C-234/06 P62006C02340013.000173361736631CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SHARPSTON — CAUZA C-234/06 PPONTE FINANZIARIA/OAPI<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Eleanor Sharpston</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070329">29 martie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI>1.Prezentul recurs

Declarat împotriva Hotărârii Tribunalului din 23 februarie 2006, II Ponte Finanziaria/OAPI — Marine Enterprise Projects (BAINBRIDGE) (T-194/03, Rec, p. II-445, denumită în continuare hotărârea atacată).

 îşi are originea într-o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn figurativ care conţine termenul Bainbridge pentru anumite categorii de produse, cerere împotriva căreia a formulat opoziţie titularul mai multor mărci naţionale ce vizau aceleaşi categorii de produse şi includeau toate elementul bridge.2.Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) a respins această opoziţie în special pentru motivele i) că folosirea anumitor mărci naţionale nu a fost probată şi ii) că similitudinea existentă între mărcile naţionale rămase şi marca comunitară era insuficientă pentru a implica riscul unei confuzii. Tribunalul a confirmat respingerea.3.Principalele probleme care au fost ridicate în cadrul recursului privesc i) criteriile pentru a aprecia dacă o marcă a făcut obiectul unei utilizări serioase, în special dacă noţiunea înregistrare defensivă a mărcilor similare, care implică o exigenţă mai redusă în sensul utilizării efective, îşi are locul în dreptul comunitar al mărcilor, şi ii) criteriile de apreciere a riscului de confuzie între mărci în special cu privire la pertinenţa existenţei unei familii sau a unei serii de mărci similare care aparţin aceluiaşi titular.<TI><P>Legislaţia comunitară privind mărcile</P></TI>4.Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul privind marca comunitară

Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 (JO 1994, L 11, p. 1, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 146, denumit în continuare Regulamentul privind marca comunitară).

 prevede, în măsura în care prezintă relevanţă în speţă:

La opoziţia titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:

[...]

b)din cauza identităţii sau asemănării sale cu marca anterioară şi din cauza identităţii sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie [în percepţia publicului de] pe teritoriul în care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară.

5.Potrivit articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctul (ii), o marcă anterioară în acest sens include mărcile înregistrate într-un stat membru.6.Articolul 15 din Regulamentul privind marca comunitară prevede, în măsura în care prezintă relevanţă în speţă:

(1)Dacă, în termen de cinci ani de la data înregistrării, marca comunitară nu a făcut obiectul unei utilizări importante în Comunitate pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă această utilizare a fost suspendată pentru un termen neîntrerupt de cinci ani, marca comunitară face obiectul sancţiunilor prevăzute de prezentul regulament, cu excepţia cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi utilizată.(2)în sensul alineatului (1) este considerată, de asemenea, utilizare:

(a)folosirea mărcii comunitare sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată;

[...]”

7.Din păcate, sancţiunil[e] prevăzute de [...] regulament nu sunt prevăzute în mod concret, ci trebuie identificate în diverse dispoziţii ulterioare.8.Spre exemplu, potrivit articolului 43 alineatele (2) şi (3):

(2)La cererea solicitantului, titularul unei mărci comunitare anterioare care a formulat opoziţia aduce dovada că, în decursul a cinci ani ce precedă publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare, marca comunitară anterioară a făcut obiectul unei utilizări cu bună-credinţă în cadrul Comunităţii pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care se întemeiază opoziţia, sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, deoarece la data respectivă marca anterioară fusese înregistrată cu cel puţin cinci ani în urmă. în absenţa unei astfel de dovezi, opoziţia se respinge. în cazul în care marca comunitară anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziţiei, decât pentru acea parte de produse sau servicii.(3)Alineatul (2) se aplică mărcilor naţionale anterioare menţionate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), înţelegându-se că utilizarea lor în cadrul Comunităţii se înlocuieşte cu utilizarea lor în statul membru în care marca naţională anterioară este protejată.

9.în plus, articolul 50 alineatul (1) litera (a) prevede că titularul mărcii comunitare este declarat decăzut din drepturi ca urmare a unei cereri prezentate la Oficiu sau a unei cereri reconvenţionale în cadrul unei acţiuni în contrafacere în cazul în care, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a făcut obiectul unei utilizări cu bună-credinţă în cadrul Comunităţii pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi în cazul în care nu există motive întemeiate pentru neutilizare. în ceea ce priveşte procedura de decădere, formularea articolului 56 alineatele (2) şi (3) este foarte apropiată de cea a articolului 43 alineatele (2) şi (3), citate anterior.10.Norma 22 (Dovada utilizării) din Regulamentul de aplicare privind marca comunitară

Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 189).

 prevedea la data faptelor

Textul a fost înlocuit ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 1041/2005 al Comisiei din 29 iunie 2005 (JO L 172, p. 4, Ediţie specială, 17/vol. 2, p. 71).

 şi în măsura în care prezintă relevanţă în speţă:

(1)Atunci când, în temeiul articolului 43 alineatul (2) sau (3) din [Re]gulament[ul privind marca comunitară], persoana care a formulat opoziţia trebuie să facă dovada utilizării mărcii sau a existenţei unor motive întemeiate pentru neutilizarea ei, Oficiul o invită să prezinte respectiva dovadă în termenul acordat. Dacă persoana care a formulat opoziţia nu prezintă respectiva dovadă în termenul acordat, Oficiul poate respinge opoziţia.(2)Indicaţiile şi dovezile care trebuie prezentate pentru a dovedi utilizarea mărcii cuprind indicaţii privind locul, durata, importanţa şi natura utilizării mărcii anterioare pentru produsele şi serviciile pentru care este înregistrată şi pe care se întemeiază opoziţia, precum şi dovezi care să susţină respectivele indicaţii, conform alineatului (3).(3)Aceste dovezi se limitează, de preferinţă, la prezentarea de documente justificative precum ambalaje, etichete, liste de preţuri, cataloage, facturi, fotografii, anunţuri în ziare, precum şi declaraţii scrise [...]

11.în ceea ce priveşte mărcile naţionale, dispoziţii similare celor din Regulamentul privind marca comunitară se găsesc în Directiva privind mărcile

Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 92, denumită în continuare Directiva privind mărcile).

. Formularea relevantă a articolului 10 alineatele (1) şi (2) este identică mutatis mutandis cu cea a articolului 15 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul privind marca comunitară:

(1)Dacă, în termen de cinci ani de la data la care procedura de înregistrare s-a încheiat, marca nu a fost utilizată efectiv [a se citi în mod serios] de către titular în statul membru în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată sau dacă o astfel de utilizare a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca este supusă sancţiunilor prevăzute în prezenta directivă, cu excepţia cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi fost utilizată.(2)în sensul alineatului (1) este considerată, de asemenea, utilizare:

(a)folosirea mărcii sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv în forma sub care aceasta a fost înregistrată;

[...]

12.în directivă, sancţiunile se găsesc în special la articolele 11 şi 12. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 11 prevăd că nu poate fi declarată nulitatea unei mărci în temeiul existenţei unei mărci anterioare cu care se află în conflict dacă aceasta din urmă nu îndeplineşte condiţiile de utilizare stabilite la articolul 10 şi, respectiv, că un stat membru poate să prevadă că nu poate fi refuzată înregistrarea unei mărci în temeiul existenţei unei mărci anterioare cu care se află în conflict dacă aceasta din urmă nu îndeplineşte condiţiile de utilizare. Articolul 12 alineatul (1) prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a fost utilizată în mod serios, în statul membru în cauză, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată.<TI><P>Legislaţia italiană în materie de mărci</P></TI>13.Directiva privind mărcile a fost transpusă în dreptul italian prin Decretul-lege nr. 480/1992

Decretul-lege din 4 decembrie 1992 (supliment ordinar la GURI nr. 295 din 16 decembrie 1992).

, al cărui articol 39 a înlocuit articolul 42 din Decretul regal nr. 929/1942

Decretul regal din 21 iunie 1942 (Testo delle disposizioni legislative in materia di marchi registrati, GURI nr. 203 din 29 august 1942). Textul articolului 42 este în prezent la articolul 24 din Codul de proprietate intelectuală italian (Codice della proprietà industriale), adoptat prin Decretul-lege nr. 30/2005 din 10 februarie 2005 (supliment ordinar la GURI nr. 52 din 4 martie 2005).

 cu un text care reglementează consecinţele neutilizării unei mărci înregistrate. Alineatele 1 şi 2 transpun în principal dispoziţiile articolului 12 alineatul (1) din directivă privind posibilitatea de decădere pentru neutilizare şi, respectiv, ale articolului 10 alineatul (2) litera (a) care prevăd luarea în considerare a unei utilizări sub o formă uşor diferită.14.Articolul 42 alineatul 4 introduce cu toate acestea posibilitatea de înregistrare defensivă a unei mărci. Acesta prevede:

[...] este exclusă decăderea pentru neutili-zarea mărcii dacă titularul mărcii neutilizate este în acelaşi timp titular al uneia sau mai multor mărci similare care îşi produc încă efectele, dintre care cel puţin una este utilizată în mod efectiv pentru a desemna aceleaşi produse sau servicii.

<TI><P>Faptele şi procedura desfăşurată în faţa OAPI</P></TI>15.La 24 septembrie 1998, Marine Enterprise Projects (în prezent F.M.G. Textiles srl, denumită în continuare F.M.G. Textiles) a depus o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn figurativ ale cărui elemente constitutive principale sunt reproducerea unui rulou de pânză care se desfăşoară pentru a lua forma unei vele a unui mic vas cu pânze, având pe fundal o linie orizontală groasă deasupra căreia apare cuvântul Bainbridge scris cu caractere cursive, pentru produse din clasele 18 şi 25 din Aranjamentul de la Nisa

Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor si serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit şi modificat.

. Clasa 18 vizează produsele piele şi imitaţii de piele, produse din aceste materiale neincluse în alte clase; piei de animale; geamantane şi valize; umbrele şi bastoane; bice şi articole de şelărie, iar clasa 25 priveşte produsele articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, articole pentru acoperirea capului. Cererea a fost publicată la 14 iunie 1999.16.La 7 septembrie 1999, societatea II Ponte Finanziaria SpA (denumită în continuare Ponte Finanziaria) a formulat opoziţie la înregistrarea acestei mărci în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară, invocând un anumit număr de mărci anterioare înregistrate în Italia. în scopul soluţionării prezentului recurs, aceste mărci pot fi clasificate în trei grupe.17.în primul rând, trei mărci figurative înregistrate pentru produse din clasa 25 -nr. 704338, cu efect din 15 iulie 1964, pentru articole de îmbrăcăminte, inclusiv cizme, încălţăminte şi papuci; nr. 370836, cu efect din 11 mai 1979, pentru îmbrăcăminte, şi nr. 606709, cu efect din 22 octombrie 1990, pentru ciorapi şi şosete - şi o marcă figurativă nr. 593651, cu efect din 12 iunie 1990, pentru produse din clasa 18. Primele două mărci includ termenul Bridge cu caractere cursive; ultimele două includ termenii OLD BRIDGE şi, respectiv, THE BRIDGE BASKET, scrişi cu majuscule. A doua şi a treia marcă includ de asemenea o reproducere a unui pod, iar a patra, o reproducere a unui coş de baschet cu o minge care trece prin acesta.18.în al doilea rând, marca verbală THE BRIDGE, înregistrată sub nr. 642952, cu efect din 14 iunie 1994, pentru produsele din clasa 25.19.în al treilea rând, cinci mărci înregistrate pentru produse din clasele 18 şi 25, precum şi o marcă înregistrată numai pentru produse din clasa 18. Pentru ambele clase, există două mărci tridimensionale - nr. 704372 şi nr. 633349, ambele cu efect din 22 iunie 1994 şi incluzând în principal termenii THE BRIDGE cu majuscule -; două mărci verbale - nr. 630763 OVER THE BRIDGE, cu efect din 24 decembrie 1991, şi nr. 710102 FOOTBRIDGE, cu efect din 7 decembrie 1994 -; şi o marcă figurativă, nr. 721569, cu efect din 28 februarie 1996, care include termenii THE BRIDGE şi WAYFARER cu majuscule, deasupra şi, respectiv, sub o roză a vânturilor traversată de o linie fină orizontală. Numai pentru produsele din clasa 18 există înregistrarea nr. 642953, cu efect din 26 octombrie 1994, a mărcii verbale THE BRIDGE.20.La 15 noiembrie 2001, divizia de opoziţie a OAPI a respins opoziţia considerând că, în ciuda necesităţii de a ţine cont de interdependenţa dintre gradul de similitudine a produselor vizate şi gradul de similitudine a semnelor în conflict, orice risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară ar putea fi exclus în mod rezonabil având în vedere diferenţele fonetice şi vizuale dintre cele două. Ponte Finanziaria a formulat recurs împotriva acestei decizii de respingere.21.Prin Decizia din 17 martie 2003 (denumită în continuare decizia atacată), Camera a patra de recurs a OAPI a respins recursul. Aceasta nu s-a pronunţat asupra mărcilor enumerate în primul grup de mai sus

Punctul 17 de mai sus.

 pentru motivul că utilizarea mărcilor corespunzătoare nu a fost dovedită

Punctele 12 şi 13 din decizia atacată.

 şi nici asupra mărcii nr. 642952

Punctul 18 de mai sus.

 pentru motivul că persoana care a formulat opoziţia nu furnizase probe suficiente privind utilizarea sa

Punctul 14 din decizia atacată.

. Comparând mărcile rămase - enumerate în al treilea grup de mai sus

Punctul 19 de mai sus.

 - cu marca solicitată, aceasta a concluzionat că între acestea lipseşte orice similitudine, atât din punct de vedere conceptual, cât şi vizual sau fonetic

Punctul 16 şi următoarele din decizia atacată.

. Prin urmare, camera de recurs a concluzionat că nu există un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară. Aceasta a considerat că principiul interdependenţei nu era relevant în speţă în lipsa gradului minim de similitudine între mărci necesar pentru a justifica aplicarea principiului interdependenţei dintre similitudinea produselor şi similitudinea semnelor

Punctul 25 din decizia atacată.

.<TI><P>Hotărârea atacată</P></TI>22.Ponte Finanziaria a sesizat Tribunalul cu o acţiune împotriva acestei decizii, în cadrul căreia a grupat argumentele în două motive. Primul motiv analizat în hotărâre privea o pretinsă încălcare a articolului 15 alineatul (2) litera (a) şi a articolului 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul privind marca comunitară, precum şi a normei 22 din Regulamentul de aplicare privind mărcile pe care camera de recurs le-a înlăturat de la apreciere. Al doilea motiv privea o pretinsă încălcare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară în ceea ce priveşte aprecierea riscului de confuzie.<TI><P>Excluderea anumitor mărci de la apreciere</P></TI>23.Tribunalul a identificat patru argumente pe care le-a analizat în modul următor.24.în primul rând

A se vedea punctele 17 şi 27-29 din hotărârea atacată.

, Ponte Finanziaria a susţinut că respectiva cameră de recurs ar fi trebuit să se pronunţe asupra mărcilor înregistrate cu mai puţin de cinci ani înainte de formularea opoziţiei, excluzând astfel protecţia specială de care beneficiază o familie de mărci.25.Tribunalul a subliniat că, în realitate, camera de recurs a ţinut cont de toate mărcile înregistrate în această perioadă de cinci ani. Numai la momentul examinării argumentului potrivit căruia trebuia să se considere că mărcile anterioare făceau parte dintr-o familie ce beneficiază de o protecţie extinsă, camera de recurs a constatat că produsele erau promovate şi vândute în principal sub marca THE BRIDGE şi, într-o mai mică măsură, sub marca figurativă THE BRIDGE WAYFARER, astfel încât consumatorul italian întâlnea doar aceste două mărci anterioare. Pe această bază, camera de recurs concluzionase că protecţia extinsă întemeiată pe o familie de mărci nu era justificată dat fiind că nu era suficientă numai înregistrarea a numeroase mărci, neînsoţită de utilizarea pe piaţă acestora din urmă.26.în al doilea rând

A se vedea punctele 18 şi 30-39 din hotărârea atacată.

, Ponte Finanziaria a susţinut că, potrivit normei 22 din Regulamentul de aplicare, camera de recurs nu ar fi trebuit să înlăture de la aprecierea riscului de confuzie marca verbală nr. 642952 THE BRIDGE

A se vedea punctul 18 de mai sus.

 motivând că utilizarea sa nu a fost suficient probată. Norma 22 enumera cataloagele şi anunţurile ca fiind probe admisibile pentru a demonstra utilizarea unei mărci. Ponte Finanziaria furnizase astfel de documente şi considera că, în mod eronat, camera de recurs le considerase insuficiente.27.Tribunalul a arătat că o utilizare serioasă exclude orice folosire minimală şi insuficientă a mărcii în scopul identificării produselor sau serviciilor. Oricare ar fi fost intenţia titularului, nu ar fi fost vorba de o utilizare serioasă dacă o marcă nu ar fi obiectiv prezentă pe piaţă în mod efectiv, constant în timp şi stabil în ceea ce priveşte configuraţia semnului, astfel încât aceasta ar putea fi percepută de consumatori drept o indicaţie a originii produselor sau serviciilor în cauză

Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2002, Kabushiki Kaisha Fernandes/OAPI — Harrison (HIWATT) (T-39/01, Rec, p. II-5233, punctul 36), şi Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI — Giorgio Beverly Hills (GIORGIO AIRE) (T-156/01, Rec, p. II-2789, punctul 35).

. Cu toate acestea, unica probă a folosirii mărcii verbale THE BRIDGE în raport cu alte produse din clasa 25 era reprezentată de un catalog toamnă-iarnă 1994/1995 şi de anunţuri publicitare publicate în 1995. Celelalte cataloage nu erau datate. Această probă era foarte limitată pentru anul 1994 şi inexistentă pentru anii 1996-1999. Aceasta nu demonstra că marca era prezentă pe piaţa italiană în mod constant pentru produsele pentru care fusese înregistrată, în perioada de cinci ani care precedase publicarea cererii de înregistrare a mărcii, spre deosebire de ceea ce impune articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul privind marca comunitară, coroborat cu alineatul (3) al aceluiaşi articol Prin urmare, camera de recurs era îndreptăţită să considere că nu fusese dovedită utilizarea serioasă a mărcii respective pentru produsele în cauză.28.în al treilea rând

Punctele 19 şi 40-47 din hotărârea atacată.

, potrivit Ponte Finanziaria, camera de recurs exclusese în mod eronat de la aprecierea riscului de confuzie mărcile protejate prin înregistrările nr. 370836, nr. 704338, nr. 606709 şi nr. 593651

Primul grup pe care l-am menţionat la punctul 17 de mai sus.

 pentru motivul că utilizarea lor nu a fost probată. Era vorba de mărci defensive în sensul reglementării italiene privind mărcile

A se vedea punctul 14 de mai sus.

, obiectivul fiind extinderea domeniului de protecţie al mărcii principale împotriva riscului de confuzie, permiţând titularului lor să se opună înregistrării mărcilor similare sau identice care nu ar fi suficient de asemănătoare cu însăşi marca principală pentru a demonstra un risc de confuzie. Camera de recurs considerase în mod nejustificat că mărcile anterioare în cauză nu reprezentau mărci defensive pentru că înregistrarea lor nu se produsese concomitent cu cea a mărcii principale anterioare sau ulterior acesteia. înregistrările nr. 704338 şi nr. 607909 au fost cedate Ponte Finanziaria de către terţi în scopul precis de a fi utilizate ca mărci defensive; în plus, toate mărcile implicate au fost înregistrate după utilizarea efectivă a mărcii anterioare The bridge începând cu anii 70.29.Tribunalul a subliniat că reglementarea italiană prevedea o excepţie de la norma privind decăderea mărcii pentru neutilizarea pe o perioadă de cinci ani

A se vedea punctul 14 de mai sus.

, însă a constatat că noţiunea de marcă defensivă nu exista în sistemul de protecţie a mărcii comunitare. în economia Regulamentului privind marca comunitară, utilizarea efectivă a unui semn în relaţiile comerciale pentru produse sau servicii pentru care acesta a fost înregistrat constituie o condiţie esenţială pentru recunoaşterea protecţiei în favoarea titularului său. Excepţia potrivit căreia ar exista motive întemeiate pentru neutilizare se referă la motive bazate pe existenţa unor obstacole în calea utilizării mărcii sau la situaţii în care exploatarea comercială a acesteia s-ar dovedi excesiv de oneroasă. Titularul unei înregistrări naţionale nu putea invoca o dispoziţie naţională care permitea înregistrarea ca mărci a unor semne care nu sunt destinate utilizării în comerţ, ci numai să apere un alt semn utilizat înmod efectiv. Astfel de înregistrări nu erau compatibile cu reglementarea mărcii comunitare, iar recunoaşterea la nivel naţional nu putea constitui un motiv întemeiat pentru neutilizarea unei mărci anterioare pe care se întemeia o opoziţie la o cerere de marcă comunitară.30.în al patrulea rând

Punctele 20 şi 48-51 din hotărârea atacată.

, Ponte Finanziaria a susţinut că elementele pe care le-a prezentat pentru a proba utilizarea mărcilor verbale nr. 642952 şi nr. 642953 THE BRIDGE

Pentru clasele 25 şi, respectiv, 18; a se vedea punctele 18 şi 19 de mai sus.

 dovedeau de asemenea utilizarea serioasă a mărcii figurative nr. 370836 Bridge

Pentru articolele de îmbrăcăminte menţionate la clasa 25; a se vedea punctul 17 de mai sus.

 care nu era diferită decât într-o măsură neglijabilă. Ponte Finanziaria s-a referit la articolul 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară

A se vedea punctul 6 de mai sus.

 şi la reglementarea italiană în materie care conţine o dispoziţie similară. Prin urmare, camera de recurs nu ar fi trebuit să înlăture marca anterioară de la aprecierea riscului de confuzie pentru motivul că utilizarea sa nu fusese dovedită.31.Tribunalul a considerat că scopul articolului 15 alineatul (2) litera (a) era de a permite titularului unei mărci să aducă semnului modificări care, fără să aducă atingere caracterului său distinctiv, îl adaptează cerinţelor de comercializare şi de promovare a produselor sau serviciilor respective, în conformitate cu acest scop, domeniul material de aplicare al dispoziţiei trebuie să se limiteze la situaţiile în care semnul utilizat în mod concret de titularul unei mărci reprezintă forma sub care această marcă este exploatată din punct de vedere comercial. în astfel de situaţii, atunci când semnul utilizat în comerţ era diferit de forma sub care acesta fusese înregistrat numai prin elemente neglijabile, astfel încât cele două semne puteau fi considerate în ansamblu echivalente, obligaţia de utilizare a mărcii înregistrate putea fi îndeplinită prin prezentarea probei utilizării semnului care constituia forma utilizată în comerţ. în schimb, articolul 15 alineatul (2) litera (a) nu permitea titularului unei mărci să se sustragă de la această obligaţie invocând în beneficiul său utilizarea unei mărci similare ce făcea obiectul unei înregistrări distincte.32.în consecinţă, Tribunalul a respins motivul în ansamblul său.<TI><P>Aprecierea riscului de confuzie</P></TI>33.Tribunalul a identificat trei argumente.34.în primul rand

Punctele 54-56 din hotărârea atacată.

, Ponte Finanziaria a susţinut că, în mod eronat, camera de recurs a neglijat existenţa unei familii sau a unei serii de mărci care conţin termenul bridge, împrejurare care sporeşte riscul de confuzie între mărcile în conflict. Potrivit reclamantei, mărcile sale erau complexe, având în comun termenul englez bridge însoţit de alte semne. Toate elementele care compun aceste mărci nu aveau nicio legătură cu produsele pe care le desemnează. Prin urmare, acestea beneficiau de un caracter distinctiv foarte puternic, consolidat prin utilizarea masivă a mărcii verbale THE BRIDGE. Atât jurisprudenţa italiană, cât şi cea comunitară recunosc o protecţie extinsă a unor astfel de mărci. în Hotărârea Canon

Hotărârea din 29 septembrie 1998 (C-39/97, Rec, p. I-5507, punctul 18).

, Curtea a hotărât că mărcile care au un caracter distinctiv foarte puternic, fie în mod intrinsec, fie datorită cunoaşterii acestora pe piaţă, se bucură de o protecţie mai extinsă decât cele al căror caracter distinctiv este mai redus.35.în al doilea rând

Punctul 57 din hotărârea atacată.

, Ponte Finanziaria a reproşat camerei de recurs că nu a ţinut cont de principiul interdependenţei dintre similitudinea mărcilor şi cea a produselor. Riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, ţinând cont de toţi factorii pertinenţi din cauză, care trebuie consideraţi interdependenţi

Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL (C-251/95, Rec, p. I-6191).

.36.în al treilea rând

Punctele 58-65 din hotărârea atacată.

, Ponte Finanziaria a susţinut că, în mod eronat, camera de recurs a estimat că mărcile solicitate nu erau similare.37.în ceea ce priveşte comparaţia pe plan vizual, reproducerea, alături de elementul verbal Bainbridge, a unui rulou de pânză care se desface luând formă de velă a unui vas a accentuat riscul de confuzie cu mărcile figurative anterioare care cuprind de asemenea un element verbal ce conţine cuvântul bridge şi elemente grafice. Publicul ar fi determinat să creadă că produsele desemnate aveau aceeaşi origine şi că erau destinate persoanelor interesate de navigaţia cu pânze şi sporturile nautice, cu atât mai mult cu cât elementul figurativ al mărcii nr. 721569 reproduce o roză a vânturilor. De asemenea, exista o asemănare cu marca nr. 370836 din punct de vedere grafic.38.în ceea ce priveşte comparaţia pe plan conceptual, potrivit Ponte Finanziaria, camera de recurs consideră în mod greşit că împrejurarea că, având cunoştinţe de limbi străine, consumatorul mediu italian poate să sesizeze diferenţa dintre mărci. Cuvântul englez bridge nu trimitea la cuvântul italian corespunzător ponte, ci era utilizat în italiană în mod obişnuit pentru a desemna un joc de cărţi. Cu toate acestea, camera de recurs a considerat că semnificaţia cuvântului bridge este înţeleasă de consumatorul mediu italian atunci când este utilizat în cadrul mărcilor aparţinând Ponte Finanziaria, însă acest consumator nu o distingea în cadrul mărcii solicitate, asociate unui alt termen, bain, care nu avea nicio semnificaţie în engleză. Argumentul potrivit căruia un consumator ar percepe marca Bainbridge ca fiind un nume sau o indicaţie geografică nu era credibil Fie acest consumator nu ar fi înţeles niciunul dintre cuvintele străine în cauză, fie ar fi recunoscut numai cuvântul bridge, pe care l-ar fi identificat în toate mărcile în cauză. în ambele cazuri exista un risc de confuzie.39.Tribunalul a apreciat următoarele argumente după cum urmează.40.în primul rând, acesta a subliniat că riscul de confuzie trebuia apreciat în mod global, ţinând seama de toţi factorii pertinenţi în speţă, în special de interdependenţa dintre similitudinea semnelor şi cea a produselor sau serviciilor desemnate

Hotărârea din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI -Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS) (T-162/01, Rec, p. II-2821, punctele 31-33 şi jurisprudenţa citată).

. în acest scop, publicul relevant se compunea din consumatori medii din Italia; cererea de înregistrare a mărcii şi mărcile anterioare vizau aceleaşi clase de produse şi, ţinând cont de respingerea primului motiv, numai şase dintre aceste mărci anterioare puteau fi luate în considerare. Cu toate aceastea, mărcile respective aveau un puternic caracter distinctiv

Punctele 75-89 din hotărârea atacată.

.41.în continuare, Tribunalul a comparat mărcile anterioare şi marca solicitată din punct de vedere vizual, fonetic şi conceptual. Din punct de vedere vizual, singurul element comun tuturor mărcilor - secvenţa de 6 litere bridge - nu era suficient de determinantă în ceea ce priveşte impresia de ansamblu pentru a naşte un risc de confuzie, în schimb, din punct de vedere fonetic şi spre deosebire de aprecierea camerei de recurs în ceea ce priveşte pronunţarea, între marca solicitată şi cele patru mărci anterioare exista o asemănare limitată. în legătură cu similitudinea conceptuală, camera de recurs a considerat în mod just, potrivit Tribunalului, că un consumator mediu italian ar identifica sensul elementului englez bridge din cadrul mărcilor anterioare, însă şi că elementul nu ar putea fi înţeles în acelaşi mod atunci când face parte din termenul Bainbridge în contextul mărcii figurative solicitate. în concluzie, numai gradul de asemănare pur fonetică nu era suficient pentru a implica un risc de confuzie

Punctele 90-117 din hotărârea atacată.

.42.în sfârşit, Tribunalul a examinat argumentele prezentate de Ponte Finanziaria privind pertinenţa unei familii sau a unei serii de mărci anterioare. Cu toate că Regulamentul privind marca comunitară nu viza o astfel de noţiune, aceasta nu putea fi exclusă de la bun început în cazul în care opoziţia se întemeia pe mai multe mărci anterioare care puteau fi considerate ca făcând parte dintr-o serie sau dintr-o familie unică (spre exemplu, prin prezenţa unui element comun), aceasta avea relevanţă pentru aprecierea unui risc de confuzie. Un astfel de risc ar putea surveni atunci când marca solicitată prezenta în raport cu aceastea din urmă similitudini de natură a induce consumatorului ideea că acestea făceau parte din aceeaşi serie şi, prin urmare, că produsele pe care ambele le desemnau aveau aceeaşi origine comercială sau origini între care exista o legătură. Aceeaşi ar fi situaţia chiar atunci când comparaţia dintre marca solicitată şi mărcile anterioare, luate în considerare fiecare separat, nu demonstra existenţa unui risc de confuzie directă

Punctele 118-124 din hotărârea atacată.

.43.Cu toate acestea, trebuiau îndeplinite două condiţii cumulative. în primul rând trebuia să se probeze utilizarea unui număr suficient de mărci pentru a constitui o serie. Pentru a fi existat un risc de confuzie, mărcile care făceau parte din serie trebuiau să fie prezente pe piaţă. în lipsa probei unei astfel de utilizări, riscul de confuzie trebuia să fie apreciat comparând în mod individual mărcile relevante. în al doilea rând, marca solicitată nu trebuia numai să fie similară mărcilor care aparţin aceleiaşi serii, ci de asemenea să prezinte caracteristici susceptibile să demonstreze apartenenţa la seria respectivă. Situaţia ar putea fi diferită, spre exemplu, în cazul în care elementul comun mărcilor anterioare din serie a fost utilizat în cadrul mărcii solicitate într-o poziţie diferită de cea în care acesta figura în mod obişnuit în mărcile care aparţin seriei sau cu un conţinut semantic distinct

Punctele 125-127 din hotărârea atacată.

.44.în speţă, cel puţin prima dintre cele două condiţii nu era îndeplinită. într-adevăr, singurele probe prezentate de Ponte Finanziaria în cursul procedurii de opoziţie se referă la marca THE BRIDGE şi, într-o mai mică măsură, la marca THE BRIDGE WAYFARER. Aceste două mărci fiind singurele mărci anterioare a căror prezenţă pe piaţă fusese demonstrată de Ponte Finanziaria, camera de recurs a respins în mod just argumentele prin care se invoca beneficiul protecţiei privind mărcile de sene

Punctul 128 din hotărârea atacată.

.45.Tribunalul a concluzionat că nu s-a săvârşit nicio eroare de drept sau de apreciere de către camera de recurs şi, în consecinţă, a respins acţiunea în totalitate.<TI><P>Recursul</P></TI>46.Ponte Finanziaria a formulat cinci motive în susţinerea recursului său. OAPI şi F.M.G. Textiles au depus memorii în răspuns. Ponte Finanziaria nu a solicitat prezentarea unui memoriu în replică şi nicio parte nu a solicitat să fie ascultată.<TI><P>Admisibilitate</P></TI>47.F.M.G. Textiles sugerează că recursul ar putea fi inadmisibil în măsura în care lipseşte mandatul ad litem în temeiul căruia avocaţii societăţii Ponte Finanziaria pretind că sunt autorizaţi să reprezinte această societate.48.Totuşi, se pare că există o neînţelegere legată de acest aspect. Documentul în cauză a fost în realitate anexat cererii depuse la Tribunal, cu toate că este posibil ca acesta să nu fi fost notificat către F.M.G. Textiles sau către societatea care a precedat-o în cadrul procedurii, Marine Enterprise Projects.<TI><P>Primul motiv al recursului: aplicarea greşită a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară — risc de confuzie</P></TI><TI><P>Argument</P></TI>49.Ponte Finanziaria susţine că, chiar în temeiul mărcilor naţionale pe care le-a considerat admisibile în scopul comparaţiei şi chiar luând aceste mărci în considerare mai degrabă în mod individual decât ca o familie sau ca o serie, Tribunalul a concluzionat în mod eronat că nu există un risc de confuzie cu marca solicitată.50.Tribunalul a recunoscut faptul că mărcile naţionale aveau un puternic caracter distinctiv şi prezentau o similitudine fonetică semnificativă cu marca solicitată. Similitudinea fonetică ar fi trebuit să prevaleze asupra unei eventuale absenţe a unei similitudini vizuale

Hotărârea Curţii din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer (C-342/97, Rec., p. I-3819), Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Oberhauser/OAPI — Petit Liberto (Fifties) (T-104/01, Rec, p. II-4359), Hotărârea Tribunalului din 15 ianuarie 2003, Mystery Drinks/OAPI — Karlsberg Brauerei (MYSTERY) (T-99/01, Rec, p. II-43), Hotărârea Tribunalului din 3 martie 2004, Mülhens/OAPI — Zirh International (ZIRH) (T-355/02, Rec, p. II-791), şi Hotărârea Tribunalului din 31 martie 2004, Interquell/OAPI — SCA Nutrition (HAPPY DOG) (T-20/02, Rec, p. II-1001).

. Cu toate acestea, Tribunalul a constatat că lipsa similitudinii conceptuale era determinantă. Tribunalul a decis aceasta în baza unei pretinse cunoaşteri a limbii engleze de către consumatorul mediu italian, însă premisa sa era eronată. Numai maximum 15-20 % dintre italieni cunosc semnificaţia termenului bridge care trebuie să fie considerat în consecinţă un element de fantezie. în orice caz, exista un grad suficient de similitudine (cel puţin fonetică şi, potrivit Ponte Finanziaria, vizuală) pentru a se impune o apreciere globală, ţinând cont de interdependenţa dintre criteriile de similitudine a mărcilor, de similitudine a produselor desemnate şi gradul caracterului distinctiv

Hotărârea Lloyd Schuhfabrik, citată la nota de subsol 40, Hotărârea SABEL, citată la nota de subsol 32, şi Hotărârea CANON, citată la nota de subsol 30.

, în baza unei astfel de aprecieri, a exclude orice risc de confuzie reprezenta o eroare gravă de drept.51.OAPI arată că, potrivit jurisprudenţei, aprecierea riscului de confuzie trebuie să fie sintetică, urmărind o aproximare cât mai apropiată posibil de percepţia unui semn de către consumatorul mediu. Tribunalul a constatat că produsele relevante erau comercializate astfel încât, de obicei, în momentul cumpărării, publicul relevant percepe [a] în mod vizual marca ce desemnează aceste produse

Punctul 116 din hotărârea atacată.

. Aceasta fiind situaţia şi întrucât a luat în considerare în mod efectiv cele trei aspecte privind similitudinea -fonetic, vizual şi conceptual - în contextul lor real, nu s-ar putea afirma că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept constatând că lipsa similitudinii vizuale putea prevala asupra unui grad de similitudine fonetică.52.F.M.G. Textiles contestă prezentarea oferită de Ponte Finanziaria cu privire la constatările Tribunalului privind similitudini fonetice. Tribunalul a concluzionat că exista o anumită similitudine fonetică între mărcile respective şi că acestea prez[entau] [astfel] similitudini semnificative numai pe plan fonetic

Punctele 106 şi, respectiv, 115 din hotărârea atacată.

 - ceea ce diferă în mod considerabil de constatarea că exista o similitudine fonetică semnificativă. F.M.G. Textiles contestă de asemenea validitatea afirmaţiilor Ponte Finanziaria privind capacitatea consumatorului mediu italian de a înţelege termenul englez bridge. în baza constatărilor de fapt ale Tribunalului, analiza sa privind aprecierea globală a riscului de confuzie era ireproşabilă din punct de vedere logic şi din punct de vedere juridic.<TI><P>Apreciere</P></TI>53.în primul rând, pare evident că prezentul motiv este inadmisibil în măsura în care are ca obiect contestarea constatărilor de fapt ale Tribunalului privind capacitatea consumatorului italian de a înţelege elementul bridge în termeni conceptuali sau din orice alt punct de vedere. Articolul 58 din Statutul Curţii de Justiţie prevede: Recursul înaintat Curţii se limitează la chestiuni de drept.54.în ceea ce priveşte restul, argumentul invocat de Ponte Finanziaria echivalează cu a spune că, recunoscând un anumit grad de similitudine fonetică (suntem de acord cu analiza F.M.G. Textiles potrivit căreia formularea hotărârii atacate nu indică o constatare a unei similitudini semnificative), Tribunalul ar fi trebuit să recunoască o importanţă preponderentă a acestei similitudini în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, în special în lumina interdependenţei dintre criteriul caracterului distinctiv al mărcilor anterioare, criteriul similitudinii cu marca solicitată şi criteriul similitudinii sau identităţii produselor vizate.55.Un argument foarte similar a fost invocat într-un alt recurs recent, Mühlens/OAPI

Hotărârea din 23 martie 2006 (C-206/04 P, Rec, p. I-2717); a se vedea în special punctele 15-24 şi 32-37

. După ce a apreciat impresia de ansamblu produsă de cele două semne în cauză, Tribunalul constatase că nu existau similarităţi pe plan vizual şi conceptual, ci, în schimb, acestea prezentau o similitudine pe plan auditiv în anumite ţări, fără a fi exclus ca această unică similitudine să determine un risc de confuzie, însă hotărâse că, în fapt, gradul de similitudine nu era suficient de ridicat pentru a justifica o constatare potrivit căreia publicul pertinent poate considera că produsele respective proveneau de la aceeaşi întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic

Punctele 12 şi 20 din hotărârea Curţii.

. Curtea a prezentat dreptul într-un mod care poate fi rezumat după cum urmează şi aplicat, în opinia noastră, în speţă.56.Existenţa unui risc de confuzie în percepţia publicului trebuie apreciată în mod global, ţinând cont de toţi factorii pertinenţi din cauză

Punctul 18 care trimite la Hotărârea SABEL, citată la nota de subsol 32, punctul 22, şi Hotărârea din 22 iunie 2000, Marca Mode (C-425/98, Rec., p. I-4861, punctul 40).

. Această apreciere globală trebuie întemeiată, în ceea ce priveşte similitudinea vizuală, auditivă sau conceptuală a mărcilor în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de aceste mărci, ţinând cont în special de elementele distinctive şi dominante ale acestora

Punctul 19 din hotărâre care trimite la Hotărârile SABEL, punctul 23, şi Lloyd Schuhfabrik Meyer, citată la nota de subsol 40, punctul 25.

. Nu este exclus ca numai o similitudine auditivă să poată naşte un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară

Punctul 20 din hotărâre care trimite la Hotărârea Lloyd Schuhfabrik Meyer, citată anterior, punctul 28.

. Cu toate acestea, existenţa unei asemenea risc trebuie constatată în cadrul unei aprecieri globale în ceea ce priveşte similitudinile conceptuale, vizuale şi auditive dintre semnele în cauză. în această privinţă, aprecierea unei eventuale similitudini auditive nu este decât unul dintre factorii pertinenţi în cadrul aprecierii globale menţionate

Punctul 21 din hotărâre.

. Prin urmare, nu se poate deduce că există în mod necesar un risc de confuzie de fiecare dată când se identifică numai o similitudine auditivă între două semne

Punctul 22 din hotărâre.

. Această apreciere globală implică faptul că diferenţele conceptuale şi vizuale dintre cele două semne pot neutraliza similitudinile auditive dintre acestea, în măsura în care cel puţin unul dintre aceste semne are, din perspectiva publicului relevant, o semnificaţie clară şi determinată, astfel încât acest public să o poată sesiza imediat

Punctul 35 din hotărâre, care trimite la Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Ruiz Picasso şi alţii/OAPI (C-361/04 P, Rec, p. I-643, punctul 20).

.57.Astfel, atunci când Tribunalul ia în considerare impresia generală produsă de semnele în cauză în ceea ce priveşte posibilele lor similitudini conceptuale, vizuale şi fonetice, în scopul aprecierii globale a riscului de confuzie, acesta poate să aprecieze, fără a încălca domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară, că gradul de similitudine dintre semnele în cauză nu este suficient de ridicat pentru a considera că publicul relevant poate crede că produsele respective provin de la aceeaşi întreprindere, sau, dacă este cazul, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic

Punctul 36 din hotărâre.

.58.Nu vedem niciun motiv pentru a repune în discuţie această prezentare a cadrului juridic care pare pe deplin conformă cu poziţia Tribunalului în speţă. în consecinţă, considerăm că primul motiv trebuie respins.<TI><P>Al doilea motiv: aplicarea greşita a articolului 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul privind marca comunitară</P></TI><TI><P>Argument</P></TI>59.Ponte Finanziaria susţine că Tribunalul a exclus în mod eronat de la apreciere celelalte mărci naţionale ale sale, în special marca verbală nr. 642952 THE BRIDGE pentru produse din clasa 25. Perioada de referinţă în timpul căreia utilizarea serioasă ar trebui să fie dovedită include cinci ani, din 1994 până în 1999. Ponte Finanziaria prezentase un catalog toamnă/iarnă 1994/1995 şi anunţuri publicitare care includeau ca dată anii 1994 şi 1995 - tip de probă prevăzută în mod expres la norma 22 alineatul (2) din Regulamentul de aplicare în temeiul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul privind marca comunitară - care au probat în mod indiscutabil utilizarea pentru cel puţin o parte din această perioadă, împreună cu documente contabile mai recente care demonstrează că aceasta a rămas activă în domeniul marochinăriei (care include articolele de încălţăminte şi curelele cuprinse în clasa 25).60.Tribunalul a săvârşit astfel o gravă eroare de drept şi a interpretat în mod greşit articolul 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul privind marca comunitară, hotărând că în mod just, camera de recurs consider [ase] că utilizarea serioasă a mărcii menţionate pentru produsele în cauză nu fusese dovedită, întrucât probele nu demonstrau că marca în cauză era prezentă pe piaţa italiană în mod constant, pentru produsele pentru care acestea au fost înregistrate, în perioada de cinci ani care a precedat publicarea cererii de marcă

Punctele 35-37 din hotărârea atacată.

. în fapt, este suficientă proba utilizării în orice moment în cursul perioadei

Ponte Finanziaria citează Directivele OAPI privind procedura de opoziţie (partea 6 secţiunea 9.1): nu este necesar ca utilizarea să se realizeze de-a lungul întregii perioade de cinci ani, ci mai degrabă în această perioadă. Dispoziţiile privind utilizarea nu impun nicio condiţie privind caracterul continuu. Aceasta citează de asemenea Hotărârea Tribunalului în cauza Sunrider/OAPI din 8 iulie 2004 (T-203/02, Rec, p. II-2811) şi Hotărârea Curţii din 11 mai 2006 (C-416/04 P, Rec, p. I-4237) în cadrul cărora 14 facturi şi scrisori de comandă privind o perioadă de numai un an au fost admise ca probă a utilizării serioase.

.61.O API susţine că este o chestiune de fapt dacă se poate data, într-un mod care prezintă încredere, un anumit element de probă, într-o anumită perioadă, iar constatările Tribunalului în această privinţă nu ar putea fi puse în discuţie în cadrul recursului.62.Din punct de vedere legal, OAPI consideră că atunci când Tribunalul s-a referit la proba potrivit căreia marca avea o prezenţă constantă pe piaţă nu era vorba de o trimitere la o prezenţă continua, cum pare să considere Ponte Finanziaria. în realitate, Tribunalul doar a constatat că simpla existenţă a unui catalog pentru anul 1994/1995 era o probă insuficientă pentru a dovedi constanţa necesară a prezenţei pe piaţă şi, prin urmare, utilizarea sa serioasă şi efectivă în perioada de cinci ani.63.F.M.G. Textiles arată că probele în cauză, foarte limitate, care erau constituite numai din anunţuri publicitare fără proba unei vânzări, sunt în mod evident insuficiente pentru a dovedi o utilizare suficient de importantă a mărcii în perioada respectivă.<TI><P>Apreciere</P></TI>64.Suntem de acord cu analiza OAPI potrivit căreia prezentul motiv trebuie să fie inadmisibil în măsura în care ar viza să repună în discuţie constatările de fapt ale Tribunalului privind existenţa şi identitatea probelor care puteau fi datate în mod fiabil în scopul de a aprecia dacă marca verbală naţională nr. 642952 THE BRIDGE a făcut obiectul unei utilizări serioase în perioada de cinci ani care precedă publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare Bainbridge.65.Problema de drept care se ridică aici este dacă Tribunalul putea în mod legal să solicite, în ceea ce priveşte perioada de cinci ani, o utilizare mai constantă decât cea dovedită prin aceste probe.66.Potrivit articolului 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul privind marca comunitară, Ponte Finanziaria era obligată să probeze faptul că, în perioada de cinci ani cuprinsă între iunie 1994 şi iunie 1999, marca naţională anterioară făcuse obiectul unei utilizări serioase în Italia pentru produsele sau serviciile pentru care fusese înregistrată

Sau că existau motive justificate pentru neutilizare, însă Ponte Finanziaria nu a invocat această ultimă posibilitate.

. Probele admisibile care au putut fi datate şi pe care aceasta le-a prezentat cuprindeau un catalog toamnă/iarnă 1994/1995 şi anunţuri publicitare publicate în 1995. Tribunalul a descris aceste probe ca fiind foarte limitate în privinţa anului 1994 şi inexistente în ceea ce priveşte anii 1996-1999 şi a constatat că acestea nu demonstrau că marca în cauză era prezentă pe piaţa italiană în mod constant în perioada relevantă.67.Jurisprudenţa privind aprecierea utilizării serioase

în germană ernsthaft benutzt; în daneză, reel brug; în spaniolă, uso efectivo; în italiană, uso effettivo; în olandeză, normaal gebruik; în portugheză, utilizado seriamente.

 a fost prezentată recent de către Curte în Hotărârea Sunrider

Cauza citată la nota de subsol 54 (C-416/04 P), în special punctele 70-72.

 în modul următor.68.O marcă face obiectul unei utilizări serioase atunci când este utilizată în conformitate cu funcţia sa esenţială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată, în scopul de a crea sau de a păstra un debuşeu pentru aceste produse şi servicii, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic, având ca unic obiect menţinerea drepturilor conferite de marcă. Aprecierea caracterului serios al utilizării mărcii trebuie să se bazeze pe ansamblul faptelor şi împrejurărilor adecvate pentru a stabili realitatea exploatării comerciale a acesteia în cadrul comerţului, în special utilizările considerate justificate în sectorul economic respectiv pentru menţinerea sau crearea unor cote de piaţă în folosul unor produse sau servicii protejate de marcă, natura acestor produse sau servicii, caracteristicile pieţei, întinderea şi frecvenţa utilizării mărcii. Problema dacă o utilizare este suficientă din punct de vedere cantitativ pentru menţinerea sau crearea unor astfel de cote de piaţă depinde astfel de mai mulţi factori şi de o apreciere de la caz la caz. Caracteristicile acestor produse sau ale acestor servicii, frecvenţa sau regularitatea utilizării mărcii, faptul că marca este utilizată pentru comercializarea tuturor produselor şi serviciilor identice ale întreprinderii titulare sau numai a unora dintre acestea ori probele privind utilizarea mărcii pe care proprietarul este în măsură să le prezinte sunt printre factorii care pot fi luaţi în considerare. Nu este posibil să se determine a priori, în mod abstract, care este pragul cantitativ care trebuie reţinut pentru a determina dacă utilizarea are sau nu are un caracter serios. Nu poate fi instituită o normă de minimis, care nu ar permite OAPI sau Tribunalului să aprecieze toate împrejurările litigiului cu care este sesizat. Dacă serveşte unui scop real comercial, o utilizare chiar minimă poate fi suficientă pentru a stabili existenţa unui caracter serios.69.Din această prezentare a cadrului juridic deducem în primul rând că utilizarea serioasă implică mai mult decât o simplă utilizare cu caracter simbolic, însă nu ar putea exista o normă prestabilită privind gradul de utilizare impus; iar în al doilea rând, că aprecierea este o apreciere de fapt, care trebuie efectuată de OAPI sau, dacă este cazul, de Tribunal, de la caz la caz şi în lumina unei game largi de factori pertinenţi

Această abordare pare să fie foarte asemănătoare în statele membre. A se vedea What constitutes use of a registered trademark in the European Union (including New Member States), International Trademark Association, 2004, disponibilă la adresa internet http://www.inta.org/downloads/tap_tmuseEU2004.pdf

.70.În această perspectivă, nu considerăm că se poate critica faptul că Tribunalul a aplicat un criteriu al prezenţei constante pe piaţa italiană în perioada relevantă de cinci ani. Astfel cum subliniază OAPI, Tribunalul nu a impus o condiţie de utilizare neîntreruptă, ci mai degrabă a urmat spiritul jurisprudenţei anterioare

Citată la nota de subsol 20 de mai sus.

 potrivit căreia nu există o utilizare serioasă dacă o marcă nu este obiectiv prezentă pe piaţă în mod efectiv, constant în timp şi stabil în ceea ce priveşte configurarea semnului, astfel încât aceasta nu poate fi percepută de consumatori drept o indicaţie a originii produselor sau serviciilor în cauză. Nu considerăm că o astfel de abordare încalcă în vreun fel litera sau spiritul dispoziţiilor Regulamentului privind marca comunitară, care impune o condiţie de utilizare serioasa în cursul unei perioade de cinci ani sau jurisprudenţa Curţii care interpretează aceste dispoziţii.71.Astfel, considerăm că acea concluzie de fapt la care a ajuns Tribunalul în baza probelor disponibile ţine integral de domeniul aprecierii de la caz la caz pe care este obligat să o realizeze şi care nu este în niciun fel contrazisă de aceste probe. Prin urmare, în opinia noastră al doilea motiv nu ar putea fi primit.<TI><P>Al treilea motiv: aplicarea greşita a articolului ÎS alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitara</P></TI><TI><P>Argument</P></TI>72.Ponte Finanziaria susţine în plus că aceleaşi probe ar fi trebuit să fie suficiente pentru a dovedi utilizarea mărcii figurative nr. 370836 Bridge, aşadar, pentru produse din clasa 25

Totuşi subliniem că aceasta nu a fost înregistrată decât pentru articole de îmbrăcăminte menţionate la clasa 25 şi nu pentru încălţăminte sau articole pentru acoperirea capului, cum era cazul mărcii nr. 642952 THE BRIDGE.

, a cărei formă nu diferea decât într-o mică măsură de cea a mărcii verbale nr. 642952 THE BRIDGE şi care intra în domeniul de aplicare al articolului 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară (o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată). Tribunalul a aplicat în mod eronat această dispoziţie limitând domeniul său de aplicare la situaţii în care semnul utilizat în mod concret de titularul unei mărci pentru a desemna produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată constituie forma sub care aceeaşi marcă este exploatată din punct de vedere comercial cu excluderea utilizării unei mărci similare protejate printr-o înregistrare distinctă

Punctul 50 din hotărârea atacată.

, întrucât prin această dispoziţie se urmăreşte să se evite ca titularul unei mărci să fie nevoit să înregistreze toate variantele minore ale mărcii sale pe care le poate utiliza în cadrul relaţiilor comerciale, aceasta nu ar trebui să fie interpretată în defavoarea celui care a înregistrat în mod concret variantele respective. împrejurarea că marca nr. 370836 Bridge a fost înregistrată separat de marca nr. 642952 THE BRIDGE nu ar fi trebuit în consecinţă să afecteze aprecierea comună a utilizării acestora, din moment ce se diferenţiază prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al acestora.73.OAPI susţine în primul rând că acest motiv nu ar putea fi admis decât dacă utilizarea mărcii THE BRIDGE nu poate fi dovedită, ceea ce nu este cazul în speţă; în al doilea rând, că adăugarea articolului hotărât the nu modifică caracterul distinctiv al mărcii; iar în al treilea rând, că aprecierea Tribunalului reprezenta o constatare de fapt care nu putea fi repusă în discuţie în cadrul recursului.74.F.M.G. Textiles invocă de asemenea primele două argumente. În ceea ce priveşte al doilea argument, aceasta susţine că însuşi faptul că Ponte Finanziaria a înregistrat separat cele două mărci arată că aceasta nu considera una dintre ele drept o simplă variantă a celeilalte, susceptibilă să fie protejată prin aceeaşi înregistrare.<TI><P>Apreciere</P></TI>75.Nu pare a fi contestat faptul că, în faţa camerei de recurs, Ponte Finanziaria nu a prezentat nicio probă privind utilizarea mărcii nr. 370836 Bridge înseşi, mulţu-mindu-se să constate că aceasta îndeplinea condiţiile pentru a reprezenta o înregistrare defensivă în raport cu marca nr. 642952 THE BRIDGE

A se vedea punctele 4, 7, 12 şi 13 din decizia atacată.

. În primă instanţă şi, din nou, în cadrul recursului, aceasta susţine că totuşi probele pe care le-a prezentat privind utilizarea acestei ultime mărci ar fi trebuit să fie considerate probe şi pentru utilizarea primei mărci, potrivit articolului 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară, conform căruia folosirea mărcii comunitare sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată reprezintă de asemenea o utilizare în scopul excluderii decăderii pentru neutilizare.76.Cu toate acestea, astfel cum susţin în mod just OAPI şi F.M.G. Textiles, în orice caz, un astfel de argument ar putea să fie admis numai dacă există probe pertinente privind utilizarea serioasă a mărcii nr. 642952 THE BRIDGE, ceea ce nu este cazul în speţă. Întrucât Tribunalul a constatat lipsa unor astfel de probe şi, în opinia noastră, această constatare nu ar putea fi contestată, considerăm în mod necesar că nici prezentul motiv nu ar putea fi admis.77.Chiar dacă ar putea fi dezbătută în cadrul recursului, problema de fapt dacă diferenţa dintre cele două este atât de redusă încât nu afectează caracterul distinctiv al mărcii este, în consecinţă, lipsită de relevanţă. De asemenea, este inutil să se analizeze dacă înregistrarea ca marcă în sine a unei variante exclude în mod necesar această variantă din domeniul de aplicare al articolului 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară.78.Adăugăm numai că - deşi aceasta nu ar avea vreo consecinţă întrucât termenii celor două dispoziţii sunt identici sub toate aspectele relevante - ar fi fost mai riguros să se invoce articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva privind mărcile, şi nu articolul 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară, din moment ce mărcile în cauză nu sunt mărci comunitare, ci mărci naţionale.<TI><P>Al patrulea motiv: aplicarea greşita a articolului 43 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul privind marca comunitara — màrci defensive</P></TI><TI><P>Argument</P></TI>79.Ponte Finanziaria arată în primul rând că Tribunalul a depăşit obiectul litigiului cu care a fost sesizat constatând că noţiunea de înregistrare defensivă nu exista în dreptul comunitar al mărcilor. Camera de recurs nu a combătut acest punct de vedere, ci s-a mulţumit să decidă că, pentru ca o înregistrare să poată fi calificată drept defensivă, ar trebui realizată în acelaşi timp cu înregistrarea principală sau ulterior acesteia. Ponte Finanziaria contestase această ultimă concluzie. OAPI a susţinut numai în memoriul său în apărare prezentat Tribunalului că această noţiune nu se regăsea în dreptul comunitar. În consecinţă, argumentul era inadmisibil şi nu ar fi trebuit admis. Din contră, Tribunalul ar fi trebuit să examineze - însă nu a făcut acest lucru - dacă mărcile în cauză îndeplineau condiţiile prevăzute de reglementarea italiană

A se vedea punctul 14 de mai sus.

.80.În subsidiar, Ponte Finanziaria susţine că obiecţia formulată de OAPI nu era întemeiată. Potrivit reglementării italiene, marca defensivă trebuie să fie similară cu marca principală, cele două trebuie înregistrate pentru aceleaşi produse sau servicii, iar marca principală trebuie să facă obiectul unei utilizări efective. Cerinţa utilizării impusă în dreptul comunitar al mărcilor este astfel respectată. Noţiunea de înregistrare defensivă este în realitate un mijloc de a facilita administrarea probelor instituind o prezumţie de risc de confuzie, fără a contrazice cerinţele Directivei privind mărcile.81.Marca figurativă nr. 370836 Bridge (împreună cu mărcile figurative nr. 704338, nr. 606709 şi nr. 593651) îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi prezentată drept o înregistrare defensivă în sensul reglementării italiene şi ar trebui în consecinţă să fie luată în considerare în cadrul aprecierii. Aceasta prezintă similitudini vizuale importante cu marca figurativă solicitată Bainbridge.82.OAPI arată în primul rând că argumentul privind mărcile defensive nu ar putea în orice caz să fie admis dacă nu a fost dovedită utilizarea serioasă a mărcii principale nr. 642952 THE BRIDGE.83.în al doilea rând, acesta contestă inadmisibilitatea propriului argument invocat în primă instanţă privind lipsa oricărei noţiuni de marcă defensivă în dreptul comunitar al mărcilor. Problema ridicată în faţa camerei de recurs era dacă utilizarea mărcii THE BRIDGE putea fi utilă altor mărci, presupunând că acestea ar fi fost mărci defensive

Punctul 13 din decizia atacată.

. Argumentul invocat de OAPI în primă instanţă privea această chestiune.84.Pe fond, OAPI susţine că Tribunalul a hotărât în mod just că noţiunea de marcă defensivă nu exista în dreptul comunitar şi că a motivat în mod corect această decizie făcând trimitere la articolul 15 alineatul (1) şi la articolul 50 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară. Acesta arată că Directiva privind mărcile conţine dispoziţii identice, însă reglementarea italiană a păstrat noţiunea naţională de marcă defensivă chiar după transpunerea acestei directive. Potrivit OAPI, această situaţie ar fi incompatibilă cu dreptul comunitar. Reglementarea italiană prevede în mod foarte corect, potrivit articolului 10 alineatul (2) litera (a) din directivă [echivalent al articolului 15 alineatul (2) litera (a) din regulament] că utilizarea unei mărci poate include folosirea mărcii comunitare sub o formă care diferă prin elemente care nu alterează caracterul distinctiv al mărcii în forma în care ea a fost înregistrată, însă aceasta nu include noţiunea de înregistrare defensivă prevăzută de reglementarea italiană privind mărcile

A se vedea punctele 13 şi 14 de mai sus.

. În sfârşit, diferitele mărci pe care Ponte Finanziaria urmăreşte să le invoce drept înregistrări defensive, fiind toate mărci figurative, diferă considerabil prin chiar natura lor de marca verbală nr. 642952 THE BRIDGE.85.F.M.G. Textiles susţine că însăşi noţiunea de înregistrare defensivă implică faptul ca aceasta să fie în mod necesar efectuată în acelaşi timp sau mai târziu decât cea a mărcii principale. Nu este posibil să se extindă protecţia acordată unei mărci care nu există încă. Or, toate mărcile pentru care Ponte Finanziaria a invocat statutul de mărci defensive au fost înregistrate înainte de marca nr. 642952 THE BRIDGE. În orice caz, Tribunalul a afirmat în mod corect că luarea în considerare a înregistrărilor numite defensive nu era compatibilă cu sistemul de protecţie al mărcii comunitare avut în vedere de Regulamentul privind marca comunitară.<TI><P>Apreciere</P></TI>86.Din nou, astfel cum remarcă OAPI, prezentul motiv trebuie să fie respins, precum motivul precedent, în lipsa unor probe suficiente privind utilizarea serioasă a mărcii nr. 642952 THE BRIDGE. Chiar presupunând că toate argumentele invocate de Ponte Finanziaria în legătură cu existenţa şi cu natura înregistrării defensive a mărcilor ar fi valabile, marca principală ar fi inutilă dacă nu se poate demonstra utilizarea sa serioasă. Cu toate acestea, ar putea fi util pentru Curte să formulăm următoarele observaţii cu privire la conţinutul acestor argumente.87.în primul rând, Tribunalul nu poate răspunde pentru o constatare de drept eronată pe care camera de recurs şi-a bazat decizia, cu atât mai mult cu cât această constatare este numai implicită. Într-adevăr, dacă noţiunea de înregistrare a mărcii defensive nu se regăseşte în mod efectiv în dreptul comunitar al mărcilor, nu numai că nu se poate reproşa Tribunalului că şi-a întemeiat hotărârea pe acest fapt, ci acesta avea chiar obligaţia pozitivă să procedeze astfel. Problema care se poate ridica în cadrul recursului este numai dacă a adoptat în mod justificat această poziţie juridică.88.În al doilea rând, aspectul probei motivelor de opoziţie la o cerere de marcă comunitară este reglementat prin dispoziţiile relevante din Regulamentul privind marca comunitară, şi nu prin vreo dispoziţie de drept intern care aduce o precizare normei potrivit căreia titularul unei mărci naţionale este susceptibil să fie decăzut din drepturile sale dacă aceasta nu a făcut obiectul unei utilizări serioase într-o perioadă de cinci ani.89.în al treilea rând, nu există vreo dispoziţie în Regulamentul privind marca comunitară şi în special la articolul 43 alineatele (2) şi (3) din acesta care să prevadă în mod explicit sau implicit vreo normă, vreun principiu sau vreo noţiune de înregistrare defensivă a mărcilor de tipul celei prevăzute în dreptul italian

Nici în Directiva privind mărcile nu se găseşte vreo dispoziţie din care se poate deduce o astfel de normă, un astfel de principiu sau o astfel de noţiune. Cu toate acestea, problema compatibilităţii dispoziţiei italiene cu Directiva privind mărcile nu intră în sfera prezentului recurs.

.90.Astfel, considerăm evident faptul că, în cadrul celui de-al patrulea motiv, Ponte Finanziaria nu a identificat nicio eroare de drept în hotărârea Tribunalului.<TI><P>Al cincilea motiv: aplicarea eronata a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitara — serie de màrci</P></TI><TI><P>Argument</P></TI>91.Ponte Finanziaria acceptă prezentarea Tribunalului legată de modul în care apartenenţa unei mărci la o serie poate fi relevantă pentru aprecierea riscului de confuzie. Totuşi, aceasta contestă cele două condiţii pe care Tribunalul le-a aplicat şi modul în care le-a aplicat, în special în ceea ce priveşte condiţia potrivit căreia un număr suficient de mărci susceptibil să constituie o serie trebuie utilizat în mod efectiv

A se vedea punctele 42-44 de mai sus.

.92.În opinia exprimată de Ponte Finanziaria, atunci când titularul unei mărci a planificat adoptarea unei serii de mărci şi când a depus efortul de a le înregistra, existenţa unei serii ar trebui luată în considerare în cadrul aprecierii riscului de confuzie, chiar dacă nu toate mărcile fac încă sau nu făceau în momentul respectiv obiectul unei utilizări active. Ponte Finanziaria imaginează exemplul unei familii de mărci care au un element comun care este înregistrat de o persoană, însă nu este utilizat imediat, şi al unei alte mărci care conţine acest element comun, ce este înregistrată de o altă persoană în următorii cinci ani pentru că este considerată a fi insuficient de similară cu fiecare dintre mărci considerate în mod individual pentru a naşte un risc de confuzie (deşi un astfel de risc ar interveni dacă ar fi luată în considerare toată familia anterioară). Astfel, dacă toate mărcile ar face obiectul unei utilizări efective pe piaţă în următorii cinci ani de la înregistrarea primelor, riscul de confuzie ar fi în fapt ridicat, intrând în conflict cu scopul reglementării. Or, potrivit Ponte Finanziaria, aceasta ar fi consecinţa abordării reţinute de Tribunal.93.OAPI susţine că relevanţa juridică a unei familii sau a unei serii de mărci nu este prevăzută în mod expres chiar în Regulamentul privind marca comunitară în calitate de protecţie specială acordată operatorilor care au planificat adoptarea unei astfel de serii şi au procedat la înregistrarea acesteia, însă Tribunalul a dedus-o din recunoaşterea faptului că riscul de confuzie între două mărci care au în comun un anumit element, dar care diferă prin alte aspecte poate spori dacă, în cazul uneia dintre aceste mărci, elementul în cauză era comun cu o serie de alte mărci înregistrate de acelaşi titular şi prezente, în fapt, pe piaţă. În acest context, în mod foarte just Tribunalul a afirmat că o marcă solicitată trebuia să prezinte caracteristici susceptibile să demonstreze legătura sa cu seria respectivă. Această condiţie nu pare să fie îndeplinită între marca Bainbridge şi mărcile înregistrate ale Ponte Finanziaria. În sfârşit, dacă ar fi primit argumentul acesteia din urmă, aprecierea riscului de confuzie ar depinde de simpla intenţie a titularului unei serii de mărci, care fuseseră înregistrate, însă nu fuseseră încă utilizate.94.F.M.G. Textiles susţine de asemenea că, deşi riscul de confuzie poate fi apreciat in abstracto în raport cu orice marcă individuală care, cu toate că nu a fost încă utilizată, este înregistrată de mai puţin de cinci ani, astfel încât titularul său nu poate fi decăzut din drepturile sale din cauza neutilizării mărcii, orice protecţie extinsă acordată unei serii de mărci în temeiul unui risc de confuzie sporit ce decurge din caracteristicile lor comune trebuie să fie condiţionată de utilizarea efectivă a mărcilor care fac parte din seria respectivă. Problema decăderii este total distinctă de cea a protecţiei extinse acordate mărcilor dintr-o serie - noţiune pe care de altfel nu o regăsim în reglementare, dar care rezultă din interpretarea Tribunalului.<TI><P>Apreciere</P></TI>95.În acest caz problema care se pune este dacă Tribunalul a hotărât în mod just că existenţa unei familii sau a unei serii de mărci ar putea fi considerată ca un factor care poate spori riscul de confuzie cu aceasta a unei mărci a cărei înregistrare a fost solicitată şi care conţine un element comun mărcilor din familie sau serie numai dacă acestea din urmă erau în mod efectiv utilizate pe piaţă - în timp ce putem aprecia in abstracto riscul de confuzie cu o marcă individuală care nu a făcut încă obiectul unei utilizări pe piaţă.96.Noţiunea şi importanţa existenţei unei familii de mărci nu au fost încă aprofundate în jurisprudenţa comunitară, în afara cazului de faţă

Tribunalul le-a evocat în Hotărârea din 27 octombrie 2005, Éditions Albert René/OAPI — Orange (MOBILIX) (T-336/03, Rec., p. II-4667, punctul 85), şi în Hotărârea din 21 februarie 2006, Royal County of Berkshire Polo Club/OAPI — Polo/Lauren (ROYAL COUNTY OF BERKSHIRE POLO CLUB) (T-214/04, Rec., p. II-239, punctul 44).

, însă specialiştii în dreptul mărcilor din întreaga lume le cunosc bine

Nu ar fi surprinzător ca o parte importantă din cauzele mai recente să implice societatea McDonald's.

.97.În Regatul Unit, pentru a oferi numai un exemplu, se admite de mult timp că o obiecţie întemeiată pe existenţa unei familii sau a unei serii de mărci trebuie să se bazeze pe utilizarea acestor mărci, întrucât protecţia implică faptul ca operatorii şi publicul să fi dobândit o astfel de cunoaştere a elementului comun sau a caracteristicii comune seriei încât, atunci când vor întâlni o altă marcă având aceleaşi caracteristici, o vor asocia imediat seriei de mărci pe care o cunosc deja. Deşi această jurisprudenţa datează din 1947, se aplică în continuare în prezent în cadrul Legii din 1994 privind mărcile (Trade Marks Act 1994) care transpune Directiva privind mărcile

Beck, Koller, 1947 64 RPC 76; pentru un exemplu recent care citează această jurisprudenţa, a se vedea Decizia O-190-03 a Oficiului de Brevete al Regatului Unit, Ease-e:finance, 2 iulie 2003, în special punctele 53-56, disponibilă la adresa http://www.patent.gov.uk/tm/t-decisionmaking/t-challenge/t-challenge-decision-results/t-challenge-decision-results-bl?BL_Number=O/190/03

.98.Aceeaşi poziţie o are şi OAPI; directivele sale în materie de opoziţie

http://oami.europa.eu/fr/mark/marque/pdf/guidelines-oppo-FV.pdf. A se vedea, în special, partea a doua, capitolul 2, secţiunea D.I.9.2.

 prevăd în special:

Considerarea de către public a unor mărci ca făcând parte dintr-o serie presupune ca elementul comun al mărcilor comparate să posede, prin natura sa ori prin utilizare, caracterul distinct necesar pentru a putea servi, în percepţia publicului, ca principal indicator al gamei de produse.

Pentru a permite Oficiului să recunoască faptul că diferitele mărci invocate de persoana care formulează opoziţia formează efectiv o familie de mărci, aceasta trebuie să demonstreze nu numai că este titularul mărcilor, ci şi că publicul vizat recunoaşte elementul comun al acestor mărci ca provenind de la aceeaşi întreprindere. Această recunoaştere de către public poate să fie dedusă numai din probele utilizării familiei de mărci.

99.În mod evident acest text nu poate fi obligatoriu pentru Curte. Cu toate acestea, logica sa este convingătoare şi ar trebui, în opinia noastră, să fie urmată.100.Nicio dispoziţie nu prevede înregistrarea a unei familii de mărci ca atare - spre exemplu, toate mărcile care cuprind elementul bridge pentru produsele din clasele 18 şi 25. Numai mărcile individuale pot fi înregistrate, iar protecţia este acordată mărcilor individuale, însă numai pentru cinci ani, cu excepţia cazului în care fac obiectul unei utilizări serioase. Din acest motiv, atunci când OAPI primeşte o nouă cerere de marcă, acesta poate aprecia in abstracto riscul de confuzie cu marca anterioară care este înregistrată de mai puţin de cinci ani, dar care nu a fost încă utilizată, întrebându-se care ar fi percepţia consumatorului mediu dacă ar fi confruntat cu cele două mărci.101.Situaţia este diferită în ceea ce priveşte o serie de mărci care prezintă o semnătură comună. Seria însăşi nu este înregistrată în sine şi nu poate beneficia, prin urmare, de o protecţie proprie. Cu toate acestea, existenţa unei astfel de serii de mărci poate, dacă acestea fac obiectul unei utilizări suficient de extinse, să afecteze percepţia consumatorului mediu în măsura în care probabil acesta va asocia orice marcă ce conţine elementul comun cu mărcile din serie (presupunând că acestea includ produse sau servicii similare) şi va presupune, aşadar, probabil că diferitele produse în cauză au o origine comună. Din contră, nu este de aşteptat ca un consumator să identifice un element comun într-o serie de mărci care nu a fost folosită niciodată pe piaţă sau să asocieze acestei serii altă marcă ce conţine acelaşi element.102.Riscul de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară poate fi, aşadar, apreciat ţinând cont de existenţa unei familii de mărci similare, dar numai dacă se poate proba utilizarea efectivă a unui număr suficient de mărci pentru a fi percepute de către consumatorul mediu ca reprezentând o serie.103.Prin urmare, considerăm că al cincilea motiv şi, în consecinţă, recursul în totalitate trebuie respinse.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>104.Potrivit articolului 122 din Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunţă asupra cheltuielilor de judecată. Conform articolului 69 alineatul (2), partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Conform articolului 69 alineatul (4), Curtea poate hotărî ca un intervenient să suporte propriile cheltuieli de judecată. Potrivit articolului 118 din Regulamentul de procedură, printre altele, dispoziţiile articolului 69 se aplică procedurii care are ca obiect un recurs.105.OAPI şi F.M.G. Textiles au solicitat ambele plata cheltuielilor de judecată în cadrul recursului.106.întrucât a solicitat respingerea recursului, ar trebui ca Ponte Finanziaria să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate de F.M.G. Textiles, a cărei cerere de înregistrare a mărcii comunitare a suferit întârzieri şi a cărei conduită în cursul judecăţii nu justifică în niciun fel să se dispună plata propriilor cheltuieli de judecată.107.Cu toate acestea, apare un aspect neobişnuit prin faptul că F.M.G. Textiles a solicitat plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri, precum şi [a] cheltuielilor efectuate în primă instanţă.108.În primă instanţă, atât O API, cât şi Marine Enterprise Projects (predecesoarea F. M.G. Textiles în speţă, intervenientă în primă instanţă) au solicitat plata cheltuielilor de judecată. Dispoziţiile relevante ale articolului 87 alineatele (2) şi (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului sunt identice cu dispoziţiile articolului 69 alineatele (2) şi (4) din Regulamentul de procedură al Curţii. Ín hotărârea atacată, Tribunalul a declarat la punctul 132: întrucât reclamanta a căzut în pretenţii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, potrivit concluziilor OAPI. La punctul 2 din dispozitiv, acesta a obligat Ponte Finanziaria la plata cheltuielilor de judecată. Cheltuielile efectuate de intervenientă nu sunt menţionate.109.în consecinţă, nu este clar dacă Ponte Finanziaria a fost obligată în fapt la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intervenientă, aferente hotărârii atacate. Intervenientă nu a invocat în mod expres acest punct, însă a solicitat Curţii să se pronunţe asupra cheltuielilor efectuate în primă instanţă.110.în lumina hotărârii Tribunalului şi în baza analizei mele privind întemeierea recursului formulat împotriva sa, considerăm just să se dispună ca Ponte Finanziaria să suporte cheltuielile de judecată efectuate de intervenientă în primă instanţă.111.Cu toate acestea, atunci când un motiv al recursului (şi al oricărui recurs incident) nu poate fi admis, nu pare să existe vreun motiv pentru care Curtea să dispună de o marjă de manevră pentru a modifica dispozitivul privind cheltuielile efectuate în primă instanţă. De altfel, potrivit articolului 58 al doilea paragraf din Statutul Curţii de Justiţie, recursul nu poate privi exclusiv taxele şi cheltuielile de judecată. Iar Curtea a hotărât că, în urma recursului, nu era competentă să se pronunţe asupra cheltuielilor efectuate în primă instanţă

Ordonanţa din 17 noiembrie 2005, Matratzen Concord/ OAPI (C-3/03 P-DEP, nepublicată în Recueil).

.112.Se pare că procedura care trebuie urmată, dacă este cazul, presupune ca F.M. G. Textiles să sesizeze Tribunalul printr-o cerere în interpretarea hotărârii acestuia, în temeiul articolului 129 din Regulamentul de procedură al acestuia. Curtea a procedat astfel într-o situaţie destul de similară privind o hotărâre pronunţată în recurs care nu prevedea în mod explicit că punctul privind cheltuielile de judecată le includea pe cele efectuate de intervenientă

Hotărârea din 19 ianuarie 1999, NSK si alţii/Comisia (C-245/95 P-INT, Rec., p. I-1).

. Nu este prevăzut niciun termen pentru formularea unei astfel de cereri

Hotărârea din 28 iunie 1955, Assider/Înalta Autoritate (5/55, Rec., p. 263).

.<TI><P>Concluzie</P></TI>113.Având în vedere consideraţiile de mai sus, în opina noastră Curtea ar trebui:

să respingă recursul;

să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de OAPI şi F.M.G. Textiles în cadrul recursului.