spumos sau şampania fabricată de anumite întreprinderi care, prin ipoteză, ar trebui să fie identificate prin mesajele publicitare controversate, este evident că orice apreciere din acest punct de vedere este de competenţa instanţei naţionale. Nu trebuie, prin urmare, examinate în cadrul procedurii preliminare de faţă argumentele, fondate şi pe anumite decizii jurisprudenţiale ori administrative ale organismelor comunitare, pe care anumite părţi le-au invocat pentru a sugera sau, dimpotrivă, a contesta o asemenea substituibilitate.</TXT></NP><NP><NO.P>106.</NO.P><TXT>Prin urmare, propunem ca la cea de a doua întrebare să se răspundă astfel:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0068" REF.END="QE0068" CODE="201E"/>Pentru a stabili dacă între persoana care publică reclama şi întreprinderea la care se face referire în publicitate există un raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450, nu se poate face abstracţie de bunurile sau serviciile oferite de o asemenea întreprindere. în schimb, se impune a verifica dacă între persoana care publică reclama şi întreprinderea menţionată există o concurenţă, actuală sau potenţială, pentru o parte oarecare din gama de produse sau servicii oferite de acestea. în particular, va fi suficient să existe, la nivelul cererii, o anumită substituibilitate, fie şi limitată, între un produs sau un serviciu al uneia şi un produs sau un serviciu al celeilalte.</P><?PAGE NO="I-3145"?><P>Pentru a determina existenţa raportului de concurenţă menţionat, autoritatea naţională de control trebuie să se refere la situaţia existentă în acea parte a teritoriului comunitar în care este difuzată publicitatea şi care este supusă jurisdicţiei sale şi va trebui să ţină seama, printre alţi factori, şi de posibilitatea de evoluţie a obiceiurilor de consum, de caracteristicile particulare ale produselor sau serviciilor care constituie obiectul publicităţii şi de imaginea pe care persoana care publică reclama urmăreşte să o imprime produsului pe care îl promovează.</P><P>Criteriile care permit stabilirea existenţei unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 şi criteriile care permit să se verifice dacă o comparaţie îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (b) din aceeaşi directivă nu sunt identice.<QUOT.END ID="QE0068" REF.START="QS0068" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cea de a treia întrebare preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>107.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a treia întrebări preliminare, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă o publicitate care conţine o comparaţie cu un tip de produs şi care nu permite identificarea unui concurent determinat sau a produsului oferit de acesta trebuie considerată în mod automat, în temeiul articolului 2 punctul 2a şi al articolului 3a din Directiva 84/450, ca fiind ilicită ori caracterul său licit trebuie să fie evaluat în temeiul dispoziţiilor naţionale diferite de acelea care transpun prevederile acestei directive referitoare la publicitatea comparativă, chiar dacă, prin ipoteză, acestea sunt mai puţin favorabile pentru consumatorii sau întreprinderile care oferă tipul de produs la care se referă publicitatea.</TXT></NP><NP><NO.P>108.</NO.P><TXT>Modul de redactare a întrebării creează o anumită incertitudine, în măsura în care exemplul publicităţii care face obiectul acesteia este totuşi calificat drept <QUOT.START ID="QS0069" REF.END="QE0069" CODE="201E"/>publicitate comparativă<QUOT.END ID="QE0069" REF.START="QS0069" CODE="201D"/>. Considerăm că o atare calificare poate fi ignorată, ca fiind rezultatul unei simple erori materiale în redactarea întrebării sau ca având sensul de publicitate care procedează la o comparaţie.</TXT></NP><NP><NO.P>109.</NO.P><TXT>într-adevăr, rezultă în mod clar de la punctul 23 din decizia de trimitere că instanţa naţională, cour d'appel de Bruxelles, a formulat a treia întrebare preliminară pentru ipoteza în care ar trebui să se concluzioneze, pe baza răspunsurilor pe care le va da Curtea primelor două întrebări preliminare, că în speţă nu se poate reţine existenţa unei publicităţi comparative în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3146"?><NP><NO.P>110.</NO.P><TXT>Cea de a treia întrebare preliminară presupune în mod evident că răspunsul la prima întrebare va fi în sensul că, astfel cum considerăm, o publicitate care operează o comparaţie cu un tip de produs nu este, în sine, o publicitate comparativă în sensul şi în scopurile definite de Directiva 84/450.</TXT></NP><NP><NO.P>111.</NO.P><TXT>în această optică, părţile din prezenta procedură preliminară - cu excepţia guvernului belgian, care, neîmpărtăşind o atare concepţie, se limitează să sublinieze că întrebarea în discuţie este lipsită de obiect -au, în esenţă, un punct de vedere comun, în sensul că o publicitate care nu întruneşte condiţiile impuse pentru a fi calificată drept comparativă în sensul articolului 2 punctul 2a nu este în mod automat ilicită în virtutea prevederilor Directivei 84/450 privind publicitatea comparativă, ci excedează sferei de aplicare a acestora. Pe cale de consecinţă, caracterul licit al unei asemenea publicităţi ar trebui să fie evaluat pe baza altor prevederi naţionale, distincte de acelea care transpun dispoziţiile Directivei 84/450 referitoare la publicitatea comparativă, precum şi în temeiul altor prevederi de drept comunitar eventual relevante<NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Este suficient a menţiona, sub acest aspect, dispoziţiile naţionale care le transpun pe cele ale aceleiaşi Directive 84/450, referitoare însă la publicitatea înşelătoare sau, după cum a subliniat Comisia cu ocazia şedinţei, prevederile referitoare la descrierea, denumirea şi prezentarea anumitor produse, precum şi la protecţia anumitor indicaţii şi menţiuni şi a anumitor termeni, conţinute de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din <DATE ISO="19990517">17 mai 1999</DATE> privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="179" DATE.PUB="1999" PAGE.FIRST="1">JO L 179, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 03/vol. 28, p. 190).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>112.</NO.P><TXT>Nu vedem cum ar fi posibil să se înlăture o asemenea poziţie. Prin urmare, propunem Curţii să răspundă la cea de a treia întrebare preliminară după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0070" REF.END="QE0070" CODE="201E"/>O publicitate care, deşi conţine o comparaţie, nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi calificată drept comparativă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 nu face parte din sfera de aplicare a prevederilor aceleiaşi directive referitoare la publicitatea comparativă. Caracterul licit al acesteia trebuie, prin urmare, evaluat pe baza dispoziţiilor naţionale aplicabile, distincte de acelea care transpun prevederile susmenţionate, precum şi pe baza altor prevederi de drept comunitar eventual relevante, chiar dacă gradul de protecţie a intereselor consumatorilor şi furnizorilor aceluiaşi tip de produs care ar rezulta astfel este mai redus.<QUOT.END ID="QE0070" REF.START="QS0070" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cea de a patra întrebare preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>113.</NO.P><TXT>Cea de a patra întrebare preliminară poartă asupra condiţiei caracterului licit al publicităţii comparative prevăzute la articolul 3a alineatul (1) litera (f) din Directiva 84/450. Instanţa de trimitere solicită să se stabilească dacă din această dispoziţie rezultă caracterul ilicit al oricărei comparaţii care, pentru produse fără denumire de origine, se referă la produse cu denumire de origine.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3147"?><NP><NO.P>114.</NO.P><TXT>întrebarea se referă la faptul că anumite mesaje publicitare asupra cărora poartă acţiunea principală conţin referiri la şampanie, produs care se bucură de o denumire de origine omonimă, protejată şi în virtutea dreptului comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>115.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 3a alineatul (1) litera (f), are caracter licit publicitatea comparativă care <QUOT.START ID="QS0071" REF.END="QE0071" CODE="201E"/>în cazul produselor cu denumire de origine, se referă în fiecare caz la produse cu aceeaşi denumire<QUOT.END ID="QE0071" REF.START="QS0071" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>116.</NO.P><TXT>în pofida redactării sale în mod cert echivocă, nu ni se pare că pot exista dubii serioase cu privire la interpretarea care ar trebui dată acestei prevederi.</TXT></NP><NP><NO.P>117.</NO.P><TXT>De Landtsheer susţine că articolul 3a alineatul (1) litera (f) ar fi aplicabil numai publicităţii care compară produsele cu denumire de origine, impunând drept condiţie a caracterului licit al unei asemenea comparaţii ca denumirea de origine a produselor comparate să fie aceeaşi. Cel mult, această normă s-ar putea aplica publicităţii care, prin intermediul unei comparaţii cu produse fără denumire de origine, promovează vânzarea unor produse cu denumire de origine. Oricare dintre aceste demersuri interpretative ar fi adoptat, totuşi norma respectivă nu ar fi aplicabilă în speţă, dat fiind că mesajele publicitare controversate vizează promovarea vânzării unui produs - berea fabricată de De Landtsheer - care nu beneficiază de o denumire de origine.</TXT></NP><NP><NO.P>118.</NO.P><TXT>La rândul nostru, asemenea CIVC, Veuve Clicquot, guvernelor belgian şi francez şi Comisiei, constatăm că asemenea demersuri nu pot fi primite.</TXT></NP><NP><NO.P>119.</NO.P><TXT>Pe de o parte, ni se pare oarecum curios şi improbabil ca legiuitorul comunitar, stabilind condiţiile pentru ca o comparaţie publicitară să aibă caracter licit, să se fi preocupat de interzicerea comparaţiilor între produsele cu denumire de origine diferită, fără a se preocupa, în acelaşi timp, de reglementarea, respectiv interzicerea, în acelaşi mod, a comparaţiilor între un produs cu denumire de origine şi un produs fără o asemenea denumire. Nu vedem sensul<?PAGE NO="I-3148"?> interzicerii unei comparaţii între, de exemplu, brânza <QUOT.START ID="QS0072" REF.END="QE0072" CODE="201E"/>Grana Padano<QUOT.END ID="QE0072" REF.START="QS0072" CODE="201D"/> şi brânza <QUOT.START ID="QS0073" REF.END="QE0073" CODE="201E"/>Parmigiano Reggiano<QUOT.END ID="QE0073" REF.START="QS0073" CODE="201D"/>, ambele având denumiri de origine protejate, în absenţa unei interziceri concomitente a unei comparaţii între una dintre acestea şi o brânză diferită fără denumire de origine.</TXT></NP><NP><NO.P>120.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, soluţia interpretativă diferită potrivit căreia dispoziţia în discuţie ar fi aplicabilă doar comparaţiilor destinate să promoveze produse cu denumire de origine pare nepotrivită. Dacă o comparaţie publicitară între un produs fără denumire de origine şi un produs care are o astfel de denumire ar fi permisă numai furnizorului primului produs, am fi în prezenţa unei asimetrii anormale şi inexplicabile care ar împiedica egalitatea de arme în comparaţia publicitară, sancţionând furnizorii de produse cu denumire de origine.</TXT></NP><NP><NO.P>121.</NO.P><TXT>Articolul 3a alineatul (1) litera (f) ni se pare mai curând o precizare, în ceea ce priveşte comparaţia care implică produse cu denumire de origine, a condiţiei de omogenitate a comparaţiei la care se referă litera (b) a aceluiaşi articol, dat fiind că interdicţia acroşajului (sau a publicităţii parazitare), atunci când este vorba de denumiri de origine, este deja prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (g). în esenţă, litera (f) a acestui articol urmăreşte, după părerea noastră, să precizeze că o comparaţie între bunuri care au o denumire de origine şi bunuri fără o asemenea denumire sau o comparaţie între bunuri care au denumiri de origine diferite nu poate fi considerată o comparaţie omogenă.</TXT></NP><NP><NO.P>122.</NO.P><TXT>Este vorba, prin urmare, de un tip de prezumţie de lipsă de omogenitate a comparaţiei, menită să realizeze o protecţie sporită a produselor cu denumire de origine împotriva comparaţiilor publicitare şi să completeze protecţia aceloraşi produse, astfel cum decurge aceasta din alte dispoziţii de drept comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>123.</NO.P><TXT>Această interpretare este confirmată de considerentul (12) al Directivei 97/55, singurul în măsură să explice regula înscrisă la articolul 3a alineatul (1) litera (f), în cuprinsul căruia se precizează, referitor la condiţiile publicităţii comparative, faptul că acestea <QUOT.START ID="QS0074" REF.END="QE0074" CODE="201E"/>trebuie să includă, în special, luarea în considerare a dispoziţiilor care rezultă din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din <DATE ISO="19920714">14 iulie 1992</DATE> privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="208" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 208, p. 1</REF.DOC.OJ>. Acest regulament a fost abrogat recent şi înlocuit, începând de la <DATE ISO="20060331">31 martie 2006</DATE>, prin Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din <DATE ISO="20060320">20 martie 2006</DATE> privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="093" DATE.PUB="2006" PAGE.FIRST="12">JO L 93, p. 12</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 03/vol. 71, p. 114).</P></NOTE>, în special articolul 13, şi a altor<?PAGE NO="I-3149"?> dispoziţii comunitare adoptate în domeniul agricol<QUOT.END ID="QE0074" REF.START="QS0074" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>124.</NO.P><TXT>Prevederea în cauză a făcut obiectul unor vii critici în doctrină din partea celor care au văzut în aceasta o formă de privilegiu inutil în favoarea produselor cu denumire de origine şi limitativ al concurenţei. Deşi este aptă să garanteze în mod cert o puternică protecţie unor asemenea produse, nu ni se pare totuşi că aceasta ar fi în contradicţie cu obiectivele Directivei 97/55 şi achiesăm la punctul de vedere al Comisiei în sensul că este vorba de o alegere clară a legiuitorului comunitar care nu poate fi repusă în discuţie pe cale interpretativă.</TXT></NP><NP><NO.P>125.</NO.P><TXT>Reţinem, prin urmare, că articolul 3a alineatul (1) litera (f) trebuie interpretat în sensul că o comparaţie publicitară care priveşte un produs cu denumire de origine este licită doar dacă este efectuată în raport cu un alt produs având aceeaşi denumire de origine.</TXT></NP><NP><NO.P>126.</NO.P><TXT>Prin urmare, sugerăm Curţii să răspundă afirmativ la cea de a patra întrebare preliminară.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Concluzie</P></TI></TITLE><NP><NO.P>127.</NO.P><TXT>în lumina consideraţiilor ce precedă, propunem Curţii să răspundă la întrebările preliminare adresate de cour d'appel de Bruxelles după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0075" REF.END="QE0075" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Referirea într-un mesaj publicitar la un tip de produs nu îndeplineşte, în sine, cerinţa privind identificarea prevăzută la articolul 2 punctul 2a din Directiva<?PAGE NO="I-3150"?> 84/450 a Consiliului din <DATE ISO="19840910">10 septembrie 1984</DATE> privind publicitatea înşelătoare şi comparativă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="19971006">6 octombrie 1997</DATE>, în sensul că aceasta ar echivala cu identificarea fiecărei întreprinderi care oferă acel tip de produs sau acele bunuri. O referire similară va putea fi considerată identificare implicită a unui concurent sau a bunurilor oferite de acesta, în sensul dispoziţiei amintite, numai în cazul în care aceasta, având în vedere toate împrejurările speţei, permite unui consumator mediu, normal informat, suficient de atent şi de avizat, să identifice una sau mai multe întreprinderi determinate ori bunuri sau servicii oferite de acestea.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Pentru a stabili dacă între persoana care publică reclama şi întreprinderea la care se face referire în publicitate există un raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450, nu se poate face abstracţie de bunurile sau serviciile oferite de o asemenea întreprindere. în schimb, se impune a verifica dacă între persoana care publică reclama şi întreprinderea menţionată există o concurenţă, actuală sau potenţială, pentru o parte oarecare din gama de produse sau servicii oferite de acestea. în particular, va fi suficient să existe, la nivelul cererii, o anumită substituibilitate, fie şi limitată, între un produs sau un serviciu al uneia şi un produs sau un serviciu al celeilalte.</TXT><P>Pentru a determina existenţa raportului de concurenţă menţionat, autoritatea naţională de control trebuie să se refere la situaţia existentă în acea parte a teritoriului comunitar în care este difuzată publicitatea şi care este supusă jurisdicţiei sale şi va trebui să ţină seama, printre alţi factori, şi de posibilitatea de evoluţie a obiceiurilor de consum, de caracteristicile particulare ale produselor sau serviciilor care constituie obiectul publicităţii şi de imaginea pe care persoana care publică reclama urmăreşte să o imprime produsului pe care îl promovează.</P><?PAGE NO="I-3151"?><P>Criteriile care permit stabilirea existenţei unui raport de concurenţă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 şi criteriile care permit să se verifice dacă o comparaţie îndeplineşte condiţia prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (b) din aceeaşi directivă nu sunt identice.</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>O publicitate care, deşi conţine o comparaţie, nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi calificată drept comparativă în sensul articolului 2 punctul 2a din Directiva 84/450 nu face parte din sfera de aplicare a prevederilor aceleiaşi directive referitoare la publicitatea comparativă. Caracterul licit al acesteia trebuie, prin urmare, evaluat pe baza dispoziţiilor naţionale aplicabile, distincte de acelea care transpun prevederile sus-menţionate, precum şi pe baza altor prevederi de drept comunitar eventual relevante, chiar dacă gradul de protecţie a intereselor consumatorilor şi furnizorilor aceluiaşi tip de produs care ar rezulta astfel este mai redus.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Din cuprinsul articolului 3a alineatul (1) litera (f) din Directiva 84/450 rezultă caracterul ilicit al oricărei comparaţii care, pentru produse fără denumire de origine, se referă la produse cu denumire de origine.<QUOT.END ID="QE0075" REF.START="QS0075" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>