–

pentru KA, de S. Domaradzki, adwokat;

–

pentru Bundesamt für Güterverkehr, de A. Marquardt, în calitate de agent;

–

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de P. Garofoli, avvocato dello Stato;

–

pentru Comisia Europeană, de T. Scharf și C. Vrignon, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (JO 2009, L 300, p. 72).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între reclamantul din acțiunea principală, KA, pe de o parte, și Bundesamt für Güterverkehr (Oficiul Federal pentru Transportul de Mărfuri, Germania, denumit în continuare „BAG”), pe de altă parte, în legătură cu aplicarea unei amenzi pentru încălcarea dispozițiilor referitoare la operațiunile de cabotaj.

Cadrul juridic

3

Considerentele (13) și (15) ale Regulamentului nr. 1072/2009 au următorul cuprins:

4

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede:

5

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Definiții”, prevede:

6

Capitolul II din același regulament, intitulat „Transportul internațional”, cuprinde articolul 3 din acesta, care prevede:

7

Articolul 4 din Regulamentul nr. 1072/2009, intitulat „Licența comunitară”, care figurează de asemenea în capitolul II din acesta, are următorul cuprins:

8

Capitolul III din acest regulament, intitulat „Cabotajul”, cuprinde articolul 8, care prevede:

Litigiul principal și întrebarea preliminară

9

Reclamantul din litigiul principal este proprietarul unei întreprinderi cu sediul în Polonia, care fabrică ambalaje din lemn și efectuează transporturi de mărfuri. Această întreprindere deține o licență comunitară.

10

La 10 iulie 2018, un camion înmatriculat în Polonia, care aparținea reclamantului din litigiul principal, a făcut obiectul unui control rutier în timp ce transporta hârtie și carton de la un punct de încărcare situat la Krostitz (Germania) până la un punct de descărcare situat în Schwedt‑sur‑Oder (Germania). S-a constatat, așadar, că efectua o operațiune de cabotaj atestată prin documentele adecvate, și anume un aviz de expediție, o comandă de transport și un tichet de cântar.

11

Cu ocazia acestui control rutier, o scrisoare de trăsură denumită „CMR” („Cargo Movement Requirement”) a fost prezentată pentru a justifica faptul că operațiunea de cabotaj în cauză era consecutivă unui transport internațional dintr‑un alt stat membru în statul membru gazdă, în sensul articolului 8 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1072/2009. Din documentul astfel prezentat reiese că, în aceeași zi, camionul în discuție transportase de la uzina întreprinderii care aparținea reclamantului din litigiul principal, situată în Polonia, mărfuri fabricate și vândute de această întreprindere unui client situat în Freital (Germania).

12

La 9 octombrie 2018, reclamantul din litigiul principal, în calitate de proprietar al firmei de transport, a fost ascultat de BAG. Acesta a declarat că operațiunea de cabotaj, care fusese efectuată pe drumul de întoarcere spre Polonia, era autorizată în temeiul articolului 8 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1072/2009, întrucât era consecutivă unui transport internațional, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din acest regulament.

13

BAG a considerat că articolul 1 alineatul (5) litera (d) și articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1072/2009 nu puteau fi combinate. În opinia sa, dacă un operator de transport care a efectuat un transport internațional de mărfuri în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din acest regulament, dintr‑un stat membru către un alt stat membru ar fi autorizat să efectueze o operațiune de cabotaj ca urmare a acestui transport internațional, în temeiul articolului 8 alineatul (2) din acesta, acest lucru ar face dificil sau chiar imposibil controlul de către autoritățile competente al respectării dispozițiilor referitoare la operațiunile de cabotaj, întrucât operatorul de transport care efectuează un transport internațional de mărfuri în nume propriu nu este supus condiției de a deține o licență comunitară și nici prezentării probelor enumerate la articolul 8 alineatul (3) din regulamentul menționat.

14

În consecință, prin Decizia din 30 octombrie 2018, BAG a aplicat reclamantului din litigiul principal o amendă în cuantum de 1 250 de euro pentru încălcarea reglementării referitoare la operațiunile de cabotaj.

15

Reclamantul din litigiul principal a formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața instanței de trimitere.

16

Această instanță apreciază că soluționarea litigiului cu care este sesizată depinde de aspectul dacă un operator de transport care, conform articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009, a efectuat un transport internațional de mărfuri dintr‑un stat membru către un alt stat membru este autorizat să efectueze operațiuni de cabotaj consecutive acestui transport internațional pe teritoriul acestui din urmă stat membru, în temeiul articolului 8 din acest regulament. Ea ridică în special problema dacă un astfel de transport internațional constituie un transport internațional, în sensul articolului 8 alineatul (2) din regulamentul menționat. În opinia sa, această problemă nu pare să fie tratată uniform în statele membre, în special în Polonia și în Germania.

17

În aceste condiții, Amtsgericht Köln (Tribunalul Districtual din Köln) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la admisibilitate

18

Reclamantul din litigiul principal contestă admisibilitatea cererii de decizie preliminară, susținând că interpretarea dreptului Uniunii astfel solicitată nu este necesară pentru soluționarea litigiului principal și că, în orice caz, Curtea nu ar dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebarea care îi este adresată.

19

În această privință trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, revine numai instanțelor naționale sesizate cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată competența să aprecieze, în raport cu particularitățile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate au ca obiect interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe. Rezultă că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Respingerea de către Curte a unei cereri adresate de o instanță națională nu poate fi înlăturată, astfel, decât atunci când este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea ori cu obiectul litigiului principal sau atunci când problema este de natură ipotetică ori Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2013, Melloni, C‑399/11, EU:C:2013:107, punctele 28 și 29, precum și jurisprudența citată).

20

Or, în speță, nu este evident că interpretarea articolului 1 alineatul (5) litera (d) și a articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1072/2009 solicitată de instanța de trimitere nu are nicio legătură cu realitatea ori cu obiectul litigiului principal, că privește o problemă de natură ipotetică sau că Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebarea care îi este adresată. Dimpotrivă, din cererea de decizie preliminară rezultă că instanța de trimitere exprimă, motivând aceasta, îndoieli cu privire la interpretarea care trebuie dată dispozițiilor de drept al Uniunii vizate și furnizează în această privință o expunere detaliată a faptelor.

21

În consecință, cererea de decizie preliminară trebuie declarată admisibilă.

Cu privire la fond

22

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, dacă este cazul, incumbă Curții obligația să reformuleze întrebările care îi sunt adresate. Astfel, misiunea Curții este de a interpreta toate dispozițiile de drept al Uniunii care sunt necesare instanțelor naționale pentru a statua în cauzele cu care sunt sesizate, chiar dacă respectivele dispoziții nu sunt expres indicate în întrebările adresate de aceste instanțe (Hotărârea din 28 iunie 2018, Crespo Rey, C‑2/17, EU:C:2018:511, punctul 40 și jurisprudența citată).

23

În consecință, chiar dacă, pe plan formal, instanța de trimitere și‑a limitat întrebarea doar la interpretarea articolului 8 alineatul (2) și a articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009, o astfel de împrejurare nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare a dreptului Uniunii care pot fi utile pentru judecarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă respectiva instanță s‑a referit sau nu la aceste elemente în enunțul întrebărilor sale. În această privință, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța de trimitere și în special din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului (Hotărârea din 28 iunie 2018, Crespo Rey, C‑2/17, EU:C:2018:511, punctul 41 și jurisprudența citată).

24

În speță, din cererea de decizie preliminară reiese că instanța de trimitere urmărește să afle dacă un operator de transport care a efectuat un transport internațional de mărfuri în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009, dintr‑un stat membru către un alt stat membru este autorizat să realizeze operațiuni de cabotaj consecutive acestui transport internațional pe teritoriul acestui din urmă stat membru, în temeiul articolului 8 din acest regulament.

25

În plus, însuși reclamantul din litigiul principal recunoaște că, înainte de a fi utilizat pentru efectuarea operațiunii de cabotaj care a făcut obiectul unui control rutier, camionul său a transportat mărfuri fabricate și vândute de acesta de la uzina sa situată în Polonia către întreprinderea clientului care le‑a cumpărat, situată în Germania, fapt necontestat. Va reveni însă instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă un astfel de transport constituie un transport internațional de mărfuri în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) punctele (i)-(v) din Regulamentul nr. 1072/2009, în special în ceea ce privește cerința prevăzută la punctul (v), care privește caracterul accesoriu al acestui transport în cadrul ansamblului activităților întreprinderii.

26

Având în vedere considerațiile care precedă, întrebarea adresată trebuie înțeleasă în sensul că urmărește în esență să stabilească dacă Regulamentul nr. 1072/2009 trebuie interpretat în sensul că un operator de transport rutier de mărfuri care efectuează un transport internațional de mărfuri în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din acest regulament, dintr‑un stat membru în alt stat membru este autorizat să efectueze operațiuni de cabotaj consecutive acestui transport internațional pe teritoriul acestui din urmă stat membru, în temeiul articolului 8 din regulamentul menționat, și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ce condiții.

27

În această privință trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 1 alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 1072/2009, acesta se aplică transportului internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț pentru deplasările efectuate pe teritoriul Uniunii, precum și operațiunilor de cabotaj care, în conformitate cu articolul 2 punctul 6 din acest regulament, se definesc ca „transport național contra cost în numele unui terț efectuat temporar într‑un stat membru gazdă”.

28

Regulamentul nr. 1072/2009 prevede, în capitolul II, normele care reglementează transportul internațional. Capitolul II cuprinde articolul 3 din acest regulament, care prevede principiul general potrivit căruia „[t]ransportul internațional se efectuează în baza deținerii unei licențe comunitare, care este însoțită, în cazul în care conducătorul auto este cetățean al unei țări terțe, de un atestat de conducător auto”.

29

Articolul 1 alineatul (5) literele (a)-(e) din Regulamentul nr. 1072/2009 prevede însă că, în cadrul anumitor tipuri de transport, operatorii de transport rutier de mărfuri nu sunt supuși cerinței unei licențe comunitare și sunt scutiți de orice autorizație de transport. Acesta este cazul transporturilor poștale efectuate în cadrul unui serviciu universal [articolul 1 alineatul (5) litera (a) din acest regulament], al transporturilor de vehicule deteriorate sau care sunt în pană [articolul 1 alineatul (5) litera (b) din regulamentul menționat], al transporturilor de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depășește 3,5 tone [articolul 1 alineatul (5) litera (c) din același regulament] și al transporturilor de mărfuri cu autovehicule efectuate în nume propriu [articolul 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009] sau al transporturilor de medicamente, aparate și echipamente medicale, precum și ale altor articole necesare în cazul situațiilor de urgență, în special în cazul catastrofelor naturale [articolul 1 alineatul (5) litera (e), din Regulamentul nr. 1072/2009].

30

Din coroborarea acestor dispoziții reiese că transporturile internaționale de mărfuri efectuate în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009, nu sunt supuse cerințelor prevăzute la articolul 3 din acesta.

31

Capitolul III din Regulamentul nr. 1072/2009, intitulat „Cabotajul”, prevede normele referitoare la operațiunile de cabotaj. Acest capitol III cuprinde, printre altele, articolul 8 din acest regulament, intitulat „Principiu general”, care stabilește normele generale aplicabile operațiunilor de cabotaj.

32

Trebuie arătat că articolul 8 prevede norme distincte în ceea ce privește admiterea la operațiunile de cabotaj, după cum acestea sunt consecutive unui transport internațional de mărfuri contra cost efectuat în numele unui terț sau al unui transport rutier internațional de mărfuri efectuat în nume propriu.

33

Astfel, pe de o parte, articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1072/2009 enunță principiul general potrivit căruia „[o]rice operator de transport rutier de mărfuri care efectuează operațiuni contra cost în numele unui terț, titular al unei licențe comunitare și al cărui conducător auto, dacă este cetățean al unei țări terțe, deține un atestat de conducător auto are dreptul, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul capitol, să efectueze operațiuni de cabotaj.”

34

Rezultă că operatorii de transport care au efectuat un transport rutier internațional de mărfuri în numele unui terț dintr‑un stat membru către un alt stat membru sunt autorizați să realizeze pe teritoriul acestui din urmă stat membru operațiuni de cabotaj consecutive acestui transport internațional dacă respectă cerințele prevăzute la articolul 3 din Regulamentul nr. 1072/2009.

35

Pe de altă parte, articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1072/2009 prevede că permisiunea de a efectua operațiuni de cabotaj, în cadrul tipurilor de transporturi vizate la articolul 1 alineatul (5) litera (d), este nelimitată.

36

În măsura în care, astfel cum s‑a amintit la punctul 27 din prezenta hotărâre, noțiunea „operațiune de cabotaj” este definită, în sensul Regulamentului nr. 1072/2009, drept „transporturi naționale în numele unui terț”, articolul 8 alineatul (6) din acest regulament nu poate viza operațiunile de cabotaj efectuate în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din regulamentul menționat, contrar celor susținute de BAG, de guvernul italian și de Comisia Europeană în observațiile lor scrise.

37

Articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1072/2009 trebuie în realitate să fie interpretat în sensul că instituie o derogare de la principiul general prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din acest regulament.

38

Astfel, conform articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009, transporturile internaționale de mărfuri efectuate în nume propriu nu sunt, după cum s‑a arătat la punctul 30 din prezenta hotărâre, supuse cerințelor prevăzute la articolul 3 din acest regulament.

39

Prin urmare, din coroborarea articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009 cu articolul 8 alineatul (6) din acesta reiese că operatorii de transport care au efectuat un transport rutier internațional de mărfuri dintr‑un stat membru în alt stat membru sunt admiși să realizeze pe teritoriul acestui din urmă stat membru operațiuni de cabotaj fără a fi supuși cerințelor prevăzute la articolul 3 și la articolul 8 alineatul (1) din acest regulament.

40

Trebuie să se considere, așadar, că un operator de transport rutier de mărfuri pe care efectuează un transport internațional de mărfuri în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009, dintr‑un stat membru într‑un alt stat membru este autorizat, conform articolului 8 alineatul (6) din acest regulament, să efectueze operațiuni de cabotaj consecutive acestui transport internațional pe teritoriul acestui din urmă stat membru, fără a fi supus cerințelor prevăzute la articolul 3 și la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat.

41

În ceea ce privește modalitățile referitoare la aceste operațiuni de cabotaj, trebuie subliniat că articolul 8 alineatele (2)-(5) din Regulamentul nr. 1072/2009 stabilește condițiile în care operatorii de transport le pot efectua.

42

În temeiul articolului 8 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1072/2009, „[o]peratorilor de transport rutier de mărfuri menționați la alineatul (1) li se permite să efectueze, cu același vehicul sau, în cazul unei combinații cuplate, cu autovehiculul aceluiași vehicul, până la trei operațiuni de cabotaj consecutive unui transport internațional dintr‑un alt stat membru sau dintr‑o țară terță în statul membru gazdă, odată ce au fost livrate mărfurile transportate în cursul transportului internațional care îl are pe acesta ca destinație”. În plus, această dispoziție precizează că, „[î]n cursul unei operațiuni de cabotaj, ultima descărcare înainte de părăsirea statului membru gazdă are loc în termen de șapte zile de la ultima descărcare a mărfurilor introduse în statul membru gazdă în cadrul operațiunii de transport internațional care îl are pe acesta ca destinație”.

43

Articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1072/2009 prevede că, „[î]n termenul menționat la primul paragraf, operatorii de transport rutier de mărfuri pot efectua în orice stat membru unele sau toate operațiunile de cabotaj permise în temeiul primului paragraf, cu condiția limitării la o singură operațiune de cabotaj pe stat membru în termen de trei zile de la intrarea fără încărcătură pe teritoriul statului membru respectiv”.

44

Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1072/2009 prevede că „[s]erviciile naționale de transport rutier de mărfuri efectuate în statul membru gazdă de către un operator de transport rutier de mărfuri nerezident”, și anume operațiunile de cabotaj, se consideră conforme cu acest regulament „numai dacă operatorul de transport rutier de mărfuri poate prezenta dovezi clare privind transportul internațional care îl are pe acesta ca destinație și privind fiecare dintre operațiunile consecutive desfășurate”.

45

Aceste probe, care sunt enumerate la articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf literele (a)-(g) din Regulamentul nr. 1072/2009, cuprind următoarele elemente pentru fiecare operațiune: numele, adresa și semnătura expeditorului [articolul 8 alineatul (3) litera (a) din acest regulament], numele, adresa și semnătura operatorului de transport rutier de mărfuri [articolul 8 alineatul (3) litera (b) din regulamentul menționat], numele și adresa destinatarului, precum și semnătura acestuia și data livrării, odată ce mărfurile au fost livrate [articolul 8 alineatul (3) litera (c) din același regulament], locul și data preluării mărfurilor și locul prevăzut pentru livrare [articolul 8 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009], descrierea curentă a naturii mărfii și modul de ambalare, precum și, în cazul mărfurilor periculoase, descrierea general recunoscută a acestora și numărul de colete, marcajele specifice și numerele acestora [articolul 8 alineatul (3) litera (e) din acest regulament], greutatea brută a mărfurilor sau cantitatea de mărfuri altfel exprimată [articolul 8 alineatul (3) litera (f) din regulamentul menționat], precum și numerele de înmatriculare ale autovehiculului și remorcii [articolul 8 alineatul (3) litera (g) din același regulament].

46

Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1072/2009 prevede că nu este necesar niciun alt document suplimentar pentru a face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la acest articol.

47

Trebuie arătat că, deși articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1072/2009 face referire la „operatorii de transport rutier de mărfuri menționați la alineatul (1)” al acestui articol 8 și că, astfel cum s‑a arătat la punctul 37 din prezenta hotărâre, articolul 8 alineatul (1) din acest regulament nu este aplicabil operatorilor de transport care au efectuat un transport internațional de mărfuri în nume propriu, această împrejurare nu poate repune în discuție faptul că modalitățile referitoare la operațiunile de cabotaj prevăzute la articolul 8 alineatele (2)-(4) din același regulament sunt aplicabile tuturor operațiunilor de cabotaj, acestea fiind prin definiție efectuate în numele unui terț, fără să aibă importanță împrejurarea că acestea sunt consecutive unui transport internațional de mărfuri efectuat în numele unui terț sau unui transport internațional de mărfuri efectuat în nume propriu.

48

Astfel, după cum atestă utilizarea termenilor „are dreptul, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul capitol” sau chiar a expresiei „[p]ermisiunea de a efectua operațiuni de cabotaj” la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1072/2009 și, respectiv, la articolul 8 alineatul (6) din acesta, dispozițiile respective reglementează numai permisiunea de a efectua operațiuni de cabotaj.

49

În plus, deși, la fel ca transporturile internaționale de mărfuri în nume propriu, nici transporturile rutiere de mărfuri în numele unui terț prevăzute la articolul 1 alineatul (5) literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 1072/2009 nu sunt supuse cerințelor prevăzute la articolul 3 din acest regulament, totuși, conform articolului 8 alineatul (5) din același regulament, operatorii de transport sunt autorizați să efectueze operațiuni de cabotaj de aceeași natură sau operațiuni de cabotaj de același tip sau operațiuni de cabotaj cu vehicule din aceeași categorie, sub rezerva respectării condițiilor stabilite în capitolul III din regulamentul menționat. Prin urmare, aceste operațiuni de cabotaj sunt, în orice caz, supuse condițiilor prevăzute la articolul 8 alineatele (2)-(4) din Regulamentul nr. 1072/2009.

50

În consecință, modalitățile referitoare la operațiunile de cabotaj prevăzute la articolul 8 alineatele (2)-(4) din Regulamentul nr. 1072/2009 se aplică nu numai operațiunilor de cabotaj consecutive unui transport internațional de mărfuri în numele unui terț, ci și operațiunilor de cabotaj consecutive unui transport internațional de mărfuri în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009.

51

Numai o asemenea interpretare este confirmată de obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 1072/2009. Într‑adevăr, faptul de a supune toate operațiunile de cabotaj, inclusiv cele consecutive unui transport internațional în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009, condițiilor prevăzute la articolul 8 alineatele (2)-(4) din acest regulament permite să se asigure efectul util al normelor stricte care reglementează operațiunile de cabotaj, în sensul că prin aceasta se evită ca operațiunile respective să fie efectuate astfel încât să creeze o activitate permanentă sau continuă în cadrul statului membru gazdă și se garantează, prin urmare, caracterul temporar al cabotajului, care, în conformitate cu considerentele (13) și (15) ale acestuia, constituie unul dintre obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 1072/2009.

52

Rezultă că, pentru a asigura efectul util al Regulamentului nr. 1072/2009, operatorii de transport care au efectuat un transport internațional de mărfuri în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din acest regulament, dintr‑un stat membru către un alt stat membru sunt autorizați să efectueze pe teritoriul acestui din urmă stat membru operațiuni de cabotaj consecutive acestui transport internațional, sub rezerva însă a respectării condițiilor prevăzute la articolul 8 alineatele (2)-(4) din regulamentul menționat.

53

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentația, invocată de BAG și de guvernul italian, potrivit căreia, în măsura în care operatorii de transport care efectuează transporturi internaționale de mărfuri în nume propriu nu sunt obligați să dețină o licență comunitară și, dacă este cazul, un atestat de conducător auto, este imposibil, în cadrul unei operațiuni de cabotaj consecutive acestor transporturi internaționale, să se controleze respectarea normelor referitoare la operațiunile de cabotaj, printre altele, a condițiilor prevăzute la articolul 8 din Regulamentul nr. 1072/2009, și să se asigure caracterul temporar al operațiunilor de cabotaj.

54

Dimpotrivă, din elementele dosarului de care dispune Curtea reiese că este posibil să se impună operatorilor de transport care, după efectuarea unui transport internațional în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din Regulamentul nr. 1072/2009, dintr‑un stat membru către un alt stat membru, realizează în mod consecutiv o operațiune de cabotaj pe teritoriul acestui din urmă stat membru să prezinte dovezi care să ateste cu claritate acest transport internațional, precum și fiecare operațiune de cabotaj efectuată ulterior, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din acest regulament. Astfel, în speță, reclamantul din litigiul principal, în calitatea sa de operator de transport, a fost în măsură, cu ocazia controlului rutier al cărui obiect l‑a făcut camionul său, să prezinte autorităților competente scrisoarea de trăsură care atestă în mod clar transportul internațional în nume propriu către statul membru în discuție, precum și documentele corespunzătoare referitoare la operațiunea de cabotaj consecutivă acestui transport internațional efectuat pe teritoriul acestuia din urmă.

55

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că Regulamentul nr. 1072/2009 trebuie interpretat în sensul că un operator de transport care a efectuat un transport internațional de mărfuri în nume propriu, în sensul articolului 1 alineatul (5) litera (d) din acest regulament, dintr‑un stat membru către un alt stat membru este autorizat, în temeiul articolului 8 alineatul (6) din același regulament, să efectueze operațiuni de cabotaj consecutive acestui transport internațional pe teritoriul acestui din urmă stat membru, sub rezerva respectării însă a condițiilor prevăzute la articolul 8 alineatele (2)-(4) din regulamentul menționat.

Cu privire la cheltuielile de judecată

56

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.