<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0600502701.case.xml"><NO.CASE>C-424/05 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0424</NO.CELEX><NO.SEQ>0006.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>5029</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>5050</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>22</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MENGOZZI — CAUZA C-424/05 P</LEFT><RIGHT>COMISIA/HOSMAN-CHEVALIER</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Paolo Mengozzi</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070315">15 martie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: italiana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin hotărârea pronunţată la <DATE ISO="20050913">13 septembrie 2005</DATE>, Hosman-Chevalier/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-72/04" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-3265">T-72/04, Rec., p. II-3265</REF.DOC.ECR>.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>hotărârea atacată<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>), Tribunalul de Primă Instanţă (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Tribunalul<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), admiţând în parte acţiunea formulată de doamna Hosman-Chevalier, a anulat Deciziile din 8 aprilie şi din <DATE ISO="20031029">29 octombrie 2003</DATE> prin care Comisia Comunităţilor Europene a refuzat să acorde reclamantei beneficiul indemnizaţiei de expatriere şi al indemnizaţiei de instalare, prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a), respectiv la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf din anexa VII la Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene, în versiunea în vigoare la data desfăşurării faptelor în speţă (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>statutul<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, Curtea este chemată să se pronunţe asupra recursului introdus de către Comisie împotriva hotărârii atacate.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Contextul normativ de referinţă</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 69 din statut, indemnizaţia de expatriere este egală cu 16 % din totalul salariului de bază, al alocaţiei pentru locuinţă şi al alocaţiei pentru creşterea copilului la care are dreptul un funcţionar.</TXT></NP><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut, indemnizaţia de expatriere se acordă:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>(a)</NO.P><TXT>funcţionarului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>care nu are şi nu a avut niciodată cetăţenia statului pe teritoriul căruia se află locul său de repartizare</P><P>şi</P></ITEM><?PAGE NO="I-5030"?><ITEM><P>care, în mod obişnuit, nu a locuit şi nu şi-a exercitat activitatea profesională principală pe teritoriul european al statului respectiv, în perioada de cinci ani care se încheie cu şase luni înainte de angajarea sa în muncă. Pentru aplicarea prezentei dispoziţii, situaţiile ce rezultă din serviciile efectuate pentru un alt stat sau organizaţie internaţională nu se iau în considerare<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>.</P></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Faptele</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Potrivit reconstituirii faptelor efectuate de către Tribunal, doamna Hosman-Chevalier (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>intimata<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>), cetăţean austriac, a studiat şi a lucrat în Austria până la <DATE ISO="19950514">14 mai 1995</DATE>. Din <DATE ISO="19950515">15 mai 1995</DATE> până la <DATE ISO="19960317">17 martie 1996</DATE>, aceasta a lucrat în Belgia pentru Verbindungsbüro des Landes Tyrol (Oficiul Landului Tyrol) situat la Bruxelles.</TXT></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Din <DATE ISO="19960318">18 martie 1996</DATE> până la <DATE ISO="20021115">15 noiembrie 2002</DATE>, intimata a făcut parte din personalul Reprezentanţei Permanente a Republicii Austria pe lângă Uniunea Europeană la Bruxelles (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>RPA<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>), În această perioadă, şi-a exercitat activitatea mai întâi pentru Verbindungstelle der Bundesländer (oficiul de legătură al Länder, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>VB<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>) şi, ulterior, pentru Österreichischer Gewerkschaftsbund (federaţia sindicatelor austriece, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>OGB<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20021116">16 noiembrie 2002</DATE>, intimata a fost angajată în cadrul Comisiei, în calitate de funcţionar. Perioada de cinci ani menţionată la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din anexa VII la statut, denumită <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>perioada de referinţă<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/>, a fost stabilită între <DATE ISO="19970516">16 mai 1997</DATE> şi <DATE ISO="20020515">15 mai 2002</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Prin nota din <DATE ISO="20030408">8 aprilie 2003</DATE>, Direcţia Generală <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Personal şi Administraţie<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/> a Comisiei a informat-o pe intimată că nu i se putea acorda indemnizaţia de expatriere, deoarece nu erau îndeplinite condiţiile de acordare a acesteia.</TXT><P>Prin Decizia din <DATE ISO="20031029">29 octombrie 2003</DATE>, autoritatea împuternicită să facă numiri a respins reclamaţia formulată de către intimată împotriva deciziei cuprinse în nota din <DATE ISO="20030408">8 aprilie 2003</DATE>. Respingerea se întemeia pe motivul că activitatea profesională exercitată de către intimată la Bruxelles în cursul perioadei de referinţă nu putea fi considerată <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>servicii efectuate pentru un alt stat<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/> în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut.</P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5031"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Tribunalului şi hotărârea atacată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20040220">20 februarie 2004</DATE>, intimata a solicitat anularea Deciziei de respingere din <DATE ISO="20031029">29 octombrie 2003</DATE> şi obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Prin hotărârea atacată, Tribunalul a declarat acţiunea fondată în parte şi a anulat decizia atacată, precum şi Decizia din <DATE ISO="20030408">8 aprilie 2003</DATE>, deoarece concluziile intimatei trebuiau să fie interpretate în sensul că urmăreau să obţină şi anularea acestui din urmă act<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea atacată (punctul 1 din dispozitiv).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Hotărârea se întemeia pe admiterea celui de al doilea motiv invocat, dedus din încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Tribunalul a considerat că nu este util să se pronunţe asupra celorlalte două motive invocate de către intimată, întemeiate pe o eroare de apreciere a faptelor şi pe încălcarea principiului egalităţii de tratament.</P></NOTE>, etapele raţionamentului Tribunalului fiind următoarele.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, după ce a amintit fundamentul prevederii conţinute de articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea atacată (punctele 27 şi 28).</P></NOTE>, Tribunalul a precizat că noţiunea de stat, relevantă pentru aplicarea ultimei teze de la a doua liniuţă a acestei prevederi, <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>are în vedere numai statul ca persoană juridică subiect unitar de drept internaţional şi organele sale de guvernământ<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem (punctul 29).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Tribunalul a examinat în continuare dacă serviciile furnizate de intimată în cadrul RPA în cursul perioadei de referinţă trebuiau considerate a fi servicii efectuate pentru un stat, în sensul prevederii menţionate anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Tribunalul a indicat, la punctul 30 din considerentele hotărârii atacate, că <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>nu se contestă faptul că serviciile prestate pentru autorităţi precum reprezentanţa permanentă a unui stat membru pe lângă Uniunea Europeană sau ambasadele unui stat trebuie considerate servicii efectuate pentru un stat, în sensul articolului 4 [alineatul (1) litera (a)] din anexa VII la statut<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>La punctele 31-36 din această hotărâre, Tribunalul, bazându-se pe diferite elemente din dosar, a constatat că, pe întreaga perioadă de referinţă, intimata fusese funcţionar în cadrul RPA, că se supunea autorităţii ierarhice a reprezentantului permanent al<?PAGE NO="I-5032"?> Republicii Austria şi că avea un statut similar celui al altor funcţionari aflaţi la post în cadrul RPA. Pe baza acestor elemente, Tribunalul a concluzionat că serviciile furnizate de intimată pentru RPA în cursul perioadei de referinţă trebuiau să fie considerate ca fiind servicii efectuate pentru Republica Austria.</TXT></NP><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>La punctele 37-41 din hotărârea atacată, Tribunalul a înlăturat argumentele invocate în sens contrar de către Comisie, întemeiate pe împrejurarea că, în cadrul RPA, intimata lucrase pentru anumite organisme menite să apere alte interese decât cele ale statului. În special, Tribunalul a replicat că cerinţa unei aplicări uniforme a dreptului comunitar, precum şi principiul egalităţii se opuneau posibilităţii de a face trimitere la dreptul intern al unui stat membru pentru a interpreta o prevedere de drept comunitar, mai puţin în cazul în care această trimitere este expres prevăzută de această dispoziţie sau dacă o interpretare autonomă a acesteia nu este posibilă. În speţă, potrivit Tribunalului, această trimitere nu era necesară, deoarece era neîndoielnic că reprezentanţa permanentă face parte dintre organele de stat în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem (punctul 40).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>La punctul 42 din hotărârea atacată, Tribunalul a afirmat că era <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>suficient ca o persoană să îşi fi exercitat activitatea profesională pentru un organism care aparţine statului în sensul menţionat, precum o reprezentanţă permanentă, pentru ca aceasta să se încadreze pe deplin în excepţia prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut, oricare ar fi funcţiile particulare şi specifice exercitate de către aceasta în cadrul organului amintit<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>. În continuare, Tribunalul a precizat că altfel <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>ar fi fost necesar să se efectueze o analiză detaliată a îndatoririlor şi funcţiilor îndeplinite din punct de vedere al dreptului intern, ceea ce ar fi fost contrar cerinţelor menţionate anterior<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>, luând în considerare în special împrejurarea că <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>revine în exclusivitate fiecărui stat membru competenţa de a-şi organiza serviciile în modul pe care îl consideră cel mai adecvat şi de a determina astfel obiectivele şi funcţiile pe care le atribuie funcţionarilor şi angajaţilor săi<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>În temeiul acestor motive, Tribunalul a concluzionat că în mod greşit Comisia refuzase să neutralizeze perioada în care intimata lucrase pentru RPA, excluzând-o pe aceasta în mod nelegal de la beneficiul indemnizaţiei de expatriere prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut şi al indemnizaţiei de instalare asociate acesteia, prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din aceeaşi anexă. În consecinţă, Tribunalul a anulat deciziile în litigiu în măsura în care prin acestea se refuza acordarea indemnizaţiilor amintite către intimată<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem (punctele 42-47 şi 51 şi dispozitiv 1). În schimb, acţiunea a fost respinsă pentru partea privitoare la neacordarea diurnei, deopotrivă contestată de către intimată (a se vedea punctul 52 şi dispozitiv 2).</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5033"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Curţii şi concluziile părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Prin înscrisul depus la <DATE ISO="20051129">29 noiembrie 2005</DATE> la grefa Curţii, Comisia a declarat recurs împotriva hotărârii atacate.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>Comisia a solicitat Curţii:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>Intimata a solicitat Curţii:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>respingerea recursului ca vădit inadmisibil sau, în subsidiar, ca nefondat;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Analiză juridică</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la admisibilitate</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>În principal, intimata contestă admisibilitatea recursului, susţinând că prin acesta se tinde, în realitate, să se obţină reevaluarea de către Curte a faptelor cercetate deja de către Tribunal în cadrul hotărârii atacate.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>În opinia noastră, motivul privind inadmisibilitatea acţiunii trebuie respins. Contrar celor susţinute de către intimată, recursul se întemeiază pe un motiv de drept dedus din greşita interpretare şi aplicare de către Tribunal a articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la fond</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>În susţinerea acţiunii formulate, Comisia invocă un motiv unic, întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea condiţiei privind<?PAGE NO="I-5034"?> <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>situaţiile ce rezultă din serviciile efectuate pentru un alt stat<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>, menţionată la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din anexa VII la statut.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>Potrivit Comisiei, Tribunalul a considerat în mod greşit că, pentru îndeplinirea acestei condiţii, era suficient ca persoana însărcinată cu efectuarea acestor servicii să fie integrată din punct de vedere funcţional şi/sau organizational în cadrul unui organ al acestui stat, precum o reprezentanţă permanentă pe lângă Uniunea Europeană (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>RP<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>). Această poziţie ar rezulta implicit, însă în mod necesar, de la punctele 31-36 din hotărârea atacată şi ar fi ulterior confirmată la punctul 42 din aceasta.</TXT></NP><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Comisia consideră că, dimpotrivă, condiţia menţionată impune existenţa unui raport juridic direct între persoana interesată şi statul respectiv, raport care nu poate fi dedus din simplul element al integrării din punct de vedere funcţional şi/sau organizational în cadrul unei autorităţi a statului.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>În sprijinul opiniei sale, Comisia susţine, în primul rând, că însuşi fundamentul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut, astfel cum a fost indicat de instanţa comunitară, presupune că, în perioada de referinţă, funcţionarul a cărui situaţie este supusă evaluării din perspectiva acestei prevederi a fost direct subordonat statului respectiv în temeiul unui raport contractual ori legal.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>În al doilea rând, aceasta remarcă aspectul că prevederea în cauză constituie o excepţie de la condiţiile de acordare a indemnizaţiei de expatriere şi trebuie, ca atare, să facă obiectul unei interpretări restrictive.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>În al treilea rând, Comisia consideră că interpretarea acestei prevederi, astfel cum este redată în hotărârea atacată, se îndepărtează atât de jurisprudenţa Tribunalului privind condiţia referitoare la <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>servicii efectuate pentru un alt stat<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>, cât şi de jurisprudenţa prin care se face aplicarea condiţiei alternative privind <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>serviciile efectuate pentru o organizaţie internaţională<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>. În ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în acest din urmă context, Comisia face trimitere în special la hotărârile Nevin/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20020911">11 septembrie 2002</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-127/00, RecFP" YEAR="2002" PAGE.ECR="II-781" PAGE.SUM="I-A-149">T-127/00, RecFP, p. I-A-149 şi II-781, punctul 51</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> şi Lo Giudice/Parlamentul European<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19950322">22 martie 1995</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-43/93, RecFP" YEAR="1995" PAGE.ECR="II-189" PAGE.SUM="I-A-57">T-43/93, RecFP, p. I-A-57 şi II-189, punctul 36</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în cadrul cărora Tribunalul a exclus posibilitatea ca, în lipsa unui raport contractual, constitutiv al unei legături juridice directe, între funcţionar şi instituţia pentru care au fost efectuate serviciile, să se considere îndeplinite condiţiile de aplicare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut în privinţa serviciilor efectuate pentru o organizaţie internaţională. Comisia consideră că, pentru a putea aprecia dacă sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a uneia dintre ipotezele pentru a căror<?PAGE NO="I-5035"?> legiferare au fost adoptate prevederile menţionate (servicii efectuate pentru un alt stat şi servicii efectuate pentru o organizaţie internaţională), este necesar ca evaluarea să se întemeieze pe criterii de interpretare omogene, în caz contrar existând riscul privării de coerenţă a sistemului.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Comisia conchide că, în cadrul hotărârii atacate, Tribunalul, încălcând dreptul comunitar, a omis să cerceteze dacă exista un raport juridic direct între intimată şi Republica Austria, condiţie care nu este îndeplinită în speţă, deoarece, în cursul perioadei de referinţă, intimata a fost angajată iniţial de către Verbindungstelle der Bundesländer şi ulterior de către Österreichischer Gewerkschaftsbund.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>Intimata contestă, considerându-le lipsite de orice temei, toate argumentele invocate de către Comisie şi arată că hotărârea atacată este lipsită de viciile denunţate de către această instituţie.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Observaţii introductive</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Pentru corecta delimitare a obiectului prezentei cauze, trebuie remarcat, cu titlu introductiv, că, deşi hotărârea atacată conţine o definiţie a noţiunii <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>stat<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>, la care se referă articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Este necesar să amintim că, la punctul 29 din hotărârea atacată, Tribunalul a declarat că <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>[n]oţiunea de stat prevăzută la acest articol nu se referă la stat în calitate de persoană juridică şi de subiect unitar de drept internaţional şi la organele sale de guvernare<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>. În continuare, la punctul 40 din această hotărâre, Tribunalul a precizat că, în măsura în care acest lucru este posibil, noţiunea trebuie interpretată în mod autonom, fără raportare la dreptul statelor membre.</P></NOTE>, raţionamentul pe baza căruia Tribunalul a anulat deciziile în litigiu, astfel cum reiese acesta în principal de la punctele 31-36 şi 42 ale motivării, a făcut inutilă adoptarea unei poziţii a Tribunalului cu privire la aspectul dacă această noţiune includea organismele cu care intimata se afla în raport direct de subordonare în cadrul exercitării activităţii profesionale în cursul perioadei de referinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>În consecinţă, nici motivul invocat de către Comisie în susţinerea recursului introdus, prin care se urmăreşte contestarea validităţii motivelor pentru care Tribunalul a considerat că, indiferent de natura acestor organisme, între intimată şi Republica Austria exista raportul cerut pentru aplicarea prevederii în cauză, nici argumentele invocate de către intimată, care se limitează la a contesta afirmaţiile Comisiei, nu privesc definiţia noţiunii de stat adoptate în cadrul hotărârii atacate.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>A stabili dacă această definiţie este sau nu corectă nu face parte din obiectul cauzei,<?PAGE NO="I-5036"?> iar prezenta procedură, cel puţin din perspectiva unei simple cercetări a legalităţii hotărârii atacate<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Pentru motivele pe care le vom expune în continuare, considerăm că prezentul recurs nu trebuie admis şi că, prin urmare, Curtea poate decide să soluţioneze în mod definitiv cauza statuând asupra fondului acesteia.</P></NOTE>, nu impune Curţii să se pronunţe cu privire la acest aspect.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>Chiar dacă are în vedere aceeaşi prevedere din statut, prezenta cauză ridică, prin urmare, o altă problemă de interpretare decât aceea care face obiectul cauzelor Salvador Garcia/Comisia, C-7/06 P, Herrero Romeu/Comisia, C-8/06 P, Salazar Brier/Comisia, C-9/06 P, De Bustamante Tello/Consiliul, C-10/06 P şi Adam/Comisia, C-211/06 P, în prezent pendinte la Curte.</TXT></NP><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>în cadrul acestor cauze, reclamanţii, funcţionari cărora le-a fost refuzată acordarea indemnizaţiei de expatriere, lucraseră la Bruxelles, înainte de a fi angajaţi de către Comisie, în cadrul unor diferite organisme însărcinate cu apărarea intereselor entităţi-lor-subdiviziuni teritoriale ale statului<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Sunt avute în vedere diferite comunităţi autonome din Spania şi un land, în cazul reclamantei din cauza Adam/Comisia, citată anterior.</P></NOTE>. în niciunul dintre cazurile respective, între reclamanţii şi reprezentanţa permanentă a statelor cărora le aparţineau entităţile respective nu existaseră raporturi care să poată fi considerate a fi asimilabile raporturilor dintre intimată şi RPA în prezenta cauză. în cauzele menţionate anterior, Curtea este, prin urmare, chemată să se pronunţe asupra noţiunii <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>stat<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/> în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut, pentru a determina dacă noţiunea menţionată include entităţile respective.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>în schimb, prezenta cauză are ca obiect un aspect diferit, privitor la condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea considera că activitatea exercitată de către funcţionarul al cărui drept de a beneficia de indemnizaţia de expatriere trebuie verificat include <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>situaţii ce rezultă din serviciile efectuate pentru un alt stat<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>, ceea ce ar permite <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>neutralizarea<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/> perioadelor corespunzătoare, astfel cum prevede articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut. Curtea va trebui să decidă în special dacă, în acest scop, este suficient ca serviciile să fie furnizate de către o persoană integrată din punct de vedere funcţional şi organizational în cadrul unei autorităţi a statului, indiferent dacă organismele pentru care au fost efectuate serviciile respective sunt incluse în noţiunea de stat în sensul acestei prevederi.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>Odată clarificate aceste aspecte, este necesar să trecem rapid în revistă principalele contribuţii ale jurisprudentei la interpretarea<?PAGE NO="I-5037"?> noţiunii <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>situaţii ce rezultă din serviciile efectuate pentru un alt stat sau organizaţie internaţională<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>Deşi Curtea nu s-a pronunţat decât izolat asupra acestui aspect, există, în schimb, o jurisprudenţă abundentă în materie, chiar dacă nu perfect univocă, a Tribunalului, pe care considerăm oportun să o amintim, dat fiind că, între altele, Comisia reproşează instanţei de fond faptul că s-ar fi îndepărtat de propria jurisprudenţă anterioară. Hotărârile pe care le vom evoca în continuare conţin elemente utile pentru (i) identificarea naturii şi a fundamentului prevederilor cuprinse la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut, precum şi pentru (ii) definirea condiţiilor de aplicare a acestora.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Analiza jurisprudenţei</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>i)</NO.P><TXT>Cu privire la natura şi fundamentul prevederilor cuprinse la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Am indicat deja că, în privinţa interpretării prevederii în cauză, în jurisprudenţă Tribunalului au fost adoptate soluţii care nu sunt întotdeauna convergente. Acesta este cazul în special în ceea ce priveşte calificarea dispoziţiilor cuprinse în articolul menţionat.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>în cadrul hotărârii Vardakas/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19930330">30 martie 1993</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-4/92" YEAR="1993" PAGE.ECR="II-357">T-4/92, Rec, p. II-357</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, pornind de la o interpretare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut care, în opinia noastră, nu este conformă cu conţinutul acestei prevederi, Tribunalul a afirmat că a doua liniuţă ultima teză a dispoziţiei amintite constituie o <HT TYPE="ITALIC">excepţie la excepţie,</HT> care, ca atare, trebuie interpretată <HT TYPE="ITALIC">extensiv</HT><NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 34. Tribunalul a ajuns la această concluzie după ce a indicat că această dispoziţie se inserează în cadrul unei prevederi ce cuprinde trei niveluri: regula, pe baza căreia funcţionarii care nu au şi nu au avut niciodată cetăţenia statului pe teritoriul căruia se găseşte sediul instituţiei care i-a angajat au dreptul la indemnizaţia de expatriere (prima liniuţă); excepţia, în temeiul căreia funcţionarul care, în cadrul perioadei de referinţă, a locuit sau a lucrat în mod obişnuit pe teritoriul statului respectiv nu poate beneficia de această indemnizaţie (a doua liniuţă); excepţia de la excepţie, care permite neutralizarea situaţiilor ce rezultă din serviciile efectuate pentru un alt stat sau organizaţie internaţională (a doua liniuţă ultima teză).</P></NOTE>. în aceeaşi hotărâre, comparând prevederile cuprinse la literele (a) şi (b) ale articolului 4 alineatul (1) din anexa VII la statut<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII, indemnizaţia de expatriere se acordă <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>funcţionarului care are sau a avut cetăţenia statului pe teritoriul căruia este situat locul său de repartizare şi care, în perioada de 10 ani care se încheie la angajarea în muncă, a locuit în mod obişnuit în afara teritoriului european al statului respectiv pentru alte motive decât cele legate de exercitarea atribuţiilor în serviciul unui stat sau al unei organizaţii internaţionale<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/>.</P></NOTE>, Tribunalul a conchis că expresia <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>situaţii ce rezultă din serviciile efectuate pentru un alt stat sau organizaţie internaţională<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/>, de la litera (a), <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>[are] un domeniu de aplicare mult mai extins<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/> decât expresia <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>exercitarea atribuţiilor în serviciul unei organizaţii internaţionale<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/>, utilizată la litera (b), şi că, prin urmare, <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>autorii statutului au utilizat termeni cuprinzători atunci când au<?PAGE NO="I-5038"?> dorit să acorde funcţionarilor indemnizaţia de expatriere, în timp ce, atunci când au dorit să îi priveze de aceasta, au recurs la termeni restrictivi<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 36.</P></NOTE>. De aici, Tribunalul a dedus că <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>intenţia legiuitorului [...] a fost să acorde în mod extensiv beneficiul indemnizaţiei de expatriere<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 37.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, în cadrul hotărârii Olesen/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20050630">30 iunie 2005</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-190/03, RecFP" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-805" PAGE.SUM="I-A-181">T-190/03, RecFP, p. I-A-181 şi II-805</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Tribunalul a considerat că, deoarece reprezintă o <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/><HT TYPE="ITALIC">excepţie</HT> de la condiţiile de acordare a indemnizaţiei de expatriere<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 47 (sublinierea noastră).</P></NOTE>, articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut trebuie să facă obiectul unei interpretări <HT TYPE="ITALIC">stricte</HT><NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Avocatul general Darmon se exprimase deja în acest sens în concluziile prezentate în cauza De Angelis/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="246/83" YEAR="1985" PAGE.ECR="1253">246/83, Rec, p. 1253</REF.DOC.ECR>). Jurisprudenţa Curţii califică adesea dispoziţia în cauză drept <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>derogare<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/>.</P></NOTE>. în cadrul acestei hotărâri, Tribunalul a precizat de asemenea că o interpretare strictă a prevederii în cauză se impune şi în virtutea faptului că aceasta are ca obiect acordarea de avantaje financiare<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 48.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>Trebuie să precizăm că niciuna dintre aceste abordări nu ni se pare deplin convingătoare.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Nu putem împărtăşi interpretarea cuprinsă în hotărârea Vardakas/Comisia, citată anterior, care, în opinia noastră, este contrară textului articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut, din care rezultă că prima şi a doua liniuţă ale acestei prevederi cuprind norme care enunţă condiţiile (ambele negative) care trebuie să fie îndeplinite cumulativ pentru a dobândi dreptul la indemnizaţia de expatriere în temeiul acestei prevederi, în timp ce niciun element nu permite să se deducă existenţa unui raport de tip regulă-exceptie între aceste norme<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cu alte cuvinte, în opinia noastră, condiţia pentru acordarea indemnizaţiei de expatriere nu este atât a nu avea cetăţenia statului pe teritoriul căruia este situat locul de repartizare, ci mai curând situaţia efectivă de <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>expatriere<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/> în care se găseşte funcţionarul în momentul angajării. Această interpretare pare de asemenea susţinută de litera (b) a articolului 4 alineatul (1) din anexa VII la statut, care prevede că şi funcţionarul care are cetăţenia statului pe teritoriul căruia se situează locul de repartizare poate, în anumite condiţii, să beneficieze de indemnizaţia de expatriere.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nici orientarea adoptată în cadrul hotărârii Olesen/Comisia nu ni se pare mai convingătoare.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>într-adevăr, ne întrebăm dacă dispoziţia a cărei interpretare face obiectul prezentei cauze poate cu adevărat să fie considerată <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>o excepţie de la condiţiile de acordare a indemnizaţiei de expatriere<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/>. în primul rând, atât din locul în care este plasată în cadrul textului, cât şi din termenii <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>pentru aplicarea prezentei dispoziţii<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/> de la începutul enunţului rezultă că aceasta face trimitere <HT TYPE="ITALIC">exclusiv</HT> la condiţia menţionată la a doua liniuţă a articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut, mai precis la funcţionarul care <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>în mod obişnuit, nu a locuit şi nu şi-a exercitat activitatea profesională principală pe teritoriul statului respectiv<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/> în cadrul perioadei de referinţă. în al doilea rând,<?PAGE NO="I-5039"?> opinăm că aceasta prevede un <HT TYPE="ITALIC">criteriu de aplicare</HT> a normei ce precedă, mai curând decât o excepţie sau o derogare de la această normă<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Pentru a putea considera că între două norme există o relaţie de la regulă la excepţie sau de tip regulă-derogare, trebuie ca excepţia sau derogarea să acorde anumitor situaţii, în lipsa cărora ar fi aplicabilă regula, efecte diferite de cele ce ar rezulta prin aplicarea regulii. Or, în speţă, dispoziţia care se presupune că reprezintă regula prevede că, în cadrul perioadei de referinţă, funcţionarul care a locuit sau şi-a exercitat activitatea profesională principală, în mod obişnuit, pe teritoriul statului unde este situat locul său de repartizare (descrierea situaţiei) nu are dreptul la indemnizaţia de expatriere (efect). Dispoziţia care se presupune că reprezintă excepţia sau derogarea prevede că situaţiile ce rezultă din servicii efectuate pentru un alt stat sau organizaţie internaţională (descrierea situaţiei) nu se iau în considerare (efect). Or, această din urmă prevedere nu are ca efect eliminarea din sfera de aplicare a primei dispoziţii a anumitor situaţii care ar face parte din această sferă, reglementându-le în mod diferit: funcţionarul care a efectuat servicii pentru un alt stat în cadrul perioadei de referinţă nu are în mod automat dreptul la indemnizaţia de expatriere (efect ce s-ar fi produs dacă situaţia era eliminată din sfera de aplicare a regulii prin excepţie sau derogare), ci are numai dreptul ca această perioadă în cadrul căreia şi-a exercitat activitatea să fie neutralizată în ceea ce priveşte calculul perioadei de referinţă. în opinia noastră, de aici rezultă că dispoziţia în cauză nu introduce o excepţie sau o derogare de la condiţia enunţată la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut, ci se limitează la a prevedea un criteriu de aplicare a acestei condiţii.</P></NOTE>. în orice caz, dacă poate fi vorba despre o derogare, aceasta priveşte numai modalităţile de calcul al perioadei de referinţă pentru aplicarea normei respective, iar nu condiţia enunţată de aceasta, deoarece această condiţie trebuie totuşi să fie respectată chiar şi de către cei care, după ce au efectuat servicii pentru un alt stat sau organizaţie internaţională, au dreptul să obţină neutralizarea acestor perioade de activitate<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="19880531">31 mai 1988</DATE>, Nuñez/ Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="211/87" YEAR="1988" PAGE.ECR="2791">211/87, Rec, p. 2791</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Pe de altă parte - chiar fără a aprofunda problematica transpunerii în domeniul funcţiei publice a principiului, elaborat de către Curte în cadrul unui domeniu distinct<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Acela al subvenţiilor acordate în cadrul politicii agricole comune.</P></NOTE>, potrivit căruia prevederile dreptului comunitar care conferă dreptul la prestaţii financiare provenite din resurse comunitare sunt de strictă interpretare<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Şi anume o operaţiune efectuată constant de către Tribunal începând cu hotărârea pronunţată la <DATE ISO="19900308">8 martie 1990</DATE>, Schwedler/Parlamentul European (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-41/89" YEAR="1990" PAGE.ECR="II-79">T-41/89, Rec, p. II-79</REF.DOC.ECR>) (a se vedea, între altele, hotărârea Olesen/Comisia, citată anterior, punctul 48 şi jurisprudenţa citată). în concluziile pe care le-a prezentat în cauza având ca obiect recursul împotriva hotărârii Schwedler/Parlamentul European, citată anterior, avocatul general Tesauro a criticat cu privire la acest aspect considerentele acestei hotărâri a Tribunalului (hotărârea din <DATE ISO="19911128">28 noiembrie 1991</DATE>, Schwedler/Parlamentul European, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-132/90 P" YEAR="1991" PAGE.ECR="I-5745">C-132/90 P, Rec, p. I-5745</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> -, în opinia noastră, este necesar a preciza că trimiterea făcută de Tribunal la interpretarea restrictivă a prevederii în cauză trebuie cel mult înţeleasă ca excluzând recurgerea la o interpretare prin analogie şi nu poate, în niciun mod, să justifice o interpretare a acestei dispoziţii prin care să se modifice domeniul său de aplicare şi să se contrazică conţinutul său ori să limiteze sfera sa <QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>naturală<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/> de aplicare.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte fundamentul prevederii cuprinse la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut şi, în mod mai general, instituţia indemnizaţiei de expatriere, jurisprudenţa oferă, în schimb, indicaţii univoce.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Astfel cum au afirmat în repetate rânduri Curtea şi Tribunalul, <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>indemnizaţia de<?PAGE NO="I-5040"?> expatriere are ca scop să compenseze cheltuielile şi dezavantajele specifice ce rezultă din exercitarea permanentă a funcţiunilor în cadrul unui stat în care funcţionarul nu a stabilit legături durabile înainte de intrarea sa în funcţie<QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, între altele, hotărârea Curţii din <DATE ISO="19750220">20 februarie 1975</DATE>, Airola/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="21/74" YEAR="1975" PAGE.ECR="221">21/74, Rec, p.' 221, punctul 8</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="19841009">9 octombrie 1984</DATE>, Witte/Parlamentul European (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="188/83" YEAR="1984" PAGE.ECR="3465">188/83, Rec, p. 3465, punctul 8</REF.DOC.ECR>), hotărârea De Angelis/Comisia, citată anterior (punctul 13), hotărârea din <DATE ISO="19870624">24 iunie 1987</DATE>, von Neuhoff von der Ley/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="61/85" YEAR="1987" PAGE.ECR="2853">61/85, Rec, p. 2853, punctul 7</REF.DOC.ECR>), hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19990928">28 septembrie 1999</DATE>, J/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-28/98, RecFP." YEAR="1999" PAGE.ECR="II-973" PAGE.SUM="I-A-185">T-28/98, RecFP., p. I-A-185 şi 11-973, punctul 32</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="20000413">13 aprilie 2000</DATE>, Reichert/Parlamentul European (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-18/98, RecFP." YEAR="2000" PAGE.ECR="II-309" PAGE.SUM="I-A-73">T-18/98, RecFP, p. I-A-73 şi 11-309, punctul 25</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea Olesen/Comisia, citată anterior, punctul 44.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte prevederea cuprinsă la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut, potrivit unei jurisprudente constante, fundamentul acesteia îl reprezintă voinţa de a nu prejudicia, prin pierderea indemnizaţiei de expatriere, funcţionarii care s-au stabilit în ţara de repartizare în vederea efectuării în acest stat a unor activităţi în serviciul altui stat sau organizaţii internaţionale<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Nuñez/Comisia, citată anterior.</P></NOTE>, deoarece aceştia nu pot fi consideraţi ca fiind <QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="201E"/>legaţi în mod durabil de statul în care au fost repartizaţi, datorită caracterului temporar al detaşării acestora în ţara respectivă<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19810115">15 ianuarie 1981</DATE>, Vutera/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="1322/79" YEAR="1981" PAGE.ECR="127">1322/79, Rec, p. 127, punctul 8</REF.DOC.ECR>), hotărârea De Angelis/Comisia, citată anterior (punctul 13), şi hotărârea Nevin/Comisia, citată anterior (punctul 50).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>Regula neutralizării cuprinsă în această prevedere pare, aşadar, să se întemeieze pe prezumţia că prestarea de servicii pentru un stat sau pentru o organizaţie internaţională nu este, în sine, de natură să creeze legături durabile între persoana interesată şi statul în care sunt efectuate aceste prestaţii<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>O prezumţie similară, chiar dacă în sens opus, stă la temeiul prevederii cuprinse la litera (b) a aceluiaşi articol 4 alineatul (1) din anexa VII la statut. A se vedea hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20000927">27 septembrie 2000</DATE>, Lemaître/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-317/99, RecFP" YEAR="2000" PAGE.ECR="II-867" PAGE.SUM="I-A-191">T-317/99, RecFP, p. I-A-191 şi II-867, punctul 59</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Cum se justifică această prezumţie?</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>Deoarece acest aspect nu a fost analizat în jurisprudenţă, pot fi formulate mai multe ipoteze.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>O primă justificare, bazată pe o constatare empirică, ar putea-o constitui presupunerea că activitatea exercitată în străinătate în serviciul unui alt stat decât cel în care este efectuată prestaţia sau pentru o organizaţie internaţională are de obicei un caracter temporar: funcţionarilor unei organizaţii internaţionale, precum şi membrilor corpului diplomatic al unui stat li se poate adesea solicita schimbarea locului de repartizare; aşadar, aceştia nu au un interes de a crea legături durabile cu statul de repartizare.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>O a doua explicaţie a prezumţiei în cauză s-ar putea baza pe particularităţile mediului de lucru în cadrul organizaţiilor internationale<?PAGE NO="I-5041"?> şi al structurilor statale situate în străinătate. Deoarece viaţa profesională joacă adesea un rol fundamental în integrarea socială a unui individ, circumstanţa că mediul de lucru este constituit în majoritate din persoane care, pe de o parte, nu sunt stabilite permanent în statul unde este situat locul de repartizare al acestora şi, pe de altă parte, nu au cetăţenia acestuia din urmă poate face dificilă crearea de legături sociale durabile de natură să echivaleze cu o adevărată integrare în statul respectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>Necesitatea de a păstra capacitatea de recrutare a instituţiilor comunitare şi de a menţine puterea de atracţie a acestora pentru alţi cetăţeni decât cei ai statului în care este situat sediul acestora nu este nici aceasta străină de obiectivele urmărite prin regula neutralizării. Această ipoteză se dovedeşte valabilă în special în cazul aplicării acestei reguli la situaţia specifică a serviciilor efectuate pentru organizaţii internaţionale, cu dublul scop de a nu descuraja prestarea de servicii cu titlu temporar pentru instituţiile comunitare şi, în sens opus, de a nu îi descuraja pe cei care au efectuat aceste prestaţii să se angajeze pe durată nedeterminată în serviciul instituţiilor.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>în sfârşit, ne întrebăm dacă cele ce precedă sunt suficiente pentru a explica prezumţia care stă la baza prevederii în cauză ori dacă fundamentul acesteia nu ar trebui mai curând căutat într-un privilegiu acordat în favoarea statelor şi a organizaţiilor internaţionale, privilegiu care se materializează în definirea unui regim special (limitat la modalităţile de calcul al perioadei de referinţă) pentru aceia care au efectuat servicii pentru organele acestora şi care urmăreşte să înlăture reducerea mobilităţii geografice a personalului statelor şi al organizaţiilor internaţionale. în special, insuficienţa justificărilor expuse mai sus pare evidentă dacă se consideră că acestea sunt de natură să confirme prezumţia de neintegrare în statul de repartizare în ceea ce priveşte atât situaţiile descrise prin dispoziţia în cauză, cât şi situaţiile ce rezultă din serviciile efectuate în străinătate pentru alte subiecte de drept decât statele sau organizaţiile internaţionale (oricare ar fi accepţiunea care trebuie acordată termenilor respectivi pe cale interpretativă)<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În această privinţă, trebuie remarcat că, în hotărârea din <DATE ISO="20041213">13 decembrie 2004</DATE>, E/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-251/02, RecFP" YEAR="2004" PAGE.ECR="II-1643" PAGE.SUM="I-A-359">T-251/02, RecFP, p. I-A-359 şi II-1643</REF.DOC.ECR>), Tribunalul a decis să respingă o excepţie întemeiată pe ilegalitatea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut, dedusă tocmai din pretinsa incompatibilitate între această dispoziţie şi principiul egalităţii de tratament. Reclamanta solicita să îi fie aplicată regula neutralizării, susţinând că fusese trimisă de cabinetul de avocaţi englez cu care colabora să îşi exercite activitatea profesională la sediul din Bruxelles al acestuia în cadrul unei părţi a perioadei de referinţă şi că nu stabilise legături durabile în Belgia ca urmare a acestei experienţe.</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>ii)</NO.P><TXT>Cu privire la condiţiile de aplicare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Prezentarea jurisprudenţei</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Deoarece, în concordanţă cu observaţiile Comisiei, considerăm că, pentru a nu priva<?PAGE NO="I-5042"?> de coerenţă sistemul, este necesară o evaluare a îndeplinirii condiţiilor de aplicare a prevederii amintite pe baza unor criterii identice pentru cele două situaţii vizate de aceasta (<QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="201E"/>servicii efectuate pentru un alt stat<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="201E"/>servicii efectuate pentru o organizaţie internaţională<QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="201D"/>), expunerea efectuată în continuare menţionează hotărârile ce privesc fie una, fie cealaltă situatie, fără a distinge între acestea<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Este de asemenea necesar să precizăm că, potrivit celor explicate mai sus cu privire la obiectul prezentului recurs, definiţia oferită în jurisprudenţă noţiunilor <QUOT.START ID="QS0044" REF.END="QE0044" CODE="201E"/>stat<QUOT.END ID="QE0044" REF.START="QS0044" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0045" REF.END="QE0045" CODE="201E"/>organizaţie internaţională<QUOT.END ID="QE0045" REF.START="QS0045" CODE="201D"/> în scopul aplicării dispoziţiei respective nu face parte din cadrul analizei care urmează.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte condiţiile de aplicare subiective, Curtea a precizat, în cadrul hotărârii De Angelis/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată anterior (punctul 14).</P></NOTE>, că prevederea în cauză <QUOT.START ID="QS0046" REF.END="QE0046" CODE="201E"/>nu are în vedere decât situaţiile ce rezultă din serviciile efectuate de către <HT TYPE="ITALIC">însuşi funcţionarul</HT> care intră în funcţie<QUOT.END ID="QE0046" REF.START="QS0046" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE> şi nu poate fi extinsă la funcţionarul care a avut reşedinţa în ţara de repartizare deoarece şi-a urmat în acest stat soţul, în temeiul unei obligaţii juridice, ori s-a mutat în acest stat pentru a fi angajat în cadrul Comunităţii.</TXT></NP><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>în privinţa condiţiilor obiective, este necesar a aminti înainte de toate hotărârea Lo Giudice/Parlamentul European<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată anterior.</P></NOTE>, citată în numeroase rânduri de către Comisie în memoriile sale, în cadrul căreia Tribunalul, pentru prima oară, a considerat că existenţa unui raport juridic direct între funcţionar şi organizaţia internaţională respectivă este o condiţie necesară în scopul aplicării prevederii în cauză. în cauza în care a fost pronunţată această hotărâre, reclamantul, înainte de a fi angajat ca funcţionar, acordase consultanţă în domeniul informaticii Parlamentului European şi Comisiei, în temeiul unui contract de achiziţii publice încheiat între aceste instituţii şi societăţile al căror angajat era. Tribunalul a remarcat că reclamantul nu fusese <QUOT.START ID="QS0047" REF.END="QE0047" CODE="201E"/>angajat direct de către o instituţie europeană prin contract sau sub orice altă formă, potrivit regimului aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene ori a unui alt text comunitar<QUOT.END ID="QE0047" REF.START="QS0047" CODE="201D"/>, că, în speţă, nu exista <QUOT.START ID="QS0048" REF.END="QE0048" CODE="201E"/>niciun raport de serviciu direct cu instituţiile respective şi, în consecinţă, reclamantul nu se supunea din punct de vedere juridic instrucţiunilor acestor instituţii<QUOT.END ID="QE0048" REF.START="QS0048" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Lo Giudice/Parlamentul European, citată anterior (punctul 34).</P></NOTE>. La punctul 36 din aceeaşi hotărâre, Tribunalul a afirmat, în termeni mai generali, că, pentru a beneficia de regula neutralizării, era necesar ca persoana interesată <QUOT.START ID="QS0049" REF.END="QE0049" CODE="201E"/>să fi fost parte, <HT TYPE="ITALIC">cel puţin,</HT> a unor <HT TYPE="ITALIC">raporturi juridice directe</HT> cu instituţiile respective<QUOT.END ID="QE0049" REF.START="QS0049" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Sublinierea noastră. Potrivit Tribunalului, <QUOT.START ID="QS0050" REF.END="QE0050" CODE="201E"/>o astfel de interpretare este, de altfel, conformă cu autonomia de care se bucură instituţiile în cadrul organizării interne a serviciilor acestora, în temeiul căreia sunt abilitate, prin intermediul procedurii cererii de oferte, să invite terţi care nu aparţin structurii ierarhice proprii să îşi propună serviciile în vederea asigurării executării de lucrări bine precizate<QUOT.END ID="QE0050" REF.START="QS0050" CODE="201D"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>în cadrul hotărârii Diamantaras/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19951214">14 decembrie 1995</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-72/94, RecFP" YEAR="1995" PAGE.ECR="II-865" PAGE.SUM="I-A-285">T-72/94, RecFP, p. I-A-285 şi II-865, punctul 52</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Tribunalul, căruia i s-a solicitat să<?PAGE NO="I-5043"?> hotărască dacă reclamantul avea dreptul să obţină neutralizarea perioadei în care lucrase în calitate de consilier independent al Comisiei, a precizat că dispoziţia respectivă nu privea exclusiv <HT TYPE="ITALIC">funcţionarii</HT> unui stat sau pe cei care <HT TYPE="ITALIC">au făcut parte din cadrul personalului</HT> unei organizaţii internaţionale. Potrivit Tribunalului, deoarece statutul de consilier independent al Comisiei implica un raport juridic direct între această instituţie şi reclamant, acesta dădea naştere unei situaţii ce rezulta din serviciile efectuate pentru o organizaţie internaţională, în sensul prevederii citate.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>în cadrul hotărârii Liaskou/Consiliul<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20010503">3 mai 2001</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-60/00, RecFP" YEAR="2001" PAGE.ECR="II-489" PAGE.SUM="I-A-107">T-60/00, RecFP, p. I-A-107 şi II-489, punctul 49</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, instituţia pârâtă susţinea lipsa oricărui raport de subordonare, dedus dintr-un statut sau dintr-un contract, între reclamantă şi Comisie, în cadrul căreia reclamanta efectuase un stagiu, perioadă a cărei calificare făcea obiectul litigiului. Tribunalul a remarcat că, în cadrul stagiului efectuat, reclamanta îşi asumase faţă de Comisie obligaţia să execute o prestare de servicii în schimbul unei remuneraţii şi că <HT TYPE="ITALIC">natura juridică a raportului</HT> dintre aceasta şi instituţia în cauză nu putea fi exclusă pentru simplul motiv că nu fusese încheiat niciun <HT TYPE="ITALIC">contract.</HT> Potrivit Tribunalului, ar rezulta de aici că stagiul efectuat de către reclamantă trebuia calificat drept <QUOT.START ID="QS0051" REF.END="QE0051" CODE="201E"/>situaţie rezultând din serviciile efectuate pentru o organizaţie internaţională<QUOT.END ID="QE0051" REF.START="QS0051" CODE="201D"/>, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>în cadrul hotărârii Nevin/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0041" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Citată la nota de subsol 9.</P></NOTE>, pronunţată la <DATE ISO="20020911">11 septembrie 2002</DATE>, Tribunalul a revenit asupra noţiunii de raport juridic direct şi asupra importanţei deţinute, în aprecierea existenţei acestui raport, de constatarea unui raport de subordonare ierarhică între funcţionar şi organizaţia internaţională, în cauza în care s-a pronunţat această hotărâre, reclamantul, înainte de a fi fost angajat de către Comisie, lucrase pentru această instituţie, între altele, ca lucrător temporar. După ce a constatat lipsa raportului de muncă între reclamant şi Comisie<NOTE NOTE.ID="E0042" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Tribunalul a ajuns la această concluzie după ce a examinat relaţiile existente, potrivit dreptului belgian, între întreprinderea de asigurare de forţă de muncă provizorie, lucrătorul provizoriu şi utilizator (hotărârea Nevin/Comisia, citată anterior, punctele 53-57).</P></NOTE> şi, prin urmare, lipsa unui raport juridic direct în sensul amintit deja la punctul 34 din hotărârea Lo Giudice/Parlamentul European<NOTE NOTE.ID="E0043" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 60 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, Tribunalul a verificat în continuare dacă elementele invocate de către reclamant puteau constitui un astfel de raport, chiar în absenţa raportului de muncă<NOTE NOTE.ID="E0044" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în afara raportului de subordonare ierarhică, la care vom face referire în continuare în text, reclamantul cita în special ca elemente din care se deducea raportul direct dintre acesta şi Comisie: obligaţiile legale ce incumbă utilizatorului în privinţa lucrătorului provizoriu, anumite aspecte formale privind atât contractul încheiat între reclamant şi societatea care asigură forţa de muncă provizorie, cât şi documentaţia eliberată de către aceasta reclamantului, un anumit număr de prestaţii în favoarea reclamantului la care se obliga Comisia în temeiul condiţiilor generale prezentate în anexa la contractul încheiat între acesta din urmă şi societatea de asigurare a forţei de muncă temporare, precum şi împrejurarea că desemnarea reclamantului fusese aprobată de către Comisie.</P></NOTE>. între elementele analizate de către Tribunal se înscria şi împrejurarea că, în cadrul exercitării activităţii sale, reclamantul primea instrucţiuni exclusiv din partea Comisiei. Tribunalul a considerat această<?PAGE NO="I-5044"?> circumstanţă ca fiind perfect compatibilă cu natura activităţii temporare, în cazul căreia raportul de muncă şi, astfel, raportul de subordonare se creează exclusiv cu agenţia de plasare a forţei de muncă temporare; conformându-se instrucţiunilor Comisiei, reclamantul îndeplinea, în realitate, obligaţiile pe care şi le asumase faţă de agenţia de plasare a forţei de muncă temporare, respectiv angajatorul său, în timp ce nerespectarea acestor obligaţii nu producea efecte juridice decât în raport cu aceasta din urmă. Tribunalul a conchis precizând că, <QUOT.START ID="QS0052" REF.END="QE0052" CODE="201E"/>deşi faptul că reclamantul se supunea din punct de vedere juridic instrucţiunilor pârâtei relevă, desigur, o anumită diferenţă faţă de speţa în care a fost pronunţată hotărârea Lo Giudice/Parlamentul European [...], nu este mai puţin adevărat că, similar cauzei amintite, nu au existat între părţi raporturi juridice directe care să poată atrage aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut<QUOT.END ID="QE0052" REF.START="QS0052" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0045" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 65 din prezentele concluzii. Traducere neoficială a textului în limba franceză al hotărârii.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>Existenţa unui raport juridic direct în sensul jurisprudenţei menţionate mai sus pare a fi necesară chiar şi în cazul în care trebuie aplicată derogarea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a) prima liniuţă ultima teză din anexa VII la statut la ipoteza <QUOT.START ID="QS0053" REF.END="QE0053" CODE="201E"/>serviciilor efectuate pentru un alt stat<QUOT.END ID="QE0053" REF.START="QS0053" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>în cadrul hotărârii Olesen/Comisia, citată la punctul 42 de mai sus, Tribunalul a făcut trimitere la hotărârile Lo Giudice/Parlamentul European, Diamantaras/Comisia şi Nevin/Comisia pentru a justifica o interpretare restrictivă a prevederii în cauză, chiar şi atunci când este vorba despre ipotezele serviciilor efectuate pentru un stat. Fără a afirma în mod explicit necesitatea de a aplica, chiar şi în aceste ipoteze, criteriul raportului juridic direct elaborat în aceste hotărâri, Tribunalul a indicat că <QUOT.START ID="QS0054" REF.END="QE0054" CODE="201E"/>ar fi incoerent [...] să se permită coexistenţa a două abordări opuse în cadrul aceleiaşi dispoziţii, mai exact o interpretare strictă în ceea ce priveşte <QUOT.START ID="QS0055" REF.END="QE0055" CODE="00AB"/>serviciile efectuate pentru o organizaţie internaţională<QUOT.END ID="QE0055" REF.START="QS0055" CODE="00BB"/> şi o interpretare extensivă în ceea ce priveşte <QUOT.START ID="QS0056" REF.END="QE0056" CODE="00AB"/>serviciile efectuate pentru un alt stat<QUOT.END ID="QE0056" REF.START="QS0056" CODE="00BB"/><QUOT.END ID="QE0054" REF.START="QS0054" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0046" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 50 din prezentele concluzii. Traducere neoficială a textului în limba franceză al hotărârii.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>în schimb, Tribunalul a aplicat în mod expres criteriul raportului juridic direct în cadrul hotărârii Recalde Langarica/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0047" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20050913">13 septembrie 2005</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-283/03, RecFP" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-1075" PAGE.SUM="I-A-235">T-283/03, RecFP, p. I-A-235 şi II-1075, punctul 166</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> şi, astfel, a exclus existenţa în speţă a raporturilor juridice directe între reclamantă, angajată a unei societăţi publice pe acţiuni de drept spaniol, şi statul spaniol. Tribunalul se baza în special pe lipsa <HT TYPE="ITALIC">raporturilor contractuale</HT> între acesta din urmă şi reclamantă, în vreme ce împrejurarea că acţionarul unic al acestei societăţi era comunitatea autonomă bască a fost considerată aptă să dovedească exclusiv existenţa<?PAGE NO="I-5045"?> unor raporturi juridice <HT TYPE="ITALIC">indirecte</HT> între această entitate şi reclamantă şi, <HT TYPE="ITALIC">a fortiori,</HT> între reclamantă şi Regatul Spaniei<NOTE NOTE.ID="E0048" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctele 167 şi 168. Criteriul raportului juridic direct este de asemenea amintit în cadrul hotărârilor atacate prin recursurile pendinte în prezent care fac obiectul cauzelor citate anterior la punctul 35 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Analiză</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Din considerentele expuse mai sus rezultă că noţiunea <QUOT.START ID="QS0057" REF.END="QE0057" CODE="201E"/>raport juridic direct<QUOT.END ID="QE0057" REF.START="QS0057" CODE="201D"/> la care face trimitere Comisia în cadrul memoriilor sale reprezintă un concept elaborat în jurisprudenţa Tribunalului.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>în susţinerea recursului introdus, Comisia susţine, între altele, că, în hotărârea atacată, Tribunalul s-a îndepărtat de propria jurisprudenţa, omiţând să verifice dacă acest raport exista în speţă. Aceasta consideră de asemenea că prin <QUOT.START ID="QS0058" REF.END="QE0058" CODE="201E"/>raport juridic<QUOT.END ID="QE0058" REF.START="QS0058" CODE="201D"/> trebuie să se înţeleagă, în temeiul jurisprudenţei menţionate, un raport de natură contractuală sau statutară. în sfârşit, recurenta consideră că Tribunalul a aplicat un criteriu, mai precis subordonarea ierarhică, a cărui relevanţă în aprecierea existenţei unui raport juridic direct ar fi fost exclusă în hotărârea Nevin/Comisia, citată anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>înainte de a ne continua reflecţia, considerăm util a expune raţiunile care nu ne permit să împărtăşim analiza jurisprudenţei Tribunalului propusă de către recurentă.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>Este necesar să evidenţiem, în primul rând, că jurisprudenţa Tribunalului nu impune, pentru a se deduce raportul juridic direct cerut în vederea aplicării regulii neutralizării, ca persoana care furnizează serviciile <HT TYPE="ITALIC">sã fie un funcţionar de stat</HT> sau să facă parte din personalul unei organizaţii internaţionale<NOTE NOTE.ID="E0049" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea hotărârile citate anterior Diamantaras/Comisia şi Liaskou/Comisia.</P></NOTE>. Cu alte cuvinte, statul şi organizaţia internaţională nu trebuie să aibă în mod obligatoriu calitatea de angajator în raport cu persoana interesată.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>în al doilea rând, trebuie remarcat că Tribunalul a utilizat expresia <QUOT.START ID="QS0059" REF.END="QE0059" CODE="201E"/>raport juridic direct<QUOT.END ID="QE0059" REF.START="QS0059" CODE="201D"/>, iar nu expresia <QUOT.START ID="QS0060" REF.END="QE0060" CODE="201E"/>legătură contractuală directă<QUOT.END ID="QE0060" REF.START="QS0060" CODE="201D"/>. Dat fiind că nu considerăm că această alegere corespunde exclusiv unei cerinţe cu caracter terminologic, dictată de necesitatea de a include şi situaţii în care raportul între persoana interesată şi stat sau organizaţia internaţională nu este de natură contractuală, ci statutară, ni se pare posibil să conchidem că raportul învederat în jurisprudenţa <HT TYPE="ITALIC">nu trebuie sa rezulte în mod obligatoriu dintr-un contract.</HT> De altfel, opinăm că nu ne putem asocia interpretării potrivit căreia, în lipsa unei relaţii contractuale directe, condiţia raportului juridic direct ar fi îndeplinită numai în prezenţa unui raport juridic mai strâns decât cel ce<?PAGE NO="I-5046"?> decurge dintr-un contract. într-adevăr, pe de o parte, în hotărârea Liaskou/Comisia, citată anterior, Tribunalul a considerat că un astfel de raport există în cazul unui stagiar. Pe de altă parte, în hotărârea Lo Giudice/Parlamentul European, citată anterior, Tribunalul a admis că raportul cerut este mai puţin strâns în comparaţie cu o relaţie contractuală, atunci când, după ce a constatat, la punctul 34 din această hotărâre, că reclamantul încheiase un contract exclusiv cu societăţi terţe, instanţa a declarat, la punctul 36 din aceeaşi hotărâre, că articolul 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din anexa VII la statut impune ca <QUOT.START ID="QS0061" REF.END="QE0061" CODE="201E"/>persoana interesată să fi fost parte <HT TYPE="ITALIC">cel puţin</HT> a unor raporturi juridice directe cu instituţiile respective<QUOT.END ID="QE0061" REF.START="QS0061" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>Aşadar, contrar celor susţinute de către recurentă, deşi este adevărat că, în cazul în care se constată existenţa unui raport de natură contractuală sau statutară între persoana interesată şi statul sau organizaţia internaţională respectivă, această constatare permite, prin ea însăşi, potrivit jurisprudenţei Tribunalului, să se conchidă în sensul existenţei unui raport juridic direct, nu putem, dimpotrivă, concluziona din această jurisprudenţă că, în lipsa acestui raport, existenţa legăturii în cauză trebuie să fie exclusă numai pentru acest motiv.</TXT></NP><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>în al treilea rând, considerăm că, atunci când hotărârile Lo Giudice/Parlamentul European şi Nevin/Comisia fac trimitere la circumstanţa că persoana interesată se supune sau nu instrucţiunilor unui organ al statului sau al organizaţiei internaţionale<NOTE NOTE.ID="E0050" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctele 68 şi 71 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, acestea au, în realitate, în vedere o relaţie mai particularizată decât un simplu raport de subordonare ierarhică, mai precis o situaţie în care persoanei interesate îi revine o obligaţie juridică ce include faptul că aceasta urmează îndrumările primite din partea beneficiarului prestaţiei în temeiul dreptului acestuia de direcţionare şi control al executării prestaţiei. Odată făcută această precizare, nu împărtăşim teza Comisiei potrivit căreia jurisprudenţă ar exclude relevanţa acestui element. Dimpotrivă, în cadrul hotărârii Lo Giudice/Parlamentul European, acesta pare să capete o importanţă deosebită<NOTE NOTE.ID="E0051" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 34.</P></NOTE> în ceea ce priveşte cercetarea existenţei unui raport juridic direct între reclamant şi instituţia comunitară. Deşi este adevărat că importanţa sa a fost în mod vizibil redefinită în cadrul hotărârii Nevin/Comisia, pronunţată ulterior, totuşi nu considerăm posibil a deduce din hotărârea amintită că Tribunalul a intenţionat să excludă relevanţa acestui raport în vederea efectuării cercetării menţionate<NOTE NOTE.ID="E0052" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Tribunal a precizat numai că, în sine, acest element nu este suficient pentru a constitui (sau pentru a înlătura, în cazul în care lipseşte) un raport juridic direct.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>74.</NO.P><TXT>în sfârşit, ni se pare că putem deduce din jurisprudenţă menţionată mai sus că, astfel cum a subliniat pe bună dreptate intimata şi contrar implicaţiilor pe care pare să le aibă teza Comisiei, existenţa unui raport juridic direct între persoana interesată şi statul sau organizaţia internaţională în cauză se stabileşte pe baza unui <HT TYPE="ITALIC">ansamblu de factori care nu sunt predeterminaţi,</HT> a căror aptitudine de<?PAGE NO="I-5047"?> a servi drept indicii privind existenţa unui astfel de raport se apreciază de la caz la caz, pe baza elementelor ce caracterizează fiecare speţă în parte.</TXT></NP><NP><NO.P>75.</NO.P><TXT>Procedăm în continuare la examinarea temeiniciei motivului invocat de către Comisie în susţinerea acţiunii formulate.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>76.</NO.P><TXT>Curtea nu a avut până în prezent ocazia de a se pronunţa cu privire la noţiunea de raport juridic direct elaborată de către Tribunal.</TXT></NP><NP><NO.P>77.</NO.P><TXT>în prezenta cauză, Curtea se va putea limita la a examina dacă soluţia adoptată de către Tribunal cu privire la situaţia intimatei este corectă ori va putea aborda în termeni mai generali problema de interpretare care îi este adresată de către părţi.</TXT></NP><NP><NO.P>78.</NO.P><TXT>în acest din urmă caz, considerăm că noţiunea <QUOT.START ID="QS0062" REF.END="QE0062" CODE="201E"/>raport juridic direct<QUOT.END ID="QE0062" REF.START="QS0062" CODE="201D"/>, astfel cum a fost conturată în linii generale de jurisprudenţa Tribunalului - indiferent de modul de aplicare a acesteia la diferitele cazuri particulare, în care a prevalat, în opinia noastră, o abordare excesiv de formalistă -, poate constitui un parametru corect pe baza căruia să se evalueze dacă activitatea exercitată de către un funcţionar înainte de data angajării sale de către Comunitate este cuprinsă în definiţia <QUOT.START ID="QS0063" REF.END="QE0063" CODE="201E"/><HT TYPE="ITALIC">serviciilor efectuate</HT> pentru alt stat sau organizaţie internaţională<QUOT.END ID="QE0063" REF.START="QS0063" CODE="201D"/>, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă ultima teză din anexa VII la statut.</TXT></NP><NP><NO.P>79.</NO.P><TXT>Cu alte cuvinte, suntem de acord cu soluţia pronunţată de Tribunal conform căreia condiţia cerută pentru aplicarea acestei dispoziţii este existenţa unui raport <HT TYPE="ITALIC">juridic,</HT> şi nu a unuia pur factual, care să asigure legătura <HT TYPE="ITALIC">directa</HT> între persoana care efectuează serviciile şi statul (sau organizaţia internaţională) beneficiar al acestora. în plus, considerăm că acest raport nu trebuie să depindă în mod obligatoriu de existenţa unei relaţii de natură contractuală sau statutară între cele două subiecte de drept, ci poate fi desprinsă din alte elemente care caracterizează relaţiile dintre acestea.</TXT></NP><NP><NO.P>80.</NO.P><TXT>Este, prin urmare, necesar să se evalueze dacă elementele de legătură între intimată şi Republica Austria identificate de către Tribunal sunt suficiente pentru a constitui acest raport.</TXT></NP><NP><NO.P>81.</NO.P><TXT>în această privinţă, este necesar să remarcăm, cu titlu introductiv, că în niciun caz Comisia nu contestă faptul că<?PAGE NO="I-5048"?> reprezentanţele permanente sunt cuprinse în noţiunea <QUOT.START ID="QS0064" REF.END="QE0064" CODE="201E"/>stat<QUOT.END ID="QE0064" REF.START="QS0064" CODE="201D"/>, ceea ce, de altfel, nici nu ar putea fi pus la îndoială în mod valabil</TXT></NP><NP><NO.P>82.</NO.P><TXT>Ca şi misiunile diplomatice clasice<NOTE NOTE.ID="E0053" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Pentru o aplicare a regulii neutralizării în ipoteza serviciilor efectuate în cadrul ambasadelor, a se vedea hotărârea din <DATE ISO="19891010">10 octombrie 1989</DATE>, Atala-Palmerini/Comisia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="201/88" YEAR="1989" PAGE.ECR="3109">201/88, Rec, p. 3109</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea Nuñez/Comisia, citată anterior. A se vedea de asemenea hotărârea Olesen/Comisia, citată anterior (punctul 40).</P></NOTE>, reprezentanţele permanente exercită funcţii de reprezentare şi apărare a intereselor naţionale. Apărute ca urmare a iniţiativelor unilaterale ale statelor membre, acestea îndeplinesc misiunea de organe de legătură între statele respective şi instituţiile comunitare, în special prin activitatea Coreper. De-a lungul anilor, în funcţie de exigenţele de reprezentare a diferitelor administraţii implicate în acţiunea comunitară, structura acestora a devenit din ce în ce mai complexă, pentru a reflecta diferitele componente ale statelor din care emană. Deşi îndeplinesc aceleaşi funcţii şi se conformează unui model în esenţă identic, organizarea şi funcţionarea reprezentanţelor permanente variază de la un stat la altul, potrivit caracteristicilor, practicilor comune şi, respectiv, priorităţilor acestor state. Numărul şi provenienţa funcţionarilor şi experţilor angajaţi depind, spre exemplu, de cerinţele eterogene de intervenţie ale diferitelor administraţii naţionale.</TXT></NP><NP><NO.P>83.</NO.P><TXT>Fără a fi necesar să aprofundam geneza şi natura reprezentanţelor permanente şi contextul în care funcţionează acestea, este suficient să remarcăm, în vederea soluţionării prezentului litigiu, că, pentru aplicarea regulii neutralizării enunţate la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut, activitatea exercitată în serviciul unei RP, ca şi cea desfăşurată în cadrul ambasadelor, trebuie, dată fiind natura juridică a acestor organe, să fie considerată un serviciu efectuat pentru statul căruia îi aparţine reprezentanţa în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>84.</NO.P><TXT>Astfel cum am indicat deja, această concluzie nu este criticată de către Comisie, care contestă, în schimb, că serviciile efectuate de către intimată în cadrul RPA ar putea fi calificate drept servicii efectuate <QUOT.START ID="QS0065" REF.END="QE0065" CODE="201E"/>pentru<QUOT.END ID="QE0065" REF.START="QS0065" CODE="201D"/> Republica Austria. în special, potrivit Comisiei, în cadrul hotărârii atacate, Tribunalul, întemeindu-se pe componenta integrării din punct de vedere organizational şi/sau funcţional a intimatei în cadrul RPA, ar fi aplicat un criteriu pur formal, în detrimentul unei examinări pe fond pe baza căreia acesta ar fi trebuit să ajungă la concluzia că nu există raportul juridic direct cerut în jurisprudenţă drept condiţie de aplicare a regulii neutralizării.</TXT></NP><NP><NO.P>85.</NO.P><TXT>Nu împărtăşim analiza efectuată de către Comisie.</TXT></NP><NP><NO.P>86.</NO.P><TXT>Ţinem să amintim pentru început că, pe baza celor expuse mai sus, existenţa raportului juridic direct invocat de către Comisie poate fi dedusă dintr-o serie de elemente<?PAGE NO="I-5049"?> diverse, ce trebuie determinate pentru fiecare speţă în parte, în cadrul unei aprecieri globale.</TXT></NP><NP><NO.P>87.</NO.P><TXT>în al doilea rând, contrar prezumţiei de la care porneşte Comisia, nu este necesar, în vederea aplicării regulii neutralizării, ca serviciile respective să fie efectuate în cadrul unui raport juridic direct, de natură contractuală sau statutară, stabilit între prestatorul şi beneficiarul acestor servicii.</TXT></NP><NP><NO.P>88.</NO.P><TXT>în al treilea rând, considerăm că elementele evidenţiate la punctul 36 din hotărârea atacată, în special împrejurarea că intimata a făcut parte din personalul RPA şi că aceasta a avut acelaşi statut ca şi ceilalţi funcţionari aflaţi în serviciul acestei RP, sunt de natură să justifice pe deplin concluzia potrivit căreia serviciile efectuate de către intimată reprezintă servicii efectuate pentru Republica Austria, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din anexa VII la statut.</TXT></NP><NP><NO.P>89.</NO.P><TXT>împrejurarea că intimata şi-a exercitat, în fapt, activitatea pentru organisme nestatale care funcţionau în cadrul RPA nu este de natură să înlăture, în vederea aplicării dispoziţiei respective, relevanţa legăturii juridice stabilite între aceasta şi Republica Austria, în calitatea sa, constatată de către Tribunal, de membru al personalului tehnico-administrativ al RP a acestui stat membru<NOTE NOTE.ID="E0054" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Această caracteristică reprezintă, în opinia noastră, diferenţa fundamentală între situaţia intimatei şi cea a reclamantului în cauza în care a fost pronunţată hotărârea Nevin/Comisia, citată anterior, la care face trimitere Comisia în repetate rânduri în cadrul memoriilor sale. Domnul Nevin, deşi se supunea dreptului de direcţionare şi de control al instituţiei în cadrul căreia lucra, nu făcuse nicicând parte în mod formal din personalul acesteia din urmă şi nu se bucura de statutul de funcţionar al acestei instituţii în aplicarea dispoziţiilor din statut şi a altor texte care guvernează raporturile de muncă în cadrul instituţiilor comunitare.</P></NOTE>, în această privinţă, este necesar să amintim că organizarea internă a unei RP ţine de puterea discreţionară a statului membru căruia îi aparţine aceasta. îi revine statului membru respectiv atribuţia de a selecta organismele desemnate pentru a face parte din cadrul RP şi de a determina interesele publice pe care diferitele instituţii ce se regăsesc în interiorul RP trebuie să le promoveze în relaţiile cu instituţiile comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>90.</NO.P><TXT>în plus, suntem de acord cu Tribunalul în a considera că, dacă s-ar impune instituţiilor comunitare, în situaţii similare celor din speţă, să efectueze o cercetare complexă cu privire la natura funcţiilor specifice exercitate de către funcţionar în cadrul unei RP, aceasta ar face să devină inutil şi excesiv de dificilă procedura de evaluare, pe baza unor criterii obiective şi uşor aplicabile, a îndeplinirii criteriilor de aplicare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă din anexa VII la statut.</TXT></NP><NP><NO.P>91.</NO.P><TXT>în sfârşit, este necesar să remarcăm că soluţia adoptată de Tribunal, contrar celor pe<?PAGE NO="I-5050"?> care pare a le susţine recurenta, nu se găseşte nicidecum în contradicţie cu fundamentul dispoziţiei în cauză, astfel cum rezultă acesta din consideraţiile expuse în cadrul prezentelor concluzii, fie că se consideră că acest fundament constă în principal în evitarea penalizării persoanelor care se regăsesc în situaţiile descrise de această dispoziţie, fie că se apreciază că, dimpotrivă, acesta ar trebui mai curând căutat într-un privilegiu acordat în favoarea statelor şi a organizaţiilor internaţionale.</TXT></NP><NP><NO.P>92.</NO.P><TXT>Prin urmare, în lumina tuturor consideraţiilor ce precedă, propunem Curţii să respingă recursul.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VII —</NO.P><TXT>Cu privire la cheltuielile de judecată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>93.</NO.P><TXT>în temeiul articolului 122 primul paragraf din Regulamentul de procedură, atunci când recursul este respins, Curtea se pronunţă asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 69 alineatul (2) din acelaşi regulament, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP><NP><NO.P>94.</NO.P><TXT>Deoarece propunem Curţii să respingă recursul şi întrucât intimata a solicitat obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, considerăm că aceasta din urmă trebuie obligată la suportarea cheltuielilor de judecată.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VIII —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>95.</NO.P><TXT>în lumina celor ce precedă, propunem Curţii să declare următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0066" REF.END="QE0066" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Respinge recursul</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Obligă Comisia Comunităţilor Europene la plata cheltuielilor de judecată.<QUOT.END ID="QE0066" REF.START="QS0066" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>