<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0800749501.case.xml"><NO.CASE>C-304/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0304</NO.CELEX><NO.SEQ>0002.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>7500</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>7518</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>19</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT — CAUZA C-304/05</LEFT><RIGHT>COMISIA / ITALIA</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Juliane Kokott</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070419">19 aprilie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>în această procedură de neîndeplinire a obligaţiilor, Comisia critică aplicarea Directivei 79/409/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19790402">2 aprilie 1979</DATE> privind conservarea păsărilor sălbatice<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="103" DATE.PUB="1979" PAGE.FIRST="1">JO L 103, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 15/vol. 1, p. 77.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>Directiva păsări<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>) şi a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19920521">21 mai 1992</DATE> privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="206" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="7">JO L 206, p. 7</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 109.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Directiva habitate<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>) în contextul lucrărilor la o pistă de schi în Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio) care a fost desemnat ca arie de protecţie specială (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>APS<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>) în sensul Directivei păsări.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Obiectul prezentei proceduri este în special să se determine dacă, înainte de autorizarea şi de realizarea acestui proiect, autorităţile italiene competente au analizat suficient efectele acestuia asupra APS şi dacă APS a fost afectată.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Natura 2000 este definită la articolul 3 alineatul (1) din Directiva habitate:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Se instituie o reţea ecologică europeană coerentă, care să reunească ariile speciale de conservare, cu denumirea <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="00AB"/>Natura 2000<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="00BB"/>. Compusă din situri care adăpostesc tipurile de habitate naturale enumerate în anexa I şi habitatele speciilor enumerate în anexa II, această reţea permite menţinerea sau, după caz, readucerea la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală a tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor respective.</P><P>Sistemul Natura 2000 va include arii speciale de protejare clasificate de statele membre în temeiul Directivei 79/409/CEE.<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-7501"?><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Articolul 4 din Directiva păsări conţine dispoziţii referitoare la suprafeţele pe care statele membre trebuie să le desemneze ca APS pentru păsări. La articolul 4 alineatul (4) prima teză era reglementată iniţial şi protecţia acestor arii:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Speciile menţionate în anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supravieţuirea şi reproducerea în aria de răspândire.</TXT><P>În acest context, se ţine seama de următoarele specii de păsări:</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>specii pe cale de dispariţie;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>specii vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului lor;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>specii considerate rare din cauza efectivului redus al populaţiilor sau a distribuţiei locale limitate;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(d)</NO.P><TXT>alte specii care necesită o atenţie specială din cauza naturii specifice a habitatului lor.</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>Tendinţele şi variaţiile efectivului populaţiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare.</P><P>Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr şi suprafaţă, ca arii de protecţie specială pentru conservarea acestor specii, ţinând seama de condiţiile de protecţie din zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă.</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat şi nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecţie în zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce priveşte zonele de înmulţire, arealul de schimbare a penelor şi zonele de hibernare [ale] acestor specii, precum şi punctele de popas de-a lungul rutelor lor de migrare. în acest scop, statele membre acordă o atenţie specială protecţiei zonelor umede, în special zonelor umede de importanţă internaţională.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>[...]</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT>Cu privire la zonele de protecţie menţionate la alineatele (1) şi (2), statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita<?PAGE NO="I-7502"?> poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atât timp cât acestea au relevanţă în contextul obiectivelor prezentului articol [...]<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 7 din Directiva habitate a modificat reglementarea privitoare la protecţia APS:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Obligaţiile care decurg din articolul 6 alineatele (2), (3) şi (4) din prezenta directivă înlocuiesc orice obligaţii rezultând de la articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva 79/409/CEE în ceea ce priveşte ariile clasificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă sau recunoscute în mod similar în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), începând cu data punerii în aplicare a prezentei directive sau cu data clasificării sau a recunoaşterii de către statul membru în conformitate cu Directiva 79/409/CEE, dacă aceasta din urmă are loc după prima.<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Această dispoziţie este explicată prin al şaptelea considerent al Directivei habitate după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>întrucât toate ariile desemnate, inclusiv cele clasificate în prezent sau de acum înainte ca arii de protecţie specială în conformitate cu Directiva 79/409/CEE [...], vor trebui incluse în reţeaua ecologică europeană coerentă<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>.</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Alineatele (2)-(4) ale articolului 6 din Directiva habitate aplicabile în speţă sunt redactate astfel:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>(2)</NO.P><TXT>Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, <HT TYPE="ITALIC">per se</HT> sau în combinaţie cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potenţiale asupra sitului, în funcţie de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. în funcţie de concluziile evaluării respective şi în conformitate cu dispoziţiile alineatului (4), autorităţile naţionale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte<?PAGE NO="I-7503"?> negative asupra integrităţii sitului respectiv şi, după caz, după ce au consultat opinia publică.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT>Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului şi în lipsa unei soluţii alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din raţiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate.</TXT><P>[...]<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>În această privinţă, al zecelea considerent al Directivei habitate prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>întrucât orice plan sau program care ar putea afecta în mod considerabil obiectivele de conservare a unui sit desemnat sau care urmează să fie desemnat trebuie evaluate cu mare atenţie<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>.</P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt, procedura precontencioasă şi concluziile părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>În 1998<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Potrivit formularului standardizat de date deja completat din anul 1988 de către autorităţile italiene, a se vedea anexele la cererea introductivă, p. 33 şi 47.</P></NOTE>, Italia a desemnat Parcul naţional Stelvio ca APS în sensul Directivei păsări. Această APS are o suprafaţă de <FT TYPE="NUMBER">59809</FT> hectare şi este situată în Alpi. Potrivit formularului standardizat de date din noiembrie 1998 transmis de Republica Italiană, această arie adăposteşte o serie de păsări menţionate în anexa I la Directiva păsări -acvila de munte <HT TYPE="ITALIC">(Aquila chrysaetos),</HT> şoimul călător <HT TYPE="ITALIC">(Falco peregrinus),</HT> viesparul <HT TYPE="ITALIC">(Pernis apivorus),</HT> ierunca <HT TYPE="ITALIC">(Bonasa bonasia),</HT> potârnichea de zăpadă <HT TYPE="ITALIC">(Lagopus mutus helvetica),</HT> cocoşul de mesteacăn <HT TYPE="ITALIC">(Tetrao tetrix),</HT> cocoşul de munte <HT TYPE="ITALIC">(Tetrao urogallus)</HT> şi ciocănitoarea neagră <HT TYPE="ITALIC">(Dryocopus martius)</HT> -, precum şi următoarele păsări migratoare: uliul păsărar <HT TYPE="ITALIC">(Accipiter nisus),</HT> şorecarul comun <HT TYPE="ITALIC">(Buteo buteo)</HT> şi fluturaşul de stâncă <HT TYPE="ITALIC">(Tichodroma muraria).</HT></TXT></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Un alt formular standardizat din <DATE ISO="20040514">14 mai 2004</DATE> menţionează anumite specii suplimentare din anexa I, şi anume zăganul <HT TYPE="ITALIC">(Gypaetus barbatus),</HT> gaia roşie <HT TYPE="ITALIC">(Milvus milvus),</HT> prundaşul <HT TYPE="ITALIC">(Charadrius morinellus),</HT> minuniţa <HT TYPE="ITALIC">(Aegolius funereus),</HT> ciuvica <HT TYPE="ITALIC">(Glaucidium<?PAGE NO="I-7504"?> passerinum),</HT> buha mare <HT TYPE="ITALIC">(Bubo bubo),</HT> ciocănitoarea sură <HT TYPE="ITALIC">(Picus canus)</HT> şi potârnichea de stâncă <HT TYPE="ITALIC">(Alectoris graeca saxatilis).</HT></TXT></NP><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Comisia critică lucrările efectuate în interiorul APS. Parcul naţional a autorizat aceste măsuri la <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE>. Lucrările implicau modificarea a două piste de schi şi construirea infrastructurii corespunzătoare în vederea pregătirii campionatelor mondiale de schi alpin din anul 2005. în cadrul acestui proiect, într-o pădure a fost realizat un coridor de 50 de metri lăţime şi de 500 de metri lungime. Au fost tăiaţi aproximativ <FT TYPE="NUMBER">2500</FT> de copaci — molizi, zâmbrii şi zade. Potrivit unui studiu din anul 2005, prezentat de Italia, ar fi fost afectată numai o suprafaţă de aproximativ <FT TYPE="NUMBER">7000</FT> m <HT TYPE="SUP">2</HT><NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Anexa la memoriul în duplică, p. 24 şi 54.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Înainte de acordarea acestei autorizaţii au fost efectuate două evaluări ale impactului asupra mediului. Prima evaluare datează din anul 1999. După modificările aduse proiectului analizat în aceasta, un institut din regiunea Lombardia, Istituto di Ricerca per l'Ecologia e l'Economia Applicate alle aree alpine (IREALP), a prezentat, în septembrie 2002, un nou studiu privind efectele asupra mediului ale proiectului modificat. Acest studiu a avut ca obiect în special măsuri pentru compensarea şi reducerea prejudiciilor asupra mediului.</TXT></NP><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Ulterior, în anul 2003, după acordarea autorizaţiei în litigiu, au fost prezentate două noi studii ale comunei Valfurva, dintre care unul, din <DATE ISO="20031201">1 decembrie 2003</DATE>, privea de asemenea perimetrul respectiv. în sfârşit, Republica Italiană a anexat la memoriul său în replică un nou studiu din anul 2005.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Comisia a luat cunoştinţă de aceste măsuri printr-o plângere. Aceasta considera că, prin autorizarea şi prin realizarea acestor măsuri, Republica Italiană a încălcat articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva păsări, precum şi articolele 6 şi 7 din Directiva habitate.</TXT></NP><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Prin scrisoarea de punere în întârziere din <DATE ISO="20031219">19 decembrie 2003</DATE>, Comisia a invitat Republica Italiană să îşi prezinte observaţiile, întrucât guvernul italian nu a răspuns în termenul de două luni prevăzut, la <DATE ISO="20040709">9 iulie 2004</DATE>, Comisia a adresat Republicii Italiene un aviz motivat în care a stabilit un nou termen de două luni pentru îndeplinirea cerinţelor dreptului comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Guvernul italian a răspuns prin două comunicări din <DATE ISO="20040908">8 septembrie 2004</DATE> şi din <DATE ISO="20040915">15 septembrie 2004</DATE>. în pofida acestor răspunsuri, Comisia şi-a menţinut poziţia şi a introdus prezenta acţiune.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7505"?><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>Comisia solicită</TXT><P>să se constate că, în cadrul proiectului de extindere şi de amenajare a zonei de schi Santa Caterina Valfurva (pistele <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Bucaneve<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>Edelweiss<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>) şi de realizare a infrastructurilor corespunzătoare în vederea campionatelor mondiale de schi alpin din 2005, în aria de protecţie specială IT 2040044, Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio), Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (2)-(4) coroborat cu articolul 7 din Directiva 92/43 şi în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409,</P><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>prin faptul că a autorizat măsuri de natură să aibă efecte semnificative asupra ariei de protecţie specială IT 2040044, Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio), fără a supune unei evaluări corespunzătoare efectele acestor măsuri asupra sitului în raport cu obiectivele de conservare a ariei respective şi, în orice caz, fără a respecta prevederile care nu permit realizarea unui proiect, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor şi în lipsa altor soluţii şi numai după adoptarea şi comunicarea către Comisie a oricărei măsuri compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a sistemului Natura 2000;</P></ITEM><ITEM><P>prin faptul că nu a adoptat măsuri pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbările speciilor pentru care a fost desemnată aria de protecţie specială IT 2040044, Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio);</P></ITEM><ITEM><P>prin faptul că nu a conferit ariei de protecţie specială IT 2040044, Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio), un statut juridic de protecţie de natură să asigure în special supravieţuirea şi reproducerea speciilor de păsări menţionate în anexa I la Directiva 79/409, precum şi reproducerea, schimbarea penelor şi hibernarea speciilor de păsări migratoare care nu sunt menţionate în această anexă şi care apar în mod regulat</P></ITEM></LIST></P><P>şi obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.</P></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Republica Italiană nu formulează nicio pretenţie, dar sugerează Comisiei să ia în considerare posibilitatea retragerii acţiunii.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Apreciere juridică</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>În primul rând, trebuie precizat obiectul acţiunii. Comisia critică un proiect de extindere şi de amenajare a zonei de schi<?PAGE NO="I-7506"?> Santa Caterina Valfurva (pistele <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>Bucaneve<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/> şi <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Edelweiss<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>) şi de realizare a infrastructurilor corespunzătoare în vederea campionatelor mondiale de schi alpin din 2005.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>Din studiile italiene prezentate rezultă că, în acest context, a fost prevăzută o întreagă serie de măsuri, în special construirea unui stadion de schi, a unei telecabine, a unui telescaun, a unui refugiu, precum şi lucrări de modificare a două piste de schi consecutive (Bucaneve şi Edelweiss).</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>După cum subliniază pe bună dreptate Republica Italiană în memoriul în apărare, Comisia descrie în mod concret numai lucrările de modificare a celei de a doua piste de schi (<QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>Edelweiss<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>), care necesitau tăierea a aproximativ <FT TYPE="NUMBER">2500</FT> de copaci<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea, mai sus, punctul 11.</P></NOTE>. Comisia confirmă aceasta în memoriul său în replică, prin care îşi limitează acţiunea la măsurile autorizate la <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE>. Prin urmare, numai acest proiect parţial face obiectul acţiunii de faţă.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte lucrările de modificare a pistei de schi, Comisia invocă trei motive, primul motiv fiind alcătuit din două obiecţii distincte.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Prin primul motiv, Comisia reproşează Republicii Italiene, pe de o parte, încălcarea articolului 6 alineatele (3) şi (4) din Directiva habitate prin autorizarea proiectului. în opinia Comisiei, articolul 6 alineatul (3) a fost încălcat pentru că autorizaţia a fost acordată fără examinarea suficientă a efectelor proiectului asupra APS (a se vedea în continuare punctul A). Pe de altă parte, articolul 6 alineatul (4) a fost încălcat pentru că nu au fost respectate condiţiile de autorizare în cazul unui rezultat negativ al acestei examinări (a se vedea în continuare punctul B).</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Prin al doilea motiv, Comisia reproşează Republicii Italiene că, prin acest proiect, a încălcat articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate. în opinia Comisiei, în legătură cu acest proiect nu au fost luate toate măsurile necesare pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbările speciilor pentru care a fost desemnată aria de protecţie specială (a se vedea în continuare punctul C).</TXT></NP><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>în sfârşit, al treilea motiv are ca obiect măsurile juridice de protecţie necesare pentru APS, potrivit articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva păsări. Ca urmare a realizării proiectului în litigiu, Comisia concluzionează că măsurile juridice de protecţie existente nu sunt suficiente (a se vedea în continuare punctul D).</TXT></NP><?PAGE NO="I-7507"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Cu privire la articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, autorităţile naţionale competente autorizează realizarea unui plan sau a unui proiect, care nu are legătură directă cu gestionarea sitului sau care nu este necesar pentru aceasta, dar care ar putea să afecteze acest sit în mod semnificativ, numai după ce, printr-o evaluare a impactului planului sau al proiectului faţă de acest sit, au constatat că situl ca atare nu va fi afectat şi după ce, după caz, au consultat publicul în consecinţă, Curtea a hotărât deja că această dispoziţie instituie o procedură care urmăreşte, printr-un control prealabil, ca asemenea planuri sau asemenea proiecte să fie autorizate numai în măsura în care acestea nu afectează integritatea situlul respectiv<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20040907">7 septembrie 2004</DATE>, Waddenvereniging şi Vogelbeschermingsvereniging (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-127/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-7405">C-127/02, Rec, p. I-7405, punctul 34</REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Hotărârea Waddenzee<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>), şi Hotărârea din <DATE ISO="20061026">26 octombrie 2006</DATE>, Comisia/Portugalia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-239/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-10183">C-239/04, Rec, p. I-10183, punctul 19</REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>Hotărârea Castro Verde<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>Părţile sunt de acord că, în speţă, lucrările de modificare a pistei de schi, autorizate prin Decizia din <DATE ISO="20040214">14 februarie 2004</DATE>, necesitau o asemenea evaluare a impactului asupra mediului.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la condiţiile unei evaluări a impactului asupra mediului</P></TI></TITLE><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>în această privinţă, Curtea a hotărât deja că autorizarea planului sau a proiectului în discuţie poate fi acordată numai cu condiţia ca autorităţile să fi dobândit certitudinea că planul sau proiectul nu va avea efecte negative asupra integrităţii sitului respectiv. Acesta este cazul atunci când nu există nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere ştiinţific cu privire la lipsa unor asemenea efecte<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Waddenzee (citată la nota de subsol 7), punctele 56 şi 59, şi Hotărârea Castro Verde (citată la nota de subsol 7), punctul 20.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>Prin urmare, o evaluare a impactului asupra mediului poate constitui temeiul unei autorizaţii administrative în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate numai atunci când aceasta înlătură toate îndoielile rezonabile din punct de vedere ştiinţific în sensul că planul sau proiectul nu va avea efecte negative asupra integrităţii sitului respectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Aceasta presupune că evaluarea impactului asupra mediului identifică, ţinând seama de cele mai bune cunoştinţe ştiinţifice în domeniu, toate aspectele planului sau ale proiectului, care, prin ele însele ori în legătură cu alte planuri sau proiecte, pot afecta obiectivele de conservare<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Waddenzee (citată la nota de subsol 7), punctul 54.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte siturile care trebuie desemnate potrivit Directivei habitate,<?PAGE NO="I-7508"?> Curtea a semnalat deja că obiectivele de conservare, astfel cum acestea rezultă de la articolele 3 şi 4 din Directiva habitate şi în special din alineatul (4) al acestui din urmă articol, sunt stabilite în funcţie de importanţa acestor situri pentru menţinerea sau pentru restabilirea, într-o stare de conservare favorabilă, a unui tip de habitat natural din anexa I la directiva menţionată ori a unei specii din anexa II la aceasta şi pentru coerenţa sistemului Natura 2000, precum şi în funcţie de pericolele de deteriorare sau de distrugere a acestor situri<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Waddenzee (citată la nota de subsol 7), punctul 54.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>într-adevăr, dispoziţiile menţionate nu sunt direct aplicabile APS în temeiul Directivei păsări. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenţei Curţii, articolul 4 alineatele (1) şi (2) din această directivă impune statelor membre să confere APS un statut juridic de protecţie susceptibil să asigure, printre altele, supravieţuirea şi reproducerea speciilor de păsări menţionate în anexa I, precum şi reproducerea, schimbarea penelor şi hibernarea speciilor de păsări migratoare care nu sunt menţionate în această anexă şi care apar în mod regulat<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19990318">18 martie 1999</DATE>, Comisia/Franţa (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-166/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-1719">C-166/97, Rec, p I-1719, punctul 21</REF.DOC.ECR>), privind estuarul Senei, Hotărârea din <DATE ISO="20030227">27 februarie 2003</DATE>, Comisia/Belgia (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-415/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-2081">C-415/01, Rec, p. I-2081, punctul 15</REF.DOC.ECR>), privind hărţile APS, Hotărârea din <DATE ISO="20030306">6 martie 2003</DATE>, Comisia/Finlanda (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-240/00" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-2187">C-240/00, Rec, I-2187, punctul 16</REF.DOC.ECR>), privind ariile de protecţie a păsărilor, şi Hotărârea din <DATE ISO="20060323">23 martie 2006</DATE>, Comisia/Austria (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-209/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-2755">C-209/04, Rec, p. I-2755, punctul 32</REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>Hotărârea Luteracher Ried<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>în consecinţă, obiectivele de conservare potrivit Directivei păsări privesc supravieţuirea şi reproducerea speciilor de păsări pentru care a fost desemnat fiecare sit. Speciile pentru care a fost desemnat fiecare sit rezultă în principiu din formularul standardizat de date, pe care statul membru îl transmite Comisiei<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Formularul standardizat de date se întemeiază pe Decizia 97/266/CE a Comisiei din <DATE ISO="19961218">18 decembrie 1996</DATE> privind formularul-tip pentru siturile propuse ca situri Natura 2000 (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="107" DATE.PUB="2000" PAGE.FIRST="1">JO L 107, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 15/vol. 4, p. 3).</P></NOTE>, în lipsa altor documente, precum normele privind aria de protecţie, care să ateste obiective de conservare mai aprofundate.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>în prezenta cauză, aceste specii sunt menţionate în formularul standardizat de date din noiembrie 1998 transmis Comisiei de către autorităţile italiene. Acest formular menţionează ca fiind specii din anexa I acvila de munte, şoimul călător, viesparul, ierunca, potârnichea de zăpadă, cocoşul de mesteacăn, cocoşul de munte şi ciocănitoarea neagră. Speciile de păsări migratoare, precum uliul păsărar, şorecarul comun şi fluturaşul de stâncă, sunt de asemenea menţionate. Totuşi, uliul păsărar şi fluturaşul de stâncă sunt clasificate la punctul D, cu alte cuvinte ca fiind nesemnificative. în consecinţă, se presupune că acestea nu sunt incluse în obiectivele de conservare.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>în principiu, se pune întrebarea dacă, în afară de acestea, trebuie luate în considerare speciile suplimentare cuprinse într-un formular standardizat de date pe care Italia 1-a<?PAGE NO="I-7509"?> transmis Comisiei la <DATE ISO="20040514">14 mai 2004</DATE>. Este vorba despre zăgan, gaia roşie, prundaş, minuniţă, ciuvică, buha mare, ciocănitoarea sură şi potârnichea de stâncă.</TXT></NP><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>Totuşi, din dosar nu rezultă niciun indiciu în sensul că aceste specii erau cuprinse deja cu un an în urmă în obiectivele de conservare pe care Republica Italiană le-a recunoscut pentru sit la acordarea autorizaţiei în litigiu. în consecinţă, nu exista obligaţia de a le include în evaluarea impactului asupra mediului.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Totuşi, aceste specii nu sunt astfel lipsite de protecţie. Dimpotrivă, noul formular standardizat de date este un indiciu în sensul că acestea erau prezente deja în sit la realizarea proiectului, iar această prezenţă impunea, în principiu, şi o desemnare a acestui sit ca APS pentru conservarea speciilor respective. însă, întrucât, în mod evident, până la <DATE ISO="20040514">14 mai 2004</DATE>, situi nu era desemnat pentru aceste specii, acestora li se aplica în orice caz regimul provizoriu de protecţie a siturilor care ar fi trebuit să fie desemnate ca APS, dar care, până la acel moment, nu fuseseră încă desemnate, şi anume articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea Hotărârea din <DATE ISO="20001207">7 decembrie 2000</DATE>, Comisia/Franţa (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-374/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-10799">C-374/98, Rec, p. I-10799, punctele 47 şi 57</REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>Hotărârea Basses Corbières<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>). În ceea ce priveşte tipurile de habitat natural şi speciile care trebuie să fie protejate potrivit Directivei habitate, dar care nu au fost luate în considerare în mod corespunzător la stabilirea obiectivelor de conservare, se pune întrebarea, în acest context, dacă regimul provizoriu de protecţie ar trebui să se aplice în cazul siturilor propuse; a se vedea în acest sens Hotărârea din <DATE ISO="20050113">13 ianuarie 2005</DATE>, Dragaggi şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-117/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-167">C-117/03, Rec, p. I-167, punctul 26</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="20060914">14 septembrie 2006</DATE>, Bund Naturschutz in Bayern şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-244/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-8445">C-244/05, Rec, p. I-8445, punctul 35</REF.DOC.ECR>). în ambele cazuri, încălcarea dispoziţiei de protecţie presupune dovedirea existenţei bunului care trebuie protejat şi a atingerii aduse acestuia, în timp ce, în domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, trebuie demonstrată numai posibilitatea unei atingeri a obiectivelor de conservare pentru a da naştere unei obligaţii de evaluare a impactului asupra mediului.</P></NOTE>, care, în ceea ce priveşte excepţiile, este mai exigentă decât dispoziţiile de protecţie din Directiva habitate<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Basses Corbières, citată la nota de subsol 13, punctul 50 şi următoarele.</P></NOTE>. însă, întrucât Comisia nu a invocat un motiv în acest sens, acesta nu trebuie examinat în speţa de faţă.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se verifice dacă, înainte de acordarea autorizaţiei din <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE>, au fost identificate, având în vedere cele mai bune cunoştinţe ştiinţifice în domeniu, toate aspectele proiectului care, prin ele însele ori în legătură cu alte planuri sau proiecte, ar putea să aducă atingere conservării speciilor menţionate în formularul standardizat de date din 1998.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la evaluarea impactului asupra mediului din anul 2000</P></TI></TITLE><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>în opinia guvernului italian, efectele proiectului au fost deja verificate în mod<?PAGE NO="I-7510"?> corespunzător înainte de evaluarea impactului asupra mediului din anul 2000. Ca mijloc de probă, guvernul italian depune anexa acestei decizii de evaluare<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Anexa 1 la memoriul în apărare.</P></NOTE>. În ceea ce priveşte această decizie, este vorba în mod evident de un rezumat şi de o evaluare a cercetărilor ştiinţifice propriu-zise referitoare la impactul asupra mediului.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Este descrisă şi examinată o serie întreagă de proiecte, dar, cu excepţia modificărilor aduse pistei de schi, acestea nu fac obiectul prezentei proceduri. Modificările la pista de schi sunt descrise pe scurt la pagina 12.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>Efectele tuturor proiectelor examinate asupra faunei, asupra vegetaţiei, asupra florei şi asupra ecosistemelor sunt discutate împreună la paginile 27-29. Prin urmare, autoritatea respectivă consideră că aceste proiecte nu determină nici modificări substanţiale ale habitatelor speciilor de animale prezente, nici modificări fundamentale privind existenţa hranei şi a locurilor de refugiu pentru păsări şi pentru mamifere mici.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Astfel cum Comisia afirmă în mod întemeiat, autorii documentului critică totuşi, în acest capitol, lipsuri semnificative ale examinărilor. Potrivit Comisiei, în ansamblu, efectele asupra mediului abia au fost luate în considerare. Lucrările propriu-zise nu au fost descrise complet şi nu au fost incluse toate speciile relevante. Acesta este cazul în special în ceea ce priveşte potârnichea de zăpadă, ale cărei locuri de reproducere şi de construire de cuiburi nu au fost examinate. Pe de altă parte, datele privind fauna sunt de o calitate redusă. Astfel, este menţionat cocoşul de munte, deşi nu mai este prezent în acest sector, în timp ce fluturaşul de stâncă, ciocănitoarea neagră, uliul păsărar şi buha mare nu sunt menţionaţi.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>În plus, la pagina 38 din document, se constată că modificările la pista de schi nu pot fi realizate în interiorul unui coridor cu o lăţime mai mare de 40 de metri. Mai mult, coridorul trebuie să fie limitat la 20 de metri lăţime. Această limitare nu a fost respectată la realizarea ulterioară a proiectului. De asemenea, la pagina 40, au fost recomandate cu insistenţă alte examinări cu privire la avifaună, în special în legătură cu tăierile de copaci din pădure.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>în măsura în care guvernul italian face trimitere la un studiu biologic din anul 1994, care este citat în sursele documentului, la alte documente citate, precum şi la punctele de vedere ale autorităţilor implicate în procedură, nu este clară contribuţia pe care o aduc acestea la evaluarea impactului asupra mediului. Examinarea alternativelor, menţionată de asemenea în mod expres, prezintă<?PAGE NO="I-7511"?> interes în cadrul Directivei EEM<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva 85/337/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19850627">27 iunie 1985</DATE> privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="175" DATE.PUB="1985" PAGE.FIRST="40">JO L 175, p. 40</REF.DOC.OJ>, Editie specială, 15/vol. 1, p. 174).</P></NOTE> şi poate juca un rol şi în cadrul unei autorizaţii potrivit articolului 6 alineatul (4) din Directiva habitate, însă nu are nicio importanţă pentru evaluarea impactului asupra mediului.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Prin urmare, în studiile pe baza cărora, în anul 2000, a fost constatat impactul asupra mediului nu au fost analizate nici toate aspectele proiectului, nici efectele acestora asupra diferitelor specii de păsări protejate. Având în vedere aceste obiecţiuni, studiile respective nu permit să se considere că măsurile de modificare a pistei de schi nu ar afecta integritatea APS. în consecinţă, acestea nu reprezintă o bază adecvată pentru o autorizare a acestor lucrări potrivit articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la studiul IREALP din anul 2002</P></TI></TITLE><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>Studiul IREALP din anul 2002 descrie de asemenea proiectul şi efectele acestuia asupra mediului. Acest studiu examinează în mod relativ aprofundat efectele asupra regimului hidrologic şi asupra geomorfologiei, precum şi asupra vegetaţiei. în ceea ce priveşte păsările pentru care situi a fost desemnat ca APS, studiul se limitează la indicarea faptului că ciocănitoarea neagră apare în pădurea respectivă<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Anexele la cererea introductivă, p. 304.</P></NOTE>. în legătură cu un alt proiect parţial care nu face obiectul prezentei proceduri, este amintit prundaşul, care este menţionat în formularul standardizat de date din anul 2004<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Anexele la cererea introductivă, p. 318.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Din aceste informaţii s-ar putea deduce că celelalte specii nu sunt vizate şi că, prin urmare, acest studiu a privit ansamblul speciilor avute în vedere de diferite proiecte, în această ipoteză, ar fi fost necesar să fie prezentate şi evaluate efectele proiectului asupra ciocănitorii negre. Aceasta nu apare însă în speţă.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>în plus, alte studii din anii 2003 şi 2005 prezentate de Republica Italiană, precum şi o comunicare a Republicii Italiene către Comisie din anul 2004<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Anexele la cererea introductivă, p. 80 şi următoarele.</P></NOTE> ridică îndoieli asupra faptului că au fost incluse într-adevăr toate speciile relevante afectate de proiect. în acestea se menţionează în special cocoşul de mesteacăn drept specie afectată.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Prin urmare, nici studiul IREALP din anul 2002 nu permite să se considere că măsurile de modificare a pistei de schi nu ar<?PAGE NO="I-7512"?> afecta APS. în consecinţă, studiul nu constituie nici el un temei suficient pentru o autorizare a acestor lucrări conform articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la studiile ulterioare</P></TI></TITLE><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>Atât în cadrul procedurii precontencioase, cât şi în procedura în faţa Curţii, Republica Italiană a prezentat alte documente care au ca obiect efectele asupra mediului ale măsurilor criticate. Este vorba despre un studiu din <DATE ISO="20031201">1 decembrie 2003</DATE><NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Anexele la cererea introductivă, p. 148 şi următoarele.</P></NOTE>, despre o notă a Ministerului italian al Mediului din <DATE ISO="20040806">6 august 2004</DATE><NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Anexele la cererea introductivă, p. 84 şi următoarele.</P></NOTE> şi despre un studiu din <DATE ISO="20051221">21 decembrie 2005</DATE><NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Anexa la memoriul în duplică al Republicii Italiene.</P></NOTE>. Numai ultimul studiu se bazează, prin conţinutul său, pe cerinţele legate de evaluarea impactului, întrucât acesta examinează importanţa suprafeţelor în cauză pentru speciile relevante şi, în această măsură, evaluează efectele proiectului. în definitiv, nu este necesar să se examineze în ce măsură fiecare dintre aceste documente îndeplineşte, din punctul de vedere al formei şi al conţinutului, cerinţele unei evaluări a impactului asupra mediului.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>într-adevăr, astfel cum afirmă Comisia, toate aceste documente au fost finalizate <HT TYPE="ITALIC">după</HT> autorizaţia din <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE>. Cu toate acestea, potrivit articolului 6 alineatul (3) a doua teză din Directiva habitate, o autorizaţie trebuie să fie acordată ţinând seama de evaluarea impactului asupra mediului. Acest lucru nu a fost posibil în speţă. Prin urmare, deja pentru acest motiv, aceste documente nu reprezintă un temei adecvat în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate pentru autorizaţia din <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Concluzie intermediară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Autorizaţia din <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE> nu putea fi acordată potrivit articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, întrucât, pe baza studiilor de care dispune Curtea în acest moment, efectuate de către autorităţile italiene, nu se putea exclude orice îndoială ştiinţifică rezonabilă că proiectul nu ar afecta situi respectiv în ceea ce priveşte obiectivele sale de conservare.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, se pune întrebarea dacă autorizaţia putea fi acordată în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Directiva<?PAGE NO="I-7513"?> habitate. Potrivit acestei dispoziţii, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului, un plan sau un proiect poate fi realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din raţiuni de ordin social sau economic, atunci când nu există soluţii alternative, iar statul membru adoptă toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a sistemului Natura 2000.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>în principiu, această dispoziţie îşi găseşte aplicare numai <HT TYPE="ITALIC">după</HT> ce efectele proiectului au fost cercetate potrivit articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate şi, prin urmare, acestea sunt stabilite, în orice caz, în măsura în care această constatare este posibilă din punct de vedere ştiinţific. Cunoaşterea efectelor negative referitoare la obiectivele de conservare este necesară pentru aplicarea articolului 6 alineatul (4) din Directiva habitate, întrucât, în caz contrar, niciuna dintre condiţiile de aplicare a acestei norme de excepţie nu poate fi examinată. Examinarea motivelor cruciale de interes public major necesită punerea în balanţă a acestor interese şi a atingerilor aduse sitului. Existenţa alternativelor mai puţin prejudiciabile pentru sit poate fi analizată, de asemenea, numai având în vedere atingerea adusă sitului. în sfârşit, măsurile compensatorii presupun cunoaşterea efectelor negative care trebuie să fie compensate<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea Concluziile noastre din <DATE ISO="20051027">27 octombrie 2005</DATE> prezentate în cauza Lauteracher Ried (citată la nota de subsol 11), punctul 83 şi următoarele.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Întrucât aceste informaţii nu existau la <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE>, la prima vedere pare a fi exclus ca autorizaţia acordată în acea zi să fie întemeiată pe articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>Totuşi, în cazuri de urgenţă deosebită, trebuie să fie posibilă autorizarea de proiecte pentru motive cruciale de interes public major, fără a efectua, în prealabil, examinări ştiinţifice care necesită mult timp. Altfel ar fi imposibil ca, de exemplu, în cazul unui pericol iminent care ameninţă interese juridice fundamentale, să se adopte măsuri preventive care ar aduce atingere obiectivelor de conservare.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>În astfel de cazuri, pentru aplicarea articolului 6 alineatul (4) din Directiva habitate, trebuie să se ia în considerare posibilitatea unui prejudiciu maxim cauzat prin intervenţie şi trebuie să se aprecieze dacă motive cruciale de interes public major — pericolul iminent — impun realizarea exact a acestor măsuri de protecţie sau dacă aceste motive pot fi satisfăcute şi prin alte măsuri alternative — mai puţin prejudiciabile pentru APS — de exemplu, aşteptând evaluarea impactului asupra mediului<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea Concluziile noastre din <DATE ISO="20060427">27 aprilie 2006</DATE> prezentate în cauza Castro Verde (citată la nota de subsol 7), punctul 46 şi notele de subsol.</P></NOTE>. în acest caz, efectele trebuie identificate cel puţin <HT TYPE="ITALIC">a posteriori</HT> pentru a putea lua măsurile compensatorii necesare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7514"?><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>în speţă, nu este necesar să se examineze dacă apropiatele campionate mondiale de schi permit să se justifice renunţarea la o evaluare corespunzătoare a impactului asupra mediului. într-adevăr, lipseşte orice indiciu că s-au luat în considerare în mod suficient alternativele la modificarea pistei de schi. Având în vedere că demonstrarea condiţiilor referitoare la o excepţie potrivit articolului 6 alineatul (4) din Directiva habitate îi revine Republicii Italiene<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Castro Verde (citată la nota de subsol 7), punctele 36, 39 şi următoarele, precum şi Concluziile noastre prezentate în cauza Castro Verde (citată la nota de subsol 24), punctul 41, şi în cauza Lauteracher Ried (citată la nota de subsol 23), punctul 68.</P></NOTE>, aceasta este în detrimentul său.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>în consecinţă, autorizaţia din <DATE ISO="20030214">14 februarie 2003</DATE> nu poate fi întemeiată pe articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate.</TXT></NP><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>Pe scurt, trebuie să se constate că, în cadrul proiectului de extindere şi de amenajare a zonei de schi Santa Caterina Valfur va (pista <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>Edelweiss<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>) şi de realizare a infrastructurilor corespunzătoare în vederea campionatelor mondiale de schi alpin din 2005, în APS IT 2040044, Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio), Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (3) şi (4) coroborat cu articolul 7 din Directiva habitate prin faptul că a autorizat măsuri de natură să aibă un impact semnificativ asupra acestei APS, fără a le supune unei evaluări corespunzătoare a efectelor acestor măsuri asupra sitului în raport cu obiectivele de conservare a ariei respective sau fără a analiza suficient alternativele la aceste măsuri.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Cu privire la articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate, statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Acest motiv ridică întrebarea dacă anumite activităţi pot încălca atât articolul 6 alineatul (2), cât şi alineatele (3) şi (4) ale acestei dispoziţii. în această privinţă, s-a arătat deja<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea Concluziile noastre din <DATE ISO="20060914">14 septembrie 2006</DATE> prezentate în cauza Comisia/Irlanda (Lista IBA 2000) (C-418/04, Rep. 2007, p. I-10947, punctul 173).</P></NOTE> că, în urma Hotărârii Waddenzee, alineatele (2) şi (3) urmăresc ambele să împiedice o prejudiciere a obiectivelor de conservare pentru o arie de protecţie<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Waddenzee (citată la nota de subsol 7), punctul 36.</P></NOTE>. Dacă un plan sau un proiect a fost totuşi autorizat potrivit procedurii articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate, atunci aplicarea<?PAGE NO="I-7515"?> simultană a normei de protecţie generală a articolului 6 alineatul (2) devine astfel superfluă în ceea ce priveşte influenţa acestui plan sau a acestui proiect asupra ariei respective de protecţie<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Waddenzee (citată la nota de subsol 7), punctul 35.</P></NOTE>. Dacă, în schimb, procedura de autorizare nu este realizată corect, este posibil ca, în ceea ce priveşte acest proiect, să fie încălcate atât dispoziţiile procedurale ale articolului 6 alineatele (3) şi (4), cât şi cerinţele materiale referitoare la protecţia ariei, care rezultă din toate cele trei alineate.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>Curtea poate constata o încălcare a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate în ceea ce priveşte o APS numai dacă au fost stabilite deteriorări sau perturbări în sensul acestei dispoziţii. în principiu, Comisia trebuie să stabilească aceste efecte şi, în cazul unei contestaţii, să le dovedească.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>În cauza de faţă, Comisia susţine într-adevăr că în APS Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio) au fost tăiaţi aproximativ <FT TYPE="NUMBER">2500</FT> de copaci, însă nu este clar dacă această măsură a adus atingere obiectivelor de conservare a sitului. într-adevăr, o pădure nu poate face, ca atare, obiectul unei arii speciale de protecţie în temeiul articolului 4 din Directiva păsări decât în măsura în care aceasta prezintă importanţă ca habitat pentru speciile de păsări protejate.</TXT></NP><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Indicii pentru o posibilă utilizare a pădurii respective de către speciile de păsări protejate rezultă dintr-un atlas european al păsărilor care îşi fac cuib, pe care Comisia îl prezintă în extras<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hagemeijer/Blair, The EBCC Atlas of European Breeding Birds (extras), anexa 10 la cererea introductivă.</P></NOTE>. Potrivit acestuia, trebuie luată în considerare o utilizare în special de către viespar, potârnichea de zăpadă şi ciocănitoarea neagră. Astfel de informaţii sunt de natură să dea naştere obligaţiei necontestate în cauza de faţă de a proceda la evaluarea impactului asupra mediului. Totuşi, aceste informaţii, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru a dovedi un prejudiciu real.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>Singurul document care conţine informaţii specifice referitoare la utilizarea suprafeţei respective de către speciile protejate este studiul din <DATE ISO="20051121">21 noiembrie 2005</DATE> pe care Republica Italiană 1-a depus împreună cu memoriul în duplică<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Pagina 6 şi următoarele ale anexei la memoriul în duplică.</P></NOTE>. Potrivit acestui document, cele mai multe efecte ale proiectului sunt neglijabile sau nesemnificative, întrucât Comisia nu a contestat aceste constatări, ceea ce ar fi fost posibil în cazul unei proceduri orale, acestea trebuie considerate corecte.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Totuşi, potrivit aceluiaşi studiu, este necesar să se compenseze pierderea unor locuri potenţiale de reproducere ale cocoşului de mesteacăn prin îmbunătăţirea habitatelor în alt loc<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Paginile 63 şi 65 ale anexei la memoriul în duplică.</P></NOTE>. Recunoaşterea necesităţii<?PAGE NO="I-7516"?> unei compensări a efectelor negative produse de Republica Italiană cocoşului de mesteacăn impune concluzia că obiectivele de conservare a APS Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio) cu privire la această specie au fost prejudiciate.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se constate că, în cadrul proiectului de extindere şi de amenajare a zonei de schi Santa Caterina Valfur va (pista <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>Edelweiss<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>) şi de realizare a infrastructurilor corespunzătoare în vederea campionatelor mondiale de schi alpin din 2005 în APS IT 2040044, Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio), Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) coroborat cu articolul 7 din Directiva habitate prin faptul că a adoptat măsuri care au condus la deteriorarea habitatelor cocoşului de mesteacăn şi care, astfel, au adus atingere obiectivelor de conservare a APS.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>D —</NO.P><TXT>Cu privire la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva pasări</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>Al treilea motiv are ca obiect măsurile juridice de protecţie necesare pentru APS potrivit articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva păsări pentru APS. Aceste dispoziţii impun în primul rând desemnarea de APS, care nu este contestată în speţă<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19930802">2 august 1993</DATE>, Comisia/Spania (Santoña) (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-355/90" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-4221">C-355/90, Rec, p. I-4221, punctul 20</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>în plus, potrivit jurisprudenţei Curţii, statele membre trebuie să confere unei APS un statut juridic de protecţie de natură să asigure, printre altele, supravieţuirea şi reproducerea speciilor de păsări menţionate în anexa I la directivă, precum şi reproducerea, schimbarea penelor şi hibernarea speciilor de păsări migratoare care nu sunt menţionate în această anexă şi care apar în mod regulat<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea jurisprudenţa citată la nota de subsol 11.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>întrucât, potrivit articolului 7 din Directiva habitate, obligaţiile care decurg, printre altele, de la articolul 6 alineatul (2) din aceeaşi directivă se substituie, în ceea ce priveşte ariile de protecţie specială, obligaţiilor care rezultă de la articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, statutul juridic de protecţie a acestor arii trebuie să garanteze, de asemenea, că în aceste arii sunt evitate deteriorarea habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi perturbările semnificative ale speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Comisia/Belgia (citată la nota de subsol 11), punctul 16.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>În consecinţă, trebuie adoptate anumite norme care să asigure o protecţie suficientă a APS.</TXT></NP><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>Totuşi, Comisia nu invocă obiecţii concrete faţă de dispoziţiile legale generale de protecţie a ariilor de protecţie specială în Republica Italiană, respectiv în Lombardia,<?PAGE NO="I-7517"?> sau faţă de dispoziţiile specifice care au fost adoptate pentru protecţia APS Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio). în schimb, ca urmare a realizării proiectului în litigiu, aceasta concluzionează că măsurile juridice de protecţie existente nu sunt suficiente.</TXT></NP><NP><NO.P>74.</NO.P><TXT>Republica Italiană contestă aceste concluzii şi susţine că încălcarea unor obligaţii de protecţie nu dovedeşte deficienţa normelor juridice referitoare la garantarea protecţiei, în această privinţă, aceasta ignoră însă faptul că obligaţiile de la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva păsări nu se limitează la adoptarea anumitor norme. Măsurile de protecţie necesare care rezultă din aceste dispoziţii trebuie să garanteze şi <HT TYPE="ITALIC">în practica</HT> protecţia anumitor situri.</TXT></NP><NP><NO.P>75.</NO.P><TXT>În cauza de faţă, obiectivele de conservare a APS Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio) au fost încălcate cel puţin în ceea ce priveşte cocoşul de mesteacăn. Acest prejudiciu indică faptul că nu au fost luate toate măsurile pentru a garanta protecţia sitului.</TXT></NP><NP><NO.P>76.</NO.P><TXT>Într-adevăr, este posibil să fie deteriorate situri, în pofida faptului că un stat membru a adoptat toate măsurile rezonabile pentru a evita acest prejudiciu. Într-un astfel de caz, prejudiciul nu ar dovedi nicio încălcare a articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva păsări.</TXT></NP><NP><NO.P>77.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în cauza de faţă, măsurile în litigiu au fost realizate în temeiul unei autorizaţii din partea autorităţilor competente, fără ca aceasta să fi fost justificată în mod excepţional potrivit articolului 6 alineatul (4) din Directiva habitate. în consecinţă, existenţa prejudiciului permite să se concluzioneze că articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva păsări a fost încălcat.</TXT></NP><NP><NO.P>78.</NO.P><TXT>În consecinţă, trebuie să se constate că, în cadrul proiectului de extindere şi de amenajare a zonei de schi Santa Caterina Valfurva (pista <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>Edelweiss<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>) şi de realizare a infrastructurilor corespunzătoare în vederea campionatelor mondiale de schi alpin din 2005, în APS IT 2040044, Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio), Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva păsări, prin faptul că a autorizat măsuri care au condus la o deteriorare a habitatelor cocoşului de mesteacăn şi, astfel, au adus atingere obiectivelor de conservare a APS.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Cu privire la cheltuielile de judecată</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>79.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Comisia obţine câştig de cauză cu privire la toate motivele, Republica Italiană trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-7518"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>80.</NO.P><TXT>În consecinţă, propunem Curţii să hotărască:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>În cadrul proiectului de extindere şi de amenajare a zonei de schi Santa Caterina Valfurva (pista <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>Edelweiss<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/>) şi de realizare a infrastructurilor corespunzătoare în vederea campionatelor mondiale de schi alpin din 2005, în aria de protecţie specială IT 2040044, Parcul naţional Stilfser Joch (Stelvio), Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (2), (3) şi (4) coroborat cu articolul 7 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19920521">21 mai 1992</DATE> privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică şi în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 79/409/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19790402">2 aprilie 1979</DATE> privind conservarea păsărilor sălbatice prin faptul că a autorizat măsuri</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>de natură să aibă un impact semnificativ asupra acestei APS, fără a supune unei evaluări corespunzătoare efectele acestora asupra sitului în raport cu obiectivele de conservare a ariei respective sau fără a analiza suficient alternativele la aceste măsuri şi</P></ITEM><ITEM><P>care au condus la o deteriorare a habitatelor cocoşului de mesteacăn <HT TYPE="ITALIC">(Tetrao tetrix)</HT> şi care, astfel, au adus atingere obiectivelor de conservare ale APS.</P></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>