<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0700634701.case.xml"><NO.CASE>C-213/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0213</NO.CELEX><NO.SEQ>0004.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>6349</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>6361</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>13</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GEELHOED — CAUZA C-213/05</LEFT><RIGHT>GEVEN</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Leendert A. Geelhoed</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20060928">28 septembrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>în temeiul Legii federale privind alocaţiile de educaţie (Bundeserziehungsgeldgesetz, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>BErzGG<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>), acordarea unei alocaţii de educaţie este subordonată, printre altele, condiţiei ca beneficiarul să aibă reşedinţa în Germania. Lucrătorii frontalieri pot totuşi să beneficieze de această alocaţie cu condiţia să desfăşoare în Germania o activitate care nu are caracter minor. Principala întrebare care se ridică în prezenta cauză, adresată de Bundessozialgericht, este dacă cerinţa desfăşurării unei activităţi care să nu aibă caracter minor, astfel cum este definită în legislaţia naţională, este compatibilă cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="19681015">15 octombrie 1968</DATE> privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Regulamentul nr. 1612/68<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="257" DATE.PUB="1968" PAGE.FIRST="2">JO L 257, p. 2</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 11).</P></NOTE> care garantează egalitatea de tratament între lucrătorii migranti şi lucrătorii naţionali în ceea ce priveşte avantajele sociale în statul membru în care lucrează<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Comisia a introdus de asemenea împotriva Republicii Federale Germania o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în temeiul articolului 226 CE cu privire la aceleaşi dispoziţii de drept intern. A se vedea cauza Comisia/Germania (C-307/06).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Paralel cu această cauză, Bundessozialgericht a adresat Curţii întrebări referitoare la aceeaşi condiţie a reşedinţei cu privire la soţia austriacă a unui funcţionar german care, după ce şi-a mutat reşedinţa în Austria, şi-a păstrat locul de muncă în Germania: cauza Hartmann (C-212/05). în măsura în care analiza efectuată în concluziile prezentate în acea cauză<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Prezentate de asemenea astăzi.</P></NOTE> priveşte problemele ridicate în prezenta cauză, ne vom limita la efectuarea unor trimiteri la paragrafele relevante din acele concluzii pentru a evita repetări inutile.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-6350"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Dispoziţiile relevante</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul nr. 1612/68 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, faţă de lucrătorii naţionali, pe criterii de cetăţenie, în ceea ce priveşte condiţiile de încadrare în muncă şi de muncă şi, în special, în ceea ce priveşte remunerarea, concedierea şi, în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională şi reangajarea.</TXT></NP><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Acesta beneficiază de aceleaşi avantaje sociale şi fiscale ca şi lucrătorii naţionali.<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Dreptul naţional</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Conform articolului 1 alineatul 1 din BErzGG, în versiunea în vigoare la <DATE ISO="19940131">31 ianuarie 1994</DATE><NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>BGBl. I, p. 180.</P></NOTE>, poate solicita o alocaţie de educaţie orice persoană care 1) are domiciliul sau reşedinţa obişnuită în Germania, 2) are în îngrijire un copil, 3) asigură creşterea şi educaţia acestui copil şi 4) nu exercită o activitate profesională ori nu exercită o astfel de activitate cu normă întreagă.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Conform articolului 1 alineatul 4 din BErzGG, resortisanţii statelor membre ale Uniunii Europene şi lucrătorii frontalieri proveniţi din ţările care au o frontieră comună cu Germania pot solicita această alocaţie în măsura în care exercită, în acest stat membru, o activitate profesională considerată ca neavând caracter minor.</TXT></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Conform articolului 8 alineatul 1 punctul 1 din cartea IV a Codului securităţii sociale (Sozialgesetzbuch, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>SGB<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>), în versiunea în vigoare la <DATE ISO="19940613">13 iunie 1994</DATE><NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>BGBl. I, 1229.</P></NOTE>, o activitate era considerată minoră dacă durata acesteia era mai mică de 15 ore pe săptămână şi dacă salariul lunar primit în mod obişnuit nu depăşea a şaptea parte din valoarea de referinţă lunară în sensul articolului 18 din SGB IV, şi anume 610 DEM în 1997 şi 620 DEM în 1998.</TXT></NP><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Conform articolului 27 alineatul 2 din cartea III a SGB, pentru persoanele care<?PAGE NO="I-6351"?> desfăşoară o activitate profesională minoră nu este obligatorie asigurarea împotriva şomajului.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt şi procedura</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Doamna Geven are cetăţenia olandeză. La naşterea fiului său, la <DATE ISO="19971218">18 decembrie 1997</DATE>, aceasta locuia în Ţările de Jos cu soţul său, cetăţean german, care lucra de asemenea în acea ţară. Până la începerea perioadei legale de protecţie a maternităţii, înaintea naşterii fiului său, reclamanta desfăşura diverse activităţi salariate în Ţările de Jos şi în Germania. După perioada de protecţie legală a maternităţii, reclamanta nu a mai lucrat decât în Germania. Programul de lucru săptămânal al acesteia varia între 3 şi 14 ore, iar salariul său săptămânal era cuprins între 40 şi 168,87 DEM.</TXT></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Cererea reclamantei prin care urmărea obţinerea unei alocaţii de educaţie pentru primul an de viaţă al fiului său a fost respinsă de Land Nordrhein-Westfalen pentru motivul că aceasta nu avea nici domiciliul, nici reşedinţa obişnuită în Germania şi că nu avea un contract de muncă de cel puţin 15 ore de lucru pe săptămână. în plus, fiind o persoană care exercită o activitate minoră, aceasta nu ar putea fi considerată un lucrător salariat în sensul Regulamentului (CEE) nr. 1408/71.<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din <DATE ISO="19961202">2 decembrie 1996</DATE> de modificare şi actualizare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="028" DATE.PUB="1996" PAGE.FIRST="1">JO L 28, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 4, p. 35, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Regulamentul nr. 1408/71<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>).</P></NOTE></TXT></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Doamna Geven a atacat fără succes această decizie, mai întâi la Sozialgericht Münster (Tribunal social din Münster), apoi, în apel, la Landessozialgericht Nordrhein-Westfalen (Tribunal social superior al landului Renania de Nord-Westfalia). Ulterior, aceasta a introdus recurs la Bundessozialgericht, care a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii o întrebare preliminară în temeiul articolului 234 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>în decizia de trimitere, Bundessozialgericht a stabilit, mai întâi, că doamna Geven nu putea solicita alocaţia de educaţie în temeiul Regulamentului nr. 1408/71. în calitate de persoană care exercita o activitate minoră, aceasta nu era asigurată împotriva riscului de şomaj şi nu îndeplinea, aşadar, condiţiile prevăzute la articolul 1 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1408/71 coroborat cu punctul I.C<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în vederea aplicării titlului III din Regulamentul nr. 1408/71 la prestaţiile familiale, această dispoziţie restrânge sfera noţiunii <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>lucrător salariat<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/> la persoanele asigurate obligatoriu împotriva riscului de şomaj sau la persoanele care obţin, în urma acestei asigurări, prestaţii băneşti pe baza asigurării de sănătate sau a prestaţiilor analoage.</P></NOTE> din anexa I la acelaşi regulament pentru a fi considerată <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>lucrător salariat<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>. Instanţa naţională a<?PAGE NO="I-6352"?> analizat apoi dacă doamna Geven îşi putea întemeia cererea pe articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68. în ceea ce priveşte statutul de lucrător salariat al doamnei Geven, instanţa naţională a constatat că, la data faptelor din acţiunea principală, aceasta avea un veritabil raport de muncă, întrucât activitatea sa era de durată. Această instanţă se întreabă totuşi dacă, în calitate de lucrător frontalier care îşi desfăşura activitatea profesională în Germania de la domiciliul său olandez, doamna Geven poate invoca fără restricţii articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 cu privire la alocaţia de educaţie germană. Presupunând că doamna Geven ar putea efectiv să invoce protecţia oferită de dispoziţia menţionată, această instanţă exprimă îndoieli cu privire la aspectul dacă inegalitatea de tratament ce rezultă pentru lucrătorii frontalieri din cerinţa de a desfăşura o activitate care nu are caracter minor ar putea fi justificată în mod obiectiv. în lumina acestor consideraţii, Bundessozialgericht a decis să adreseze Curţii următoarea întrebare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>Dreptul comunitar [în special articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din <DATE ISO="19681015">15 octombrie 1968</DATE> privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii] interzice Republicii Federale Germania să excludă un resortisant al unui stat membru, rezident al acestui stat şi care exercită în Germania o activitate profesională minoră (între 3 şi 14 ore pe săptămână), de la beneficiul alocaţiei de educaţie germane, pentru motivul că acesta nu ar avea în Germania nici domiciliul, nici reşedinţa obişnuită?<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Doamna Geven, guvernele german şi al Regatului Unit, precum şi Comisia Comunităţilor Europene au prezentat observaţii scrise.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Rezumatul observaţiilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>în primul rând, trebuie reţinut că toate părţile care au prezentat observaţii scrise acceptă constatarea făcută de Bundessozialgericht, potrivit căreia doamna Geven nu poate invoca Regulamentul nr. 1408/71 pentru a solicita acordarea alocaţiei de educaţie în Germania. Anexa I punctul I.C la acest regulament coroborată cu faptul că persoanele care desfăşoară o activitate minoră nu sunt asigurate împotriva riscului de şomaj are ca efect că doamna Geven nu intră în domeniul de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione personae</HT> al Regulamentului nr. 1408/71.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Astfel, doamna Geven invocă articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 şi articolul 39 CE pentru a susţine că are dreptul la egalitate de tratament în ceea ce priveşte acordarea unui avantaj social precum alocaţia de educaţie. Arătând că activitatea pe care o prestează în cadrul raporturilor sale de muncă nu poate fi considerată marginală sau accesorie, aceasta afirmă că trebuie să fie considerată lucrător în sensul dreptului comunitar. Condiţia reşedinţei prevăzută la articolul 1 alineatul 1 punctul<?PAGE NO="I-6353"?> 1 din BErzGG discriminează indirect lucrătorii frontalieri. în plus, în timp ce persoanele care desfăşoară o activitate minoră în Germania beneficiază de prestaţie, lucrătorii frontalieri trebuie să demonstreze că activitatea lor depăşeşte pragul unei munci minore. Faptul de a cere beneficiarilor să aibă o legătură strânsă cu piaţa germană a muncii contrazice, arată aceasta, scopul pentru care este acordată alocaţia de educaţie, şi anume să permită abandonarea unei activităţi profesionale pentru un anumit timp.</TXT></NP><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Guvernul german apreciază că nu este obligat, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 coroborat cu articolul 39 CE, să acorde alocaţia de educaţie unor persoane care nu exercită decât o activitate minoră în Germania şi care au domiciliul într-un alt stat membru. Acesta subliniază că, în condiţiile în care Regulamentul nr. 1408/71 reglementează în mod exhaustiv cazurile în care alocaţia de educaţie poate fi exportată şi nu prevede exportarea pentru persoanele care exercită o activitate minoră, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 nu trebuie interpretat astfel încât să fie negat acest rezultat. Acesta se referă în această privinţă la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Prezentul regulament nu aduce atingere dispoziţiilor adoptate în conformitate cu articolul [42] din tratat.<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Guvernul german are îndoieli în ceea ce priveşte aplicarea Regulamentului nr. 1612/68 doamnei Geven, având în vedere caracterul accesoriu şi marginal al activităţilor profesionale ale acesteia. în lipsa unei definiţii concrete a ceea ce constituie o activitate pur marginală şi accesorie, acesta susţine că elementele furnizate în acest sens de instanţa de trimitere nu pot fi considerate concludente. Acesta recunoaşte că cerinţa reşedinţei prevăzută în BErzGG poate constitui o discriminare indirectă, însă o consideră totuşi justificată de nevoia de a asigura o legătură efectivă între beneficiar şi societatea germană. Guvernul german susţine că, spre deosebire de prestaţiile legate de activităţi profesionale, cele legate de reşedinţă sunt fondate pe noţiunea de comunitate solidară. Acesta concluzionează că, dacă un lucrător frontalier aflat în situaţia doamnei Geven ar primi acces la alocaţia de educaţie în Germania, el ar putea - contrar dispoziţiilor Regulamentului nr. 1408/71 - să beneficieze în mod injust, în cele două ţări, de avantajele sociale legate de reşedinţă şi să le combine.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>Potrivit susţinerilor guvernului Regatului Unit, Curtea ar trebui să manifeste prudenţă în autorizarea utilizării Regulamentului nr. 1612/68 pentru a trece peste prevederile Regulamentului nr. 1408/71, pentru a permite exportarea, în favoarea unui lucrător frontalier stabilit într-un alt stat membru, a unui avantaj social destinat să fie acordat lucrătorilor naţionali şi migranti care locuiesc pe teritoriul statului membru de primire. Doamna Geven invocă articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68<?PAGE NO="I-6354"?> tocmai pentru că legiuitorul comunitar a exclus în mod expres persoanele aflate în situaţia sa de la beneficiul acestei prestaţii în temeiul Regulamentului nr. 1408/71.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Guvernul Regatului Unit observă că articolul 7 din Regulamentul nr. 1612/68 nu are în vedere în mod normal exportarea avantajelor sociale. Dimpotrivă, acesta este destinat să ajute un lucrător migrant şi familia sa să se instaleze în ţara în care este angajat lucrătorul. Potrivit acestuia, este evident că alocaţia de educaţie nu are nicio legătură cu activitatea desfăşurată de doamna Geven în calitate de lucrător şi că aceasta nu este întemeiată pe raportul de muncă în sine. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 are, în opinia sa, ca primă finalitate să permită lucrătorilor naţionali şi lucrătorilor migranti să acceadă la aceleaşi avantaje sociale în interiorul teritoriului statului membru de primire, iar nu să constrângă statele membre să justifice obiectiv neacordarea acestor avantaje sociale persoanelor care locuiesc pe teritoriul altor state membre. Acesta este de acord cu instanţa de trimitere că absenţa unor norme de coordonare în Regulamentul nr. 1612/68 ar putea foarte bine să pledeze în favoarea unei aplicări limitate a articolului 7 alineatul (2) din regulamentul menţionat cu privire la exportarea avantajelor sociale, în special în cazul lucrătorilor frontalieri care, în general, au acces şi la avantaje sociale echivalente în statul membru de reşedinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Comisia susţine că, dacă o persoană nu intră în sfera de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione personae</HT> a Regulamentului nr. 1408/71, aceasta nu înseamnă că Regulamentul nr. 1612/68 nu este aplicabil. Comisia susţine că din articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 nu se poate deduce că acesta din urmă nu se aplică prestaţiilor acoperite de Regulamentul nr. 1408/71. Aceasta subliniază că noţiunea de lucrător capătă un înţeles comunitar şi că, dacă o persoană îndeplineşte criteriile stabilite în jurisprudenţa Curţii [şi anume 1) realizarea unor prestaţii în favoarea unei alte persoane şi sub direcţia acesteia; 2) pentru o anumită perioadă; 3) în schimbul unei remuneraţii]<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19860703">3 iulie 1986</DATE>, Lawrie-Blum (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="66/85" YEAR="1986" PAGE.ECR="2121">66/85, Rec., p. 2121, punctul 17</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="19990608">8 iunie 1999</DATE>, Meeusen (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-337/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-3289">C-337/97, Rec., p. I-3289, punctul 13</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="20031106">6 noiembrie 2003</DATE>, Ninni-Orasche (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-413/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-13187">C-413/01, Rec., p. I-13187, punctul 24</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, singura împrejurare care o poate priva de acest statut este ca activităţile în cauză să fie pur marginale sau accesorii. Guvernul german nu a explicat motivele pentru care o activitate minoră ar trebui considerată marginală şi accesorie.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>După cum aminteşte Comisia, Curtea a hotărât deja că statele membre nu pot supune acordarea unui avantaj social în sensul articolului 7 alineatul (2) condiţiei ca beneficiarii acestui avantaj să aibă reşedinţa pe teritoriul naţional al acestui stat<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Meusen (citată la nota de subsol 10, punctul 21).</P></NOTE>. Aceasta apreciază că avantajele sociale cuprind nu numai avantajele care au legătură cu un contract de muncă, ci şi toate avantajele pe care statele membre le acordă<?PAGE NO="I-6355"?> cetăţenilor lor fie în temeiul calităţii lor obiective de lucrători, fie ca urmare a faptului că aceştia locuiesc pe teritoriul lor. Lucrătorii frontalieri pot invoca articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 la fel ca lucrătorii migranti care şi-au mutat reşedinţa în statul membru în care lucrează.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Observaţii introductive</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>Ca o observaţie preliminară, trebuie menţionat că, din motivele arătate de Bundessozialgericht şi care au fost acceptate de toate părţile care au prezentat observaţii scrise<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctele 11 şi 13 de mai sus.</P></NOTE>, doamna Geven nu poate invoca Regulamentul nr. 1408/71 pentru a avea acces la alocaţia de educaţie în Germania. Nu se contestă faptul că aceasta nu intră în domeniul de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione personae</HT> al acestui regulament în ceea ce priveşte dreptul la prestaţii familiale în acest stat membru. Nu există, prin urmare, niciun motiv de a analiza această cauză din punctul de vedere al unei potenţiale aplicabilităţi a Regulamentului nr. 1408/71.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>în continuare, trebuie observat că doamna Geven trebuie considerată lucrător în vederea aplicării articolului 39 CE şi a Regulamentului nr. 1612/68. Este general admis faptul că, pentru a intra în domeniul de aplicare al definiţiei lucrătorului, o persoană trebuie să desfăşoare o activitate reală şi efectivă, excluzând activităţile care sunt atât de reduse, încât apar ca fiind pur marginale sau accesorii. Trăsătura caracteristică a unui raport de muncă este împrejurarea că o persoană îndeplineşte, pentru o anumită perioadă, în favoarea unei alte persoane şi sub direcţia acesteia, prestaţii în schimbul cărora primeşte o remuneraţie<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea jurisprudenţa citată la nota de subsol 10.</P></NOTE>. Aplicând aceste criterii, Bundessozialgericht a stabilit că doamna Geven avea efectiv un veritabil raport de muncă la data faptelor, iar aceasta rezulta îndeosebi din caracterul de durată al activităţii sale.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Trebuie subliniat că această împrejurare constituie un aspect esenţial care deosebeşte situaţia doamnei Geven de aceea a doamnei Hartmann<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctul 2 de mai sus.</P></NOTE>. Spre deosebire de doamna Hartmann, care îşi întemeiază în mod indirect dreptul la alocaţia de educaţie pe statutul său de soţie a unui lucrător frontalier, doamna Geven îşi întemeiază cererea direct pe statutul său personal de lucrător comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Land Nordrhein-Westfalen a refuzat cererea de alocaţie de educaţie a doamnei Geven pentru motivul că aceasta nu locuia în Germania şi că nu desfăşura decât o<?PAGE NO="I-6356"?> activitate minoră în acest stat membru. Deşi întrebarea adresată de Bundessozialgericht este formulată astfel încât pune accentul pe aspectul dacă Republicii Federale Germania îi este interzis să aplice condiţia reşedinţei unor persoane care desfăşoară în Germania o activitate minoră, din consideraţiile expuse de instanţa naţională în decizia de trimitere reiese că aceasta are de asemenea îndoieli în ceea ce priveşte posibilitatea de a justifica însuşi criteriul activităţii minore. Într-adevăr, întrucât lucrătorii frontalieri sunt prin definiţie în imposibilitatea de a se conforma condiţiei reşedinţei în statul membru în care lucrează, întrebarea esenţială este dacă criteriul utilizat de legiuitorul naţional pentru a înlătura această cerinţă în favoarea anumitor lucrători frontalieri excluzându-i pe alţii este compatibil cu dreptul comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>Pe lângă răspunsul la întrebarea privind compatibilitatea condiţiei reşedinţei prevăzute la articolul 1 alineatul 1 din BErzGG cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68, trebuie, aşadar, să se examineze şi compatibilitatea cu dreptul comunitar a faptului că articolul 1 alineatul 4 din BErzGG supune acordarea alocaţiei de educaţie germane lucrătorilor frontalieri condiţiei ca aceştia să desfăşoare în Germania o activitate care să nu fie minoră, ceea ce, potrivit dreptului naţional, înseamnă să lucreze peste 15 ore pe săptămână şi să câştige peste salariul minim de 610 DEM (în 1997) sau de 620 DEM (în 1998).</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Condiţia reşedinţei</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>în concluziile noastre în cauza Hartmann, pe care le-am prezentat împreună cu prezentele concluzii, am examinat problema compatibilităţii condiţiei reşedinţei prevăzute la articolul 1 alineatul 1 din BErzGG cu dispoziţiile articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 în contextul unei cereri de acordare a alocaţiei de educaţie germane prezentate de soţia austriacă a unui resortisant german care şi-a mutat locuinţa în Austria, dar care continua să lucreze în Germania, după ce am constatat:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>că lucrătorii frontalieri nu pot pretinde, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68, egalitatea de tratament în statul membru în care lucrează în ceea ce priveşte dreptul la avantaje sociale în acest stat membru decât în măsura în care acele avantaje sunt direct şi exclusiv legate de munca prestată<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 55 din concluzii.</P></NOTE></P><P>şi</P></ITEM><ITEM><P>că alocaţia de educaţie în Germania nu este destul de legată de încadrarea în<?PAGE NO="I-6357"?> muncă sau de statutul obiectiv de lucrător pentru a putea fi considerată un avantaj social cu privire la care lucrătorii frontalieri pot solicita egalitate de tratament în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 60 din concluzii.</P></NOTE>.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>în temeiul acestor două constatări din concluziile noastre prezentate în cauza Hartmann, rezultă că doamna Geven nu poate invoca articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 pentru a solicita alocaţia de educaţie în Germania, întrucât acest avantaj social nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziţii în măsura în care persoanele interesate sunt lucrători frontalieri.</TXT></NP><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, presupunând că domeniul de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione materiae</HT> al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 ar putea să fie considerat mai larg şi că această dispoziţie se aplică lucrătorilor frontalieri aflaţi în situaţia doamnei Geven şi a doamnei Hartmann, am examinat de asemenea, în concluziile noastre în cauza Hartmann, dacă această condiţie a reşedinţei, care guvernează dreptul la alocaţia de educaţie în Germania, putea fi justificată în mod obiectiv, având în vedere că nu se contestă faptul că această condiţie discriminează indirect lucrătorii frontalieri care nu locuiesc în Germania.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>Urmând caracterizarea alocaţiei de educaţie făcută de Bundessozialgericht, care o prezintă ca fiind un instrument de politică familială destinat să încurajeze natalitatea în Germania, considerăm că este vorba despre un obiectiv politic legitim şi că, prin însăşi natura sa, o astfel de politică trebuie să asigure că măsurile pe care le presupune vizează persoanele care locuiesc pe teritoriul naţional. Ar fi absurd să se pretindă că statele membre trebuie să contribuie, în orice fel, la creşterea demografică în alte state membre extinzând instrumentele lor de politică familială la persoane care nu locuiesc pe teritoriul lor. Am concluzionat astfel că o condiţie privind reşedinţa este adecvată pentru a garanta faptul că alocaţia de educaţie este plătită persoanelor care aparţin populaţiei naţionale a statului membru, care, desigur, nu se limitează la resortisanţii germani, ci include toate persoanele ce locuiesc legal în Germania, oricare ar fi cetăţenia acestora<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 69 din concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Adăugăm că, deşi Curtea a hotărât că articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 poate fi aplicabil unor avantaje sociale care intră concomitent în domeniul de aplicare specific al Regulamentului nr. 1408/71<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19930310">10 martie 1993</DATE>, Comisia/Luxemburg (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-111/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-817">C-111/91, Rec., p. I-817, punctul 21</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, aceasta nu înseamnă că prima dispoziţie poate fi interpretată astfel încât să autorizeze rezultate pe care al doilea regulament încearcă să le evite. Acesta pare să fie tocmai scopul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68, în temeiul căruia regulamentul nu aduce atingere dispoziţiilor<?PAGE NO="I-6358"?> adoptate în conformitate cu articolul 42 CE, şi anume Regulamentului nr. 1408/71. Această dispoziţie stabileşte, aşadar, o ierarhie relativă între cele două regulamente, astfel încât Regulamentul nr. 1408/71, care este norma specială, are întâietate în faţa articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 în cazurile în care aplicarea celor două regulamente conduce la rezultate contradictorii.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68 nu interzice, aşadar, Republicii Federale Germania să supună dreptul la alocaţia de educaţie condiţiei ca beneficiarul să aibă domiciliul sau reşedinţa obişnuită în acest stat membru. Prin urmare, refuzul de a acorda alocaţia de educaţie doamnei Geven pentru acest motiv era justificat.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Legiuitorul german a permis totuşi lucrătorilor frontalieri să beneficieze de alocaţia de educaţie, chiar dacă nu locuiesc în Germania, cu condiţia ca aceştia să desfăşoare în acest stat membru o activitate care să nu fie minoră, astfel cum este definită aceasta în dreptul naţional. întrucât regula activităţii minore exclude lucrătorii frontalieri care nu desfăşoară o activitate care să depăşească acest prag, trebuie analizat în continuare - şi acest aspect este specific prezentei cauze - dacă această condiţie este compatibilă cu dreptul comunitar.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Regula activităţii minore</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>Astfel cum a arătat guvernul german în observaţiile sale scrise, deşi chiar excluderea totală a nerezidenţilor de la dreptul la alocaţia de educaţie ar fi fost justificată în temeiul dreptului comunitar, extinderea, în anumite condiţii, a unui astfel de drept la lucrătorii frontalieri ţine de bunăvoinţa legiuitorului german. Guvernul german deduce din aceasta că legiuitorul respectiv avea dreptul să impună o condiţie legată de amploarea activităţii profesionale în Germania pentru a garanta o legătură cu piaţa naţională a muncii.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>Ne putem întreba dacă acest raţionament este temeinic. Ori de câte ori un stat membru acordă anumite drepturi sau permite cetăţenilor săi să obţină anumite prestaţii care intră în domeniul de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione materiae</HT> al Tratatului CE, acesta este obligat să respecte interdicţia discriminării pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate, astfel cum se prevede la articolul 12 CE, materializată, în ceea ce priveşte lucrătorii, la articolul 39 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>în acest context, găsim o paralelă cu Hotărârea Trojani<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20040907">7 septembrie 2004</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-456/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-7573">C-456/02, Rec., p. I-7573</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. în acea cauză, Curtea a hotărât că, dacă rezultă că un cetăţean comunitar, care, din cauza insuficienţei resurselor, nu se poate prevala de dispoziţiile<?PAGE NO="I-6359"?> comunitare pentru a beneficia de un drept de şedere, locuieşte totuşi legal în acel stat membru în temeiul dreptului naţional, acesta poate invoca articolul 12 CE pentru a primi ajutor social ca şi cetăţenii acelui stat membru<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea punctele 37-46 din hotărâre.</P></NOTE>. Altfel spus, odată ce situaţia juridică a unei persoane este asimilată, în temeiul dreptului naţional, celei a cetăţenilor care locuiesc în statul membru respectiv, această persoană poate cere tratamentul egal pentru aspecte care intră în domeniul de aplicare al tratatului.</TXT></NP><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>în prezenta cauză, s-a stabilit, astfel cum am arătat la punctul 22 de mai sus, că doamna Geven are statutul de lucrător comunitar. Deşi activitatea sa profesională a fost considerată minoră în vederea aplicării dreptului german în cauză, instanţa de trimitere nu a considerat că această activitate este suficient de marginală sau de accesorie pentru a o exclude din definiţia lucrătorului comunitar. Trebuie subliniat de asemenea, în acest context, că noţiunea <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>lucrător<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/> nu poate fi definită sau delimitată în raport cu dreptul naţional, întrucât aceasta presupune ca întinderea drepturilor care sunt garantate pentru lucrătorii comunitari să poată fi modificată unilateral de statele membre fără niciun control din partea instituţiilor comunitare<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19820323">23 martie 1982</DATE>, Levin (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="53/81" YEAR="1982" PAGE.ECR="1035">53/81, Rec., p. 1035, punctul 11</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="19860603">3 iunie 1986</DATE>, Kempf (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="139/85" YEAR="1986" PAGE.ECR="1741">139/85, Rec., p. 1741, punctul 15</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Mai exact, statelor membre le este interzis să excludă din domeniul de aplicare al acestei noţiuni persoanele care nu primesc decât o remuneraţie sub minimul de subzistenţă, în special când aceste persoane îşi pot completa veniturile prin alte mijloace, inclusiv cu veniturile realizate de un membru al familiei<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Kempf (citată la nota de subsol 21, punctul 14).</P></NOTE>. Criteriul activităţii minore, astfel cum este definit la articolul 8 alineatul 1 punctul 1 din SG B IV, nu o poate priva pe doamna Geven de drepturile de care aceasta dispune în calitate de lucrător comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Regula activităţii minore se aplică numai lucrătorilor frontalieri şi a fost instituită pentru a extinde beneficiul dreptului la alocaţia de educaţie la persoanele care nu locuiesc în Germania, însă desfăşoară în acest stat o activitate economică suficient de importantă.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>în pofida acestui obiectiv generos al legiuitorului german, este evident că această regulă a activităţii minore operează o distincţie între diferitele grupuri de lucrători în ceea ce priveşte accesul la alocaţia de educaţie. Aceasta distinge două categorii de lucrători frontalieri care lucrează în Germania (cei care se află sub pragul activităţii minore şi cei care se află deasupra acestui prag), deşi, dacă se are în vedere obiectivul alocaţiei de educaţie, care este favorizarea natalităţii în Germania, aceşti lucrători se află toţi în aceeaşi situaţie, şi anume nu contribuie la acest obiectiv. Această regulă<?PAGE NO="I-6360"?> distinge de asemenea lucrătorii frontalieri care desfăşoară o activitate minoră de persoanele care locuiesc în Germania şi desfăşoară tot o activitate minoră, întrucât aceştia din urmă au dreptul la această prestaţie. în sfârşit, aceasta distinge lucrătorii frontalieri care exercită o activitate minoră în Germania de lucrătorii frontalieri germani care lucrează în statele membre vecine, care au dreptul la alocaţia de educaţie în temeiul reşedinţei lor în Germania, deşi nu au raporturi de muncă în acest stat, indiferent de natura muncii lor.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>întrucât lucrătorii frontalieri care lucrează în Germania sunt în general resortisanţi ai statelor membre în care locuiesc, această diferenţă de tratament, aplicată unor lucrători care îşi desfăşoară activitatea pe aceleaşi pieţe germane ale muncii, care rezultă din regula activităţii minore, constituie o discriminare indirectă pe motiv de cetăţenie. Dacă această condiţie nu poate fi justificată în mod obiectiv şi nu poate fi considerată proporţională cu obiectivul pentru care este impusă, ea este contrară articolului 39 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>La punctul 29 de mai sus, care face, la rândul său, trimitere la paragrafele relevante din concluziile noastre în cauza Hartmann, am arătat deja că alocaţia de educaţie urmăreşte obiective demografice pe termen lung şi care recompensează persoanele care îşi iau concediu sau nu exercită o activitate profesională pentru a putea să îşi îngrijească copiii în primele etape ale copilăriei. Aceasta urmăreşte, aşadar, să stimuleze natalitatea în Germania. Având în vedere acest obiectiv, este întru totul explicabil faptul că cerinţele prevăzute la articolul 1 alineatul 1 din BErzGG nu sunt legate de încadrarea în muncă. Suntem de aceeaşi părere cu Bundessozialgericht că regula care impune desfăşurarea unei activităţi care să nu fie minoră în Germania este în sine destul de lipsită de logică pentru o alocaţie de educaţie, în special dacă avem în vedere că această prestaţie nu urmăreşte nicidecum să ofere unei persoane posibilitatea de a fi eliberată de obligaţia de a desfăşura o activitate profesională remunerată şi că există o contradicţie vădită între excluderea persoanelor care desfăşoară o activitate profesională cu normă întreagă şi obligarea în acelaşi timp a lucrătorilor frontalieri să depăşească pragul unei activităţi minore.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>Aşadar, este evident că regula activităţii minore nu are legătură cu obiectivele pentru care este acordată alocaţia de educaţie şi că este o condiţie inadecvată. întrucât nu poate fi considerată justificată, aceasta încalcă principiul nediscriminării lucrătorilor consacrat la articolul 39 CE.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-6361"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>în lumina observaţiilor de mai sus, propunem Curţii ca, la întrebarea preliminară adresată de Bundessozialgericht, să răspundă după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din <DATE ISO="19681015">15 octombrie 1968</DATE> privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii nu interzice Republicii Federale Germania să excludă o resortisantă a altui stat membru care locuieşte în acel stat de la beneficiul alocaţiei de educaţie germane, pentru motivul că aceasta nu are în Germania nici domiciliul, nici reşedinţa obişnuită.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 39 CE interzice Republicii Federale Germania să excludă o resortisantă a altui stat membru care locuieşte în acel stat şi lucrează în Germania între 3 şi 14 ore pe săptămână de la beneficiul alocaţiei de educaţie germane, pentru motivul că aceasta nu desfăşoară decât o activitate minoră, pe care legislaţia o defineşte ca fiind o activitate care în mod normal nu depăşeşte 15 ore pe săptămână.<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>