<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-535/19</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CC0535</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2021:114">EU:C:2021:114</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>31</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>31</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Saugmandsgaard Øe – Cauza C‑535/19</HT></P><P><HT TYPE="SC">A (Servicii publice de îngrijiri medicale)</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Henrik Saugmandsgaard Øe</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20210211">11 februarie 2021</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑535/19</HT></P><P>A</P><P>cu participarea</P><P>Latvijas Republikas Veselības ministrija</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă), Letonia]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Cetățenia Uniunii</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul de liberă circulație și liberă ședere pe teritoriul statelor membre</KEYWORD><KEYWORD>Cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic care a părăsit statul membru de origine în vederea stabilirii într‑un stat membru gazdă pentru reîntregirea familiei</KEYWORD><KEYWORD>Refuzul afilierii la sistemul de securitate socială din statul membru gazdă și al suportării prestațiilor aferente serviciilor publice de îngrijiri medicale</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2004/38/CE</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 7 alineatul (1) litera (b)</KEYWORD><KEYWORD>Condiția de a deține <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>asigurări medicale complete<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="00BB" ID="QE0001"/></KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="00BB" ID="QE0002"/></KEYWORD><KEYWORD>Articolul 24</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul la egalitate de tratament</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (CE) nr. 883/2004</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 3 alineatul (1) litera (a)</KEYWORD><KEYWORD>Noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>prestație de boală<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="00BB" ID="QE0003"/></KEYWORD><KEYWORD>Articolul 4 și articolul 11 alineatul (3) litera (e)</KEYWORD><KEYWORD>Domeniu de aplicare</KEYWORD><KEYWORD>Legătură reală de integrare cu statul membru gazdă</KEYWORD><KEYWORD>Consecințe</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezenta cauză privește dreptul unui cetățean al Uniunii, inactiv din punct de vedere economic, care și-a exercitat dreptul la liberă circulație prin mutarea într‑un stat membru pentru reîntregirea familiei, de a fi afiliat la sistemul de securitate socială al acestuia din urmă și de a beneficia de prestațiile de îngrijiri medicale suportate de stat.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Această cauză ridică din nou problema interacțiunii dintre Directiva 2004/38/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="158" PAGE.FIRST="77" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 158, p. 77</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56, rectificări în <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="229" PAGE.FIRST="35" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 229, p. 35</REF.DOC.OJ>, și în <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="197" PAGE.FIRST="34" DATE.PUB="2005">JO 2005, L 197, p. 34</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).</P></NOTE> și Regulamentul (CE) nr. 883/2004<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind coordonarea sistemelor de securitate socială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="166" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 166, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82, rectificare în <REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="200" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 200, p. 1</REF.DOC.OJ>), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1372/2013 al Comisiei din <DATE ISO="20131219">19 decembrie 2013</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="346" PAGE.FIRST="27" DATE.PUB="2013">JO 2013, L 346, p. 27</REF.DOC.OJ>) (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Regulamentul nr. 883/2004<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>).</P></NOTE>, dar într‑un context diferit. În trei cauze anterioare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>A se vedea Hotărârea din <DATE ISO="20141111">11 noiembrie 2014</DATE>, Dano (C‑333/13, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>Hotărârea Dano<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2358">EU:C:2014:2358</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20150915">15 septembrie 2015</DATE>, Alimanovic (C‑67/14, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Hotărârea Alimanovic<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:597">EU:C:2015:597</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <DATE ISO="20160225">25 februarie 2016</DATE>, García‑Nieto și alții (C‑299/14, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>García‑Nieto</NAME.CASE><QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:114">EU:C:2016:114</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, cetățenii Uniunii vizați nu îndeplineau condițiile stabilite de Directiva 2004/38 pentru a beneficia de un drept de ședere legal în statul membru gazdă, și anume să dispună de <HT TYPE="ITALIC">suficiente resurse</HT> și să dețină <HT TYPE="ITALIC">asigurări medicale complete</HT>. Aceștia nu dispuneau de asemenea resurse, iar unul dintre ei intrase pe teritoriul statului membru gazdă în scopuri calificate drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>turism social<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/> numai cu scopul de a beneficia acolo de prestații sociale. Curtea a concluzionat de aici că cetățenilor respectivi ai Uniunii li se putea refuza acordarea de prestații sociale în statul membru gazdă în condiții de egalitate cu resortisanții naționali atât timp cât nu au avut reședința legală acolo pentru o perioadă de cinci ani și nu au dobândit dreptul de ședere permanentă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>În prezenta cauză, cetățeanul Uniunii îndeplinește însă cele <HT TYPE="ITALIC">două</HT> condiții necesare și se ridică problema dacă rezultă de aici că are dreptul la egalitate de tratament cu resortisanții statului membru gazdă în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale finanțate de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>În numele menținerii echilibrului financiar al sistemului său de securitate socială, statul membru gazdă poate refuza totuși să îl afilieze și să îi acorde astfel de îngrijiri medicale în condiții de egalitate cu resortisanții proprii, întemeindu‑se pe condiția de a deține asigurări medicale complete?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Aceasta este întrebarea principală adresată de Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă, Letonia) în cadrul unui litigiu între un resortisant italian și Latvijas Republikas Veselības ministrija (Ministerul Sănătății din Republica Letonia, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>Ministerul Sănătății din Letonia<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>. Este vorba despre o chestiune de mare importanță atât pentru statele membre, cât și pentru cetățenii Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>În urma analizării Directivei 2004/38 și a Regulamentului nr. 883/2004 și din perspectiva jurisprudenței Curții, vom propune acesteia din urmă să statueze că unui cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic, dar care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, care și‑a mutat centrul tuturor intereselor sale într‑un stat membru gazdă și care prezintă o legătură de integrare reală cu acesta, nu i se poate refuza în mod sistematic afilierea la sistemul de securitate socială al statului membru respectiv și beneficiul prestațiilor de îngrijiri medicale suportate de stat, în aceleași condiții ca resortisanților naționali, pentru motivul că nu exercită acolo o activitate salariată sau independentă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="3"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul nr. 883/2004</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>Prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre, apatrizilor și refugiaților care sunt rezidenți într‑un stat membru și care se află sau s‑au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 3 din regulamentul respectiv, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>Domeniul de aplicare material<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>, prevede la alineatele (1) și (5):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="003.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>prestațiile de boală;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="003.005"><NO.PARAG>(5)</NO.PARAG><ALINEA><P>Prezentul regulament nu se aplică:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>asistenței sociale sau medicale;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>Egalitatea de tratament<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>, are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleași prestații și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, ca și resortisanții acelui stat membru.<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Potrivit dispozițiilor articolului 11 din același regulament:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="011.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru. Această legislație se stabilește în conformitate cu prezentul titlu.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="011.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA><P>Sub rezerva articolelor 12-16:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într‑un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><?PAGE NO="4"?><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(e)</NO.P><TXT>orice altă persoană căreia nu i se aplică literele (a)-(d) se supune legislației statului membru de reședință, fără a se aduce atingere altor dispoziții din prezentul regulament, care îi garantează prestații în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></P></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2004/38</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Directiva 2004/38 a abrogat printre altele Directiva 90/365/CEE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Directiva Consiliului din <DATE ISO="19900628">28 iunie 1990</DATE> privind dreptul de ședere al persoanelor salariate și nesalariate care și‑au încetat activitatea profesională (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="180" PAGE.FIRST="28" DATE.PUB="1990">JO 1990, L 180, p. 28</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, Directiva 90/366/CEE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Directiva Consiliului din <DATE ISO="19900628">28 iunie 1990</DATE> privind dreptul de ședere al persoanelor aflate la studii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="180" PAGE.FIRST="30" DATE.PUB="1990">JO 1990, L 180, p. 30</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> și Directiva 90/364/CEE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Directiva Consiliului din <DATE ISO="19900628">28 iunie 1990</DATE> privind dreptul de ședere (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="180" PAGE.FIRST="26" DATE.PUB="1990">JO 1990, L 180, p. 26</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, care priveau dreptul de ședere al pensionarilor, al persoanelor aflate la studii și, respectiv, al altor persoane inactive.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Considerentele (9) și (10) ale acestei directive au următorul cuprins:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>(9)</NO.P><TXT>Cetățenii Uniunii ar trebui să beneficieze de dreptul de ședere în statul membru gazdă pentru o perioadă de cel mult trei luni, fără a face obiectul niciunei condiții sau formalități, alta decât cerința de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil, fără a se aduce atingere unui tratament mai favorabil aplicabil persoanelor care caută de lucru, conform jurisprudenței Curții de Justiție.</TXT></NP></CONSID><CONSID><NP><NO.P>(10)</NO.P><TXT>În același timp, persoanele care își exercită dreptul de ședere nu trebuie să devină o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială din statul membru gazdă în timpul unei perioade inițiale de ședere. Prin urmare, dreptul de ședere pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora ar trebui să facă obiectul anumitor condiții, dacă perioadele de ședere depășesc trei luni.<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatul (1) din directiva menționată prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>Toți cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni în cazurile în care:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau activități independente în statul membru gazdă sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>sunt înscriși într‑o instituție privată sau publică, acreditată sau finanțată de către statul membru gazdă pe baza legislației sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională și</P></ITEM><ITEM><P>dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă și asigură autoritatea națională competentă, printr‑o declarație sau o altă procedură echivalentă la propria alegere, că posedă suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru membrii de familie, astfel încât să nu<?PAGE NO="5"?> devină o povară pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de ședere sau</P></ITEM></LIST></TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(d)</NO.P><TXT>sunt membri de familie care însoțesc ori se alătură unui cetățean al Uniunii care îndeplinește el însuși condițiile menționate la literele (a), (b) sau (c).<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 14 alineatele (1), (2) și (4) din aceeași directivă:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="014.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere prevăzut la articolul 6 atât timp cât nu devin o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="014.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere prevăzut la articolele 7, 12 și 13, atât timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste articole.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="014.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA><P>Prin derogare de la dispozițiile alineatelor (1) și (2) și fără a aduce atingere dispozițiilor capitolului VI, o măsură de expulzare nu poate fi în niciun caz adoptată împotriva unor cetățeni ai Uniunii sau membrilor de familie ai acestora în cazurile în care:</P><P>[…]</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>cetățenii în cauză ai Uniunii au intrat pe teritoriul statului membru gazdă în căutarea unui loc de muncă. În acest caz, cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora nu pot fi expulzați atât timp cât cetățenii Uniunii pot dovedi că sunt în continuare în căutarea unui loc de muncă și că au șanse reale de a fi angajați.<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Articolul 24 din Directiva 2004/38, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>Egalitatea de tratament<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="024.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute expres de tratat și de dreptul derivat, orice cetățean al Uniunii care, în temeiul prezentei directive, își are reședința pe teritoriul statului membru gazdă se bucură de egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru respectiv în domeniul de aplicare al tratatului. Beneficiul acestui drept se extinde asupra membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru și care au dreptul de ședere sau dreptul de ședere permanentă.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="024.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), statul membru gazdă nu este obligat să acorde dreptul la prestații de asistență socială în timpul primelor trei luni de ședere sau, după caz, în timpul perioadei mai lungi prevăzute la articolul 14 alineatul (4) litera (b) și nici nu este obligat ca, înainte de dobândirea dreptului de ședere permanentă, să acorde ajutoare pentru studii, inclusiv pentru formare profesională, constând în burse de studiu sau împrumuturi, unor persoane altele decât lucrătorii care desfășoară activități salariate sau independente, persoanelor care își mențin acest statut și membrilor familiilor acestora.<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="6"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul leton</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Articolul 17 din Ārstniecības likums (Legea privind îngrijirile medicale), în versiunea aflată în vigoare la data faptelor din litigiul principal, prevedea că:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="017.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Îngrijirile medicale finanțate din bugetul general al statului și din resursele beneficiarului îngrijirilor, în conformitate cu modalitățile stabilite în Consiliul de Miniștri, se acordă următoarelor persoane:</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>resortisanților letoni;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>necetățenilor din Letonia;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>resortisanților statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor din Spațiul Economic European și ai Confederației Elvețiene, care locuiesc în Letonia ca urmare a exercitării unei activități salariate sau independente, precum și membrilor familiilor acestora;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>străinilor care au primit drept de ședere permanentă în Letonia;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="017.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Persoanele care sunt soții sau soțiile resortisanților letoni și ai necetățenilor din Letonia și care sunt titulare ale unui permis de ședere cu durată limitată în Letonia au dreptul, în conformitate cu modalitățile stabilite în Consiliul de Miniștri, să beneficieze gratuit de îngrijiri obstetrice finanțate din bugetul general al statului și din resursele beneficiarilor îngrijirilor.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="017.005"><NO.PARAG>(5)</NO.PARAG><ALINEA>Persoanele care nu sunt menționate la alineatele (1), (3) și (4) ale prezentului articol primesc îngrijiri medicale cu plată.<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Potrivit dispozițiilor articolului 7 din Veselības aprūpes finansēšanas likums (Legea privind finanțarea îngrijirilor medicale), în versiunea sa aflată în vigoare la data faptelor din litigiul principal:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>Orice persoană are dreptul de a primi asistență medicală de urgență. Consiliul de Miniștri stabilește modalitățile de acordare a acesteia.<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>La sfârșitul anului 2015, A, un resortisant italian, a părăsit Italia și s‑a mutat în Letonia pentru a se alătura soției sale, cu cetățenie letonă, și celor doi copii minori ai lor, cu cetățenie letonă și italiană.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Înainte de plecare, A era înscris într‑un registru al resortisanților italieni care se stabilesc în afara Italiei pentru o perioadă de cel puțin 12 luni. Persoanele înscrise în acest registru sunt lipsite de posibilitatea de a beneficia în Italia de îngrijiri medicale asigurate de statul respectiv.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20160122">22 ianuarie 2016</DATE>, A a solicitat Serviciului Național de Sănătate din Letonia să îl înscrie în registrul beneficiarilor de servicii publice de asigurări de sănătate care conferă dreptul la îngrijiri medicale finanțate de Republica Letonia, altfel spus să îl afilieze la sistemul său de securitate socială și să îi elibereze un card european de asigurări de sănătate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Acest card permite titularului său să beneficieze de servicii publice de îngrijiri medicale în timpul șederii temporare în unul dintre cele 27 de state membre ale Uniunii, în Islanda, în Liechtenstein, în Norvegia sau în Elveția, în aceleași condiții și la același tarif ca persoanele asigurate în țările respective.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Prin decizia din <DATE ISO="20160217">17 februarie 2016</DATE>, Serviciul Național de Sănătate a respins cererile menționate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Decizia în cauză a fost confirmată prin decizia din <DATE ISO="20160708">8 iulie 2016</DATE> a Ministerului Sănătății din Letonia, pentru motivul că A nu era nici lucrător salariat, nici lucrător independent în Letonia, ci locuia în această țară pe baza unui certificat de înregistrare ca cetățean al Uniunii. După cum s‑a confirmat în cursul ședinței desfășurate în fața Curții, reclamantul a găsit primul loc de muncă în Letonia abia de la <DATE ISO="20180104">4 ianuarie 2018</DATE>. Prin urmare, el nu ar intra în categoria persoanelor menționate la articolul 17 alineatele (1), (3) sau (4) din Legea privind îngrijirile medicale care pot beneficia de servicii publice de asigurări de sănătate, care conferă dreptul la îngrijiri medicale finanțate de stat. Instanța de trimitere precizează că cetățenii Uniunii, precum A, pot beneficia numai de îngrijirile obstetrice și de servicii medicale de urgență finanțate de stat. În rest, ei pot primi îngrijiri medicale care țin de sistemul de sănătate publică, dar trebuie să le finanțeze prin mijloace proprii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Reclamantul a introdus o acțiune împotriva acestei decizii la administratīvā rajona tiesa (Tribunalul Administrativ Districtual, Letonia). Acesta a respins‑o, apreciind în esență că, deși A avut reședința legală în Letonia în conformitate cu condițiile articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 și că, în consecință, el poate invoca principiul nediscriminării prevăzut la articolul 24 alineatul (1) din directiva menționată, diferența de tratament putea fi justificată întrucât se întemeia pe considerații obiective și urmărea obiectivul legitim de a proteja finanțele publice. O asemenea diferență de tratament ar fi de asemenea proporțională în măsura în care A ar avea dreptul la servicii medicale de urgență, primele pentru serviciile private de asigurări de sănătate nu ar fi ridicate și, după numai cinci ani, ar putea obține dreptul de ședere permanentă care i‑ar permite să beneficieze de îngrijirile medicale acordate de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Prin hotărârea din <DATE ISO="20180105">5 ianuarie 2018</DATE>, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională, Letonia) a respins apelul formulat împotriva acestei hotărâri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă, Letonia), sesizată cu recurs împotriva hotărârii din <DATE ISO="20180105">5 ianuarie 2018</DATE>, consideră că pentru soluționarea litigiului principal este necesară o decizie preliminară a Curții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată că Legea privind îngrijirile medicale transpune articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38. Deși este adevărat că această instanță nu are nicio îndoială cu privire la faptul că directiva respectivă este aplicabilă, ea ridică în schimb problema aplicabilității Regulamentului nr. 883/2004. Astfel, instanța menționată apreciază că este necesar să se stabilească dacă îngrijirile medicale acordate de stat, precum cele furnizate în Letonia, intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004. Instanța de trimitere ridică această problemă ținând seama, în primul rând, de finanțarea sistemului de securitate socială leton, care în anul 2016 se întemeia în principal pe impozit, și, în al doilea rând, de excluderea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>asistenței sociale sau medicale<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004 în temeiul<?PAGE NO="8"?> articolului 3 alineatul (5) din regulamentul în cauză. Instanța respectivă precizează că accesul la îngrijiri medicale finanțate de stat se acordă pe baza unor criterii obiective și că sistemul leton poate fi descris ca un sistem național de asigurări de sănătate obligatoriu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>În ipoteza în care Regulamentul nr. 883/2004 ar fi aplicabil, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 11 alineatul (3) litera (e) din acest regulament, potrivit căruia legea aplicabilă este cea a statului membru de reședință a persoanei interesate, nu permite ca reclamantului să i se refuze afilierea la sistemul de sănătate finanțat de stat atât în Italia, cât și în Letonia și să fie astfel privat în totalitate de accesul la o asemenea protecție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, instanța de trimitere își exprimă temerea că principiul nediscriminării consacrat la articolul 18 TFUE și precizat la articolul 24 din Directiva 2004/38, precum și la articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 nu a fost respectat. În opinia sa, reglementarea letonă impune cetățenilor Uniunii care sunt inactivi din punct de vedere economic o restricție disproporționată privind accesul la sistemul național de asigurări de sănătate publică obligatoriu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Această instanță consideră că este necesar să se aprecieze situația concretă a reclamantului. Ea subliniază în special că A s‑a mutat în Letonia pentru a se alătura familiei sale, că a fost angajat în Italia, că a căutat un loc de muncă în Letonia și că are, în acest din urmă stat membru, doi copii minori care au dublă cetățenie, letonă și italiană. Elementele respective pledează, în opinia sa, în favoarea existenței unor legături personale strânse ale reclamantului cu Republica Letonia, care nu permit excluderea sa în mod automat de la afilierea la sistemul său de sănătate publică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Prin urmare, instanța menționată admite că un cetățean al Uniunii poate pretinde egalitatea de tratament cu resortisanții statului membru gazdă în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38 numai dacă șederea sa pe teritoriul acestui stat membru gazdă respectă condițiile directivei în cauză. Instanța de trimitere arată, în această privință, că A îndeplinește condițiile de ședere prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă, întrucât dispune de suficiente resurse și deține asigurări medicale complete în Letonia, subliniind totodată că i s‑a refuzat dreptul la beneficiile serviciilor publice de asigurări de sănătate care conferă dreptul la îngrijiri medicale finanțate de stat. Astfel, instanța menționată ridică problema dacă faptul că un cetățean al Uniunii dispune de o asigurare medicală completă, care constituie una dintre condițiile pentru legalitatea șederii prevăzute de Directiva 2004/38, poate justifica refuzul de a‑l afilia la sistemul de sănătate publică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În aceste condiții, Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>1)</NO.P><TXT>Trebuie să se considere că serviciile publice de îngrijiri medicale sunt incluse în <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>prestațiile de boală<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="00BB" ID="QE0025"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, le este permis statelor membre ca, în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și al articolului 24 din Directiva 2004/38, pentru a evita cererile disproporționate de prestații sociale prevăzute pentru asigurarea îngrijirilor medicale, să refuze astfel de prestații, care se acordă resortisanților proprii și membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care are calitatea de lucrător și care se află în aceeași situație, cetățenilor Uniunii care nu au calitatea de lucrători la momentul respectiv?</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="9"?><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, statelor membre le este permis ca, în temeiul articolelor 18 și 21 TFUE și al articolului 24 din Directiva 2004/38, pentru a evita cererile disproporționate de prestații sociale prevăzute pentru asigurarea îngrijirilor medicale, să refuze astfel de prestații, care se acordă resortisanților proprii și membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care are calitatea de lucrător aflați în aceeași situație, cetățenilor Uniunii care nu au calitatea de lucrători la data respectivă?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Este conform cu articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ca unui cetățean al Uniunii Europene, care își exercită dreptul la liberă circulație, să i se refuze dreptul de a beneficia de servicii publice de îngrijiri medicale finanțate de stat în toate statele membre implicate în acest caz?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5)</NO.P><TXT>Este conform cu articolul 18, cu articolul 20 alineatul (1) și cu articolul 21 TFUE ca unui cetățean al Uniunii Europene care își exercită dreptul la liberă circulație să i se refuze dreptul de a beneficia de servicii publice de îngrijiri medicale suportate de stat în toate statele membre implicate în acest caz?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>6)</NO.P><TXT>Legalitatea șederii, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, trebuie interpretată în sensul că conferă unei persoane dreptul de acces la sistemul de securitate socială și, de asemenea, în sensul că poate constitui un motiv de excludere a acesteia din sistemul de securitate socială? În particular, în prezenta cauză, trebuie să se considere că faptul că solicitantul dispune de o asigurare medicală completă, care constituie una dintre condițiile prealabile pentru legalitatea șederii în temeiul Directivei 2004/38, poate justifica refuzul de a‑l include în sistemul de asistență medicală finanțat de stat?<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Cererea de decizie preliminară, cu data de <DATE ISO="20190709">9 iulie 2019</DATE>, a fost primită de Curte la <DATE ISO="20190712">12 iulie 2019</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Guvernele leton și spaniol, Ministerul Sănătății din Letonia, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Aceleași părți și persoanele interesate, precum și A au fost reprezenta în ședința de audiere a pledoariilor care a avut loc la <DATE ISO="20200928">28 septembrie 2020</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la prima întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei sale întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă serviciile publice de îngrijiri medicale, precum cele acordate în temeiul articolului 17 din Legea privind îngrijirile medicale, intră în sfera noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>prestații de boală<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată că are îndoieli cu privire la aspectul respectiv ca urmare a modului de redactare a articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul nr. 883/2004, care exclude din domeniul de aplicare al acestuia din urmă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>asistența socială sau medicală<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>La fel ca toate părțile care și‑au exprimat opinia referitor la prima întrebare, apreciem că răspunsul trebuie să fie afirmativ.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Problema distincției dintre prestațiile de securitate socială vizate de Regulamentul nr. 883/2004 și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>asistența socială sau medicală<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/> exclusă din acesta s‑a ridicat foarte devreme, încă de la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="149" PAGE.FIRST="2" DATE.PUB="1971">JO 1971, L 149, p. 2</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26).</P></NOTE>, care a precedat Regulamentul nr. 883/2004 și care conținea distincția respectivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19850327">27 martie 1985</DATE>, <NAME.CASE>Hoeckx</NAME.CASE> (<NO.CASE>249/83</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1985:139">EU:C:1985:139</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Amintim, mai întâi, că distincția menționată se întemeiază în esență pe elementele constitutive ale fiecărei prestații, în special pe obiectivele sale și pe condițiile în care se acordă, iar nu pe faptul că o prestație este sau nu calificată de o reglementare națională drept prestație de securitate socială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19920716">16 iulie 1992</DATE>, <NAME.CASE>Hughes</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑78/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:331">EU:C:1992:331</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În continuare, subliniem că, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru ca o prestație să nu intre în sfera <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>asistenț[ei] social[e] sau medical[e]<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/> în sensul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, ci să constituie o prestație de securitate socială acoperită de acest regulament, trebuie să fie îndeplinite două condiții cumulative. Este necesar, pe de o parte, ca prestația să se acorde beneficiarilor independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, pe baza unei situații definite de lege, și, pe de altă parte, să se refere la unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19971127">27 noiembrie 1997</DATE>, <NAME.CASE>Meints</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑57/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1997:564">EU:C:1997:564</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180725">25 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>A (Ajutor pentru o persoană cu handicap)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑679/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:601">EU:C:2018:601</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În ceea ce privește prima condiție, instanța de trimitere arată că îngrijirile medicale sunt garantate oricărei persoane cu reședința în Letonia care intră în sfera uneia dintre categoriile definite în mod obiectiv de Legea privind îngrijirile medicale pentru a fi înscrisă în registrul beneficiarilor de îngrijiri, fără ca vreo altă împrejurare personală să fie luată în considerare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Apreciem că asemenea caracteristici permit să se considere că prima condiție este îndeplinită.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Adăugăm că modul în care sunt finanțate prestațiile de îngrijiri medicale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>Instanța de trimitere precizează că, începând din 2018, prestațiile respective sunt finanțate atât prin cotizații obligatorii, cât și prin impozit.</P></NOTE> este lipsit de relevanță pentru calificarea unei prestații ca fiind o prestație de securitate socială în sensul acestui regulament<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19920716">16 iulie 1992</DATE>, <NAME.CASE>Hughes</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑78/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:331">EU:C:1992:331</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>În ceea ce privește a doua condiție, aceasta impune să se verifice dacă îngrijirile medicale precum cele prevăzute în Legea privind îngrijirile medicale se raportează la unul dintre riscurile menționate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, în speță la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>prestațiile de boală<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/> menționate la litera (a) a dispoziției în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Deși <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>prestațiile de boală<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/> nu sunt definite în Regulamentul nr. 883/2004, Curtea s‑a pronunțat totuși cu privire la acest aspect, statuând în special că intră în sfera noțiunii respective prestațiile care au ca scop esențial vindecarea bolnavului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea, în cadrul Regulamentului nr. 1408/71, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19721116">16 noiembrie 1972</DATE>, <NAME.CASE>Heinze</NAME.CASE> (<NO.CASE>14/72</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1972:98">EU:C:1972:98</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0008">8</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Or, reiese cu claritate din decizia de trimitere și chiar din titlul legii letone în discuție în litigiul principal că serviciile în domeniul sănătății în discuție în litigiul principal sunt îngrijiri medicale și, prin urmare, îngrijiri care urmăresc vindecarea bolilor.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În consecință, apreciem că serviciile publice de îngrijiri medicale, precum cele în discuție în litigiul principal, se raportează la riscul de boală menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 și că a doua condiție este de asemenea îndeplinită.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În aceste condiții, propunem Curții să răspundă la prima întrebare că prestațiile aferente serviciilor publice de îngrijiri medicale, precum cele în discuție în litigiul principal, care se acordă beneficiarilor, independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, pe baza unei situații definite de lege, intră nu în sfera noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>asistență socială sau medicală<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/> în sensul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, ci în cea a noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>prestații de boală<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Ținând seama de răspunsul propus la prima întrebare, considerăm că nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare, care este adresată doar în ipoteza în care prestații precum cele în discuție în litigiul principal nu ar intra sub incidența Regulamentului nr. 883/2004.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Propunem să se examineze a doua întrebare în raport cu a cincea și cu a șasea întrebare după examinarea celei de a patra întrebări.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a patra întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care refuză dreptul de a beneficia de prestații de îngrijiri medicale suportate de stat unui cetățean al Uniunii, precum A, care își exercită dreptul la liberă circulație părăsind statul membru de origine pentru a se stabili în alt stat membru, pentru motivul că nu exercită o activitate salariată sau o activitate independentă pe teritoriul acestuia din urmă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În această privință, subliniem de la bun început că articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004 prevede <HT TYPE="ITALIC">numai</HT> o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>normă conflictuală<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/> care vizează stabilirea legislației naționale aplicabile prestațiilor de securitate socială enumerate la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament, în speță prestațiile de boală<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea din <DATE ISO="20160614">14 iunie 2016</DATE>, Comisia/Regatul Unit (C‑308/14, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>Hotărârea Comisia/Regatul Unit<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:436">EU:C:2016:436</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și considerentele (3) și (4) ale Regulamentului nr. 883/2004.</P></NOTE>. Persoanele inactive din punct de vedere economic, precum A, care nu se încadrează la niciuna dintre literele (a)-(d) ale respectivului articol 11 alineatul (3), intră în domeniul de aplicare al literei (e) a dispoziției menționate, care constituie o categorie marginală și se află sub incidența legislației statului membru de reședință. Într‑o situație de tipul celei din litigiul principal, nu se contestă că, întrucât A își are reședința în Letonia, legea care îi este aplicabilă este legea letonă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Acest articol 11 alineatul (3) litera (e), la fel ca Regulamentul nr. 883/2004 în ansamblul său, urmărește astfel să evite aplicarea simultană a mai multor legislații naționale și să împiedice ca persoanele care intră în domeniul său de aplicare să fie private de protecție în materie de securitate socială din cauza lipsei unei legislații care le‑ar fi aplicabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130919">19 septembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Brey</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑140/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:565">EU:C:2013:565</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și punctul 64 din Hotărârea Comisia/Regatul Unit, precum și considerentul (15) al Regulamentului nr. 883/2004.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>În schimb, dispoziția respectivă nu armonizează condițiile de acordare a prestațiilor în materie de securitate socială, precum prestațiile aferente serviciilor de îngrijiri medicale. Acestea țin de responsabilitatea statelor membre care rămân competente să își definească politica de sănătate în conformitate cu articolul 168 alineatul (7) TFUE, să își organizeze sistemele de securitate socială și să stabilească, în legislațiile lor naționale, condițiile de acordare și, implicit, de refuz al prestațiilor în materie de securitate socială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090310">10 martie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Hartlauer</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑169/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:141">EU:C:2009:141</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090716">16 iulie 2009</DATE>, <NAME.CASE>von Chamier‑Glisczinski</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑208/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:455">EU:C:2009:455</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>La stabilirea condițiilor menționate, statele membre trebuie să respecte însă dreptul Uniunii, îndeosebi dreptul primar și principiul egalității de tratament consacrat în special la articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și la articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38, dar conținutul acestora nu este prevăzut de articolul 11 alineatul (3) litera (e) din regulamentul în cauză. Problema dacă condiții precum cele prevăzute de reglementarea națională în discuție în litigiul principal sunt conforme cu Tratatul FUE și cu actele din dreptul derivat face obiectul celei de a doua, a cincea și a șasea întrebări, pe care le examinăm în secțiunile care urmează.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Propunem să se răspundă la a patra întrebare că articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că permite numai să se stabilească legislația aplicabilă prestațiilor de boală, de tipul celor în discuție în litigiul principal, și nu privește condițiile de fond referitoare la nașterea unui drept la asemenea prestații. Această dispoziție nu permite, în sine, să se aprecieze conformitatea cu dreptul Uniunii a unei reglementări naționale care refuză dreptul de a beneficia de prestații de îngrijiri medicale suportate de stat unui cetățean al Uniunii, care își exercită dreptul la liberă circulație părăsindu‑și statul membru de origine în vederea stabilirii în alt stat membru, pentru motivul că el nu desfășoară o activitate salariată sau o activitate independentă pe teritoriul acestuia din urmă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la a doua, a cincea și a șasea întrebare preliminară</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Subliniem cu titlu introductiv că, potrivit deciziei de trimitere, în momentul în care A și‑a părăsit statul membru de origine pentru o durată nelimitată, el nu mai lucra acolo și nu mai era afiliat la sistemul său de securitate socială. Deși a căutat un loc de muncă în statul membru gazdă, el nu a intrat pe teritoriul său în principal în acest scop, ci pentru a se alătura soției și copiilor săi. Prin urmare, nu și‑a întemeiat dreptul de ședere în statul membru gazdă pe calitatea de lucrător. În plus, chiar dacă putea de asemenea să intre sub incidența dispozițiilor articolului 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2004/38, referitor la cetățenii Uniunii care rămân în statul membru gazdă după trecerea a trei luni de la intrarea lor în acest stat în căutarea unui loc de muncă, din decizia respectivă reiese că locuia în statul membru gazdă în calitate de persoană inactivă din punct de vedere economic la momentul introducerii cererii sale de afiliere la sistemul de securitate socială și că dreptul său de ședere se întemeia pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) și pe articolul 14 alineatul (2) din directiva menționată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea, cu privire la diferența dintre articolul 14 alineatul (4) litera (b) și articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2004/38, nota de subsol 43 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>În consecință, apreciem că prin intermediul celei de a doua, a cincea și a șasea întrebări, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și articolul 24 din Directiva 2004/38 coroborate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 14 alineatul (2) din această directivă trebuie interpretate în sensul că permit statelor membre, în calitatea lor de state membre gazdă, pentru a<?PAGE NO="13"?> evita o sarcină excesivă pentru echilibrul sistemului lor de securitate socială, să refuze afilierea la sistemul lor de securitate socială și acordarea beneficiului prestațiilor de îngrijiri medicale suportate de stat unor cetățeni ai Uniunii care, la momentul cererii lor de afiliere, sunt inactivi din punct de vedere economic, dar care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva în cauză, deși propriii lor resortisanții, aflați în aceeași situație, au dreptul la acestea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la această întrebare, vom examina concluziile desprinse din jurisprudența recentă a Curții cu privire la interacțiunea dintre Directiva 2004/38 și Regulamentul nr. 883/2004, în raport cu condiția de a dispune de suficiente resurse, înainte de a aplica aceste concluzii în cazul condiției de a deține o asigurare medicală completă. În cadrul examinării celei de a doua condiții, vom demonstra că un element esențial al analizei privește aspectul dacă afilierea la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă creează o sarcină excesivă pentru echilibrul financiar al acestuia din urmă.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Concluziile desprinse din jurisprudența recentă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>După cum reiese din modul său de redactare, articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>Egalitatea de tratament<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>, prevede că, în principiu, persoanele cărora li se aplică regulamentul beneficiază de aceleași prestații și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, ca și resortisanții acelui stat membru. Aceste prestații cuprind în special prestațiile de boală vizate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În ceea ce privește articolul 24 din Directiva 2004/38, intitulat de asemenea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>Egalitatea de tratament<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>, acesta prevede la alineatul (1) că cetățenii Uniunii care și‑au exercitat dreptul la liberă circulație și au reședința într‑un stat membru gazdă se bucură de egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru respectiv în domeniul de aplicare al tratatului. Acest drept se exercită sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute expres de tratat și de dreptul derivat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Cele două dispoziții constituie, în domenii specifice, cel al prestațiilor de securitate socială și cel al cetățeniei, expresia principiului nediscriminării consacrat în mod general la articolul 18 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Dano, punctul 61, și Hotărârea din <DATE ISO="20201006">6 octombrie 2020</DATE>, Jobcenter Krefeld (C‑181/19, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>Hotărârea Jobcenter Krefeld<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:794">EU:C:2020:794</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Referitor la articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38, Curtea a statuat că, în ceea ce privește accesul la prestații sociale, precum acordarea venitului minim garantat, care constituie o prestație socială de tip necontributiv în sensul articolului 70 din Regulamentul nr. 883/2004, un cetățean al Uniunii nu poate pretinde o egalitate de tratament cu resortisanții statului membru gazdă decât dacă șederea sa pe teritoriul acestui stat respectă condițiile Directivei 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea Hotărârea Dano, punctul 69.</P></NOTE>. În cazul unei șederi pentru o perioadă mai mare de trei luni, dar mai mică de cinci ani, a unui cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic, aceste condiții sunt precizate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată și prevăd că cetățeanul în cauză trebuie să dispună de suficiente resurse, precum și de o asigurare medicală completă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea în special punctele 71 și 73 din Hotărârea Dano, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160630">30 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>NA</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑115/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:487">EU:C:2016:487</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0076">76</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191002">2 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Bajratari</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑93/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:809">EU:C:2019:809</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din directivă, dreptul de ședere se păstrează numai în măsura în care<?PAGE NO="14"?> cetățeanul Uniunii continuă să îndeplinească aceste condiții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>A se vedea Hotărârea Dano, punctul 71.</P></NOTE>. Condițiile respective urmăresc să evite ca cetățeanul Uniunii să devină o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea Hotărârea Dano, punctul 71.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Curtea a precizat astfel existența unei legături între dreptul la egalitate de tratament în temeiul articolului 24 din Directiva 2004/38, care poate fi condiționat de respectarea articolelor 7 și 14 din această directivă, și dreptul la prestații sociale în conformitate cu Regulamentul nr. 883/2004. Dreptul la prestațiile menționate în condiții de egalitate cu resortisanții statului membru gazdă poate depinde astfel de existența unui drept de ședere legal în statul membru gazdă în concordanță cu condițiile specificate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva în cauză și de menținerea respectării acestor condiții pe tot parcursul șederii, potrivit articolului 14 alineatul (2) din aceeași directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Curtea a concluzionat de aici că articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă nu se opune unei reglementări care exclude de la beneficiul anumitor prestații prevăzute de Regulamentul nr. 883/2004 resortisanții altor state membre care nu beneficiază de un drept de ședere, în temeiul directivei menționate, în statul membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea Hotărârea Dano, punctul 82.</P></NOTE>. Curtea a precizat că aceeași concluzie se impune în ceea ce privește interpretarea articolului 4 din Regulamentul nr. 883/2004<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea Hotărârea Dano, punctul 83.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Considerațiile menționate, care își au originea în Hotărârea Brey<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130919">19 septembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Brey</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑140/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:565">EU:C:2013:565</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). A se vedea în special punctele 44 și 47 din această hotărâre, în care Curtea stabilește o legătură între dreptul la prestații sociale în temeiul Regulamentului nr. 883/2004 și legalitatea șederii în statul membru gazdă, care poate fi subordonată îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38.</P></NOTE>, au fost confirmate ulterior în Hotărârile Alimanovic<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Hotărârea Alimanovic, punctul 69.</P></NOTE>, García‑Nieto și alții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Hotărârea García‑Nieto, punctul 38.</P></NOTE> și Comisia/Regatul Unit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160614">14 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Regatul Unit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑308/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:436">EU:C:2016:436</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0068">68</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>În Hotărârea García‑Nieto, Curtea a precizat că, pentru a se determina dacă unui cetățean al Uniunii îi pot fi refuzate prestații de asistență socială, trebuie să se verifice mai întâi dacă se aplică principiul egalității de tratament amintit la articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38 și, prin urmare, dacă șederea pe teritoriul statului membru gazdă este legală în sensul directivei menționate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea García‑Nieto, punctul 40. Subliniem că, în ceea ce privește o persoană precum doamna Dano, ea avea reședința legală în statul membru gazdă, potrivit legislației acestuia din urmă. De altfel, ea obținuse un permis de ședere pe durată nelimitată pe teritoriul său (a se vedea punctul 36 din Hotărârea Dano) În schimb, în măsura în care nu dispunea de suficiente resurse în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, nu avea reședința legală acolo în sensul directivei respective.</P></NOTE>, iar apoi, dacă totuși situația persoanei în cauză nu intră în domeniul de aplicare al derogării avute în vedere la alineatul (2) al acestui articol 24<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea în acest sens punctul 43 din Hotărârea García‑Nieto.</P></NOTE>. Astfel, în temeiul derogării menționate, dreptul la egalitate de tratament cu resortisanții naționali poate fi refuzat în trei situații, și anume în cursul primelor trei luni de ședere în statul membru gazdă, în cursul perioadei care eventual depășește aceste trei luni și care corespunde căutării unui loc de muncă în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) litera (b) din această directivă și în ceea ce privește o cerere de ajutoare pentru studii formulată de anumite persoane aflate la studii, atât timp cât acestea nu au dobândit dreptul de ședere permanentă în statul membru respectiv.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Ca urmare a acestor hotărâri, putea subzista o îndoială legată de aspectul dacă considerațiile Curții referitoare la legătura dintre articolul 24 din Directiva 2004/38 și articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 priveau numai prestațiile sociale de tip necontributiv, precum venitul minim garantat, sau dacă ele se aplicau prestațiilor de securitate socială vizate de regulamentul menționat. Hotărârea Comisia/Regatul Unit precizează că aceste considerații se aplică în același mod în cazul prestațiilor de securitate socială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>În cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, Comisia susținuse că Directiva 2004/38 nu se aplica prestațiilor de securitate socială (a se vedea punctele 44 și 46 din hotărâre) După ce a precizat că prestațiile în discuție, și anume alocațiile familiale, erau prestații de securitate socială (punctul 61 din hotărâre), Curtea a aplicat directiva în cazul acestora din urmă (a se vedea punctele 66 și 68 din hotărâre) și a respins acțiunea prin care se urmărea să se statueze că Regatul Unit nu și‑a îndeplinit obligațiile întrucât a supus acordarea prestațiilor respective unei condiții privind șederea legală pe teritoriul său.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Deducem din această jurisprudență că condițiile precizate la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 se aplică de asemenea în ceea ce privește toate prestațiile de securitate socială și în special cele care intră sub incidența primei ramuri a securității sociale, menționată la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, și anume prestațiile de boală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Problema care se ridică în prezenta cauză este aceea dacă, odată îndeplinite aceste condiții, cetățeanul Uniunii beneficiază de egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru gazdă în domeniul dreptului la prestații de îngrijiri medicale suportate de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Subliniem că A îndeplinește cele două condiții de la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38. Din decizia de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea punctul 3.7 și punctul 20 al doilea paragraf din decizia de trimitere.</P></NOTE> reiese că niciuna dintre părți nu contestă că, la momentul în care a introdus cererea sale de afiliere la sistemul de securitate socială leton pentru a beneficia de asemenea prestații, A dispunea de suficiente resurse și de o asigurare medicală completă. În ceea ce privește cea din urmă condiție, s‑a precizat în ședința desfășurată în fața Curții că el a depus cererea în cauză la o societate privată de asigurări. Pe de altă parte, nu se contestă că el a continuat să îndeplinească cele două condiții în orice moment, după depunerea cererii sale de afiliere la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă. Un astfel de cetățean al Uniunii ar trebui, așadar, în principiu să beneficieze de egalitate de tratament în raport cu resortisanții naționali, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38, întrucât nu se încadrează în una dintre cele trei situații prevăzute la alineatul (2) al dispoziției respective și, prin urmare, să poată fi afiliat la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă în aceleași condiții ca resortisanții săi naționali<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea de asemenea punctul 84 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Aceasta ar presupune nu doar ca el să poată avea acces la prestațiile de îngrijiri de sănătate care intră sub incidența sistemului de sănătate publică, ci și ca prestațiile menționate să fie suportate de stat în aceleași condiții care sunt aplicabile resortisanților naționali<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>A se vedea prin comparație punctul 22 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Totuși, argumentația expusă la punctul precedent nu este de la sine înțeleasă, după cum reiese din observațiile guvernelor leton și spaniol, precum și ale Comisiei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Guvernul leton subliniază că condiția de a dispune de o asigurare medicală completă nu a fost inclusă din întâmplare, ci are un obiectiv determinat. După cum cerința privind resursele suficiente urmărește ca o persoană să se poată întreține în timpul șederii sale care depășește trei luni într‑un alt stat membru și ca acesta din urmă să nu trebuiască să îi acorde prestații de asistență socială sub forma unui minim vital, cerința referitoare la asigurarea medicală completă are de asemenea drept obiectiv ca persoana care nu exercită o activitate salariată sau o activitate independentă să își acopere ea însăși cheltuielile legate de sănătate și ca statul membru în cauză<?PAGE NO="16"?> să nu fie obligat să suporte astfel de cheltuieli. În opinia guvernului respectiv, nu se poate admite ca o persoană să invoce egalitatea de tratament prevăzută la articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38 pentru a beneficia de prestațiile de îngrijiri medicale suportate de stat, în timp ce, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată, ea trebuie să aibă o asigurare medicală completă pentru a obține dreptul de ședere legală în statul membru gazdă pentru o perioadă mai mare de trei luni.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Comisia consideră în mod similar, făcând trimitere la Hotărârea Dano<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Punctul 77 din hotărâre.</P></NOTE>, că refuzul statului membru gazdă de a acorda accesul la sistemul său de securitate socială unui cetățean al Uniunii, precum A, în condiții de egalitate cu propriii resortisanți care au reședința pe teritoriul său nu este decât o consecință inevitabilă a Directivei 2004/38, în speță a condiției de a deține o asigurare medicală completă, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Guvernul spaniol susține poziția guvernului leton și a Comisiei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Dacă rezumăm pozițiile lor, aceștia din urmă consideră că, din moment ce condiția de a deține suficiente resurse și o asigurare medicală completă trebuie să fie îndeplinită pentru a pretinde dreptul la egalitate de tratament în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38 coroborat cu articolele 7 și 14 din aceasta, dreptul menționat poate fi invocat numai pentru acordarea altor prestații decât cele care permit îndeplinirea condițiilor în discuție, în caz contrar acestea din urmă fiind golite de sens.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Altfel spus, dreptul la egalitate de tratament nu poate, potrivit guvernelor respective și Comisiei, să privească acordarea unui venit minim garantat sau afilierea la sistemul de sănătate publică al statului membru gazdă, care permit tocmai îndeplinirea condițiilor stabilite la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Înțelegem acest raționament. Considerăm, după cum vom demonstra, că respectiva condiție prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 privind deținerea unei asigurări medicale complete urmărește de fapt să evite ca un cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic să devină o sarcină excesivă pentru statul membru gazdă înainte de a fi dobândit un drept de ședere permanentă în conformitate cu articolul 16 din directiva menționată, altfel spus la finalul primilor cinci ani de ședere. Apreciem astfel că, în această perioadă, statul membru gazdă are dreptul, în principiu, să impună încheierea de către cetățeanul Uniunii, pe cheltuiala sa, a unei asigurări medicale care să acopere cheltuielile sale legate de sănătate în statul membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Amintim că libera circulație a cetățenilor Uniunii care sunt inactivi din punct de vedere economic poate fi limitată de dreptul derivat în conformitate cu articolul 21 TFUE, care prevede că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>[o]rice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>.</P></NOTE>. În consecință, în marea majoritate a cazurilor, statul membru are dreptul, în opinia noastră, să refuze afilierea cetățeanului în cauză la sistemul său de securitate socială.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Totuși, problema pe care Curtea trebuie să o soluționeze în speță este aceea dacă un stat membru poate <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>în toate împrejurările și în mod automat<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>A se vedea Hotărârea Jobcenter Krefeld, punctul 79, din care este preluată această expresie.</P></NOTE> să refuze afilierea unui cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic la sistemul său de securitate socială în aceleași condiții ca ale propriilor resortisanți. Subliniem că, chiar și pentru resortisanții naționali,<?PAGE NO="17"?> serviciile publice de îngrijiri medicale suportate de stat nu sunt în general <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>gratuite<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>. Ei contribuie la plata lor fie prin contribuții, fie prin impozit în funcție de modul de finanțare a sistemului de securitate socială stabilit de fiecare stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Problematica menționată se ridică în special în cazul unui cetățean al Uniunii care, deși îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, și‑a părăsit pentru o perioadă îndelungată statul membru de origine unde, pentru acest motiv, nu mai este afiliat la sistemul de securitate socială și care s‑a stabilit în scopul reîntregirii familiei într‑un alt stat membru în care și‑a mutat centrul tuturor intereselor sale, atât familiale, cât și personale și profesionale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Considerăm, în această privință, că trebuie adoptată o interpretare mai nuanțată decât cea propusă atât de guvernele leton și spaniol, cât și de Comisie, după cum ne invită să procedăm Hotărârea Jobcenter Krefeld, referitoare la condiția de a dispune de suficiente resurse. O asemenea abordare se impune și mai mult, în opinia noastră, în ceea ce privește condiția de a dispune de o asigurare medicală completă. Vom demonstra că refuzul sistematic de a permite resortisanților altor state membre inactivi din punct de vedere economic să beneficieze de prestații aferente serviciilor publice de îngrijiri medicale, în aceleași condiții ca resortisanților naționali, înainte ca aceștia să dobândească dreptul de ședere permanentă după cinci ani de ședere pe teritoriul statului membru gazdă, nu este susținut de modul de redactare a articolelor 7, 14 și 24 din Directiva 2004/38 și că este contrar obiectivului liberei circulații a cetățeanului Uniunii, precum și noțiunii înseși de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>cetățenie a Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>asigurare medicală completă<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> din perspectiva modului de redactare și a contextului articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Condiția referitoare la deținerea unei asigurări medicale complete figurează la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2004/38.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Arătăm mai întâi că Directiva 2004/38, în special la articolele 7, 14 și 24, nu prevede în mod expres că un stat membru poate refuza să afilieze un cetățean al Uniunii la sistemul său de securitate socială și, prin urmare, să îi acorde servicii publice de asigurări de sănătate pentru motivul că este inactiv din punct de vedere economic în perioada de ședere cu durata între trei luni și cinci ani de la sosirea sa în acest stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>În special, derogarea de la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38 nu prevede o astfel de limitare a dreptului la egalitate de tratament. Amintim că, potrivit Curții, întrucât este o derogare de la o libertate fundamentală, dispoziția respectivă trebuie să fie interpretată în mod strict. În plus, Curtea a stabilit recent domeniul său de aplicare în Hotărârea Jobcenter Krefeld<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>A se vedea punctul 60 și urm. din această hotărâre. Aceasta privește un cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic la momentul la care a depus o cerere de prestații de subzistență pentru el însuși și pentru copiii săi în statul membru gazdă în care a lucrat anterior. Întrucât și‑a pierdut calificarea drept lucrător, dar era în căutarea unui nou loc de muncă în statul membru respectiv, intra în domeniul de aplicare al articolului 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2004/38. De asemenea, avea un drept de ședere în statul membru gazdă întemeiat pe articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20110405">5 aprilie 2011</DATE> privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="141" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2011">JO 2011, L 141, p. 1</REF.DOC.OJ>), ca urmare a școlarizării copiilor săi în statul menționat și, prin urmare, a dreptului la egalitate de tratament în materie de asistență socială în raport cu resortisanții acestuia din urmă.</P></NOTE> subliniind, în primul rând, că aceasta nu se aplică decât în situațiile care intră sub incidența alineatului (1) al articolului 24 din Regulamentul nr. 883/2004 și, prin urmare, numai cetățenilor Uniunii al căror drept de ședere se întemeiază chiar pe directivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea Hotărârea Jobcenter Krefeld, punctul 65.</P></NOTE>. În al doilea rând, în ceea ce<?PAGE NO="18"?> privește aplicarea derogării în cazul unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, derogarea respectivă vizează persoanele care beneficiază de un drept de ședere întemeiat <HT TYPE="ITALIC">doar</HT> pe articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea Hotărârea Jobcenter Krefeld, punctele 69 și 70.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Rezultă că un cetățean al Uniunii precum A, care dispune de un drept de ședere întemeiat pe articolul 7 alineatul (1) litera (b), precum și pe articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2004/38, iar nu numai pe articolul 14 alineatul (4) litera (b) din această directivă, nu intră sub incidența derogării prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din directiva în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>Subliniem că, în timp ce <HT TYPE="ITALIC">articolul 14 alineatul (4) litera (b)</HT> din Directiva 2004/38 vizează persoanele care au reședința în statul membru gazdă în continuare după trecerea primelor trei luni de la sosirea lor în scopul căutării unui loc de muncă și nu au dreptul la prestații de asistență socială din partea acestui stat membru ca urmare a aplicării derogării prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din directiva respectivă, <HT TYPE="ITALIC">articolul 14 alineatul (2)</HT> din această directivă vizează alte persoane care au drept de ședere întemeiat pe articolul 7 din directiva menționată și continuă să îndeplinească condițiile acestei din urmă dispoziții și care, prin urmare, au în principiu dreptul la egalitate de tratament în raport cu resortisanții naționali, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din aceeași directivă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Observăm apoi că, contrar modului de redactare a acestui articol 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, care impune cetățeanului Uniunii condiția de a dispune de suficiente resurse <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>astfel încât să nu devină o <HT TYPE="ITALIC">sarcină</HT> pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>, legiuitorul Uniunii nu a stabilit o astfel de legătură între condiția de a deține asigurări medicale complete și existența unei asemenea sarcini. Astfel, legiuitorul a considerat că lipsa de resurse suficiente poate constitui o <HT TYPE="ITALIC">sarcină</HT> care poate justifica refuzul acordării de prestații sociale în condiții de egalitate cu resortisanții naționali<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Dano, punctul 77.</P></NOTE>. Dimpotrivă, în ceea ce privește asigurarea medicală completă, preocuparea legiuitorului a fost aceea de a evita ca un cetățean al Uniunii care locuiește într‑un stat membru gazdă să devină pentru acesta nu o simplă sarcină, ci o <HT TYPE="ITALIC">sarcină excesivă</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Dano, punctul 71.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Examinăm noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> în detaliu începând de la punctul 92 din prezentele concluzii. Deocamdată, vom sublinia pur și simplu că această calificare drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>excesivă<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> constituie o diferență semnificativă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>În sfârșit, referitor la domeniul de aplicare al noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>asigurare medicală completă<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>, subliniem că acesta nu este definit de Directiva 2004/38.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>În limbajul curent, termenul de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>asigurare<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> face referire la un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>contract prin care un asigurător garantează asiguratului, în schimbul unei prime sau al unei cotizații, plata unei sume convenite în cazul realizării unui risc determinat<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Definiție preluată din dicționarul <HT TYPE="ITALIC">Le Robert</HT>.</P></NOTE>. În speță, asigurarea medicală urmărește acoperirea riscurilor în materie de îngrijiri medicale. Termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>completă<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> privește întinderea riscurilor care trebuie să fie acoperite în statul membru gazdă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Directiva 2004/38 nu conține însă nicio precizare în legătură cu domeniul de aplicare al acestor termeni. În special, ea nu precizează dacă asigurarea medicală trebuie să fie privată sau publică. Guvernele care au intervenit în prezenta cauză și Comisia au pornit de la premisa că asigurarea aflată în discuție este o asigurare privată. Acest lucru nu reiese însă din termenii dispoziției. Nu se precizează nici dacă asigurarea trebuie să fie furnizată de un organism sau de o întreprindere din statul membru gazdă sau poate proveni de la un alt stat membru, în special de la statul membru de origine al cetățeanului Uniunii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Hotărârea Baumbast și R<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20020917">17 septembrie 2002</DATE> (C‑413/99, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>Hotărârea Baumbast<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:493">EU:C:2002:493</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) referitoare la Directiva 90/364, care a precedat Directiva 2004/38 și care conținea o obligație similară privind asigurările medicale.</P></NOTE>, precum și orientările Comisiei referitoare la aplicarea Directivei 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind orientări pentru o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38 [COM(2009) 313 final] (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>orientările referitoare la aplicarea Directivei 2004/38<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>).</P></NOTE> aduc câteva clarificări în această privință. Din această hotărâre reiese că respectivul cetățean al Uniunii, care pretindea un drept de ședere în statul membru gazdă în care își exercitase libertatea de circulație, în speță Regatul Unit, deținea asigurări medicale complete în statul membru de origine, Germania, acordate de sistemul de securitate socială al acestuia din urmă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Baumbast, punctul 89, precum și Concluziile avocatului general Geelhoed prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Baumbast</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑413/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:385">EU:C:2001:385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0116">116</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Această considerație este de altfel susținută de orientările menționate la nota precedentă, potrivit cărora asigurarea medicală poate rezulta din afilierea la sistemul de securitate socială al statului membru de origine al cetățeanului Uniunii. Comisia oferă exemplul pensionarilor care au dreptul la tratament medical din partea statelor membre care le plătesc pensia. Instituția în cauză menționează de asemenea situația în care legislația statului membru de origine acoperă prestațiile de îngrijiri medicale ale unui student care se deplasează în alt stat membru pentru studii, fără a‑și transfera însă acolo reședința în sensul Regulamentului nr. 1408/71, devenit Regulamentul nr. 883/2004.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Modul de asigurare nu pare, așadar, determinant. Ceea ce contează este deținerea unei asigurări de sănătate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Obligația de a fi acoperit de o asigurare de sănătate figurează în alte două dispoziții ale Directivei 2004/38, la articolul 12 alineatul (2) și la articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf. Obligația este formulată în mod puțin mai strict, în sensul că impune persoanelor interesate să dețină o asigurare medicală <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>completă<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> în statul membru gazdă, dar, ca și la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din directivă, modul de redactare este neutru în ceea ce privește modul de asigurare.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>De asemenea, contextul Directivei 2004/38 aduce o clarificare suplimentară. Arătăm că, potrivit considerentului (10) al acestei directive, condițiile stabilite la articolul 7 din directiva menționată urmăresc în special ca cetățenii în cauză ai Uniunii să nu devină o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> pentru sistemul de asistență socială din statul membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>Acest considerent reflectă al patrulea considerent al Directivei 90/364. A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111221">21 decembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Ziolkowski și Szeja</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑424/10 și C‑425/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:866">EU:C:2011:866</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Geneza dispoziției și orientările referitoare la aplicarea Directivei 2004/38 evidențiază de asemenea cât de important este pentru statele membre să se evite ca cetățeanul Uniunii inactiv din punct de vedere economic să devină o asemenea sarcină.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Preocuparea de ordin economic menționată exista deja în cele trei directive din 1990 care au precedat Directiva 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>A se vedea punctul 11 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, în special Directiva 90/364, și a urmat Raportului Comitetului ad‑hoc <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>Europa cetățenilor<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/> denumit <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>Raportul Adonnino<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/> din 1985<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>Raportul Adonnino, adresat Consiliului European de la Bruxelles la <DATE ISO="19850329">29</DATE> și <DATE ISO="19850330">30 martie 1985</DATE> (<HT TYPE="ITALIC">Bulletin des Communautés européennes</HT>, supliment nr. 7/85, p. 9 și 10). Acest raport a întocmit o serie de propuneri, la cererea șefilor de stat și de guvern în vederea consolidării drepturilor cetățenilor Uniunii, în special a dreptului de ședere. A se vedea de asemenea în acest sens Concluziile avocatului general La Pergola prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Kaba</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑356/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1999:470">EU:C:1999:470</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, nota de subsol 123), care se referă la raportul menționat.</P></NOTE>. Acesta din urmă a propus să se prevadă, pe lângă condiția de a dispune de suficiente resurse, aceea de a deține o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>asigurare adecvată pentru riscurile de boală<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> în scopul de a se facilita adoptarea Proiectului de directivă 90/364, care să prevadă un drept de ședere pentru cetățenii Uniunii inactivi din punct de vedere economic<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>A se vedea Propunerea de directivă a Consiliului privind dreptul de ședere [COM(89) 275 final (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="191" PAGE.FIRST="5" DATE.PUB="1989">JO 1989, C 191, p. 5</REF.DOC.OJ>)]. Arătăm că prima propunere privind dreptul de ședere generalizat datează de la sfârșitul anilor ’70. Aceasta nu menționa condiția de a deține o asigurare medicală. A se vedea Propunerea de directivă a Consiliului privind dreptul de ședere al resortisanților statelor membre pe teritoriul unui alt stat membru prezentată de Comisie la <DATE ISO="19790731">31 iulie 1979</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="207" PAGE.FIRST="14" DATE.PUB="1979">JO 1979, C 207, p. 14</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>În ceea ce privește orientările referitoare la aplicarea Directivei 2004/38, acestea arată că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>[o]rice asigurare, privată sau publică, contractată în statul membru gazdă sau în alt stat, este acceptabilă, în principiu, dacă oferă o [acoperire globală] și <HT TYPE="ITALIC">nu creează o sarcină asupra finanțelor statului membru gazdă</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Sublinierea noastră (a se vedea punctul 2.3.2 din orientările respective). Adăugăm că acestea din urmă nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dar pot fi un instrument de interpretare.</P></NOTE><QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Observăm de altfel că, în proiectul său de revizuire a Regulamentului nr. 883/2004 prin care se urmărește luarea în considerare a jurisprudenței Curții, Comisia a propus ca cetățenii Uniunii să aibă acces la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă dacă au acolo reședința obișnuită, contribuind în mod proporțional la un sistem de asigurări de sănătate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>A se vedea Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20161213">13 decembrie 2016</DATE> de modificare a Regulamentului nr. 883/2004 și a Regulamentul (CE) nr. 987/2009 și de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 883/2004 [COM(2016) 815 final], în special articolul 1 alineatul (3) din această propunere.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Din considerațiile care precedă reiese că asigurarea medicală completă poate să fie privată sau publică și să rezulte din afilierea la sistemul de securitate socială al unui stat membru, în special al statului membru de origine al cetățeanului Uniunii, precum în cauza în care a fost pronunțată Hotărârea Baumbast, dar și al statului membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>Observăm că, în ședința desfășurată în această cauză, ca răspuns la o întrebare a Curții privind posibilitatea afilierii voluntare la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă, Comisia a arătat că, în cazul în care statul membru gazdă prevede posibilitatea accesului la sistemul său de sănătate publică prin intermediul unei contribuții, care să nu fie doar simbolică, această cale trebuie urmată pentru ca cetățeanul Uniunii inactiv care și‑a exercitat dreptul la liberă circulație să nu fie obligat să încheie o asigurare privată.</P></NOTE>. Considerăm că, în lipsa unor precizări în Directiva 2004/38 în legătură cu noțiunea de asigurări medicale complete, condiția de a deține asemenea asigurări trebuie înțeleasă ca fiind obligația de a deține asigurări complete în materie de îngrijiri medicale, oricare ar fi originea acestora și modul eventual de afiliere. În opinia noastră, menționarea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>asigurări[lor] medicale complete<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/> drept condiție pentru șederea legală a unui cetățean al Uniunii în conformitate cu Directiva 2004/38 nu poate împiedica, în sine, existența dreptului cetățeanului Uniunii inactiv din punct de vedere economic de a fi afiliat la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă. Mai este necesar ca o astfel de afiliere să creeze o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/> pentru echilibrul financiar al statului membru gazdă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Or, după cum vom demonstra în continuare, această consecință nu este automată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>În Hotărârea Baumbast, Curtea a subliniat că dreptul de liberă circulație și ședere a fost extins de Tratatul FUE la <HT TYPE="ITALIC">orice</HT> cetățean al Uniunii, indiferent dacă desfășoară sau nu o activitate economică, amintind totodată că acest drept este supus limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate pentru aplicarea lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Baumbast, punctele 81-85. A se vedea de asemenea nota de subsol 38 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Curtea a arătat că limitările respective se întemeiază pe ideea că exercitarea dreptului de ședere al cetățenilor Uniunii poate fi subordonată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>intereselor legitime<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/> ale statelor membre, printre care se află și acela ca beneficiarii dreptului menționat să nu devină o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>sarcină excesivă pentru finanțele publice ale statului membru gazdă<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>A se vedea Hotărârea Baumbast, punctul 90.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Curtea a adăugat că aceste limitări și condiții trebuie aplicate cu respectarea limitelor impuse de dreptul Uniunii și în conformitate cu principiul proporționalității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>A se vedea Hotărârea Baumbast, punctul 91.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="21"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>În această privință, observăm că articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2004/38 prevede că recurgerea de către un cetățean al Uniunii la sistemul de asistență socială nu conduce în mod automat la luarea unei măsuri de expulzare. Dispoziția respectivă reflectă aprecierea Curții din Hotărârea Grzelczyk<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20010920">20 septembrie 2001</DATE> (C‑184/99, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>Hotărârea Grzelczyk<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:458">EU:C:2001:458</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> potrivit căreia simplul fapt că o persoană aflată la studii solicită să beneficieze de un venit minim în statul membru gazdă nu poate conduce în mod automat la pierderea dreptului său de ședere și la refuzul de a‑i acorda prestația socială solicitată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Grzelczyk, punctele 44 și 45.</P></NOTE>. Deducem de aici că acordarea unei asemenea prestații sociale nu constituie întotdeauna o sarcină excesivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Când devine o sarcină excesivă?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> a fost aplicată în special în Hotărârile García‑Nieto, Alimanovic și Dano și precizată în Hotărârea Jobcenter Krefeld [secțiunea a)]. Ea a făcut totodată obiectul unei examinări în cadrul unor cauze în care situația cetățeanului Uniunii prezenta o legătură de integrare cu statul membru gazdă [secțiunea b)]. Deși cauzele aflate la baza hotărârilor menționate în secțiunea a) nu permiteau examinarea individuală a situației cetățenilor în cauză, o asemenea examinare este necesară într‑o cauză precum litigiul principal [secțiunea c)].</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/> în sensul Hotărârilor García‑Nieto, Alimanovic și Dano, astfel cum a fost precizată în Hotărârea Jobcenter Krefeld</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>În Hotărârea Jobcenter Krefeld, Curtea s‑a preocupat să clarifice că o persoană precum reclamantul din cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre nu constituia o sarcină excesivă pentru sistemul de securitate socială al statului membru gazdă, făcând distincție între situația sa și cea a doamnei García‑Nieto, a domnului Alimanovic și a doamnei Dano, și anume a cetățenilor Uniunii vizați în fiecare dintre hotărârile cu aceleași nume.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>Spre deosebire de doamna García‑Nieto, cetățeanul Uniunii în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Jobcenter Krefeld, tată de familie și fost salariat în statul membru gazdă, nu solicita o prestație socială pentru primele trei luni de ședere ale sale pe teritoriul statului respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>Spre deosebire de domnul Alimanovic, acest cetățean al Uniunii nici nu pretindea o astfel de prestație prin invocarea unui drept de ședere pentru o perioadă mai lungă decât aceste prime trei luni, întemeiată numai pe căutarea unui loc de muncă în statul membru gazdă, întrucât deținea un drept de ședere autonom pe baza articolului 10 din Regulamentul nr. 492/2011.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>În sfârșit, spre deosebire de doamna Dano, respectivul cetățean al Uniunii nu intrase pe teritoriul statului membru gazdă fără loc de muncă și fără suficiente resurse numai pentru a beneficia acolo de prestațiile de asistență socială acordate de acesta din urmă propriilor resortisanți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>În consecință și chiar în condițiile în care solicita o prestație pentru subzistență, cetățeanul Uniunii în cauză nu trebuia considerat ca fiind o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>Amintim totuși, după cum am arătat la nota de subsol 40 din prezentele concluzii, că această persoană își întemeia dreptul de ședere în statul membru gazdă pe Regulamentul nr. 492/2011, ca urmare a faptului că lucrase anterior acolo, iar copiii săi erau școlarizați în statul respectiv.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="22"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Aceste considerații sunt relevante pentru un cetățean al Uniunii precum A, din moment ce situația sa se distinge de asemenea în mod clar de cea a doamnei García Nieto, a domnului Alimanovic și a doamnei Dano.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>Astfel, cererea sa nu privește primele trei luni de la intrarea sa în statul membru gazdă, ci o perioadă ulterioară acestora. Dreptul său de ședere nu se întemeiază numai pe căutarea unui loc de muncă în statul membru gazdă în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2004/38, întrucât este cert că are reședința legală în statul membru gazdă în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă. În sfârșit, spre deosebire de doamna Dano, A nu a intrat pe teritoriul statului membru gazdă pentru a obține prestații de asistență socială din partea acestui stat membru sau pentru îngrijiri medicale gratuite. În timp ce doamna Dano nu lucrase niciodată și nu încerca să obțină un loc de muncă în statul membru gazdă, A a lucrat deja în Italia și a căutat un loc de muncă în Letonia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>După cum am arătat la punctul 22 din prezentele concluzii, el a găsit un loc de muncă în Letonia în anul 2018. Vom arăta că această împrejurare nu afectează cu nimic interesul său de a exercita acțiunea și, prin urmare, admisibilitatea întrebărilor preliminare, care de altfel nu a fost invocată. Instanța de trimitere subliniază ea însăși, pe de o parte, că decizia de respingere a cererii de afiliere a putut fi afectată de nelegalitate, ceea ce conferă dreptul de exercitare a acțiunii. Pe de altă parte, dacă raportul juridic de muncă ar înceta, prin constatarea nelegalității s‑ar evita ca autorul acestei decizii să adopte o nouă decizie similară în privința sa (a se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130528">28 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Abdulrahim/Consiliul și Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑239/12 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:331">EU:C:2013:331</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>Astfel de constatări permit, în opinia noastră, înlăturarea riscului ca un cetățean al Uniunii, precum A, să constituie o sarcină excesivă în sensul celor trei cazuri analizate anterior de Curte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>De asemenea, departe de a se comporta ca un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>turist social<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/>, expresie utilizată pentru caracterizarea comportamentului doamnei Dano, A a dezvoltat legături speciale cu statul membru gazdă, care, în conformitate cu jurisprudența Curții, implică anumite consecințe în ceea ce privește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>. Pe acestea le examinăm în secțiunea următoare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/> examinată din perspectiva legăturii de integrare cu statul membru gazdă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Curtea a trebuit să examineze relevanța pe care o putea avea legătura de integrare a unui cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic cu un stat membru gazdă pentru dreptul acestui cetățean la prestații de asistență socială în aceleași condiții ca resortisanții naționali. Jurisprudența Curții s‑a dezvoltat în special în cadrul cauzelor privind persoane aflate la studii, inactive din punct de vedere economic, care își desfășoară studiile în statul membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020711">11 iulie 2002</DATE>, <NAME.CASE>D’Hoop</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑224/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:432">EU:C:2002:432</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="20050315">15 martie 2005</DATE>, Bidar (C‑209/03, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>Hotărârea Bidar<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:169">EU:C:2005:169</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071023">23 octombrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Morgan și Bucher</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑11/06 și C‑12/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:626">EU:C:2007:626</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081118">18 noiembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Förster</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑158/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:630">EU:C:2008:630</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121025">25 octombrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Prete</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑367/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:668">EU:C:2012:668</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130718">18 iulie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Prinz și Seeberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑523/11 și C‑585/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:524">EU:C:2013:524</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Thiele Meneses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑220/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:683">EU:C:2013:683</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150226">26 februarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Martens</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑359/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:118">EU:C:2015:118</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180725">25 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>A (Ajutor pentru o persoană cu handicap)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑679/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:601">EU:C:2018:601</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>Curtea a examinat astfel în Hotărârea Bidar<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>Punctul 56 din acea hotărâre.</P></NOTE> aspectul dacă acordarea de ajutoare financiare unor persoane aflate la studii sub forma unor burse de întreținere destinate să le ajute cu cheltuielile vieții cotidiene era de natură să constituie o sarcină excesivă susceptibilă să aibă consecințe asupra nivelului global al ajutorului care poate fi acordat de acest stat.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="23"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>Curtea a statuat în hotărârea respectivă că, pentru evitarea unui astfel de efect, este legitim ca un stat membru să nu acorde un asemenea ajutor decât persoanelor aflate la studii care au demonstrat un anumit grad de integrare în societatea statului în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>A se vedea Hotărârea Bidar, punctul 57.</P></NOTE>. Ea a considerat ca fiind relevant faptul că cetățeanul Uniunii a stabilit o legătură reală cu societatea acestui stat prin faptul că avea reședința legală acolo și că a efectuat o parte importantă a studiilor secundare pe teritoriul acestuia. Curtea a statuat că o reglementare națională care împiedică un astfel de cetățean să își urmeze studiile universitare în statul membru gazdă în aceleași condiții ca resortisanții naționali în ceea ce privește ajutoarele financiare, fără a ține seama de gradul de integrare reală a acestui cetățean în societatea statului menționat, nu este justificată de obiectivul legitim pe care reglementarea în discuție urmărește să îl garanteze<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>A se vedea Hotărârea Bidar, punctele 61 și 63.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>În Hotărârea Förster<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081118">18 noiembrie 2008</DATE> (<NO.CASE>C‑158/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:630">EU:C:2008:630</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ulterioară Hotărârii Bidar, Curtea a statuat totuși, întemeindu‑se pe dispozițiile Directivei 2004/38, că un stat membru poate considera ca fiind justificat să nu acorde un astfel de ajutor de întreținere unor studenți proveniți din alte state membre care locuiesc pe teritoriul acestuia pentru efectuarea studiilor, atât timp cât ei nu au locuit pe teritoriul statului respectiv timp de cinci ani. Subliniem însă că Directiva 2004/38 conține o dispoziție expresă în acest sens la articolul 24 alineatul (2).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>În consecință, în lipsa unei dispoziții exprese care să permită derogarea de la dreptul la egalitate de tratament în cazul unei cereri de afiliere la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă, apreciem că jurisprudența Curții în materie de legătură reală de integrare cu societatea statului membru gazdă și noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/> este pertinentă în cadrul prezentei cauze<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>Subliniem că în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180725">25 iulie 2018</DATE>, <NAME.CASE>A (Ajutor pentru o persoană cu handicap)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑679/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:601">EU:C:2018:601</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0071">71</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Curtea a statuat că existența unei legături reale și suficiente cu statul membru în cauză vizează garantarea echilibrului financiar al sistemului de securitate socială, permițând acestuia din urmă să se asigure că sarcina economică ce corespunde plății acestei prestații nu devine nerezonabilă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>Această legătură reală de integrare în statul membru gazdă, care trebuie să fie demonstrată, se poate întemeia pe o serie de indicii precum contextul familial și statornicirea familiei în statul membru respectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110721">21 iulie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Stewart</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑503/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:500">EU:C:2011:500</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0100">100</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, existența unor legături sociale sau economice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Thiele Meneses</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑220/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:683">EU:C:2013:683</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> ori a unor legături personale, precum căsătoria cu un resortisant al statului membru în cauză și locuirea în mod obișnuit pe teritoriul acestuia din urmă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121025">25 octombrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Prete</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑367/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:668">EU:C:2012:668</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, sau chiar a încadrării în muncă pe teritoriul menționat a membrilor familiei de care depinde cetățeanul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150226">26 februarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Martens</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑359/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:118">EU:C:2015:118</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>Amintim că legătura reală de integrare nu trebuie să fie stabilită în mod uniform, ci ar trebui să se stabilească în funcție de elementele constitutive ale prestației în cauză, în special caracterul și finalitatea acesteia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121004">4 octombrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Austria</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑75/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:605">EU:C:2012:605</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În ceea ce privește afilierea la sistemul de securitate socială, statele membre pot considera, în opinia noastră, că legătura de integrare definită în special prin reședința obișnuită a persoanei interesate în statul membru gazdă este demonstrată numai după o perioadă<?PAGE NO="24"?> rezonabilă de ședere în acest stat membru, cu condiția ca aceasta să nu depășească ceea ce este necesar pentru a se asigura că persoana interesată și‑a transferat centrul intereselor către acesta din urmă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P>A se vedea în acest sens prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040323">23 martie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Collins</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑138/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:172">EU:C:2004:172</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0073">73</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>Or, în cazul unui cetățean al Uniunii, precum A, amintim că nu se contestă faptul că și‑a părăsit statul membru de origine, Italia, în vederea stabilirii sale pentru o perioadă nelimitată lângă soția sa și copiii lor minori în Letonia și că, potrivit formulării utilizate chiar de către instanța de trimitere, a transferat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>centrul intereselor sale<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/> în acest stat membru, cu care a stabilit <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>legături personale strânse<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="201D" ID="QE0073"/>. Reiese astfel, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, că are o legătură de integrare reală cu societatea statului membru respectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>Prin urmare, consecințele care este necesar să fie deduse din existența unei astfel de legături de integrare trebuie să mai fie apreciate ținând seama de faptul că sectorul sănătății publice prezintă particularități care sunt recunoscute de Tratatul FUE și reflectate în jurisprudența Curții. Aceasta din urmă a statuat în mod constant că protecția sănătății publice se numără printre motivele imperative de interes general care pot să justifice, în temeiul articolului 52 TFUE, restricții privind libertatea de stabilire<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090310">10 martie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Hartlauer</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑169/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:141">EU:C:2009:141</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și libera prestare a serviciilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980428">28 aprilie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Kohll</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑158/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:171">EU:C:1998:171</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Același lucru este valabil în ceea ce privește libertatea de circulație și de ședere a unui cetățean al Uniunii, în temeiul articolului 27 din Directiva 2004/38. Derogarea menționată acoperă mai precis două obiective, cel de menținere a unui serviciu medical sau spitalicesc de calitate, echilibrat și accesibil tuturor și cel de prevenire a unui <HT TYPE="ITALIC">risc de atingere gravă a echilibrului financiar al sistemului de securitate socială</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090310">10 martie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Hartlauer</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑169/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:141">EU:C:2009:141</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060516">16 mai 2006</DATE>, <NAME.CASE>Watts</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑372/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:325">EU:C:2006:325</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0103">103</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0104">104</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>Din perspectiva considerațiilor precedente, apreciem că, din moment ce un cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic, care prezintă o legătură reală de integrare în statul membru gazdă și care dispune de suficiente resurse, contribuie financiar la sistemul de securitate socială al statului membru respectiv în mod egal cu resortisanții naționali, fie prin contribuții, atunci când sistemul se bazează pe un mecanism de asigurare, fie prin impozit, în cazul unui sistem național de sănătate precum cel care era în vigoare în Letonia în 2016<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>A se vedea, cu privire la diferitele moduri de finanțare a sistemelor de securitate socială ale statelor membre, Mantu, S., și Minderhoud, P., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0074" REF.END="QE0074"/>Exploring the Links between Residence and Social Rights for Economically Inactive EU Citizens<QUOT.END REF.START="QS0074" CODE="201D" ID="QE0074"/>, <HT TYPE="ITALIC">European Journal of Migration and Law</HT>, 2019, vol. 21, nr. 3, p. 313-337, în special punctul 2.3.</P></NOTE>, afilierea sa la acest sistem în aceleași condiții ca și resortisanții naționali nu ar trebui, în principiu, să creeze un risc de atingere gravă a echilibrului financiar al acestuia din urmă sau chiar să constituie o sarcină excesivă. Revine însă fiecărui stat membru sarcina de a verifica acest aspect.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>Astfel, nu se poate exclude ca un cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic care se află în aceeași situație ca un resortisant al statului membru gazdă să nu fie constrâns nici la plata impozitului, nici a contribuțiilor la sistemul de securitate socială sau să fie constrâns la aceasta doar în mod simbolic. Apreciem că, în acest caz, dacă reiese că afilierea cetățeanului Uniunii în aceleași condiții ca resortisanții naționali Uniunii poate crea riscul de a se aduce o atingere gravă echilibrului financiar al statului membru gazdă, acesta din urmă nu este obligat să acorde un tratament egal cetățeanului respectiv. Existența unui astfel de risc ar trebui totuși să fie verificată pe baza unor date obiective, detaliate și exprimate cifric<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>A se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100413">13 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Bressol și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑73/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:181">EU:C:2010:181</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0071">71</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="25"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0124"><NO.P>124.</NO.P><TXT>În asemenea împrejurări, apreciem că nimic nu se opune ca statul membru gazdă să instituie un sistem de contribuții suplimentare sau, în lipsa acestuia, în cazul unui sistem național de sănătate bazat pe impozit, ca statul membru respectiv să solicite cetățeanului Uniunii să își mențină asigurarea medicală completă privată în schimbul afilierii sale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>Într‑o astfel de situație, nimic nu împiedică statele membre să prevadă în legislația lor o dispoziție care să oblige societățile de asigurare să includă în contracte o clauză care vizează rambursarea direct către stat a cheltuielilor pentru sănătate efectuate în favoarea cetățeanului Uniunii, pentru a evita ca acesta să devină o sarcină excesivă. De asemenea, atunci când stabilesc nivelul contribuțiilor suplimentare sau obligația de a menține o asigurare medicală completă privată, statele membre ar trebui să se asigure însă, în concordanță cu principiul proporționalității, că cetățeanul respectiv poate îndeplini cerințele în cauză și, prin urmare, că sumele necesare nu fac imposibilă sau excesiv de dificilă îndeplinirea acestora din urmă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0125"><NO.P>125.</NO.P><TXT>Considerăm astfel, în lumina analizei care precedă, că cetățeanul Uniunii inactiv din punct de vedere economic care dispune de suficiente resurse și prezintă o legătură reală de integrare în statul membru gazdă poate, dacă este cazul, să beneficieze de afilierea la sistemul de securitate socială al acestui stat membru, chiar înainte de a fi găsit un loc de muncă sau o activitate independentă în statul membru respectiv sau de a fi dobândit un drept de ședere permanentă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2004/38<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0084"><P>Rezultă de aici că nu se poate exclude ca un asemenea cetățean al Uniunii, care a încheiat inițial o asigurare medicală completă privată, pentru a îndeplini condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, să poată, sub rezerva situației descrise la punctul 124 din prezentele concluzii, să renunțe la asigurarea menționată, afilierea la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă substituindu‑se atunci acesteia din urmă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0126"><NO.P>126.</NO.P><TXT>Rezultă de aici că refuzul automat și în orice împrejurări de a afilia un cetățean al Uniunii, precum A, la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă și de a‑i permite să beneficieze de prestațiile aferente serviciilor publice de îngrijiri medicale în aceleași condiții ca și resortisanții naționali nu este, în opinia noastră, în concordanță cu articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 14 alineatul (2) din această directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0127"><NO.P>127.</NO.P><TXT>Considerația menționată nu este repusă în discuție de împrejurarea că situația unui astfel de cetățean al Uniunii necesită o examinare individuală pentru a se verifica dacă acesta este bine integrat în statul membru gazdă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">c)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la necesitatea unei examinări individuale a situației cetățeanului Uniunii pentru a se stabili dacă acesta constituie o sarcină excesivă</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0128"><NO.P>128.</NO.P><TXT>Amintim că examinarea de la caz la caz a situației cetățeanului Uniunii, pentru a se stabili dacă acesta poate pretinde o prestație socială în condiții de egalitate cu resortisanții naționali, trebuie efectuată în numeroase situații pentru a nu se aduce atingere dreptului său la libertatea de circulație și de ședere. Aceasta este în special situația unui student precum domnul Grzelczyk, care solicită un minim pentru a trăi și în cazul căruia este necesar să se verifice dacă nevoia sa este temporară<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0085"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea Grzelczyk, punctul 44.</P></NOTE>. De asemenea, aceasta este și situația unui cetățean al Uniunii, precum domnul Baumbast, în cazul căruia examinarea situației impune să se verifice diferiți parametri, printre care aspectul dacă a fost anterior în sarcina statului membru gazdă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0129"><NO.P>129.</NO.P><TXT>În Hotărârile Alimanovic și García‑Nieto, Curtea a statuat desigur că tipul de cauze în care au fost pronunțate hotărârile menționate și Hotărârea Dano nu permit examinarea individuală a situației persoanelor interesate pentru a se aprecia dacă ele constituie o sarcină excesivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0086"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea García‑Nieto, punctul 46, și Hotărârea Alimanovic, punctul 62.</P></NOTE>. Curtea a subliniat că ajutorul acordat <HT TYPE="ITALIC">unui singur</HT> solicitant poate fi cu greu calificat drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0075" REF.END="QE0075"/>sarcină<?PAGE NO="26"?> excesivă<QUOT.END REF.START="QS0075" CODE="201D" ID="QE0075"/> pentru un stat membru, în sensul articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2004/38, și că trebuia în mod necesar să se țină seama de acumularea tuturor cererilor individuale care i‑ar fi adresate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0087"><P>A se vedea Hotărârea García‑Nieto, punctul 50. Curtea a arătat astfel că Directiva 2004/38, stabilind un sistem gradual de menținere a statutului de lucrător, care urmărește securizarea dreptului de ședere și a accesului la prestații sociale, ia în considerare ea însăși diferiți factori ce caracterizează situația individuală a fiecărui solicitant al unei prestații sociale (a se vedea Hotărârea García‑Nieto, punctul 47, și Hotărârea Alimanovic, punctul 60).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0130"><NO.P>130.</NO.P><TXT>Rezultă implicit din aceste considerații că, privite în ansamblu, situațiile aflate la baza acestui tip de cauze trebuie considerate ca fiind o sarcină excesivă și că statele membre în cauză nu sunt obligate să acorde prestațiile sociale solicitate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0131"><NO.P>131.</NO.P><TXT>Astfel, faptul că situația fiecăreia dintre persoanele respective, privită individual, nu constituie o sarcină excesivă, nu este determinant. În cazul în care situația lor corespunde unuia dintre cazurile prevăzute în mod expres de legiuitor, în special la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38, precum în cauzele care au stat la baza Hotărârii García‑Nieto și a Hotărârii Alimanovic, sau privește o persoană care, precum doamna Dano, și‑a exercitat libertatea de circulație cu unicul scop de a beneficia de prestațiile sociale ale statului membru gazdă, astfel de cereri trebuie considerate ca fiind de natură să genereze o sarcină excesivă pentru echilibrul financiar al statului membru gazdă, iar acesta din urmă nu este obligat să le aprobe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0132"><NO.P>132.</NO.P><TXT>În schimb, în ceea ce privește situația unei persoane precum A, care nu corespunde cazurilor menționate, considerăm că se impune soluția contrară. Este necesară examinarea situației individuale a persoanei interesate pentru a se verifica dacă este bine integrată în statul membru gazdă, în special dacă este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0076" REF.END="QE0076"/>rezidentă în mod obișnuit<QUOT.END REF.START="QS0076" CODE="201D" ID="QE0076"/> acolo în sensul Regulamentului nr. 883/2004 și, prin urmare, dacă poate fi afiliată la sistemul său de securitate socială în aceleași condiții ca resortisanții naționali, cu condiția să nu se încadreze în situația descrisă la punctele 123 și 124 din prezentele concluzii. Printre elementele relevante se află în special cele enumerate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0088"><P>Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20090916">16 septembrie 2009</DATE> de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="284" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 284, p. 1</REF.DOC.OJ>). A se vedea de asemenea elementele menționate la punctul 118 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, precum situația sa familială, caracterul permanent al situației sale locative, statul membru în care se consideră că are reședința fiscală sau motivele care l‑au determinat pe acest cetățean să se mute.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0133"><NO.P>133.</NO.P><TXT>Analiza care precedă, referitoare la noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0077" REF.END="QE0077"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0077" CODE="201D" ID="QE0077"/>, este aplicabilă în același mod în contextul interpretării Regulamentului nr. 883/2004.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">4.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la consecințele noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0078" REF.END="QE0078"/>sarcină excesivă<QUOT.END REF.START="QS0078" CODE="201D" ID="QE0078"/> în ceea ce privește interpretarea Regulamentului nr. 883/2004</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0134"><NO.P>134.</NO.P><TXT>După cum reiese din decizia de trimitere, instanțele letone au considerat că legea statului membru de reședință, în speță legea letonă, era aplicabilă în temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0135"><NO.P>135.</NO.P><TXT>Această lege poate defini întinderea prestațiilor de boală acoperite de statul membru și condițiile care trebuie îndeplinite pentru a pretinde prestațiile respective. După cum am arătat la punctul 53 din prezentele concluzii, statele membre sunt competente să își organizeze sistemul de securitate socială și, prin urmare, să stabilească întinderea prestațiilor oferite, precum și condițiile de acordare a drepturilor la prestațiile menționate. Rezultă de aici că deplasarea cetățeanului<?PAGE NO="27"?> Uniunii poate, în funcție de caz, să fie mai mult sau mai puțin avantajoasă sau dezavantajoasă pentru el, în funcție de combinarea reglementărilor naționale aplicabile în temeiul Regulamentului nr. 883/2004<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0089"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090716">16 iulie 2009</DATE>, <NAME.CASE>von Chamier‑Glisczinski</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑208/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:455">EU:C:2009:455</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0085">85</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Este posibil chiar ca această deplasare să implice pierderea totală, pentru o perioadă, a anumitor drepturi, printre altele în materie de pensii. Observăm că, într‑o asemenea situație, Curtea a subliniat însă în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190919">19 septembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>van den Berg și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑95/18 și C‑96/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:767">EU:C:2019:767</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0065">65</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), că este deosebit de recomandabil, pentru evitarea unei astfel de pierderi, ca statele membre să recurgă la posibilitatea pe care le‑o oferă Regulamentul nr. 883/2004 de a prevedea, de comun acord, excepții de la principiul unicității legislației aplicabile.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0136"><NO.P>136.</NO.P><TXT>Totuși, în prezenta cauză problema nu este aceea dacă cetățeanului Uniunii care și‑a exercitat libertatea de circulație i se pot acorda prestații mai restrânse decât cele de care ar fi putut beneficia în statul membru de origine, ci dacă i se poate refuza beneficiul oricărei prestații de îngrijiri medicale suportate de stat, cu excepția îngrijirilor urgente și a îngrijirilor medicale obstetrice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0137"><NO.P>137.</NO.P><TXT>După cum am amintit la punctul 52 din prezentele concluzii, obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 883/2004, îndeosebi la articolul 11 alineatul (3) litera (e) din acesta, este în special acela de a evita ca persoanele care intră în domeniul de aplicare al regulamentului să fie lipsite de protecție în materie de securitate socială pentru motivul că nu există nicio legislație care să le fie aplicabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0090"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190508">8 mai 2019</DATE>, <NAME.CASE>Inspecteur van de Belastingdienst</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑631/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:381">EU:C:2019:381</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0138"><NO.P>138.</NO.P><TXT>Într‑o situație precum cea a lui A, cetățeanul Uniunii nu mai este afiliat în statul membru de origine, întrucât și‑a încetat acolo activitatea profesională și și‑a mutat reședința în alt stat membru<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0091"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200305">5 martie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Pensionsversicherungsanstalt (Prestație pentru reabilitare)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑135/19</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:177">EU:C:2020:177</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Desemnarea legii statului membru de reședință urmărește în principiu evitarea lipsirii sale de orice afiliere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0092"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190508">8 mai 2019</DATE>, <NAME.CASE>Inspecteur van de Belastingdienst</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑631/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:381">EU:C:2019:381</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0139"><NO.P>139.</NO.P><TXT>Curtea a statuat astfel că, într‑o situație care este reglementată de articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004 și, în consecință, de legea statului membru de reședință al persoanei în cauză, aplicarea acestei legi nu poate fi repusă în discuție de împrejurarea potrivit căreia unele state membre ar supune afilierea persoanei în cauză la sistemul de securitate socială național condiției ca aceasta să desfășoare o activitate salariată pe teritoriul lor, astfel încât, dacă persoana în cauză nu îndeplinește condiția menționată, ar putea să nu fie afiliată la un sistem de securitate socială și să fie lipsită de protecție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0093"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190508">8 mai 2019</DATE>, <NAME.CASE>Inspecteur van de Belastingdienst</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑631/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:381">EU:C:2019:381</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0140"><NO.P>140.</NO.P><TXT>Curtea a precizat că, deși revine legislației fiecărui stat membru sarcina de a stabili condițiile existenței dreptului de afiliere la un sistem de securitate socială, totuși, statele membre sunt obligate, la impunerea acestor condiții, să respecte dispozițiile dreptului Uniunii în vigoare. Potrivit unei jurisprudențe constante, condițiile existenței dreptului de a se afilia la un regim de securitate socială nu pot avea ca efect să excludă din domeniul de aplicare al legislației în cauză persoanele cărora, potrivit Regulamentului nr. 883/2004, le este aplicabilă această legislație<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0094"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190508">8 mai 2019</DATE>, <NAME.CASE>Inspecteur van de Belastingdienst</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑631/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:381">EU:C:2019:381</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="28"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0141"><NO.P>141.</NO.P><TXT>În această privință, pentru a se stabili dacă condițiile prevăzute de o reglementare națională precum Legea privind îngrijirile medicale sunt în concordanță cu Regulamentul nr. 883/2004, este necesar, având în vedere legătura dintre articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și articolul 24 din Directiva 2004/38, să se țină seama de interpretarea articolului 24 din această directivă și în special de rezultatul la care ajungem la punctele 125 și 126 din prezentele concluzii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0142"><NO.P>142.</NO.P><TXT>Rezultă de aici că nici condiția privind exercitarea unei activități salariate sau independente pe teritoriul statului membru gazdă, precum cea prevăzută de Legea privind îngrijirile medicale, impusă <HT TYPE="ITALIC">numai</HT> resortisanților celorlalte state membre, iar aceasta în orice împrejurări, atât timp cât nu au dobândit un drept de ședere permanentă în statul membru gazdă, nu este în concordanță cu dreptul la egalitate de tratament prevăzut la articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0143"><NO.P>143.</NO.P><TXT>În plus, constatăm că această diferență de tratament nu corespunde obiectivului Regulamentului nr. 883/2004 de a facilita libera circulație a tuturor cetățenilor Uniunii. Astfel, spre deosebire de Regulamentul nr. 1408/71, aflat în vigoare anterior, care nu privea decât lucrătorii salariați și independenți, precum și membrii familiilor lor, Regulamentul nr. 883/2004 se aplică în prezent tuturor cetățenilor Uniunii, inclusiv persoanelor inactive din punct de vedere economic și, așadar, fără loc de muncă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0095"><P>A se vedea în acest sens considerentul (42) al Regulamentului nr. 883/2004.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0144"><NO.P>144.</NO.P><TXT>Din analiza care precedă rezultă că legea statului membru gazdă nu poate refuza în mod automat și în orice împrejurări unui cetățean al Uniunii, care și‑a transferat centrul intereselor pe teritoriul statului membru respectiv și care prezintă o legătură reală de integrare cu acesta, orice drept de afiliere pentru simplul motiv că nu desfășoară o activitate salariată sau o activitate independentă pe teritoriul său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0145"><NO.P>145.</NO.P><TXT>În ceea ce privește în special un cetățean al Uniunii, precum A, care se mută în alt stat membru pentru reîntregirea familiei, a considera că acesta și‑ar pierde toate drepturile la securitate socială în materie de sănătate atât timp cât nu a locuit acolo timp de cinci ani sau nu a găsit acolo un loc de muncă sau o activitate independentă nu este în conformitate, în opinia noastră, cu dreptul la liberă circulație al cetățeanului Uniunii garantat la articolul 21 TFUE și concretizat prin Directiva 2004/38 și prin Regulamentul nr. 883/2004 și nici cu însăși noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0079" REF.END="QE0079"/>cetățenie a Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0079" CODE="201D" ID="QE0079"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">5.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la obiectivul liberei circulații a cetățeanului Uniunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0146"><NO.P>146.</NO.P><TXT>Dreptul la liberă circulație se exprimă prin posibilitatea cetățeanului Uniunii de a se deplasa temporar într‑un alt stat membru decât statul membru de origine în scopuri legate de muncă, de studii sau de recreere. Acest drept îl include însă și pe cel de a se stabili într‑un alt stat membru pe termen lung și de a‑și construi viața acolo. Această din urmă alegere, inerentă libertății de circulație, implică opțiunea de a se integra pe deplin în societatea statului membru gazdă și de a fi tratat acolo ca propriii resortisanți.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="29"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0147"><NO.P>147.</NO.P><TXT>Dacă un cetățean al Uniunii, precum A, demonstrează în mod satisfăcător autorităților statului membru gazdă că și‑a transferat centrul intereselor în acesta din urmă, astfel încât prezintă o legătură reală de integrare cu teritoriul statului respectiv, s‑ar aduce atingere libertății sale de circulație, după cum subliniază instanța de trimitere, dacă nu ar putea fi afiliat la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă în aceleași condiții ca și resortisanții săi<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0096"><P>Sub rezerva situației menționate la punctele 123 și 124 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0148"><NO.P>148.</NO.P><TXT>Amintim că dreptul la securitate socială este un principiu fundamental stabilit la articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la fel ca dreptul la protecția sănătății, stabilit la articolul 35 din cuprinsul său.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0149"><NO.P>149.</NO.P><TXT>Imposibilitatea de a fi astfel afiliat, deși cetățeanul Uniunii nu mai face parte din sistemul de securitate socială din statul membru de origine, tocmai ca urmare a alegerii sale de viață de a părăsi acest din urmă stat și de a se stabili pe termen lung într‑un alt stat membru, ar putea să priveze persoana interesată de o protecție fundamentală.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0150"><NO.P>150.</NO.P><TXT>În decizia sa de trimitere, Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă) subliniază că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0080" REF.END="QE0080"/>ar fi inadmisibil ca o persoană să fie astfel exclusă din sistemul de securitate socială al tuturor statelor membre ale Uniunii în cauză<QUOT.END REF.START="QS0080" CODE="201D" ID="QE0080"/> pentru simplul fapt că și‑a exercitat dreptul la liberă circulație. Suntem de acord cu acest punct de vedere și considerăm că excluderea menționată ar constitui o atingere adusă esenței statutului de cetățean al Uniunii, care a devenit statutul fundamental al resortisanților statelor membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0097"><P>A se vedea Hotărârea Grzelczyk, punctul 31.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0151"><NO.P>151.</NO.P><TXT>Asemenea instanței de trimitere, apreciem că o astfel de excludere din sistemul de securitate socială nu este în concordanță cu obiectivul Uniunii privind asigurarea liberei circulații a persoanelor pe teritoriul său și consolidarea integrării europene<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0098"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181210">10 decembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Wightman și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑621/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:999">EU:C:2018:999</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a subliniat obiectivul tratatelor de a crea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0081" REF.END="QE0081"/>o uniune tot mai profundă între popoarele Europei<QUOT.END REF.START="QS0081" CODE="201D" ID="QE0081"/>.</P></NOTE> printr‑o solidaritate sporită între statele membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0099"><P>A se vedea al șaselea considerent al Tratatului UE.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0152"><NO.P>152.</NO.P><TXT>Împrejurarea că, chiar dacă ar aduce o contribuție financiară la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă, cetățeanul Uniunii inactiv din punct de vedere economic ar beneficia de un sistem creat de acest stat membru în principal pentru propriii resortisanți și bazat pe un mecanism de solidaritate prevăzut pentru aceștia din urmă nu poate infirma această analiză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0153"><NO.P>153.</NO.P><TXT>Subliniem că dreptul Uniunii se întemeiază pe valori ale solidarității care au fost și mai mult consolidate după crearea cetățeniei Uniunii și care sunt aplicabile în mod special într‑o situație precum cea din litigiul principal.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0154"><NO.P>154.</NO.P><TXT>Considerăm astfel că refuzul sistematic al posibilității afilierii unei persoane precum A la sistemul de securitate socială al statului membru gazdă pentru motivul că, la momentul cererii sale de afiliere, aceasta este fără ocupație nu este susținut nici de modul de redactare a Directivei 2004/38, nici a Regulamentului nr. 883/2004 și nu corespunde obiectivului liberei circulații garantat de aceste două texte din dreptul derivat și nici celui al autorilor tratatelor înscris în special la articolul 21 TFUE.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="30"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0155"><NO.P>155.</NO.P><TXT>Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să statueze că articolul 21 TFUE, articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 și articolul 24 din Directiva 2004/38 coroborate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 14 alineatul (2) din această directivă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, în cazul unui cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată și care, întrucât și‑a transferat centrul tuturor intereselor într‑un stat membru gazdă, demonstrează o legătură reală de integrare cu acesta, permite statului menționat să îi refuze în mod automat și în orice împrejurări afilierea la sistemul său de securitate socială și acordarea beneficiului prestațiilor de îngrijiri medicale suportate de stat, în aceleași condiții ca resortisanților naționali, pentru motivul că nu desfășoară o activitate salariată sau o activitate independentă pe teritoriul său.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0156"><NO.P>156.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă, Letonia) după cum urmează:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Prestații aferente serviciilor publice de îngrijiri medicale, precum cele în discuție în litigiul principal, care se acordă beneficiarilor, independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, pe baza unei situații definite de lege nu intră în sfera noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0082" REF.END="QE0082"/>asistență socială sau medicală<QUOT.END REF.START="QS0082" CODE="201D" ID="QE0082"/> în sensul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1372/2013 al Comisiei din <DATE ISO="20131219">19 decembrie 2013</DATE>, ci în cea a noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0083" REF.END="QE0083"/>prestații de boală<QUOT.END REF.START="QS0083" CODE="201D" ID="QE0083"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din acest regulament.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1372/2013, permite numai să se stabilească legislația aplicabilă prestațiilor de boală de tipul celor în discuție în litigiul principal și nu privește condițiile de fond care permit să se pretindă asemenea prestații. Această dispoziție nu permite, în sine, să se aprecieze conformitatea cu dreptul Uniunii a unei reglementări naționale care refuză dreptul de a beneficia de prestații de îngrijiri medicale suportate de stat unui cetățean al Uniunii care își exercită dreptul la libertatea de circulație părăsindu‑și statul membru de origine în vederea stabilirii în alt stat membru, pentru motivul că nu desfășoară o activitate salariată sau o activitate independentă pe teritoriul acestuia din urmă.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Articolul 21 TFUE, articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1372/2013, precum și articolul 24 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE coroborate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 14 alineatul (2) din această directivă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, în cazul unui cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată și care, întrucât și‑a transferat centrul tuturor intereselor într‑un stat membru gazdă, demonstrează o legătură reală de integrare cu acesta, permite statului menționat să îi refuze în mod automat și<?PAGE NO="31"?> în orice împrejurări afilierea la sistemul său de securitate socială și acordarea beneficiului prestațiilor de îngrijiri medicale suportate de stat, în aceleași condiții ca resortisanților naționali, pentru motivul că nu desfășoară o activitate salariată sau o activitate independentă pe teritoriul său.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>