[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 9.4.2010

COM(2010) 141 final

AL DOILEA RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

PE BAZA RAPOARTELOR STATELOR MEMBRE PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A RECOMANDĂRII CONSILIULUI (2002/77/CE) PRIVIND UTILIZAREA PRUDENTĂ A AGENȚILOR ANTIMICROBIENI ÎN MEDICINA UMANĂ

SEC(2010)399

AL DOILEA RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

PE BAZA RAPOARTELOR STATELOR MEMBRE PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A RECOMANDĂRII CONSILIULUI (2002/77/CE) PRIVIND UTILIZAREA PRUDENTĂ A AGENȚILOR ANTIMICROBIENI ÎN MEDICINA UMANĂ

(Text cu relevanță pentru SEE)

CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. REZUMATUL PRINCIPALELOR ACȚIUNI LA NIVELUL STATELOR MEMBRE

3. REZUMATUL PRINCIPALELOR ACȚIUNI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

4. CONCLUZII

1. INTRODUCERE

În noiembrie 2001, Consiliul a adoptat o recomandare privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană (2002/77/CE), denumită în continuare „recomandarea”. Recomandarea cere statelor membre și țărilor SEE să instituie strategii specifice pentru utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în vederea limitării rezistenței antimicrobiene. Aceste strategii ar trebui să includă măsuri legate de supravegherea rezistenței antimicrobiene și a utilizării antimicrobienelor, măsuri de control și prevenire, educație și formare profesională, precum și cercetare. Recomandarea invită Comisia: să faciliteze informarea reciprocă, consultarea, cooperarea și acțiunile comune, să monitorizeze aspectele acoperite de recomandarea respectivă și să transmită rapoarte pe baza rapoartelor statelor membre.

La doi ani după adoptarea recomandării, Comisia a rezumat principalele acțiuni luate la nivelul statelor membre și al Uniunii Europene într-un raport către Consiliu privind punerea în aplicare a recomandării [COM(2005)684 final][1]. Raportul a indicat că majoritatea statelor membre au adoptat diferite măsuri, conform cerințelor recomandării. Cu toate acestea, el a evidențiat și numeroase domenii ale recomandării în care au fost întreprinse numai măsuri limitate și a identificat domenii care necesită mai multă atenție:

- punerea în aplicare a unor strategii naționale și planuri de acțiune naționale;

- înființarea unui mecanism intersectorial adecvat, care să dispună de un mandat și de instrumente corespunzătoare;

- colaborarea între sectoarele sănătății umane și animale;

- educația publicului general privind utilizarea adecvată a tratamentelor antimicrobiene;

- instituirea de măsuri care să impună utilizarea antimicrobienelor sau a antibioticelor sistemice numai pe bază de prescripție medicală;

- controlul adecvat al infecțiilor;

- orientări acceptate la nivel național, care să recomande tratamente antibiotice adecvate.

În urma primului raport privind punerea în aplicare a recomandării, statelor membre li s-a cerut, în august 2008, să transmită Comisiei rapoarte privind stadiul punerii în aplicare, care să contribuie la procesul de monitorizare ulterioară recomandării. Comisia a primit răspunsuri din partea tuturor statelor membre și din partea uneia dintre cele trei țări SEE/AELS.

Pe baza răspunsurilor primite, prezentul raport sintetizează principalele acțiuni întreprinse la nivelul statelor membre și al Uniunii Europene și compară situația din 2008 cu cea din 2004, anul în care au fost colectate datele pentru raportul anterior. Acest raport a pus un accent puternic asupra utilizării indicatorilor pentru monitorizarea punerii în aplicare a planului de acțiune. De asemenea, raportul subliniază, în concluziile sale, domeniile abordate în recomandare care necesită mai multă atenție. El este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei, care oferă o analiză tehnică mai detaliată a răspunsurilor statelor membre.

2. REZUMATUL PRINCIPALELOR ACȚIUNI LA NIVELUL STATELOR MEMBRE

Recomandarea cere statelor membre să instituie strategii specifice pentru utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în vederea limitării rezistenței antimicrobiene. Până la sfârșitul anului 2008, șaisprezece țări instituiseră o strategie națională și opt state membre pregăteau o astfel de strategie. Patru state membre nici nu elaboraseră, nici nu pregăteau o astfel de strategie.

Strategiile ar trebui să urmărească următoarele obiective principale:

1. Stabilirea sau consolidarea sistemelor de supraveghere a rezistenței antimicrobiene și a utilizării agenților antimicrobieni.

Toate țările care au transmis rapoarte instituiseră un sistem de supraveghere a rezistenței antimicrobiene. În 18 țări, exista un sistem de supraveghere în plus față de participarea la Sistemul european de supraveghere a rezistenței la produse antimicrobiene (EARSS), care acoperă rezistența antimicrobiană atât la nivelul comunităților, cât și al spitalelor.

Într-un număr semnificativ de statele membre și de țări SEE, exista o legătură operațională între responsabilii cu monitorizarea rezistenței antimicrobiene și persoanele responsabile cu investigațiile epidemiologice/controlul bolilor, precum și o colaborare cu responsabilii cu supravegherea veterinară. Cu toate acestea, doar câteva țări creaseră legături cu domeniul mediului.

Majoritatea țărilor publicaseră un raport național privind rezistența antimicrobiană, iar datele erau accesibile publicului.

Autoritățile sanitare aveau acces la datele privind supravegherea rezistenței antimicrobiene în toate țările, cu două excepții. Cu toate acestea, existau încă obstacole în calea obținerii unui acces rapid și simplu la date detaliate, ca urmare a unor probleme asupra cărora se atrăsese deja atenția în primul raport – statutul juridic, proprietatea asupra datelor, bugetul limitat, insuficiența informațiilor și a suportului tehnologic.

În ceea ce privește structura sistemului de supraveghere, publicarea rapoartelor naționale și legăturile operaționale cu supravegherea rezistenței antimicrobiene la animale, s-au constatat progrese limitate, în comparație cu cele comunicate în 2003. Cu toate acestea, au existat progrese în privința accesului la datele de monitorizare, țările care au raportat obstacole în calea accesului la date în 2008 fiind mai puține decât în 2003.

Aproape toate țările respondente aveau sisteme naționale de supraveghere a utilizării antimicrobienelor și a consumului de antibiotice și toate țările participau la Proiectul european de supraveghere a consumului de produse antimicrobiene (ESAC). Comparațiile cu realizările identificate în 2003 indică faptul că există progrese față de primul raport. Obstacolele în calea obținerii de date privind consumul de antimicrobiene au fost înlăturate. S-au înregistrat ameliorări în privința colectării de date repartizate pe categorii și a stabilirii de corelații între datele privind rezistența antimicrobiană și cele privind consumul de antibiotice. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor datele nu erau destul de detaliate pentru a permite un feedback adecvat pentru profesioniștii care eliberează prescripții. Obstacolele erau aceleași ca cele implicate în monitorizarea rezistenței, ca fenomen separat. În plus, doar o jumătate dintre datele privind consumul din țările care au trimis răspunsuri au putut fi clasificate în funcție de indicație și corelate cu datele privind rezistența. Colectarea unor date mai utile cu privire la consumul de antimicrobiene și practicile de prescriere pare să fi fost complicată de statutul juridic neclar al datelor, inclusiv în ceea ce privește proprietatea lor, și de probleme legate de sistemele IT. În plus, indicatorii pentru monitorizarea practicilor de prescriere erau încă insuficient dezvoltați în mai multe țări.

2. Instituirea unor măsuri de control și prevenire care să sprijine utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni și să contribuie la limitarea răspândirii bolilor transmisibile.

De la ultimul raport, multe țări au întreprins acțiuni pozitive în domeniul vânzării fără prescripție a agenților antimicrobieni. În timp ce, în 2003, numai o țară a fost în măsură să furnizeze date, în 2008 toți respondenții au transmis estimări ale amplorii acestor vânzări. Optsprezece țări au raportat că acest fenomen nu a constituit o sursă semnificativă a unor utilizări greșite ale antibioticelor în țările respective. Cu toate acestea, trebuie precizat că, dintre țările în care procentul estimat de antibiotice vândute fără prescripție se situa între 1% și peste 15%, patru nu au indicat că au luat măsuri în vederea respectării legislației privind utilizarea antibioticelor numai pe bază de prescripție medicală. Astfel de măsuri sunt prevăzute de legislația farmaceutică a Uniunii Europene privind medicamentele de uz uman (Directiva 2001/83/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/27/CE).

În 2008, în majoritatea țărilor existau orientări la nivel național privind utilizarea adecvată a antimicrobienelor, care acopereau infecțiile cele mai frecvente în comunitate, precum otita medie, sinuzita, tonsilo-faringita, pneumonia comunitară, infecțiile căilor urinare și meningita. Cu toate acestea, orientările la nivelul spitalelor erau mai puțin frecvente și existau numai în jumătate dintre țări. În plus, evaluările respectării orientărilor și ale impactului lor erau încă rare, chiar dacă au existat progrese în această privință din 2003.

Douăzeci și două de țări instituiseră un program național privind igiena și controlul infecțiilor în spitale. În douăzeci de țări, fiecare spital avea obligația de a avea un comitet pentru controlul infecțiilor. Cu toate acestea, numai în trei țări această cerință se aplica și în cazul centrelor de îngrijire și asistență. În peste jumătate dintre țările respondente existau cerințe legale sau recomandări privind numărul de asistenți responsabili cu controlul infecțiilor necesari în spitale, dar niciuna dintre țări nu avea o cerință similară pentru centrele de îngrijire și asistență. În toate țările, în afară de trei, existau orientări privind prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale. Subiectul cel mai des abordat de orientări a fost Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA). Orientări cu privire la bacteriile multirezistente în general completau întotdeauna orientările specifice privind MRSA. Orientările erau mai puțin frecvente în centrele de îngrijire și asistență decât în spitale. În majoritatea țărilor respondente existau, de asemenea, recomandări cu privire la vaccinarea împotriva infecțiilor cu Streptococcus pneumoniae , atât pentru adulți, cât și pentru copii.

3. Promovarea educației și formării profesioniștilor din domeniul sănătății în legătură cu problema rezistenței antimicrobiene și informarea publicului general în legătură cu importanța utilizării prudente a agenților antimicrobieni.

Din rapoartele majorității țărilor rezultă că programele de studii ale profesioniștilor din domeniul sănătății includeau aspecte legate de rezistența antimicrobiană, igienă și controlul infecțiilor, de utilizarea adecvată a antimicrobienelor și de programele de vaccinare. În cincisprezece țări existau cerințe privind educația continuă nesponsorizată a profesioniștilor din domeniul sănătății, în special cu privire la igienă și la măsurile de control al infecțiilor. Aceste cerințe nu acopereau însă toate profesiile din domeniul sănătății, și nici nu rezolvau problema utilizării neadecvate a antimicrobienelor în toate țările.

Șaisprezece țări desfășuraseră campanii de sensibilizare a profesioniștilor din domeniul sănătății cu privire la rezistența antimicrobiană, care vizau în special medicii, iar în unele țări și farmaciștii, asistenții și veterinarii.

În cursul ultimilor doi ani, șaptesprezece țări au desfășurat campanii de sensibilizare destinate publicului general, cu privire la rezistența antimicrobiană, utilizarea neadecvată a antimicrobienelor, programele de vaccinare și rolul lor, precum și măsurile generale de igienă. Din 2003, situația a evoluat foarte încet. Aceste campanii au fost destinate mai degrabă publicului general decât unui public specific, precum asociațiile de pacienți sau pacienții.

În 2002, Consiliul a recomandat ca fiecare stat membru să creeze rapid un mecanism intersectorial adecvat care să coordoneze punerea în aplicare la nivel național a strategiilor menționate anterior. În afară de coordonarea națională, acest mecanism ar trebui să contribuie la schimbul de informații și coordonarea cu Comisia și celelalte state membre.

Nouăsprezece țări au declarat că instituiseră un mecanism de coordonare intersectorială (MCI), iar șapte țări pregăteau un astfel de mecanism, preconizând finalizarea sa între sfârșitul anului 2008 și anul 2010. Două state membre nu plănuiau instituirea unui MCI. Principala ameliorare față de raportul anterior este statutul juridic al MCI. În 2008, astfel de mecanisme au fost create în opt țări printr-o decizie guvernamentală, iar în șase țări printr-un regulament. În plus, trei țări au indicat că MCI a fost creat printr-o decizie a șefului serviciilor medicale naționale sau a fost considerat un grup de lucru oficial. În majoritatea țărilor, MCI era într-adevăr intersectorial, în aproape toate cazurile existând o legătură între sectoarele sănătății umane și animale bine stabilită prin intermediul MCI. Trebuie precizat însă că ministerele muncii, mediului, cercetării și educației erau rareori reprezentate și că au existat puține ameliorări față de primul raport în privința implicării grupurilor de pacienți. Asistenții și instituțiile de îngrijire pe termen lung erau reprezentate în mai puțin de jumătate dintre MCI-uri, în ciuda importanței acestora pentru limitarea dezvoltării și transferului rezistenței antimicrobiene.

Întrucât în prezent se trece de la etapa de elaborare a strategiei la etapa de punere în aplicare, chestionarul ridică problema indicatorilor ca instrumente de monitorizare a punerii în aplicare. Douăsprezece țări au declarat că stabiliseră indicatori în scopul monitorizării. În majoritatea cazurilor se utilizau indicatori de rezultat (pentru rezistența antimicrobiană, utilizarea antimicrobienelor, prescripții și infecțiile asociate asistenței medicale). Cinci țări au indicat utilizarea indicatorilor de structură și de proces la nivel local și național (precum volumul de gel cu alcool utilizat pentru dezinfectarea mâinilor, instituirea unor echipe de gestionare în domeniul antibioticelor, evaluarea respectării măsurilor instituite, controlul vânzărilor de agenți antimicrobieni și numărul proiectelor de cercetare).

3. REZUMATUL PRINCIPALELOR ACȚIUNI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Rezistența antimicrobiană continuă să fie o prioritate-cheie a Comisiei, care întreprinde și promovează o gamă largă de activități la nivelul Uniunii Europene.

În contextul recomandării din primul raport în legătură cu necesitatea de a aborda, de asemenea, răspândirea microorganismelor rezistente în unitățile sanitare, precum și ca urmare a unei propuneri din partea Comisiei, în iunie 2009 Consiliul a adoptat o recomandare privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale[2]. Recomandarea își propune să se asigure că în statele membre există strategii adecvate de ameliorare a siguranței pacienților în cadrul sistemelor lor sanitare, inclusiv propuneri specifice de prevenire și control al infecțiilor asociate asistenței medicale.

Deoarece s-a stabilit un raport cauzal între creșterea rezistenței antimicrobiene și utilizarea antibioticelor atât în medicina umană, cât și în cea veterinară, Comisia a depus eforturi, de la primul raport, de elaborare a unor inițiative care ar fi relevante pentru ambele sectoare.

De aceea, Direcția Generală Sănătate și Consumatori a instituit o platformă tehnică intra-servicii pentru schimbul de informații și consolidarea coordonării activităților în domeniile sănătății publice și sănătății animale. Activitatea acestui grup urmărește să încurajeze o abordare comună a monitorizării rezistenței antimicrobiene (RAM) în rândul oamenilor și al animalelor, cu sprijin din partea Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), a Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) și a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Ca rezultat al acestor activități, în noiembrie 2009 a fost publicat un document de lucru al serviciilor Comisiei cu privire la rezistența antimicrobiană[3]. Documentul are scopul de a informa Parlamentul și Consiliul despre progresele Comisiei în privința monitorizării și controlului rezistenței antimicrobiene în medicina umană și veterinară și de a începe un schimb de puncte de vedere asupra monitorizării și a acțiunilor ulterioare posibile. Această abordare comună a fost consolidată prin stabilirea unei cooperări mai strânse între diferitele agenții ale UE care lucrează în domeniul rezistenței antimicrobiene. În urma unei cereri comune din partea departamentelor Comisiei, ECDC, EFSA, EMA și Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi au colaborat pentru a furniza o imagine a situației actuale a rezistenței antimicrobiene[4].

În plus față de aceste inițiative, Comisia a abordat problema rezistenței antimicrobiene prin finanțarea mai multor proiecte la nivel european în cadrul Programului de sănătate publică 2003-2007:

EARSS — Sistemul european de supraveghere a rezistenței la produse antimicrobiene (2003-2006) urmărește să mențină un sistem de monitorizare și informare care să facă legătura între rețelele naționale, precum și să monitorizeze amenințările la adresa sănătății cauzate de RAM în Europa www.earss.rivm.nl. EARSS este pe cale de a fi integrat în cadrul activităților ECDC.

ESAC — Proiectul european de supraveghere a consumului de produse antimicrobiene (2004-2007) urmărește să consolideze colectarea datelor privind consumul de antibiotice. În plus, au fost analizate date aprofundate privind consumul pentru asistența ambulatorie, asistența spitalicească și centrele de îngrijire și asistență și a fost efectuată o evaluare farmaco-economică. Unele dintre datele rezultate din acest proiect au putut fi evaluate în raport cu modelele de rezistență și cu incidența bolii și au putut fi, de asemenea, utilizate ca orientări pentru tratamente http://www.esac.ua.ac.be . ESAC este pe cale de a fi integrat în cadrul activităților ECDC.

EUCAST — Comitetul European privind Testarea Sensibilității Antimicrobiene (2004-2007) stabilește supravegherea patogenilor rezistenți la agenți antimicrobieni prin definirea unor metode comune de referință care permit compararea rezultatelor, oferind astfel o bază comună pentru interpretarea datelor privind RAM din întreaga Europă. Acest proiect a instituit un comitet permanent în domeniul testării sensibilității și al stabilirii valorilor critice în Europa. http://www.eucast.org .

BURDEN — Burden of Resistance and Disease in European Nations (Sarcina determinată de boli și de rezistență în Națiunile Europene) (2007-2010) este un proiect care urmărește să ofere informații comparabile privind sarcina determinată de boli și de rezistență pe teritoriul Europei și să promoveze sensibilizarea și înțelegerea acestei probleme de către factorii de decizie politică și de către comunități în general. Acest proiect va include și un studiu de caz privind MRSA în unitățile de terapie intensivă și în secțiile spitalelor www.eu-burden.info.

E-BUG PACK — Elaborarea și difuzarea unui pachet educativ privind antibioticele și igiena (2006-2009) pentru școli, pe baza unui proiect de succes din Regatul Unit. Adresându-se celor cu o vârstă cuprinsă între 9 și 16 ani, proiectul urmărește: 1. să sensibilizeze în legătură cu beneficiile antibioticelor și ale utilizării lor prudente; 2. să explice modul în care utilizarea greșită poate determina efecte adverse asupra „microbilor buni” și a rezistenței antimicrobiene; 3. să îmbunătățească igiena mâinilor și igiena respiratorie, reducând astfel răspândirea infecțiilor respiratorii, gastrointestinale și ale pielii și reducând cererea de antibiotice.

ABS International — pune în aplicare strategii privind antibioticele (Antibiotic Strategies, ABS) care promovează o utilizare corectă a antibioticelor în spitalele din statele membre ale Uniunii Europene (2006-2008). Desfășurat în 9 state membre, acest proiect urmărea să pregătească un program de formare profesională pentru experții naționali în domeniul ABS și să elaboreze instrumente organizaționale standard pentru spitale, cu scopul de a asigura o utilizare corectă a antibioticelor.

IPSE/HELICS — este o rețea internațională pentru colectarea, analiza și difuzarea datelor corecte privind riscul infecțiilor nosocomiale în spitalele europene. Colectarea sistematică a datelor de către HELICS continuă să fie sprijinită în cadrul pachetului de lucru 4 al proiectului.

Prin al șaselea și al șaptelea Program cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, Comisia sprijină o gamă largă de proiecte de cercetare cu o relevanță majoră pentru utilizarea prudentă a antimicrobienelor în medicina umană. Au fost finanțate mai multe proiecte la nivel european, care vizau domenii precum gestionarea pacienților pe baza datelor concrete, orientări privind infecțiile respiratorii și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale. În cadrul celui mai recent apel de propuneri, mai multe dintre propunerile selecționate au abordat impactul terapiei antibiotice asupra gazdei umane, precum și validarea clinică a testelor de diagnostic. În plus față de programele cadru, alte inițiative corelate, precum platformele tehnologice europene, abordează subiectul RAM. De asemenea, Inițiativa tehnologică comună privind medicamentele inovatoare oferă un instrument de parteneriat public-privat care poate contribui la soluționarea problemei RAM.

Acțiunile întreprinse de Uniunea Europeană împotriva rezistenței antimicrobiene, care promovează utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană, au fost consolidate de la prezentarea primului raport, prin crearea, în 2005, a Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).

Pentru a evalua și a monitoriza riscul de rezistență antimicrobiană, activitățile de supraveghere epidemiologică în acest domeniu preconizate de Decizia 2119/98/CE[5] și de Decizia 2000/96/CE[6] au continuat, cu valoarea adăugată generată de ECDC, care este acum responsabil pentru administrarea rețelelor de supraveghere. ECDC publică în fiecare an date privind rezistența antimicrobiană și utilizarea antimicrobienelor în UE, în raportul său epidemiologic anual privind bolile transmisibile.

În plus, ECDC a instituit o rețea de puncte focale naționale privind rezistența antimicrobiană din statele membre și țările AELS/SEE[7], având obiectivul de a consolida colaborarea UE în acest domeniu. ECDC pune în aplicare și un program specific privind rezistența antimicrobiană și infecțiile asociate asistenței medicale în cooperare cu Comisia, cu alte agenții ale Uniunii Europene și cu statele membre. Prin urmare, ECDC va ajuta Comisia să promoveze cele mai bune practici privind prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale, să încurajeze posibilitățile de formare și să sprijine statele membre în vederea dezvoltării unei formări și a unei programe de studii privind controlul infecțiilor, pentru personalul din acest domeniu și pentru lucrătorii din domeniul asistenței medicale.

Pentru a asigura o abordare coordonată și echilibrată între medicina veterinară și umană, s-a instituit o cooperare cu EFSA cu privire la supravegherea rezistenței antimicrobiene în domeniul de competență al EFSA. Cooperarea cu alte agenții ale UE include publicarea unui studiu comun ECDC/EMA privind necesitatea de noi medicamente antibacteriene[8] și a unui studiu comun ECDC/EFSA/EMA/CSRSEN privind situația actuală a rezistenței antimicrobiene în UE[9].

Ca parte a impulsului privind sensibilizarea publicului general și îmbunătățirea educației profesioniștilor din domeniul sănătății, în 2008 a fost instituită Ziua europeană a sensibilizării cu privire la utilizarea antibioticelor, o inițiativă în domeniul sănătății publice europene, coordonată de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor. Acest eveniment anual are drept obiectiv sensibilizarea cu privire la riscurile asociate utilizării inadecvate a antibioticelor și cu privire la modul responsabil de administrare a antibioticelor.

4. CONCLUZII

De la publicarea primului raport s-au înregistrat progrese importante. Majoritatea statelor membre au întreprins diferite acțiuni, conform cerințelor recomandării, care au fost subliniate și în primul raport privind punerea în aplicare. Cu toate acestea, rămân numeroase domenii ale recomandării în care s-au obținut numai ameliorări limitate. Este important să se obțină o adeziune din partea statelor membre la toate prevederile recomandării. Pe baza constatărilor identificate în prezentul raport, domeniile asupra cărora s-ar putea concentra eforturile viitoare includ:

- Îmbunătățirea gradului de aplicare de către statele membre a recomandării Consiliului, abordând preocupările actuale:

- O elaborare rapidă și o punere în aplicare eficientă a strategiilor naționale și a planurilor de acțiune naționale în toate statele membre și țările asociate, luând în considerare recomandarea Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale.

- O mai mare implicare a centrelor de îngrijire și asistență și a reprezentanților instituțiilor de îngrijire pe termen lung în elaborarea planurilor de acțiune și a orientărilor privind rezistența antimicrobiană și infecțiile asociate asistenței medicale.

- Colaborarea între sectoarele sănătății umane și sănătății animale în privința rezistenței la antibiotice și a utilizării antibioticelor la nivel național și al UE, în special în acele țări în care o astfel de colaborare nu există încă.

- Evaluarea externă a programelor naționale.

- Acțiuni care să garanteze că în fiecare stat membru există un mecanism intersectorial adecvat, având un mandat corespunzător și instrumentele necesare pentru a coordona punerea în aplicare a strategiilor prevăzute în recomandare. Ar fi util să se evalueze funcționarea diferitelor mecanisme intersectoriale.

- Favorizarea monitorizării și a evaluării la nivelul statelor membre

- Elaborarea și utilizarea unor indicatori care să monitorizeze punerea în aplicare a recomandării Consiliului și să analizeze impactul planurilor de acțiune naționale și eficiența măsurilor.

- Elaborarea de mecanisme și indicatori care să evalueze impactul orientărilor naționale.

- Consolidarea rețelelor de supraveghere a rezistenței antimicrobiene și a utilizării antibioticelor pentru a îmbunătăți accesul factorilor de decizie politică, al profesioniștilor și al publicului la datele sistemelor de monitorizare privind rezistența antimicrobiană și utilizarea agenților antimicrobieni.

- Îmbunătățirea colectării de date exhaustive cu privire la consumul de antimicrobiene și la practicile de prescriere.

- Elaborarea unui mecanism de feedback privind practicile de prescriere și utilizarea antibioticelor pentru profesioniștii care eliberează prescripții și pentru factorii de decizie.

- Promovarea utilizării unor indicatori care să monitorizeze punerea în aplicare și eficiența măsurilor și să difuzeze informațiile relevante către public.

- Îmbunătățirea, la nivelul statelor membre, a educației profesioniștilor din domeniul sănătății și a publicului general

- Implicarea grupurilor de pacienți în punerea în aplicare a strategiilor și a planurilor de acțiune în curs de pregătire.

- Îmbunătățirea educației continue nesponsorizate pentru toți profesioniștii din domeniul sănătății din toate țările. Programele educative ar trebui să acopere toate aspectele rezistenței antimicrobiene (igiena, utilizarea corectă etc.).

- Sensibilizarea tuturor lucrătorilor din domeniul sănătății și a publicului general.

- Optimizarea Zilei europene a sensibilizării cu privire la utilizarea antibioticelor.

- Cooperare la nivelul UE și acțiuni ale Uniunii Europene

- Consolidarea cooperării privind legăturile dintre rezistența antimicrobiană pentru oameni, animale și alimente.

- Abordarea dimensiunii globale a rezistenței antimicrobiene. Acțiunile nu se pot limita la nivelul UE, sunt vitale legăturile cu partenerii internaționali și acțiunile externe ale UE (și anume consolidarea politicilor farmaceutice și a sistemelor de sănătate din țările în curs de dezvoltare).

- Monitorizarea impactului utilizării antibioticelor asupra mediului.[pic][pic]

[1] http://ec.europa.eu/health/ph_threats/com/mic_res/com684_en.pdf.

[2] Recomandarea 2009/C 151/01 a Consiliului din 9 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale, JO C 151, 3.7.2009.

[3] A se introduce referinţa

[4] A se introduce referinţa

[5] Decizia nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei rețele de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate, JO L 268, 3.10.1998.

[6] Decizia 2000/96/CE a Comisiei din 22 decembrie 1999 privind bolile transmisibile care vor fi incluse în mod progresiv în rețeaua Comunității în conformitate cu Decizia nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 28, 3.2.2000.

[7] Țările membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb – Spațiului Economic European

[8] Studiul ECDC/EMA „The Bacterial Challenge: time to react”, septembrie 2009, http://ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/0909_TER_The_Bacterial_Challenge_Time_to_React.pdf.

[9] A se introduce referinţa