(1)

La 16 februarie 2023, Comisia Europeană („Comisia”) a deschis o investigație antidumping cu privire la importurile de dioxizi electrolitici de mangan („DEM”) originari din Republica Populară Chineză („China” sau „țara în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) („avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația în urma unei plângeri depuse la data de 3 ianuarie 2023 de către Autlan EMD SL („reclamantul” sau „Autlan”). Plângerea a fost susținută de Tosoh Hellas Single Member S.A. („Tosoh”). Comisia a constatat că plângerea a fost depusă în numele industriei producătoare de DEM a Uniunii în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă referitoare la existența dumpingului și a unui prejudiciu important rezultat din acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea investigației.

(3)

La 7 septembrie 2023, reclamantul a înaintat o cerere, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, pentru a se include examinarea presupuselor distorsiuni legate de materiile prime din țara în cauză cu privire la produsul care face obiectul investigației, cu scopul de a se evalua, după caz, dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul. Reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă care arată că în țara în cauză nu există rambursări ale taxei pe valoarea adăugată („TVA”) pentru exporturile de minereu de mangan. Reducerea sau anularea rambursării TVA este menționată în mod explicit la articolul 7 alineatul (2a) al doilea paragraf din regulamentul de bază ca fiind una dintre distorsiunile legate de materiile prime.

(4)

Pentru a examina distorsiunile legate de materiile prime și pentru a evalua dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru eliminarea prejudiciului în etapa definitivă, Comisia a modificat avizul de deschidere din 16 februarie 2023 în temeiul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază pentru a examina distorsiunile legate de materiile prime și pentru a evalua dacă, după caz, o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru eliminarea prejudiciului. Avizul de modificare a avizului de deschidere a fost publicat la 13 septembrie 2023 (3) („avizul de modificare”).

(5)

În urma modificării, Comisia a invitat părțile interesate și, după caz, le-a trimis chestionare, solicitând părților să furnizeze informații cu privire la capacitățile neutilizate din țara în cauză, la concurența pentru materii prime și la efectul asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune. De asemenea, Comisia a trimis Guvernului Republicii Populare Chineze („GC”) un chestionar privind distorsiunile legate de materiile prime în sensul articolului 7 alineatele (2a) și (2b) din regulamentul de bază.

(6)

Doi utilizatori care au cooperat [Duracell International Operations Sàrl („Duracell”) și VARTA Consumer Batteries GmbH & Co. KGaA („Varta”)] au răspuns la părțile relevante ale chestionarului. Cei doi producători din Uniune (Tosoh și Autlan), producătorii-exportatori incluși în eșantion [Guangxi Guiliu New Material Co., Ltd („Guiliu”), Xiangtan Electrochemical Scientific Ltd („Xiangtan”) și Guangxi Daxin Huiyuan New Energy Technology Co., Ltd („Daxin”)] și asociațiile Camera de Comerț a importatorilor și exportatorilor de metale, minerale și produse chimice din China („CCCMC”) și Asociația industriei manganului din Guangxi („GMIA”) și-au prezentat observațiile. Comisia a analizat informațiile și observațiile prezentate de părțile interesate și și-a revizuit concluziile provizorii, după caz, astfel cum se explică în secțiunile relevante de mai jos.

(7)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 3-4 din regulamentul provizoriu.

(8)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, la 15 septembrie 2023, Comisia a comunicat părților o sinteză a taxelor propuse și detalii cu privire la calcularea marjelor de dumping și a marjelor adecvate pentru eliminarea prejudiciului adus industriei Uniunii. Părțile interesate au fost invitate să prezinte observații privind exactitatea calculelor într-un termen de trei zile lucrătoare. La 20 septembrie 2023 s-au primit observații din partea unuia dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion și a celor doi producători din Uniune.

(9)

Producătorul-exportator Daxin a susținut că marja de dumping ar trebui calculată utilizând prețurile de vânzare la export și valoarea normală fără TVA. Tosoh, un producător din Uniune, a semnalat un aspect cu privire la calcularea profitului indicativ. Reclamantul Autlan a solicitat reexaminarea și confirmarea acurateței calculului privind marja de dumping a Daxin și a solicitat comunicarea datelor celor trei exportatori, marcate ca fiind sensibile în comunicarea constatărilor. Întrucât observațiile nu se refereau la exactitatea calculelor, Comisia a concluzionat că le va examina împreună cu toate celelalte observații prezentate după publicarea măsurilor provizorii.

(10)

La 13 octombrie 2023, Comisia a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2120 al Comisiei (4) („regulamentul provizoriu”), o taxă antidumping provizorie la importurile de DEM originari din China.

(11)

În urma comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost instituită o taxă antidumping provizorie („comunicarea constatărilor provizorii”), cei trei producători-exportatori incluși în eșantion și asociațiile CCCMC și GMIA, cei doi producători din Uniune și unul dintre utilizatori, Duracell, au transmis, în termenul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul provizoriu, observații scrise în care și-au exprimat opiniile cu privire la constatările provizorii.

(12)

Părților care au solicitat acest lucru li s-a oferit și posibilitatea de a fi audiate. Au avut loc următoarele audieri: cu Duracell la 23 iunie și 28 noiembrie 2023, cu Autlan la 30 iunie 2023, cu Varta la 4 iulie 2023, cu Xiangtan la 25 octombrie 2023, cu CCCMC la 16 noiembrie 2023 și o audiere comună cu Autlan și Tosoh la 15 noiembrie 2023.

(13)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Pentru a-și formula constatările definitive, Comisia a examinat observațiile transmise de părțile interesate și și-a revizuit concluziile preliminare, dacă a fost cazul.

(14)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de DEM originari din China („comunicarea constatărilor finale”). Toate părțile au beneficiat de o perioadă în care au putut prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Autlan, Tosoh, CCCMC și GMIA (în comun), Xiangtan și Daxin au transmis observații în termenul stabilit.

(15)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 1-2 din regulamentul provizoriu.

(16)

CCCMC și GMIA au formulat obiecții cu privire la termenul de 15 zile menționat în avizul de modificare (5) care a fost acordat tuturor părților pentru a prezenta observații referitoare la evaluarea interesului Uniunii, întrucât problemele economice și cele legate de lanțul de aprovizionare ridicate de noile investigații erau complexe și necesitau cercetări și schimburi de informații cu societățile în cauză. Ambele asociații i-au solicitat Comisiei să modifice din nou avizul de deschidere și să acorde părților interesate un termen de cel puțin 30 de zile pentru a prezenta observații.

(17)

Comisia a observat că toate părțile care au solicitat prelungirea termenelor și au prezentat motive specifice pentru aceasta au primit astfel de prelungiri. De asemenea, Comisia a subliniat că avizul de deschidere (6) din 16 februarie 2023 a oferit, totuși, părților posibilitatea de a prezenta observații cu privire la informațiile furnizate de celelalte părți interesate în termen de șapte zile de la expirarea termenului pentru prezentarea observațiilor, astfel încât toate părțile au putut utiliza această opțiune, atunci când a fost necesar. Având în vedere cele menționate mai sus, Comisia a considerat că termenul acordat părților interesate pentru a prezenta observații și a-și exprima opiniile cu privire la această chestiune a fost adecvat.

(18)

Guiliu a susținut că formularea de către reclamant a unei noi afirmații la șapte luni de la deschiderea investigației (și nu „la deschidere”) constituie o derogare de la dreptul la apărare al părților interesate. Guiliu a susținut, de asemenea, că Comisia ar trebui să urmeze practica sa anterioară (7), în care solicitarea reclamantului de a se aplica articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază a fost respinsă, deoarece plângerea nu a furnizat elemente de probă privind existența uneia dintre măsurile enumerate la articolul 7 alineatul (2a) al doilea paragraf din regulamentul de bază la deschiderea investigației, și nici Comisia nu a constatat existența unor astfel de elemente de probă în etapa deschiderii. În plus, Guiliu a menționat că reclamantul a obstrucționat investigația prin depunerea noilor afirmații cu întârziere în cadrul procedurii.

(19)

Comisia a observat mai întâi că, în cazul menționat de Guiliu, cererea fost formulată după comunicarea constatărilor definitive. În cazul de față, cererea care conținea suficiente elemente de probă cu privire la presupusele distorsiuni legate de materiile prime a fost formulată în timp util, înainte de instituirea măsurilor provizorii, acordându-se astfel Comisiei suficient timp pentru a investiga în mod eficace chestiunea pe parcursul investigației. În plus, Comisia a considerat că drepturile la apărare ale părților au fost respectate pe deplin. Într-adevăr, prin secțiunea 5.5.1 din avizul de deschidere, astfel cum a fost modificat prin avizul de modificare, toți operatorii economici în cauză au fost informați cu privire la drepturile și obligațiile lor procedurale și a fost descris procesul pe care Comisia intenționa să îl urmeze pentru a colecta informațiile necesare pentru constatările sale și pentru a-și formula concluziile cu privire la presupusele distorsiuni legate de materiile prime. Părțile interesate au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la elementele de probă furnizate în cererea prezentată de reclamant în ceea ce privește presupusa existență a unor distorsiuni legate de materiile prime și orice alt aspect privind investigarea afirmațiilor referitoare la distorsiunile legate de materiile prime. În consecință, afirmațiile Guiliu au fost respinse. În final, având în vedere cele menționate mai sus, nu este clar în ce mod investigația ar fi fost obstrucționată de plângere. Guiliu nu a oferit explicații în acest sens. Comisia a considerat că cererea de a include examinarea presupuselor distorsiuni legate de materiile prime, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, a fost oportună și nu a împiedicat Comisia să efectueze o examinare adecvată cu privire la această chestiune.

(20)

Duracell a susținut că Comisia nu poate introduce un nou temei juridic în cadrul investigației în curs și nu poate modifica domeniul de aplicare metodologic al unei astfel de investigații, întrucât nu există niciun element în regulamentul de bază care să îi permită să ia în considerare elemente de probă suplimentare, care nu existau la momentul deschiderii investigației. Partea respectivă a făcut trimitere, prin analogie, la hotărârea Curții în cauza T-126/21 [Azot/Comisia (8)], în care Curtea a statuat că condiția privind caracterul suficient al elementelor de probă conținute într-o cerere de reexaminare prezentată de producători din Uniune sau în numele lor, în sensul articolului 11 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul de bază, este îndeplinită atunci când asemenea elemente sunt depuse în termenul stabilit. În plus, Duracell a susținut că Comisia a respins cereri similare în propria practică și că ar trebui să se aplice același raționament prin analogie (9).

(21)

Comisia a deschis investigația în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază pentru a include examinarea presupuselor distorsiuni legate de materiile prime conform standardului juridic aplicabil cererii formulate de producătorii din Uniune sau în numele acestora, în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă în temeiul articolului 5 cu privire la existența unor distorsiuni legate de materiile prime, astfel cum sunt definite la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, și, prin urmare, Comisia a modificat avizul de deschidere inițial pentru ca, astfel cum se prevede în regulamentul de bază, investigația să acopere și respectivele distorsiuni legate de materiile prime. În consecință, Comisia nu a încălcat niciun standard juridic identificat atunci când a deschis investigația. În plus, în ceea ce privește trimiterea la hotărârea Curții în cauza T-126/21 menționată de Duracell, Comisia a observat că această hotărâre nu este definitivă, întrucât a fost atacată. În orice caz, hotărârea se referă la o reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază și la informațiile necesare pentru deschiderea acesteia. Hotărârea nu se referă la utilizarea articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, care vizează mai degrabă un element al unei investigații decât rațiunea de a fi a investigației. În plus, chiar dacă se urmărește raționamentul din hotărârea în cauza T-126/21, spre deosebire de articolul 11 alineatul (2), articolul 5 nu conține nicio limitare specială în ceea ce privește momentul în care producătorii din Uniune pot solicita deschiderea unei investigații. Prin urmare, analogia invocată de Duracell nu se aplică. În consecință, afirmațiile Duracell au fost respinse.

(22)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 8-15 din regulamentul provizoriu.

(23)

Astfel cum se prevede în considerentul 16 din regulamentul provizoriu, Comisia a luat în considerare cererea de acordare a unei examinări individuale pentru un producător-exportator din China. Cererea de examinare individuală a prezentat extrem de multe lacune. Rezultă că solicitantul nu a prezentat „informațiile necesare în termenele prevăzute [în regulamentul de bază]” în sensul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul respectiv. În orice caz, informațiile furnizate au arătat că o serie de alte societăți ar fi trebuit să facă obiectul unei investigații, ceea ce, având în vedere complexitatea cazului de față, „ar complica inutil procedura și ar împiedica încheierea examinării în timp util” (10). În consecință, cererea a fost respinsă.

(24)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 17-21 din regulamentul provizoriu.

(25)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentul 22 din regulamentul provizoriu.

(26)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 23-36 din regulamentul provizoriu.

(27)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CCCMC, producătorii-exportatori cooperanți și producătorii cooperanți din Uniune au prezentat observații cu privire la constatările provizorii privind dumpingul.

(28)

În lipsa oricăror observații, se confirmă considerentele 37-43 din regulamentul provizoriu.

(29)

După comunicarea constatărilor provizorii, Daxin, Xiangtan CCCMC și GMIA au prezentat o serie de observații cu privire la existența unor distorsiuni semnificative.

(30)

În primul rând, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că raportul nu mai este de actualitate, în special având în vedere evoluțiile economice substanțiale care au avut loc atât în UE, cât și în China de la publicarea sa, inclusiv acordarea de subvenții industriilor UE pentru a promova aderarea acestora la noile obiective ale politicii industriale a UE sau intervenția în investițiile și în procesul decizional al întreprinderilor. În plus, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că Comisia înlocuiește investigațiile cu rapoarte și că, bazându-se pe raport, Comisia a continuat să argumenteze într-un mod circular, în care exportatorii trebuie să infirme afirmațiile formulate în raport. Prin urmare, Daxin, CCCMC și GMIA au reamintit că sarcina probei revine autorității responsabile cu investigația.

(31)

Argumentul potrivit căruia raportul nu ar mai fi de actualitate a fost respins. Comisia a observat că raportul este un document cuprinzător bazat pe elemente de probă ample și obiective, incluzând acte legislative, reglementări și alte documente oficiale de politică publicate de autoritățile chineze, rapoarte terțe din partea unor organizații internaționale, studii academice și articole elaborate de cercetători, precum și alte surse independente fiabile. Chiar dacă raportul a fost pus la dispoziția publicului în decembrie 2017, constatările sale rămân în mare măsură valabile și, în orice caz, ele au fost completate cu elemente de probă suplimentare colectate în cursul prezentei investigații, astfel cum se menționează în special în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu. În plus, orice parte interesată a avut numeroase posibilități de a depune obiecții, de a completa sau de a prezenta observații cu privire la raport și la elementele de probă pe care se bazează acesta, însă nicio parte nu a prezentat argumente sau elemente de probă care să infirme sursele și informațiile incluse în raport. În ceea ce privește argumentele referitoare la politicile industriale și subvențiile UE, Comisia a observat că, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, impactul potențial al unuia sau mai multora dintre elementele cu efect de distorsionare enumerate în dispoziția respectivă este analizat pe baza prețurilor și a costurilor din țara exportatoare. Structura costurilor și mecanismele de formare a prețurilor de pe alte piețe, cum ar fi cele din UE, nu au nicio relevanță în contextul stabilirii valorii normale. În consecință, și acest argument a fost respins.

(32)

În ceea ce privește argumentul prin care se sugerează că emiterea unui raport de țară a înlocuit investigația efectivă, Comisia a reamintit că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (e) din regulamentul de bază, în cazul în care consideră că elementele de probă prezentate de reclamant cu privire la distorsiunile semnificative sunt suficiente, Comisia poate deschide investigația pe această bază. Totuși, stabilirea existenței efective și a impactului distorsiunilor semnificative și utilizarea ulterioară a metodologiei prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază au loc în momentul comunicării constatărilor provizorii și/sau definitive rezultate în urma unei investigații. În cadrul prezentei investigații, raportul, inclusiv elementele de probă cuprinse în acesta, face parte din elementele de probă din dosar care justifică aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. Comisia a reamintit că secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu conține evaluarea completă a Comisiei privind existența unor distorsiuni semnificative. Comisia a utilizat elemente de probă suplimentare substanțiale specifice investigației, precum și afirmațiile prezentate de părți care nu sunt incluse în raport. Ceea ce contează pentru aplicarea metodologiei prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază sunt constatările potrivit cărora distorsiunile semnificative sunt relevante în cazul respectiv, lucru valabil în cadrul prezentei investigații (11). În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(33)

În al doilea rând, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că Comisia a interpretat în mod eronat natura doctrinei economiei de piață socialiste din China și, de asemenea, nu a efectuat o analiză cuprinzătoare privind structura economiei din China, precum și relația dintre piața liberă și conducerea Partidului Comunist Chinez („PCC”). Daxin, CCCMC și GMIA și-au susținut argumentul prin afirmația că Avizul din mai 2020 al Comitetului Central al PCC și al Consiliului de Stat privind accelerarea îmbunătățirii sistemului economiei de piață socialiste în noua eră a reiterat, printre altele, faptul că reforma economiei de piață socialiste ar trebui să respecte într-o mai mare măsură regula generală a economiei de piață, să reducă la minimum alocarea directă de către guvern a resurselor de piață, precum și intervenția directă în activitățile microeconomice, să valorifice pe deplin rolul decisiv al pieței în alocarea resurselor și să consolideze rolul guvernului în abordarea eficace a disfuncționalităților pieței.

(34)

Acest argument a trebuit să fie respins. Conceptul de economie de piață socialistă pătrunde în întreaga structură legislativă și economică a RPC și acordă efectiv conducerii PCC controlul asupra tuturor aspectelor economice semnificative, inclusiv controlul sistemului financiar și al resurselor de capital, desemnarea sectoarelor economiei în funcție de importanța lor strategică, controlul aspectelor legate de personal, inclusiv toate numirile esențiale, coordonarea politicilor economice printr-o rețea oficială de entități/comitete de partid la nivelul autorităților de stat și al economiei etc. Citatele scoase din context, extrase din documente de politică selectate, nu pot schimba concluzia potrivit căreia partidul/statul domină întreaga economie a țării, astfel cum reiese nu numai din elementele de probă prezentate în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu, ci și din documentele de politică ce fac referire la respectarea forțelor pieței, subordonându-le obiectivelor strategice ale PCC (12).

(35)

În al treilea rând, Daxin, CCCMC și GMIA au contestat constatarea Comisiei potrivit căreia economia chineză este supusă unui control administrativ general prin intermediul unui sistem de planificări industriale. Producătorii-exportatori au susținut că planurile sunt doar niște orientări și nu au efecte obligatorii asupra societăților din China. În acest context, Daxin, CCCMC și GMIA au adăugat că și în cadrul UE și al statelor membre au existat inițiative de dezvoltare similare cu planurile cincinale ale Chinei, de exemplu noi alianțe industriale intra-UE și programe uriașe de subvenții de stat.

(36)

Ca răspuns la argumentul referitor la natura documentelor de planificare chineze, Comisia a subliniat că economia chineză face într-adevăr obiectul unei rețele complexe de planuri cincinale, care determină deciziile pe care le iau autoritățile publice la toate nivelurile. Contrar argumentului prezentat de producătorii-exportatori, Comisia consideră planurile cincinale ca fiind documente obligatorii. Această constatare reiese din legislația aplicabilă menționată în secțiunea 4.3 din raport, precum și din documentele de planificare în sine. De exemplu, cel de al 14-lea plan cincinal național conține o secțiune privind îmbunătățirea mecanismului de punere în aplicare a planificării, care prevede că: „[î]n ceea ce privește indicatorii cu caracter obligatoriu, proiectele majore de inginerie și sarcinile din domeniul serviciilor publice, al protecției mediului, al siguranței și al altor domenii prevăzute în prezentul plan, este necesară clarificarea responsabilităților părților și a cerințelor în materie de planificare, alocarea resurselor publice, orientarea și controlul resurselor sociale, precum și asigurarea finalizării acestora conform planificării. În ceea ce privește indicatorii și sarcinile preconizate în domeniul dezvoltării industriale și al ajustării structurale prevăzute în prezentul plan, este necesar să ne bazăm în principal pe rolul actorilor de pe piață pentru a le realiza. Administrațiile de la toate nivelurile trebuie să creeze un mediu politic, un mediu instituțional și un mediu juridic cu caracter favorabil” (13).

(37)

În ceea ce privește menționarea de către Daxin și CCCMC și GMIA a unor scheme de sprijin similare despre care se presupune că ar exista în UE și în statele membre, Comisia a observat, astfel cum s-a menționat deja în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu în considerentele 47 și 121, că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, impactul potențial al unuia sau mai multora dintre elementele cu efect de distorsionare enumerate în dispoziția respectivă este analizat în ceea ce privește prețurile și costurile din țara exportatoare, structura costurilor și mecanismele de formare a prețurilor de pe alte piețe nefiind relevante în contextul prezentei proceduri (14). În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(38)

În al patrulea rând, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că nu toți producătorii de DEM sunt întreprinderi deținute de stat („IDS”) și că, chiar dacă există unele societăți deținute de stat sau în care statul a investit, acest lucru nu reprezintă o dovadă a intervenției guvernului în operațiunile societăților respective. Producătorii-exportatori au adăugat, de asemenea, făcând trimitere la articolul 11 din Legea chineză a societăților comerciale, că legăturile dintre PCC și societățile în cauză nu reprezintă neapărat un indiciu al controlului exercitat de guvern asupra operațiunilor societății.

(39)

Comisia a reamintit că, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, deservirea pieței în cauză în mare măsură de întreprinderi care se află în proprietatea autorităților din țara exportatoare sau care își desfășoară activitatea sub controlul, supravegherea în privința politicilor sau îndrumarea autorităților respective reprezintă unul dintre elementele al căror impact trebuie luat în considerare atunci când se evaluează existența unor distorsiuni semnificative. În același timp, chiar dacă nu există o preponderență a IDS-urilor într-un anumit sector, proprietatea statului reprezintă doar unul dintre indicatorii existenței unor distorsiuni semnificative. Conform indicatorilor enumerați la articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, intervenția guvernului poate lua și alte forme, care au fost descrise în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu. Deși relevanța articolului 11 din Legea chineză a societăților comerciale nu este pe deplin clară în contextul de față, Comisia a subliniat că până și articolul 1 din Legea privind societățile comerciale menționată face referire la obiectivul de a proteja ordinea socială și economică și de a promova dezvoltarea economiei de piață socialiste. În consecință, acest argument a fost respins.

(40)

În al cincilea rând, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că Comisia nu a furnizat suficiente elemente de probă pentru a justifica vreo constatare cu privire la punerea în aplicare inadecvată în China a legislației privind societățile comerciale, proprietatea și falimentul. În special, producătorii-exportatori au susținut că China a asigurat o supraveghere permanentă a punerii în aplicare a Legii privind falimentul, inclusiv judecarea în fața instanței a cazurilor de faliment și formularea de sugestii de modificări, și, prin urmare, a aplicat în mod corespunzător legea și a asigurat respectarea acesteia. În plus, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că nu au fost menționate cazuri care să dovedească accesul părtinitor la capital și la investiții. În mod similar, Daxin, CCCMC și GMIA au contestat concluzia Comisiei cu privire la existența unor distorsiuni semnificative în ceea ce privește salariile. În acest sens, părțile respective au susținut, de asemenea, că Comisia nu a efectuat o analiză sectorială care să demonstreze că lucrătorii din sectorul DEM s-ar afla într-o situație vulnerabilă din punctul de vedere al ocupării forței de muncă și ar primi salarii distorsionate.

(41)

Aceste argumente nu au putut fi acceptate. În ceea ce privește punerea în aplicare a legislației privind falimentul, Comisia a subliniat că, deși este posibil ca China să fi întreprins anumite reforme în ceea ce privește procedura de insolvență, informațiile disponibile sugerează persistența intervenției statului și alte aspecte care indică aplicarea inadecvată a legislației privind falimentul. Cu toate că numărul relativ scăzut de cazuri de insolvență indică, în sine, faptul că forțelor pieței nu li se permite să elimine operatorii economici neviabili, intervenția continuă a statului este deosebit de bine exemplificată de diverse acțiuni interpretative ale Curții Supreme a Poporului, care subliniază continuitatea economică și stabilitatea socială ca priorități de care instanțele de nivel inferior ar trebui să țină seama în cadrul procedurilor privind falimentul.

(42)

În ceea ce privește distorsiunile salariale, Comisia a reamintit că, astfel cum s-a constatat în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu în considerentul 105, salariile din China sunt distorsionate, printre altele de restricțiile de mobilitate generate de sistemul de înregistrare a gospodăriilor (hukou), precum și din cauza lipsei de prezență a sindicatelor independente și a lipsei negocierilor colective. Nu există elemente la dosar pe baza cărora să se poată stabili în mod cert că costurile salariale interne ale producătorilor de DEM, cum sunt Daxin și producătorii reprezentați de CCCMC sau GMIA, nu au fost afectate de distorsiunile respective, iar Daxin și producătorii reprezentați de CCCMC sau GMIA nu au prezentat niciun element de probă care să arate că distorsiunile menționate în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu nu le-ar afecta costurile cu forța de muncă.

(43)

Observații similare se aplică și în ceea ce privește sistemul financiar chinez. Astfel cum s-a constatat în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu în considerentul 108, băncile chineze sunt ghidate de politicile publice atunci când acordă acces la finanțare, inclusiv în ceea ce privește evaluarea riscurilor debitorilor. Întrucât nici Daxin, nici CCCMC/GMIA nu au furnizat informații suplimentare care să demonstreze că distorsiunile descrise în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu nu ar afecta accesul la capital al producătorilor de DEM, acest argument a trebuit să fie respins.

(44)

În al șaselea rând, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că metodologia de investigație și raționamentul Comisiei trebuie să respecte standardele stabilite pe baza principiilor și a practicilor cristalizate în cadrul OMC. Producătorii-exportatori au susținut că Comisia trebuie să suporte o sarcină mai mare a probei atunci când stabilește existența unei distorsionări a pieței, în special în ceea ce privește explicarea modului în care competențele sau mandatul guvernului determină distorsionări reale și demonstrabile ale costului de producție.

(45)

Argumentele invocate de Daxin, CCCMC și GMIA au fost respinse. Comisia consideră că metodologia prevăzută la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este în deplină concordanță cu obligațiile care îi revin Uniunii Europene în temeiul normelor OMC, iar producătorii-exportatori nu au documentat principiile și practicile care se presupune că nu au fost respectate de către Comisie. În orice caz, secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu conține o explicație detaliată a modului în care diferitele tipuri de distorsiuni, indiferent dacă sunt transversale și, prin urmare, afectează întreaga economie chineză sau dacă sunt prezente în mod specific în sectorul DEM, afectează funcționarea pieței și, prin urmare, și costurile de producție ale produsului care face obiectul investigației.

(46)

În consecință, Comisia a respins argumentele prezentate de Daxin, CCCMC și GMIA.

(47)

Xiangtan a susținut, în primul rând, că Comisia nu a furnizat încă nicio precizare suplimentară privind temeiul juridic exact care stă la baza raționamentului său în ceea ce privește compatibilitatea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu acordurile OMC – inclusiv cu Protocolul de aderare a Chinei la OMC și cu Acordul antidumping al OMC („Acordul privind PAD”) –, precum și cu hotărârile OSL, în special cu cea în cauza DS473. Potrivit Xiangtan, simpla reiterare de către Comisie a faptului că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este în deplină conformitate cu obligațiile UE în temeiul normelor OMC nu a oferit nicio clarificare suplimentară cu privire la acest aspect. În plus, făcând referire la cauza DS473, Xiangtan a susținut că Comisia nu avea dreptul să elimine costurile sau prețurile sale pe baza pretinsei existențe a unor distorsiuni semnificative, având în vedere că existența unor astfel de distorsiuni nu constituie, în niciun caz, un temei suficient pentru a concluziona că evidențele producătorului nu reflectă în mod rezonabil costurile materiei prime asociate cu producția și vânzarea produsului în cauză. În cele din urmă, Xiangtan a susținut că Comisia nu a justificat în mod suficient aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în cadrul prezentei investigații.

(48)

Comisia nu a fost de acord. În ceea ce privește argumentele Xiangtan privind presupusa incompatibilitate a articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu legislația OMC, în special cu dispozițiile articolelor 2.2 și 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, precum și cu constatările din cauza DS473, Comisia și-a reiterat opinia exprimată în prima notă, potrivit căreia articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este în deplină conformitate cu obligațiile UE în temeiul legislației OMC, în special cu dispozițiile Acordului privind PAD. În plus, în ceea ce privește cauza DS473, Comisia a reamintit că aceasta nu a vizat aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, ci a unei dispoziții specifice de la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. În ceea ce privește argumentul prezentat de Xiangtan referitor la sarcina probei care revine Comisiei, afirmația este eronată. Comisia a reamintit că legislația OMC, astfel cum a fost interpretată de organul de apel în cauza DS473, permite utilizarea datelor dintr-o țară terță, ajustate în mod corespunzător, atunci când o astfel de ajustare este necesară și justificată. Comisia a observat că existența unor distorsiuni semnificative care conduc la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este stabilită la nivel de țară și, dacă este stabilită, face ca costurile și prețurile din țara exportatoare să fie inadecvate pentru construirea valorii normale. În aceste condiții, articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază prevede construirea costurilor de producție și de vânzare pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate, inclusiv cele dintr-o țară reprezentativă adecvată cu un nivel de dezvoltare asemănător celui din țara exportatoare. În plus, aceeași dispoziție din regulamentul de bază prevede utilizarea costurilor interne în măsura în care s-a stabilit în mod cert că acestea nu sunt afectate de distorsiuni semnificative. În cadrul prezentei investigații, Comisia a demonstrat existența unor distorsiuni în industria producătoare de DEM în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu, în schimb în cazul societății Xiangtan nu a fost stabilit niciun cost intern ca fiind nedistorsionat pe baza unor elemente de probă exacte și adecvate.

(49)

În al doilea rând, Xiangtan a susținut că nu există nicio distorsiune semnificativă în sectorul DEM din China, având în vedere că: (i) chiar dacă Xiangtan este o societate deținută de stat în proporție de 40 %, deținerea în proprietate de către guvern nu conduce în mod necesar la intervenția guvernului în operațiunile comerciale ale societății și nici faptul că președintele societății și secretarul consiliului de administrație dețin simultan funcții în cadrul PCC, (ii) societatea este cotată la bursă și, prin urmare, face obiectul unor norme moderne de guvernanță corporativă orientate spre piață și al unor cerințe de cotare la bursă, (iii) Comisia nu a demonstrat că presupusele intervenții transversale ale guvernului chinez conduc la distorsiuni semnificative ale factorilor de producție și, în consecință, afectează costul și prețul activității Xiangtan.

(50)

Aceste argumente nu au putut fi acceptate. În primul rând, în ceea ce privește intervenția guvernului, Comisia a reamintit că, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, deservirea pieței în cauză în mare măsură de întreprinderi care se află în proprietatea autorităților din țara exportatoare sau care își desfășoară activitatea sub controlul, supravegherea în privința politicilor sau îndrumarea autorităților respective reprezintă unul dintre elementele al căror impact trebuie luat în considerare atunci când se evaluează existența unor distorsiuni semnificative. În același timp, chiar dacă nu există o preponderență a IDS-urilor într-un anumit sector, proprietatea statului reprezintă doar unul dintre indicatorii existenței unor distorsiuni semnificative. Conform indicatorilor enumerați la articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, intervențiile guvernului pot lua și alte forme, care au fost descrise în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu. În special, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) a doua liniuță, un element relevant pentru evaluarea existenței unor distorsiuni semnificative într-o țară este prezența statului în cadrul firmelor, ceea ce permite statului să intervină în procesul de stabilire a prețurilor sau a costurilor. Implicarea membrilor de partid în structurile de conducere ale societății Xiangtan este un indicator clar al faptului că societatea nu este independentă față de stat și că este susceptibilă să acționeze mai degrabă în conformitate cu politica PCC decât cu forțele pieței, indiferent dacă statul stabilește în mod direct prețurile produselor vândute sau dacă legăturile dintre societate și PCC îi pot afecta costurile și prețurile într-un mod mai indirect, de exemplu printr-un tratament mai favorabil și prin sprijin din partea autorităților.

(51)

În al doilea rând, în ceea ce privește presupusa lipsă a unor distorsiuni semnificative în pofida intervențiilor guvernamentale existente, argumentele prezentate de Xiangtan nu au putut fi acceptate. Xiangtan nu a furnizat nicio informație care să pună la îndoială observațiile Comisiei (a se vedea considerentele 87-100 din regulamentul provizoriu) cu privire la faptul că industria producătoare de DEM este considerată o industrie încurajată și, prin urmare, face obiectul unui sprijin cu efect de distorsionare din partea statului. Același lucru este valabil și pentru distorsiunile privind factorii de producție necesari pentru fabricarea produsului care face obiectul investigației (a se vedea în special considerentele 83, 85 și 106 din regulamentul provizoriu). În al treilea rând, în ceea ce privește afirmația societății Xiangtan potrivit căreia aceasta este o societate privată cu o guvernanță corporativă modernă, Comisia a descris în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu intervențiile substanțiale ale statului în RPC, care au dus la distorsionarea alocării eficiente a resurselor în conformitate cu principiile pieței. Aceste distorsiuni afectează operatorii comerciali, indiferent de structura de proprietate sau de structura de conducere.

(52)

Având în vedere cele de mai sus, argumentele prezentate de Xiangtan au fost respinse.

(53)

În regulamentul provizoriu, Comisia a selectat Columbia ca țară reprezentativă și a utilizat datele financiare ale societății Quimpac de Colombia pentru valoarea normală construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Detaliile privind metodologia utilizată pentru selecție au fost prezentate în prima și a doua notă puse la dispoziția părților în dosarul deschis la 12 iunie 2023 și la 4 iulie 2023 („prima notă” și „a doua notă”).

(54)

În urma publicării regulamentului provizoriu, Xiangtan a reiterat afirmația potrivit căreia Columbia nu este o țară reprezentativă adecvată, pe baza acelorași argumente deja prezentate în considerentele 144 și 145 din regulamentul provizoriu.

(55)

Comisia a abordat deja aceste observații în considerentele 147 și 148 din regulamentul provizoriu. În plus, Xiangtan nu a furnizat informații noi și nu a propus nicio altă țară reprezentativă. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(56)

Daxin, CCCMC și GMIA au susținut, din nou, că prețul energiei din Columbia este influențat de mai mulți factori și diferă în mod semnificativ chiar și între țări cu un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din China. Ca alternativă, CCCMC, GMIA și Daxin au susținut că Comisia ar trebui să utilizeze datele proprii ale exportatorilor chinezi. Această afirmație a fost deja abordată și respinsă în considerentele 151 și 152 din regulamentul provizoriu.

(57)

Xiangtan a susținut că, în loc să aplice prețurile de referință, Comisia ar trebui să utilizeze costul real atât al minereului de mangan extras din minele proprii, cât și al minereului de mangan importat. Xiangtan a susținut această afirmație prin conținutul mai scăzut de mangan al minereurilor extrase pe plan local, ceea ce ar face ca aceste minereuri locale să nu fie afectate de distorsiuni. În ceea ce privește minereurile importate, Xiangtan a susținut că, întrucât concentrația de mangan, rapoartele de inspecție și informațiile privind originea erau disponibile, nu ar fi trebuit să fie aplicată valoarea de referință.

(58)

Comisia a respins ambele afirmații. Xiangtan nu a explicat modul în care distorsiunile nu s-ar aplica și în cazul minereurilor de mangan interne cu concentrații mai mici, care sunt utilizate împreună cu minereurile importate cu o concentrație mai mare în procesul de producție a DEM.

(59)

Motivul pentru care Comisia a aplicat valori de referință pentru minereurile importate a fost că niciunul dintre producători nu a furnizat elemente de probă exacte și adecvate care să demonstreze absența distorsiunilor. Acest lucru s-a datorat în principal faptului că toate achizițiile de minereu au fost efectuate printr-un intermediar chinez, indiferent dacă acesta se afla în China sau în altă parte.

(60)

Xiangtan a reiterat afirmația potrivit căreia metodologia utilizată pentru calcularea valorii de referință pentru minereul de mangan utilizată de Comisie nu este adecvată și a sugerat din nou utilizarea uneia dintre cele două metodologii alternative prezentate în observațiile sale la a doua notă privind factorii de producție. Comisia a abordat deja această afirmație în considerentele 170 și 171 din regulamentul provizoriu. Xiangtan nu a furnizat date noi, un raționament sau o metodologie alternativă viabilă prin care să se stabilească în mod fiabil o eventuală diferență de preț care ar rezulta din concentrația diferită de mangan în minereu.

(61)

De asemenea, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut din nou că valoarea de referință adoptată de Comisie se referea la un minereu cu o concentrație semnificativ mai mare de mangan în comparație cu minereul de mangan provenit de pe plan local și că Comisia ar trebui să ajusteze valoarea de referință pentru a reflecta costurile exportatorilor chinezi.

(62)

Comisia a analizat în detaliu toate sursele furnizate de părțile interesate, inclusiv datele provenite de la platformele chineze Asian Metal și ferroalloynet.com. Această analiză a arătat că nu se putea determina nicio diferență de preț consecventă pe baza conținutului de mangan. Dimpotrivă, datele provenite de la fastmarkets.com au arătat că minereurile cu două concentrații, 37 % și 44 %, prezentau diferențe de preț inconsecvente, prețul unitar pe tonă pentru concentrația mai mare fiind în unele luni chiar mai mic decât cel al concentrației mai mici. Același lucru a fost valabil și în cazul datelor de la Asian Metal, care au arătat că prețul unitar pe tonă pentru un minereu cu o concentrație de 13 % a fost mai mare în anumite luni decât cel al unui minereu cu o concentrație de 37 %. Aceste constatări au demonstrat în mod clar absența oricărei corelații consecvente între conținutul de mangan și prețuri. În consecință, valoarea de referință provizorie pentru minereul de mangan a fost confirmată, iar afirmația a fost respinsă.

(63)

În urma comunicării constatărilor finale, Xiangtan și-a reiterat cele două afirmații referitoare la minereul de mangan. În primul rând, societatea a susținut că ar fi trebuit utilizat costul real al minereului de mangan extras din minele proprii în locul prețului de referință. În al doilea rând, a reiterat faptul că Comisia nu a calculat în mod corect prețurile de referință ale minereului de mangan.

(64)

În ceea ce privește prima afirmație, Comisia a explicat deja în regulamentul provizoriu motivele pentru care a înlocuit costul real al minereului de mangan provenit din China cu valorile de referință. În consecință, în lipsa unor date noi, această afirmație a fost respinsă.

(65)

Potrivit celei de a doua afirmații referitoare la valoarea de referință pentru minereul de mangan, Xiangtan a susținut că există un model consecvent al diferenței de preț unitar pe tonă între valorile de referință pentru concentrația mai mare și pentru concentrația mai mică a minereului, fără a furniza detalii sau elemente de probă cu privire la diferența de preț presupusă a fi consecventă, nici cu privire la modul în care această diferență de preț s-ar putea aplica celorlalte tipuri de minereuri de mangan cu o concentrație (mai mică) utilizate de producătorii chinezi. Comisia a respins această afirmație.

(66)

În plus, Xiangtan a sugerat că prezentarea de către Comisie a faptului că, în unele cazuri, prețul unitar pe tonă pentru minereul cu o concentrație mai mare era mai mic decât cel al minereului cu o concentrație mai mică este eronată din punctul de vedere al faptelor. Comisia nu a fost de acord cu această afirmație, deoarece, de exemplu, aproape pe tot parcursul lunii mai 2020, prețul unitar exprimat în USD pe tonă al minereului de mangan cu indicele MB-MNO-0003, cu un conținut de 37 %, la nivelul CIF și provenit din Tianjin a fost mai mare decât cel al minereului de mangan cu indicele MB-MNO-0001, cu un conținut de mangan de 44 %, la nivelul CIF și provenit din Tianjin (15). Astfel cum s-a explicat deja în considerentul 62, nu există nicio diferență de preț consecventă între prețul minereului de mangan și concentrația sa de mangan. În orice caz, chiar dacă s-ar constata o diferență consecventă, diferența dintre concentrațiile de 37 % și 44 % nu putea fi aplicată minereurilor extrase pe plan local din China cu concentrații semnificativ mai mici și pentru care nu a fost disponibilă nicio valoare de referință. În consecință, Comisia a confirmat abordarea privind calculul valorii de referință pentru mangan și a respins această afirmație. Xiangtan a identificat o eroare materială în formula utilizată pentru calcularea prețului pentru unul dintre minereurile de mangan utilizate. Prețului de referință i-a fost aplicată o concentrație incorectă de mangan a minereului. Comisia a acceptat această afirmație și a corectat eroarea.

(67)

Xiangtan a susținut că factorul de ajustare utilizat de Comisie în ceea ce privește manganul cu valența +2 a fost aplicat în mod eronat. Comisia a acceptat această afirmație și a corectat ajustarea.

(68)

Xiangtan a contestat ajustarea aplicată de Comisie unui tip de pulbere de mangan. Comisia a acceptat această afirmație și a corectat valoarea ajustării.

(69)

Tosoh a susținut că Comisia ar fi trebuit să utilizeze Malaysia mai degrabă decât Turcia ca sursă de prețuri de import pentru cei cinci factori de producție, în afara minereului de mangan, deoarece prețurile de import în Turcia ale produselor carbonifere au fost anormal de scăzute în cursul perioadei de investigație, din cauza importurilor substanțiale din Rusia. Comisia a abordat deja această afirmație în considerentul 143 din regulamentul provizoriu și a selectat Brazilia în vederea stabilirii costului nedistorsionat pentru cărbunele bituminos și antracit.

(70)

Autlan a solicitat Comisiei să utilizeze datele privind prețurile de import ale Malaysiei pentru calcularea valorilor de referință nedistorsionate pentru cei cinci factori de producție. Comisia a observat că numai pentru unul dintre cei cinci factori de producție, lignitul, volumele medii agregate ale importurilor au fost mai mari decât în Turcia sau Brazilia și, prin urmare, alegerea Malaysiei nu era justificată. Afirmația a fost respinsă.

(71)

Xiangtan a contestat metoda utilizată pentru determinarea prețurilor pentru două tipuri de cărbune. Societatea a îndemnat Comisia să utilizeze statisticile columbiene privind exporturile de cărbune bituminos. În dezvoltarea argumentului său, Xiangtan a speculat că motivul importurilor scăzute în Columbia ar putea fi oferta abundentă din țară. În plus, Xiangtan a îndemnat Comisia să utilizeze statisticile privind importurile în Turcia fără a exclude importurile din Rusia, pe motiv că Comisia nu a demonstrat în mod suficient că există distorsiuni în Rusia care ar cauza prețurile anormal de scăzute și, de asemenea, a prezentat exemple de anumite produse din unele țări care au fost importate la prețuri mai mici decât cele din Rusia.

(72)

Comisia a explicat abordarea adoptată în considerentele 142 și 143 din regulamentul provizoriu. La stabilirea valorilor de referință, Comisia nu se bazează pe prețurile de export, deoarece acestea sunt, prin definiție, mai puțin fiabile decât statisticile privind importurile. Această opinie este general acceptată, pe baza unor motive diverse, cum ar fi faptul că, de regulă, autoritățile vamale dispun de mai multe resurse și metode pentru a evalua și controla datele privind importurile în comparație cu datele privind exporturile. Documentația de import solicitată este, în general, mai detaliată, iar mărfurile importate fac obiectul unor controale și verificări vamale. De asemenea, datele privind exporturile sunt raportate, de regulă, la nivelul FOB (în comparație cu nivelul CIF pentru importuri), pe care Comisia îl utilizează ca nivel reprezentativ pentru a fi utilizat ca valoare de referință. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(73)

În urma comunicării constatărilor finale, Xiangtan a reiterat afirmația formulată în etapa provizorie potrivit căreia Comisia ar trebui să utilizeze statisticile columbiene privind exporturile pentru a stabili prețul de referință al cărbunelui bituminos. Nu au fost prezentate argumente noi. Comisia a explicat deja în considerentul anterior motivul pentru care a considerat că prețurile de import sunt mai fiabile decât prețurile de export și, în consecință, a respins afirmația.

(74)

În ceea ce privește distorsiunile din Rusia, Comisia a observat că elementele de probă care demonstrează că producătorii ruși de cărbune vindeau cu reduceri substanțiale în urma sancțiunilor Uniunii asupra importurilor care au intrat în vigoare în august 2022 au fost disponibile în dosarul deschis, iar Xiangtan nu a contestat acest lucru. În consecință, Comisia a respins această afirmație și și-a confirmat metoda de stabilire a prețurilor cărbunelui.

(75)

Guiliu a solicitat Comisiei să modifice codul SA pentru unul dintre factorii săi de producție, de la codul SA 2701 12 (cărbune bituminos) la codul SA 2702 10 (lignit) și să modifice valoarea de referință în consecință. Guiliu a susținut că, în conformitate cu nomenclatura Sistemului armonizat, codul SA 2701 12, care se referă la cărbunele bituminos, trebuie să aibă o putere calorifică egală sau mai mare de 5 833 kcal/kg, în timp ce cărbunele utilizat era sub această limită. În sprijinul cererii sale, Guiliu a furnizat rezultatele testelor pentru loturi de cărbune care prezentau o putere calorifică sub limita indicată mai sus. Clasificarea la codul SA 2701 12 a fost furnizată de Guiliu în răspunsurile sale la chestionar și nu a fost pusă la îndoială în cursul procesului de verificare. Comisia a considerat că cererea nu este acceptabilă, deoarece a apărut abia după adoptarea măsurilor provizorii, iar Comisia nu a putut verifica noile elemente de probă prezentate cu privire la puterea calorifică a presupusului tip de cărbune utilizat de Guiliu.

(76)

În prima și a doua notă și în regulamentul provizoriu, unul dintre factorii de producție, pirita de fier, a fost indicat la codul SA 2601 11. În urma unei investigații suplimentare, Comisia a constatat că pirita de fier utilizată de producătorii-exportatori a fost pirită de fier neprăjită și ar trebui clasificată la un cod diferit, și anume codul SA 2502 00. Comisia a primit o confirmare din partea producătorilor-exportatori cu privire la tipul de materie primă utilizată, pirită de fier prăjită sau neprăjită, precum și cu privire la codul de clasificare care trebuie utilizat. În consecință, Comisia a modificat valoarea de referință pentru a stabili prețul nedistorsionat pentru pirita de fier. Întrucât niciuna dintre țările utilizate pentru alți factori în acest caz (Columbia, Turcia și Brazilia) nu a avut cantități reprezentative de importuri de pirită (totalul importurilor în țările respective variază între 0 % și 3 % din consumul de pirită al producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion), Comisia a căutat o altă țară în lista țărilor cu un nivel de dezvoltare economică asemănător celui al Chinei și a concluzionat că Thailanda este o sursă alternativă adecvată de prețuri de import pentru pirita neprăjită, deoarece cantitățile importate erau semnificativ mai mari (reprezentând 23 % din consumul total de pirită al producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion).

(77)

În urma comunicării constatărilor finale, Xiangtan a susținut că Comisia ar trebui să se bazeze pe prețul de export din Turcia pentru pirita neprăjită pentru a stabili valoarea de referință, întrucât Turcia a fost cea mai mare țară exportatoare pentru această materie primă. Comisia a respins afirmațiile din motivele explicate în considerentul 72 din prezentul regulament.

(78)

Daxin a susținut că stabilirea valorii de referință pentru abur utilizând ceilalți producători-exportatori incluși în eșantion ar fi incompatibilă cu practica anterioară și că, în schimb, Comisia ar trebui să utilizeze valoarea de referință pentru apă. Comisia a considerat că nu ar fi adecvat să se utilizeze valoarea de referință pentru apă, deoarece în producția de abur sunt necesari și alți factori cu un impact semnificativ mai mare asupra prețului final, cum ar fi costul energiei și al forței de muncă. Comisia a calculat o medie a consumului de factori de producție utilizați de ceilalți producători-exportatori incluși în eșantion care produc abur la nivel intern și a aplicat valori de referință consumului mediu al fiecărui factor de producție pentru a determina prețul aburului. Daxin nu a prezentat nicio metodologie alternativă pentru calcularea prețului aburului și, în consecință, afirmația a fost respinsă.

(79)

Daxin a contestat, de asemenea, faptul că decizia Comisiei de a utiliza costul de măcinare al altor producători-exportatori incluși în eșantion pentru a ajusta valoarea de referință pentru minereul de mangan nu a fost justificată, deoarece costul era nejustificat de ridicat. Daxin nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul acestei afirmații, și nici nu a propus o opțiune alternativă. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(80)

Xiangtan a contestat decizia Comisiei de a modifica sursa datelor pentru determinarea valorii de referință pentru energia electrică de la ENEL S.A., propusă inițial în prima și în a doua notă, la EMCALI, furnizorul de energie din regiunea Cali, în care este situată societatea Quimpac. În primul rând, Xiangtan a susținut că, întrucât Quimpac nu este producător de DEM, localizarea sa era irelevantă. În al doilea rând, societatea a susținut că tarifele EMCALI nu includeau un tarif aplicabil utilizării industriale. Comisia a respins ambele argumente. Quimpac a fost selectată ca societate de referință deoarece utilizează același proces de electroliză ca un producător de DEM, fiind astfel un reprezentant adecvat pentru înțelegerea structurii costurilor unui producător de DEM pentru aprovizionarea cu energie. În ceea ce privește tarifele la energie aplicate, prețurile publicate în lista de prețuri a EMCALI accesibilă tuturor părților interesate sunt aplicabile atât utilizatorilor comerciali, cât și celor industriali. Această abordare este susținută și de utilizarea unor niveluri de foarte înaltă tensiune (categoria 3), care depășesc sfera activităților obișnuite rezidențiale sau comerciale generale și care indică un consum industrial substanțial de energie electrică. Decizia Comisiei de a utiliza categoria celui mai înalt nivel de tensiune disponibil se bazează pe ideea că aceasta servește drept reprezentare exactă a unui utilizator industrial care consumă cantități mari de energie electrică în procesele sale de producție.

(81)

Xiangtan a contestat utilizarea costurilor VAG și a profitului societății Quimpac de Columbia pentru construirea valorii normale din trei motive. În primul rând, a susținut că rezultatul financiar al Quimpac nu oferea un bun indicator pentru producția de DEM. În al doilea rând, Xiangtan a afirmat că nivelul profitului era mai ridicat decât ceea ce ar putea fi realizat în mod normal de un producător de DEM și a propus utilizarea profiturilor producătorilor din Uniune sau ale Tosoh Japonia. În al treilea rând, a susținut că nu au fost disponibile date financiare detaliate pentru societatea respectivă și, prin urmare, elemente precum cheltuielile de transport, cheltuielile de ambalare, alte costuri sau cheltuielile de cercetare și dezvoltare nu pot fi verificate și, prin urmare, nu se poate garanta că nu există o dublă contabilizare în momentul comparării prețurilor.

(82)

Comisia a respins aceste argumente din următoarele motive. În primul rând, Xiangtan nu a reușit să demonstreze motivul pentru care, având în vedere produsele fabricate de Quimpac (produse pe bază de clor-sodă), societatea nu ar fi un bun substituent pentru producătorii de DEM. Xiangtan nu contestă faptul că Quimpac utilizează active fixe comparabile (instalație de electroliză) și are un consum ridicat de energie electrică. În al doilea rând, raționamentul pentru alegerea Quimpac, împreună cu descrierea procesului, a fost prezentat în mod corespunzător în regulamentul provizoriu (secțiunea 3.2.2.4). Prin urmare, Comisia nu poate utiliza rezultatele financiare ale industriei Uniunii și ale societății japoneze nici pentru a calcula valoarea normală, nici pentru a o compara cu rezultatele financiare ale societăților selectate. În al treilea rând, în pofida limitărilor datelor disponibile pentru Quimpac, Comisia consideră că, în absența unor situații financiare mai detaliate, datele respective oferă o reprezentare suficient de exactă a costurilor VAG și a profitului societății. În final, Xiangtan nu a oferit nicio alternativă. În consecință, afirmațiile au fost respinse.

(83)

Xiangtan, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că marja de dumping ar trebui calculată utilizând prețul de vânzare la export și valoarea normală fără TVA. Investigația a arătat că, pe baza politicii Chinei de rambursare a TVA la export, producătorii-exportatori de DEM nu erau eligibili pentru rambursarea TVA. Acest lucru însemna că producătorii de DEM suportă un cost suplimentar atunci când exportă. În consecință, Comisia a efectuat o ajustare a valorii normale, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, pentru a reflecta costul total suportat ca urmare a regimului de TVA adoptat.

(84)

În urma comunicării constatărilor finale, Daxin a reiterat afirmația formulată în etapa provizorie, potrivit căreia nu era necesară nicio ajustare a TVA la valoarea normală, întrucât Daxin a efectuat vânzări la export către Uniune prin intermediul comercianților interni și, prin urmare, nu a suportat niciun cost suplimentar la export. Comisia a observat că, în scopul aplicării dispoziției de la articolul 2 alineatul (10) litera (b), nu era relevant dacă Daxin a exportat direct în Uniune sau prin intermediul unui comerciant din China. Ajustarea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) era în continuare justificată pe baza neaplicabilității rambursării TVA pentru vânzările la export de DEM. În consecință, afirmația a fost respinsă. Xiangtan nu a fost de acord cu metodologia aplicată de Comisie pentru a extrapola costul consumabilelor și cheltuielile indirecte de fabricație ca procent din costul materiilor prime și, respectiv, din costul direct. Aceeași observație a fost furnizată și în ceea ce privește extrapolarea costului transporturilor ca procent din costul materiilor prime. Xiangtan a afirmat că acestea sunt elemente de cost de sine stătătoare, fără nicio legătură cu valoarea factorilor de producție și că Comisia ar trebui fie să identifice valori de referință adecvate separat de alți factori de producție, fie să utilizeze costul real al producătorilor-exportatori.

(85)

Comisia a observat că, odată ce existența unei distorsiuni semnificative a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, nu ar fi adecvat să se utilizeze costurile reale, cu excepția cazului în care s-a stabilit că acestea nu sunt distorsionate pe baza unor elemente de probă exacte și adecvate. Acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece nu au fost prezentate astfel de elemente de probă. Întrucât acestea au fost considerate de Comisie ca fiind distorsionate, a fost necesară identificarea unor valori de referință adecvate. Atunci când nu se pot identifica valori de referință adecvate pentru un cost, Comisia le va stabili ca raport față de grupul de costuri la care se referă (fie costul tuturor materiilor prime, fie costurile de fabricație). Odată stabilite costurile nedistorsionate ale materiilor prime sau costurile de fabricație, Comisia va aplica valoarea de referință pentru a estima costul nedistorsionat în cauză, menținând astfel structura costurilor producătorului-exportator. Xiangtan nu a oferit nicio alternativă mai rezonabilă la această metodă.

(86)

Xiangtan a contestat faptul că, pentru calcularea marjei de dumping, Comisia a utilizat un tabel COM PCN bazat pe media anuală, în locul tabelului COM PCN prezentat inițial, bazat pe evidențele contabile ale costurilor lunare, fără a explica motivul deciziei sale. În opinia Xiangtan, acest lucru nu a fost în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, conform căruia costurile ar trebui să fie calculate în mod normal pe baza evidențelor ținute de partea care face obiectul investigației. Întrucât Comisia utilizează o valoare normală medie anuală în cadrul investigațiilor sale, a considerat oportun să utilizeze costurile generate anual, care permit verificarea directă a situațiilor financiare auditate anual ale societății, ceea ce sporește fiabilitatea și transparența datelor utilizate. În plus, valoarea medie anuală a fost calculată pe baza evidențelor ținute de Xiangtan și, prin urmare, nu a fost încălcat articolul 2 alineatul (5). În consecință, Comisia a respins această afirmație.

(87)

Autlan a solicitat Comisiei să adopte, în decizia sa finală, acțiuni adecvate cu privire la un producător de DEM deținut de Grupul South Manganese, același grup din care făcea parte și Daxin, pentru a preveni canalizarea potențială a societății. Comisia a observat că, în partea dispozitivă a prezentului regulament, sunt menționați numai producătorii care au exportat în cursul perioadei de investigație, dacă s-au făcut cunoscuți în cursul investigației. Societatea în cauză nu a exportat în Uniune în cursul perioadei de investigație și, prin urmare, nu poate fi menționată în regulament. În consecință, cererea a fost respinsă.

(88)

Xiangtan nu a fost de acord cu metoda utilizată de Comisie pentru a corecta costul transportului maritim utilizat pentru construirea valorii CIF. Comisia a utilizat ratele pentru cinci luni în care Xiangtan a plătit efectiv costul transportului maritim pentru vânzările CIF și DAP și cotații de la alți exportatori incluși în eșantion pentru celelalte șapte luni. Apoi, Comisia a calculat o rată medie anuală pentru a construi valoarea CIF a vânzărilor în cazul în care nu a avut loc niciun transport oceanic. Xiangtan a susținut că nu este adecvat să se utilizeze media anuală a tarifelor de transport oceanic, deoarece aceasta nu ia în considerare fluctuația semnificativă a transportului oceanic din 2022, care a avut un impact substanțial asupra valorii CIF de la lună la lună. Comisia a acceptat afirmația și a aplicat rate lunare ale transportului oceanic la construirea valorii CIF.

(89)

Xiangtan a susținut, de asemenea, că Comisia a calculat asigurarea pentru transportul oceanic pe baza unui procent din valoarea facturii, deși ar fi trebuit să o calculeze pe baza costului de asigurare plătit efectiv de societate în cursul perioadei de investigație. Comisia a acceptat această afirmație și a corectat calculul în consecință.

(90)

În urma comunicării constatărilor finale, Xiangtan a observat că, deși a acceptat să calculeze prima de asigurare pentru transportul oceanic pe baza costului de asigurare plătit efectiv de societate, Comisia a aplicat o formulă greșită de calcul, deoarece nu a inclus marja obișnuită de 1,1 utilizată de societățile de asigurare pentru stabilirea taxei de asigurare pentru transportul oceanic. Comisia a concluzionat că aplicarea acestei corecții nesemnificative nu ar afecta nici prejudiciul, nici marja de dumping. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(91)

După publicarea măsurilor provizorii, Daxin a prezentat informații suplimentare privind prețurile de export ale comerciantului neafiliat care vinde DEM clientului său din Uniune și a solicitat Comisiei să utilizeze aceste date de export pentru a calcula prețul CIF la frontiera Uniunii.

(92)

Autlan a reacționat la transmiterea chestionarului de către comerciantul neafiliat al Daxin, susținând că acesta a fost primit la câteva luni după termenul stabilit în secțiunea 5.3 din avizul de deschidere.

(93)

Daxin a contraargumentat susținând că, în conformitate cu avizul de deschidere, părțile interesate puteau transmite noi informații factuale înainte de expirarea termenului pentru prezentarea observațiilor cu privire la comunicarea constatărilor provizorii și, prin urmare, a considerat că aceste noi elemente de probă sunt acceptabile.

(94)

Comisia a observat că comerciantul neafiliat nu a cooperat la investigație și, prin urmare, Comisia nu a putut verifica niciuna dintre datele sale în termenul stabilit pentru investigație. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(95)

În urma comunicării constatărilor finale, Daxin și-a reiterat afirmația formulată în etapa provizorie potrivit căreia Comisia ar trebui să utilizeze prețul de export al comerciantului neafiliat pentru a calcula marja de prejudiciu, însă fără a prezenta niciun argument suplimentar. Afirmația a fost respinsă din motivele explicate în considerentul 94 de mai sus.

(96)

Autlan a susținut că producătorii-exportatori chinezi utilizează dumpingul selectiv și a solicitat Comisiei să abordeze această chestiune. Comisia a analizat situația și a concluzionat că la dosar nu există niciun element de probă privind existența dumpingului selectiv. Modificarea prețurilor în cursul perioadei de investigație a fost în concordanță cu evoluția pieței și cu evoluția prețurilor materiilor prime și ale prețurilor. De asemenea, analiza vânzărilor anumitor producători-exportatori către diferite regiuni nu a evidențiat diferențe semnificative de preț și, prin urmare, nu a evidențiat nicio practică de dumping selectiv. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(97)

În urma afirmațiilor părților interesate care au fost descrise mai sus, Comisia a revizuit marjele de dumping.

(98)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procentaj din prețul pentru cost, asigurare și navlu (CIF) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(99)

În lipsa observațiilor privind stabilirea industriei Uniunii și a producției Uniunii, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 204-206 din regulamentul provizoriu.

(100)

În lipsa observațiilor privind consumul la nivelul Uniunii, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 207-209 din regulamentul provizoriu.

(101)

În lipsa observațiilor privind importurile din țara în cauză, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 210-214 din regulamentul provizoriu.

(102)

În lipsa observațiilor privind prețul importurilor din țara în cauză, subcotarea prețurilor și blocarea prețurilor, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 215-221 din regulamentul provizoriu.

(103)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 222-225 din regulamentul provizoriu.

(104)

În lipsa oricăror observații privind producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 226-228 din regulamentul provizoriu.

(105)

În lipsa oricăror observații privind volumul vânzărilor și cota de piață, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 229-231 din regulamentul provizoriu.

(106)

În lipsa oricăror observații privind creșterea economică, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentul 232 din regulamentul provizoriu.

(107)

În lipsa oricăror observații privind ocuparea forței de muncă și productivitatea, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 233-235 din regulamentul provizoriu.

(108)

În lipsa oricăror observații privind amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping din trecut, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 236-237 din regulamentul provizoriu.

(109)

În lipsa oricăror observații privind prețurile și factorii care influențează prețurile, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 238-241 din regulamentul provizoriu.

(110)

În lipsa oricăror observații privind costurile cu forța de muncă, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 242 și 243 din regulamentul provizoriu.

(111)

În lipsa oricăror observații privind stocurile, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 244 și 245 din regulamentul provizoriu.

(112)

În lipsa oricăror observații privind profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a atrage capital, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 246-251 din regulamentul provizoriu.

(113)

În urma comunicării constatărilor provizorii, producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion, precum și CCCMC și GMIA au contestat prejudiciul constatat pentru industria Uniunii, demonstrat de blocarea prețurilor cauzată de cantitățile semnificative de importuri la prețuri scăzute din China, în special în a doua jumătate a perioadei examinate (2021-perioada de investigație), din următoarele motive:

(114)

Investigația a arătat că vânzările industriei Uniunii au scăzut cu [7-8,5] milioane kg din 2019 până în perioada de investigație. Aceste pierderi din volumele de vânzări, împreună cu prețurile blocate, au fost în detrimentul industriei producătoare de DEM, care utilizează intensiv capitalul, având costuri fixe ridicate. Diferența dintre prețul mediu de import din China și prețul industriei Uniunii, în pofida faptului că a fost mai mare în 2019, a avut un efect mult mai mic asupra profitabilității, deoarece industria Uniunii a vândut o cantitate de DEM cu [7-8,5] milioane kg mai mare în 2019 comparativ cu perioada de investigație.

(115)

Astfel cum se prevede în regulamentul provizoriu, scăderea volumului vânzărilor la prețurile blocate a condus la deteriorarea tuturor indicatorilor de performanță financiară ai industriei Uniunii. Un nivel minor de profit realizat de industria Uniunii în perioada de investigație a fost obținut cu prețul unui flux de lichidități negativ, prin urmare nu a fost sustenabil.

(116)

După cum s-a recunoscut în continuare în constatările provizorii, creșterea costului de producție a fost determinată de creșterea bruscă a prețurilor la energie și la anumite materii prime în a doua jumătate a perioadei examinate. Cu toate acestea, incapacitatea producătorilor din Uniune de a-și majora prețurile de vânzare, combinată cu o pierdere semnificativă din volumele de vânzări în concordanță cu creșterea costurilor, a fost rezultatul blocării prețurilor exercitate de importurile din China, care au atins un nivel maxim. În plus, cea mai importantă presiune asupra costurilor industriei Uniunii a fost în a doua parte a perioadei examinate (18).

(117)

În cele din urmă, restricțiile legate de pandemia de COVID-19 nu au afectat nivelurile de producție ale industriei Uniunii, întrucât producția Uniunii a crescut în 2020 și 2021, iar unitățile de producție nu au suferit închideri temporare. Prin urmare, rezultatele financiare ale industriei Uniunii nu ar fi putut fi afectate de aceste restricții. Din aceste motive, afirmațiile au fost respinse.

(118)

Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că considerentul 220 din regulamentul provizoriu, care prevede că, „în pofida neconstatării subcotării pentru fiecare tranzacție în parte pentru doi dintre cei trei producători-exportatori incluși în eșantion, prețul mediu al importurilor totale din China pe piața Uniunii a fost cu aproximativ [5 %-9 %] mai mic decât prețul mediu practicat de industria Uniunii, pe parcursul perioadei examinate” nu a fost susținut de fapte. Aceste părți au subliniat că cei trei producători-exportatori chinezi incluși în eșantion reprezentau aproape 99 % din volumul total al exporturilor chineze de DEM către Uniune din perioada de investigație, inclusiv toți exportatorii cooperanți și alți producători-exportatori. Prin urmare, aproape 99 % din cantitatea totală de DEM exportată din China în perioada de investigație nu a subcotat sau a subcotat ușor prețurile producătorilor din Uniune.

(119)

Comisia subliniază concluzia menționată în considerentul 202 din regulamentul provizoriu, care indică faptul că exporturile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat aproximativ 65 % din totalul exporturilor chineze către Uniune din cursul perioadei de investigație. Prin urmare, se observă faptul că nicio subcotare constatată pentru fiecare tranzacție în parte pentru doi dintre cei trei producători-exportatori incluși în eșantion nu a reprezentat mai puțin de jumătate din totalul importurilor din China. Astfel cum se menționează în considerentul 215 din regulamentul provizoriu, prețurile importurilor au fost estimate pe baza datelor Eurostat, împărțind valorile totale ale importurilor din China la volumul total al acestor importuri. Prin urmare, prețul mediu al importurilor totale din China pe piața Uniunii a fost cu aproximativ [5-9 %] mai mic decât prețul mediu practicat de industria Uniunii, pe parcursul întregii perioade examinate. În consecință, afirmațiile părților au fost respinse.

(120)

Daxin, CCCMC și GMIA au susținut, de asemenea, că Comisia nu a evaluat în mod adecvat diferențele de preț dintre diferitele clase de DEM, și anume că analiza provizorie a prejudiciului s-a bazat pe o presupusă blocare a prețurilor în Uniune cauzată de importurile la prețuri mai mici din China, în principal în contextul exporturilor din China a unor clase inferioare de DEM și, prin urmare, în mod normal, la prețuri mai mici.

(121)

Astfel cum se prevede în considerentul 221 din regulamentul provizoriu, blocarea prețurilor a fost stabilită pe baza prețului mediu de import al importurilor totale din China, prin urmare au fost luate în considerare toate clasele de calitate ale DEM. În consecință, argumentul părților a fost respins.

(122)

În lipsa oricăror observații privind efectele importurilor care fac obiectul unui dumping, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 257-263 din regulamentul provizoriu.

(123)

În lipsa oricăror observații privind importurile din țările terțe, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 264-266 din regulamentul provizoriu.

(124)

În lipsa oricăror observații privind rezultatele la export ale industriei Uniunii, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 267-269 din regulamentul provizoriu.

(125)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că reducerea vânzărilor și a cotei de piață a industriei Uniunii a fost cauzată de alți factori, și anume de incapacitatea industriei Uniunii de a aproviziona utilizatorii din Uniune cu DEM de înaltă calitate (19) în cantități suficiente, în special în a doua jumătate a perioadei examinate, astfel încât utilizatorii au fost nevoiți să recurgă la importurile din China. Părțile menționate au afirmat că unul dintre cei doi producători din Uniune (Autlan) nu a fabricat DEM de înaltă calitate și nu și-a manifestat intenția de a fabrica acest produs în viitor. Prin urmare, lipsa certificării ar fi fost un motiv pentru care industria Uniunii fie a pierdut din vânzările de DEM de înaltă calitate, fie, din motive de capacitate, nu a putut beneficia pe deplin de noua cerere în creștere de DEM de înaltă calitate.

(126)

Cei doi utilizatori cooperanți (Duracell și Varta) au susținut afirmația de mai sus, adăugând că industria Uniunii nu a reușit să satisfacă cererea de DEM din Uniune, iar importurile din alte țări terțe au fost extrem de limitate și nu au constituit o alternativă viabilă. Utilizatorii din aval nu au avut altă opțiune decât să se bazeze pe importurile din China.

(127)

Investigația a confirmat că utilizatorii (producătorii de baterii) din Uniune aveau nevoie de o calitate variată a DEM (20) în producția lor de baterii cu celule uscate, în conformitate cu parametrii specifici fiecărui utilizator. Astfel cum s-a stabilit în considerentul 316 din regulamentul provizoriu, toate tipurile de DEM urmează același proces de producție, în timp ce, astfel cum s-a stabilit în considerentul 25 din regulamentul provizoriu, atât DEM de tip carbon-zinc, cât și DEM de tip alcalin au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și sunt utilizate în aceleași scopuri (producția de baterii cu celule uscate). Același lucru este valabil și pentru DEM de tip alcalin, indiferent de nivelul de calitate declarat. În plus, niciunul dintre producătorii din China sau din Uniune incluși în eșantion nu a raportat sau nu a demonstrat nicio diferență între ratele de consum aferente factorilor de producție între ceea ce se pretind a fi clase diferite de calitate ale DEM în perioada de investigație. În consecință, Comisia nu a putut stabili o linie de demarcație universală între DEM de tip alcalin de calitate „înaltă” și DEM de tip alcalin de calitate „standard”, dar această distincție este mai degrabă specifică fiecărui utilizator. Prin urmare, în analiza sa, Comisia face referire la DEM „standard” și „de înaltă calitate” atunci când oricare dintre utilizatorii cooperanți consideră că DEM pe care îl achiziționează este de înaltă calitate sau nu.

(128)

Investigația a confirmat că industria Uniunii a furnizat utilizatorilor DEM din toate cele trei clase de calitate în cursul perioadei examinate. Cei doi utilizatori cooperanți au utilizat doar DEM de tip alcalin în producția lor – atât de calitate standard, cât și de înaltă calitate. Cota de DEM proveniți de la utilizatorii cooperanți din industria Uniunii (în ansamblu) a reprezentat aproximativ [55-65] % din totalul DEM pe care aceștia i-au achiziționat în perioada de investigație, care a inclus DEM de tip alcalin de înaltă calitate reprezentând aproximativ [25-35] % din totalul achizițiilor lor de la industria Uniunii în cursul perioadei de investigație. Autlan a aprovizionat doi dintre cei trei utilizatori majori din Uniune cu DEM de calitate standard în cursul perioadei examinate (21) și era în curs de a obține certificarea și pentru aprovizionarea celui de al treilea utilizator. În aceeași perioadă, al doilea producător din Uniune (Tosoh) a furnizat celor trei utilizatori majori din Uniune (printre care se numără și cei doi utilizatori cooperanți) DEM de calitate standard, iar pentru doi dintre aceștia a furnizat și DEM de înaltă calitate. Tosoh era în curs de a obține certificarea pentru a furniza DEM de înaltă calitate celui de al treilea utilizator.

(129)

Industria Uniunii a crescut nivelul de DEM de tip alcalin de înaltă calitate din 2019 cu [0,8-1,8] milioane kg, dar a pierdut din volumele de DEM de tip alcalin de înaltă calitate cu [11 %-16 %] din 2021 până în perioada de investigație, în beneficiul importurilor din China, ceea ce confirmă faptul că nici certificarea, nici motivele legate de capacitate nu au împiedicat industria Uniunii să furnizeze DEM de înaltă calitate. Se observă, de asemenea, că industria Uniunii a redus la jumătate nivelul investițiilor sale, ceea ce a dus la o scădere de 45 % în cursul perioadei examinate și, prin urmare, orice investiție potențială în creșterea calității sau a capacității a fost imposibilă. În cazul în care măsurile antidumping definitive ar fi instituite asupra DEM originari din China, acest lucru ar permite industriei Uniunii să investească în DEM de înaltă calitate, demers care este în prezent împiedicat de importurile care fac obiectul unui dumping, de pierderea cotei de piață și de profitabilitatea scăzută. Din aceste motive, afirmațiile au fost respinse.

(130)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCMC și GMIA nu au fost de acord cu Comisia, reiterând faptul că presupusul prejudiciu nu a fost cauzat de importurile de DEM din China, ci mai degrabă de incapacitatea industriei Uniunii de a furniza sau de a furniza în cantități suficiente DEM de tip alcalin de înaltă calitate și au susținut că evaluarea Comisiei a fost incompletă, astfel cum se detaliază mai jos.

(131)

CCCMC și GMIA au afirmat că Comisia nu a făcut o distincție adecvată între producătorii de DEM care pot produce DEM de înaltă calitate, denumiți în observațiile lor ca fiind DEM „cu performanță ridicată în materie de uscare”, susținând că utilizatorii sunt cei care determină clasa de calitate, și nu producătorii. În această privință, Comisia a reiterat explicația sa din considerentul 127, explicând că distincția a fost făcută tocmai pe baza definiției date de utilizatori calității DEM, iar nu pe definiția dată de producători. Mai precis, Comisia a considerat ca fiind DEM „de înaltă calitate” doar acele tipuri alcaline de DEM care au fost clasificate de către toți utilizatorii ca având o performanță ridicată în materie de uscare. Pentru simplificare, toate celelalte tipuri alcaline de DEM au fost considerate și incluse în clasa de calitate „standard”.

(132)

CCCMC și GMIA au solicitat, de asemenea, identificarea caracteristicilor chimice, tehnice, fizice și de procesare pentru DEM de înaltă calitate și DEM de calitate standard, precum și identificarea caracteristicilor care sunt esențiale pentru producția de baterii, remarcând faptul că aceste caracteristici nu sunt aceleași și că pe piață bateriile alcaline etichetate ca fiind premium (de lungă durată) sunt considerate în mod clar ca reprezentând o categorie distinctă. Comisia a clarificat faptul că, astfel cum se menționează în considerentul 127, atât DEM de tip carbon-zinc, cât și DEM de tip alcalin cu niveluri diferite de calitate „au aceleași” caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și sunt utilizate în aceleași scopuri (producția de baterii cu celule uscate). Acest lucru nu implică faptul că parametrii aferenți fiecărei caracteristici fizice, chimice și tehnice sunt identici, ci, astfel cum se prevede în același considerent, sunt specifici fiecărui utilizator. Prin urmare, particularitățile acestor parametri erau confidențiale și specifice societății. În consecință, aceste informații nu au putut fi comunicate. De asemenea, Comisia a observat că simpla etichetare a unora dintre bateriile alcaline de pe piață ca fiind premium (de lungă durată) nu implică faptul că pentru producerea lor au fost utilizați doar DEM de înaltă calitate, iar părțile nu au furnizat niciun element de probă care să demonstreze contrariul.

(133)

CCCMC și GMIA au criticat Comisia pentru faptul că nu a recunoscut că Autlan nu a respectat în mod consecvent certificarea utilizatorilor pentru DEM de înaltă calitate. Comisia a făcut trimitere la observația formulată în considerentul 127 potrivit căreia Autlan a aprovizionat doi dintre cei trei utilizatori majori din Uniune cu DEM de calitate standard în cursul perioadei examinate (22) și era în curs de a obține certificarea și pentru aprovizionarea celui de al treilea utilizator. Într-adevăr, prin această observație s-a recunoscut faptul că Autlan nu a furnizat DEM de înaltă calitate în perioada examinată, în timp ce, astfel cum se menționează în considerentul 128, industria Uniunii (în ansamblu) a furnizat utilizatorilor DEM din toate cele trei clase de calitate în cursul perioadei examinate.

(134)

CCCMC și GMIA au adăugat, în final, că nu au primit informații adecvate care să le permită să verifice datele industriei Uniunii privind DEM de tip alcalin de înaltă calitate. Comisia a observat că datele pentru fiecare tip de produs fabricat și vândut erau confidențiale și specifice societății, deoarece conțineau volume și valori individuale ale producătorilor din Uniune (sau ale producătorilor-exportatori chinezi). Prin urmare, aceste date nu au putut fi comunicate. În consecință, afirmațiile părților au fost respinse.

(135)

Pe baza celor menționate mai sus și în lipsa altor observații, Comisia a concluzionat că niciunul dintre ceilalți factori examinați în etapa provizorie și în etapa definitivă nu era în măsură să producă vreun impact relevant asupra situației prejudiciabile a industriei Uniunii. Prin urmare, niciunul dintre factori, analizați individual sau colectiv, nu a atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria Uniunii într-o măsură care să implice faptul că această legătură nu ar mai fi autentică și substanțială, confirmându-se astfel concluzia de la considerentele 277-279 din regulamentul provizoriu.

(136)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a analizat dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(137)

Reclamantul a susținut existența unor distorsiuni legate de materiile prime în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. Astfel, pentru a efectua o evaluare privind nivelul adecvat al măsurilor, Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Uniunii în absența distorsiunilor în temeiul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. Apoi, Comisia a analizat dacă marja de dumping a producătorilor-exportatori incluși în eșantion, a căror materie primă principală a făcut obiectul distorsionării, ar fi mai mare decât marja lor de subcotare a prețurilor indicative.

(138)

Astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (4) al treilea paragraf din regulamentul de bază și având în vedere că Comisia nu a înregistrat importuri în perioada de informare prealabilă, aceasta a analizat evoluția volumelor importurilor pentru a stabili dacă a existat o nouă creștere substanțială a importurilor care fac obiectul investigației în perioada de informare prealabilă și, prin urmare, pentru a reflecta prejudiciul suplimentar care rezultă din creșterea respectivă în stabilirea marjei de subcotare a prețurilor indicative.

(139)

Pe baza informațiilor din baza de date „Surveillance 3” (23), volumele importurilor din China în perioada de informare prealabilă de patru săptămâni au fost cu 45 % mai mici decât volumele medii ale importurilor din perioada de investigație pe o bază de patru săptămâni. Pe această bază, Comisia a concluzionat că nu a existat o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul investigației în perioada de informare prealabilă.

(140)

În consecință, Comisia nu a ajustat marja de subcotare a prețurilor indicative în această privință.

(141)

În urma comunicării constatărilor provizorii, producătorii din Uniune au contestat nivelul profitului de bază [6-8] % utilizat pentru calcularea prețului neprejudiciabil (24), susținând că:

(142)

În primul rând, Comisia a observat că solicitările repetate ale industriei Uniunii de a se utiliza nivelul de profit de 15 % aplicabil industriei chimice, precum și nivelurile de profit realizate în perioada 1997-2001 [înainte de instituirea taxelor antidumping asupra importurilor de DEM din Africa de Sud (25)] au fost deja respinse în regulamentul provizoriu și nu au fost contestate ulterior de niciun element de probă nou. În al doilea rând, producătorii din Uniune nu au demonstrat că nivelurile de profit realizabile de către Tosoh Japonia pe piața japoneză erau realizabile de industria Uniunii pe piața Uniunii. În al treilea rând, Comisia a considerat că circumstanțele dezvăluite de Tosoh în 2020 erau decizii comerciale și nu a contestat nivelul profitului realizat în anul respectiv.

(143)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit profitul de bază luând în considerare factori precum nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara în cauză, nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi pe deplin costurile și investițiile, cercetarea și dezvoltarea („C-D”) și inovarea, precum și nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență. Comisia a considerat că profitul realizat de industria Uniunii în 2019 a fost mai adecvat decât cel realizat în 2020, stabilit în etapa provizorie. De fapt, în 2019, prețul importurilor din China a fost mai mare decât în 2020 și volumele au fost în continuare semnificativ mai mici decât în PI, iar industria Uniunii a realizat investiții mult mai mari decât în anii următori, când atât nivelul investițiilor, cât și nivelul profitabilității industriei Uniunii au început să scadă. În consecință, Comisia consideră că profitul realizat de industria Uniunii în 2019 reflectă nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență și, prin urmare, a utilizat acest nivel al profitului de bază [7-9 %] pentru calcularea prețului neprejudiciabil, iar afirmațiile părților au fost respinse.

(144)

În urma comunicării constatărilor finale, ambii producători din Uniune au contestat concluziile Comisiei privind profitul de bază utilizat pentru calcularea marjei de subcotare a prețurilor indicative, susținând că acesta era inadecvat pentru industria producătoare de DEM. Autlan și Tosoh au susținut că Comisia dispunea de suficiente elemente de probă pentru a concluziona că Tosoh a fost afectată de circumstanțe excepționale în perioada 2018-2020 și că profitul său nu ar fi trebuit să fie utilizat în scopul calculării profitului de bază (26). Autlan a susținut, de asemenea, că Comisia nu ar fi putut stabili un profit de bază de [7-9] % pentru industria Uniunii dacă ar fi luat în considerare în mod adecvat nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi integral costurile și investițiile din cercetare și dezvoltare, indicând propriii indicatori financiari în această privință. Tosoh a adăugat, de asemenea, că Comisia ar trebui să utilizeze în schimb nivelul de profitabilitate din perioada 1997-2001, deoarece aceasta reprezintă ultima perioadă neafectată de practica de dumping, întrucât, din 2002 până în 2019, importurile de DEM din Africa de Sud care fac obiectul unui dumping au redus profitabilitatea industriei producătoare de DEM din Uniune, acestea fiind ulterior înlocuite cu importuri din China care fac obiectul unui dumping. În final, Autlan nu a fost de acord cu constatarea Comisiei potrivit căreia producătorii din Uniune nu au demonstrat că nivelurile de profit realizabile de către Tosoh Japonia pe piața japoneză erau realizabile de industria Uniunii pe piața Uniunii.

(145)

În primul rând, Comisia a reamintit că nivelul profitului de bază este stabilit la nivelul industriei Uniunii în ansamblu, adică a luat în considerare nivelurile de profit ale tuturor producătorilor din Uniune, cu excepția cazului în care se poate demonstra existența unor circumstanțe excepționale pentru un anumit producător, care i-au afectat marja de profit. Comisia a examinat elementele de probă prezentate de Tosoh și a concluzionat că circumstanțele dezvăluite de Tosoh care au afectat activitățile societății în perioada 2018-2020 au fost decizii comerciale care au condus la nivelul de profit realizat în fiecare an. Prin urmare, Comisia a stabilit un nivel al profitului de bază pentru industria Uniunii în ansamblu, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază. Întrucât profitul de bază a fost stabilit pentru industria Uniunii în ansamblu, nivelul profitului Autlan a fost, prin urmare, luat în considerare în mod adecvat. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentele 154 și 155, cheltuielile pentru investiții, C-D și inovare în condiții normale de concurență, astfel cum au fost stabilite în considerentul 289 din regulamentul provizoriu, au fost adăugate la profitul de bază, ceea ce a condus la un profit indicativ de [8-11] %.

(146)

Astfel cum prevede jurisprudența evidențiată de Autlan în observațiile sale, „[…] Comisia dispune de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește alegerea […] [metodei] de calcul, [cu condiția ca o astfel de marjă de apreciere să fie exercitată] cu respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative și asigurându-se că alegerea sa conduce la rezultate verosimile” (27). Curtea de Justiție precizează, în plus, că „Comisia beneficiază de asemenea de o marjă de apreciere pentru a determina [marja profitului indicativ]” (28). Tocmai pe baza acestei marje de apreciere, Comisia a concluzionat deja că nivelurile de profit realizate în perioada 1997-2001 nu puteau fi considerate reprezentative pentru situația actuală a industriei Uniunii, cu mai mult de 20 de ani mai târziu, și, prin urmare, nu au fost considerate adecvate. Această concluzie nu a fost contestată de noi elemente de probă și, în consecință, afirmațiile au fost respinse.

(147)

În mod similar, nici Autlan, nici Tosoh nu a prezentat argumente noi care să schimbe concluzia Comisiei potrivit căreia producătorii din Uniune nu au demonstrat că nivelurile de profit realizabile de către Tosoh Japan pe piața japoneză erau realizabile și de industria Uniunii, în ansamblu, pe piața Uniunii.

(148)

În cele din urmă, Comisia nu a fost de acord cu afirmația potrivit căreia perioada 1997-2001 a fost ultima neafectată de practica de dumping, întrucât măsurile antidumping împotriva importurilor de DEM din Africa de Sud au fost în vigoare fără întrerupere în perioada 2002-2019, restabilind condițiile de concurență echitabile pe piața Uniunii. Cu toate acestea, potrivit elementelor de probă prezentate de reclamanți, industria Uniunii a atins în continuare cel mai înalt nivel de profitabilitate în 2019.

(149)

Pe de altă parte, Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că Comisia ar fi trebuit să utilizeze anul 2020 ca fiind cel mai adecvat an pentru a stabili profitul de bază, deoarece mai mulți indicatori financiari au fost mai buni în anul respectiv, și au remarcat în mod specific absența presiunilor importurilor asupra volumului și prețurilor. Comisia a recunoscut deja acești factori în considerentul 143. Totuși, acest lucru nu influențează în niciun fel faptul că industria Uniunii a atins o profitabilitate mai mare în anul 2019 decât în 2020, chiar înainte ca condițiile pieței să devină brusc negative. Având în vedere că acesta a fost nivelul de profitabilitate atins efectiv, fost considerat drept „nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență”.

(150)

În consecință, Comisia și-a menținut concluzia potrivit căreia nivelul de profit pe care industria Uniunii l-a atins în 2019 a fost nivelul cel mai adecvat pentru a fi utilizat ca profit indicativ.

(151)

Xiangtan a contestat calculul diferenței dintre cheltuielile pentru investiții, C-D și inovare, întrucât, potrivit declarațiilor făcute la nivelul grupului (29) Autlan, a fost finalizat un număr record de 93 de proiecte de investiții, iar societatea și-a îndeplinit toate angajamentele financiare și nevoile operaționale și de investiții în mod eficient în cursul anului. Xiangtan a adăugat, de asemenea, că Autlan a achiziționat în februarie 2020 Cegasa Portable Energy și fabrica sa de dioxizi electrolitici de mangan, care a devenit Autlan EMD, iar o astfel de investiție importantă de capital a afectat capacitatea grupului de a face investiții în C-D. În mod similar, Xiangtan a susținut că situațiile financiare ale Tosoh (30) au înregistrat o creștere de la an la an a cheltuielilor pentru C-D între 31 martie 2021 și 31 martie 2023. Prin urmare, Tosoh poate, de asemenea, să facă investiții în schimbarea echipamentelor și în C-D.

(152)

Autlan a răspuns la această observație precizând că același raport anual indica faptul că Autlan are patru unități operaționale: Autlan Manganese, Autlan EMD, Autlan Energy și Autlan Metallorum. Prin urmare, cele 93 de proiecte de investiții nu vizau unitatea operațională de DEM, ci unitatea operațională Autlan Manganese, astfel cum se menționează în același raport. De asemenea, unitatea operațională de DEM a reprezentat 3,63 % din cifra de afaceri totală a vânzărilor grupului.

(153)

Într-adevăr, astfel cum se menționează în considerentul 289 din regulamentul provizoriu, Comisia a verificat planurile de investiții, proiectele refuzate și amânate, ordinele de cumpărare ale celor doi producători din Uniune care nu au fost în cele din urmă efectuate, demonstrând că aceste investiții au fost cu adevărat planificate. Informațiile verificate s-au referit exclusiv la Autlán EMD, S.L., situată în Oñati (Guipuzcoa), Spania și Tosoh Hellas Single Member S.A., situată în Sindos, Grecia. Afirmația părții nu a fost întemeiată pe niciun element de probă substanțial și, prin urmare, a fost respinsă.

(154)

În consecință, Comisia a păstrat diferența dintre cheltuielile pentru investiții, C-D și inovare în condiții normale de concurență, astfel cum au fost stabilite în considerentul 289 din regulamentul provizoriu. Această diferență, exprimată ca procent din cifra de afaceri, a fost de [1-2] %.

(155)

Acest procent a fost adăugat la profitul de bază de [7–9] % menționat în considerentul 143, ceea ce a condus la un profit indicativ de [8–11] %.

(156)

Xiangtan, CCCMC și GMIA au susținut că nu ar trebui adăugate costurile de mediu viitoare la calculul prețului indicativ din următoarele motive:

(157)

Astfel cum se prevede în nota la dosar privind calculul costurilor de mediu viitoare (31), în cazul de față nu au fost stabilite costuri viitoare directe legate de ETS constând în costul de achiziționare a certificatelor comercializabile. Singurele costuri viitoare indirecte stabilite legate de ETS au constat în costul de achiziționare a energiei electrice. Prin urmare, certificatele ETS primite în mod direct de producătorii din Uniune nu au contribuit la calcularea ulterioară a prețului indicativ. În ceea ce privește costurile carbonului din China, acestea au fost irelevante deoarece, pentru calcularea marjei de prejudiciu, prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți incluși în eșantion în PI a fost comparat cu prețul neprejudiciabil mediu ponderat al industriei Uniunii. În cele din urmă, nu a existat niciun element de probă care să arate că CBAM s-ar aplica importurilor de DEM. Din aceste motive, afirmațiile au fost respinse.

(158)

Daxin, CCCMC și GMIA au susținut că nota la dosar a Comisiei (32) privind costurile viitoare indirecte de conformare nu a oferit explicații și elemente de probă esențiale pentru ajustare (de exemplu, nu a specificat dacă producătorii din Uniune au deținut în perioada de investigație certificate de emisii gratuite sau certificate de emisii plătite ori dacă această situație se va schimba în perioada următoare 2024–2028) și nu a pus la dispoziție calculele efective relevante (de exemplu, calculul factorului CO2 al energiei electrice). Prin urmare, părțile interesate nu au avut niciun temei pentru verificarea calculelor/concluziilor din secțiunea 2.2 din nota la dosar. Toate aceste informații trebuie comunicate.

(159)

Comisia a observat că, astfel cum se explică în nota la dosar menționată mai sus, costurile viitoare indirecte de conformare legate de ETS au constat în costul de achiziționare a energiei electrice și, prin urmare, nu s-au referit la certificate de emisii gratuite sau plătite. Metoda de calcul pentru costurile viitoare indirecte de conformare, inclusiv cele trei etape ale sale, a fost explicată în nota la dosar, iar rezultatul în fiecare etapă a fost furnizat sub forma unui interval. Datele producătorilor din Uniune erau confidențiale și specifice societății, deoarece conțineau ratele de consum și costurile individuale ale energiei electrice. În consecință, aceste date nu au putut fi comunicate, iar afirmația părților a fost respinsă.

(160)

Daxin, CCCMC și GMIA au solicitat Comisiei să justifice utilizarea cifrelor Bloomberg pentru prețul de proiecție al certificatelor, exprimat în EUR/tCO2, utilizat pentru calculul costurilor de mediu viitoare și au sugerat o altă sursă, Statista, fără a explica motivul pentru care datele Bloomberg ar fi fost mai puțin fiabile.

(161)

Comisia a observat că sursa sugerată de părți și-a întemeiat așteptările privind prețul mediu al carbonului pe raportul „GHG Market Sentiment Survey” elaborat de PwC pentru Asociația internațională de comercializare a certificatelor de emisii („IETA”). Acest raport conținea informații obținute dintr-o varietate de surse, iar PwC și IETA nu au încercat să stabilească fiabilitatea surselor respective și nici nu au verificat informațiile furnizate, astfel cum se indică în raport (33). Sursa utilizată de Comisie s-a bazat pe Bloomberg (Bloomberg New Energy Finance) și a inclus proiecțiile medii ale mai multor entități (34), care au fost verificate și actualizate în permanență de serviciul Bloomberg. Din acest motiv, prețul mediu din mai multe surse a fost considerat mai fiabil decât cel din sursa sugerată de părți. În consecință, Comisia a menținut sursa stabilită și a actualizat calculul cu cele mai recente cifre disponibile.

(162)

Tosoh a susținut că viitoarele costuri de achiziționare a certificatelor de emisii de CO2 nu au fost reflectate în calculele provizorii, deoarece Tosoh a efectuat investiții în cursul perioadei examinate pentru a reduce nevoile viitoare de certificate ETS.

(163)

Comisia a confirmat că, astfel cum se prevedea în comunicarea sa individuală către Tosoh și în nota la dosar (35) privind calculele costurilor de mediu viitoare, Comisia a examinat costurile legate de ETS suportate în cursul perioadei de investigație, precum și cantitatea de certificate ETS care va trebui achiziționată în perioada 2024-2028 și raportată de cei doi producători din Uniune, după caz. Comisia a luat în considerare, printre altele, certificatele ETS gratuite primite pentru perioada de investigație și certificatele ETS reportate din anii anteriori, precum și nevoile preconizate de certificate ETS. Comisia a calculat costurile viitoare directe legate de ETS (certificatele care urmează să fie achiziționate înmulțite cu prețul lor). După stabilirea prețurilor preconizate ale certificatelor ETS, Comisia a comparat un cost mediu pentru perioada 2024-2028 cu costurile din cursul perioadei de investigație. Întrucât nu s-a constatat nicio diferență pozitivă între cele două valori, nu au fost stabilite costuri viitoare directe. Comisia a observat, de asemenea, că toate investițiile efectuate în cursul perioadei examinate pentru a reduce nevoia de certificate ETS au fost luate în considerare la stabilirea costului de producție în cursul perioadei de investigație, iar acest cost de producție a fost utilizat pentru stabilirea prețului indicativ. În consecință, afirmația părții a fost respinsă.

(164)

Daxin a solicitat o ajustare între tipul de produs A (alcalin) și tipul de produs C (zinc-carbon) în scopul calculării marjei de prejudiciu, deoarece tipul A necesită mai multă energie electrică, abur, agent de clătire și forță de muncă. Cu toate acestea, astfel cum se indică în considerentul 127 de mai sus, nici Daxin, nici vreun alt producător chinez inclus în eșantion nu a raportat vreo diferență între ratele de consum aferente factorilor de producție pentru aceste două tipuri de produse. Prin urmare, ajustarea nu era justificată.

(165)

În urma comunicării constatărilor finale, Daxin a susținut că respingerea ajustării între tipurile de produse A și C nu a fost justificată și că producătorii chinezi nu aveau nicio obligație de a dovedi că cele două tipuri de produs erau diferite. Daxin și-a reiterat afirmația potrivit căreia marja de prejudiciu ar trebui evaluată și calculată pe baza aceluiași tip de produs și, prin urmare, consideră inechitabilă utilizarea tipului de produs A pentru a compara tipul de produs C în scopul calculării marjei de prejudiciu.

(166)

Comisia a considerat că, întrucât niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion nu a furnizat date privind diferențele în ceea ce privește producția celor două tipuri de produse, Comisia nu a putut aplica o astfel de ajustare. Din acest motiv și în lipsa unor elemente de probă care să demonstreze contrariul, Comisia a concluzionat că nu era justificată niciun fel de ajustare.

(167)

Având în vedere modificările de mai sus aduse calculelor privind subcotarea prețurilor indicative și modificările marjelor de dumping explicate în secțiunea 3.5 de mai sus, tabelul de la considerentul 297 din regulamentul provizoriu se actualizează după cum urmează:

(168)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că este necesar să se evalueze dacă există distorsiuni cu privire la produsul care face obiectul investigației, în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, care ar face ca o taxă mai mică decât marja de dumping să fie insuficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping ale produsului care face obiectul investigației.

(169)

Astfel cum se explică în avizul de modificare, reclamantul a furnizat elemente de probă suficiente cu privire la existența unor distorsiuni legate de materiile prime în China în ceea ce privește produsul care face obiectul investigației. Prin urmare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, Comisia a examinat presupusele distorsiuni pentru a evalua dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru eliminarea prejudiciului.

(170)

Investigația a confirmat că în țara în cauză nu există rambursări ale TVA pentru exporturile de minereu de mangan. Acest lucru a fost verificat în timpul vizitelor de verificare în China și a fost verificat încrucișat cu lista oficială a impozitelor guvernamentale. Reducerea sau anularea rambursării TVA sunt enumerate la articolul 7 alineatul (2a) al doilea paragraf din regulamentul de bază ca fiind una dintre distorsiunile relevante legate de materiile prime.

(171)

Investigația a stabilit, de asemenea, că minereul de mangan a reprezentat mai mult de 17 % din costul de producție al produsului care face obiectul investigației în țara în cauză, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2a) al cincilea paragraf din regulamentul de bază, atât la nivel de țară, cât și pentru fiecare societate inclusă în eșantion în parte.

(172)

Analiza minereurilor provenite din surse interne a arătat că prețurile producătorilor-exportatori cooperanți au fost mai mici în comparație cu valoarea de referință, cu reduceri cuprinse între 10 % și 63 %.

(173)

În consecință, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că minereul de mangan a făcut obiectul unei distorsionări semnificative în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(174)

Xiangtan, CCCMC și GMIA au susținut că distorsiunea cauzată de nerambursarea TVA la exportul de minereu de mangan este nefondată, deoarece această situație era în vigoare din 2004 și, prin urmare, piețele ar fi fost reechilibrate în ultimii 20 de ani. Comisia a considerat că efectele distorsiunii nu au fost compromise de durata acesteia. Întrucât existau elemente de probă obiective privind existența acestei distorsiuni, afirmația a fost respinsă.

(175)

Xiangtan a susținut, de asemenea, că China este un importator net de minereu de mangan deoarece minereul său local este de o calitate slabă și, prin urmare, nu există nicio valoare de referință internațională pentru acesta. Xiangtan a susținut, de asemenea, că minereul cu concentrație scăzută extras în China avea o concentrație de mangan mai mică de 20 % și, prin urmare, nu se încadra la același cod SA 2602 00 ca minereul de mangan utilizat pentru valoarea de referință. Comisia a observat că Xiangtan nu a prezentat niciun element de probă care să demonstreze că nu există o piață pentru minereul cu concentrație mai mică în afara Chinei. Întrucât minereul extras pe plan local, în pofida faptului că nu se încadra la același cod NC, a fost utilizat de producătorii chinezi de DEM împreună cu minereurile importate cu o concentrație mai mare, Comisia a considerat că impactul distorsiunii a afectat piața chineză în ceea ce privește toate tipurile de minereuri de mangan și, în consecință, afirmația Xiangtan a fost respinsă.

(176)

Xiangtan, CCCMC, GMIA și Guiliu au susținut că pragul de 17 % prevăzut în regulamentul de bază nu a fost respectat pentru minereul de mangan, argumentând că diferitele tipuri de minereu de mangan ar trebui evaluate separat. Totuși, Comisia a respins această afirmație. Aceasta a stabilit că, din cauza variabilității substanțiale a conținutului, factorul principal este conținutul de mangan din minereu. Prin urmare, Comisia a concluzionat că toate minereurile de mangan ar trebui tratate ca o singură materie primă unificată.

(177)

Guiliu a susținut că, întrucât a importat cea mai mare parte a minereurilor sale, utilizarea unui preț mediu ponderat ar fi mai adecvată pentru compararea prețurilor cu prețurile internaționale. Comisia a considerat că Guiliu a beneficiat totuși de o distorsiune a prețurilor din cauza minereului provenit din surse interne, care a fost obținut la prețuri inferioare valorii de referință, ceea ce face ca abordarea mediei ponderate să nu fie adecvată. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(178)

Autlan și Tosoh au susținut că distorsiunile legate de materiile prime au afectat nu numai minereul de mangan, ci și factorii de producție energetici utilizați de producătorii-exportatori chinezi și au solicitat Comisiei să extindă domeniul de aplicare al investigației sale. Astfel cum se explică în considerentul 170, Comisia a stabilit existența unor distorsiuni legate de materiile prime în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază în ceea ce privește minereul de mangan, care sunt aplicabile tuturor producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Prin urmare, Comisia nu a considerat necesar să investigheze în continuare existența altor distorsiuni legate de materiile prime. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(179)

După ce a concluzionat că în China există distorsiuni legate de materiile prime, astfel cum sunt definite la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă ar putea concluziona în mod clar că era în interesul Uniunii să determine valoarea taxelor definitive în conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor informațiilor relevante pentru prezenta investigație, inclusiv a capacităților neutilizate din China, a concurenței pentru materii prime și a efectului asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază. Pentru a efectua această evaluare, Comisia a adăugat întrebări specifice în chestionarele adresate tuturor părților interesate. Cei doi producători din Uniune și cei doi utilizatori cooperanți au răspuns la aceste întrebări.

(180)

Potrivit informațiilor furnizate de Tosoh (36), capacitatea de producție de DEM neutilizată din China a fost estimată la aproximativ [190 000 000-205 000 000 de kilograme] (37). În schimb, piața Uniunii avea o dimensiune de [36 000 000-38 000 000] de kilograme. Prin urmare, capacitățile neutilizate din China sunt, în termeni relativi, enorme.

(181)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că există o capacitate neutilizată semnificativă în China și că, dacă ar fi utilizată, această capacitate ar avea potențialul de a crește oferta mondială pentru produsul care face obiectul investigației, de a reduce prețurile și, în consecință, de a submina eficacitatea măsurii, dacă nu este stabilită la nivelul dumpingului.

(182)

În ceea ce privește concurența pentru materiile prime, Comisia a stabilit că în țara în cauză nu există rambursări ale taxei pe valoarea adăugată pentru exporturile de minereu de mangan, iar prețul minereului de mangan în China a fost semnificativ mai mic decât prețul acestuia pe piețele internaționale reprezentative (a se vedea considerentele 169 și 171). Astfel cum se menționează în considerentul 172 de mai sus, piața chineză a materiilor prime pentru minereul de mangan a fost considerată distorsionată.

(183)

Ca urmare, anularea rambursării taxei pe valoarea adăugată pentru exporturile de minereu de mangan din China limitează exportul de minereu de mangan extras în China. Prin creșterea artificială a nivelului aprovizionării cu materii prime, GC exercită o presiune descendentă asupra prețurilor minereului de mangan de pe piața internă. Producătorii chinezi de DEM plătesc mai puțin pentru minereul de mangan intern decât ceea ce ar fi trebuit să plătească dacă restricția la export nu ar fi fost în vigoare. Acest lucru creează un dezavantaj comparativ pentru industria Uniunii față de producătorii-exportatori din China.

(184)

În plus, potrivit sursei furnizate de Autlan (38), China are a patra cea mai mare producție minieră de minereu de mangan din lume, după Africa de Sud, Gabon și Australia, și se poate baza în continuare pe rezerve vaste de minereu; doi dintre producătorii-exportatori de DEM incluși în eșantion din China dețin mine de minereu de mangan, adică sunt integrați pe verticală (39) și utilizează minereurile de mangan interne pentru a fabrica produsul care face obiectul investigației. În același timp, producătorii de DEM din Uniune depind de aprovizionarea cu minereu de mangan de pe piețele terțe. Prin urmare, Comisia a concluzionat că, deși minereul de mangan este disponibil pentru industria Uniunii, acesta este disponibil la un preț mai mare decât cel practicat pentru concurenții săi din China. Prin urmare, industria Uniunii se află într-o situație dezavantajată față de producătorii-exportatori chinezi.

(185)

Guiliu a susținut că, potrivit sursei furnizate (40), piața chineză a minereului de mangan cuprinde importuri în proporție de peste 80-95 %, prin urmare piața minereului de mangan din China nu este distorsionată. În plus, producția internă și extracția minereurilor de mangan din China constau în principal în minereuri de mangan de nivel scăzut, în timp ce cea mai mare parte a consumului și a cererii presupune minereuri de mangan de calitate superioară.

(186)

Astfel cum se prevede în considerentul 183 de mai sus, producătorii de DEM din China, inclusiv doi dintre cei incluși în eșantion, utilizează minereurile de mangan interne pentru a fabrica produsul care face obiectul investigației, în pofida conținutului pretins scăzut de mangan al acestuia. Producătorii-exportatori din China au un avantaj neloial, deoarece au acces la prețuri interne scăzute în mod artificial ale minereului de mangan ca urmare a reglementărilor interne explicate în considerentele 170-173. În consecință, afirmația părții a fost respinsă.

(187)

Astfel cum se explică în considerentul 306 din regulamentul provizoriu, principala utilizare a DEM este pentru producerea bateriilor cu zinc-carbon și a bateriilor alcaline cu celule uscate, care reprezintă peste 90 % din utilizarea sa. Utilizatorii principali (dar nu singurii) sunt cei trei mari producători de baterii din Uniune. Doi dintre acești producători de baterii au cooperat la investigație, Varta și Duracell, reprezentând [67-73] % din consumul de DEM de la nivelul Uniunii. Astfel cum se menționează în considerentul 179, ambii utilizatori cooperanți au răspuns la întrebările privind interesul Uniunii în temeiul articolului 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază.

(188)

Ambii utilizatori cooperanți s-au opus unor măsuri mai stricte, susținând că acestea le-ar afecta în mod disproporționat producția de baterii de consum cu celule uscate, care depinde în mare măsură de importurile din țara în cauză, în special în ceea ce privește DEM de înaltă calitate, astfel cum se descrie în considerentul 127 de mai sus, și că nu au o alternativă viabilă. Duracell a susținut că capacitatea utilizatorilor de a schimba furnizorii și de a-și diversifica aprovizionarea este un aspect esențial pentru a evalua dacă măsurile antidumping pot fi instituite la marja de dumping mai ridicată: (i) reiterând faptul că, în prezent, industria Uniunii nu a reușit să ofere utilizatorilor din Uniune o alternativă viabilă, (ii) aprovizionarea cu DEM din țări terțe a fost foarte limitată în ceea ce privește cantitățile disponibile, a fost costisitoare și nu a fost încă certificată cu cei doi utilizatori cooperanți. Se reamintește că, din cauza cerințelor privind capacitatea de procesare pentru utilizarea DEM de către utilizatorii din Uniune în producția lor de baterii, DEM trebuie să treacă prin proceduri stricte de testare și de aprobare internă, înainte de a obține certificarea pentru utilizare industrială. Prin urmare, certificarea unei noi surse de aprovizionare cu DEM a fost un proces îndelungat, fără nicio garanție de succes.

(189)

Ambii utilizatori cooperanți au susținut că instituirea de măsuri antidumping la marja de dumping mai ridicată ar face ca utilizatorii din Uniune să înregistreze pierderi. Aceștia au adăugat că industria producătoare de baterii a Uniunii în ansamblu se confruntă deja cu o presiune tot mai mare pentru a rămâne profitabilă din cauza creșterii costurilor altor materii prime utilizate la fabricarea produselor sale, cum ar fi creșterea costurilor energiei, și are o capacitate foarte redusă de a transfera creșterea importantă a costurilor către clienții finali, întrucât piața bateriilor este determinată în mare măsură de preț, iar bateriile de diferite mărci sunt interschimbabile, în pofida recunoașterii mărcii. Presiunea asupra profitabilității cauzată de creșterea costurilor de producție a fost intensificată și mai mult de o creștere simultană a concurenței pe piețele bateriilor din UE și de la nivel mondial din partea concurenților din afara UE, în special a celor chinezi. În cele din urmă, efectele negative extreme asupra utilizatorilor cauzate de neaplicarea regulii taxei celei mai mici ar fi mai grave decât potențialele efecte negative ale taxelor antidumping mai mici asupra întregii industrii a Uniunii. În plus, nu exista niciun indiciu că măsurile antidumping ar stimula industria Uniunii să facă investițiile necesare în îmbunătățirea calității, ci mai degrabă ar consolida duopolul existent al producătorilor de DEM din Uniune, permițându-le să stabilească prețurile fără a investi în inovare.

(190)

În primul rând, Comisia a efectuat simulări privind profitabilitatea celor doi utilizatori cooperanți pe baza marjelor definitive de dumping și de prejudiciu, presupunând că sursele și volumele achizițiilor de DEM și cifra de afaceri realizată pentru produsele din aval rămân egale cu cele din perioada de investigație. Materiile prime, energia electrică și costurile cu forța de muncă au fost ajustate, dacă au fost disponibile, pentru a reflecta modificările ulterioare PI. Rezultatele simulărilor au stabilit că profitul anual global al unuia dintre utilizatori în special ar fi grav afectat în mod negativ (utilizatorul ar înregistra pierderi) dacă s-ar institui taxe asupra importurilor din China în temeiul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. Utilizatorul respectiv nu ar putea să absoarbă costul taxei antidumping mai ridicate în cadrul celorlalte activități ale sale la nivel de grup. Profitul anual global al celuilalt utilizator ar fi, de asemenea, afectat, dar într-o măsură mai mică. În același timp, chiar dacă se preconizează că, datorită ajutorului oferit de măsurile mai ridicate, industria Uniunii ar reuși să vândă volume mai mari utilizatorilor la prețuri competitive, în cazul în care unul dintre utilizatori și-ar înceta activitatea în Uniune, producătorii de DEM din Uniune ar pierde, la rândul lor, în mod direct, mai mult de o treime din propriul volum de vânzări. Acest lucru ar fi în detrimentul industriei Uniunii, având în vedere importanța volumelor vândute acestor utilizatori care, astfel cum se explică în considerentul 306 din regulamentul provizoriu, sunt principalii lor clienți.

(191)

În al doilea rând, Comisia a efectuat o simulare dinamică a profitabilității celor doi utilizatori cooperanți pe baza marjelor de dumping definitive, presupunând că utilizatorii și-ar majora prețul de vânzare al bateriilor alcaline cu 3 % (41). Rezultatul acestei simulări a stabilit că unul dintre utilizatori ar înregistra totuși pierderi. Și profitul anual global al celuilalt utilizator ar fi afectat în mod negativ, dar într-o măsură mult mai mică. Cu toate acestea, Duracell a argumentat că utilizatorii nu au reușit să transfere integral creșterile costurilor către clienții lor finali din cauza concurenței intense. Orice creștere anterioară a prețurilor a fost susținută de îmbunătățirea performanței bateriilor. În plus, utilizatorii nu au putut să transfere niciodată în întregime creșterea bruscă a costurilor materiilor prime din cauza creșterii importurilor de baterii chinezești de calitate comparabilă. Instituirea de măsuri antidumping la nivelul mai ridicat al marjei de dumping ar face și mai dificilă concurența la nivelul prețurilor între producătorii din Uniune și producătorii chinezi de baterii de consum, având în vedere dezavantajul pe care utilizatorii din Uniune l-ar avea față de concurenții lor chinezi care se aprovizionează cu DEM de la furnizori fără taxe.

(192)

În al treilea rând, Comisia a efectuat, de asemenea, o simulare dinamică a profitabilității celor doi utilizatori cooperanți pe baza marjelor de dumping definitive, presupunând că utilizatorul potențial generator de pierderi și-ar transfera întreaga aprovizionare cu DEM din China către producătorul-exportator certificat și inclus în eșantion care are stabilită o taxă antidumping mai mică. Rezultatul acestei simulări a stabilit că utilizatorul respectiv ar înregistra totuși pierderi.

(193)

În al patrulea rând, Comisia a luat în considerare o simulare ipotetică în care utilizatorii au înlocuit toate importurile lor de DEM din China cu importuri din Columbia și Japonia, la prețurile medii de import din aceste țări în Uniune din cursul perioadei de investigație. De fapt, Tosoh a susținut că Japonia, Coreea de Sud și Rusia sunt, de asemenea, țări exportatoare importante, iar Autlan a afirmat că una dintre fabricile de peste mări ale utilizatorilor importă deja DEM din Columbia. Astfel cum s-a stabilit în secțiunile 4.3.1 și 5.2.1 din regulamentul provizoriu, dintre țările menționate anterior, numai Columbia și Japonia au exportat DEM în UE și, din acest motiv, au fost singurele țări luate în considerare în cadrul acestei simulări. Totuși, Comisia a considerat că această situație în care utilizatorii trec la importul de DEM din orice țară terță ar fi foarte puțin probabilă, deoarece (i) în țările terțe respective nu există capacități neutilizate și acestea deservesc în mod tradițional propriile piețe sau piețele din apropiere, (ii) nu a fost niciodată eficient din punctul de vedere al costurilor pentru utilizatorii din Uniune să importe de pe alte piețe terțe decât Columbia, iar statisticile arată că aceste importuri au fost în mod tradițional foarte scăzute, (iii) cei doi utilizatori cooperanți din Uniune nu au certificat nicio calitate a DEM din aceste surse, ceea ce face ca această soluție să fie aplicabilă în cel mai bun caz în viitorul îndepărtat, dacă ar fi totuși plauzibilă.

(194)

În al cincilea rând, Comisia a luat în considerare o simulare ipotetică în care producătorii de DEM din Uniune și-au mărit capacitățile de producție în urma instituirii măsurilor antidumping. Cu toate acestea, efectul imediat al taxei antidumping la nivelul marjei de dumping asupra unui anumit utilizator ar face acest lucru imposibil, deoarece industria producătoare de DEM a Uniunii ar putea pierde mai mult de o treime din vânzări, dacă acest utilizator ar deveni generator de pierderi și s-ar închide. Prin urmare, orice creștere a capacităților de producție ale industriei producătoare de DEM a Uniunii nu ar fi fezabilă în cazul în care s-ar institui o taxă antidumping la nivelul marjei de dumping.

(195)

În cele din urmă, utilizatorii din industria din aval (producătorii de baterii de consum) au avut aproximativ 1 850 de angajați în cursul PI, depășind în mod semnificativ numărul de [130-142] de angajați din industria producătoare de DEM a Uniunii. Prin urmare, în cazul în care taxa antidumping ar fi instituită la nivelul marjelor antidumping, potențialele rezultate financiare negative ale utilizatorilor din aval ar periclita un număr semnificativ de locuri de muncă.

(196)

Tosoh a susținut că, în cazul în care s-ar institui măsurile antidumping în ceea ce privește prejudiciul, având în vedere natura economiei chineze și capacitatea guvernului chinez de a direcționa și de a orienta exporturile prin anumiți participanți de pe piață, există un risc semnificativ ca exporturile să fie canalizate prin intermediul exportatorului cu taxe zero. În schimb, taxele instituite ar fi mult mai uniforme dacă marja de prejudiciu nu ar fi luată în considerare, ceea ce ar diminua riscul de circumvenție.

(197)

Comisia a observat că nivelul zero al taxei cu greu ar putea prezenta un risc de canalizare a exporturilor, având în vedere numărul foarte mic de actori de pe piață și necesitatea ca utilizatorii să dispună de materiale certificate. În orice caz, astfel cum se explică în considerentul 228 de mai jos, Comisia a avut în vedere, de asemenea, măsuri speciale pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a taxelor individuale. În acest fel, orice modificare a configurației schimburilor comerciale ar putea fi identificată și abordată cu ușurință de către serviciile competente ale Comisiei.

(198)

Tosoh a remarcat, de asemenea, că importurile din China ale produsului care face obiectul investigației ar beneficia de un avantaj competitiv ca urmare a reglementării diferite a emisiilor de gaze cu efect de seră între China și Uniune, întrucât produsul care face obiectul investigației nu a fost inclus în lista preliminară a mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră („CBAM”). În schimb, instituirea de măsuri cu privire la produsul care face obiectul investigației ar promova un tratament echitabil și condiții comerciale egale.

(199)

Comisia a observat că scopul măsurilor antidumping este de a restabili un comerț echitabil între Uniune și partenerii săi comerciali, iar efectele CBAM nu intră în domeniul de aplicare al prezentei investigații.

(200)

Același producător din Uniune a susținut, de asemenea, că taxele antidumping instituite la nivelul marjei de dumping ar proteja însăși existența industriei producătoare de DEM a Uniunii, ar garanta securitatea aprovizionării cu DEM și, prin urmare, producția de baterii cu celule uscate în Uniune. Taxa antidumping la importurile din China cuprinsă între 18 % și 50 % ar afecta costul de producție al producătorilor de celule uscate din Uniune doar cu mai puțin de 3-7,5 %. În plus, având în vedere nivelurile de prejudiciu și presiunea concurențială care decurg din alte surse de aprovizionare cu DEM, ar fi greșit să se presupună că prețurile DEM originar din UE ar crește cu aproape echivalentul total al taxelor antidumping instituite.

(201)

În urma recalculării taxelor antidumping definitive (considerentul 98 de mai sus) și a analizei efectului asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune (considerentele 190-195 de mai sus), taxele antidumping instituite la nivelul mai ridicat al marjei de dumping ar amenința în mod direct industria producătoare de DEM a Uniunii printr-o pierdere potențială de [35 %-40 %] din volumele sale de vânzări. În consecință, afirmația părții a fost respinsă.

(202)

În urma comunicării constatărilor finale, Autlan și Tosoh au contestat analiza Comisiei din secțiunea 6.2.1.3 de mai sus.

(203)

Tosoh a subliniat că unul dintre cei trei utilizatori majori, Advanced Power Solutions NV („APS”), nu a cooperat la investigație. În continuare, Tosoh a citat articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, care prevede că „[î]n cazul în care se refuză cooperarea, Comisia poate conchide că este în conformitate cu interesul Uniunii să se aplice alineatul (2a) din prezentul articol”, susținând că Comisia ar fi trebuit să deducă din acest refuz al cooperării că instituirea unor taxe la nivelul mai ridicat (al marjei de dumping) nu ar fi contrară interesului Uniunii sau, cel puțin, ar fi trebuit să verifice în analiza sa rapoartele financiare ale APS puse la dispoziția publicului.

(204)

Comisia observă că concluzia sa din considerentul 214 cu privire la efectul probabil negativ disproporționat al taxei instituite la nivelul mai ridicat al marjei de dumping asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune s-a bazat pe informațiile disponibile cu privire la cei doi utilizatori cooperanți care reprezentau [67-73] % din consumul de DEM la nivelul Uniunii, precum și cu privire la industria producătoare de DEM din Uniune în sine. Ponderea utilizatorului necooperant în consumul Uniunii a fost mai mică de o treime și nu au existat informații justificate la dosarul cazului care să infirme concluzia Comisiei din considerentul 214. În consecință, argumentul părților a fost respins.

(205)

Tosoh și Autlan au susținut, de asemenea, că simulările privind profitabilitatea efectuate de Comisiei au fost defectuoase, deoarece iau în considerare efectele creșterii semnificative a costurilor ulterioare PI în ceea ce privește (unele dintre) costurile de producție a bateriilor, fără a reflecta însă creșteri realiste ale prețurilor bateriilor, în special având în vedere creșterile prețurilor de consum în Uniune. Tosoh a susținut, de asemenea, că Comisia nu a furnizat informații concrete cu privire la motivul pentru care și-a limitat simularea „dinamică” la creșteri de 3 % în 2022. În plus, Tosoh a susținut că Comisia nu a precizat în ce fel datele ulterioare PI ar face concluzia „vădit [sic] nefondată” și nici dacă datele ulterioare PI utilizate sunt „clare, de necontestat, solide, nu fac obiectul niciunei manipulări și nu sunt rezultatul unor acțiuni deliberate ale părților interesate”, citând concluziile Comisiei în cazurile anterioare (42).

(206)

Comisia a observat în această privință că, pentru ca simulările privind profitabilitatea să fie cât mai relevante posibil în raport cu realitățile actuale ale pieței, ea a ajustat într-adevăr numai costurile raportate cu materiile prime (43), cu energia electrică (44) și cu forța de muncă (45) ale utilizatorilor din Uniune, întrucât astfel de ajustări ar putea fi efectuate fie pe baza informațiilor verificate prezentate de părți, fie pe baza datelor puse la dispoziția publicului, tocmai pentru a se asigura că datele utilizate sunt fiabile. În plus, Comisia a observat că părțile nu au justificat motivul pentru care creșterea cu 3 % a prețului bateriilor inclusă în simularea prezentată în considerentul 191 nu a fost realistă. Astfel cum s-a menționat în considerentul 191, această creștere s-a produs și în trecut și s-a bazat pe datele verificate ale utilizatorilor cooperanți, fiind specifică bateriilor de consum, spre deosebire de indicele prețurilor de consum, care implică un coș de piață care include diverse bunuri și servicii de consum. În consecință, afirmația părților a fost respinsă.

(207)

Atât Autlan, cât și Tosoh au susținut că, potrivit concluziei Comisiei din considerentul 194, efectul imediat al taxelor instituite asupra nivelului marjei de dumping ar fi oprirea producției unuia dintre utilizatori. Comisia a clarificat faptul că aceasta nu este interpretarea corectă a concluziei prezentate în considerentul respectiv. Efectul imediat pe care astfel de taxe mai ridicate l-ar avea asupra utilizatorului este că ele ar conduce la o creștere a costului său de producție, ceea ce, la rândul său, după cum se arată în considerentul 194, „ar putea” duce la închiderea acestei întreprinderi.

(208)

Tosoh a contestat, de asemenea, concluzia Comisiei potrivit căreia creșterea costurilor de fabricație ale utilizatorilor în cazul în care taxele ar fi instituite la nivelul marjei de dumping nu ar putea fi transferată consumatorilor, în special având în vedere că, în considerentul 311 din regulamentul provizoriu, Comisia a observat că există posibilitatea de a „transfera o parte din această creștere a costurilor către consumatori”. În această privință, Comisia a remarcat că a întreprins în acest caz un exercițiu de echilibrare delicată pentru a stabili nivelul creșterii costurilor care ar putea fi transferat către consumatori și, prin urmare, nivelul de creștere a costurilor care ar fi fezabil pentru utilizatorii cooperanți. Astfel cum s-a stabilit deja în considerentul 311 din regulamentul provizoriu, s-ar putea transfera către consumatori doar o parte din creșterile costurilor cauzate de instituirea de taxe la nivelul marjelor mai scăzute de subcotare a prețurilor indicative. În cazul în care s-ar impune taxe la nivelul mai ridicat al marjei de dumping, costurile ar crește și mai mult, ceea ce ar face, în mod firesc, și mai dificil transferul unei astfel de creșteri mai mari a costurilor către consumatori. În consecință, afirmația părții a fost respinsă.

(209)

Autlan a prezentat, de asemenea, afirmațiile exprimate de Varta în comunicatul de presă din 14 noiembrie 2023, în care Varta afirma că activitatea sa s-a îmbunătățit (46), contrazicând astfel concluziile Comisiei cu privire la profitabilitatea negativă a utilizatorilor. Comisia a precizat în această privință că, deși astfel de declarații prezintă o imagine pozitivă, ele nu indică o situație financiară cuantificabilă relevantă pentru evaluarea profitabilității utilizatorului. Pe de altă parte, în scenariile sale ipotetice, Comisia s-a bazat pe date granulare verificate furnizate de utilizatorii cooperanți în cursul prezentei investigații. În consecință, afirmația părții a fost respinsă, fiind considerată nefondată.

(210)

În plus, Autlan a susținut că principala cauză a situației precare a utilizatorilor din Uniune o reprezintă mai degrabă importurile de baterii de consum cu celule uscate care fac obiectul unui dumping din China decât costul de achiziție al DEM. Tosoh a susținut, dimpotrivă, că luarea în considerare a importurilor de baterii de consum cu celule uscate din China ca factor în analiza prezentată în considerentul 191 de mai sus a ridicat problema unor potențiale practici de dumping în ceea ce privește produse (baterii de consum cu celule uscate) care nu au legătură cu prezenta investigație. Comisia a observat că, într-adevăr, estimarea unor presupuse practici de dumping privind bateriile de consum cu celule uscate nu intră în domeniul de aplicare al prezentei proceduri. În consecință, observația formulată de Autlan a trebuit să fie respinsă. În același timp, contrar afirmației Tosoh, Comisia nu a ridicat problema unor practici de dumping în ceea ce privește importurile de baterii de consum cu celule uscate din China, ci s-a limitat să recunoască realitatea, și anume că aceste importuri sunt prezente pe piața Uniunii, concurând cu bateriile fabricate de utilizatorii din Uniune. În consecință, afirmația părții a fost respinsă.

(211)

Autlan a susținut că Comisia nu a analizat suficient efectele asupra lanțurilor de aprovizionare ale utilizatorilor, afirmând în esență că, în cazul în care taxele ar fi instituite la nivelul marjei de subcotare a prețurilor indicative, industria Uniunii nu ar fi suficient de protejată și nu ar fi în măsură să se redreseze în urma unui dumping prejudiciabil. În plus, acest lucru ar fi contrar interesului Uniunii în contextul inițiativei Comisiei privind materiile prime critice (47), care menționează manganul cu grad de puritate pentru baterii printre materiile prime strategice. Comisia a reamintit că măsurile antidumping au servit scopului de a restabili un comerț echitabil și de a evalua nivelul taxelor care ar fi suficient pentru a elimina prejudiciul adus industriei Uniunii, astfel cum se menționează în considerentul 282 și după cum s-a concluzionat în considerentele 295-297 din regulamentul provizoriu. În același timp, astfel cum se menționează în considerentul 179, analiza efectului pe care diferite taxe l-ar avea asupra Uniunii în ansamblu se efectuează pe baza criteriului privind interesul Uniunii în conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, luându-se în considerare efectul asupra industriei Uniunii, precum și asupra utilizatorilor produsului care face obiectul investigației. În consecință, afirmația părții a fost respinsă.

(212)

Tosoh și Autlan au contestat în continuare simulările ipotetice prezentate de Comisie în considerentele 192 și 193, susținând că utilizatorii și-ar diversifica în mod realist aprovizionarea cât mai mult posibil, iar achizițiile de la industria Uniunii ar crește. Comisia a afirmat în această privință că, în cadrul ambelor simulări, Comisia a luat în considerare scenariile cele mai optimiste, în care totalitatea aprovizionărilor afectate de marjele de dumping cele mai ridicate au fost înlocuite cu alternativele cele mai competitive din punctul de vedere al costurilor (fie în China, în simularea prezentată în considerentul 192, fie complet de pe alte piețe terțe, în simularea prezentată în considerentul 193). Prin urmare, scenariile respective au luat deja în considerare cele mai bune rezultate pe care utilizatorii le-ar putea obține la nivel teoretic. În plus, Comisia a adăugat în această privință că, prin intermediul celor cinci simulări prezentate în considerentele 190-194, Comisia a evaluat, pe baza datelor de care dispunea, probabilitatea unor moduri diferite în care utilizatorii cooperanți ar putea face față costurilor mai ridicate ale DEM achiziționați în prezent de la furnizorii lor din China, precum și efectele probabile pe care acestea le-ar avea asupra profitabilității lor. Prin urmare, analiza din cadrul acestor simulări ar trebui să fie luată în considerare în ansamblu, mai degrabă decât să se analizeze simulările în mod individual. Întrucât aproape niciuna dintre simulări nu a prezentat rezultate pozitive pentru utilizatorii cooperanți, Comisia a concluzionat că, în ansamblu, utilizatorii ar fi cel mai probabil afectați în mod negativ de instituirea unor taxe la nivelul marjelor de dumping, iar marja lor de manevră ar fi limitată. În consecință, afirmațiile părților au fost respinse.

(213)

În final, Tosoh a susținut că a fost privată de drepturile sale procedurale din cauza nedivulgării informațiilor pe tot parcursul investigației, ceea ce a dus la limitări în ceea ce privește verificarea originii datelor și a metodologiilor utilizate în evaluarea Comisiei cu privire la efectul taxelor antidumping asupra industriei utilizatoare. Comisia a observat că informațiile prezentate de utilizatorii cooperanți, pe care și-a bazat concluziile după ce le-a verificat, au fost puse la dispoziție în dosarul cazului pe tot parcursul investigației. În consecință, acest argument a fost respins.

(214)

Pe această bază, Comisia a evaluat cu atenție toate elementele și nu a putut concluziona că este în interesul Uniunii să stabilească valoarea taxelor în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a), și anume nu este în interesul Uniunii să stabilească nivelul măsurilor la nivelul dumpingului, având în vedere efectul negativ disproporționat pe care acest lucru îl poate avea asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune. În consecință, Comisia a confirmat că măsurile ar trebui să fie stabilite în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, pe baza marjelor de subcotare a prețurilor indicative.

(215)

În urma evaluării de mai sus, taxele antidumping definitive ar trebui stabilite după cum urmează, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază:

(216)

În urma comunicării constatărilor provizorii, CCCMC și GMIA au susținut că piața de DEM a Uniunii înainte de 2020 era neconcurențială (duopol), având doar doi producători ale căror capacități puteau aproviziona în mod tradițional cererea Uniunii și care erau profitabili, deoarece puteau transfera toate creșterile costurilor către clienți. Prin urmare, după ce concurența efectivă a fost restabilită pe piața de DEM a Uniunii în a doua jumătate a perioadei examinate, nici prețurile excesive ale producătorului din Uniune, nici cifrele privind profitul indicativ/marja de prejudiciu, nici scăderea prețurilor producătorului din Uniune nu pot fi justificate prin importurile din China. În cazul în care prin măsurile antidumping ar fi restabilit duopolul, acest lucru ar dăuna concurenței pe piața Uniunii și ar avea un efect negativ asupra producătorilor din aval pe termen lung.

(217)

Astfel cum a arătat Comisia în considerentul 286 din regulamentul provizoriu, producătorii de produse chimice din lume erau doar în număr limitat implicați în procesul de producție a DEM. Faptul că doar doi producători din Uniune au reușit să obțină profit în prima jumătate a perioadei examinate nu a constituit o situație neconcurențială pe piața Uniunii, deoarece consumul de pe piața Uniunii a fost aprovizionat de producătorii din Uniune, precum și de toate țările importatoare disponibile care aveau producție de DEM, inclusiv China. În plus, taxele antidumping nu creează o situație neconcurențială pe piața Uniunii, ci asigură o concurență loială între Uniune și producătorii-exportatori din țara în cauză. În consecință, afirmația părții a fost respinsă.

(218)

În lipsa altor observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 301-303 din regulamentul provizoriu.

(219)

În lipsa oricăror observații, Comisia și-a confirmat concluziile enunțate în considerentele 304 și 305 din regulamentul provizoriu.

(220)

În urma comunicării constatărilor provizorii, Duracell a susținut că impactul măsurilor antidumping asupra costurilor utilizatorilor din Uniune a fost subestimat în constatările provizorii, dar profitabilitatea utilizatorilor din Uniune nu a fost susținută de niciun element de probă. În cele din urmă, ambii utilizatori cooperanți au afirmat că, în cazul în care nu s-ar aplica regula taxei celei mai mici, utilizatorii din Uniune ar deveni neprofitabili, riscându-se supraviețuirea operațiunilor lor din Uniune.

(221)

Astfel cum se prevede în constatările provizorii, analiza datelor utilizatorilor s-a bazat pe răspunsurile verificate la chestionar furnizate de acești utilizatori, luând în considerare datele privind sursele, volumele și prețurile înainte de aplicarea taxelor aferente achizițiilor și cifra de afaceri realizată pentru produsele din aval, inclusiv nivelul de profitabilitate atins în perioada 2021-2022. Într-adevăr, în acești ani a fost observată tendința de scădere a profitabilității utilizatorilor. Cu toate acestea, Comisia a estimat că, dacă măsurile antidumping definitive ar rămâne la nivelul marjei de prejudiciu, utilizatorii ar menține în continuare o profitabilitate pozitivă chiar luând în considerare nivelul taxelor antidumping și presupunând că creșterea costurilor nu ar fi transferată clienților.

(222)

În lipsa altor observații privind interesul utilizatorilor, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentul 319 din regulamentul provizoriu. Observațiile referitoare la interesul utilizatorilor în contextul efectului asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune în sensul articolului 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază au fost abordate în secțiunea 6.2.1.3 din prezentul regulament.

(223)

Având în vedere cele de mai sus, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentul 320 din regulamentul provizoriu.

(224)

Având în vedere concluziile formulate privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate, nivelul măsurilor și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui să se instituie măsuri antidumping definitive pentru a se preveni agravarea prejudiciilor cauzate industriei Uniunii de către importurile de produs în cauză care fac obiectul unui dumping.

(225)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping definitive, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie stabilite după cum urmează:

(226)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor din prezenta investigație. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei investigației în ceea ce privește societățile respective. Aceste niveluri ale taxei sunt, prin urmare, aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țara în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și trebuie să facă obiectul taxei aplicabile pentru „toate celelalte societăți”.

(227)

O societate care își modifică ulterior denumirea entității poate solicita aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (48). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu îi afectează dreptul de a beneficia de nivelul taxei care i se aplică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicat un regulament vizând schimbarea denumirii.

(228)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării corecte a taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă ar trebui să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte societăți”.

(229)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice importurilor nivelurile individuale ale taxei antidumping, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre ar trebui să își efectueze verificările obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(230)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ în volum, în special după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie ea însăși o modificare a configurației schimburilor comerciale, modificare datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe, poate fi deschisă o investigație anticircumvenție, sub rezerva îndeplinirii condițiilor necesare în acest sens. Această investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul/nivelurile individual(e) al(e) taxelor și, ca urmare, de a institui o taxă la scară națională.

(231)

Pentru a se asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți ar trebui să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți din cadrul prezentei investigații, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în cursul perioadei de investigație.

(232)

Producătorii-exportatori care nu au exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație ar trebui să poată solicita Comisiei să fie supuși nivelului taxei antidumping care se aplică în cazul societăților cooperante neincluse în eșantion. Comisia ar trebui să aprobe această cerere dacă sunt îndeplinite trei condiții. Noul producător-exportator ar trebui să facă dovada: (i) că nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul PI; (ii) că nu este afiliat unui producător-exportator care a făcut acest lucru și (iii) că a exportat ulterior produsul în cauză ori face obiectul unei obligații contractuale irevocabile de export al unor cantități substanțiale.

(233)

Un exportator sau un producător care nu a exportat produsul în cauză în Uniune în cursul perioadei utilizate pentru a stabili nivelul taxei aplicabile în prezent exporturilor sale poate solicita Comisiei să fie supus nivelului taxei antidumping pentru societățile cooperante neincluse în eșantion. Comisia trebuie să aprobe această cerere dacă sunt îndeplinite trei condiții. Noul producător-exportator ar trebui să facă dovada: (i) că nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei utilizate pentru a stabili nivelul taxei aplicabile exporturilor sale; (ii) că nu este afiliat unei societăți care a făcut acest lucru, făcând, prin urmare, obiectul taxelor antidumping și (iii) că a exportat ulterior produsul în cauză ori face obiectul unei obligații contractuale irevocabile de export al unor cantități substanțiale.

(234)

Având în vedere marjele de dumping constatate și dat fiind nivelul prejudiciului cauzat industriei Uniunii, sumele plătite cu titlu de taxe antidumping provizorii, instituite prin regulamentul provizoriu, ar trebui să fie percepute definitiv până la nivelurile stabilite în prezentul regulament.

(235)

Având în vedere articolul 109 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (49), în cazul rambursării unei sume ca urmare a unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dobânda care trebuie plătită trebuie să fie rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene în prima zi calendaristică a fiecărei luni.

(236)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază,