<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0100082901.case.xml"><NO.CASE>C-407/04 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62004J0407</NO.CELEX><NO.SEQ>0006.0002</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>901</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>958</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>58</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070125">25.1.2007</DATE> — CAUZA C-407/04 P</LEFT><RIGHT>DALMINE/COMISIA</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20070125">25 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: italiana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><TOC><TITLE><TI><P>Cuprins</P></TI></TITLE><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>I —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Decizia în litigiu</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-905</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Înţelegerea</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-905</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>B —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Durata înţelegerii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-908</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>C —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Amenzile</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-909</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>D —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Dispozitivul deciziei în litigiu</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-910</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>II —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Procedura în faţa Tribunalului şi hotărârea atacată</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-912</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>III —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Procedura în faţa Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-913</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>IV —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la recurs</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-914</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>A —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea întrebărilor adresate de către Comisie în timpul investigaţiei</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-915</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-915</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-916</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>B —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe inadmisibilitatea anumitor elemente de probă</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-917</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>înscrisul <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/></ITEM.CONT><ITEM.REF>I-917</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-917</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-918</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Procesele-verbale ale interogatoriilor foştilor directori ai Dalmine</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-921</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>a)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-921</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>b)</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-922</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><?PAGE NO="I-902"?><TOC.ITEM><NO.ITEM>C —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe inserarea în decizia în litigiu a unor motive care nu au legătură cu obiecţiunile comunicate recurentei</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-924</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-924</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-925</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>D —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe denaturarea faptelor şi pe lipsa motivării în ceea ce priveşte încălcarea menţionată la articolul 1 din decizia în litigiu</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-926</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-926</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-927</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>E —</NO.ITEM><ITEM.CONT> Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe erori de drept, pe denaturarea probelor şi pe lipsa motivării în ceea ce priveşte efectele încălcării asupra schimburilor dintre statele membre</ITEM.CONT><ITEM.REF> I-930</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-930</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-931</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>F —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al şaselea motiv, întemeiat pe un abuz de putere, pe o eroare de drept şi pe o denaturare a faptelor în ceea ce priveşte încălcarea menţionată la articolul 2 din decizia în litigiu</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-932</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-932</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-934</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>G —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al şaptelea motiv, întemeiat pe un abuz de putere, pe erori de drept şi pe o denaturare a faptelor în ceea ce priveşte efectele încălcării menţionate la articolul 2 din decizia în litigiu</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-936</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-936</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-937</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>H —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al optulea motiv, întemeiat pe erori de drept şi pe o denaturare a faptelor în ceea ce priveşte contextul economic al contractului de aprovizionare încheiat între Dalmine şi Corus</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-939</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-939</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-940</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><?PAGE NO="I-903"?><TOC.ITEM><NO.ITEM>I —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al nouălea motiv, întemeiat pe erori de drept şi pe lipsa motivării gravităţii încălcării</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-941</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-941</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-943</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>J —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la al zecelea motiv, întemeiat pe erori de drept şi pe lipsa motivării în ceea ce priveşte durata încălcării şi circumstanţele atenuante</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-952</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>1.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Argumentele părţilor</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-952</ITEM.REF></TOC.ITEM><TOC.ITEM><NO.ITEM>2.</NO.ITEM><ITEM.CONT>Aprecierea Curţii</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-953</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC.BLK><TOC.ITEM><NO.ITEM>V —</NO.ITEM><ITEM.CONT>Cu privire la cheltuielile de judecată</ITEM.CONT><ITEM.REF>I-957</ITEM.REF></TOC.ITEM></TOC.BLK></TOC><JUDGMENT.INIT><P>In cauza 0407/04 P,</P><P>având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curţii de Justiţie, introdus la <DATE ISO="20040924">24 septembrie 2004</DATE>,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Dalmine SpA,</HT> cu sediul în Dalmine (Italia), reprezentată de domnii A. Sinagra, M. Siragusa şi R Moretti, avvocati,</P><PARTY.STATUS>recurentă,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><?PAGE NO="I-904"?><AGAINST>cealaltă parte în proces fiind</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Comisia Comunităţilor Europene,</HT> reprezentată de domnii A. Whelan şi R Amato, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,</P><PARTY.STATUS>pârâtă în primă instanţă,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera întâi),</P><P>compusă din domnul P. Jann, preşedinte de cameră, domnii K. Lenaerts, E. Juhász, IC Schiemann şi M. Ilešič (raportor), judecători,</P><P>avocat general: domnul L. A. Geelhoed,</P><P>grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20051208">8 decembrie 2005</DATE>,</VISA><VISA>după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din <DATE ISO="20060912">12 septembrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="I-905"?><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Prin recursul formulat, societatea Dalmine SpA (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Dalmine<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>recurenta<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>) solicită anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene din <DATE ISO="20040708">8 iulie 2004</DATE>, Dalmine/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-50/00" YEAR="2004" PAGE.ECR="II-2395">T-50/00, Rec., p. II-2395</REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>hotărârea atacată<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>), în măsura în care acesta a respins acţiunea pe care a introdus-o împotriva Deciziei 2003/382/CE a Comisiei din <DATE ISO="19991208">8 decembrie 1999</DATE> privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE (cauza IV/E-1/35.860-B - Tuburi din oţel fără sudură) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="140" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="1">JO 2003, L 140, p. 1</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>decizia în litigiu<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>).</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Decizia în litigiu</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>înţelegerea</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Comisia Comunităţilor Europene a adresat decizia în litigiu către opt întreprinderi producătoare de tuburi din oţel fără sudură. Printre aceste întreprinderi figurează patru societăţi europene (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>producătorii comunitari<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>): Mannesmannröhren-Werke AG (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Mannesmann<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>), Vallourec SA (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>Vallourec<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>), Corus UK Ltd (fostă British Steel Ltd, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Corus<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/>) şi Dalmine. Celelalte patru destinatare ale deciziei menţionate sunt societăţi japoneze (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>producătorii japonezi<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>): NKK Corp., Nippon Steel Corp., Kawasaki Steel Corp. şi Sumitomo Metal Industries Ltd (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Sumitomo<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-906"?><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Tuburile din oţel fără sudură sunt utilizate în industria petrolului şi a gazelor şi cuprind două mari categorii de produse.</TXT></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Prima dintre aceste categorii este cea a tuburilor de sondare, denumite în limbajul comun <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>Oil Country Tubular Goods<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>OCTG<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>. Aceste tuburi pot fi vândute nefiletate (<QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>tuburi neprelucrate<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>) sau filetate. Filetarea este o operaţiune care are rolul de a permite conectarea tuburilor OCTG. Aceasta poate fi realizată conform standardelor stabilite de către American Petroleum Institute (API), tuburile filetate potrivit acestei metode fiind denumite <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>tuburi OCTG standard<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>, sau poate fi efectuată potrivit unor tehnici speciale, în general brevetate. în această din urmă situaţie, se vorbeşte despre filetare sau, dacă este cazul, despre <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>îmbinări<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/> <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>calitatea întâi<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>premium<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>, tuburile filetate potrivit acestei metode fiind denumite <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>tuburi OCTG premium<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>A doua categorie de produse o constituie ţevile pentru transportul petrolului şi al gazelor (<QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>line pipe<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>), printre care se numără, pe de o parte, cele fabricate conform unor norme standardizate şi, pe de altă parte, cele realizate la comandă, în cadrul unor proiecte speciale (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>ţevi de transport <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="00AB"/>proiect<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="00BB"/><QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>în noiembrie 1994, Comisia Comunităţilor Europene a decis să efectueze o investigaţie cu privire la existenţa unor practici anticoncurenţiale referitoare la aceste produse. în luna decembrie a aceluiaşi an, aceasta a efectuat verificări la mai multe întreprinderi. între septembrie 1996 şi decembrie 1997, Comisia a efectuat verificări complementare la Vallourec, Dalmine şi Mannesmann. Cu ocazia unei verificări efectuate la Vallourec la <DATE ISO="19960917">17 septembrie 1996</DATE>, preşedintele Vallourec Oii &amp; Gas, domnul Verluca, a dat anumite declaraţii (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>declaraţiile domnului Verluca<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/>). Cu ocazia unei verificări efectuate la Mannesmann în aprilie 1997, administratorul acestei întreprinderi, domnul Becher, a dat de asemenea unele declaraţii (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>declaraţiile domnului Becher<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-907"?><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>De asemenea, Comisia a adresat anumitor întreprinderi solicitări de informaţii, în temeiul articolului 11 din Regulamentul nr. 17 al Consiliului din <DATE ISO="19620206">6 februarie 1962</DATE>, Primul regulament de punere în aplicare a articolelor [81] şi [82] din tratat (<REF.DOC.OJ COLL="P" NO.OJ="013" DATE.PUB="1962" PAGE.FIRST="204">JO 1962, 13, p. 204</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 3). întrucât Dalmine a refuzat să comunice unele dintre informaţiile solicitate, Comisia i-a adresat decizia din <DATE ISO="19971006">6 octombrie 1997</DATE> privind o procedură de aplicare a articolului 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 17 (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>decizia din <DATE ISO="19971006">6 octombrie 1997</DATE><QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>). Dalmine a introdus o acţiune prin care a solicitat anularea acestei decizii. Această acţiune a fost respinsă ca vădit inadmisibilă prin ordonanţa Tribunalului din <DATE ISO="19980624">24 iunie 1998</DATE>, Dalmine/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-596/97" YEAR="1998" PAGE.ECR="II-2383">T596/97, Rec, p. II-2383</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Ţinând seama de declaraţiile domnului Verluca şi ale domnului Becher, precum şi de alte elemente de probă, Comisia a constatat în decizia în litigiu că cele opt întreprinderi destinatare ale acesteia încheiaseră un acord care avea ca obiect în special respectarea reciprocă a pieţelor lor naţionale. Potrivit acestui acord, fiecare întreprindere se angaja să nu vândă tuburi OCTG standard şi ţevi de transport <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>proiect<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/> pe piaţa naţională a unei alte părţi la acordul menţionat.</TXT></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Acordul ar fi fost încheiat în cadrul unor reuniuni dintre producătorii comunitari şi cei japonezi, cunoscute sub denumirea <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>clubul Europa-Japonia<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Principiul respectării pieţelor naţionale era desemnat prin expresia <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>reguli fundamentale<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/> (<QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>fundamentals<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/>). Comisia a arătat că regulile fundamentale fuseseră respectate în mod efectiv şi că, în consecinţă, acordul în discuţie produsese efecte anticoncurenţiale pe piaţa comună.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>în total, acordul ar fi cuprins trei părţi: prima, regulile fundamentale referitoare la respectarea pieţelor naţionale, amintite mai sus, care constituie încălcarea constatată<?PAGE NO="I-908"?> la articolul 1 din decizia în litigiu; a doua, stabilirea preţurilor pentru cererile de ofertă şi a preţurilor minime pentru <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>pieţele speciale<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/> (<QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>special markets<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/>); a treia, împărţirea celorlalte pieţe mondiale, cu excepţia Canadei şi a Statelor Unite ale Americii, prin intermediul unor chei de repartizare (<QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>sharing keys<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte existenţa regulilor fundamentale, Comisia s-a întemeiat pe o serie de indicii scrise enumerate la punctele 62-67 din motivele deciziei în litigiu, precum şi pe tabelul care figurează la punctul 68 al acestora. Din acest tabel ar rezulta că partea producătorului naţional din livrările efectuate de destinatarii deciziei în litigiu în Japonia şi pe piaţa internă a fiecăruia dintre cei patru producători comunitari este foarte ridicată. Comisia a dedus din aceasta că, în ansamblu, pieţele naţionale erau respectate în mod efectiv de către părţile la acord.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Membrii clubului Europa-Japonia s-ar fi întâlnit la Tokyo, la <DATE ISO="19931105">5 noiembrie 1993</DATE>, pentru a încerca să ajungă la un nou acord de împărţire a pieţelor cu producătorii din America Latină. Conţinutul acordului încheiat cu această ocazie ar figura într-un înscris predat Comisiei la <DATE ISO="19971112">12 noiembrie 1997</DATE> de către un informator, terţ în cadrul procedurii, care conţine în special o <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/> (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>înscrisul <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="00AB"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="00BB"/><QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/>).</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Durata înţelegerii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Clubul Europa-Japonia s-ar fi reunit începând cu anul 1977, cu o frecvenţă de aproximativ două ori pe an, până în 1994.</TXT></NP><?PAGE NO="I-909"?><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Cu toate acestea, Comisia a considerat că anul 1990 trebuia reţinut ca moment iniţial al înţelegerii în vederea stabilirii cuantumului amenzilor, ţinând seama de existenţa, între anii 1977 şi 1990, unor acorduri de autolimitare a exporturilor încheiate între Comunitatea Europeană şi Japonia. Potrivit Comisiei, încălcarea a încetat în 1995.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Amenzile</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>în vederea stabilirii cuantumului amenzilor, Comisia a calificat încălcarea ca fiind foarte gravă, pentru motivul că acordul viza respectarea pieţelor naţionale şi aducea astfel atingere bunei funcţionări a pieţei interne. Cu toate acestea, Comisia a arătat că vânzările de tuburi din oţel fără sudură de către întreprinderile destinatare ale deciziei în litigiu în cele patru state membre în cauză nu se ridicau decât la aproximativ 73 de milioane de euro pe an.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Având în vedere aceste elemente, Comisia a stabilit cuantumul amenzii, în funcţie de gravitatea încălcării, la 10 milioane de euro pentru fiecare dintre cele opt întreprinderi. Acestea fiind toate întreprinderi de dimensiuni mari, Comisia a apreciat că nu este necesar să efectueze o diferenţiere între cuantumurile reţinute.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Apreciind că încălcarea era de durată medie, pentru a stabili cuantumul de bază al amenzii aplicate fiecărei întreprinderi în cauză, Comisia a aplicat cuantumului stabilit în funcţie de gravitate o majorare de 10 % pentru fiecare an de participare la încălcare. Cu toate acestea, ţinând seama de împrejurarea că sectorul tuburilor din oţel a cunoscut o situaţie de criză pentru o perioadă îndelungată şi având în vedere faptul că situaţia din acest sector s-a deteriorat începând cu 1991, Comisia a redus cuantumurile de bază menţionate cu 10 %, în temeiul circumstanţelor atenuante.</TXT></NP><?PAGE NO="I-910"?><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>în sfârşit, Comisia a aplicat o reducere de 40 % din cuantumul amenzii aplicate întreprinderii Vallourec, precum şi o reducere de 20 % din cuantumul celei aplicate întreprinderii Dalmine, în temeiul punctului D 2 din Comunicarea Comisiei privind neaplicarea de amenzi sau reducerea cuantumului acestora în cauzele având ca obiect înţelegeri (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="207" DATE.PUB="1996" PAGE.FIRST="4">JO 1996, C 207, p. 4</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>comunicarea privind cooperarea<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/>), pentru a ţine seama de faptul că aceste două întreprinderi cooperaseră cu Comisia în etapa procedurii administrative.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Comisia a considerat, la articolul 2 din decizia în litigiu, că încheierea de contracte între producătorii comunitari care privesc vânzarea tuburilor neprelucrate pe piaţa din Regatul Unit constituia un comportament ilicit. Cu toate acestea, Comisia nu a aplicat vreo amendă suplimentară pentru această încălcare, întrucât contractele menţionate nu constituiau decât un mijloc de punere în aplicare a principiului respectării pieţelor naţionale, hotărât în cadrul clubului Europa-Japonia.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>D —</NO.P><TXT>Dispozitivul deciziei în litigiu</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 alineatul (1) din decizia în litigiu, cele opt întreprinderi destinatare ale acesteia <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>au încălcat dispoziţiile articolului 81 alineatul (1) din Tratatul CE, prin participarea [...] la un acord care prevede, printre altele, respectarea pieţelor lor naţionale respective în ceea ce priveşte tuburile OCTG [...] standard şi în ceea ce priveşte [ţevile de transport <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="00AB"/>proiect<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="00BB"/>] fără sudură<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Articolul 1 alineatul (2) din această decizie prevede că încălcarea a durat din 1990 până în 1995 în ceea ce priveşte Mannesmann, Vallourec, Dalmine, Sumitomo, Nippon Steel Corp., Kawasaki Steel Corp. şi NKK Corp. în ceea ce priveşte Corus, se arată că încălcarea a durat din 1990 până în februarie 1994.</TXT></NP><?PAGE NO="I-911"?><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>Celelalte dispoziţii relevante din dispozitivul deciziei în litigiu au următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ARTICLE IDENTIFIER="002"><TI.ART><QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>Articolul 2</TI.ART><PARAG IDENTIFIER="002.001"><NO.PARAG>(1)</NO.PARAG><ALINEA>[Mannesmann], Vallourec [...], [Corus] şi Dalmine [...] au încălcat dispoziţiile articolului 81 alineatul (1) din Tratatul CE, prin încheierea, în cadrul încălcării menţionate la articolul 1, a unor contracte care au avut ca rezultat o împărţire a furnizărilor de tuburi OCTG neprelucrate către [Corus] (Vallourec [...] începând cu 1994).</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="002.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>în ceea ce priveşte [Corus], încălcarea a durat din <DATE ISO="19910724">24 iulie 1991</DATE> până în februarie 1994. în ceea ce priveşte Vallourec [...], încălcarea a durat din <DATE ISO="19910724">24 iulie 1991</DATE> până în <DATE ISO="19990330">30 martie 1999</DATE>. în ceea ce priveşte Dalmine [...], încălcarea a durat din <DATE ISO="19911204">4 decembrie 1991</DATE> până în <DATE ISO="19990330">30 martie 1999</DATE>. în ceea ce priveşte [Mannesmann], încălcarea a durat din <DATE ISO="19930809">9 august 1993</DATE> până în <DATE ISO="19970424">24 aprilie 1997</DATE>.</ALINEA></PARAG></ARTICLE><P>[...]</P><ARTICLE IDENTIFIER="004"><TI.ART>Articolul 4</TI.ART><ALINEA><P>Următoarele amenzi sunt aplicate întreprinderilor enumerate la articolul 1, ca urmare a încălcării constatate la acest articol:</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>[Mannesmann] <FT TYPE="NUMBER">13500000</FT> de euro</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-912"?><ITEM><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Vallourec [...] <FT TYPE="NUMBER">8100000</FT> de euro</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>[Corus] <FT TYPE="NUMBER">12600000</FT> de euro</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Dalmine [...] <FT TYPE="NUMBER">10800000</FT> de euro</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Sumitomo [...] <FT TYPE="NUMBER">13500000</FT> de euro</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Nippon Steel [...] <FT TYPE="NUMBER">13500000</FT> de euro</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Kawasaki Steel [...] <FT TYPE="NUMBER">13500000</FT> de euro</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>NKK [...] <FT TYPE="NUMBER">13500000</FT> de euro.<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></ARTICLE></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Tribunalului şi hotărârea atacată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului, şapte dintre cele opt întreprinderi sancţionate prin decizia în litigiu, printre care şi Dalmine, au introdus acţiuni prin care au solicitat anularea, în tot sau în parte, a acestei decizii şi, în subsidiar, anularea amenzii aplicate sau reducerea cuantumului acesteia.</TXT></NP><?PAGE NO="I-913"?><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>Prin hotărârea atacată, Tribunalul:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>a anulat articolul 1 alineatul (2) din decizia în litigiu, în măsura în care constata existenţa încălcării imputate la acest articol întreprinderii Dalmine înainte de <DATE ISO="19910101">1 ianuarie 1991</DATE>;</P></ITEM><ITEM><P>a stabilit cuantumul amenzii aplicate întreprinderii Dalmine la <FT TYPE="NUMBER">10080000</FT> de euro;</P></ITEM><ITEM><P>a respins acţiunea în ceea ce priveşte celelalte motive;</P></ITEM><ITEM><P>a obligat fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>în recursul formulat, Dalmine solicită Curţii:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>anularea hotărârii atacate;</P></ITEM><ITEM><P>anularea deciziei în litigiu;</P></ITEM><?PAGE NO="I-914"?><ITEM><P>în subsidiar, anularea sau reducerea cuantumului amenzii stabilite la articolul 4 din decizia în litigiu;</P></ITEM><ITEM><P>în plus, în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului, în vederea rejudecării acesteia, în temeiul deciziei Curţii;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile în faţa Tribunalului şi a Curţii.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Comisia solicită Curţii respingerea recursului ca fiind parţial inadmisibil şi, în orice caz, vădit nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Cu privire la recurs</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Dalmine invocă, în esenţă, opt motive pentru a obţine anularea hotărârii atacate şi a deciziei în litigiu, trei dintre acestea privind vicii de procedură, două fiind referitoare la vicii privind constatarea încălcării menţionate la articolul 1 din decizia în litigiu şi, în sfârşit, trei având ca obiect vicii privind constatarea încălcării menţionate la articolul 2 din această decizie.</TXT></NP><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>în plus, Dalmine invocă două motive referitoare la cuantumul amenzii.</TXT></NP><?PAGE NO="I-915"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea întrebărilor adresate de către Comisie în timpul investigaţiei</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>în opinia Dalmine, Tribunalul a comis o eroare de drept şi a încălcat dreptul la apărare prin faptul că a apreciat ca fiind legitime întrebările adresate de către Comisie în timpul anchetei. Ar rezulta din aceasta că a fost încălcat dreptul de a nu se autoincrimina.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Dalmine concentrează acest motiv asupra primei întrebări litera (d) din anexa 1 la decizia din <DATE ISO="19971006">6 octombrie 1997</DATE>, care are următorul cuprins: <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>în ceea ce priveşte reuniunile pentru care nu reuşiţi să găsiţi documentele care se referă la acestea, vă rugăm să descrieţi obiectul întâlnirilor, deciziile adoptate, tipul de documente primite înainte şi după întâlnirile menţionate, cotele (<QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="00AB"/>sharing keys<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="00BB"/>) discutate şi/sau decise pentru sectoare geografice şi perioada de valabilitate a acestora, precum şi preţurile discutate şi/sau decise pentru sectoare geografice şi perioada de valabilitate a acestora, specificând tipul lor (<QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="00AB"/>Target Price<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="00BB"/>, <QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="00AB"/>Winning Price<QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="00BB"/> - <QUOT.START ID="QS0044" REF.END="QE0044" CODE="00AB"/>WP<QUOT.END ID="QE0044" REF.START="QS0044" CODE="00BB"/>, <QUOT.START ID="QS0045" REF.END="QE0045" CODE="00AB"/>Proposal Price<QUOT.END ID="QE0045" REF.START="QS0045" CODE="00BB"/> - <QUOT.START ID="QS0046" REF.END="QE0046" CODE="00AB"/>PP<QUOT.END ID="QE0046" REF.START="QS0046" CODE="00BB"/>, <QUOT.START ID="QS0047" REF.END="QE0047" CODE="00AB"/>Rock Bottom Prices<QUOT.END ID="QE0047" REF.START="QS0047" CODE="00BB"/> - <QUOT.START ID="QS0048" REF.END="QE0048" CODE="00AB"/>RBP<QUOT.END ID="QE0048" REF.START="QS0048" CODE="00BB"/>)<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/>. [traducere neoficială]</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Comisia aminteşte că dreptul de a nu se autoincrimina nu este aplicabil decât în privinţa solicitărilor de informaţii care obligă destinatarul să răspundă, cu riscul aplicării unei penalităţi cu titlu cominatoriu. Or, prima întrebare menţionată litera (d) nu figura printre întrebările la care decizia din <DATE ISO="19971006">6 octombrie 1997</DATE> cerea un răspuns cu riscul aplicării unei penalităţi cu titlu cominatoriu.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-916"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>Pentru a stabili dacă Tribunalul a comis erorile care îi sunt imputate, este necesară raportarea la jurisprudenţa referitoare la întinderea competenţelor Comisiei în materia procedurilor investigaţiilor prealabile şi a procedurilor administrative, în raport cu dreptul la apărare.</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Potrivit acestei jurisprudenţe, Comisia este îndreptăţită să oblige o întreprindere, dacă este cazul printr-o decizie, să îi furnizeze toate informaţiile necesare privind faptele pe care aceasta le poate cunoaşte, dar nu poate să impună acestei întreprinderi obligaţia de a da răspunsuri prin care aceasta ar fi determinată să admită existenţa încălcării în privinţa căreia sarcina probei îi revine Comisiei (hotărârea din <DATE ISO="19891018">18 octombrie 1989</DATE>, Orkem/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="374/87" YEAR="1989" PAGE.ECR="3283">374/87, Rec, p. 3283, punctele 34 şi 35</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="20040107">7 ianuarie 2004</DATE>, Aalborg Portland şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-204/00 P+C-205/00 P+C-211/00 P+C-213/00 P+C-217/00 P+C-219/00 P" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-123">C-204/00 P, C-205/00 P, C-211/00 P, C-213/00 P, C-217/00 P şi ¿219/00 P, Rec, p. I-123, punctele 61 şi 65</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20050714">14 iulie 2005</DATE>, ThyssenKrupp/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-65/02 P+C-73/02 P" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-6773">C-65/02 P şi C-73/02 P, Rec, p. I-6773, punctul 49</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Or, în speţă, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 29 din concluziile sale, rezultă din dispozitivul deciziei din <DATE ISO="19971006">6 octombrie 1997</DATE> că Dalmine nu a fost obligată să răspundă la prima întrebare litera (d), citată la punctul 31 din prezenta hotărâre, în aceste condiţii, astfel cum Tribunalul a constatat la punctele 45 şi 46 din hotărârea atacată, Dalmine nu poate să invoce în mod util dreptul său de a nu fi constrânsă de către Comisie să mărturisească participarea sa la o încălcare.</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Rezultă că primul motiv trebuie înlăturat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-917"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe inadmisibilitatea anumitor elemente de probă</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>înscrisul <QUOT.START ID="QS0049" REF.END="QE0049" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0049" REF.START="QS0049" CODE="201D"/></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>în opinia Dalmine, Tribunalul a considerat în mod greşit că înscrisul <QUOT.START ID="QS0050" REF.END="QE0050" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0050" REF.START="QS0050" CODE="201D"/> putea fi admis ca probă incriminatoare şi, astfel, a încălcat dreptul comunitar, în special dreptul la apărare. întrucât acest înscris a fost transmis Comisiei de către un terţ necunoscut, autenticitatea acestuia nu a putut fi verificată. Pe de altă parte, Comisia nu ar cunoaşte nici identitatea persoanei care se află la originea înscrisului menţionat.</TXT></NP><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Dalmine arată că, pentru ca un înscris anonim să fie admisibil ca mijloc de probă, este necesar ca pertinenţa şi credibilitatea acestuia să fie dovedite respectivei persoane acuzate. Dalmine apreciază că înscrisurile anonime pot, dacă este cazul, să justifice iniţierea unei investigaţii, dar nu pot să constituie baza acuzării.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>în continuare, Dalmine arată că hotărârea atacată este contradictorie, în măsura în care Tribunalul a afirmat, pe de o parte, că argumentele prezentate de Dalmine puteau fi relevante pentru aprecierea credibilităţii înscrisului în discuţie, dar a omis, pe de altă parte, să realizeze o analiză aprofundată a acestei credibilităţi.</TXT></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>în sfârşit, Dalmine apreciază că Tribunalul ar fi trebuit să verifice dacă existau motive care au obligat Comisia să nu dezvăluie identitatea informatorului său.</TXT></NP><?PAGE NO="I-918"?><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Comisia aminteşte mai întâi că principiul care prevalează este cel al liberei administrări a probelor. în opinia acesteia, admisibilitatea şi utilizarea unui înscris nu pot fi contestate. Poate fi contestată numai credibilitatea acestuia din urmă. Or, Dalmine nu ar fi contestat în mod expres la Tribunal credibilitatea înscrisului <QUOT.START ID="QS0051" REF.END="QE0051" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0051" REF.START="QS0051" CODE="201D"/>. Aceasta s-ar fi limitat la a susţine că înscrisul era inadmisibil şi inutilizabil şi ar fi admis chiar că anumite părţi ale acestuia se coroborează cu alte elemente de probă.</TXT></NP><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>Comisia subliniază în continuare că, atunci când o persoană îi solicită să nu îi fie dezvăluită identitatea, Comisia este obligată să păstreze secretul cu privire la acest aspect.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>în sfârşit, Comisia susţine că, şi în ipoteza în care s-ar admite că înscrisul <QUOT.START ID="QS0052" REF.END="QE0052" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0052" REF.START="QS0052" CODE="201D"/> nu putea fi utilizat, validitatea deciziei în litigiu nu poate fi contestată pentru acest motiv, întrucât înscrisul menţionat are o importanţă minoră în economia generală a acesteia.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>Respectarea dreptului la apărare impune ca, în cursul procedurii administrative, întreprinderii în cauză să i se fi oferit posibilitatea să îşi exprime în mod util punctul de vedere asupra realităţii şi pertinenţei faptelor şi circumstanţelor invocate, precum şi asupra înscrisurilor reţinute de Comisie în susţinerea afirmaţiei sale privind existenţa unei încălcări (hotărârea din <DATE ISO="19830607">7 iunie 1983</DATE>, Musique Diffusion française şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="100/80—103/80" YEAR="1983" PAGE.ECR="1825">100/80-103/80, Rec, p. 1825, punctul 10</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="19950406">6 aprilie 1995</DATE>, BPB Industries şi British Gypsum/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-310/93 P" YEAR="1995" PAGE.ECR="I-865">C-310/93 P, Rec, p. I-865, punctul 21</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea Aalborg Portland şi alţii/Comisia, citată anterior, punctul 66).</TXT></NP><?PAGE NO="I-919"?><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Trebuie constatat în primul rând că Dalmine a fost în măsură să adopte o poziţie cu privire la înscrisul <QUOT.START ID="QS0053" REF.END="QE0053" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0053" REF.START="QS0053" CODE="201D"/> şi să invoce argumentele sale în legătură cu valoarea probatorie a acestui înscris, având în vedere originea anonimă a acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>în măsura în care recurenta susţine, în esenţă, că dreptul la apărare nu a fost respectat tocmai pentru motivul că originea acestui înscris era necunoscută şi credibilitatea acestuia nu îi fusese dovedită de către Comisie, se impune constatarea că o asemenea interpretare a dreptului la apărare ar putea compromite administrarea probelor atunci când trebuie stabilită existenţa unei încălcări a dreptului comunitar al concurenţei.</TXT></NP><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>într-adevăr, administrarea probelor în cauze care ţin de dreptul comunitar al concurenţei este caracterizată prin faptul că înscrisurile examinate conţin adesea secrete de afaceri sau alte informaţii care nu pot fi divulgate sau nu pot fi divulgate decât cu condiţia respectării unor restricţii importante.</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>în aceste condiţii, dreptul la apărare nu ar putea fi înţeles în sensul că înscrisurile care conţin probe incriminatoare trebuie să fie în mod automat excluse ca mijloace de probă atunci când anumite informaţii trebuie să rămână confidenţiale. Această confidenţialitate poate să privească atât identitatea autorilor înscrisurilor, cât şi pe cea a persoanelor care le-au transmis Comisiei.</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>Prin urmare, Tribunalul a statuat în mod corect că:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0054" REF.END="QE0054" CODE="201E"/>72</NO.P><TXT>[p]rincipiul care prevalează în dreptul comunitar este cel al liberei administrări a probelor şi [...] singurul criteriu pertinent pentru a aprecia probele prezentate rezidă în credibilitatea acestora [...]. [...]</TXT></NP><?PAGE NO="I-920"?><NP><NO.P>73</NO.P><TXT>în consecinţă, dacă argumentele prezentate de Dalmine pot fi pertinente pentru a aprecia credibilitatea şi, prin urmare, forţa probantă a înscrisului <QUOT.START ID="QS0055" REF.END="QE0055" CODE="00AB"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0055" REF.START="QS0055" CODE="00BB"/>, nu se poate considera că acesta reprezintă o probă inadmisibilă care trebuie înlăturată din dosar.<QUOT.END ID="QE0054" REF.START="QS0054" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>De altfel, Tribunalul a indicat la punctul 73 din hotărârea atacată, citat anterior, că s-ar putea dovedi necesar să se ţină seama, la aprecierea credibilităţii înscrisului <QUOT.START ID="QS0056" REF.END="QE0056" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0056" REF.START="QS0056" CODE="201D"/>, de originea anonimă a acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>Trebuie concluzionat în sensul că nu a fost comisă nicio eroare de drept la aprecierea admisibilităţii şi a utilităţii acestui înscris în calitate de probă.</TXT></NP><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>în sfârşit, recurenta nu ar putea reproşa Tribunalului că nu a expus într-o mai mare măsură analizarea credibilităţii înscrisului în cauză şi că nu a verificat dacă existau motive care să fi obligat Comisia să nu dezvăluie identitatea informatorului său. Dat fiind că argumentele prezentate de Dalmine priveau inadmisibilitatea ca probă a înscrisului menţionat, Tribunalul se putea limita la a răspunde acestei argumentări.</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>Având în vedere tot ceea ce precedă, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie înlăturat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-921"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Procesele-verbale ale interogatoriilor foştilor directori ai Dalmine</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>Dalmine susţine că, apreciind ca fiind inadmisibile procesele-verbale ale interogatoriilor unora dintre foştii săi directori în cadrul anchetelor conduse de procurorul din Bergamo (Italia), Tribunalul a încălcat dreptul la apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil recunoscut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la <DATE ISO="19501104">4 noiembrie 1950</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0057" REF.END="QE0057" CODE="201E"/>CEDO<QUOT.END ID="QE0057" REF.START="QS0057" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>Pe de o parte, Comisia ar fi trebuit să informeze Dalmine mai devreme şi, în orice caz, înainte de trimiterea comunicării privind obiecţiunile cu privire la faptul că era în posesia proceselor-verbale menţionate.</TXT></NP><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>Pe de altă parte, Comisia nu ar fi putut utiliza aceste înscrisuri decât pentru a decide dacă se impunea sau nu deschiderea unei proceduri. în această privinţă, Dalmine subliniază că înscrisurile în discuţie constituiau acte provizorii în cadrul unei proceduri penale şi, prin urmare, credibilitatea lor nu era încă stabilită.</TXT></NP><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>Comisia aminteşte că, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, poate <QUOT.START ID="QS0058" REF.END="QE0058" CODE="201E"/>să obţină toate informaţiile necesare de la guvernele şi autorităţile competente din statele membre<QUOT.END ID="QE0058" REF.START="QS0058" CODE="201D"/> şi, prin urmare, trebuie, în mod logic, să poată utiliza acele informaţii. Comisia susţine că în mod corect Tribunalul a considerat că<?PAGE NO="I-922"?> nu era nici de competenţa sa, nici de cea a Comisiei să se pronunţe asupra provenienţei legitime a informaţiilor menţionate, în lumina normelor dreptului naţional care guvernează desfăşurarea anchetelor realizate de către autorităţile italiene.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte problema dacă îi revenea Comisiei obligaţia de a informa Dalmine mai devreme, şi anume chiar înainte de trimiterea comunicării obiecţiunile, despre împrejurarea că era în posesia proceselor-verbale în cauză, trebuie amintit că tocmai trimiterea comunicării privind obiecţiunile, pe de o parte, şi accesul la dosar, care permite destinatarului acestei comunicări să ia cunoştinţă de elementele de probă care figurează în dosarul Comisiei, pe de altă parte, asigură dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, invocate de recurentă în cadrul prezentului motiv.</TXT></NP><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>într-adevăr, prin comunicarea privind obiecţiunile, întreprinderea în cauză este informată cu privire la toate elementele esenţiale pe care Comisia se întemeiază în acest stadiu al procedurii (hotărârea din <DATE ISO="20021015">15 octombrie 2002</DATE>, Limburgse Vinyl Maatschappij şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-238/99 P+C-244/99 P+C-245/99 P+C-247/99 P+C-250/99 P—C-252/99 P+C-254/99 P" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-8375">C-238/99 P, C-244/99 P, C-245/99 P, C-247/99 P, C-250/99 P-C-252/99 P şi C-254/99 P, Rec, p. I-8375, punctele 315 şi 316</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea Aalborg Portland şi alţii/Comisia, citată anterior, punctele 66 şi 67). în consecinţă, numai după trimiterea comunicării menţionate întreprinderea în cauză poate să valorifice pe deplin dreptul la apărare (hotărârea din <DATE ISO="20060921">21 septembrie 2006</DATE>, Nederlandse Federatieve Vereniging voor de Groothandel op Elektrotechnisch Gebied/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-105/04 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-8725">C-105/04 P, Rec., p. I-8725, punctele 47 şi 50</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>Astfel cum în mod corect a constatat Tribunalul la punctul 83 din hotărârea atacată, dacă drepturile menţionate mai sus erau, în sensul propus de recurentă, extinse la<?PAGE NO="I-923"?> perioada care precedă trimiterea comunicării privind obiecţiunile, eficacitatea investigaţiei Comisiei ar fi fost compromisă, întrucât, încă din prima etapă a investigaţiei Comisiei, întreprinderea ar fi fost în măsură să identifice informaţiile care sunt cunoscute de Comisie şi, în consecinţă, acelea care îi pot fi încă ascunse.</TXT></NP><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>Nu există, de altfel, niciun indiciu potrivit căruia faptul că Dalmine nu a fost informată de către Comisie, în etapa investigaţiei, cu privire la faptul că era în posesia proceselor-verbale menţionate a putut avea vreun efect asupra posibilităţilor ulterioare de apărare ale acesteia din urmă, în etapa procedurii administrative iniţiate prin trimiterea comunicării privind obiecţiunile (a se vedea, prin analogie, hotărârea Nederlandse Federatieve Vereniging voor de Groothandel op Elektrotechnisch Gebied/Comisia, citata anterior, punctele 48-50 şi 56).</TXT></NP><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>în continuare, în ceea ce priveşte admisibilitatea ca elemente de probă a proceselor-verbale menţionate, se impune constatarea, precum cea a Tribunalului de la punctul 86 din hotărârea atacată, că legalitatea transmiterii Comisiei, de către un procuror naţional sau de către autorităţile competente în materia concurenţei, a informaţiilor obţinute în cursul aplicării dreptului penal naţional este o problemă care ţine de dreptul naţional. în plus, astfel cum Tribunalul a amintit la acelaşi punct, instanţa comunitară nu este competentă să controleze legalitatea, prin raportare la dreptul naţional, a unui act adoptat de către o autoritate naţională (hotărârea Curţii din <DATE ISO="19921203">3 decembrie 1992</DATE>, Oleificio Borelli/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-97/91" YEAR="1992" PAGE.ECR="I-6313">C-97/91, Rec, p. I-6313, punctul 9</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>63</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte utilizarea respectivelor informaţii de către Comisie, Tribunalul a constatat în mod corect la punctul 90 din hotărârea atacată că argumentele prezentate de Dalmine nu puteau afecta decât <QUOT.START ID="QS0059" REF.END="QE0059" CODE="201E"/>credibilitatea şi, prin urmare, forţa probantă a declaraţiilor directorilor săi, şi nu admisibilitatea acestor elemente în cadrul procedurii<QUOT.END ID="QE0059" REF.START="QS0059" CODE="201D"/>. într-adevăr, astfel cum s-a arătat în cadrul analizării primului aspect al prezentului motiv, principiul care prevalează în dreptul comunitar este cel al liberei administrări a probelor şi singurul criteriu pertinent pentru a aprecia<?PAGE NO="I-924"?> probele administrate rezidă în credibilitatea acestora. în consecinţă, întrucât transmiterea proceselor-verbale în cauză nu a fost declarată nelegală de către o instanţă italiană, nu se poate considera că aceste înscrisuri erau elemente de probă inadmisibile care trebuiau înlăturate din dosar.</TXT></NP><NP><NO.P>64</NO.P><TXT>Prin urmare, al doilea aspect al celui de al doilea motiv trebuie, de asemenea, respins.</TXT></NP><NP><NO.P>65</NO.P><TXT>Rezultă că al doilea motiv trebuie înlăturat în totalitate.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe inserarea în decizia în litigiu a unor motive care nu au legătură cu obiecţiunile comunicate recurentei</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>66</NO.P><TXT>Dalmine aminteşte că a reproşat Comisiei că a făcut referire, în decizia în litigiu, la fapte care nu aveau nicio legătură cu încălcările şi care puteau fi de natură să o prejudicieze, din cauză că informaţiile care au fost astfel expuse public ar fi putut fi utilizate de către terţi. Aceasta menţionează în special constatările Comisiei referitoare la înţelegerile având ca obiect pieţele situate în afara Comunităţii, precum şi cele referitoare la stabilirea de preţuri.</TXT></NP><NP><NO.P>67</NO.P><TXT>Respingând argumentaţia sa cu privire la acest aspect, Tribunalul ar fi ignorat articolul 21 din Regulamentul nr. 17, potrivit căruia Comisia trebuie să ţină seama de interesul legitim al întreprinderilor ca secretele lor de afaceri să nu fie divulgate.</TXT></NP><?PAGE NO="I-925"?><NP><NO.P>68</NO.P><TXT>Potrivit Comisiei, Tribunalul a apreciat în mod corect că destinatarul unei decizii nu poate contesta, în cadrul unei acţiuni în anulare, anumite motive ale acesteia, cu excepţia cazului în care aceste motive produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele sale. în speţă, Dalmine nu ar fi demonstrat în ce fel motivele atacate sunt de natură să producă asemenea efecte.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>69</NO.P><TXT>întrucât Dalmine a solicitat Tribunalului anularea motivelor neesenţiale ale deciziei în litigiu, acesta a apreciat în mod corect, la punctul 134 din hotărârea atacată, că <QUOT.START ID="QS0060" REF.END="QE0060" CODE="201E"/>este suficient să se constate că nu există nicio normă de drept care să permită destinatarului unei decizii să conteste, în cadrul unei acţiuni în anulare formulate în temeiul articolului 230 CE, anumite motive ale acesteia, cu excepţia cazului în care aceste motive produc efecte juridice obligatorii de natură să îi afecteze interesele (a se vedea în acest sens hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20000322">22 martie 2000</DATE>, Coca-Cola/Comisia, T-125/97 şi T-127/97, Rec, p. II-1733, punctele 77 şi 80-85). în principiu, motivele unei decizii nu sunt de natură să producă asemenea efecte. în speţă, reclamanta nu a dovedit în ce fel motivele atacate sunt de natură să producă efecte care îi pot modifica situaţia juridică<QUOT.END ID="QE0060" REF.START="QS0060" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>70</NO.P><TXT>Dacă este adevărat că Tribunalul s-a abţinut astfel de la a examina existenţa dreptului Comisiei de a divulga, în decizia în litigiu, informaţii referitoare la înţelegerile având ca obiect pieţele situate în afara Comunităţii, precum şi pe cele referitoare la stabilirea de preţuri, se impune constatarea că, presupunând chiar că divulgarea de către Comisie a informaţiilor menţionate ar fi fost contrară obligaţiei acesteia din urmă de a respecta secretele de afaceri ale întreprinderii Dalmine, nu este mai puţin adevărat că o asemenea neregularitate nu ar fi putut determina anularea deciziei în litigiu decât dacă s-ar fi stabilit că, în lipsa acestei neregularitāti, decizia menţionată ar fi avut un conţinut diferit (hotărârea Curţii din <DATE ISO="19751216">16 decembrie 1975</DATE>, Suiker Unie şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="40/73—48/73+ 50/73+54/73—56/73+111/73+113/73+114/73" YEAR="1975" PAGE.ECR="1663">40/73-48/73, 50/73, 54/73-56/73, 111/73, 113/73 şi 114/73, Rec, p. 1663, punctul 91</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20030918">18 septembrie 2003</DATE>, Volkswagen/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-338/00 P" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-9189">C-338/00 P, Rec, p. I-9189, punctele 163 şi 164</REF.DOC.ECR>). Or, întrucât<?PAGE NO="I-926"?> constatările referitoare la înţelegerile având ca obiect pieţele situate în afara Comunităţii, precum şi cele referitoare la stabilirea de preţuri, ce figurează în decizia în litigiu, au fost calificate de către recurentă ca fiind motive neesenţiale, aceasta din urmă nu ar mai putea în niciun caz susţine că, în lipsa constatărilor menţionate, decizia în litigiu ar fi avut un conţinut în mod esenţial diferit</TXT></NP><NP><NO.P>71</NO.P><TXT>Aşadar, al treilea motiv trebuie, de asemenea, înlăturat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>D —</NO.P><TXT>Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe denaturarea faptelor şi pe lipsa motivării în ceea ce priveşte încălcarea menţionată la articolul 1 din decizia în litigiu</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>72</NO.P><TXT>Dalmine reproşează Tribunalului o denaturare a faptelor şi lipsa motivării în ceea ce priveşte determinarea obiectului încălcării menţionate la articolul 1 din decizia în litigiu, constatarea efectelor acesteia şi asimilarea unei eventuale încălcări care nu a fost executată sau care nu are niciun efect negativ apreciabil asupra concurenţei unei încălcări care a fost executată de deplin.</TXT></NP><NP><NO.P>73</NO.P><TXT>Dalmine aminteşte că a arătat, în faţa Tribunalului, faptul că înţelegerea în cauză nu privea o împărţire a pieţelor naţionale. Tribunalul ar fi considerat în mod greşit că Dalmine voia numai să invoce absenţa unui efect apreciabil asupra concurenţei. Hotărârea ar fi, astfel, afectată de o lipsă de motivare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-927"?><NP><NO.P>74</NO.P><TXT>Tribunalul ar fi realizat, în plus, o denaturare a faptelor, întrucât nu a verificat elementele prezentate de către Comisie privind obiectul înţelegerii, în special în lumina motivelor invocate de Dalmine. în particular, Tribunalul ar fi denaturat declaraţiile date de Vallourec, Mannesmann, Dalmine şi Corus în etapa investigaţiei, precum şi tabelul livrărilor membrilor clubului Europa-Japonia, care figurează la punctul 68 din motivele deciziei în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>75</NO.P><TXT>Comisia susţine că argumentele prezentate de Dalmine în faţa Tribunalului nu se refereau la problema dacă demonstrase existenţa unui acord având ca obiect restrângerea concurenţei, ci mai degrabă la aceea dacă demonstrase punerea în aplicare a acordului menţionat şi efectele acestuia asupra concurenţei şi pe piaţă.</TXT></NP><NP><NO.P>76</NO.P><TXT>Comisia subliniază în plus că, în faţa Tribunalului, Dalmine a contestat numai forţa probantă a înscrisului <QUOT.START ID="QS0061" REF.END="QE0061" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0061" REF.START="QS0061" CODE="201D"/> şi a declaraţiilor unuia dintre foştii săi directori, domnul Biasizzo, iar nu forţa probantă a celorlalte elemente utilizate de Comisie. Prin urmare, Dalmine nu ar putea susţine că Tribunalul a denaturat aceste elemente de probă, întrucât nu i s-a solicitat să se pronunţe asupra acestora. în consecinţă, motivele care se întemeiază pe pretinsa denaturare a faptelor trebuie să fie declarate inadmisibile.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>77</NO.P><TXT>Recurenta nu ar putea pretinde că Tribunalul a omis să răspundă argumentaţiei sale potrivit căreia acordul nu privea împărţirea pieţelor naţionale.</TXT></NP><?PAGE NO="I-928"?><NP><NO.P>78</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie constatat în primul rând că Tribunalul a menţionat la punctul 136 din hotărârea atacată că, în opinia Dalmine, acordul între destinatarii deciziei în litigiu <QUOT.START ID="QS0062" REF.END="QE0062" CODE="201E"/>nu privea pieţele interne comunitare<QUOT.END ID="QE0062" REF.START="QS0062" CODE="201D"/>. La punctele următoare din această hotărâre, Tribunalul a făcut mai multe precizări în legătură cu această argumentaţie a recurentei. Astfel, la punctele 138 şi 139 din hotărârea menţionată, Tribunalul a reluat concluzia Comisiei potrivit căreia <QUOT.START ID="QS0063" REF.END="QE0063" CODE="201E"/>producătorii naţionali de tuburi de oţel dispuneau de o poziţie dominantă pe pieţele lor naţionale respective<QUOT.END ID="QE0063" REF.START="QS0063" CODE="201D"/> şi a explicat că <QUOT.START ID="QS0064" REF.END="QE0064" CODE="201E"/>Dalmine pretinde că, dacă s-ar fi limitat la examinarea situaţiei existente pe piaţa produselor pertinente, Comisia ar fi ajuns la o cu totul altă concluzie<QUOT.END ID="QE0064" REF.START="QS0064" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>79</NO.P><TXT>în continuare, Tribunalul a indicat în mod clar că, potrivit aprecierii sale, acordul urmărea împărţirea pieţelor naţionale ale producătorilor comunitari. Astfel, la punctul 152 din hotărârea atacată, acesta a amintit că <QUOT.START ID="QS0065" REF.END="QE0065" CODE="201E"/>în decizia [în litigiu], Comisia s-a întemeiat pe o serie de probe referitoare la obiectul acordului incriminat a căror pertinenţă nu a fost contestată de Dalmine, în special pe declaraţiile succinte, dar explicite, ale domnului Verluca<QUOT.END ID="QE0065" REF.START="QS0065" CODE="201D"/>. în ceea ce priveşte, în particular, depoziţia domnului Biasizzo, a cărei valoare probatorie este contestată de Dalmine (a se vedea punctul 76 din prezenta hotărâre), Tribunalul, după ce a citat o altă probă la punctul 153 din hotărârea atacată, şi anume declaraţia domnului Jachia, potrivit căreia exista un acord <QUOT.START ID="QS0066" REF.END="QE0066" CODE="201E"/>pentru respectarea zonelor aparţinând diferiţilor operatori<QUOT.END ID="QE0066" REF.START="QS0066" CODE="201D"/>, a constatat, la punctul 155 din aceeaşi hotărâre, că depoziţia domnului Biasizzo se coroborează cu <QUOT.START ID="QS0067" REF.END="QE0067" CODE="201E"/>declaraţiile domnului Verluca în ceea ce priveşte existenţa acordului de împărţire a pieţelor interne descris de către acesta din urmă (a se vedea în acest sens hotărârea [Tribunalului din <DATE ISO="20040708">8 iulie 2004</DATE>,] JFE Engineering şi alţii/Comisia, [<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-67/00+T-68/00+T-71/00+T-78/00" YEAR="2004" PAGE.ECR="II-2501">T-67/00, T-68/00, T-71/00 şi T-78/00, Rec, p. II-2501</REF.DOC.ECR>], punctele 309 şi următoarele)<QUOT.END ID="QE0067" REF.START="QS0067" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>80</NO.P><TXT>În declaraţiile sale din <DATE ISO="19960917">17 septembrie 1996</DATE>, analizate de Tribunal în hotărârea JFE Engineering şi alţii/Comisia, citată anterior, domnul Verluca a afirmat că pieţele naţionale ale participanţilor la acord <QUOT.START ID="QS0068" REF.END="QE0068" CODE="201E"/>beneficiau de protecţie<QUOT.END ID="QE0068" REF.START="QS0068" CODE="201D"/> în privinţa tuburilor OCTG standard, precum şi în privinţa ţevilor de transport <QUOT.START ID="QS0069" REF.END="QE0069" CODE="201E"/>proiect<QUOT.END ID="QE0069" REF.START="QS0069" CODE="201D"/> (cu excepţia pieţei offshore din Regatul Unit, care era <QUOT.START ID="QS0070" REF.END="QE0070" CODE="201E"/>semiprotejată<QUOT.END ID="QE0070" REF.START="QS0070" CODE="201D"/>). Interogat la <DATE ISO="19971218">18 decembrie 1997</DATE>, cu ocazia unei noi verificări, domnul Verluca a declarat că <QUOT.START ID="QS0071" REF.END="QE0071" CODE="201E"/>[e]rau considerate interne pieţele franceză, germană şi italiană. [Regatul Unit] avea un statut particular (cf. declaraţia mea din 17.9.96)<QUOT.END ID="QE0071" REF.START="QS0071" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-929"?><NP><NO.P>81</NO.P><TXT>Rezultă din cele ce precedă că hotărârea atacată nu este afectată de lipsa de motivare invocată de recurentă.</TXT></NP><NP><NO.P>82</NO.P><TXT>Ţinând seama de probele avute în vedere mai sus, menţionate de Tribunal în susţinerea constatării sale potrivit căreia înţelegerea urmărea o împărţire a pieţelor naţionale, nici argumentul recurentei întemeiat pe o denaturare a faptelor nu ar putea fi admis. în particular, recurenta a omis să explice în ce sens ar fi eronată interpretarea dată de Tribunal declaraţiilor domnilor Verluca şi Jachia, care au afirmat expres că acordul urmărea o împărţire a mai multor pieţe naţionale din Comunitate.</TXT></NP><NP><NO.P>83</NO.P><TXT>în sfârşit, nu poate fi admis nici argumentul recurentei potrivit căruia articolul 81 CE nu ar putea fi interpretat în sensul că o încălcare care nu a fost executată sau care nu a avut niciun efect negativ apreciabil asupra concurenţei poate fi asimilată unei încălcări care a fost executată pe deplin.</TXT></NP><NP><NO.P>84</NO.P><TXT>Într-adevăr, potrivit unei jurisprudenţe constante, în vederea aplicării articolului 81 alineatul (1) CE, luarea în considerare a efectelor concrete ale unui acord este superfluă, din moment ce rezultă că acesta are ca obiect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei (hotărârea din <DATE ISO="19990708">8 iulie 1999</DATE>, Comisia/Anic Partecipazioni, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-49/92 P" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-4125">C-49/92 P, Rec, p. I-4125, punctele 122 şi 123</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea Limburgse Vinyl Maatschappij şi alţii/Comisia, citată anterior, punctul 491). Fiind vorba, în particular, de acorduri de natură anticoncurenţială care se manifestă, precum în speţă, cu ocazia reuniunilor întreprinderilor concurente, Curtea a statuat deja că se realizează o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE atunci când aceste reuniuni au drept obiect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei şi urmăresc, în acest fel, să organizeze în mod artificial funcţionarea pieţei (hotărârea Limburgse Vinyl Maatschappij şi alţii/Comisia, citată anterior, punctele 508 şi 509). Pentru motivele expuse de avocatul general la punctele 134-137 din concluziile sale, ar fi nepotrivită nuanţarea acestei jurisprudenţe în sensul propus de recurentă.</TXT></NP><?PAGE NO="I-930"?><NP><NO.P>85</NO.P><TXT>Rezultă din tot ceea ce precedă că al patrulea motiv trebuie înlăturat</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>E —</NO.P><TXT>Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe erori de drept, pe denaturarea probelor şi pe lipsa motivării în ceea ce priveşte efectele încălcării asupra schimburilor dintre statele membre</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>86</NO.P><TXT>în opinia Dalmine, nu a fost dovedită existenţa unui efect negativ asupra comerţului intracomunitar al înţelegerii sancţionate la articolul 1 din decizia în litigiu. în această privinţă, Dalmine arată că nu s-a putut dovedi de către Comisie şi că Tribunalul nu a putut verifica dacă obiectul înţelegerii privea împărţirea pieţelor naţionale şi, chiar dacă s-ar fi dovedit că înţelegerea privea o asemenea împărţire, nivelul de întrepătrundere a pieţelor era atât de ridicat încât acestea nu puteau fi separate. Aprecierea contrară a Tribunalului ar fi insuficient motivată şi, pe de altă parte, nu ar conţine nicio evaluare a situaţiei de pe piaţa comunitară.</TXT></NP><NP><NO.P>87</NO.P><TXT>Potrivit Comisiei, Tribunalul s-a întemeiat în mod corect pe jurisprudenţa potrivit căreia, în vederea aplicării articolului 81 CE, nu este necesar să se dovedească existenţa efectivă a unui prejudiciu adus schimburilor intracomunitare, întrucât este suficient să se dovedească faptul că un acord este în mod potenţial susceptibil să producă un asemenea efect.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-931"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>88</NO.P><TXT>Argumentele prezentate de Dalmine corespund în mare măsură celor înlăturate în cadrul celui de al patrulea motiv, argumente prin care se reproşează Tribunalului că nu a analizat problema dacă acordul privea împărţirea pieţelor naţionale şi că a asimilat o încălcare care nu a fost executată sau care nu a avut niciun efect negativ apreciabil asupra concurenţei unei încălcări care a fost executată pe deplin.</TXT></NP><NP><NO.P>89</NO.P><TXT>în orice caz, rezultă dintr-o jurisprudenţă bine stabilită că interpretarea şi aplicarea condiţiei referitoare la efectele asupra comerţului dintre statele membre, prevăzute la articolele 81 CE şi 82 CE, trebuie să aibă ca punct de pornire finalitatea acestei condiţii, care este aceea de a determina, în materia reglementării concurenţei, domeniul dreptului comunitar în raport cu al dreptului statelor membre. Astfel, aparţine domeniului dreptului comunitar orice înţelegere şi orice practică susceptibilă să afecteze libertatea comerţului dintre statele membre într-un sens care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor pieţei unice dintre statele membre, în special prin separarea pieţelor naţionale sau prin modificarea structurii concurenţei în cadrul pieţei comune (hotărârea din <DATE ISO="19790531">31 mai 1979</DATE>, Hugin/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="22/78" YEAR="1979" PAGE.ECR="1869">22/78, Rec, p. 1869, punctul 17</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20011025">25 octombrie 2001</DATE>, Ambulanz Glöckner, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-475/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-8089">C-475/99, Rec., p. I-8089, punctul 47</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>90</NO.P><TXT>Pentru a fi susceptibilă să afecteze comerţul dintre statele membre, o decizie, un acord sau o practică trebuie, pe baza unui ansamblu de elemente de fapt şi de drept, să permită să se considere, cu un grad de probabilitate suficient, că poate exercita o influenţă directă sau indirectă, actuală sau potenţială asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, iar aceasta într-un asemenea mod încât să creeze temerea că poate constitui un obstacol pentru realizarea unei pieţe unice între statele membre. Este necesar, în plus, ca această influenţă să nu fie nesemnificativă (hotărârea din <DATE ISO="19980428">28 aprilie 1998</DATE>, Javico, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-306/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-1983">C-306/96, Rec., p. I-1983, punctul 16</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="19990121">21 ianuarie 1999</DATE>, Bagnasco şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-215/96+C-216/96" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-135">C-215/96 şi C-216/96, Rec, p. I-135, punctul 47</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea Ambulanz Glöckner, citată anterior, punctul 48).</TXT></NP><?PAGE NO="I-932"?><NP><NO.P>91</NO.P><TXT>În consecinţă, după ce s-a constatat că acordul avea ca obiect împărţirea pieţelor naţionale din cadrul Comunităţii, Tribunalul a concluzionat în mod corect, la punctul 157 din hotărârea atacată, că acordul a avut ca efect potenţial afectarea comerţului dintre statele membre. Pe de altă parte, Curtea a apreciat deja că o împărţire a pieţelor naţionale în cadrul Comunităţii este susceptibilă să afecteze în mod semnificativ schimburile comerciale dintre statele membre (a se vedea hotărârea Ambulanz Glöckner, citată anterior, punctele 48 şi 49).</TXT></NP><NP><NO.P>92</NO.P><TXT>Prin urmare, al cincilea motiv trebuie, de asemenea, înlăturat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>F —</NO.P><TXT>Cu privire la al şaselea motiv, întemeiat pe un abuz de putere, pe o eroare de drept şi pe o denaturare a faptelor în ceea ce priveşte încălcarea menţionată la articolul 2 din decizia în litigiu</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>93</NO.P><TXT>Dalmine reproşează Tribunalului că nu a descris în mod corect actul ilicit menţionat la articolul 2 din decizia în litigiu. Tribunalul ar fi rescris decizia menţionată, încercând să îi confere acesteia o legitimitate juridică pe baza unui element insuficient, şi anume pretinsa nelegalitate a contractelor de aprovizionare dintre Corus şi, respectiv, Dalmine, Vallourec şi Mannesmann.</TXT></NP><NP><NO.P>94</NO.P><TXT>în special, Tribunalul ar fi încercat să prezinte actul ilicit menţionat la articolul 2 din decizia în litigiu în sensul că acesta constituie o încălcare autonomă a articolului 81 CE, în timp ce acesta avea ca obiect numai aplicarea regulilor fundamentale. O<?PAGE NO="I-933"?> astfel de interpretare a textului deciziei în litigiu ar constitui un abuz sau un exces de putere, precum şi o denaturare a acestei decizii. în plus, interpretarea respectivă s-ar fundamenta pe o prezentare eronată a pieţei produselor în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>95</NO.P><TXT>Dalmine susţine, pe de altă parte, că Tribunalul a indicat în mod expres că afirmaţia Comisiei cuprinsă la punctul 164 din motivele deciziei în litigiu era eronată. Or, în loc să anuleze decizia în litigiu în privinţa acestui punct, Tribunalul ar fi reformulat-o, ceea ce constituie de asemenea un abuz de putere.</TXT></NP><NP><NO.P>96</NO.P><TXT>în sfârşit, Dalmine subliniază că interpretarea pe care Tribunalul a dat-o raportului dintre articolele 1 şi 2 din decizia în litigiu a avut consecinţe avantajoase pentru producătorii japonezi, care au beneficiat de o reducere a amenzii, întrucât nu au fost consideraţi vinovaţi de pretinsa încălcare distinctă menţionată la articolul 2 din această decizie.</TXT></NP><NP><NO.P>97</NO.P><TXT>Comisia arată că decizia în litigiu consideră că respectivele contracte de aprovizionare încheiate între Corus şi, respectiv, Dalmine, Vallourec şi Mannesmann reprezintă o încălcare distinctă a articolului 81 CE şi, prin urmare, fac obiectul unui articol specific din dispozitivul acestei decizii. în plus, dispunând ca întreprinderile destinatare să înceteze <QUOT.START ID="QS0072" REF.END="QE0072" CODE="201E"/>încălcările stabilite<QUOT.END ID="QE0072" REF.START="QS0072" CODE="201D"/>, articolul 3 din decizia menţionată ar indica în mod clar că este vorba despre încălcări distincte.</TXT></NP><NP><NO.P>98</NO.P><TXT>Comisia concluzionează că Tribunalul nu a depăşit limitele competenţelor sale, nu a denaturat decizia în litigiu şi nici nu a reformulat definiţia pieţei produselor în cauză. Aceasta subliniază totodată că, şi dacă Tribunalul ar fi anulat, în orice mod, punctul 164 din motivele acestei decizii, acest fapt nu ar fi avut nicio consecinţă în privinţa validităţii articolului 2 din decizia menţionată.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-934"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>99</NO.P><TXT>în măsura în care recurenta reproşează Tribunalului un abuz de putere, trebuie amintit că un asemenea comportament există atunci când o instituţie îşi exercită competenţele în scopul exclusiv sau cel puţin determinant de a atinge alte obiective decât cele declarate sau pentru a eluda o procedură prevăzută în mod special de tratat pentru a răspunde circumstanţelor cauzei (hotărârea din <DATE ISO="19980514">14 mai 1998</DATE>, Windpark Groothusen/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-48/96 P" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-2873">C-48/96 P, Rec, p. I-2873, punctul 52</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20050310">10 martie 2005</DATE>, Spania/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-342/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-1975">C-342/03, Rec., p. I-1975, punctul 64</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>100</NO.P><TXT>Or, recurenta nu a adus niciun element de natură să sprijine afirmaţia potrivit căreia Tribunalul şi-ar fi exercitat competenţele într-un alt scop decât cel prevăzut la articolul 220 CE, şi anume asigurarea respectării legii în interpretarea şi aplicarea tratatului.</TXT></NP><NP><NO.P>101</NO.P><TXT>În plus, prezentul motiv se întemeiază pe premisa potrivit căreia Tribunalul ar fi denaturat decizia în litigiu prin calificarea încălcării menţionate la articolul 2 din aceasta ca o încălcare autonomă, iar nu ca o simplă punere în aplicare a încălcării menţionate la articolul 1 din decizia respectivă.</TXT></NP><NP><NO.P>102</NO.P><TXT>Or, Tribunalul nu a realizat o astfel de denaturare a deciziei în litigiu. Astfel cum a subliniat Comisia, chiar faptul că încălcarea, ce constă în încheierea contractelor de aprovizionare în cauză, face obiectul unui articol specific din dispozitivul deciziei în litigiu dovedeşte că această încălcare a fost calificată, prin decizia menţionată, ca o încălcare distinctă a articolului 81 CE. în plus, la articolul 3 din decizia în litigiu se dispune ca întreprinderile desemnate la articolele 1 şi 2 să înceteze <QUOT.START ID="QS0073" REF.END="QE0073" CODE="201E"/>încălcările menţionate la articolele respective<QUOT.END ID="QE0073" REF.START="QS0073" CODE="201D"/>, această formulare indicând în mod clar că este vorba despre încălcări distincte.</TXT></NP><?PAGE NO="I-935"?><NP><NO.P>103</NO.P><TXT>în sfârşit, contrar celor afirmate de recurentă, Tribunalul nu ar fi trebuit să deducă alte concluzii din constatările sale referitoare la punctul 164 din motivele deciziei în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>104</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte acest punct din motivele menţionate, Tribunalul a apreciat, la punctele 244 şi 245 din hotărârea atacată:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0074" REF.END="QE0074" CODE="201E"/>244</NO.P><TXT>[...] [t]rebuie constatat, în orice scop care s-ar dovedi util, că afirmaţia Comisiei care figurează în prima frază de la [punctul] 164 [din motivele] deciziei [în litigiu], potrivit căreia contractele de aprovizionare, care constituie încălcarea constatată la articolul 2, nu erau decât un mijloc de punere în aplicare a celei constatate la articolul 1, este excesivă, din moment ce această punere în aplicare constituia obiectivul celei de a doua încălcări, printre mai multe obiective şi efecte anticoncurenţiale conexe, dar distincte, într-adevăr, Tribunalul a statuat, în hotărârea JFE Engineering şi alţii/Comisia, [citată anterior], (punctele 569 şi următoarele), că principiul egalităţii de tratament nu a fost respectat de către Comisie, întrucât aceasta nu a ţinut seama de încălcarea constatată la articolul 2 din decizia [în litigiu] pentru stabilirea cuantumului amenzilor aplicate producătorilor europeni, în ciuda faptului că obiectul şi efectele încălcării menţionate depăşeau contribuţia acestora la perenitatea acordului Europa-Japonia (a se vedea în special punctul 571 din hotărârea menţionată).</TXT></NP><NP><NO.P>245</NO.P><TXT>Dacă inegalitatea de tratament arătată la punctul precedent a justificat în cele din urmă reducerea cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor japoneze, analiza eronată care o susţine nu justifică anularea articolului 2 din decizia [în litigiu], nici pe cea a articolului 1, în cadrul prezentei acţiuni.<QUOT.END ID="QE0074" REF.START="QS0074" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-936"?><NP><NO.P>105</NO.P><TXT>Astfel cum a relevat avocatul general la punctele 213-216 din concluziile sale, constatarea făcută de Tribunal la punctul 244 din hotărârea atacată semnifica numai că s-a apreciat în mod greşit de către Comisie că nu se impunea aplicarea unei amenzi suplimentare pentru încălcarea menţionată la articolul 2 din decizia în litigiu, întrucât contractele respective nu constituiau decât un mijloc de punere în aplicare a principiului respectării pieţelor naţionale, convenit în cadrul clubului Europa-Japonia (a se vedea punctul 20 din prezenta hotărâre). Această apreciere a Tribunalului nu are, aşadar, consecinţe în ceea ce priveşte însăşi constatarea încălcării menţionate la articolul 2 din decizia în litigiu şi nu justifică nicidecum anularea articolului menţionat</TXT></NP><NP><NO.P>106</NO.P><TXT>Având în vedere ansamblul considerentelor ce precedă, al şaselea motiv trebuie înlăturat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>G —</NO.P><TXT>Cu privire la al şaptelea motiv, întemeiat pe un abuz de putere, pe erori de drept şi pe o denaturare a faptelor în ceea ce priveşte efectele încălcării menţionate la articolul 2 din decizia în litigiu</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>107</NO.P><TXT>în opinia Dalmine, Tribunalul a denaturat faptele atunci când a considerat că respectivul contract de aprovizionare încheiat între Dalmine şi Corus limita concurenţa pe piaţa tuburilor neprelucrate şi filetate din Regatul Unit. Tribunalul ar fi considerat în mod greşit că, drept urmare a încheierii acestui contract, Dalmine s-a exclus practic de pe piaţa tuburilor netede şi filetate din Regatul Unit. în această privinţă, Dalmine subliniază că, în orice caz, nu putea să pătrundă pe piaţa din Regatul Unit a tuburilor OCTG premium, întrucât nu deţinea licenţa necesară.</TXT></NP><?PAGE NO="I-937"?><NP><NO.P>108</NO.P><TXT>Dalmine subliniază că acest contract de aprovizionare încheiat cu Corus priveşte tuburile neprelucrate, şi anume un produs care nu are nicio legătură cu piaţa relevantă. în consecinţă, acest contract nu ar putea fi considerat drept o modalitate de executare a pretinsului acord de împărţire a pieţelor naţionale menţionat la articolul 1 din decizia în litigiu. Dimpotrivă, contractul respectiv s-ar întemeia pe o logică comercială legală.</TXT></NP><NP><NO.P>109</NO.P><TXT>Potrivit Comisiei, Tribunalul a considerat în mod corect că Dalmine ar fi putut să obţină o licenţă care să îi permită să comercializeze tuburi OCTG premium pe piaţa din Regatul Unit dacă ar fi fost interesată de aceasta, dar că încheierea contractului de aprovizionare în discuţie excludea un asemenea interes şi elimina astfel întreprinderea Dalmine în calitate de potenţial concurent.</TXT></NP><NP><NO.P>110</NO.P><TXT>Comisia adaugă că, în lipsa contractului de aprovizionare menţionat, Dalmine ar fi putut fi totodată interesată să vândă mai multe tuburi OCTG standard pe această piaţă. Pe de altă parte, Comisia precizează că Dalmine vindea deja în Regatul Unit tuburi OCTG standard, pentru care nu era necesară nicio licenţă, şi că, prin urmare, argumentul acesteia potrivit căruia nu avea acces pe piaţa din Regatul Unit este lipsit de temei.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>111</NO.P><TXT>La punctul 179 din hotărârea atacată, Tribunalul a dat interpretarea următoare, necontestată în sine de către recurentă, contractelor de aprovizionare menţionate la articolul 2 din decizia în litigiu:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0075" REF.END="QE0075" CODE="201E"/>[...] în ansamblu, contractele împart, cel puţin începând cu <DATE ISO="19930809">9 august 1993</DATE>, nevoile întreprinderii Corus în ceea ce priveşte tuburile neprelucrate între ceilalţi trei producători europeni (40 % pentru Vallourec, 30 % pentru Dalmine şi 30 % pentru<?PAGE NO="I-938"?> Mannesmann). în plus, fiecare dintre aceştia prevede stabilirea preţului plătit de Corus pentru tuburile neprelucrate în funcţie de o formulă matematică ce ţine seama de preţul pe care îl obţinea pentru tuburile sale filetate.<QUOT.END ID="QE0075" REF.START="QS0075" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>112</NO.P><TXT>Având în vedere aceste clauze ale contractelor de aprovizionare, argumentele recurentei, care urmăresc în esenţă să dovedească absenţa oricărei legături, în ceea ce priveşte efectele contractelor menţionate asupra concurenţei, între tuburile neprelucrate, pe de o parte, şi tuburile filetate, pe de altă parte, nu ar putea fi admise. în această privinţă, departe de a fi comis o denaturare a faptelor, Tribunalul a expus în mod convingător, la punctul 181 din hotărârea atacată, efectele anticoncurenţiale ale contractelor de aprovizionare, nu numai pe piaţa tuburilor neprelucrate, dar şi pe cea a tuburilor filetate, în termenii următori:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0076" REF.END="QE0076" CODE="201E"/>Prin fiecare dintre contractele de aprovizionare, Corus i-a obligat pe cei trei concurenţi comunitari ai săi, astfel încât orice concurenţă efectivă sau potenţială din partea lor pe piaţa sa internă a dispărut, cu preţul sacrificării libertăţii sale de aprovizionare. într-adevăr, aceştia din urmă pierdeau din vânzările de tuburi neprelucrate dacă vânzările de tuburi filetate realizate de Corus scădeau. Pe de altă parte, marja de beneficiu realizată din vânzările de tuburi neprelucrate pe care cei trei furnizori s-au angajat să o realizeze se reducea de asemenea în funcţie de preţul obţinut de Corus pentru tuburile sale filetate şi se putea chiar transforma în pierdere. în aceste condiţii, era practic de neconceput ca cei trei producători să încerce să concureze efectiv cu Corus pe piaţa tuburilor filetate din Regatul Unit, în special în ceea ce priveşte preţurile [...].<QUOT.END ID="QE0076" REF.START="QS0076" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>113</NO.P><TXT>în măsura în care recurenta prezintă încheierea contractului său de aprovizionare cu Corus ca fiind o activitate comercială logică şi legală, este suficient să se constate că acest argument a fost în mod corect respins de către Tribunal la punctul 181, citat mai sus, din hotărârea atacată, precum şi la punctul 185 din aceeaşi hotărâre, potrivit căruia <QUOT.START ID="QS0077" REF.END="QE0077" CODE="201E"/>dacă nu ar fi existat contractele de aprovizionare, ceilalţi producători europeni în cauză, cu excepţia întreprinderii Corus, ar fi avut în mod normal, făcând abstracţie de regulile fundamentale, un interes comercial real sau cel puţin potenţial de a-i face concurenţă acesteia pe piaţa tuburilor filetate din Regatul Unit, precum şi de a concura între ei pentru aprovizionarea întreprinderii Corus cu tuburi neprelucrate<QUOT.END ID="QE0077" REF.START="QS0077" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-939"?><NP><NO.P>114</NO.P><TXT>în sfârşit, cu privire la argumentul recurentei potrivit căruia ea nu avea acces pe piaţa din Regatul Unit, în special pentru că nu dispunea de licenţă pentru vânzarea tuburilor OCTG premium, este suficient să se facă trimitere la analiza, întru totul corectă, făcută de Tribunal la punctul 186 din hotărârea atacată:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0078" REF.END="QE0078" CODE="201E"/>în ceea ce priveşte argumentele întreprinderii Dalmine referitoare la obstacolele practice care o împiedică să vândă direct tuburi OCTG premium şi standard pe piaţa din Regatul Unit, aceste obstacole nu sunt suficiente pentru a dovedi că nu ar fi putut niciodată să vândă acest produs pe piaţa menţionată în lipsa contractului de aprovizionare pe care 1-a încheiat cu Corus şi, ulterior, cu Vallourec. într-adevăr, presupunând că pe piaţa a tuburilor OCTG din Regatul Unit condiţiile ar fi evoluat în mod pozitiv, nu ar putea fi exclus că Dalmine ar fi putut obţine o licenţă care să îi permită să comercializeze tuburi filetate <QUOT.START ID="QS0079" REF.END="QE0079" CODE="00AB"/>premium<QUOT.END ID="QE0079" REF.START="QS0079" CODE="00BB"/> pe această piaţă sau că ar fi putut creşte producţia sa de tuburi OCTG standard în scopul de a le vinde acolo. Rezultă că, prin semnarea contractului de aprovizionare în cauză, aceasta a acceptat, în fapt, limitarea politicii sale comerciale [...].<QUOT.END ID="QE0078" REF.START="QS0078" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>115</NO.P><TXT>Având în vedere tot ceea ce precedă, al şaptelea motiv trebuie înlăturat</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>H —</NO.P><TXT>Cu privire la al optulea motiv, întemeiat pe erori de drept şi pe o denaturare a faptelor în ceea ce priveşte contextul economic al contractului de aprovizionare încheiat între Dalmine şi Corus</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>116</NO.P><TXT>Dalmine contestă aprecierea Tribunalului potrivit căreia clauzele contractului de aprovizionare încheiat cu Corus au o natură ilicită.</TXT></NP><?PAGE NO="I-940"?><NP><NO.P>117</NO.P><TXT>în această privinţă, Dalmine explică în special logica comercială a contractului în discuţie, aminteşte importanţa puterii de negociere a întreprinderii Corus în raport cu cea a potenţialilor furnizori şi reiterează afirmaţia sa potrivit căreia vindea tuburi OCTG standard pe piaţa din Regatul Unit cu caracter absolut marginal şi nu vindea deloc pe această piaţă tuburi OCTG premium.</TXT></NP><NP><NO.P>118</NO.P><TXT>Comisia susţine că acest motiv constă în reluarea argumentelor prezentate în faţa Tribunalului pentru a contesta natura anticoncurenţială a anumitor clauze din contractul de aprovizionare încheiat între Dalmine şi Corus şi, prin urmare, este inadmisibil</TXT></NP><NP><NO.P>119</NO.P><TXT>în orice caz, argumentul recurentei ar fi lipsit de orice temei. Comisia arată în special că interesele comerciale şi puterea de negociere ale uneia dintre părţi nu pot avea nicio influenţă asupra naturii ilicite a unui contract contrar articolului 81 CE.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>120</NO.P><TXT>Astfel cum rezultă de la punctele 111-113 din prezenta hotărâre, Tribunalul a constatat, motivat corespunzător, în mod corect şi fără a denatura faptele, că acele contracte de aprovizionare menţionate la articolul 2 din decizia în litigiu puteau să afecteze comerţul dintre statele membre şi aveau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în interiorul pieţei comune. în consecinţă, recurenta nu ar putea să conteste aprecierea Tribunalului potrivit căreia clauzele contractelor menţionate aveau o natură ilicită.</TXT></NP><?PAGE NO="I-941"?><NP><NO.P>121</NO.P><TXT>în măsura în care recurenta invocă anumite interese comerciale, precum şi puterea de negociere a uneia dintre părţile la contractele menţionate, trebuie să se arate, astfel cum a făcut-o avocatul general la punctele 229 şi 230 din concluziile sale, că aceste motive nu au fost invocate în mod expres în faţa Tribunalului şi, prin urmare, trebuie declarate inadmisibile în cadrul prezentului recurs (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="19940601">1 iunie 1994</DATE>, Comisia/Brazzelli Lualdi şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-136/92 P" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-1981">C-136/92 P, Rec, p. I-1981, punctul 59</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="19990708">8 iulie 1999</DATE>, Hercules Chemicals/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-51/92 P" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-4235">C-51/92 P, Rec, p. I-4235, punctul 58</REF.DOC.ECR>). Pe de altă parte, motivele menţionate nu ar putea în niciun caz să fie admise. Desigur, aprecierea conformităţii unui comportament cu articolul 81 alineatul (1) CE trebuie să fie făcută în contextul său economic (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20060406">6 aprilie 2006</DATE>, General Motors/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-551/03 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-3173">C-551/03 P, Rec, p. I-3173, punctul 66</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20060713">13 iulie 2006</DATE>, Comisia/Volkswagen, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-74/04 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-6585">C-74/04 P, Rec, p. I-6585, punctul 45</REF.DOC.ECR>). Cu toate acestea, chiar presupunând că afirmaţiile recurentei ar fi fondate, acestea nu sunt de natură a dovedi că posibilitatea oricărei concurenţe eficiente era exclusă de contextul economic (a se vedea, prin analogie, hotărârea din <DATE ISO="19990708">8 iulie 1999</DATE>, Montecatini/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-235/92 P" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-4539">C-235/92 P, Rec, p. I-4539, punctul 127</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>122</NO.P><TXT>Prin urmare, al optulea motiv trebuie, de asemenea, înlăturat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Cu privire la al nouălea motiv, întemeiat pe erori de drept şi pe lipsa motivării gravităţii încălcării</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>123</NO.P><TXT>Dalmine susţine că gravitatea încălcării imputate trebuie să fie apreciată în funcţie de mărimea pieţei relevante, deoarece aceasta constituie unicul parametru strict obiectiv. O apreciere a gravităţii încălcării care ar face abstracţie de acest criteriu obiectiv ar fi ilogică şi fondată pe elemente care lipsesc din jurisprudenţă, din Regulamentul nr. 17 şi din Liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor<?PAGE NO="I-942"?> aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 şi al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="009" DATE.PUB="1998" PAGE.FIRST="3">JO 1998, C 9, p. 3</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 08/vol 3, p. 69, denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0080" REF.END="QE0080" CODE="201E"/>liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor<QUOT.END ID="QE0080" REF.START="QS0080" CODE="201D"/>). în consecinţă, Tribunalul ar fi constatat în mod greşit că dimensiunea pieţei relevante nu era decât un element pertinent printre altele pentru calculul amenzii.</TXT></NP><NP><NO.P>124</NO.P><TXT>Dalmine prezintă în continuare argumente care urmăresc să demonstreze nerespectarea de către Comisie, contrar celor afirmate de Tribunal, a criteriilor stabilite prin liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor, respectiv natura încălcării, impactul real asupra pieţei şi mărimea pieţei geografice relevante. Dalmine concluzionează că încălcarea pretinsă nu ar putea fi calificată ca fiind <QUOT.START ID="QS0081" REF.END="QE0081" CODE="201E"/>foarte gravă<QUOT.END ID="QE0081" REF.START="QS0081" CODE="201D"/>. în plus, Tribunalul ar fi omis să motiveze în mod corespunzător această calificare. Acesta s-ar fi limitat la a lua act de aprecierile Comisiei, fără a se pronunţa asupra pertinenţei şi temeiniciei acestora.</TXT></NP><NP><NO.P>125</NO.P><TXT>în sfârşit, Dalmine reproşează Tribunalului că nu a ţinut seama de dimensiunea fiecăreia dintre întreprinderile destinatare ale deciziei în litigiu. Aceasta consideră că este contrar oricărui criteriu de drept şi de echitate să îi fie aplicată o sancţiune egală cu cea reţinută, spre exemplu, în ceea ce priveşte Nippon Steel, care are o cifră de afaceri anuală mult mai ridicată decât a sa. Pe de altă parte, caracterul disproporţionat al amenzii care i-a fost aplicată ar fi demonstrat de faptul că suma de bază a amenzii reprezintă echivalentul a 16 % din vânzările produselor în cauză, în 1998, pe piaţa mondială, a 38 % din cele efectuate pe piaţa comunitară şi a 95 % din cele efectuate în Germania, Franţa, Italia şi Regatul Unit în perioada încălcării constatate.</TXT></NP><NP><NO.P>126</NO.P><TXT>Comisia aminteşte în primul rând că, potrivit liniilor directoare privind metoda de stabilire a amenzilor, dimensiunea pieţei relevante nu constituie decât unul dintre elementele care trebuie luate în considerare pentru evaluarea gravităţii încălcării.</TXT></NP><?PAGE NO="I-943"?><NP><NO.P>127</NO.P><TXT>în continuare, Comisia susţine că au fost aplicate în mod corect criteriile stabilite prin liniile directoare menţionate. Aceasta explică în special că un cartel poate, prin natura încălcării sau deoarece afectează o parte importantă a pieţei comune, să fie calificat ca reprezentând o <QUOT.START ID="QS0082" REF.END="QE0082" CODE="201E"/>încălcare foarte gravă<QUOT.END ID="QE0082" REF.START="QS0082" CODE="201D"/>, chiar dacă priveşte un produs ale cărui vânzări nu reprezintă o cifră de afaceri deosebit de importantă pe piaţa menţionată.</TXT></NP><NP><NO.P>128</NO.P><TXT>în sfârşit, Comisia subliniază că rezultă din liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor că diferenţierea amenzii în funcţie de cifra de afaceri a întreprinderilor implicate nu constituie o obligaţie, ci o posibilitate.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>129</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudenţe constante, gravitatea încălcărilor dreptului comunitar al concurenţei trebuie să fie stabilită în funcţie de numeroase elemente, cum ar fi circumstanţele particulare ale cauzei, contextul acesteia şi efectul descurajant al amenzilor, fără a fi fost stabilită o listă imperativă sau exhaustivă de criterii care trebuie să fie luate în considerare în mod obligatoriu (hotărârea Limburgse Vinyl Maatschappij şi alţii/Comisia, citată anterior, punctul 465, şi hotărârea din <DATE ISO="20050628">28 iunie 2005</DATE>, Dansk Rørindustri şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-189/02 P+C-202/02 P+C-205/02 P—C-208/02 P+C-213/02 P" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-5425">C-189/02 P, C-202/02 P, C-205/02 P-C-208/02 P şi C-213/02 P, Rec., p. I-5425, punctul 241</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>130</NO.P><TXT>Printre elementele de natură a fi avute în vedere la aprecierea gravităţii încălcărilor figurează comportamentul fiecărei întreprinderi, rolul avut de fiecare dintre acestea la stabilirea înţelegerii, profitul pe care l-au putut obţine din aceasta, dimensiunea lor şi valoarea mărfurilor în cauză, precum şi riscul pe care îl reprezintă încălcările<?PAGE NO="I-944"?> de acest tip pentru obiectivele Comunităţii (a se vedea în acest sens hotărârile citate anterior Musique Diffusion française şi alţii/Comisia, punctul 129, şi Dansk Rørindustri şi alţii/Comisia, punctul 242).</TXT></NP><NP><NO.P>131</NO.P><TXT>Punctul 1 A din liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor precizează că <QUOT.START ID="QS0083" REF.END="QE0083" CODE="201E"/>[l]a evaluarea gravităţii încălcării, trebuie să se ţină seama de natura sa, de impactul real asupra pieţei, atunci când acesta poate fi măsurat, şi de mărimea pieţei geografice relevante<QUOT.END ID="QE0083" REF.START="QS0083" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>132</NO.P><TXT>în consecinţă, contrar celor susţinute de recurentă, Tribunalul a arătat în mod corect la punctul 259 din hotărârea atacată că dimensiunea pieţei relevante nu era decât un element pertinent printre altele pentru a aprecia gravitatea încălcării şi pentru a stabili cuantumul amenzii.</TXT></NP><NP><NO.P>133</NO.P><TXT>în continuare, în ceea ce priveşte argumentaţia întreprinderii Dalmine potrivit căreia Tribunalul, în mod greşit şi fără o motivare suficientă, a confirmat aplicarea de către Comisie a liniilor directoare privind metoda de stabilire a amenzilor şi calificarea încălcării ca fiind <QUOT.START ID="QS0084" REF.END="QE0084" CODE="201E"/>foarte gravă<QUOT.END ID="QE0084" REF.START="QS0084" CODE="201D"/>, trebuie amintit că aceasta beneficiază de o largă putere de apreciere şi că metoda de calcul prevăzută de liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor cuprinde diferite elemente de flexibilitate (hotărârea din <DATE ISO="20060629">29 iunie 2006</DATE>, SGL Carbon/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-308/04 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-5977">C-308/04 P, Rec, p. I-5977, punctele 46 şi 47</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>134</NO.P><TXT>Cu toate acestea, este de competenţa Curţii să verifice dacă Tribunalul a apreciat în mod corect exercitarea de către Comisie a puterii de apreciere menţionate (hotărârea SGL Carbon/Comisia, citată anterior, punctul 48).</TXT></NP><?PAGE NO="I-945"?><NP><NO.P>135</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie amintit în primul rând că Tribunalul a rezumat în mod corect la punctele 263-265 din hotărârea atacată aplicarea de către Comisie a criteriilor stabilite prin liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0085" REF.END="QE0085" CODE="201E"/>263</NO.P><TXT>[...] la [punctul] 161 [din motivele] deciziei [în litigiu], Comisia s-a întemeiat în mod esenţial pe natura comportamentului ilicit al tuturor întreprinderilor pentru a-şi fundamenta concluzia potrivit căreia încălcarea constatată la articolul 1 din decizia [în litigiu] este <QUOT.START ID="QS0086" REF.END="QE0086" CODE="00AB"/>foarte gravă<QUOT.END ID="QE0086" REF.START="QS0086" CODE="00BB"/>. în această privinţă, Comisia a invocat natura anticoncurenţială gravă şi care aduce atingere bunei funcţionări a pieţei interne a acordului de împărţire a pieţelor sancţionat, caracterul intenţionat al nelegalităţii şi natura secretă şi instituţionalizată a sistemului instituit pentru restrângerea concurenţei. Totodată, Comisia a ţinut seama, la acelaşi [punct] 161, de faptul că <QUOT.START ID="QS0087" REF.END="QE0087" CODE="00AB"/>cele patru state membre în cauză reprezintă majoritatea consumului de [tuburi] OCTG şi de [ţevi de transport] fără sudură din Comunitate şi, în consecinţă, reprezintă o piaţă geografică întinsă<QUOT.END ID="QE0087" REF.START="QS0087" CODE="00BB"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>264</NO.P><TXT>în schimb, Comisia a constatat, la [punctul] 160 [din motivele] deciziei în litigiu, că <QUOT.START ID="QS0088" REF.END="QE0088" CODE="00AB"/>impactul real al încălcării asupra pieţei a fost limitat<QUOT.END ID="QE0088" REF.START="QS0088" CODE="00BB"/>, întrucât cele două produse specifice la care se referă încălcarea, şi anume tuburile OCTG standard şi ţevile de transport <QUOT.START ID="QS0089" REF.END="QE0089" CODE="00AB"/>proiect<QUOT.END ID="QE0089" REF.START="QS0089" CODE="00BB"/>, nu reprezentau decât 19 % din consumul comunitar de tuburi OCTG şi de ţevi de transport fără sudură şi că tuburile sudate puteau acoperi o parte a cererii de tuburi fără sudură, datorită progreselor tehnologice.</TXT></NP><NP><NO.P>265</NO.P><TXT>Astfel, la [punctul] 162 [din motivele] deciziei [în litigiu], Comisia, după ce a încadrat această încălcare în categoria încălcărilor <QUOT.START ID="QS0090" REF.END="QE0090" CODE="00AB"/>foarte grave<QUOT.END ID="QE0090" REF.START="QS0090" CODE="00BB"/>, în temeiul factorilor enumeraţi la [punctul] 161, a subliniat cantitatea relativ redusă a vânzărilor produselor în discuţie de către destinatarii deciziei [în litigiu] în cele patru state membre implicate (73 de milioane de euro pe an). Această<?PAGE NO="I-946"?> referire la dimensiunea pieţei afectate corespunde evaluării impactului limitat al încălcării asupra pieţei de la [punctul 160 din motivele] deciziei [în litigiu]. Prin urmare, Comisia a decis să aplice un cuantum determinat în funcţie de gravitate de numai zece milioane de euro. Or, liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor prevăd, în principiu, un cuantum <QUOT.START ID="QS0091" REF.END="QE0091" CODE="00AB"/>de cel puţin 20 de milioane [de euro]<QUOT.END ID="QE0091" REF.START="QS0091" CODE="00BB"/> pentru o încălcare din aceeaşi categorie.<QUOT.END ID="QE0085" REF.START="QS0085" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>136</NO.P><TXT>Rezultă din analiza efectuată de Comisie, astfel cum este rezumată mai sus, că s-a ţinut seama de cele trei criterii enumerate la punctul 1 A din liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor la determinarea gravităţii încălcării. Prin urmare, Tribunalul a arătat în mod corect, la punctul 260 din hotărârea atacată, <QUOT.START ID="QS0092" REF.END="QE0092" CODE="201E"/>că, deşi Comisia nu a invocat în mod expres liniile directoare în decizia [în litigiu], aceasta a determinat totuşi cuantumul amenzii aplicate recurentei aplicând metoda de calcul pe care a prevăzut-o în cuprinsul acestora<QUOT.END ID="QE0092" REF.START="QS0092" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>137</NO.P><TXT>La punctele 266-271 din hotărârea atacată, Tribunalul a analizat <QUOT.START ID="QS0093" REF.END="QE0093" CODE="201E"/>dacă abordarea Comisiei expusă [la punctele 263-265 din aceeaşi hotărâre] este nelegală în lumina argumentele prezentate de Dalmine<QUOT.END ID="QE0093" REF.START="QS0093" CODE="201D"/> în termenii următori:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0094" REF.END="QE0094" CODE="201E"/>267</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte argumentele prezentate de Dalmine referitoare la pieţele relevante, trebuie constatat că [punctele] 35 şi 36 [din motivele] deciziei [în litigiu] redau definiţia pieţelor geografice în cauză, astfel cum acestea ar trebui să existe în mod normal, făcând abstracţie de acorduri ilicite având ca obiect sau ca efect scindarea acestora în mod artificial. Rezultă în continuare din decizia [în litigiu], citită în ansamblul său, în particular [de la punctele] 53-77 [din motivele acesteia], că reguli specifice care variau de la o piaţă la alta şi care rezultau din negocierile comerciale purtate în interiorul clubului<?PAGE NO="I-947"?> Europa-Japonia determinau comportamentul producătorilor japonezi şi europeni pe fiecare piaţă naţională sau, în anumite cazuri, pe piaţa dintr-o anumită regiune a lumii.</TXT></NP><NP><NO.P>268</NO.P><TXT>Astfel, trebuie respinse ca nefiind pertinente argumentele prezentate de Dalmine privind procentele reduse ale pieţelor mondiale şi europene ale tuburilor OCTG standard şi ale ţevilor de transport <QUOT.START ID="QS0095" REF.END="QE0095" CODE="00AB"/>proiect<QUOT.END ID="QE0095" REF.START="QS0095" CODE="00BB"/> reprezentate de vânzările acestor produse realizate de cei opt destinatari ai deciziei [în litigiu]. într-adevăr, tocmai faptul că încălcarea constatată la articolul 1 din decizia [în litigiu] a avut ca obiect, precum şi, cel puţin într-o anumită măsură, ca efect excluderea fiecăruia dintre destinatarii menţionaţi de pe pieţele naţionale ale celorlalte întreprinderi, printre care piaţa celor mai mari patru state membre ale Comunităţilor Europene, în ceea ce priveşte consumul de tuburi din oţel, constituie o încălcare <QUOT.START ID="QS0096" REF.END="QE0096" CODE="00AB"/>foarte gravă<QUOT.END ID="QE0096" REF.START="QS0096" CODE="00BB"/>, conform aprecierii care figurează în decizia [în litigiu].</TXT></NP><NP><NO.P>269</NO.P><TXT>în această privinţă, argumentaţia prezentată de Dalmine referitoare la cantitatea redusă a vânzărilor de tuburi OCTG standard şi la importanţa tuburilor sudate pentru a face concurenţă ţevilor de transport <QUOT.START ID="QS0097" REF.END="QE0097" CODE="00AB"/>proiect<QUOT.END ID="QE0097" REF.START="QS0097" CODE="00BB"/> pe propria piaţă internă nu este pertinentă, din moment ce participarea sa la încălcarea constând în împărţirea pieţelor rezultă din angajamentul pe care şi 1-a asumat de a nu vinde produsele menţionate în decizia [în litigiu] pe alte pieţe. Astfel, chiar presupunând că circumstanţele pe care le invocă sunt stabilite în mod temeinic, acestea nu ar putea infirma concluzia la care a ajuns Comisia în ceea ce priveşte gravitatea încălcării săvârşite de Dalmine.</TXT></NP><NP><NO.P>270</NO.P><TXT>în plus, trebuie arătat că faptul, invocat de Dalmine, că încălcarea constatată la articolul 1 din decizia [în litigiu] nu priveşte decât două produse specifice, şi anume tuburile OCTG standard şi ţevile de transport <QUOT.START ID="QS0098" REF.END="QE0098" CODE="00AB"/>proiect<QUOT.END ID="QE0098" REF.START="QS0098" CODE="00BB"/>, iar nu toate tuburile OCTG şi toate ţevile de transport, a fost menţionat de<?PAGE NO="I-948"?> Comisie în mod explicit la [punctul] 160 [din motivele] deciziei [în litigiu] ca fiind un factor care limita impactul real al încălcării asupra pieţei (a se vedea punctul 264 de mai sus). în mod similar, Comisia a făcut referire, în cadrul aceluiaşi [punct] 160, la concurenţa în creştere din partea tuburilor sudate (a se vedea de asemenea punctul 264 de mai sus). în consecinţă, se impune constatarea că aceste elemente au fost deja luate în considerare de către Comisie în decizia [în litigiu], cu ocazia aprecierii gravităţii încălcării.</TXT></NP><NP><NO.P>271</NO.P><TXT>în lumina celor ce precedă, trebuie considerat că reducerea, evocată la punctul 265 de mai sus, a cuantumului amenzii determinat în funcţie de gravitate la 50 % din suma minimă reţinută în mod obişnuit pentru o infracţiune <QUOT.START ID="QS0099" REF.END="QE0099" CODE="00AB"/>foarte gravă<QUOT.END ID="QE0099" REF.START="QS0099" CODE="00BB"/> ţine seama în mod corespunzător de impactul limitat al încălcării pe piaţa în cauză.<QUOT.END ID="QE0094" REF.START="QS0094" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>138</NO.P><TXT>Se impune constatarea că, prin aceste consideraţii, Tribunalul s-a pronunţat în mod rezonabil şi coerent asupra factorilor esenţiali reţinuţi pentru evaluarea gravităţii încălcării şi că a răspuns în mod temeinic la argumentele invocate de Dalmine. Contrar celor susţinute de recurentă, Tribunalul nu s-a limitat să ia act de aprecierile Comisiei, ci a examinat în mod detaliat problema ridicată de Dalmine dacă, pentru evaluarea gravităţii încălcării, Comisia a apreciat în mod corect efectele acesteia asupra pieţei relevante. în plus, prin aprecierea potrivit căreia încălcarea constatată la articolul 1 din decizia în litigiu era oricum <QUOT.START ID="QS0100" REF.END="QE0100" CODE="201E"/>foarte gravă<QUOT.END ID="QE0100" REF.START="QS0100" CODE="201D"/>, întrucât avea ca obiect şi, cel puţin într-o anumită măsură, ca efect excluderea fiecăreia dintre cele opt destinatare ale deciziei în litigiu de pe pieţele naţionale ale celorlalte întreprinderi, Tribunalul a subliniat în mod corect gravitatea intrinsecă semnificativă a încălcărilor constând în împărţirea pieţelor naţionale în cadrul Comunităţii.</TXT></NP><NP><NO.P>139</NO.P><TXT>Mai mult, astfel cum Tribunalul a arătat de asemenea în mod corect, impactul limitat, în cauză, al încălcării asupra pieţei fusese deja avut în vedere în mod adecvat, Comisia determinând cuantumul amenzii în funcţie de gravitatea încălcării la numai zece milioane de euro.</TXT></NP><?PAGE NO="I-949"?><NP><NO.P>140</NO.P><TXT>Prin ultimul aspect invocat în cadrul prezentului motiv, recurenta reproşează Tribunalului că nu a ţinut seama de dimensiunea individuală a întreprinderilor destinatare ale deciziei în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>141</NO.P><TXT>Or, astfel cum Curtea a statuat deja, Comisia nu este obligată, în cadrul determinării cuantumului amenzilor în funcţie de gravitatea şi durata încălcării în discuţie, să efectueze calculul amenzii pornind de la sume întemeiate pe cifra de afaceri a întreprinderilor în cauză. Desigur, Comisiei îi este permis să ţină seama de cifra de afaceri a întreprinderii în cauză, dar nu trebuie să se atribuie acestei cifre o importanţă disproporţionată faţă de alte elemente de apreciere (hotărârea Dansk Rørindustri şi alţii/Comisia, citată anterior, punctele 255 şi 257). paragraf din liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor corespunde acestei jurisprudenţe. Acesta prevede că <QUOT.START ID="QS0101" REF.END="QE0101" CODE="201E"/>ar putea fi necesar ca în anumite cazuri să se aplice ponderări la cuantumurile determinate [...] pentru a se ţine seama de ponderea specifică şi, prin urmare, de impactul real al comportamentului infracţional al fiecărei întreprinderi asupra concurenţei, în special atunci când există o diferenţă considerabilă între dimensiunile întreprinderilor care comit o încălcare de acelaşi tip<QUOT.END ID="QE0101" REF.START="QS0101" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>142</NO.P><TXT>Punctul 1 A al şaselea</TXT></NP><NP><NO.P>143</NO.P><TXT>Tribunalul a indicat în mod corect la punctul 282 din hotărârea atacată că din utilizarea expresiei <QUOT.START ID="QS0102" REF.END="QE0102" CODE="201E"/>în anumite cazuri<QUOT.END ID="QE0102" REF.START="QS0102" CODE="201D"/> şi a sintagmei <QUOT.START ID="QS0103" REF.END="QE0103" CODE="201E"/>în special<QUOT.END ID="QE0103" REF.START="QS0103" CODE="201D"/> în paragraful menţionat din liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor rezultă că o ponderare în funcţie de dimensiunea individuală a întreprinderilor nu reprezintă o etapă de calcul sistematică pe care Comisia şi-a impus-o, ci o posibilitate de flexibilitate pe care şi-a acordat-o în cauzele care necesită aceasta, mai ales în funcţie de împrejurările cauzei. Mai mult, această competenţă de apreciere este redată de asemenea în expresia <QUOT.START ID="QS0104" REF.END="QE0104" CODE="201E"/>ar putea fi necesar<QUOT.END ID="QE0104" REF.START="QS0104" CODE="201D"/>, care figurează în acelaşi paragraf.</TXT></NP><?PAGE NO="I-950"?><NP><NO.P>144</NO.P><TXT>Tribunalul a dedus în mod corect din aceste consideraţii, la punctul 283 din hotărârea atacată, că <QUOT.START ID="QS0105" REF.END="QE0105" CODE="201E"/>în ceea ce priveşte oportunitatea de a efectua o ponderare a amenzilor în funcţie de dimensiunea fiecărei întreprinderi, Comisia a păstrat o anumită marjă de apreciere. Astfel, Comisia nu este obligată, în cadrul determinării cuantumului amenzilor, să asigure, în cazul în care amenzile sunt aplicate mai multor întreprinderi implicate în aceeaşi încălcare, că valoarea finală a amenzilor reflectă diferenţierea între întreprinderile în cauză în ceea ce priveşte cifra de afaceri globală a acestora [...]<QUOT.END ID="QE0105" REF.START="QS0105" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>145</NO.P><TXT>Această apreciere era cu atât mai potrivită cu cât toate întreprinderile destinatare ale deciziei în litigiu erau întreprinderi de dimensiuni mari, împrejurare care a determinat Comisia să nu efectueze o diferenţiere a cuantumurilor reţinute pentru amenzi (a se vedea punctul 165 din motivele deciziei în litigiu). în această privinţă, Tribunalul a constatat în mod pertinent cele ce urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0106" REF.END="QE0106" CODE="201E"/>284</NO.P><TXT>[...] Dalmine contestă această analiză şi susţine că este una dintre cele mai mici întreprinderi destinatare ale deciziei [în litigiu], cifra sa de afaceri în 1998 fiind de numai 667 de milioane de euro. într-adevăr, se impune constatarea că, în ceea ce priveşte cifra de afaceri globală, pentru toate produsele, diferenţa dintre Dalmine şi cea mai mare dintre întreprinderile în cauză, şi anume Nippon [Steel Corp.], a cărei cifră de afaceri în 1998 era de <FT TYPE="NUMBER">13489</FT> de milioane de euro, este semnificativă.</TXT></NP><NP><NO.P>285</NO.P><TXT>Cu toate acestea, Comisia a subliniat în memoriul său în apărare, fără a fi contrazisă de Dalmine, că aceasta din urmă nu este nici o întreprindere mică şi nici mijlocie. într-adevăr, Recomandarea 96/280/CE a Comisiei din <DATE ISO="19960403">3 aprilie 1996</DATE> privind definiţia întreprinderilor mici şi mijlocii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="107" DATE.PUB="1996" PAGE.FIRST="4">JO L 107, p. 4</REF.DOC.OJ>), aplicabilă la momentul adoptării deciziei atacate, precizează în special că asemenea întreprinderi trebuie să aibă mai puţin de 250 de angajaţi şi să aibă fie o cifră de afaceri anuală care să nu depăşească 40 de milioane de euro, fie un bilanţ anual care să nu depăşească 27 de milioane de euro. în<?PAGE NO="I-951"?> Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din <DATE ISO="20030506">6 mai 2003</DATE> privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="124" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="36">JO L 124, p. 36</REF.DOC.OJ>), aceste ultime două praguri au fost modificate în sensul majorării acestora, fiind stabilite la 50 de milioane şi, respectiv, 43 de milioane de euro.</TXT></NP><NP><NO.P>286</NO.P><TXT>Tribunalul nu deţine cifrele privind numărul de salariaţi angajaţi de Dalmine, nici pe cele privitoare la bilanţul anual al acesteia, dar trebuie constatat că cifra de afaceri a Dalmine în 1998 era de zece ori mai mare decât limita prevăzută în recomandările succesive ale Comisiei în ceea ce priveşte acest criteriu. Astfel, trebuie apreciat, în temeiul informaţiilor prezentate Tribunalului, că nu a fost comisă nicio eroare de către Comisie atunci când aceasta a constatat, la [punctul] 165 [din motivele] deciziei [în litigiu], că toate întreprinderile cărora le-a fost adresată decizia [în litigiu] erau de mari dimensiuni.<QUOT.END ID="QE0106" REF.START="QS0106" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>146</NO.P><TXT>în măsura în care recurenta invocă totodată, pentru a dovedi caracterul disproporţionat al amenzii, faptul că valoarea de bază a acesteia reprezintă echivalentul a 16 % din propriile vânzări ale produselor în cauză în 1998 pe piaţa mondială, a 38 % din cele efectuate pe piaţa comunitară şi a 95 % din cele efectuate în Franţa, Germania, Italia şi Regatul Unit pe perioada încălcării constatate, trebuie amintit că limita maximă de 10 % menţionată la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 se raportează la cifra de afaceri globală a întreprinderii în cauză şi că numai cuantumul final al amenzii trebuie să respecte această limită (hotărârile Dansk Rørindustri şi alţii/Comisia, citată anterior, punctul 278, şi SGL Carbon/Comisia, citată anterior, punctul 82). întrucât Dalmine nu a contestat constatarea de la punctul 287 din hotărârea atacată, potrivit căreia cuantumul amenzii aplicate prin decizia în litigiu, respectiv 10,8 milioane de euro, nu reprezenta decât aproximativ 1,62 % din cifra sa de afaceri mondială, care era în 1998 de 667 de milioane de euro, aceasta nu ar mai putea invoca disproporţia vădită dintre amenda menţionată şi dimensiunea întreprinderii sale.</TXT></NP><NP><NO.P>147</NO.P><TXT>întrucât niciunul dintre argumentele invocate de recurentă nu poate fi admis, al nouălea motiv trebuie înlăturat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-952"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>J —</NO.P><TXT>Cu privire la al zecelea motiv, întemeiat pe erori de drept şi pe lipsa motivării în ceea ce priveşte durata încălcării şi circumstanţele atenuante</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>148</NO.P><TXT>Dalmine susţine că ar fi trebuit să se ţină seama de anumite circumstanţe atenuante, cum ar fi rolul său minor şi pasiv în realizarea încălcării constatate la articolul 1 din decizia în litigiu şi faptul că încălcarea a încetat încă de la primele intervenţii ale Comisiei. Chiar dacă nu ar fi trebuit să se ţină seama în mod automat de aceste circumstanţe, Comisia ar fi trebuit să indice motivele pentru care nu a redus cuantumul amenzii în acest temei. Tribunalul ar fi trebuit să constate şi să sancţioneze această lipsă de motivare.</TXT></NP><NP><NO.P>149</NO.P><TXT>Pe de altă parte, ar rezulta din cea de a doua circumstanţă atenuantă invocată că durata încălcării săvârşite de Dalmine a fost mai mică şi că hotărârea atacată cuprinde contradicţii în această privinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>150</NO.P><TXT>în sfârşit, Dalmine invocă o încălcare a principiului egalităţii de tratament, constând în faptul că nu a fost apreciată cooperarea sa în timpul procedurii administrative în acelaşi mod în care a fost apreciată cea a întreprinderii Vallourec.</TXT></NP><NP><NO.P>151</NO.P><TXT>Comisia aminteşte că, în materie de amenzi, Tribunalul exercită o competenţă de fond şi că, în cauză, a făcut aplicarea corectă a acestei competenţe prin detalierea în hotărârea atacată a motivelor pentru care circumstanţele atenuante invocate de Dalmine nu puteau fi reţinute. în cadrul punctelor respective din hotărârea<?PAGE NO="I-953"?> menţionată, Tribunalul ar fi constatat în special în mod corect că Dalmine nu încetase încălcarea ca urmare a intervenţiei Comisiei şi că nivelul de cooperare al întreprinderii Dalmine nu era echivalent cu cel al întreprinderii Vallourec.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Aprecierea Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>152</NO.P><TXT>în primul rând, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare între Dalmine şi Vallourec la momentul stabilirii amenzii, trebuie amintit că, deşi în cadrul unui recurs Curtea nu poate substitui, pentru motive de echitate, aprecierea Tribunalului cu propria apreciere pronunţă, în exercitarea competenţei sale de fond, asupra cuantumului amenzilor aplicate unor întreprinderi ca urmare a încălcării de către acestea a dreptului comunitar, cu toate acestea, exercitarea unei asemenea competenţe nu poate da naştere, cu ocazia determinării cuantumului amenzilor respective, unei discriminări între întreprinderile care au participat la un acord sau la o practică concertată contrară articolului 81 alineatul (1) CE (hotărârea din <DATE ISO="20001116">16 noiembrie 2000</DATE>, Sarrió/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-291/98 P" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-9991">C-291/98 P, Rec, p. I-9991, punctele 96 şi 97</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea Limburgse Vinyl Maatschappij şi alţii/Comisia, citată anterior, punctul 617).</TXT></NP><NP><NO.P>153</NO.P><TXT>Cu toate acestea, recursul trebuie să indice argumente juridice care să susţină în mod specific motivul întemeiat pe încălcarea principiului egalităţii de tratament, sub sancţiunea inadmisibilităţii motivului menţionat (hotărârea Limburgse Vinyl Maatschappij şi alţii/Comisia, citată anterior, punctul 618).</TXT></NP><NP><NO.P>154</NO.P><TXT>în speţă, astfel cum s-a amintit la punctul 19 din prezenta hotărâre, Comisia a aplicat o reducere de 40 % cuantumului amenzii aplicate întreprinderii Vallourec şi o reducere de 20 % cuantumului celei aplicate întreprinderii Dalmine, pentru a ţine seama de faptul că cele două întreprinderi cooperaseră cu Comisia în etapa procedurii administrative.</TXT></NP><?PAGE NO="I-954"?><NP><NO.P>155</NO.P><TXT>Se impune constatarea că, în măsura în care recurenta contestă aprecierea Tribunalului, formulată la punctul 344 din hotărârea atacată, potrivit căreia <QUOT.START ID="QS0107" REF.END="QE0107" CODE="201E"/>dacă răspunsurile furnizate de Dalmine la întrebări au avut o anumită utilitate pentru Comisie, acestea nu fac decât să confirme, într-un mod mai puţin precis şi explicit, unele dintre informaţiile deja furnizate de Vallourec prin intermediul declaraţiilor domnului Verluca<QUOT.END ID="QE0107" REF.START="QS0107" CODE="201D"/>, argumentaţia sa este de natură faptică şi, prin urmare, trebuie respinsă ca fiind inadmisibilă. Prin urmare, nu aparţine Curţii competenţa, în cadrul prezentului recurs, de a controla constatarea făcută de Tribunal la punctul 345 din hotărârea atacată, potrivit căreia <QUOT.START ID="QS0108" REF.END="QE0108" CODE="201E"/>informaţiile furnizate Comisiei de către Dalmine înainte de trimiterea [comunicării privind obiecţiunile] nu sunt comparabile cu cele furnizate de Vallourec şi nu sunt suficiente pentru a justifica o reducere a amenzii aplicate întreprinderii Dalmine mai mare decât procentul de 20 % care i-a fost acordat pentru necontestarea faptelor. într-adevăr, dacă această lipsă a contestării faptelor a putut uşura în mod semnificativ munca Comisiei, situaţia este diferită în ceea ce priveşte informaţiile furnizate de către Dalmine anterior emiterii [comunicării privind obiecţiunile]<QUOT.END ID="QE0108" REF.START="QS0108" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>156</NO.P><TXT>în continuare, în ceea ce priveşte argumentaţia recurentei referitoare la rolul său minor şi pasiv în realizarea încălcării constatate la articolul 1 din decizia în litigiu, Tribunalul a făcut trimitere, la punctul 327 din hotărârea atacată, la analiza efectuată la punctele 280-297 din aceeaşi hotărâre, potrivit căreia</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0109" REF.END="QE0109" CODE="201E"/>288</NO.P><TXT>[...] trebuie amintit [...] că argumentele prezentate de Dalmine în ceea ce priveşte importanţa redusă a vânzărilor de tuburi OCTG standard şi importanţa tuburilor sudate pentru a face concurenţă ţevilor de transport <QUOT.START ID="QS0110" REF.END="QE0110" CODE="00AB"/>proiect<QUOT.END ID="QE0110" REF.START="QS0110" CODE="00BB"/> pe propria piaţă internă nu sunt pertinente, întrucât participarea sa la încălcarea constând într-un acord de împărţire a pieţelor rezultă din angajamentul pe care aceasta şi 1-a asumat de a nu vinde produsele în cauză pe alte pieţe [...]. Astfel, chiar presupunând că împrejurările pe care ea le invocă sunt stabilite în mod temeinic, acestea nu ar putea infirma concluzia la care Comisia a ajuns în ceea ce priveşte gravitatea încălcării săvârşite de Dalmine.</TXT></NP><?PAGE NO="I-955"?><P>[...]</P><NP><NO.P>290</NO.P><TXT>în măsura în care Dalmine este singurul membru italian al clubului Europa-Japonia, se impune constatarea că participarea sa la acest acord a fost suficientă pentru extinderea ariei sale de aplicare geografică la teritoriul unui stat membru al Comunităţii. în consecinţă, trebuie constatat că participarea sa la încălcare a avut un impact care nu este de neglijat asupra pieţei comunitare. într-adevăr, această circumstanţă este mult mai pertinentă, în ceea ce priveşte aprecierea impactului concret al participării Dalmine la încălcarea constatată la articolul 1 din decizia [în litigiu] asupra pieţelor produselor menţionate la articolul respectiv, decât o simplă comparare a cifrei de afaceri globale a fiecărei întreprinderi.</TXT></NP><P>[...]</P><NP><NO.P>294</NO.P><TXT>De asemenea, în ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia Dalmine a avut un rol pasiv în cadrul înţelegerii, comportament care ar constitui o circumstanţă atenuantă, în conformitate cu prima liniuţă a punctului 3 din liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor, trebuie subliniat că această societate nu neagă faptul că a participat la întâlnirile clubului Europa-Japonia. [...]</TXT></NP><NP><NO.P>295</NO.P><TXT>în speţă, Dalmine nici măcar nu pretinde că participarea sa la întâlnirile clubului Europa-Japonia a fost mai sporadică decât cea a celorlalţi membri ai clubului, ceea ce ar fi putut, eventual, justifica aplicarea unei reduceri în favoarea sa [...]. în plus, aceasta nu invocă nici circumstanţe specifice, nici<?PAGE NO="I-956"?> probe susceptibile să demonstreze că atitudinea sa în cursul reuniunilor respective era pur pasivă sau lipsită de spirit critic. Dimpotrivă, astfel cum s-a arătat la punctul 290 de mai sus, piaţa italiană a fost inclusă în acordul de împărţire a pieţelor numai datorită prezenţei sale în clubul Europa-Japonia. [...]<QUOT.END ID="QE0109" REF.START="QS0109" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>157</NO.P><TXT>întrucât această analiză nu este viciată de nicio eroare de drept, Tribunalul a considerat în mod corect că rolul întreprinderii Dalmine la realizarea încălcării constatate la articolul 1 din decizia în litigiu nu era nici minor, nici exclusiv pasiv sau lipsit de spirit critic şi, prin urmare, că nicio circumstanţă atenuantă nu trebuia să fie reţinută în această privinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>158</NO.P><TXT>în sfârşit, în ceea ce priveşte pretinsa încetare a încălcării încă de la primele intervenţii ale Comisiei, Tribunalul a arătat la punctele 328 şi 329 din hotărârea atacată <QUOT.START ID="QS0111" REF.END="QE0111" CODE="201E"/>că <QUOT.START ID="QS0112" REF.END="QE0112" CODE="00AB"/>încetarea încălcărilor de îndată ce intervine Comisia<QUOT.END ID="QE0112" REF.START="QS0112" CODE="00BB"/>, menţionată la punctul 3 din liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor, nu poate, în mod logic, să constituie o circumstanţă atenuantă decât dacă există motive pentru a se presupune că întreprinderile în cauză au fost determinate să înceteze comportamentele lor anticoncurenţiale prin intervenţiile în discuţie<QUOT.END ID="QE0111" REF.START="QS0111" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0113" REF.END="QE0113" CODE="201E"/>că o reducere cu acest titlu a cuantumului amenzii nu ar putea fi aplicată în cazul în care încălcarea încetase deja anterior datei primelor intervenţii ale Comisiei sau în cazul în care o decizie fermă de încetare fusese deja luată de aceste întreprinderi anterior acestei date<QUOT.END ID="QE0113" REF.START="QS0113" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>159</NO.P><TXT>în speţă, astfel cum s-a arătat la punctul 6 din prezenta hotărâre, Comisia a decis să iniţieze o investigaţie în noiembrie 1994 şi a efectuat primele verificări în decembrie 1994.</TXT></NP><?PAGE NO="I-957"?><NP><NO.P>160</NO.P><TXT>La punctele 331 şi 332 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că încălcarea care a dat naştere amenzii aplicate întreprinderii Dalmine, şi anume încălcarea constatată la articolul 1 din decizia în litigiu, încetase sau cel puţin era în curs de a înceta în momentul în care Comisia a efectuat verificări la 1 şi <DATE ISO="19941202">2 decembrie 1994</DATE>. în consecinţă, a concluzionat în mod corect că încetarea menţionată nu poate constitui o circumstanţă atenuantă în ceea ce priveşte determinarea cuantumului amenzii.</TXT></NP><NP><NO.P>161</NO.P><TXT>Rezultă din tot ceea ce precedă că al zecelea motiv trebuie înlăturat.</TXT></NP><NP><NO.P>162</NO.P><TXT>întrucât niciunul dintre motivele invocate de Dalmine nu poate fi admis, recursul acesteia trebuie respins.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Cu privire la cheltuielile de judecată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>163</NO.P><TXT>Potrivit articolului 122 primul paragraf din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunţă asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 69 alineatul (2) din regulamentul menţionat, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din acelaşi regulament, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Comisia a solicitat obligarea Dalmine la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenţii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-958"?><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară şi hotărăşte:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Respinge recursul</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Obligă Dalmine SpA la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>